"Daca omul n-a primit decat o educatie defectuoasa sau rea el devine cel maiingrozitor animal pe care l-a produs Pamantul. De aceea legiuitorul trebuie sa faca dineducatia copiilor prima si cea mai serioasa din preocuparile sale" ( Platon).

CONTINUTUL EDUCATIEI MORAL CIVICE

Dintre toate aspectele formarii personalitatii, cel privitor la atitudinea morala si civica ocupa un loc central, daca nu chiar prioritar. De ce? Pentru ca pe aceasta atitudine se grefeaza intreg comportamentul individului. In al doilea rand, pentru ca aceasta atitudine sau acest tip de comportament este un indicator al concordantei sale cu normele morale si juridice ale comunitatii in care traieste persoana respectiv si la care se raporteaza, in general, statutul sau social si chiar cel profesional .

Nu mai putin important este apoi faptul ca din punct de vedere valoric, normele morale si prescriptiile juridice trebuie sa subordoneze toate celelalte valori (profesionale, fizice, estetice, ecologice, etc.) .

Familiarizarea de timpuriu a copilului cu sensul unor notiuni ca : bine-rau; permis-interzis, minciuna-sinceritate; drept-nedrept; cinstit-necinstit s.a. reprezinta piatra de temelie a unei conduite morale si civice reale, la care accede tanarul in dezvoltarea sa .

Impletirea, fuziunea, conlucrarea, concordanta normelor cu cele juridice dau o nota complementara celor doua aspecte ale conduitei si atitudinii noastre.

Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este nici intamplatoare, nici fortata, ci dimpotriva. Nu poti fi moral fara sa respecti legislatiile, traditiile si valorile unei societati si nu te poti comporta corect din punct de vedere civic daca nu te conformezi principalelor reguli si valori morale, care guverneaza viata comunitatii respective .

Formarea unei atitudini civice mai inseamna nu numai respectarea legilor si a ordinei de stat, ci si promovarea intereselor generale, a binelui public, a unui spirit al legalitatii si al apararii drepturilor si datoriilor cetatenesti, toate sintetizate in constinta sociala si patriotica, fara ca aceasta sa fie una exclusivista, fanatica si intoleranta. Dimpotriva, educatia civica preconizeaza si cultivarea unui comportament de intelegere, de prietenie si de pace, de respect si ale altor grupuri etnice, concordant cu dezvotarea unui stat de drept si democratic .

Accentul pus pe elementul final al educatiei morale, pe actul moral care-l apropie pe individ de idealul social si moral il va ajuta pe fiecare tanar sa-si mobilizeze fortele afirmarii si ale autoformarii in directia fericita a finalizarii cerintelor morale .

Libertatea individului valorizeaza actiunile conform principiilor etice si juridice, adeziunea tinerilor – la cele care ne referim mai des – va primi un suport mai solid.

Imbinarea educatiei morale cu cea civica are si unele particularitati specifice. Pe langa faptul ca este vorba despre doua laturi (aspecte) complementare, este de retinut si momentul tranzitiei pe care-l parcurgem si care a adus in prim planul preocuparilor pedagogice “valorile democratice†si necesitatea precizarii unor notiuni de interes �general cum sunt: libertate, independenta, toleranta, drepturi si datorii .

Plecand de la obiectivele educatiei morale si civice, continutul acestora este dat de ansamblul valorilor si al normelor, constitutia si legislatia tarii si de experienta, traditiile si cerintele statului nostru, pe care urmeaza sa le cunoasca, asimileze si transforme in deprinderi si obisnuinte de conduita fiecare membru al comunitatii .

Contactul cu normele morale si cu legislatia tarii trebuie sa-l ajute pe tanar nu numai sa le cunoasca si sa vibreze afectiv la descoperirea lor, ci sa-l determine sa opteze si sa ia decizii ferme de a le transforma pe cele mai multe, daca nu se poate, in calitatile caracterului sau moral, in principalele insusiri ale comportamentului si personalitatii sale.

O problema specifica epocii de tranzitie, cu implicatii profunde in procesul educatiei morale si civice, o constituie necesitatea combaterii unor consecinte ale fostului

regim si anume duplicitatea unui comportament, asa-zis moral, determinat de situatii speciale, o morala in public, oficiala si alta in intimitate, personala. Educatia morala si civica trebuie sa inscrie in programul sau de lucru lichidarea unui asemenea fenomen .

Se impune sprijinirea tineretului in a determina o schimbare in sensul punerii in valoare, cu mai multa fermitate, a valorilor reale, a drepturilor si libertatilor individuale, a responsabilitatii, a sinceritatii, a sprijinului reciproc si a unui civism elevat, trasaturi care sa asigure lichidarea fenomenului semnalat .

Educatiei morale ii revine misiunea sa ridice valoarea omului, a umanismului si a civismului si sa faca din fiecare om o valoare suprema . Aceasta inseamna accentuarea obligatiilor morale si civice, intarirea calitatilor care definesc profilul moral al unei persoane, ca: demnitate, solidaritate, responsabilitate, incredere, toleranta, respect reciproc, apararea binelui, a dreptatii, a cinstei etc.

NECESITATEA ED. MORAL CIVICE DE LA CEA MAI FRAGEDA VARSTA

Teoria si practica stiintifica au demonstrat ca educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani de viata ai copilului si continuata apoi in mod sistematic in tot cursul vietii. Aceasta cu atat mai mult cu cat la varsta copilariei este mai receptiv la diversele influente care se exercita asupra lui.

Pedagogia stiintifica a combatut acele teorii care sustineau ca se transmit, pe calea ereditatii, calitatile si defectele morale ale parintilor, exagerand in acest fel rolul ereditatii si minimalizand rolul educatiei si al educatoarei. De asemenea, au fost infirmate acele teorii care sustineau ca mediul in care traieste copilul ii imprima insusirile morale,

negand posibilitatea educatiei de ai influenta acest factor. La fel de gresita este si teoria care sustine ca morala, normele si pri ncipiile ei nu ar fi accesibile copiilor, deoarece nivelul dezvoltarii lor ar fi corespunzator etapei primitive din istoria societatii omenesti, pe care copilul o reproduce in mod fidel.

Conceptia stiintifica asupra educatiei morale se fundamenteaza pe datele psihologiei copilului si pe practica educativ inaintata. Aceasta conceptie ne ajuta sa intelegem nu numai ca este posibila educatia morala de la cea mai frageda varsta dar mai ales necesitatea ei.

Eficienta muncii educative in gradinita de copii se bazeaza pe faptul ca varsta prescolara este varsta cea mai favorabila pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. De asemenea, varsta prescolara este perioada in care apar si se dezvolta trasaturile de vointa si caracter, in care se schiteaza personalitatea viitoare a omului. La aceasta varsta copilul este receptiv, sensibil, este usor impresionat de tot ceea ce-l inconjura, are o putere mare de imitatie.

Varsta prescolara constituie etapa in care copilul incepe sa inteleaga realitatea inconjuratoare, incepe sa-si insuseasca parerile celor din jurul lui – si cu atat mai mult a celor care-i fac educatia - , criteriile de apreciere a faptelor si, ca rezultat al procesului educativ, incepe sa devina constient de greselile sale. Intrebarile copiilor: “Asa-i c-am fost cuminte astazi?â€, “Este bine asa?†constituie de fapt confruntarea criteriilor � �morale cu propria lor experienta. Prescolarul are, prin urmare, toate posibilitatile sa-si insuseasca in mod intuitiv si practic cele mai importante norme de comportare, mai ales in gradinita.

Necesitatea de a incepe educatia morala cat mai timpuriu este justificata si de faptul ca la varsta prescolara se formeaza cu cea mai mare usurinta automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematica de educatie morala din gradinita contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfectionarea deprinderilor insusite si la trasformarea lor in obisnuinte.

Procesul educatie morale este o activitate constienta, complexa in vederea formarii convingerilor, sentimentelor si comportamentelor morale si se realizeaza prin imbinarea rationala a metodelor si procedeelor educative: explicatie, convingere, exercitii cu caracter moral, incurajare prin organizarea unor situatii educative.

In vederea educatiei moral civice a copiilor de varsta prescolara, programa prevede: - sa se formeze si sa se largeasca sfera de reprezentari si notiuni despre gradinita, familie, mediu soicial apropiat, orasul(satul) natal, tara; - sa se formeze reprezentari legate de munca adultilor si relatiile lor de munca; - sa se cunoasca insemnele tarii; - sa se cunoasca indatoririle copiilor la varsta prescolara; - sa se cunoasca unele evenimente si sarbatori din istoria poporului nostru cat si unele sarbatori nationale; - sa se dedzvolte sentimente de dragoste pentru limba si cultura poporului nostru;

- sa se formeze deprinderile elementare de munca; - sa se formeze atitudini si comportamente; - sa se cultive calitati morale: sinceritate, harnicie, curaj, spirit de intrajutorare, spirit de colectiv.

Aceste obiective se realizeaza in mod gradat, potrivit particularitatilor de varsta ale copiilor. Astfel, daca la grupa mica li se formeaza reprezentari despre familie si gradinita, la grupa mijlocie si mare aceste reprezentari depasesc cadrul amintit. Odata cu varsta, formele de activitate se amplifica. Astfel, alturi de observari, povestiri, memorizaari care se fac la grupa mica se adauga la grupa mijlocie lecturi dupa imagini, iar la grupa mare convorbiri.

Continutul activitatilor este diferit, specific fiecarei grupe. De exemplu, sunt povestiri pentru prescolarii de la grupa mica sau mijlocie si povestiri istorice accesibile numai copiilor din grupa mare.

Varietatea metodelor si procedeelor utilizate in mod adecvat de catre educatoare contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vietii, la de dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor insusiri importante ale personalitatii.

Organizaarea judicioasa a activitatilor de educatie moral civica asigura insusirea cunostiintelor, intelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentari, formarea deprinderilor elementare de munca, educarea sentimentelor morale inalte, formarea comportamentelor morale.

METODOLOGIA EDUCARII MORAL CIVICE

Doua sunt aspectele importante din perspectiva pedagogica a procesului de formare a comportamentului moral si civic al viitorului cetatean :

a) adaptarea sistemului de lucru sau a metodologiei educatiei moral-civice particularitatile de varsta si individuale si exigentelor comunitatii in care se formeaza tanarul ; b) asigurarea unei legaturi organice, a unicitatii intre aspectul informational si cel actional .

Formarea unui comportament moral-civic este un proces complex, delicat si de lunga durata si pretinde o medodologie si o stategie corespunzatoare: complexa, variata, dinamica si adecvata numeroaselor componente care trebuie formate si dezvoltate .

Principalele metode care stau la dispozitia oricarui educator sunt: povestirea, explicatia morala, prelegerea morala, convorbire a morala, problematizarea, studiul de caz, exemplul, aprecierea si sanctionarea sau aprobarea si dezaprobarea .

Metodele verbale se imbina cu cele practice intr-o succesiune si alternare impuse de conditiile concrete ale momentului si situatiei. Aprobarea si dezaprobarea se pot succede

usor, dupa cum metoda explicatiei poate urma un exercitiu, sau un exemplu, sau analiza unui caz.

Registrul metodelor determina succesul muncii educative .

Educatorul nu va uita nici un moment ca aceasta bogata metodologie va trebui sa fie permanent insotita si intarita de exemplul sau personal, de atitudinea ireprosabila din punct de vedere moral si civic, in toate imprejurarile .

Forme de educatie pentru cetatenie democratica, pentru drepturile omului, pace si toleranta : Statul roman este un stat democratic, in care suveranitatea apartine poporului, iar fiecarui cetatean ii sunt asigurate libertatea si egalitatea in drepturi . Organul reprezentativ suprem al poporului este parlamentul. Acesta controleaza activitatea presedintelui, a guvernului si a institutiilor judecatoresti. Parlamentul este ales prin votul liber al cetatenilor .

Viata zilnica a cetatenilor este reglementata prin legi. Acestea usureaza viata in societate si garanteaza libertatea fiecarui cetatean, impunand totodata respectarea libertatii altora .

Constitutia Romaniei este legea fundamentala din care deriva toate celelalte legi ale tarii. Aceasta lege indica organizarea si functionarea institutiilor noastre. Toti cetatenii au indatorirea fundamentala de a respecta Constitutia si legile tarii .

Constitutia Romaniei garanteaza protectia copiilor si a tinerilor. Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copiilor bolnavi sau handicapati .

Exploatarea minorilor este interzisa .

Copii sub varsta de 15 ani nu pot fi agajati ca salariati .

Declaratiile nu constituie legi. Tocmai de aceea statele care semneaza o conventie integreaza prevederile acesteia in legile lor si le respecta. In acelasi timp, Organizatia Natiunilor Unite (ONU) are mijloace de sanctionare a tarilor care nu respecta drepturile omului. Opinia publica are un rol insemnat, prin organizatiile neguvernamentale, in lupta pentru respectarea drepturilor omului .

In Constitutia Romaniei sunt cuprinse drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, in concordanta cu Declaratia universala a drepturilor omului

Indatoririle fundamentale ale cetatenilor sunt :

1) fidelitatea fata de tara ; 2) respecatera Constitutiei si a legilor ; 3) apararea tarii ; 4) contributii financiare ; 5) exercitarea drepturilor si a libertatilor, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti

Declaratia drepturilor copilului a fost adoptata cu unanimitate de Adunarea Generala ONU, in anul 1959

1) Dreptul la egalitate fara deosebire sau discriminare de rasa, de religie, de origine sau de sex . 2) Dreptul la ocrotire sociala care ii permite dezvoltarea sanatoasa si normala pe plan fizic, intelectual, moral, spiritual si social . 3) Dreptul la un nume si o nationalitate . 4) Dreptul la o alimentatie sanatoasa, la o locuinta si la ingrijire medicala . 5) Dreptul la ingrijire speciala in caz de invaliditate . 6) Dreptul la dragoste, intelegere si protectie . 7) Dreptul la o educatie gratuita, la activitati recreative si de timp liber . 8) Dreptul la securitate imediata in caz de catastrofe . 9) Dreptul la protectie impotriva oricarei forme de neglijenta, cruzime si exploatare . 10) Dreptul la protectie si dreptul la o educatie in spiritul prieteniei intre popoare, al pacii si al fraternitatii . Prin promovarea drepturilor copilului se urmareste protectie copilului si cresterea lui in spiritul pacii, demnitatii, tolerantei, libertatii, egalitatii, solidaritatii .

Conventia Natiunilor Unite privind drepturile copilului a fost semnata de 71 sefi de state si guverne, in 1990, la NewYork si preluata de Comitetul National Roman pentr UNICEF .

Centrele internationale din Romania sunt orgaizate ca centre model pentru copiii abandonati, cu sprijinul organizatiei internationale SOS KINDERDORF International (VESOS) langa Bucuresti si langa Sibiu, la Cisnadie. Fondurile sunt asigurate prin contributiile umanitare ale celor peste 5 milioane de prieteni ai copiilor din aceasta organizatie. VESOS ajuta copii care si-au pierdut parintii sau au fost abandonati . Acestia sunt organizati in “familii†de 6-8 copii, fete si baieti de diverse varste. Fiecare �familie locuieste in propria sa casa. Ea ofera copiilor siguranta si afectiunea de care au nevoie pentru a creste sanatosi si normali. Un astfel de sat cuprinde 15-20 de case plasate sub conducerea unui director. Acesta indruma si sprijina activitatea mamelor, fiindca fiecare familie are o “mamaâ€. Copiii frecventeaza cursurile scolilor obisnuite, nefiind� izolati de cei de varsta lor .

UNICEF este unul dintre organismele create de ONU in scopul strangerii de fonduri pentru imbunatatirea vietii copiilor din intrega lume .

In 1965, UNICEF are o retea de reprezentatie nationale si regionale, ingloband 119 tari in curs de dezvoltare. Consiliul lor executiv se intruneste pentru a stabili masuri de crestere a fondurilor din actiunile organizate, pentru ameliorarea vietii copilului .

Tarile Europei lupta pentru democratie, pentru dialog cu toate popoarele si tarile lumii, pentru drepturile omului .

Comunitatea Economica Europeana (CEE) este o grupare economica ce urmareste stabilirea treptata a unei piete comune, prin crearea unei uniuni vamale, respectand egalitatea in drepturi si avantajul reciproc al tarilor membre .

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) cuprinde tari din intreaga lume si lupta pentru progres, dreptate si pace .

Numeroase documente si materiale prezentate si adoptate ca ghiduri si acte normative la manifestarile organizate de ONU, UNESCO si UNICEF consacra, in mod clar, principiile egalitatii sanselor la educatie, ale integrarii si participarii sociale a copiilor, tinerilor si adultilor cu diferite handicapuri .

ED. M-C: LIMITE SI MOD DE ABORDARE LA CLS PRIMARE

Educaţia civică are o sferă imprecis delimitată în învăţământul nostru. Pentru circumscrierea ei, unii iau ca referinţă democraţia ca valoare care să nu fie sinonimizată cu libertinajul, cu ignorarea obligaţiilor sociale. Din acest unghi de vedere sunt atribute educaţiei civice probleme referitoare la relaţiile dintre majoritate si minoritate, deosebirile un regim totalitar si unul democrat, legăturile dintre valorile politice si valorile moral si altele.

Spre deosebire de acest civism critic distingem civismul cultural ca sistem de informaţii şi cunoştinţe despre valorile civice şi drepturile omului contemporan, despre obligaţiile cetăţeanului în statul de drept.

Sunt ÅŸi alÅ£ii care asimileazÄ ƒ educaÅ£ia civică cu “educaÅ£ia pentru integrareâ€, în sensul abordării unor subiecte care să furnizeze copilului si �tânărului:

• cunoştinţe despre familie (de exemplu, datoriile reciproce ale soţilor, relaţiile dintre părinţi si copii etc.); • cunoştinţe despre şcoala (relaţiile şcolare, loialitatea fata de şcoala); • cunoştinţe despre alegerea profesiei (de exemplu, nu-ţi alege o profesie înainte de a-ţi cunoaşte aptitudinile); • cunoştinţe despre viaţa afectivă (de exemplu, datoria de a trăi, moderaţie în viaţă, refuzul exceselor, amorul propriu şi formele sale, onestitatea, modestia, ipocrizia, egoismul, altruismul); • cunoştinţe religioase referitoare la obligaţiile credincioşilor.

Prin ele însele, asemenea subiecte nu au de-a face cu educaţia civică.

Există ÅŸi altă tendinţă de alăturare sau suprapunere a educaÅ£iei civice celei morale prin sintagma “educaÅ£ie moral-civicaâ€. Se ignoră că educaÅ£ia �morală ÅŸi educaÅ£ia civică au limbajele lor, în funcÅ£ie de care se configurează scopurile, conÅ£inuturile ÅŸi modurile de organizare ale acestora,

metodologiile de realizare, de măsurare si realizare, de măsurare şi evaluare a comportamentelor ce le aparţin.

Ideea de interfaţă între aceste acţiuni educative nu constituie un argument. Aşa cum cooperează între ele diferitele forme ale educaţiei şi educaţia civică interferează cu limbajele educaţiei politice, ecologice, profesionale sau fizice şi sportive etc., dar nu înseamnă că se identifică cu ele. Ceea ce este important de ştiut şi respectat este faptul că valorile şi normele ce le sunt proprii definesc două variabile de comportament social – timpul de comportament civic şi timpul de comportament moral – în care relaţia cetăţenească şi societate civilă (în curs de definitivare în ceea ce priveşte existenta noastră românească) şi relaţia morală interpersonală sunt numai o constitutivă a fenomenului civic sau a celui moral.

Aceste comportamente se înfăţişează sub doua aspecte:

• cel obiectiv, în sensul unui complex de situaţii civice sau morale, a unor solicitări ce decurg din acestea (în grupul etnic, în familie, în şcoala, pe strada, în diverse instituţii publice etc.) şi au calitatea de “stimuli†ai �comportamentului individual; • cel subiectiv, în accepţiunea unor acte de selecţie a “stimulilor†�comportamentului, de opţiune, apreciere, deciziei si angajare efectiva (emoţională, raţională şi socio-culturală).

Privită istoric, educaţia moral-civică se înscrie pe două coordonate:

• una ca acţiune de socializare a copilului şi a adolescentului; • alta referitoare la educarea respectului pentru drepturile omului în societatea contemporană, în speţa drepturile copilului (la viata, la protecţie şi ocrotire sociala, la sănătate, la cetăţenie, la cultura şi altele).

În transpunere pedagogică, cele două coordonate ale educaţiei moral civice vizează un proces psihocultural compus din:

• cunoaşterea de către copil ca viitor cetăţean sau de către adolescent a structurii si funcţionalităţii statului de drept şi asimilarea cunoştinţelor despre legile acestuia ca instrument de acţiunea asupra comportamentului uman (legea este antidotul atributului ca măsura de acţiune, este antidotul violenţei şi conştiinţei de clan); • cunoaşterea şi asimilarea valorilor democraţiei pluraliste şi a cunoştinţelor despre drepturile omului in statul de drept; • dezvoltarea respectului ca valoare şi însuşire civică de comportament şi convieţuire umana (respectul statului si al drepturilor omului, al ordinii de drept si al ordinii publice) şi prevenirea infracţiunilor de orice fel ca violare a legilor civile. Prin aceste scopuri, educaţia civica îşi precizează conţinuturile cu care

operează in cadrul învăţământului nostru, cu menţiunea ca valorile la care ele se refera au o conotaţie atât axiologica cât şi juridica.

În învăţământul primar are o importanta majoră exersarea unor relaţii interpersonale de respectare a demnităţii umane. Această exersare reprezintă o componentă a unui stadiu al dezvoltării comportamentului civic al copilului, în funcţie de organizarea internă a şcolii, prin a fi o comunitate democrată.

Pentru aceasta, predare şi învăţarea drepturilor omului şi ale copilului, şi asimilarea cunoştinţelor despre valorile si instituţiile statului de drept este o condiţie esenţială.

Din acest punct de vedere, un manual de educaÅ£ie civica ar fi bine venit, faţă de ceea ce este actualul “Caiet de educaÅ£ie moral-civicaâ€. El ar trebui să cunoască �o rezolvare firească de ordin pedagogic a coordonatelor educaÅ£iei civice; din păcate, însă este necorespunzător, neavând o axa coordonatoare ÅŸtiinÅ£ifica ÅŸi o supleÅ£e metodologică. Nu s-a înÅ£eles că elementul fundamental al problematicii educaÅ£iei civice este cel de viaţă social-cetăţenească în ansamblu ei într-un stat democrat – republică constituÅ£ională, potrivit ConstituÅ£iei României. ÃŽn locul unui amestec de 19 teme, câte are acest “caiet†, însoÅ£ite de o tratare confuză ÅŸi alambicată, cu expresii figurative �si termeni inutili, inclusiv cu ilustrări inadecvate, este necesar doar un număr de noÅ£iuni prin care copilul să înÅ£eleagă manifestările de comportament civic în viaÅ£a cotidiană, în familie, în ÅŸcoala, în societate, respectarea semenilor, valoarea muncii legata de diferitele ocupaÅ£ii, securitatea socială etc., precum ÅŸi familiarizarea copilului cu instituÅ£iile statului, cu acÅ£iunile acestora, cu structura de guvernare în Å£ara noastră ÅŸi locul ţării noastre între alte ţări, prin legăturile diplomatice, comerciale, industriale etc. pe care le are ÅŸi serviciile pe care le aduce umanităţii. ÃŽn acest fel, educaÅ£ia civică este capabilă să orienteze tânăra generaÅ£ie spre viitor, spre atitudini participative, “să implice în mod conÅŸtient ÅŸi decisiv într-un proces permanent ÅŸi de lungă durată, începând acasă, în familie, continuând în mediul religios, precum ÅŸi în colectivităţi ÅŸi alte grupuri organizate… sindicate sau viaÅ£a politică cu extindere chiar în anii pensionării.

Pentru această categorie de elevi – preadolescenţi – esenţialul este dezvoltarea unui mod de a gândi valorile civice, a capacităţilor de percepere a realităţilor vieţii naţionale şi mondiale şi a unor deprinderi de respectare a drepturilor omului, cu încurajarea reflecţiei critice asupra realităţii lumii înconjurătoare.

Asemănător se pune problema unei integrări a cunoştinţelor asimilate de “cultura civică†pe treptele următoare ale învăţământului - cel liceal �şi superior – în cadrul conţinuturilor diferitelor obiecte de învăţământ sau prin studierea Dreptului internaţional ca disciplina distinctă de

învăţământ, pentru dezvoltarea capacităţilor şi deprinderilor de analiză şi acţiune civică.

COPILUL DE AZI, OMUL DE MAINE

Teoria si practica stiintifica au dovedit ca educatia trebuie si poate fi inceputa din primii ani de viata ai copilului fiind continuata, in mod sistematic, toata viata. In mediul scolar, elevul are posibilitatea de a trai de mic viata de cetatean ordonat si activ prin convingere; in acest sistem elevii indeplinesc diferite insarcinari cu caracter de utilitate publica pentru ordinea, igiena, estetica si bunul mers al scolii prin munca, prin opere de asistenta si de cultura ca: farmacie scolara, biblioteca, senzori, excursii, etc., activitati care sunt echivalente cu functiile sociale din societatea româneasca.

Cu răbdare si tact se pot contura elemente care definesc disciplina libera, adica supunerea benevola a elevilor, pe baza convingerii personale, chiar daca primele cîstig uri formative si instructive sunt modeste.

Cunoscînd faptul ca prin intermediul normelor si regulilor exterioare constringerea inceteaza sa fie o forma de sine, am pus in fata elevilor modele, norme si valori social-afective pe care le-am distribuit in trei compartimente:

a) cunoasterea de sine – tradusa prin simtul raspunderii si al muncii (autonomia, declararea identitatii); deprinderii igienice; asumarea raspunderii asupra obiectelor personale; norme de securitate civica si rutiera;

b) relatii cu alte persoane – concretizate prin respectul si afectiunea pentru parinti, comportarea civilizata in relatiile cu altii (colegi de joaca, de scoala, cu adultii), dorinta de a avea prieteni, de a indeplini activitati in grup social;

c) relatii cu mediul inconjurator – oglindite prin activitati sociale de tipul: utilizarea banilor, spiritul de disciplina, sentimentul datoriei, responsabilitatea si grija pentru bunurile personale si cele publice.

Jocurile, distractia in colectiv, diferite manifestari colective, serbarile scolare sunt elemente ce vin si completeaza vastul cimp de investigatie pedagogica, menite sa tempereze si sa prelucreze toate informatiile educationale. Aceste elemente, ce fac obiectul de educatie moral-civica de la clasele a III-a si a IV-a au prin contur si au capatat semnul valorilor morale prin mijloacele si procedeele care au fost utilizate, tinîndu-se cont de particularitatile educatiei morale la vîrsta scolară mica dar si de personalitatea elevilor.

Astfel, sub generice de tipul “Fapte pe măsura vorbelorâ€, “Am salvat viata unei �floriâ€, “Spune-mi cu cine te insotesti ca să-ti spun cine estiâ€, am cautat sa definesc� � si sa constientizez rolul prieteniei, sa cultiv simtul răspunderii si al muncii, autonomia, declinarea identitatii. Pentru aceasta am apelat la analiza unor fapte de viata, la lecturarea unor schite cu tintă educativă directă si la jocuri didactice. Doresc să incerc, ca in cadrul acestor ore de educatie morala sa fiu “mai aproape de eleviâ€, sa picur mai multă omenie, mai multă iubire si grija pentru copii si să �formez sufletele lor pe cai rationale si sentimentale, incât la fiecare pas să am satisfactia de a vedea triumfând bunul simt si superioritatea inimii. Prin lectiile de educatie moral-civica trebuie sa-i facem pe elevi sa inteleagă că scoala trebuie să fie ca o familie adevarata creatoare de suflete sau că “autoritatea tinută cu băţul si catalogul†e departe de a fi eficientă.�

Educatia moral-civica urmăreşte formarea unui set de componente civice , necesare pentru a face din copil un bun cetăţean.

Privind personalitatea copilului – a micului cetăţean – dintr-o dubla perspectivă temporală putem constata:

- din perspectiva prezentului – copilul este “cetăţeanul ucenic†care invată �prin toate experientele lui sociale “mecanismele cetăţenieiâ€. El trebuie ajutat de �adulÅ£i ÅŸi modelat cu răbdare ÅŸi responsabilitate civică.

- dimensiunea viitorului ne aminteşte mereu că aşa cum vom forma copii de astăzi, aşa vor fi cetăţenii de mâine. Societatea işi reproduce in indivizii tineri liniile de fortă, idealurile, tendinţele manifestate, dar mai ales pe cele latente ale generatiilor adulte, in speţă ale părinţilor.

De aceea nici o societate nu este indreptatita sa se plinga de indivizii sai, deoarece acestia sunt asa cum i-a format. Generatiile tinere reproduc ceea ce are bun si ceea ce are rau societatea data. Ii reproduc virtutile si pacatele. O societate sanatoasa are in sine mecanisme suficiente de a asigura reproducerea de catre generatiile tinere cu deosebire a ceea ce e bun. Ea poseda in sine suficiente mijloace educationale si de alta natura de a impiedica reproducerea multiplicativa a raului.

Educatia moral civica urmareste si contribuie dupa fortele ei, la reproducerea binelui social, la formarea civilitatii. Bine organizate, dar mai ales solidare cu celelate dimensiuni etnico-civile ale invatamintului si ale societatii, puterile educatiei moral-civice reprezinta o forma deloc de neglijat.

Necesitatea formarii profilului moral-cetatenesc la scolarul mic :

Consider ca oricit de bine ar fi pregatit un elev , nu se va integra in viata sociala daca nu practica un comportament civic (activ, liber, tolerant, responsabil, deschis, comunicativ,

reflexiv, autoevaluativ), unele atitudini si valori morale (cinstea, corectitudinea, sinceritatea, respectul fata de prieteni, parinti, oameni in general, fata de scoala, munca).

Elevul trebuie sa inteleaga ca societatea in care traieste se conduce dupa anumite reguli si norme, pe care si el trebuie sa le inteleaga si sa le respecte printr-un comportament corespunzator si specific virstei, prin valori sociale si atitudini morale care sa duca la armonia comunitatii si la progresul acesteia.

Actiunea didactica are in vedere transmiterea de cunostinte despre societate, exersarea reflexiei critice asupra normelor si valorilor sociale si stimularea atitudinilor civice.

Pentru a stabili o relatie intre educator si elev, pentru cultivarea acestor valori, atitudini,comportamente,comunicarea dintre acestia trebuie sa-l convinga pe elev de faptul ca:

- este respectat ca partener si nu va fi dominat; - ii este respectat dreptul la opinie; - ii sunt respectate si pretuite deciziile; - ii sunt respectate valorile si experienta.

Modalitati de formare a valorilor, atitudinilor si comportamentelor civice

Formam comportamentul civic al elevilor oferindu-le in permanenta ca exemplu, in primul rand, propriul nostru comportament. Atitudinile si faptele de zi cu zi trebuie sa se constituie intr-o conduita general umana pozitiva, pe care micul scolar o va recepta ca atare.

In acest fel, elevii vor dobandi capacitatea de a selecta din noianul de fapte sau actiuni pe cele demne de urmat, constientizand treptat valoarea acestui tip de comportament.

Dezvoltarea si manifestarea unor atitudini favorabile luarii deciziilor si exprimarii opiniilor fata de activitatea grupurilor din care fac parte reprezinta unul din obiectivele care contribuie la antrenarea copiilor in activitati directe.

Aceste activitati se pot organiza fie pe grupe de elevi, fie cu intreaga clasa, si pot imbraca diferite forme:

- dezbaterea unor fapte reale de clasa (scoala); - jocuri de rol; - dramatizari; - exercitii de simulare a unor cazuri concrete; - ateliere de creatie pe elaborarea unor compuneri cu continut civic : “Puterea de a iertaâ€, “Competitie sau rivalitateâ€), a unor imagini desenate, colaje care reflecta � �diferite stari comportamentale, elucidate in cadrul orei; - exercitii de comentare (valorificare a continutului unei stiri);

- momente vesele pe aceeasi tema dezbatute : “Sa radem putin†(glume), ori �“Copii spun lucruri trazniteâ€, ceea ce presupune imaginarea unui text. De exemplu: “esti o �carte in mana unui dezordonat (murdar)â€.� - invatarea unei strofe dintr-un cantecel din care se extrage concluzia moralizatoare; - teatru de marionete cu papusi (copii creeaza oral toate dialogurile in care critica: lipsa de respect, indisciplina, minciuna, lasitatea, lipsa de igiena, invidia); - completarea unor rebusuri; - jocuri didactice prin intermediul carora se educa trasaturi ale personalitatii, se pot asimila modele de relatii interpersonale, se pot forma atitudini si convingeri; - realizarea unor caricaturi si afise de echipa.

Concluzii :

- Starea benefica in orice colectiv este armonia; - Un copil tratat cu prietenie invata ce este bunatatea; - Un copil apreciat invata ce este aprecierea; - Un copil incurajat invata sa aiba incredere in tine; - Un copil tratat cu toleranta invata ce este rabdarea.

Este important sa organizam activitati care sa contribuie efectiv la dezvoltarea personalitatii fiecarui copil si la educarea pentru o buna convietuire a grupurilor de apartenenta si de referinta. Merita orice efort, daca ne gandim la efectele in timp si de durata pe care le are aceasta disciplina de invatamant si la amprenta pe care o lasa activitatea si personalitatea invatatorului in viata oricarui individ. In perioada scolaritatii, elevul isi insuseste majoritatea notiunilor morale, echipandu-se cu multiple reprezentari, ca apoi sa inceapa sa emita judecati morale corecte care vor fi folosite si in autoaprecierea propriului comportament. Astfel, educatia morala din clasele mici contribuie la conturarea viitoarei personalitati, opera ce se va desavarsi abia dupa 20 ani.

PERSONALITATEA OMULUI PRIN PRISMA EDUCATIEI M.C

Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului societăţii democratice, întrucât progresul economic şi spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de creştere a calităţii vieţii. Morala cuprinde valorile, pricipiile, normele şi regulile determinate de cerinţele socierăţii pentru a reglementa relaţiile dintre oameni.

Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile societăţii democratice, care generează obiectivele şi conţinutul educaţiei morale. Dintre aceste valori, se pot cita-libertatea de opinie şi pluralismul, izvor de idei noi şi promovare a competiţiei-respectul demnităţii umane şi a valorii omului, creator de valori materiale şi spirituale.

Demnitatea nu are nimic comun cu aroganţa, cu umilirea şi înjosirea, ci presupune respect faţă de valoarea autentică a fiecăruia, valoare conferită de produsele muncii şi de comportarea sa; egalitate în faţa legilor şi supremaţia normelor de drept; respectarea normelor morale ale societăţii democratice; responsabilitatea fiecăruia pentru acţiunile proprii; atitudinea participativă la bunul mers al societăţii şi spirit de cooperare; disciplina şi etica muncii, onestitatea.

În primul stadiu (al moralei eteronome), copilul execută prin imitaţie ceea ce observă sau îi cer adulţii. În stadiul autonomiei morale el începe să înţeleagă conţinutul normelor morale şi le interiorizează, iar în cel de al treilea stadiu convingerile, judecăţile şi sentimentele morale se dezvoltă şi se stabilizează, conturându-se conştiinţa lui morală. Î n acest proces, atitudinile constituie o sursă de motivaţie, fiind definitorii pentru formarea caracterului, întrucât ele desemnează poziţia persoanei faţă de anumite obiecte, evenimente, valori, fapte, situaţii.

La preadolescenţi şi adolescenţi este important să le formăm o atitudine corectă faţă de propria persoană, faţă de muncă şi învăţătură, înţelegând necesitatea competenţei în societatea democratică, precum şi atitudinea corectă faţă de valorile societăţii democratice, oferindu-le modele pozitive în această direcţie.

Noţiunile şi convigerile morale nu sunt suficiente pentru formarea unei conduite morale stabile, ci sunt necesare deprinderi şi obişnuinţe. Dacă deprinderile sunt componente automatizate (ca de exemplu cele de comportare civilizată), obişnuinţele exprimă şi cerinţa interioară de a săvârşi un act moral – de exemplu, a ajuta pe cineva la nevoie.

Educaţia moral-civică este un proces complx şi de durată desfăşurat stadial pe baza unor obiective precise:

a) formarea conştiinţei morale care include reprezentări, noţiuni şi judecăţi morale,convingeri, sentimente şi atitudini morale, aspiraţii şi idealuri morale;

b) formarea conduitei morale alcătuită din deprinderi şi obişnuinţe morale;

c)formarea trăsăturilor de voinţă şi de caracter.

Numai unitatea dintre conştiinţă morală, conduită şi trăsăturile pozitive de caracter pot defini profilul moral al personalităţii. Între conştiinţă şi conduită există o relaţie dinamică, întrucât convingerile morale se formează pe baza interiorizării normelor şi a principiilor morale, iar convingerile, odată formate, se manifestă în comportamentul moral, care, la rândul său, deschide calea pentru o nouă înţelegere şi acceptare a nornelor morale.

Formarea conştiinţei morale se realizează, în şcoală, prin instruirea morală, prin însuşirea de către elevi a cunoştinţelor care reflectă normele, principiile şi regulile de comportare socială, prin conştientizarea semnificaţiei sistemului de valori morale.

Dacă educaţia morală o explicăm şi o realizăm din punct de vedere al conţinuturilor,scopurilor sistemului acţional metodologic de care dispune,în funcţie de structura fenomenului moral,redată de un limbaj cu o mare încărcătură noţională şi în funcţie de structura şi stadialitatea dezvoltării conştiinţei morale individuale cu momentele ei fundamentale-gândirea şi acţiunea-tot aşa trebuie să privim şi educaţia civică.

Aceasta este acţiunea de integrare a omului ca cetăţean sau viitor cetăţean în realităţile în care trăieşte,referinţa ei fiind instituţiile statului democrat din punct de vedere al respectului faţă de stat,faţă de ordinea de drept şi ordinea publică,al îndeplinirii corecte şi conştiincioase al obligaţiilor civice.

Copilul şi adolescentul au nevoie pentru dezvoltarea lor socială de imaginea şi înţelegerea instituţiilor statului şi a îndatoririlor pe care le au în viaţa socială.

Educaţia civică urmăreşte un tip de instruire şi de comportament proprii ei ce presupun un proces psihologic de înţelegere şi apreciere a ceea ce este drept şi nedrept,permis şi interzis,legal şi ilegal în convieţuirea sociaă. Anume:

- cunoaşterea structurii şi funcţionalităţii statului şi asimilarea cunoştinţelor despre legile acestuia ca instrument de acţiune asupra comportamentului cetăţenilor ţării+

- cunoaşterea şi asimilarea valorilor democratice pluraliste şi a cunoştinţelor despre drepturile omului în statul de drept+

- dezvoltarea însuşirilor comportamentului civic necesare participării la treburile publice ale ţării.

Prin aceste scopuri educaţia civică interferează cu valorile şi normele referenţiale ale fenomenului moral şi politic,cu faptele şi valorile referenţiale ale fenomenului de conştiinţă naţională.

COMPORTAMENTUL CIVIC AL ELEVILOR

Intr-o lume in care schimbarile se produc rapid, necesitatea ca oamenii sa fie activi, informati si responsabili este mai pregnanta ca niciodata. Rolul educatiei in formarea unor astfel de oameni este aproape universal recunoscut.

Abilitatea de a se implica in viata si in problemele publice in mod inteligent si responsabil , se formeaza inca din copilarie.

Familia exercita o influenta deosebita asupra copiilor. O mare parte dintre cunostintele depre natura, societate, deprinderi igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie.(Utilizarea in limbajul comun a expresiei:”A avea cei sapte ani de acasa”).

Rolul familiei poate fi foarte important in dezvoltarea copilului din urmatoarele puncte de vedere: fizic, intelectual, moral si estetic.

In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament; respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Tot in sens moral, familia il indruma pe copil sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si prieten.

Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului.Aceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor si a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea oricarei dorinte.”Adevarata autoritate deriva deriva din exigenta parintior fata de comportamentul copiilor, imbinata cu respectul fata de acestia.” Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor satisface orice capriciu. Dragostea este astfel nu numai cheagul familie, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu masura.

Cu toate ca anumite lucruri pot fi desprinse in mod neorganizat in cadrul familiei, in societatea actuala acestea nu mai sunt suficiente pentru formarea tinerilor informti si competenti.

Copiii sunt diferiţi. Ei nu au nici acelaşi temperament,nici aceleaşi gusturi,iar dezvoltarea lor nu este egală în toate domeniile.Câteva salturi înainte într-un sector pot fi însoţite de regres în altul,ori să fie urmate de o perioadă puţin „dezordonată”. Copilul ideal, descris în cărţi, nu este decât o nălucă.

Oricât de fascinant a fost jocul până acum, acesta cedează din teren în favoarea actului de învăţare.

La această vârstă sunt frecvente tulburările de comportament:

- tulburări emoţionale (anxietatea, nefericirea, furia, timiditatea, fobia) - tulburări de conduită (minciuna, furtul, agresivitatea) Studiile din domeniu educaţional au arătat ca deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanţe şcolare scăzute, probleme emoţionale şi comportamentale, dificultăţi de adaptare socială.

Zestrea ereditară şi factorul nativ sunt baza pe care se clădeşte caracterul viitorului adult:încă de la naştere copiii au temperamente diferite.Personalitatea se conturează precis mai târziu,în funcţie de exemplul parental, de educaţia primită şi de mediul cultural.Toate comportamentele din familie vor avea efect asupra comportamentului copilului, care se va simţi mai mult sau mai puţin în largul lui în societate,el fiind mai mult sau mai puţin comunicativ.Încă de la vârsta de 5 ani,trăsăturile principale sunt deja schiţate şi liniile de forţă care au acţionat până aici vor continua să influenţeze copilul în aceeaşi direcţie.

O greşeală pe care o fac părinţii în privinţa copiilor este să le ceară acestora unele lucruri greu de obţinut.O persoană care se va lupta să împlinească de fapt un ideal al părinţilor, va ajunge la un moment dat să creadă că n-a făcut niciodată nimic pentru sine şi pentru plăcerea proprie.

Unii copii sunt mai timizi decât alţii şi au mari probleme în a-şi face prieteni.Ei preferă să se joace singuri şi să inventeze poveşti sau să răsfoiască nişte cărţi decât să rişte să-i infrunte pe ceilalţi.

Aceşti copii nu iau cuvântul în mod spontan în clasă,nu salută din proprie iniţiativă adulţii cu care se întâlnesc când sunt cu părinţii lor, fără ca politeţea lor să nu fie pusă în discuţie.De cele mai multe ori, părinţii sunt jenaţi de comportamentul copiilor.Ei nu-şi dau seama că aceşti copii simt teama faţă de necunoscuţi,riscând astfel să devină parţial sau total inhibaţi.

Copiii pot avea temperamente sau aptitudini diferite,pot fi dotaţi de la naştere cu o memorie strălucită sau cu o inteligenţă ieşită din comun,însă ei nu se nasc mincinoşi, timizi, neascultători. Aceste trăsături sunt dobândite pe parcursul vieţii,fiind determinate în special de influenţa pe care o au asupra lor părinţii şi mediul în care trăiesc.Prin urmare,felul în care părintele îşi asumă responsabilitatea de a fi părinte se răsfrânge asupra comportamentului copilului într-o foarte mare măsură.

A educa un copil nu este un lucru chiar atat de usor, de aceea scoala vine in ajutorul familiei contribuind la imbunatatirea si dezvoltarea conduitei morale si civice a elevilor.

Scoala primara este prima veriga a sistemului de invatamant care intra in functiune pe acest domeniu, ei revenindu-i un rol central care-si va pune amprenta pe intreaga dinamica ulterioara a comportamentului civic. Din acest punct de vedere primii patru ani de scoala au aceeasi importanta pentru modelarea comportamentelor moral-civice, ca si cei sapte ani de acasa. La clasa am aplicat o metoda care s-a dovedit eficienta prin faptul ca am reusit sa cunosc foarte bine elevii si am stiut pe ce sa insist pentru a ajunge la rezultatele dorite. La inceputul anului scolar am dat un test elevilor referitor la calitatile lor si ale celor din jurul lor:

1. Oamenii de care imi pasa cel mai mult in viata sunt

2. Ma simt mandru de mine cand 3. Sunt o persoana placuta pentu ca 4. Oamenii pe care ii admir cel mai mult in viata sunt 5. Calitatile pe care le admir cel mai mult la ei sunt 6. Doua dintre calitatile remarcbile ale mele sunt 7. Unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-am facut vreodata sunt

Scoala pregateste elevul pentru viata in care urmeaza sa intre, pentru indeplinirea rolului sau in societate, in munca, pentru a-si face datoria fata de el si fata de societate, de familie. In acelasi timp,insa, scoala trebuie sa pregateasca viitorul cetatean pentru ca sa stie sa-si apere drepturile dar si pentru a sti sa le respecte si pe ale altora.

Cel mai important factor competent si responsabil de mersul mai departe al societatii ramane scoala.

Scoala are mari datorii, mari raspunderi si responsabilitati.”Elevii tineri e necesar sa fie pregatiti sa faca fata competitiei bazata pe cinste si onestitate, pe o comportare libera acceptata, limitata de respectarea legilor juridice si a normelor morale, caci adevarata libertate nu poate exista decat in limitele unor norme de convietuire sanatoasa”.(ing.Emil Pop)

Scoala are doua functii:una primara, de formare a elevilor si integrare a lor in societate; alta secundara, furnizand populatiei din zona modele comportamentale. Scoala e organizatia care invata si produce invatare.

Mediul scolar este un mediu competitiv si este resimtit ca atare de elevi. Ei cred ca scoala are cea mai mae influenta in ceea ce priveste insusirea unor valori civice si socio-profesionale ca libertatea de expresie, creativitatea, competenta , comportamentul activ, formarea culturala, succesul, eroismul sau patriotismul. Scoala si familia sunt doi poli de rezistenta ai educatiei care contribuie, prin mijloace specifice, la formarea comportamentelor pozitive ale tinerilor.

EDUCATIA MORALA SI FORTA COLECTIVULUI

"Educaţia morală se sprijină pe forţa colectivului şi a opiniei publice, dar ţine totodată seama de trăsăturile şi particularităţile individuale, de cerinţele şi interesele fiecărui om."

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente, pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi al modelării comportamentului ca viitori membri ai comunităţii sociale.

Formăm comportamentul civic al elevilor oferindu-le, în permanenţă, ca exemple propriul nostru comportament. Ca urmare, c unoştinţele ce urmează a fi

predate în orele de educaţie civică vor fi asimilate în mod firesc şi vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora elevul de vârstă şcolară devine apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

La nivelul ariei curriculare „Om ÅŸi Societate†prin intermediul disciplinelor : �Istoria Românilor, Religie, EducaÅ£ie Civică, micul ÅŸcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecÅ£iile de istorie, copilul află atât despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă ÅŸi contemporană. CunoaÅŸterea premiselor istorice ale formării ÅŸi afirmării virtuÅ£ilor poporului din care fac parte, generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul ÅŸi vitejia înaintaÅŸilor.EducaÅ£ia moral-civică se realizează ÅŸi prin lectura suplimentară, unde se pot identifica diferite valori morale, vitruÅ£i, comportamente folosite drept exemple pentru sintagme ca “aÅŸa da†, “� aÅŸa nuâ€.� Dar educaÅ£ia moral-civică nu se face doar în orele de curs ÅŸi doar sub îndrumarea cadrelor didactice. Principalii factori care ajută copilul în desăvârÅŸirea propriei educaÅ£ii sunt ÅŸcoala ÅŸi familia. La acestea două se adaugă ÅŸi comunitatea. Iar pentru o bună colaborare între aceÅŸti factori este nevoie de multă comunicare din partea lor.

Criteriul de bază al evaluării relaţiei şcoală – familie constă în relevarea sporului real al calităţii educaţiei copilului, realizat printr-un transfer de valori sociale, umane, educative de la instituţia de învăţământ spre familie, dar şi printr-o acţiune selectivă şi creatoare a şcolii faţă de valorile culturale active trăite în familiile şcolarilor mici .

Mediul familial constituie unul din factorii cunoaşterii profilului şcolarilor şi deci un punct de reper permanent în activitatea instructiv- educativă la clasă.

Părinţii nu au doar rol biologic, ci şi datoria morală de a contribui activ la educaţia acestora ; această sarcină nu aparţine în exclusivitate şcolii. Grijile cotidiene , stresul, inevitabil într – o perioadă de tranziţie, îi fac pe părinţi să le ofere copiilor tot mai puţin timp , să – i înţeleagă tot mai puţin, deşi condiţiile în care cresc şi se dezvoltă copiii depind foarte mult de părinţi . Comportarea faţă de copil , la orice vârstă , mediul pe care – l creăm în jurul lui , influenţează în bine sau în rău evoluţia copilului şi are urmări asupra caracterului său de mai târziu. Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită morală, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii spirituale şi morale a personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că familia mediază

şi condiţionează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.

Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta prin modele de conduită oferite de membrii familiei , precum şi prin climatul psihosocial existent în cadrul familiei. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel în familie ,mai mult sau mai puţin conştientizate,determină în mare măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale copiilor,comportamentul lor social şi moral. Aşadar este necesar ca familia să sprijine în permanenţă activitatea educativă a şcolii. Părinţii trebuie să cunoască tot mai bine atmosfera muncii şcolare şi să încerce a o prelungi în familie.

Trebuie să menţionăm că strategiile educaţionale utilizate de unii părinţi ,chiar dacă sunt bine intenţionate , chiar dacă au avut efecte pozitive în anumite cazuri , nu duc întotdeauna la obţinerea unui optimum educaţional, care să favorizeze dezvoltarea personalităţii . Ceea ce într-o familie a avut efecte eficiente , în alta poate determina efecte contrarii. Este o sarcină a şcolii , a personalului didactic , să identifice situaţiile problematice , să dirijeze strategiile educative ale familiei în favoarea elevului şi mai ales să conştientizeze faptul că relaţia de colaborare şcoală-familie este determinantă în obţinerea performanţelor şcolare.

Pentru eficientizarea relaţiei şcoală - famile cadrul didactic trebuie : • să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi să-şi noteze observaţiile în caietul învăţătorului; • în funcţie de categoria în care se înregistrează părinţii elevului, interesati sau dezinteresati de ceea ce se întâmplă cu propriul copil, cooperanţi, parţial cooperanţi, necooperanţi cu şcoala să-şi fixeze şi să întreţină cât mai multe discuţii individuale; • să stabilească din timp şi să planifice tematica şedintelor şi a lectoratelor cu părinţii; • în cazul elevilor problemă să se implice activ în procesul de educare a familiei, ea reprezentând sursa principalelor atitudini greşite ale copiilor; familia trebuie convinsă că numai acordând timp si atenţie copilului va putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute; • să antreneze părinţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare sau în atingerea obiectivelor diferitelor parteneriate şcoală-familie-comunitate. Educaţia moral – civică se realizează organizat şi sistematic şi în afara şcolii, în instituţii extraşcolare (educaţie perişcolară, paraşcolară), în cluburi, teatre, muzee, biblioteci şi alte instituţii culturale, cinematografe, mass-media în general. Activităţile extracurriculare sunt complementare cu educaţia formală, îndeplinind roluri educative şi formative pe care educaţia şcolară le abordează numai parţial. Aceste activităţi sunt organizate sau sprijinite de

asociaţii ale părinţilor sau copiilor (tineretului), instituţii şi asociaţii culturale, sportive, ştiinţifice, de factorii de decizie la nivelul comunităţii locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă organizaţiile religioase şi activităţile organizate de diferite culte, instituţii de binefacere etc.

Concluzionând, se poate face afirmaţia că procesul de construire a profilului moral – civic al elevului e complex şi trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori, ci şi părinţi, instituţiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea.