neleptul

El de mriri deerte, de faim, nu viseaz,Domnia n-o rvnete, de curte st strin.Ca dnsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toi i miluiete, cunun, cretineaz.

Dar armele iubete i caii, des vneaz,i-mbelugata-i via i toarce firul lin,Mrinimos i darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece i bea i ospteaz.

Aa un veac trit-a, voios i nelept,i cnd l-au dus n racl cu minile pe piept,L-a plns ca pe-un printe mulimea-ndurerat;

i dac cronicarii uitrii-l hrzesc,n cntece-amintirea-i e de popor pstrat,i tainic pe mormntu-i btrnii ulmi optesc.