A. INDICATORII CERERII TURISTICE

Această grupă de indicatori reflectă distribuţia şi evoluţia în timp a cererii

turistice globale, externe şi interne. Ei reflectă de asemenea comportamentul cererii

privind utilizarea mijloacelor de transport şi a echipamentului de primire şi pot fi

folosiţi pentru studierea provenienţei şi destinaţiei cererii turistice, a sejurului mediu

şi a fidelităţii faţă de o anumită destinaţie.

Iată principalii indicatori din această categorie:

A.l. Indicatori ai cererii globale

A.1.1. Indicele modificării cererii turistice globale

unde: CGi- cererea turistică globala în anul „i”;

CGo- cererea turistică globală în anul „0”.

A.Ι.2. Indicele repartiţiei cererii turistice globale, între cererea internă şi

cererea externă

unde: CI - cererea turistică internă;

CE - cererea turistică externă.

A.1.3. Evoluţia componentelor cererii globale

-reflecta variaţia aportului celor două componente la formarea cererii

turistice globale.

1

Α.1.4. Indicele de variaţie în timp a cererii (internă şi externă):

:

unde: ICEo-i - indicele de variaţie a cererii externe;

ICIo-i - indicele de variaţie a cererii interne.

A.1.5. Indicatorii provenienţei cererii turistice sunt calculaţi în acelaşi mod

pentru ambele categorii de cerere Formularea statistică a acestor indicatori cuprinde

- pentru cererea turistică internă, ca zonă de provenienţă -oraşul sau regiunea, iar

pentru cererea turistică externă - ţara sau continentul.

A.l.5.1. Repartiţia pe zone de provenienţă a cererii turistice pentru o anu-

mită ţară, la un moment dat:

unde: CEZ1 - cerere turistică externă provenind din ţara Zi;

CEZn - cerere turistică externă provenind din ţara Zn;

CE - cerere turistică externă totală;

- greutatea specifică, în (%), a ţării „Z1” în cererea turistică

externă totală, în anul ‚to”.

A.l.5.2. Indicele de variaţie a cererii externe pe ţări de provenienţă în

intervalul „0-i”:

unde: ICEZi - indicele variaţiei cererii provenind din piaţa Zi.

A.1.5.3. Indicatori ai modificării structurale a cererii externe pe ţări de

provenienţă:

2

Informaţiile obţinute, ţară cu ţară, vor reflecta variaţiile în structura cererii şi

vor semnala ţările mai dinamice în perioada pe care se axează analiza istică.

A.1.6. Coeficientul concentrării geografice afluxurilor turistice.

Acesta poate fi calculat atât pentru cererea turistică internă care se îndreaptă

spre alte ţări, adică cererea outbound (Cgo), cât şi pentru cererea turistică provenind

din exterior (Cge):

Se calculează ponderea fiecărei ţări (Z) în exportul, respectiv importul de

turism şi se extrage rădăcina din suma ponderilor la pătrat pentru fiecare din cele

două situaţii: cerere outgoing (de import) şi cerere incoming (de export). Cu cât

valoarea coeficientului este mai mare, cu atât înseamnă dă dependenţa de un număr

mic de ţări este mai mare. Cu cât coeficientul este mai mic, cu atât aceasta semnifică

o dispersie a cererii, deci o dependenţă mai mică faţă de un anumit partener.

A.1.7. Indicatori ai repartiţiei cererii pentru mijloacele de transport,

informaţii privind modificarea preferinţelor turiştilor pentru fiecare mijloc de

transport.

A.1.7.1. Indicatori ai structurii cererii pe mijloace de transport şi greutatea

specifică a fiecăruia în raport cu cererea turistică totală:

3

unde: CAv - cerere turistică pentru transport aerian;

CAuto - cerere turistică pentru transport cu autocarul;

CAlte - cerere turistică pentru alte mijloace de transport;

CT - cerere turistică totală.

A.1.7.2. Indicele de variaţie în timp a cererii pentru fiecare mijloc de

transport.

A.l.7.3. Indicele variaţiei în timp a structurii cererii turistice pe mijloace de

transport

Prin compararea situaţiilor în momentul 0 şi i se poate concluziona asupra

mijloacelor de transport pentru care se manifestă o cerere mai dinamică.

A.1.8. Indicatori ai repartiţiei cererii pentru mijloacele de cazare furnizează

informaţii privind modificarea preferinţelor cererii turistice:

A.l.8.1. Indicatori ai structurii cererii pe principalele mijloace de cazare.

Aceştia oferă informaţii statistice, cu privire la un moment determinat al

preferinţelor cererii turistice, pentru fiecare mijloc de cazare:

unde: CH - cerere turistică pentru cazare hotelieră în momentul „0”;

4

CAp - cerere turistică pentru cazare în apartamente rezidenţiale;

CAlte - cerere turistică pentru alte mijloace de transport;

CT - cerere turistică totală.

- indicele ce măsoară importanţa cererii hoteliere în totalul

cererii turistice.

A.l.8.2. Indicele de variaţie în timp a cererii pentru fiecare mijloc de cazare:

- indice de variaţie a cererii care utilizează hotelul în perioada de la

„0” la „i’.

A.1.8.3. Indicele de variaţie în timp a structurii cererii turistice pe unităţi de

cazare:

Se pot desprinde tendinţele cererii privind cele mai solicitate mijloace de

cazare în perioada examinată.

A.1.9. Indicatorul „duratei de sejur".

Sunt grupaţi aici toţi indicatorii ce se referă la numărul de zile de prezenţă

turistică, atât la nivelul cererii turistice globale, cât şi al cererii externe şi interne. De

asemenea, sunt posibile structurări la nivel geografic, corelate cu structuri ale cererii

stratificate pe mijloace de cazare sau a altor criterii de structurare ca, de exemplu,

socio-economice.

La nivel global, durata medie de sejur este rezultatul raportului între numărul

de zile de prezenţă turistică la o anumită destinaţie şi numărul total de turişti

prezenţi pe teritoriu.

5

Evoluţia în timp a sejurului mediu (duratei medii de sejur) se calculează con-

form formulei:

unde: Si - durata medie de sejur într-un anumit interval (lună, trimestru, an) în

momentul i;

So - durata medie de sejur în momentul „0” (lună, trimestru, an).

Dacă se urmăreşte calcularea sejurului mediu pe fiecare mijloc de cazare, se

utilizează, în locul numărului de zile turistice, numărul de înnoptări înregistrate în

documentele unităţilor de cazare:

unde: NH - număr înnoptări hoteliere înregistrate;

Τ - număr turişti sosiţi;

SH - sejurul mediu în hotel.

Variaţia în timp a aceluiaşi indicator se calculează conform formulei:

A.1.10. Indicii sezonalităţii cererii turistice

Cererea turistică, eminamente sezonieră, imprimă fluxurilor turistice o

evoluţie inegală în timp, cu efecte deosebit de importante asupra economiei, mediului

şi societăţii. Sezonalitatea poate avea determinanţi care aparţin specificului ofertei

atunci când aceasta este dependentă de factorii naturali, dar poate fi generată exclusiv

de cerere, respectiv de determinanţii mediului în care se formează cererea de turism.

Sezonalitatea circulaţiei turistice poate avea amplitudini diferite de la un an la altul,

6

ceea ce o face dificil de anticipat şi necesită cu atât mai mult cuantificarea ei.

A.1.10.1. Greutatea specifică a cşrerii pentru fiecare lună a anului se

calculează global sau disociat pe zone geografice, mijloace de cazare sau de transport:

A.1.10.2. Coeficientul lunar de trafic se calculează ca un raport între numărul

de turişti din luna cu trafic maxim (LM) şi numărul de turişti din luna cu trafic

minim (lm)

, unde Clunar ≥ 1

A.1.10.3. Coeficientul trimestrial de trafic calculat similar cu cel precedent

dar pe baza numărului de turişti din trimestrul maxim (TM) raportat la numărul de

turişti din trimestrul minim (tm):

, unde Ctrimestrial ≥ 1

Valoarea minimă a acestor coeficienţi este 1 şi, cu cât este mai ridicată, cu

atât ea exprimă o sezonalitate mai accentuată;

7

A.1.10.4. Coeficientul concentraţiei lunare se calculează prin raportarea

numărului de turişti din luna cu cele mai multe sosiri la numărul total de turişti

dintr-un an At

Valoarea Cc este cuprinsă între 0,083 şi 1.

Modificările sezonalităţii de la un an la altul sunt evaluate comparând repartiţia

cererii turistice pe fiecare lună din anul în curs cu cea înregistrată în anii precedenţi.

A.1.11. Indicatori ai repartiţiei cererii pe modalităţi de organizare a

călătoriei

Aceşti indicatori cuprind toate categoriile cererii turistice şi se referă la

utilizarea agenţiilor de voiaj pentru organizarea călătoriei.

A.1.11.1. Indicatori ai structurii cererii în funcţie de modul de angajare a

călătoriei:

unde: CT - cererea turistică totală;

CAV - cererea turistică ce utilizează agenţiile de voiaj;

CNor - cererea turistică ce nu utilizează agenţiile de voiaj.

Ambele categorii de cerere cuprind turiştii ce călătoresc singuri sau cu

familia, cu grupul etc.

A.1.11.2. Indicele de variaţie în timp a modului de angajare a călătoriei:

- reflectă evoluţia cererii în utilizarea agenţiilor de voiaj în perioada „0-i”

8

A.1.11.3. Indicele variaţiei în timp a structurii cererii pe modalităţi de

angajare a călătoriei:

Comparând situaţia în momentul „0” cu cea din momentul „i”, se poate

evalua tendinţa cererii de a-şi organiza sau nu călătoria prin agenţiile de voiaj.

A.1.12. Indicatori ai repartiţiei cererii pe motivaţii de călătorie Aceşti

indicatori ne prezintă distribuţia cererii pe motive de călătorie, precum şi greutatea

specifică sau importanţa fiecărei motivaţii în ansamblul cererii şi variaţia acesteia în

timp. Aceşti indicatori se pot aplica la toate categoriile de cerere turistică şi se pot

calcula în acelaşi timp şi pentru diferite bazine geografice.

A.1.12.1. Indicatori ai structurii cererii turistice pe motivaţii de călătorie

A.1.12.3. Indicatorul de variaţie în timp a structurii cererii pe motivaţii de

călătorie în cursul perioadei „0-i”:

unde: CT - cerere totală.

A.1.13. Indicatori ai repartiţiei pe criterii sociale a cererii turistice

Aceşti indicatori permit observarea repartiţiei şi evoluţiei în timp a structurii

9

cererii turistice în funcţie de vârstă, sex, stare civilă, categoria profesională şi nivelul

de venituri. Toate aceste criterii de structurare a cererii sunt notate cu simboluri

numerice de la „1” la „n”. Se calculează astfel trei categorii de indicatori:

A.1.13.1. Indicatori ai structurii cererii turistice pe criterii sociale (în funcţie

de vârstă/stare civilă/sex etc.):

unde: CSi-j - cererea turistică repartizată pe criteriul social de la 1 la n.

A.1.13.2. Indicele de variaţie în timp a cererii turistice pe criterii sociale:

= variaţia cererii pentru criteriul social 1 în perioada (to - ti)

A.1.13.3. Indicele de variaţie în timp a structurii cererii turistioe pe criterii

sociale:

Se pot analiza astfel modificările în timp ale reprezentării grupelor de turişti

structurate pe criterii sociale.

A.1.14. Indicatorul de fidelitate a cererii turistice

Informează asupra numărului de turişti care repetă voiajul spre o anumită

destinaţie turistică. Se bazează pe cunoaşterea numărului de turişti care au revenit

10

spre o anumită destinaţie (Rd) sau care au intenţia să revină în viitor (Id).

B. INDICATORII OFERTEI TURISTICE

Se calculează pentru oferta întreprinderilor şi reflectă repartiţia şi variaţia în

timp şi în structură a ofertei acestora şi în mod individual, pentru fiecare între

prindere ofertantă. ;

B.1. Indicatori ai ofertei totale de cazare

Oferta globală de cazare cuprinde unităţile hoteliere, unităţile nehoteliere, ca

banele, campingurile etc. Unitatea de măsură este numărul de locuri sau numărul

de camere rareori numărul de unităţi de cazare.

B.1.1. Indicatori ai structurii capacităţii de cazare pe categorii de unităţi:

-ponderea capacităţii hoteliere în total capacitate de cazare

unde: LH - numărul de locuri în hoteluri;

LC - capacitatea de cazare totală;

LE - numărul de locuri îtt unităţi extrahoteliere.

B.1.2. Indicatorul evoluţiei capacităţii totale de cazare în perioada 0 – i

11

B.1.3. Indicatorul variaţiei în timp a structurii ofertei de cazare

Astfel se urmăresc modificările în structura ofertei de cazare.

B.2. Indicatorii ofertei hoteliere

B.2.1. Structura capacităţii hoteliere pe categorii calitative (clase, număr de

stele,etc)

unde: LHI - număr locuri în hotel categoria I;

LH- număr locuri în toate categoriile hoteliere.

B.2.2. Indicatorul Variaţiei structurii capacităţii hoteliere pe categorii

calitative

- indice de variaţie a numărului de locuri în hotel categoria I în intervalul de

timp “0-I”.

Indicatori similari pot fi construiţi şi pentru alte tipuri şi categorii de capacităţi

de cazare: apartamente, bungalows, camping, vile etc.

Β.3. Alţi indicatori ai ofertei

Evoluţia în timp şi spaţiu a serviciilor turistice şi a altor componente ale bazei

materiale (restaurante, cofetării, mijloace de transport) poate fi urmărită prin

indicatori similari celor de mai sus.

C. INDICATORII RELAŢIEI CERERE-OFERTĂ

12

-în această categorie intră indicatorii care informează asupra activităţii şi

dinamicii agenţilor economici din turism, respectiv firmele turistice. Aceşti indicatori

sunt deosebit de utili în practică deoarece reflectă gradul de utilizare a fiecărei

întreprinderi turistice, precum şi legăturile dintre întreprinderi. Trebuie precizat aici

că în analiza utilizării capacităţilor ofertei se ia în calcul numai acea parte a cererii

turistice care s-a materializat prin consum. Deci, pentru indicatorii din grupa C,

semnificaţia noţiunii de cerere se referă la clientela propriu-zisă şi nu la cererea

potenţială, ca în cazul indicatorilor din grupa A.

- Exemplificarea metodelor de calcul se va face pentru hoteluri, indicii

formulaţi putând fi aplicaţi la toate celelalte categorii de întreprinderi turistice.

C.1. Indicele evoluţiei clientelei hoteliere în perioada „0 – i”:

unde: THi - turişti în hoteluri în anul „i”;

THo - turişti în hoteluri în anul „0”.

Indicatorul se poate calcula pentru fiecare categorie hotelieră în parte.

C.2. Indicele evoluţiei înnoptărilor:

Ν-înnoptări.

Acest indicator poate fi calculat descompus, pe categorii de hoteluri sau / şi

pe categorii de clientelă turistică.

C.3. Evoluţia indicatorului durata medie de sejur la cazare

Se calculează ca şi durata medie de sejur prezentată la A. 1.8. Pentru a se

calcula indicele de variaţie a duratei medii de sejur în perioada de timp 0 - i, se aplică

13

formula:

C.4. Indicatorul de ocupare al hotelurilor (gradul de ocupare)

Reflectă utilizarea ofertei într-o perioadă determinată, adică nivelul activităţii

în hoteluri în funcţie de capacitatea instalată:

unde:

Go - gradul de ocupare în procente;

NH - număr de înnoptări;

LH - număr de locuri în hoteluri;

Ζ - numărul de zile ale ofertei hoteliere;

NT - numărul de turişti; .

S - durata medie de sejur,

Gradul de ocupare se poate calcula în momente diferite la aceeaşi unitate

hotelieră sau în acelaşi moment pentru două sau mai multe unităţi hoteliere situate în

regiuni diferite, iar prin comparaţie se desprind concluzii privind diferenţele în

activitatea hotelieră.

C.5. Indicatorul de activitate comercială a agenţiilor de voiaj

Acest indicator se poate calcula în următoarele variante:

C.5.1. în raport cu cererea turistică efectivă - indicele de participare a

agenţiilor de voiaj la captarea cererii:

14

- cererea efectivă captată de agenţiile de voiaj în perioada „0”,

respectiv în perioada „i”.

Comparând două perioade diferite se obţine dinamica activităţii agenţiilor de

voiaj. De asemenea, pot fi comparate două sau mai multe pieţe turistice pentru a

desprinde importanţa agenţiilor de voiaj în canalizarea cererii, diferenţiat de la o

piaţă la alta.

C.5.2. în raport cu utilizarea ofertei,

de exemplu: indicele capacităţii hoteliere comercializate prin agenţii de voiaj.

Acest indicator relevă interdependenţa între unităţile de cazare şi agenţiile de voiaj.

Este calculat astfel:

unde: LHav - numărul de locuri comercializate prin agenţii de voiaj.

Indicatorul poate fi calculat, ca şi cel precedent, procentual, în două perioade

de timp diferite, pentru a aprecia variaţia sa în timp, pentru mai multe categorii de

unităţi de cazare, pentru mai multe pieţe. în ansamblu, este un indicator care reflectă

dependenţa activităţii hoteliere de activitatea comercială a agenţiilor de voiaj.

D. INDICATORII EFECTELOR ECONOMICE DIRECTE

Aceşti indicatori măsoară efectele economice absolute şi relative datorate

activităţii turistice în general (turism intern şi internaţional) precum şi dinamica lor;

în acest scop sunt calculaţi indicatorii cheltuielilor turistice, indicatorii preţurilor,

indicatorul incidenţei asupra balanţei de plăţi, precum şi indicatorii referitori la

consum, investiţii şi valoarea adăugată.

D.1. Indicatorii cheltuielilor turistice

Cheltuiala turistică poate fi analizată în raport cu categoria de cerere care o

15

generează, adică pe plan structural, sau în raport cu teritoriul în care are loc, adică

pe plan regional. De asemenea, prezintă o anumită importanţă şi structura internă a

cheltuielilor turistice, respectiv distribuţia acestora pe categoriile de bunuri şi servicii

achiziţionate (cazare, alimentaţie, transport, cumpărături, agrement, diverse) ceea ce

este de fapt inclus în noţiunea de „coş de consum" turistic. Cheltuiala turistică

reprezintă un reper deosebit de important pentru factorii de decizie în domeniul

politicii turistice, deoarece permite concluzii privind feţele economice ale existenţei

şi dezvoltării ofertei turistice. Problema pe care o ridică însă calculul indicatorilor

din grupa respectivă se referă la acurateţea informaţiilor statistice care stau la baza

construirii lor.

D.1.1. Indicatorul repartiţiei cheltuielilor turistice:

unde:

RI - cheltuiala turistică a cererii interne;

RE - cheltuiala turistică a cererii externe;

Rt - cheltuiala turistică totală înregistrată pe un teritoriu.

D.1.2. Indicele evoluţiei în timp a cheltuielilor turistice:

- indicele variaţiei cheltuielii turistice totale în perioada „0 – i”

Se poate calcula apoi pentru fiecare categorie de cerere: internă şi externă.

Cheltuielile turistice ale cererii externe se pot calcula pentru fiecare piaţă externă de

provenienţă a cererii turistice.

D.1.3. Indicele de variaţie în distribuţia cheltuielilor turistice totale:

16

Acest indicator se poate calcula structurat pe zonele turistice în care se

înregistrează cheltuielile turistice respective.

D.1.4. Indicatorul distribuţiei cheltuielilor turistice pe categorii de bunuri şi

servicii.

-în general cheltuielile turistice se materializează în achiziţionarea de bunuri şi

servicii, aşa cum am arătat mai sus. Aşa încât:

unde: RH - cheltuieli pentru cazare hotelieră;

RT - cheltuieli pentru transport.

Calculul trebuie completat prin structurarea fiecărui element al cheltuielii

turistice pe cele 2 categorii ale cererii turistice: internă şi extemă, pentru a distinge

diferenţele de participare; în continuare, analiza distribuţiei pe elemente de consum

se poate completa prin evaluarea evoluţiei în timp, calculându-se indicatorii de mai

sus în 2 momente diferite ale perioadei de timp 0 - i.

D.1.5. Indicatorul cheltuielii medii pe turist

Τ - numărul total de turişti în cadrul unui teritoriu.

Cheltuiala medie turistică (Rs poate aparţine turiştilor sosiţi (Ts) pe un teritoriu

(ţară) sau (Rp) turiştilor care pleacă (Tp) de pe teritoriul (ţara) respectivă. Deci:

17

Rs - cheltuiala totală înregistrată în interiorul teritoriului turistic;

unde:

Rp - cheltuiala totală efectuată de rezidenţii teritoriului care voiajează în ex-

terior;

Rs poate fi calculată în momente diferite şi pentru fiecare din ţările din care

provin turiştii. De asemenea şi Rp poate fi calculat în momente diferite pentru fiecare

din ţările spre care voiajează turiştii naţionali.

E. INDICATORII DENSITĂŢII TURISTICE

Aceşti indicatori sunt utili în elaborarea politicii turistice pe plan teritorial şi

social şi pot fi calculaţi pentru orice categorie de cerere sau ofertă, pentru fiecare ţară.

Ei pun în evidenţă aspectele calitative şi structurale ale exportului unei ţări pe piaţa

turistică.

E.1. Indicatorul preferinţei regionale exprimă repartiţia turiştilor pe zone

geografice, evoluţia în timp şi modificările în tendinţele acestor preferinţe

geografice.

arată ponderea zonei A în total;

TA - turişti în zona turistică A; idem pentru zonele B, C... N; Τ - total turişti.

reprezintă indicele evoluţiei afluenţei turistice în zona A în perioada 0 - i.

E.2. Indicatorul densităţii turistice în raport cu populaţia

, unde:

18

unde:

T, - total turişti;

Pop - populaţia,

-cuantifică unul din aspectele sociale care decurg din circulaţia turistică,

respectiv presiunea turistică exercitată asupra populaţiei.

Turiştii utilizează mijloacele de cazare care, la rândul lor, necesită forţă de

muncă furnizată de populaţia teritoriului. Se poate calcula un indicator ce face

legătura între numărul de locuri din unităţile de cazare şi mărimea populaţiei:

L - număr de locuri de cazare.

Acest indicator se calculează pentru mai multe intervale de timp şi este de-

numit „funcţia turistică", înregistrat ca atare la Comisia de Statistică a OMT pentru

fiecare din bazinele ofertei mondiale. Veniturile obţinute direct sau indirect de

populaţia teritoriului din activitatea turistică sunt reflectate de indicatorul „încasări

turistice medii pe locuitor".

It - încasarea turistică totală.

E.3. Indicatorii densităţii turistice în raport cu teritoriul Aceşti indicatori se

calculează în acelaşi mod în care s-au construit indicatorii dela E.2;

= indicatorul densităţii cheltuielilor turistice pe km2,

= indicatorul numărului mediu de locuri de cazare pe km ;

= indicatorul densităţii medii de turişti pe km2;

, unde:

19

unde:

Tt - total turişti;

L - număr locuri în baza materială de cazare;

Rt - încasări de la turişti;

Supr - suprafaţa.

Aceşti indicatori pot fi calculaţi pe intervale de timp diferite.

F. INDICATORII DE POTENŢIAL AL PIEŢEI

Aceşti indicatori informează asupra evoluţiei unor mărimi relative raportate la

populaţie, consumul de turism al acesteia şi permit desprinderea unor concluzii în

legătură cu dinamica pieţelor turistice.

F.1. Indicatorul intensităţii plecărilor în vacanţă determină pentru o anumită

ţară predispoziţia populaţiei pentru călătoriile de vacanţă.

TV - turişti care pleacă în vacanţă.

F.2. Indicatorul intensităţii plecărilor în străinătate şi evoluţia în timp

raportează numărul de persoane care pleacă din ţară în scop turistic la populaţia totală

a ţării sau numai la numărul celor care pleacă în vacanţă:

TS - turişti care pleacă în străinătate;

exprimă variaţia intensităţii plecărilor în străinătate

intervalul 0 - i.

, unde:

20

F3. Indicatorii cheltuielilor turistice ale populaţiei unei ţări

F.3.1. Indicatorul cheltuielilor turistice pe locuitor.

= cheltuiala turistică medie pe locuitor

unde:

Rt -cheltuiala turistică totală.

F.3.2. Cheltuiala turistică în PIB: informează asupra proporţiei de PIB

destinat cheltuielilor turistice. Acest indicator se poate defalca în cheltuieli pentru

turism internaţional şi cheltuieli pentru turism intern.

= procentul de PIB cheltuit pentru consum turistic.

21