În Unire stă puterea !

La 24 Ianuarie, în fiecare an, poporul român sărbătoreşte un mare eveniment istoric: Unirea Moldovei cu Ţara Românească, la 24 Ianuarie 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

Primii paşi către Unire s-au făcut la Revoluţia de la 1848, care, deşi a fost înăbuşită, a demonstrat dorinţa de independenţă şi de unitate a românilor.

Adunările Ad-hoc din 1857 au fost apoi chemate să se pronunţe în legătură cu această problemă atât de importantă. După mai multe dispute, a fost propus şi ales, în unanimitate, ca domn Alexandru Ioan Cuza, „ om nou la legi noi”,după cum s-a pronunţat Mihail Kogălniceanu.

Alegerea aceluiaşi domn în ambele Principate Române a reprezentat o victorie însemnată a poporului român în lupta sa pentru formarea unui stat naţional unitar.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Huşi în anul 1820, fiind unul dintre participanţii activi la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova.

Ca prim domn al Principatelor Unite (1859 -1866), a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru formarea statului unitar România, în 1862.

Împreună cu Mihail Kogălniceanu, a iniţiat un larg program de reforme care au dus la modernizarea statului român:

împroprietărirea ţăranilor;adoptarea unei noi constituţii;introducerea învăţământului gratuit şi obligatoriu;secularizarea averilor mănăstireşti;înfiinţarea universităţilor din Iaşi şi Bucureşti.

Silit să renunţe la putere în 1866, a fost exilat şi a trăit la Viena şi Florenţa. A murit în 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus în ţară şi înmormântat la castelul familiei sale de la Ruginoasa (judeţul Iaşi), apoi reînhumat la Biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi.

„Hora Unirii”- cunoscutul cântec pe versurile poeziei cu acelaşi nume scrisă de Vasile Alecsandri şi publicată pentru întâia dată, la Iaşi, în numărul 51 al revistei „Steaua Dunării”, însoţeşte de atunci marele eveniment.

Hora Unirii de Vasile Alecsandri

Muzica : Al.Flechtenmacher

Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară! Piară duşmanii din ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine, Vino să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire, Şi la moarte cu-nfrăţire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere; Unde-s doi, puterea creşte, Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o seamă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume, Amândoi o soartă-n lume, Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare.

Şi să vadă sfântul soare, Într-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frăţească Pe câmpia românească!