Un uragan, un stol de peseri sus, mult deasupra capului, innoapte; o ce4tr albtr care se apropia mereu mai mult, fognimare,

gi deodati doar coroana unui val monstruos, care se nlpustea

asupra corabiei. Un uragan, lipatul 9i plansul in intuneric sub

punte ti duhofiea acre a vfusIturilor. Un c6ine, care turbase in

freamitul valurilor 9i-i sfiigiase unuia din matrozi, jos, tendos-

nele. $i peste ranl se agtemus€ spuma valurilor. Un uragan -asta era ceHtoria spre Tomisr.

Degi, mereu peste zi gi in toate codoanele tot mai dePfutate

ale vasului, c[utase str se refugieze din mizeria gi leginul lngrelo-

gtrrii 9i incongtienpi spre a-9i gtrsi nepdsarea sau mlcar un fel de

uiare in vis, Cotta nu izbutise s6-9i gdseasci nici in Marea Egee

gi nici apoi ln cea Neagrd somnul. Ori de c6te ori istovirea l-ar

fi l6sat sb nidejduiascl o asemenea uitare, igi infunda cear6ln

urechi, iEi lega acea bandd de l6ntr albashd peste ochi, se re-

zema pe spate gi-9i numEra respiraliile. ins6 ritrnul valurilor ilridica, ridica nava intreaga, ridica astfel inEeaga lume mult

I in oliginsl, autorul apeleazd la o al6 formtr a cuvfutrrlui, Tomi (> l9t. fottr;-on'r, m. pl.), folosii!, de asemenea, in Antichitate (n. red ).

8 CHRISTOPH MNSMAYR

deasupra spumei sirate a m6rii pe care-gi avea drumul, menfi-nea astf€l totul ln rlstimpul unei b6tdi de inim6 in inalt gi l6sa

apoi lume4 corabia gi p€ istovitii ei truditori si recadi indiritintr-o vale a valurilor, in ciderea moale a apelor $i in spaime.Nimeni nu mai dormea.

$aptesprezece zile trebuise Cotta si reziste la bordul vasu-lui ftvia. Cdnd pirdsi, in sfi4it, nava intr-o dimineafi de apri-lie 9i igi indrepti pagii pe digul lustruit de talazurile merii c6trezidurile Tomisului, ziduri nip6dite de mugchi la poalele coas-tei sLancoase, se clitina atit de tare pe picioare, incdt doi mari-nari din preajmi il sprijiniri rdz6nd 9i-l trasere dupe aceea

indedt pe o grimadi de odgoane aruncate [a intemplare lamarginea cheiului. $i acolo zdcu apoi Cotta intr-o duhoare dep€9te qi catran li incercb si linigteasci. marea care se rezvrtrteamereu inlduntrul lui. Peste dig, se neruiau portocalele sftrtecatedin incdrcatura navei Trivia - anintki din gr6dinile Italiei. Erafrig; o dimineali ftrr[ soare. Marea Neagra se rostogolea lenegipeste capul Tomisului, igi destrima valurile peste stanci sau se

izbea hohotind de perqii de stenci care se inbltau uriagi dinape. in unele inhanduri, valurile azvarleau pc Jdrm gunoaie

Si bucefi de gheali murdare de giinal de pdseri. Cotta zecea

acolo fi nu-$i migci nici mana m6car, cand un rozdtor slEbinogincepu si-i ciupeasci marginea mantalei. $i, cdnd marea se maipotoli inlimfrul siu, val dupe val molatic, el adormi. Acum, ori-cum, sosise.

Tomis, locul acesta pdpddit. Tomis, un nicdieri. Tomis,oragul de fier Cu exceplia unui fr6nghier, care-i inchirie str6!nului o camerd nelncalzita, ceptufite cu covoare strident colo-rate pe pereti, la mansarda casei lui, aici nu lud nimeni inseamd sosirea lui Cotta. Abia treptat, fdre obignuitele omamen-tiri in discutii, incepu s6l urmfueasca gi pe saiinul care era elcete o vorbtr car€ in alte wemuri ar fi constituit poate prilejulunor gesturi w6jma$e. Streinul care statea acolo, sub arcade, qi

tremua de frig; strdinul care iti transcria in stafia de autobuz

Ultima lume 9

roas6 de rugina orarul curselor qi care le vorbea ceinilor ce-l ltr-

trau cu o rabdare de neinteles - acest strein venea de la Roma.

insi Roma era in zilele acelea mai departe decet oricend. CEci

la Tomis oamenii 19i lntorseseri fala de la lume ca sd s5rbito-reasci sfiirgitul unei ierni de doi ani. Ulilele rtsunau de zgo-

motul muzicii de fanfard 9i noptile erau pline de chiotele

chefliilor - lirani, ciutitori de pietre de chihlimbar 9i porcari,

carc veniserE din sate rdsfirate gi din cele mai depeftate vai ale

munlilor dinjur. Fr6nghierul, care 9i in zilele geroase umbla des-

cul1.gi nu-gi vdra picioarele cenugii in inciltdri decet in impreju-

Ieri deosebite. ca atunci se se invarteascE scA46ind prin tdcerea'casei sale, puna in zilele acestea pantofi. in gospodariile intune-

caie, acoperite cu cioburi de ardezie, printre cdmpurile dispuse

in terase i$ faja oragului, se cocea la wemea asta turte dulc€ cu

gofran gi vanilie. Pe faleza din dreptul coastei abrupt€, u€ceau

procesiuni. Zdpada se topea lent. Pentru prima datd dupd doi

'ani de zile, pantele acoperite de pietriq, care coborau printre

spirturile st6ncii, lancuri gi muchii de stincd venind din sus, din

nori de-a dreptul, erau acum neacoperite de zapada.

Dintre cele nouezeci de case ale ora$ului, pe atunci multe

erau pustii; se nEruiau 9i piereau incet prinhe ierburile agd{6-

toare gi mugchi. $irud intregi de case pereau sA se piardA trep-

tat in pemant gi in colinele din jur Chiar 9i acum mai plutea

printre ulilele in pantd firmul din cuptoarele gi sobele lucritori-lor de la ziciminte, care asigurau oragului fier - acest metal fi-ind unicul lucru de care nu se dusese aici niciodati lips6.

Din fier erau podile, din fier obloanele ferestrelor, zidurilede imprejmuire, figurile de pe frontoane gi podetele inguste

care duceau peste piraiele ce impideau Tomisul in doubjumd-

tati inegale. $i din toate rodea vantul serat, manca rugina. Ru-gina era culoarea oragului.

Prin case trudeau femei imbetranite prematur, totdeauna in-vesmantate ln staie intunecate, iar sus, in galeriile de deasupra

acoperigurilor, sus, pe pantele abrupte - ni$te barbali pr6fui1i,

IO CHRISTOPH MNSMAYR

istovili. Cei care iegeau aici la pescuit blestemau apele pustii,gi cei care munceau pdmdnturile blestemau buruienile, gerul gi

pietrele. Cine statea treaz noaptea in patul lui credea uneori cIaude lupii. Tomis era at6t de pustiu, at6t de vechi gi de f6ri spe-

ranJtr ca ii alte sute de oraSe de coastd, 9i lui Cotta i se pdrea

ciudai ca in acest loc, deopotrivi inghesuit de mare 9i de

munte $i care era atat de concentat asupra obiceiurilor sale gi

a necazurilor provocate de frig, slrlcie 9i munca grea, se putuse

intdmpla ceva despre care se s€ vorbeasctr in saloanele adipos-tite gi in cafenelele metropolelor europene.

Zvonul acela provenit din oragul de fier, urmlrit de elvreme indelungatd 9i clruia, desigur, 9i allii aveau s6-i ia urma,ajunsese la Cotta cand se afla pe veranda unei case de pe strada

romana Anastasio; o conversajie purtati intre begonii 9ioleandri. Imaginile din Tomis, imagini cu ulile pline de fum,cu ruine acoperite de ierburi gi cioburi greoaie de ghea{6, fu-seserA in acea seard de iaml indeajuns de ispititoare ca siJatraga prin noutatea lor, caci fara o asemenea podoab[ ar fi su-

nat prea sec Ai neconvingetor. Pe urme, zvonul acela se rlsp6n-dise, asemenea gitoaielor de apE alunecand la vale p€ strezile

in panttr spre diguri, se ramificase ici gi colo, desfrcdndu-se

fi inmultindu-Si lentaculele, sau alteori se oprise secdnd, ca

in [inuturile unde asemenea nume nu sunt ttiute: Tomis, Naso

sau Trachila.

$i astfel ac€st zvon se transfigurase, impodobit mai de-

parte sau molcomindu-se gi uneori chiar fiind contr zis $i rd-

masese toluti mereu doar coconul unei singure ase4iuni, pe

care o ascundea in sine ca pe o lawl) 9i nimeni nu gtia ce avea

si se tarascd afarA din ea. Acea ase4iune era: ,,Naso a murit".Primele rispunsuri pe care Cotta le primi in Tomis erau

confuze 9i deseori doar amintiri despre tot ceea ce fusese odi-nioari aici ciudat gi strlin. Naso...? Nu era nebunul acela care

apirea din c6nd in cand cu cate un minunchi de undile 9i care

chiar gi pe viscol gedea imbrtrcat doar in vegminte de pinzi

Ultima lume I I

undeva pe stincile dinspre mare? $i care seara bea prin piv-

nite, canta la armonicd 9i lipa cet il linea gura in noaPte?

Naso... Era adici acel pitic, cel care in august venise in oraq

intr-o MsuI[ mai acdtArii 9i care dupa ldsarea intunericului pro-

iecta pe peretele alb din spatel€ abatorului nigte filme de dra-

gort", Print "

.p"atucolele anun{ate, mai vindea vase emailate'

f,ietre de alaun care potolesc sangerbrile 9i miere turceasci' 9i

la muzica din megafoanele lui urlau c6inii'

Naso. De-abia in a doua septlmane dupi sosirea lui Cotta

dddu peste nigte amintiri pe care le recunoscu Tereus' casa-

oul. care el insugi urla mai ure decdt taurii cind le lega bandatde

piele peste ochi, luindu-le astfel ultima privire asupra lu-

mii; 9i Fama, vlduva unui negustor de coloniale - care mereu

bdtea in cgie pe rafturile privdliei ei ghirlande de urzici' pen-

tru a-l impiedica astfel pe copilul ei, un ariemt, epil€ptic' sa in-

tinde mana spre strpunurile invelite in hartie ro$ie' spre

piramidele de conserve qi borcanele de unture' Cand epil€pti-

cul igi frigea degetele de aceste ghirlande, (iPa atet de stddent'

incaiin clele invecinate se tranteau cu zgomot obloanele la fe-

restre... Tereus, Fama 9i chiar 9i Arachne, o tesatoare surdomuti

care le citea str6inilor vorbele de pe buze $i cletina sau aproba

din cap ca rispuns, i9i aminteau poate cd Naso fusese romanul'

exilatul, poetul, cel care locuise impreun[ cu servitorul lui grec

la Trachila, o colonie ptuasiti la patru sau cinci ceasuri de mers

pejos de orag. ,,Publius Ovidius Naso", mai silabisea epilep-

iicul numele rostit cu inleles de mama sa o dati 9i inci o dati'

cand, intr-o zi ploioasa, Cotta se oprise in semiintuneric in

fala prtrvdliei Famei.

Sigur, Naso, romanul. Mai trdia el oare? Unde era ingro-

pat? O, mai exista oare vreo lege care sd sileasci pe cineva

sd-$i mai bate capul cu vreun roman cate se dusese de rdp6 in

Trachila? Vreo lege potrivit cereia sd se dea rispuns' cdnd un

stiin punea intr€beri despre weun alt sdin? Cine tr6ia pe coas-

tele acestea ffiia Si murea pe ascuns, prinne pietre' ca o ganganie

12 CHRISTOPH RANSMAYR

cu multe picioare. PenA la urm6, Cotta nu afl6 decat cd aici, lacapdtul lumii, nimeni nu stiltea bucuros de vorbe cu cineva ve-nit de la Roma. Chiar gi Lycaon, fianghierul, r6mase tecut.

intr-o scrisoare care ajunse cdteva luni mai tdrziu la Via Anas-tasio, scria: ,,Nu au incredere in mine".

intr-una din ultimele zile ale lunii aprilie, Cotia pomi ladrum spre Trachila. Pe o plaj6 preserate cu scoici care trosneau

sub fiecare pas, se intAlni cu o procesiune care invoca un Atot-putemic, al cdrui nume el nuJ cunogtea, pentru a dirui rodniciecdmpurilor, pentru a le aduce localnicilor bancuri de pegti, bo-gdtii ale pdmentului 9i mare liniqtiti. Procesiunea il trase dup6

ed o bucatd de drum; pe unii dintre acegti credinciogi plecali inrugl li recunoscu sub stratul de cenu9tr care le acoperea faladeform6ndule treseturile. Era gi ftinghierul printre ei. ApoiCotta se abtrtu d€ la drumul lor 9i urcl pe o ctrrare neplditl de

pelin pi porumbar care gerpuia printre coastele dealurilor. Cdnd

se opri mai sus in grohotig, o clip6, sd priveascd in jos sub el,procesiunea nu mai era decet o coloanl intortocheati de ftrpturi

f6r[ chipuri. Se tirau parcA, muti, pe phje; flamurile li se infoiaumArunte, mdmnt le era baldachinul deasupm carului pe care il im-pingea o ceatA de oameni negri. Rafalele vintului dinspre mare

acopereau cdntArile, jeluirile invocaliilor 9i clinchetul limbale-lor. Acolojos locuitorii Tomisului incercau s[ se impace cu uncer care nu le era indurdtor in aburul depirtirii, se contopire cu

cenugiul coastei stAncoase. Cotta rtrmase in sflr9it singur. Strtr-

betu panta ingustd a unei vli alpine, inainti prin buruienilebdtrdne din umbra stAncilor pi mereu avea sub el marea, adAnc6

gi Cicut6. Pe aici trecuse Naso. Acesta era drumul lui Naso.

Acum vigdunile nu mai ingdduiau privirii si strdba9t maideparte de pasul urmdtor; drumul ulca atat de abrupt, incAt une-

ori Cotta nu mai put€a inainta decat de-a bugilea. $i pe urmise inll(6 deodati un ciine de piahi chiar in fala lui, o statuiegrosolan dtrltuittr, ciuntitd de vreme gi f6ri labele din spate.

Cotta igi ridicd trupul r5sufldnd greu. Se afla printre ruine.

Ultima lume 13

Trachila: zidurile acestea sparte din piatra calcaroasA, fe-

restre adancite din care igi intindeau crengile noduroase pini 9i

brazi pipemicili, acoperigurile de papur6 fi stut bortelite' prtr-

bugite peste bucauriile innegrite de fum, peste dormitoarele 9i

odiile pustii 9i peste portaturile ramase deschise in vid, prin

care se scugea timpul - toat€ acestea trebuie sd fi fost odinioare

cinci, gase case. grajduri, goproane..'

$i din pustietatea aceasta se inlllau stane de piatr6' zeci de

statuete zvelte, cele mai mari de inaltimea unui om, cele mai

mici abia ajungindu-i lui Cotta pdnd la genunchi' in v6rfurile

stanelor, mlfaiau flamuri mici de cdrpe, zdrente de toate culo-

file, vegminte taiate in fatii $i sfa$iate. iar c6nd Cotta se apropie

de unul dintre monumentele mai marunte, vdzu c[ aceste carpe

purtau insqriplii, pe toate scria ceva El trase incet de una din

aceste fagii rogii, palite de soare. Carpa se inliSurase astfel prin-

tre pietrele stdncilor, inc^t figurina de piatri se sfErima cdnd

trase de zdreanta ca s-o citeasca. Pietrele se PtAvdlirl Pe panta

fragmentati de riddcinile unui pin 9i Cofi^ cltl ,Nindnui nu-i

mai rdmAne IdPtura" .

Un p6rdiag de nisip antrenat de pietrele ln c[dere incremeni'

Se fEcuse iar6$i ttcere. Cotta vdzu in mijlocul acestui peisaj

dezolant un acoP€ri9 rimas intreg pe care s€ agezasere ciorile 9i

z6ri casa printe ruine. Se indrepti spre ea' ceutend sa-gi scurteze

drumul, 9i incepu incd mergand sA strige, iSi striga numele sau

9i pe cel al lui Naso, mereu, iar69i 9i iaragi, striga ca venea de

la Roma. Dar totul rdmase tacut.

Poarta sPre curtea interioari era doar intredeschise El o im-

pinse gi rdmase locului o clipi mai tirziu, cu bratul incd intins' ca

inlemnit de groaza: acolo, intr-un col! luminos al cu4ii, in fiigul

acestui munte, printre resturile znpezii 9i blltile incA inghetate' se

inalJa delicat ti verde un dud; avea trunchiul vlruit 9i zepada din

umbra lui era peta6 albbstriu de mustul dudelor ctrzute'

Ca unul cdruia ii e frici de intuneric ai atunci incepe sd flu-

iere gi sd cdnte, Cotta reincePu se strige dupd Naso, strabetu

14 CHRISTOPH MNSMAYR

cuftea sub proteclia, cum i s€ p&ea, a propriului sau glas, pi-trunse sub o bolti, in sfargit, intr6 in casa poetului. Toate ugile

erau deschise. incdperile erau pustii.

in fap ferestrelor mici, se legdnau nigte perdele de pAnzA

care ldsau, in ritmul zvacnirilor de vent, privirea liberd spre ogridinn pdriginitn, cobor6nd spre addncimile laptoase de jos.

Dincolo de albul acesta se afla, fdri indoialtr, marea. De la masa

lui Naso se vedea marea. Vatra ceminului era rece. Printre oa-

lele murdare gi ruginite, paharele de ceai gi firimiturile de p6ine,

foiau giruri de fumici. Pe pervazuri, pe scaune, peste un pat, se

a$temuse un strat fin de nisip alb, care se auzea sca4aind $isub pagi, nisip care se scurgea din tavan li din pereli.

Cotta strabetu toati casa aceasta de piatri de doui ori, de

trei ori, privi petele de umezeale de pe tencuiali" o vedere cu o

strada din Roma, prinstr sub stich in rame negre de lemn, i9itrecu degetul peste cotoarele unor ce4i ti l€ rosti cu glas tare ti-tlul, dar nu mai strigtr nici un nume, se indrepti iarELgi spre scara

care ducea la catul de sus, 9i mai linea incd in mdntr" fdri sd-gi

dea seama, bucata de carpe, pe care acum i-o smulse curentulde aer deodati stirnit ti, lasand-o indat2i s6 cade pe podea, Cotta

se apleci dupd ea 9i se trezi brusc privind fix chipul unui birbataflat foarte aproape in fap lui. in intunericul de sub scard" se

chircea un b6tran, care areta cu mana spre c6rpa clzuti 9i-ispuse lui Cotta, rimas o clipd cu respiralia oprit6:

- Du asta ind5rdt!

Cotta iqi simlea inima btrL4ndu-i tare.

- Naso, se b6lb6i el. Bitranul apuce dintr-o migcare gribitia mdinii c6rp4 o mototoli 9i i-o anmcn lui Cotta in fa14 chicotind:

- Naso e Naso, 9i Pythagoras e Pythagoras.

O o16 dupi ce-l descoperise astfel, Pythagoras gedea mai de-

parte chircit sub scar6. Zadamic incercase Cotta s6-i vorbeasctr,

zadamic i9i repetase intrebtrrile. Pythagoras, sclavul lui Naso,

nu mai putea infelege intreb6rile cuiva, aluneca doar arareori

in unele monologuri gribite, murmurate, f6rtr gesturi, il injuda

Ultima lume 15

aDoi pe Cotta numindu-l mancator de sarvuri ca're se hraneste

c'u-rupurife ruUeaeniilor sale 9i care-gi bate slujilorii cei mai cre-

dinciogi, chicote4 ticea iardSi, incepea din nou li se apuca atuncr

,a-t Ut".t"." p" un Oictator din Marea Egee care se acupla cu ca-

JI.i. inuint" i" u r. mnge cu bralele lui spinarea' devenea iardSi

iri"t.no. ii o auti "hiar

batu mulpmit din palme ldudAnd mira-

iotr.,t t.t".pritto".i: el insu;i mai trdise in nupurile unei sala-

.-ar", ut *ui *nonier 9i al unei ciobdnile de porci' fusese silit

ciiar safie ani de zile un copil f6ri ochi, pini cind acel trupugor

fara leac se prabuiise de pe o stancd ti se inecas€'

Cotta renunid sA mai incerce, ascultd doar' mut' in implreda

. icestui bitrin nu mai plrea s[ ducd nici un drum' Abia mai tdr-

,iu, in lunga ticere a pauzelor in care amutea P)'thagoras' Cotta-in""fu

,a!orU"ut"i iar69i - mai int6i fird tragere de inimi'

uSu *. stui de vorbd cu un idiot 9i doar ca sd mai incerce sA

iqtige increderea bltr6nului Dar, in cele din urma' Cotta inte-

tes" et insugi cd de fapt Povestea astfel doar pentru a opune

"LJ uorUetii pu*ii din intunecime ordin€a 9i raliunea unei

t,r-i A" et gtiut"inoma impotriva imposibilitetii ac€stui dud in-'ipent

dinfap ferestrei; Roma imPotriva stanelor.de piatra

pieraute in pustiettte' impotriva paraginii din Trachila'''--ii o"r.ir" sclavului furtunile c6ldtoriei sale 9i tristelea din

zilele de r[mas-bun, vofti d€spre gustul amar al portocalelor sal--Jt."

O" p" .o*t"t" Sulmonei 9i pitrunse astfel tot mai adanc in

uecuq pana cend se opri iar{gi in fala acelui foc p€ careJ vazuse

urzlni in .o.u lui Naso din Piazza del Moro cu noutr ani in

u.te. Dinrpr" bul"onul unei camere ln care se inchisese Naso'

se risipea un fum sublire Fulgi de scrum $i canu$e pluteau

"in i"."ut.f" deschise 9i in vestibulul casei' printre bagajele

'm"ut" qi aar.t. de lumina Proiectate de soarele de dup6-ami-

u^ rarzn pe dugumelele de marmuri' gedea o femeie pl6n-

eand. Era ultima zi la Roma a lui Naso'''

A$u "u*

.ou,t a face s6 se deschidd uneori chiar 9i casele

lnu"".rilit" 9i atunci nu numai rudele 9i prietenii' ci 9i cei

16 CHRISTOPH RANSMAYR

indatorafi s[jeleasctr, cei curioqi qi chiar nigte strdini indiferen{isunt l5sati sA intre, tot astfel in zilele acelea casa ascunsi dupdchiparogi 9i pini din Piazza del Moro fusese deschis[ de ptirea

cd Naso trebuia se plece in surghiun. Chiar dacl cei mai sfiogi

ar fi fost intimida{i de o aga nenorocire gi nu s-ar fi apropiat, pe

trepte gi in salon era inghesuiala unei case indoliate. Cei carelgi luau rimas-bun veneau 9i plecau, iar cu ei veneau gi plecau

venzitorii de lozuri, cergetorii gi vagabonzii de p€ stradd, care

ofereau buchelele de leventici gi furau de pe mese pahare 9idin vitrine arginulrie. Nimeni nu se mai ocupa de ei.

Palid pi cu mdinile lnnegrite, Naso deschisese, dupi multeincerctrri de a fi induplecat, uga camerei sale de lucru; un covoralbastru era parc6 nins de cenugd; pe o mastr, ale cdrei intarsiise infdgurau sub licdrirea focului in bucle lemnoase, curentulde aer dinspre fereastra rdsfoia nigte hartii vrifuite int-un teanc

pe jumetate carbonizat; caiete gi ce4i legate erau pe rafturi liprin nite; un teanc mai ardea inci mocnit. Naso trecuse fArA in-doiald cu focul prin scrierile sale, a9a cum un paracliser trececu aprinzitorul de la un candelabru la altul; igi aprinsese pur 9isimplu notifele ti manuscrisele pe locurile unde 9i le pusese lapAstrare cu grijtr in timpuri mai bl6nde. Naso era teafdr. Muncasa, cenugd.

Pythagoras igi ldsase capul pe genunchi gi pdrea sd nu audd gi

si nu inteleagd nimic din ce povestea Cotta, care hase un scaun

in intunecimea de sub scara $i r6mase at€zat acolo tecut, a$tep-

tAnd ca sclavul strJ priveascd iarigi in ochi.Desigur, focul din Piazza del Moro mistuise doar manus-

crisele lui Naso. Ceea ce din elegiile gi povestirile sale fusese

publicat, sdrbltorit 9i dugmenit era de mult pus la adlposr indepozitele bibliotecilor de stat, in casele publicului stru cititor gi

in arhivele cenzurii. intr-un comentariu al unui ziar din Padova,confiscat chiar in ziua apariliei sale, se spunea cA Naso aprin-sese acel foc doar pentru a da un semnal impotriva interziceriic64ilor sale 9i a surghiunirii sale din lumea romane.

Ultima lume 11

Dar erau tot felul de interpretlri: arderea unor ci4i - ac-

$onase cineva din furie 9i disperare 9i fdre str stea mult Pe gan-

duri. Un act ptevazdtot cineva care-gi diduse seama de

inlelesul cenzurii 9i-9i distrusese el insuqi crealiile mai pu(in

reugite. O mAsuri de prevedere. O recunoagtere O iluzie $i

ata mai departe.

Arderea aceea a manuscriselor a famas, dincolo de toate

presupunerile, la fel de enigmaticd precum motivul exilului' Au-

lorittrlile pdsrad dcerea sau se refugiari ln vorbe goale $i' pen-

mr cd un manuscris cale multa vleme fusese crezut in mAini

sigure r5mase disparut gi dupl ani de zile, la Romaincepu trep-

. Lt se se presupuna c[ focul din Piazza del Moro nu l'usese un

act de disp€rare gi nici un mod de a atrage atentia' ci de faPt

un act de distrugere.