1

Ȋn atelierul cu poveşti: provizii de personaje

“Pentru a te cunoaște, e nevoie să poți să te imaginezi.” (Gianni Rodari, Gramatica fanteziei)

Se spune că fiecare obiect, persoană sau idee are povestea sa și fiecare ȋn parte ar avea ceva să ne comunice, trebuie doar să zăbovim puțin ȋn preajma lor. Opţionalul “Ȋn atelierul cu poveşti”

propune un spaţiu de lucru al spiritului liber. Atelierul e văzut ca un loc al fanteziei, al eliberării de încorsetări. Demersul său porneşte de la cunoscut la necunoscut, de la interiorizare (receptarea textului) la exteriorizare (producere de text). Elevii vor avea ocazia să câştige lupta cu tracul, cu indiferenţa în faţa unei coli albe, cu lipsa de idei sau imposibilitatea de a le comunica eficient. De asemenea, cursul valorifică etapa de scriere liberă și ciorna în activitatea de redactare. Prima dintre ele este percepută ca expresie a libertății totale a ideilor - dincolo de constrângerile gramaticale - și a doua ca semn de viaţă, de căutare, o dezordine organizatoare necesară procesului redactării. Poveștile sunt activități milenare. Specialiștii sunt de părere că schema narativă a poveștior este un dat universal cultural care reflectă structura fundamentală a gândirii noastre, de aceea a ajuns să fie din cele mai vechi timpuri o modalitate de organizare a felului ȋn care gândim și ȋnțelegem lumea.

Unul din obiectivele propuse de opţionalul “Ȋn atelierul cu poveşti” a fost ȋnțelegerea importanței și a rolului personajului ȋntr-un text narativ. Pentru asta, a fost suficient să ne gândim la ce s-ar alege de textele citite ȋn particular sau studiate la clasă dacă ar fi private de prezența protagoniștilor. Ȋn absența lui Goe, călătoria cu trenul a cucoanelor la București de 10 Mai ar fi fost una anostă, ȋmbibată ȋn mult fum de țigară, “urâtul” n-ar mai fi fost urât, trenul n-ar fi ȋntârziat, chiar ar fi ajuns la timp pentru parada militară. Absurda presupunere: ce-ar fi povestea Micul prinț fără Micul prinț ne-a dus cu gândul la o lume care ȋși pierde ȋncet, dar sigur, inocența, la o vulpe tot neȋmblânzită, la un pilot neȋnțeles de nimeni, prăbușit cu avionul lui ȋn deșert, la un asteroid B612 complet năpădit de baobabi, la stele care poate nu ar mai străluci atât de puternic. Unele lucruri ar fi tot la locul lor, dar nu la fel (un asteroid nelocuit, o floare ofilită, doar o banală oglindă). Am concluzionat că absența eroului, pozitiv sau negativ, dintr-o poveste atrage după sine lipsa liantului sau a factorului disturbator, cel care pune lumea reprezentată a textului ȋn mișcare ȋn fuga ei de banal.

După faza de sensibilizare, menită să conștientizeze rolul personajului, demersul nostru a urmat trei direcții: 1. Analiza unei galerii variate de personaje literare; 2. Crearea unor personaje proprii, cât mai originale care vor “aproviziona” “cămara” atelierului, devenind bun comun pentru poveștile noastre viitoare; 3. “Distribuirea” acestor personaje ȋn texte personale sau ȋn textele colegilor. Ȋn etapa a doua a activității noastre, provocarea a fost inventarea unor personaje cât mai originale. Elevii au fost ȋncurajați să se folosescă de experiențele lor anterioare, de lecturi, dar și de imaginație pentru a da viață unei “ființe” care să-i reprezinte, chiar să nu ezite ȋn a pune o fărâmă din ei. Personajul poate fi o proiecție a propriilor realizări de până acum, dar poate ȋnsuma și speranțele, neȋmplinirile lor, așa cum spunea Gianni Rodari, ȋn studiul său, Gramatica fanteziei,

“pentru a te cunoaște, e nevoie să poți să te imaginezi.” Așa “s-au născut”: Nicuța-Mămăruța “gimnasta, balerina, pictorița, artista și matematiciana

lu’ tata, cu nasul ȋn vânt după vreo poznă și mâinile pline de jeleu multicolor. Nu degeaba o chema așa că de strigat n-aveai loc de gura ei mare ca o prăpastie și stridentă ca o sirenă de poliție. Avea ȋntotdeauna ultimul cuvânt printr-un “Ztt” scurt, așa că semăna cu o muscă băgăreață ce bâzâia fără ȋncetare trebuind să fie odată plesnită cu un ziar. Pasiunea ei era să ruineze camerele ordonate ale fetițelor cuminți ca mine.” (Antonia) Măgarul Anonim este un animal de fermă “mai cult decât restul măgarilor. Ȋn timp ce alții pășteau, lui ȋi plăcea să citească ȋn pace cărți serioase la umbra stejarului de pe câmp, cu ochelarii pe vârful nasului și o pipă cu abur ȋn colțul drept al botului, scoțând din când ȋn când bule pe nas aburindu-și ochelarii, când vântul bătea spre el. E ambițios! Plecând la oraș să-și asigure un viitor mai bun e considerat ciudat pentru ambiția sa de a se chinui să umble ȋn două picioare. Are pe cap o beretă bleumarin, un cercel mic ȋn urechea stângă și o măsea de aur. Poartă un palton negru peste un

2

pulover roșu ȋn carouri, prin care ieșea pe la guler o cămașă albastră. Pantalonii negri sunt strânși de o curea din piele verde. Pentru drumul lung străbătut s-a ȋncălțat cu o pereche de pantofi cu talpă rezistentă de lemn.” (Ștefan) Personajul surpriză a fost Cără, mai exact domnul Cără, “șeful cărămizilor din lume, cu o ȋnălțime și o lățime bine precizate, el are fundamentalul rol de a sta și de a rezista. El veghează blocurile din uriașa metropolă Cără-York. Pe lângă asta, inexpresivitatea lui e dozată de bună intenție. Din când ȋn când, el avertizează pisicile expuse pericolului de a fi accidentate de vreo surată cărămidă ce se desprinde și moare.” (Raul) Personajele inventate au fost expuse ȋn Galeria eroilor noştri ȋnsoţite de desene ilustrative. Turul galeriei amintite anterior i-a ajutat pe elevi să se familiarizeze cu noile făpturi şi să se pregătească de distracţie. Le-am propus elevilor jocul Ghiceşte personajul.

Ghiceşte personajul este un exerciţiu care îmbină o lectură atentă, o bună cunoaştere a textului, cu jocul. Perspectiva ludică a abordării textelor citite alimentează interesul pentru lectură, mai ales că jocul presupune spirit competiţional, concurenţă, dar şi fair-play. De asemenea, acest tip de activitate urmăreşte cultivarea componeneţei comunicaţionale. Ȋn cazul nostru, am adaptat jocul, elevii fiind nevoiţi să ghicească personajele din galeria eroilor inventaţi de ei. Etape:

1. Se formează grupe de 4-6 elevi, fiecare elev primeşte câte o bucăţică de carton sau hârtie pe care va trebui să noteze clar, citeţ şi cât se poate de vizibil numele unui personaj din cartea recomandată spre lectură sau galeria eroilor inventaţi.

2. Elevii completează numele personajului ales pe cartonaş, întorc cartonaşul cu scrisul în jos, astfel încât să nu fie vizibil până în momentul în care toţi colegii grupei termină la rândul lor de completat.

3. Fiecare membru al echipajului pasează bileţelul acoperit colegului din dreapta şi primeşte, la rândul său, un cartonaş de la colegul din stânga.

4. Fără a ȋntoarce bileţelul nou primit, elevii îl lipesc pe frunte. În acest fel, niciun membru al echipei nu ştie ce scrie pe bileţelul de pe fruntea lui, dar poate vedea numele de pe bileţelele colegilor.

5. După ce se stabileşte ordinea intrării în concurs, prin negociere, fiecare va trebui să ghicească numele personajului ce apare pe bileţelul de pe fruntea lui, folosindu-se de un set de 10 întrebări (ex.: Sunt personaj pozitiv? Sunt un personaj imaginar? M-am născut în...? Obişnuiesc să călătoresc? Port o pelerină? etc.), la care toţi ceilalţi au voie să răspundă doar cu da sau nu, fără sugestii sau alte comentarii.

6. După epuizarea setului de întrebări, se stabilesc câştigătorii în grupă şi chiar grupa câştigătoare.

Bibliografie:

1. Pamfil, Alina, Limba și literatura română ȋn gimnaziu: structuri didactice deschise, ed. a III-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2006 2. Rodari, Gianni, Gramatica fanteziei. Introducere ȋn arta de a născoci povești, Traducere din italiană de George Anca, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009

Camelia MariaVesa

Şcoala Gimnazială „Teodor Murăşanu”, Turda Prof. limba şi literatura română

3