ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICHITA STĂNESCU” – CEPTURA – PRAHOVA

PROF. ÎNV. PRIMAR SOLZARU RODICA – PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN – PROF. CRĂCIUN CARMEN

„Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorțească, nici să zacă, nici să moară. Ele sunt comoara noastră de mare preț.”

Tudor Arghezi

- publicație periodică -

Anul III, nr.1

ISSN 2360 – 5251

ISSN-L 2360 – 5251

ÎMPREUNĂ REUȘIM

ECHIPA NOASTRĂ:

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICHITA STĂNESCU” – CEPTURA – PRAHOVA

- DIR. PROF. DEACONESCU EMILIAN

- PROF. ÎNV. PRIMAR SOLZARU RODICA

- PROF. CRĂCIUN CARMEN

- PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN

- BIBLIOTECAR ŞIŞMAN VASILICA VALERICA

COLECTIVUL REDACȚIEI:

REDACTORI: - PROF. ÎNV. PRIMAR SOLZARU RODICA

- PROF. CRĂCIUN CARMEN

- PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN

DESIGN ȘI TEHNOREDACTARE: - PROF. UDREA DRAGOȘ CIPRIAN

COLABORATORI: - DIR. PROF. DEACONESCU EMILIAN

- BIBLIOTECAR ŞIŞMAN VASILICA VALERICA

- PR. ȘENDROIU IOAN

- PROF. PÎRVĂNOIU ROXANA IULIANA

- PROF. TĂNASE ROSALBA ELENA

- PROF. ŞELET ELENA MAGDALENA

- PROF. PREDA ELENA-MARILENA

- PROF. PANAIT CONSTANTIN

- PROF. IONIȚĂ MIHAIL NICOLAE

- PROF. CRIȘAN DANIELA

- PROF. OPRESCU IULIA CLAUDIA

- PROF. METEA VASILE

- PROF. ARSENIE ELENA-CAMELIA

- PROF. TRAȘCĂ IULIANA

- PROF. ÎNV. PRIMAR TĂNASE GABRIELA

- PROF. ÎNV. PRIMAR NAFTANAILĂ CONSTANŢA

- PROF. ÎNV. PRIMAR STANCIU ALINA GABRIELA

- PROF. ÎNV. PREȘCOLAR BEJAN CRISTINA

- CONTRAAMIRAL DE FLOTILĂ DR. CONSTANTIN CIOROBEA

- GENERAL (R) CONSTANTIN DEGERATU

- PROF. UNIV. DR.TĂNASE JOIȚA

- LT. COLONEL DANIEL OAIE

Revistă realizată cu spijinul

SERVE CEPTURA S.R.L. COILPROFIL S.R.L. CEPTURA

1

ȘCOALA, PRIN VREMI

De școală, de anii ei frumoși, ne amintim cu toții, chiar și fără să

vrem, cu nostalgie, cu bucurie, uneori chiar cu păreri de rău, prilej cu care,

vizualizăm oameni și fapte din acea perioadă.

Și chiar dacă s-au schimbat timpurile și vremurile deopotrivă,

școala a rămas la fel de importantă în formarea personalității și în

modelarea caracterului.

Educația școlară așează temeinic temelia învățării permanente și

pregătește adultul pentru ziua de mâine, chiar dacă instituția este tot mai

contestată, iar munca dascălilor care trudesc este pusă fără nici un temei

sub semnul întrebării.

Mie unul, îmi stăruie în minte o banală întrebare care s-a

transformat se pare într-un stereotip: se mai învață ceva la școală?

Nu cumva prin această întrebare și prin multe altele, este subminată însăși existența noastră?

Aș vrea să cred că ar fi vorba de importanța deosebită pe care oamenii obișnuiți o dădeau și

sper să o mai dea educației din școală.

Am auzit de nenumărate ori astfel de întrebări, sâcâitoare de-a dreptul.

Mi-am pus la rându-mi întrebări și mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atent la ce fac, la

tot ce vorbesc, căci, atât pentru copii, pentru elevi, precum și pentru cei maturi, dascălul are

importanța lui bine definită prin tradiție.

Au trecut anii. Am rămas convins pentru totdeauna că, noi învățătorii de carte, ca oricare

altă categorie socială, suntem permanent judecați, fiind cei de la care se așteaptă mereu exemplul de

urmat.

Schimbările rapide dintr-o societate într-o continuă mișcare și transformare, au constituit tot

atâtea motive ca părinții, să nu țină pasul, să nu se poată ocupa prea mult de educația copiilor lor.

Educația permanentă presupune pregătirea pentru schimbare, pentru mobilitate, pentru

calitate, pentru sensibilitate la nou.

Educația permanentă presupune însușirea abilităților, a capacităților și a competențrlor care

să permită elevilor continuarea educației prin autoeducație.

În acest context, menirea noastră a tuturor, de la debut și perpetuu, trebuie să fie una care să

netezească drumul de la învățarea obligatorie, la bucuria de a învăța.

Vremurile ne-au dovedit că drumul a fost unul lung, anevoios și greu.

Manualele alternative, evaluările, calificativele, experimentele ocazionale, aglomerația

informațională, eliminarea bruscă a uniformei școlare, violența, abandonul, au fost tot atâtea motive

serioase care i-au îngrijorat pe părinți și nu numai.

Și totuși, școala rămâne locul unde părinții își trimit cu dragoste copiii, convinși fiind, că

“sunt pe mâini bune”.

Pentru că, la urma urmei, școala este cea care pregătește elevul pentru viață, spre a-și face

datoria atât față de el cât și față de societate.

Reușita depinde întotdeauna de atmosfera în care se desfășoară învățarea, fiind de dorit ca

aceasta să emane încredere, bucurie, creație, optimism și nu în ultimul rând plăcere.

Dascălul își îndeplinește sfânta misiune pedagogică, numai în măsura în care îi ajută pe elevi

să-și descopere aptitudinile, să-și cunoască lacunele, să asimileze tehnicile și regulile muncii

intelectuale, să participe la căutarea și la descoperirea adevărurilor, nu fără eforturi, obținând astfel

succese și satisfacții.

Personal, mă încearcă emoțiile copilului de altădată, ori de câte ori îmi amintesc de

învățătorii mei de peste ani și timp și nu pot uita niciodată că, alături de părinți, m-au învățat pe

lângă alfabetul efectiv și pe cel al dragostei, al ordinii, al respectului.

Încerc să pun punct acestor rânduri și să le numesc fragmente de viață, pentru că viața însăși

este făcută dintr-o sumedenie de frânturi, adesea nestăpânite, care îți dau iluzia că urcă, atunci când

de fapt stau pe loc și care te înalță tocmai când aveai impresia că stau să se prăbușească.

2

E plină de adevăr vorba românească, potrivit căreia, trebuie să o iei întotdeauna de la capăt.

Oricât de departe și de sus ai ajunge, te întorci de unde ai plecat, cu părere de rău că a fost

frumos dar s-a terminat.

Întoarcerea în timp pentru a-mi regăsi primii pași care m-au purtat spre școală, nu-mi pare

deloc anevoioasă. Dimpotrivă.

Totul mi-a rămas în minte atât de viu, de parcă eu, profesorul de azi, mi-am luat în spate

ghiozdanul pentru prima oară, mai ieri, alaltăieri.

Și au trecut de atunci, zeci și zeci de ani!

Prof. Emilian Deaconescu,

Director

FOȘTI ELEVI AI ȘCOLII DE ... ODINIOARĂ, AZI OAMENI MARI

CUM DEVINE UN VIS, REALITATE?

Contraamiral de flotilă Dr. Constantin Ciorobea

Încă de când eram copil, m-a fascinat marea și m-a atras spre întinderile sale albastre. La 14

ani, după ce am terminat cursurile școlii gimnaziale din comuna natală, Ceptura, o localitate situată

într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, am ales să plec departe de casă, la Constanța, pentru a mă

înrola chiar și de la această vârstă la Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”. Am început

aproape fără să-mi dau seama, cariera militară, de care sunt mândru și care mi-a adus cele mai mari

satisfacții. Am urmat pe cale ierarhică, așa cum spunem noi militarii, Institutul de Marină „Mircea

cel Bătrân” pe care l-am absolvit în anul 1983 cu gradul de locotenent. Astfel, visul meu a devenit

realitate.

Părinții au fost mândri, ca și profesorii mei din Ceptura, pentru că poate și ei au contribuit cu

o cărămidă la temelia frumoasei mele cariere. Eram la vremea respectivă primul ofițer de marină

din familie și aveam o lungă carieră în față.

După absolvirea institutului, în primii zece ani, am ocupat diferite funcții la bordul navelor

purtătoare de rachete din Mangalia și am îndeplinit numeroase misiuni pe mare. Marea și viața la

bordul navelor a reprezentat o provocare deosebită datorită complexității activităților de la bord,

care se împleteau cu capriciile mării și ale necunoscutului. Respectul față de forța naturii, ordinea și

disciplina militară și-au pus amprenta pe personalitatea mea și m-au determinat să mă perfecționez

permanent, pentru a putea conduce fie soarta oamenilor pe mare fie pentru a coordona proiecte și

programe derulate de Forțele Navale.

În anul 1994, România a fost prima țară din Estul Europei care a semnat Parteneriatul pentru

Pace cu NATO. Am sesizat atunci că începea un capitol important al evoluției Forțelor Navale

Române și cariera mea s-a împletit, în mod pozitiv, cu această perioadă. Tot atunci, am urmat și am

absolvit, inclusiv în străinătate, numeroase cursuri de perfecționare profesională, iar după aderarea

țării noastre la Alianța Nord Atlantică, în perioada 2004-2007 am făcut parte din prima serie de

ofițeri români care a încadrat posturi NATO și am îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Secției

operații informaționale din Comandamentul Întrunit NATO JFC NAPLES, din Italia.

Tinerii din ziua de azi, la fel ca și noi, atunci când eram de vârsta lor, sunt în căutare de

modele, de oameni care au reușit în profesia pe care și-au ales-o, care au reușit în viață. În urmă cu

câțiva ani, am decis să mă implic în viața comunității din comuna natală și să le arăt adolescenților

că pot avea o carieră de succes, la bordul navelor militare, în Forțele Navale. În colaborare cu

Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” din comuna Ceptura și cu autoritățile locale, am oferit

elevilor posibilitatea de a vizita și de a descoperi misterele navelor militare, Școala de Aplicație a

Forțelor Navale, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și alte structuri militare, stimulându-le

3

astfel interesul pentru a se gândi în mod serios la viitorul lor și de ce nu la o carieră militară în

Marină.

Trăim în era tehnologiei informației. Informația circulă cu viteze uimitoare, iar tinerii din

ziua de azi, uneori, nu mai fac diferențele dintre real și virtual. Consider că este foarte important

pentru adolescenți să cunoască realitatea cât mai bine și să fie în măsură să aleagă profesia care li

se potrivește cel mai bine. De altfel, în urmă cu doi ani, am inițiat un program de promovare a

profesiilor militare de Marină, care se desfășoară în zone geografice ale țării, situate departe de

litoral și de Dunăre, zonele noastre tradiționale în care acționăm. Scopul acestui program este de a

stimula interesul tinerilor pentru a alege o carieră în Forțele Navale, să renunțe să plece în

străinătate, și pentru a le arăta că își pot realiza visurile și aici, în România.

Anul trecut, după încheierea primei vizite în structurile Forțelor Navale a elevilor din

comuna Ceptura, comuna mea natală, acțiunea a avut un impact pozitiv și a determinat continuarea

programului de interrelaționare a adolescenților prahoveni dinspre Carpați, cu marinarii militari. Îi

așteptăm și anul acesta cu aceeași plăcere, pentru a-i ajuta să răspundă la întrebarea „Cum poate

deveni un vis, realitate?”

Emoții și amintiri în banca de la geam - Contraamiral de flotilă Dr. Constantin Ciorobea

ȘCOALA, TĂRÂMUL IUBIRII DE CARTE

General (R) Constantin Degeratu

Nu l-am cunoscut pe Nichita pe vremea

când eram elev la Școala Generală din Ceptura de

Jos (așa se numea pe atunci), ci un pic mai târziu,

în toamna anului 1964, proaspăt cadet la altă

Școală – Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din

Breaza, cu visul vieții mele de-atunci, acela de a

ajunge pilot militar.

Era anul noii independențe a României,

prin Declarația din Aprilie (la două decenii după

ocuparea României de către Rusia lui Stalin), dar

poezia care-mi atrăsese atenția era una firească

4

pe-atunci – Leoaică tânără, iubirea, din volumul O viziune a sentimentelor.

Nichita nu era desigur Eminescu și poate nici Coșbuc (gândeam, cumva), dar venea

remarcabil și colosal, precum Arghezi și Labiș, creator de limbă română și de eternitate deopotrivă,

cu o vrajă încifrată a zborului spre infinit. Îndragostit demult (și fără de speranță) de Nebuloasa din

Andromeda (o fascinantă povestire științifico-fantastică din anii ’60), găsisem în acel volum și un

poem numit Spre Andromeda: Nichita era prahovean, dar era universal, iubea zborul și dorul de

nemărginit, iar asta însemna mult, enorm de mult.

L-am regăsit apoi, în Roșu vertical (1967), cu Un soldat (ținându-se de-un nor). Eram

student la Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Infanterist de-

acum, pentru că ratasem drumul profesional spre cer, din motive medicale, dar visul, știm, nu moare

niciodată. Nichita era îndemnul spre înălțimi, spre cerul albastru oglindit în galbenul câmpului, spre

norii ciudați, cărăuși de soldați, spre roșul nostru vertical, neînclinat în fața furtunii.

Decembrie 1969 marca un capăt de drum – sfârșitul Școlii, dar și un început de drum – cel

al profesiei. L-am petrecut, spre ținere aminte, ca ultim planton, voluntar, cu gândul la Plantonul de

noapte al lui Nichita (Soldaţii dorm cu un braţ căpătâi... Singur plantonul e treaz şi-i priveşte în

tăcere), din volumul Un pământ numit România (1969).

Școala este fără îndoială, tărâmul primei mari iubiri – iubirea de carte, de cunoaștere! Mama,

familia, casa – sunt iubiri naturale, lăuntrice ființei umane. Iubirea de Țară – datorie și destin, se

construiește în timp. Iubirea de carte, de cunoaștere, e prima opțiune voluntară, conștientă a eu-lui, a

celui care suntem, a celui ce vom fi, a celui ce vom fi fost cândva.

Ca mulți dintre copiii de pe-atunci, de pe meleagurile noastre, am intrat pe poarta Școlii

Generale din Ceptura de Jos, firesc, într-o zi de 15 septembrie – cea a anului 1959, anul în care

armata sovietică de ocupație pleca din România; plecau rușii din țară și nu plângea nimeni după ei.

Aveam aproape 11 ani și veneam dintr-o comună (pe atunci) de sus – din Rotari, de la o

distanță de 5-6 km. Eram un grup mare, de vreo cincisprezece-douăzeci de copii, de clasele V-VII,

pentru care școala din satul nostru nu avea cursuri, nu avea spațiu, nu avea profesori. Veneam pe

jos, înșirați pe grupuri mici – dimineața sau la prânz, la vale; la prânz sau seara, plecam înapoi, în

sus, pe firul gârlei Ceptoreana. Ne însoțeau, prin glodul, noroiul sau omătul uliței, peticite pe ici pe

colo cu ceva pietriș, razele soarelui sau picurii ploii, șuierul vântului sau fulgii feerici de nea, aroma

pâinii calde scoase din cuptorul de la brutărie, nucile culese din frunzarul toamnei de pe marginea

drumului, frigul sau arșița. Din când în când, trecea câte un camion cu mineri (uneori, urcam

printre ei, până când drumul cotea spre Gura Minei).

NOI, cei din Rotari, eram susenii. EI, colegii noștri din Ceptura, erau dăvălenii. Cel mai

adesea, numai noi, băieții, eram suseni, la jocul cu mingea din recreația mare sau la miuțele încinse

după ore. Cu toții eram, însă clasa (clasa a V-a A; a VI-a A; a VII-a A), democrația autentică și

deplină a școlii, locul în care ești așa cum ești, așa cum vrei și poți să fii.

Nu-i cunoscusem deloc pe cei de jos, nici pe copii, nici pe dascăli. Eu și alți vreo trei băieți

de sus am nimerit în clasa a V-a A. Ceilalți câțiva prieteni suseni de vârsta mea – în clasa a V-a B.

Era ceva cu totul nou: aveam profesori, mulți, nu doar învățătorul de până atunci. Aveam dirigintă –

doamna Bulai (profesoara de geografie, de botanică și de alte șiințe naturale): o ființă caldă dar

autoritară, cu alură maternă, protectoare și severă, atât cât era necesar.

După câteva săptămâni de la începerea cursurilor, m-a numit, prin surprindere, șeful clasei.

Și așa am rămas până la sfârșitul clasei a șaptea, când ne-am luat zborul care încotro: la liceele din

Urlați, Mizil sau Ploiești; la școli profesionale din Ploiești; spre alte zări ori spre alte ocupații.

Eu am plecat la o școală faimoasă pe vremea aceea – Liceul „Caragiale” din Ploiești (pe

atunci, ca și astăzi, liceu purtător de stindard al zonei noastre). Mai apoi, după doi ani – la Liceul

Militar din Breaza, cu gândul la zbor. De-a lungul vieții, purtat de valuri pe alte meleaguri și cu griji

și rosturi care nu-ți prea dau răgaz spre amintiri, m-am întâlnit mult prea rar cu cei cu care am

împărțit destinul celor trei ani de școală, aici: profesori, colegi, prieteni, cunoscuți.

Ca într-un film ciudat, adesea strig, în gând, catalogul clasei și mi-i amintesc aproape pe toți

colegii – după numele și chipul de atunci, chiar dacă, întâlnindu-i, nu i-aș mai recunoaște. La fel, și

pe profesorii de-atunci, începând cu doamna directoare Stanciu; directorul adjunct Panait; diriginta

5

Bulai; profesoara de româna – Bobu; cea de istorie – Buzdugan; de matematică – Gheorghiu (sau,

uneori, Țăruș); de educație fizică – Cișmaș; de limba rusă – Paradescu. Dintre colegi, l-am mai

întâlnit o singură dată pe cel mai bun prieten – Mitică Istrate, prin 1969-70, la Brașov. Era student

în ultimul an la Facultatea de Mecanică (ajuns inginer, dar i-am pierdut urma).

Târziu, în anii din urmă, am reîntâlnit, în București, două foste colege: Mia Bărbuceanu –

fata din banca din fața mea, și Ana Neagu – pentru o vreme, colega mea de bancă. Și tot aici, în

București, unde am ajuns după 25 de ani de Ardeal, am revăzut-o pe rivala mea de atunci, din

copilărie: Elena Panait – șefa de la clasa a V-a B. Era redactor la TVR (Emisiunea Viața Spirituală).

Singura din generația noastră care a scris un roman, o carte frumoasă – Sonata îngerilor (două

volume, urmate de un al treilea sub titlul Zile fără după-amiezi), pagini clădite cu sârg și talent, în

care ceva, ceva din anii aceia sunt reînviați cu sensibilitatate. În mod nedrept, un destin nemilos a

trimis-o pe Ela mult prea devreme în eternitate.

Anii de școală, anii de formare, de muncă și visare, de trecere de la copilărie la adolescență,

de înțelegere și asumare treptată a responsabilității pentru propriul destin, sunt ani ai zidirii, ai

construcției, ai devenirii, ferestre către vis, către profesie, către răspundere. Sunt anii în care

deprinzi poezia vieții – zborul spre frumos, spre împlinire, spre datorie și destin, spre sublim sau

tragic. Sunt anii în care înveți matematica vieții, a deciziei, a ecuației eterne: se dă și se cere;

cunoști ceva dar trebuie să afli ceea ce nu cunoști încă; cunoști, dar trebuie să înțelegi, să iei decizii

– pentru tine, pentru cei ce sunt cu tine, pentru cei ce sunt ca tine.

Sunt anii în care începi să înțelegi cine ești, de unde vii și unde vrei să mergi – istorie și

geografie vie, în mișcare; verigă de legătură a timpului ce va veni, cu vestigiile strămoșilor daci de

sub dealul Merezului ori dinspre Budureasca; cu păcura de sub scoarța verde a dealurilor golașe ori

cărbunele ce s-a sfârșit, cu strugurii fără egal și vinul veșniciei; cu oamenii locului răspândiți pe

planetă.

Sunt anii fără egal, timpul de aur al multora dintre noi, petrecut cu temei la Școala ce poartă

azi numele lui Nichita – numele zborului către luceferi.

AMINTIRILE ȘI DORURILE CARE NE ÎNCARCĂ SUFLETEȘTE

Prof. univ. dr.Tănase Joița

Onorat și plăcut surprins de invitația

domnului Emilian Deaconescu, directorul Școlii

Gimnaziale „Nichita Stănescu” din Ceptura, de

a-mi expune câteva opinii la un eveniment

cultural organizat în școală, dau curs acestei

invitații, stapânit de puternice sentimente de

nostalgie.

Am făcut primii pași în această școală,

în care am deschis ochii spre lume prin luminile

cărții, cu peste cinci decenii în urmă.

Remarc în mod deosebit inspirata

alegere ca mentor spiritual al școlii, a marelui Nichita Stănescu, poet universal cu rădacini

prahovene, inclusiv (se pare) pe dealurile cepturene.

Strădania cadrelor didactice și a elevilor școlii noastre de a onora în fiecare an, alaturi de

multi alții, la sfârșit de martie, memoria Poetului în cadrul mai larg al Festivalului Internațional de

Poezie care-i poartă numele, reprezintă nu doar un omagiu adus poetului ci și un puternic exercițiu

de educație, respect și dragoste pentru actul de cultură.

Școala Gimnazială din Ceptura, are o îndelungată și bogată tradiție. Generații succesive de

elevi ai acestei școli, în care dintotdeauna ,,s-a făcut carte”, au reușit ulterior să acceadă la trepte

6

superioare de studii. Dovada elocventă o reprezintă numărul foarte mare de absolvenți cu studii

superioare, astăzi răspândiți în toată țara și chiar în toată lumea. Unii dintre aceștia, printre care mă

număr și eu, revin des în satul natal; alții duc dorul acestor meleaguri, dar sigur nu au uitat de unde

au plecat.

Nu trebuie să ne lăsăm coplesiți de amintiri, ci să privim către viitor. Totuși, nu-mi pot

reprima câteva amintiri despre dascălii care mi-au condus primii pași în acestă școală, decisivi

pentru formarea unui copil, în cazul meu pentru ceea ce aveam să devin mai tarziu, respectiv un

reputat și în același timp un respectat jurist, care a urcat până la cea mai înaltă funcție din

magistratura penală a României, procuror general și totodată cadru didactic universitar, până la

gradul de profesor.

Amintesc astfel, pe primul meu învățător, Lucian (Lucică) Panait, tânăr, înalt, blond, sportiv,

blând dar și exigent, cel care mi-a pus pentru prima dată condeiul în mână.

Mai apoi, pe frumoasa și tânăra profesoară Raisa Bobu, cea care mi-a însuflat dragostea

pentu literatură și lectură, pe profesorul Tăruș care m-a călăuzit spre matematică, pe profesoara

Antonia Buzdugan care mi-a deslușit tainele istoriei, pe profesorul Cișmaș Cornel la fizică și pe

mulți alții. Tuturor, alături de mulți dintre foștii lor elevi, le port o vie și pioasă amintire.

Întorcându-ne în prezent, nu putem să nu remarcăm evoluțiile profunde din învățământ în

comparație cu perioada mai sus evocată. Cred că vârsta și experiența îmi permit și câteva reflecții

pentru mai tinerii mei consăteni, elevii școlii noastre.

Îndrăznesc acest demers, chiar dacă mulți vor spune că nu de sfaturi au nevoie.

Fără a le ierarhiza și fără pretenția de a fi exhaustive, exprim câteva simple opinii.

Oricât de buni profesioniști și valoroși pedagogi ar fi profesorii voștri, strădania și efortul

personal în a învăța și a acumula cât mai multe și profunde cunoștințe nu pot fi înlocuite cu nimic.

Țintiți idealuri și obiective de atins cât mai înalte, dar pe parcurs încercați să vă autoevaluați

cât mai obiectiv propiile resurse, altfel spus, să fiți realiști, să nu vă propuneți obiective imposibil de

atins, pentru a nu avea apoi dezamăgiri.

Perseverența și ambiția să nu vă părăsească niciodată pentru atingerea obiectivelor, fără însă

a uza de mijloace nepermise ori imorale.

Fiți temerari, îndrăzneți, cutezători, calități specifice vârstei (chiar astăzi am aflat din mass-

media că s-a descoperit un nou sistem planetar cu șapte planete de dimensiunile Terrei iar în trei

dintre ele ar putea fi viață. Vă incită?).

Nu neglijați niciodată lectura. Calculatorul și informatica în general, au devenit

indispensabile în aproape toate domeniile, dar niciodată nu vor putea înlocui ori oferi trăirile

spirituale generate de lectura unei poezii sau a unui roman.

Conchid. Natura ne-a înzestrat pe fiecare cu o bogăție de însușiri, calități, daruri ori talente.

Depinde de fiecare, dar și de noroc și de ajutorul celor apropiați (in primul rînd părinții și apoi

profesorii), să reușim să le valorificăm.

Se pare că noi, cepturenii, avem și un alt atuu, în cadrul natural-geografic care și-a pus

amprenta asupra oamenilor locului.

Așadar, aceia care rămân să-și împlinească destinul pe locurile natale, au șansa de a

contribui la devenirea istorică a localității noastre, într-un centru viti-vinicol național și în care

turismul va fi tot mai important.

Ceilalți, pe care destinul îi va purta spre alte zări, și-l vor împlini cu siguranță purtând în

suflet darurile dobândite din satul natal, în care se vor întoarce mereu cu gândul ori aievea.

Consider însă esențial, să nu ne uităm niciodată părinții, înaintașii, dascălii, obârșia, glia

strămoșească și mai presus de orice, PATRIA.

7

ȘCOALA IDEALĂ...UN IDEAL!

Lt. Colonel Daniel Oaie, Școala de Aplicație a Forțelor Navale Mangalia

„Prin modul său de predare, un profesor produce în mod constant indici în legătură cu ceea

ce consideră a fi important, ce model de comportament așteaptă de la elevi, ce tipuri de participare

dorește, ce calitate de activitate va accepta. Indiferent dacă acești indici sunt verbali sau

nonverbali, dacă sunt conștienți sau inconștienți, elevii își modelează comportamentul în funcție de

ei.” (Grant B.)

Școala este un element foarte important într-o societate,

deoarece aceasta îi pregătește pe oameni pentru viață. Educaţia

realizată în școală are sarcina de a pregăti omul ca element activ al

vieţii sociale ca forţă. Pentru ca educația să fie de calitate, este

necesar să existe în școli profesori foarte bine pregătiți, răbdători

și înțelegători.

Şcoala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi,

astfel că pentru ei şcoala devine o a doua casă. O casă în care fraţii

sunt colegii de clasă, iar părinţii sunt profesorii sau învăţătorii. Aşa

cum în fiecare zi, părinţii sunt atenţi la comportamentul copiilor, le

oferă acestora sfaturi şi învăţăminte şi profesorii îi supraveghează

şi le oferă poveţe. În plus, faţă de părinţi, profesorii au în grijă

educaţia elevilor. Ceas de ceas şi minut de minut, profesorii oferă

învăţăceilor din faţa lor cunoştinţe şi informaţii valoroase despre

lumea înconjurătoare, despre cultura lumii şi istoria acesteia.

Ajutaţi de educaţia primită şi de experienţa acumulată de-a lungul

anilor, profesorii formează generaţii de copii. Cu muncă, multă

muncă şi perseverenţă, profesorii reuşesc să transforme copiii interesaţi doar de joacă, în elevi

interesaţi de educaţie şi civilizaţie.

Pe nesimţite, zi de zi, cu ajutorul şcolii, elevii îşi lărgesc orizontul asupra lumii. Opiniile lor

devin argumente ştiinţifice, iar sentimentele şi pasiunile sunt integrate în marea cultură a civilizaţiei

umane. Privită în ansamblu, şcoala pregăteşte copiii să devină adolescenţi educaţi, iar mai apoi adulţi

responsabili, capabili să înţeleagă enigmele acestei lumi, să-i desluşească tainele. Prin educaţia

oferită de către profesori elevilor este asigurată evoluţia speciei umane, o evoluţie bazată pe

informaţii certe şi diverse. Pentru elevi, şcoala este un izvor nesecat de informaţii, un izvor din care

curge necontenit ştiinţă şi cultură.

Deşi este înţeleasă de mult ori greşit, şcoala nu este doar un loc în care se întâlnesc elevii şi

profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde, iar pe baza

răspunsului acesta din urmă este notat. Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în

viaţă, care îţi permite să o apuci, în funcţie de interese sau pricepere, pe unul din drumurile care ţi se

deschid în faţă.

Ideea de şcoală ideală este foarte relativă. Toată lumea ar avea alte aşteptări de la o instituţie

de genul acesta, dacă ar exista, desigur. Eu cred că nici nu este neapărat nevoie de aşa ceva în

realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor. Ştiu că sună a

paradox, dar am să dezvolt ideea.

Să începem cu autocritica...Cum să fie elevii într-o şcoală ideală? Păi, cât mai coloraţi, cred.

Adică nu la culoare mă refer, în sens propriu, ci la personalitate. Să fie diferiţi. Să fie elevi care chiar

sunt pentru clasele de tip uman, şi alţii pentru real. Să înveţe că fiecare este diferit şi bun la altceva,

sau mai bun şi să înveţe să lucreze în grupe.

Acum, un subiect mai delicat...profesorii... Cred că ar fi cel mai bine să fie şi ei cât mai

diferiţi. Să fie măcar o profesoară severă, şi măcar una care ne-ar mânca, atât de mult ne-ar iubi, ca o

clasă. Să le placă 100% ce fac, şi să dea totul din suflet pentru ca fiecare generaţie să fie cât mai

bună.

8

Cred că o şcoală ideală trebuie să aibă şi un fel de istorie, un trecut. De obicei pentru

reflectarea acesteia ajută foarte mult şi înfăţişarea clădirii, deci şi locația joacă un rol important

pentru o instituție educațională ideală.

De fiecare dată când încerc să îmi imaginez şcoala în care în fiecare zi m-aş duce mândru îmi

apare în faţă clădirea şcolii mele. Nu chiar în fiecare zi resimt acest lucru, dar știu că aici se fac

eforturi înalte şi demne de respect! De aceea mă simt bine în școala mea, pentru mine școala vieții de

acuma. Și, cine știe, poate chiar acesta este secretul școlii ideale...

O astfel de școală ar putea fi și Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” din comuna Ceptura,

județul Prahova, școală care poartă numele unui mare poet român, unde de altfel au avut loc și

activitățile de promovare a Forțelor Navale.

Picturile artiștilor de la Cercul Militar Mangalia, machetele navelor de la Muzeul Marinei

Române sau expunerile tinerilor ofițeri de marină prezenți au adus marea și Dunărea mai aproape de

cei prezenți și le-au reamintit elevilor de excursia făcută în unitățile Forțelor Navale în cadrul

programului „Școala altfel - Să știi mai multe, să fii mai bun!”.

„Ne place, ne implicăm, vrem să fim cei mai buni!” a fost genericul sub care s-au desfășurat

activitățile la Școala de la Ceptura, la care am fost și noi invitați, unde diriginți de la mai multe școli

prahovene au analizat activitățile școlare și extrașcolare desfășurate de elevii din Ceptura și modul în

care aceste activități ajută la dezvoltarea personalității copiilor. Alături de diriginți, de elevi, de

reprezentanți ai autorităților locale și ale Inspectoratului Școlar Județean Prahova, de invitați ai

Forțelor Navale, s-a aflat și contraamiralul de flotilă dr. Constantin Ciorobea, locțiitorul șefului

Statului Major al Forțelor Navale Române. Fiu al comunei, contraamiralul și-a exprimat recunoștința

față de pregătirea pe care a primit-o în școala generală de la Ceptura și i-a îndemnat pe elevi să învețe

și să fie convinși că astfel vor izbândi; iar la momentul în care își vor analiza opțiunile de viață, să ia

în calcul și un colegiu militar și apoi instituțiile de învățământ de marină.

„Cariera militară un vis – Mangalia via Ceptura”, a fost titlul activității desfășurate de elevii

din Ceptura la Școala de Aplicație a Forțelor Navale în primăvara anului trecut, în cadrul săptămânii

„Școala Altfel”. Impactul acestei activități a fost unul pozitiv pentru ambele părți, numeroși diriginți

prezenți dorind să preia ideea și să aducă copiii să viziteze unitățile de marină.

Manifestările de la Ceptura s-au încheiat cu spectacolul „Folclorul – poezia, lacrima, sufletul

și identitatea românului”, prin care tinerii elevi ai Școlii Gimnaziale „Nichita Stănescu” ne-au adus

pentru câteva zeci de minute mai aproape de valorile autentice ale poporului român.

Școala ideală?... De ce nu!

Succes!

9

DIN CARTEA DE ONOARE A ȘCOLII

10

AI CARTE, AI PARTE!

Ec. Vasilica Valerica Șișman, Bibliotecar

„Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de

loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi un mijloc de

alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație”.

Mircea Eliade

Biblioteca școlară reprezintă prin importanța sa, cartea de vizită a unei instituții școlare.

Este spațiul școlar cel mai important. Apropie și îndeamnă elevii la studiu, la lectură, la

informație, dar în același timp sprijină și desăvârșește reușita procesului educațional.

Biblioteca școlară este parte integrantă a sistemului informațional național.

Biblioteca școlară este de fapt o colecție de documente, precum: cărți, reviste, albume,

enciclopedii, ziare, materiale audio-video, suporturi educaționale, adecvate și în același timp utile

unității școlare a cărei parte este, care funcționează în baza unor reguli și principia bine stabilite.

Funcționarea eficientă a bibliotecii școlare presupune ca aceasta să îndeplinească patru

funcții, astfel: pedagogic, culturală, de comunicare, precum și de gestiune a documentelor.

Biblioteca școlară, respectiv activitatea bibliotecarului, nu pot fi concepute în afara în afara

procesului instructiv-educativ pe care trebuie să-l completeze.

La concurență cu internetul, biblioteca rămâne totuși o alternativă educațională, o constantă

culturală, la care sub nici o formă nu se poate renunța.

Biblioteca școlară funcționează ca un centru formative în care elevul are un prieten de

nădejde, cartea.

Bibliotecarul trebuie să fie un partener active al consumatorului de lectură, să-l primească în

acest spațiu cu zâmbetul pe buze, să-i trezească în același timp interesul pentru studiu, pentru

lectură.

Studiul la bibliotecă îți deschide practic un al treilea ochi, și, dacă ai suficientă răbdare, te

vindecă și de singurătate.

Biblioteca Școlii Gimnaziale “Nichita Stănescu” funcționează în cadrul fostului CDI, având

o zestre de peste 10000 de volume de carte din diverse domenii.

Ne preocupă în permanență dotarea bibliotecii, spre a concura cu succes atât internetul, cât

și alte mijloace.

Astfel, tot timpul sporim numărul de volume de carte prin parteneriate cu instituții culturale

de prestigiu sau cu fundații din țară.

Nu putem să nu amintim colaborarea cu Fundația , precum și cu Biblioteca Centrală

Universitară “Carol I”, din București.

Ne mândrim că școala dispune de un astfel de izvor de cultură, unde vă așteptăm cu drag, pe

principiul „intră, fără să bați la ușă!”

Epilog

Biblioteca şcolară este o componentă esenţială a oricărei strategii pe termen lung de

alfabetizare, educaţie, informare şi dezvoltare economică, socială şi culturală...

Are nevoie de o finanţare suficientă şi regulată pentru a putea dispune de personal bine

format, de documente, tehnologii şi echipamente...

Biblioteca şcolară este un partener esenţial al reţelei locale, regionale şi naţionale de

biblioteci şi centre de informare.

Manifestul UNESCO pentru bibliotecile şcolare

11

PROIECTE ȘI PARTENERIATE

1. Cariera militară, un vis! – parteneriat cu Statului Major al Forțelor Navale (S.M.F.N.)

Române

2. Eroul meu, model de viață! – parteneriat cu Biserica „Sf. Treime” Ceptura de Jos și

Fundația „Prof. George Manu” București

3. Satul meu, curat în trup și suflet – parteneriat cu Parohia „Vovidenia” Ceptura, Biserica

„Sf. Treime” Ceptura de Jos, Fundația „Prof. George Manu” București, Frăția Ortodoxă „Sf.

Mare Mucenic Gheorghe” Ploiești

12

FII ARTIST, SCENA TE EDUCĂ! Prof. Crăciun Carmen

Prof. Ioniță Mihail Nicolae

După o atentă observare a şcolii româneşti de azi, se constată destul de uşor că generaţiile

tinere nu au drept emblemă – cum se spune deseori – lipsa de respect şi de educaţie, caracterul

rebel, tendinţa de sfidare a adulţilor şi nerespectarea regulilor de convieţuire în societatea, bună sau

rea, care ne include pe toţi. Acestea sunt “repere” nefericite doar pentru cei crescuţi într-o

atmosferă tensionată, în violenţă. Altfel, copii buni găsim la tot pasul (numai să vrem să-i vedem ca

atare!), unii dintre ei având chiar adevărate sclipiri de geniu. Sufletele tinere se dovedesc a fi,

deseori, depozitarul unui imens simţ artistic, iar şcolii îi revine, printre altele, rolul de a forma

personalitatea elevilor prin intermediul frumosului din artă, societate şi natură în cadrul educaţiei

estetice.

O formă de educare estetică, familiară multor instituţii de învăţământ, o reprezintă

manifestările artistice prin muzică, dans și teatru din cadrul serbărilor şcolare, care sunt, în fond,

manifestări festive, cu program complex, prilejuite de sărbătorirea diferitelor evenimente de

însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite în şcoală.

Activităţile artistice contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a

copiilor, îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoţii variate ce se vor

acumula în limbajul de reprezentări şi emoţii. De asemenea, munca laolaltă contribuie la

dezvoltarea simţului de răspundere al fiecărui copil şi al întregului colectiv prin dorinţe comune de

a obţine rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul repetiţiilor şi în

cadrul desfăşurării lor. Contactul cu un public, prezent în număr mare sau mai mic la serbările

şcolare, trezeşte în copii energia latentă, exigenţa în fiecare de a învinge greutăţile ivite, de a-şi

stăpâni timiditatea, le cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă în acţiune, iar pregătirea din

timpul repetiţiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă şi a disciplinei muncii

îndeplinite cu conştiinciozitate.

Activitatea artistică reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii, experienţe noi şi creează buna

dispoziţie, favorizând dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic si psihic. Importanţa lor

educativă rezidă în conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera sărbătorească ce se

instalează cu acest prilej. De asemenea, nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de

activităţi care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învăţa să trăiască în grup, să se încadreze

într-o disciplină fermă și dezvoltă copiilor dragostea pentru artă, pentru frumos.

În cadrul gimnaziului cepturean, tradiţia manifestărilor artistice se păstrează, antrenând, de

fiecare dată, din ce în ce mai mulţi elevi, mânaţi de succesul colegilor lor care se bucură de

aprecierea tuturor, dar şi de nevoia de a se manifesta şi altfel decât în interiorul „graniţelor unei

lecţii”. Manifestările se organizează cu diferite evenimente, pornind de la cele consacrate - Ziua

Naţională, Sărbătoarea Crăciunului, Ziua Mamei, 1 Iunie sau Serbarea de sfârşit de an şcolar - la

cele implementate prin calendarul activităţilor extracurriculare – Eminescu, Caragiale şi Nichita

Stănescu la ceas aniversar, Dragobetele sau Noaptea Sfântului Andrei. O mare amploare o capătă

activitatea desfășurată în cadrul Clubului de teatru al școlii, de către trupa „Menestrelii”. Aceasta se

reorganizează an de an, adunând laolaltă tinere talente în ale actoriei, dornice să se afirme atât la

serbările școlare locale cât și la competițiile de profil. Amintesc aici Concursul Județean de Teatru,

organizat anual de către Palatul Copiilor Ploiești, Concursul Interjudețean de interpretare artistică

„Caragiale-contemporanul nostru”, organizat de către Muzeul „I.L.Caragiale” sau Concursul

Cultural-Artistic Județean „Lumea lui Caragiale” organizat de către Colegiul Național

„I.L.Caragiale”. La aceste competiții talentul nostru este mereu remarcat, dovada fiind premiile

primite.

Credem cu tărie în necesitatea promovării activităților artistice, ca activităţi extracurriculare,

prin care se stimulează inventivitatea şi creativitatea elevului. Acestea sunt o componentă

educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând

el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu

elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.

13

14

„CARIERA MILITARĂ, UN VIS!”

Dir. Prof. Deaconescu Emilian

Prof. Crăciun Carmen

Ec. Șișman Vasilica Valerica-bibliotecar

Trăim într-o societate în care totul se desfășoară la foc automat, în care elevii nu au ocazii

prea dese pentru a vedea modele demne de urmat. Școala are un rol decisiv în formarea copiilor,

fiind instituția care promovează cultura și valorile.

Proiectul educațional „CARIERA MILITARĂ, UN VIS”, derulat în aprilie 2016 la Școala

Gimnazială „Nichita Satănescu” comuna Ceptura, este piesa de rezistență a muncii educative ce s-a

desfășurat în cadrul gimnaziului nostru în anul școlar anterior. Ineditul și rezultatele acestei

activități ne-au determinat să proiectăm și să continuăm derularea sa și în anii următori. A

reprezentat, în fond, o premieră, atât pentru grupul de elevi și cadre didactice ale școlii, cât și pentru

instituția în sine și pentru comunitatea locală. Răspunzând la invitația Statului Major al Forțelor

Navale, ce a venit în sprijinul Programului Național „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun”

prin organizarea unor activități interactive, am oferit elevilor posibilitatea de a-și dezvolta aria

activităților extracurriculare, căci vizitarea tuturor obiectivelor stabilite nu ar fi fost posibilă în

condițiile unei excursii obișnuite. În plus, li s-a oferit și ocazia de a alege o carieră militară.

Considerăm că activitatea noastră și-a îndeplinit toate obiectivele propuse. Elevul s-a aflat în

centrul procesului de învățare, el fiind provocat să descopere, să experimenteze și să cunoască

oameni și locuri noi, îmbogăţindu-și, astfel, orizontul cultural, științific și tehnic prin explorarea

practicilor militare marinărești, a vestigiilor întâlnite în muzeele și lăcașurile de cult vizitate.

Tematica interdisciplinară a activității a oferit elevilor posibilitatea de a-și pune în evidență

calitățile cu care sunt înzestrați și de a descoperi existența unor aptitudini pentru o anumită carieră,

în special cea militară.

Mai mult decât atât, s-a urmărit și realizat cultivarea spiritului civic și patriotic, elevii

participând la dicuții cu ofițeri ai marinei militare românești care prezentau, cu mândrie și onoare,

misiuni desfășurate atât la nivel național cât și internațional (expediții în Golful Biscaya, capturarea

15

piraților în Marea Mediterană sau a braconierilor în Marea Neagră), la care s-a adăugat cel mai

emoționant moment și anume salutarea drapelului, dând onorul alături de ofițerii Școlii de Aplicație

a Forțelor Navale Mangalia, după tipicul militar marinăresc.

1. TITLUL ACTIVITĂȚII: CARIERA MILITARĂ, UN VIS

2. DOMENIUL: FORMARE ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ

3. SCOPUL ACTIVITĂȚII: - dezvoltarea școlară și profesională a elevilor participant prin

drescoperirea de către aceștia a spiritului ostășesc și a secretelor carierei militare. De aceea s-a avut

în vedere inițierea și promovarea comunicării și colaborării între elevi, cadre didactice și militare,

reprezentanți ai celor două instituții partenere: Școala Gimnazială ,,Nichita Stănescu” Ceptura, si

SMFN (Statul Major al Forțelor Navale).

4. OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE ALE ACTIVITĂȚII:

a) privind elevii:

descoperirea de către elevii participanți a spiritului ostășesc și a secretelor carierei militare;

intercunoaşterea elevilor prin intermediul activităţilor desfăşurate;

explorarea potențialului militar și turistic al orașelor Constanța si Mangalia;

formarea în rândul elevilor a unei atitudini sincere și deschise față de resursele și potențialul

propriu pentru dezvoltarea lor viitoare;

formarea și dezvoltarea unor reale abilități de viață necesare formării profesionale a elevilor.

b) privind cadrele didactice implicate:

familiarizarea cu metode active şi interactive de stimulare a interesului elevilor pentru

desfăşurarea activităţilor cu teme variate;

formarea unei atitudini pozitive faţă de metoda proiectelor, ca metodă de lucru în sprijinul

unui învăţământ de calitate, performant;

crearea unui climat caracterizat prin deschidere faţă de orientarea școlară și profesională a

elevilor;

facilitarea descoperirii de către elevi a unor posibilități referitoare la formarea și dezvoltarea

caracterului;

motivarea elevilor prin stimularea interesului pentru cunoaștere și dezvoltare profesională.

5. ELEVII PARTICIPANȚI: au participat 26 de elevi, numărul maxim +1 acceptat, așa cum

reiese din stabilirea condițiilor de cazare puse la dispoziție de instituția parteneră: „Menționăm că

putem asigura cazarea în spatiile noastre pentru un grup de 25 de elevi și 10-15 însoțitori”.

Participarea elevior a fost de 8,44%.

16

6. DURATA ȘI LOCUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚII: 20-21 .04.2016, în municipiile

Mangalia și Constanța.

7. DESCRIEREA ACTIVITĂȚII: domeniul principal în care se încadrează activitățile

desfășurate îl reptezintă orientarea și formarea școlară și profesinală, însă a fost vizată și realizată

interdisciplinaritatea prin împletirea domeniilor cultural, tehnic, științific, moral-religioas și al

abilităților de viață: 1. Activități de familiarizare cu viața militară: cazarea la Școala de Aplicație a

Forțelor Navale, Mangalia; participarea prin implicare directă la demonstrații de folosire a

echipamentului militar și mânuire a armamentului din dotare, sub îndrumarea cadrelor militare

abilitate; vizitarea fregatelor românești „Regele Ferdinand” și „Mărășești” precum și a Navei

Școală „Bricul Mircea” și a elicopterelor Puma Naval de la Tuzla; 2. Vizite la Cercul Militar

Mangalia, Primăria Municipiului Mangalia, Academia Navală „Mircea Cel Bătrân” Constanța,

Muzeul de Arheologie Calatis, Monmentul de la Adamclisi; 3. Plimbare cu vasul „Egreta” pe lacul

Limanu; 4. Participarea la simularea navigării unei nave 5. Pelerinaj la Sfintele Mănăstiri „Dervent”

și „Peștera Sf. Andrei”; 5. Foc de tabără la finalul excursiei. Activitatea a fost evaluată prin jurnale

de călătorie, albume foto-video și a fost realizat poster-ul activității.

8. REZULTATE OBȚINUTE:

Îmbogăţirea orizontului cultural, științific, și tehnic prin explorarea practicilor militare

marinărești, a vestigiilor întâlnite în muzeele și lăcașurile de cult vizitate;

Descoperirea vieții și a carierei militare marinărești;

Conceperea unor modele demne de urmat în privința formării și dezvoltării școlare și

profesionale în domeniului carierei militare marinărești;

Descoperirea unor aptitudini și deprinderi noi: intercomunicare, exprimare liberă corectă și

coerentă, capacitate de analiză și sinteză prin formularea de întrebări pertinente și originale;

Relaţionarea armoniasă cu cei din jur;

Formarea deprinderii de a lucra în echipă;

17

Formarea unor noi abilități de viață precum: adaptarea la un program strict de desfățurare a

activității zilnice, comportamentul civilizat și disciplinat în cadrul unei tabere, întrajutorarea

membrilor grupului, implicarea activă în desfășurarea activităților planificate, respectarea

regulamentelor impuse în cadrul unei unități militare și a indicațiilor cadrelor militare.

Mărturiile elevilor, ale părinților și

cadrelor didactice implicate susțin valoarea

proiectului. Folosite ca modalitate de

evaluare, jurnalele de călătorie ale elevilor

participanți sunt dovada unor copii care

s-au bucurat la modul cel mai sincer de o

experiență de viață unică, dacă ne gândim

și la faptul că vin din mediul rural, unde

posibilitatea deplasărilor atât de departe, în

locuri așa de speciale, este, practic, nulă.

„Excursia aceasta a fost și

educativă - am învățat lucruri noi la bordul

navelor - și distractivă. D-l Lt.col. Daniel

Oaie, cel care ne-a plimbat, a fost extrem

de punctual și tot ce își propunea să facem

într-o zi, se săvârșea cu întrebări,

răspunsuri, poze, fără nicio pauză de timp.

(...) Această activitate m-a impresionat și

prin faptul că am văzut cât de greu este să

îndeplinești funcții de acest gen: marinari,

cadre militare, soldați ... Dar am observat

cu cât drag și pasiune practică ceea ce le

place.” (IULIA LABEȘ, cls. a VII-a)

„Am fost foarte încântați de

organizarea acestei excursii. Copiii au avut

ocazia de a vedea că orice muncă pe care

un om o practică necesită, strădanie și un strop de dorință și pasiune.”(d-l Labeș)

Un jurnal bine îngrijit, redactat corect, cu date exacte despre orarul și locul activităților, care

nu vrea să dezvăluie identitatea posesorului său, încheie menționând că totul „a fost un prilej de a

învăța multe lucruri noi, de a cunoaște oameni noi și de a cunoaște o altă părticică din țara noastră.

Le mulțumesc foarte mult celor care au organizat această activitate și le urez mult noroc în a mai

organiza și altele pentru a se bucra cât mai mulți copii de ele.” Alți părinții consideră activitatea

„bună și interesantă. Copiii s-au întors din călătorie relaxați, educați, informați, fascinați de ceea ce

au văzut și cu amintiri multe.”

D-l prof. IGNAT BOGDAN, apreciază această activitate ca fiind o mare realizare în folosul

copiilor, gîndindu-se că, dacă ar fi avut parte de așa ceva la vârsta la care a trebuit să aleagă

profesia, astăzi ar fi fost sigur marinar.

D-na prof. TĂNASE ROSALBA susține că „nu în ultimul rând, activitatea a consolidat

relația profesor-elev-părinte. Părinții au văzut în cadrele didactice și în școală un partener de

nădejde, iar elevii au găsit în profesorii lor niște prieteni adevărați.”

„Mă declar mulțumită cu privire la seriozitatea cu care s-au implicat elevii în derularea

activității, dând dovadă că au conștientizat că sunt în unități militare, unde regimul este foarte strict,

tocmai datorită rolului foarte important pe care îl are armata în viața unei țări. De asemenea,

apreciez foarte mult calitatea serviciilor puse la dispoziția nostră de către gazde, precum și căldura

și disponibilitatea tuturor cadrelor militare ce au coordonat activitățile.” (Prof. CRĂCIUN

CARMEN)

18

„Programul zilnic dens, chiar obositor uneori, a fost plăcut și plin de surprize în același

timp, pentru că armata călește până la urmă.” Totodată, „punctualitatea, rigoarea, disciplina,

respectul, spiritul ostășesc, sunt atribute care vor contribui, cu siguranță, la dezvoltarea

personalității elevilor și de ce nu, poate și la îmbrățișarea unei cariere militare de către aceștia.”

Împăcat cu gândul că am mijlocit prezența discipolilor și a colegilor mei la această activitate, care

transformă „Școala altfel” în „Armata altfel”, personal și în numele unității școlare pe care o

conduc, asigur de tot respectul nostru al tuturor și transmitem mii de mulțumiri sincere Conducerii

Forțelor Navale Române și domnului Contraamiral de flotilă Dr. Constantin Ciorobea. (D-l director,

Prof. DEACOESCU EMILIAN)

Nu înainte de a trimite mulțumirile noastre instituțiilor marinei militare care ne-au fost

alături, adăugăm finalul, pe cât de scurt, pe atât de sincer, din jurnalul unei eleve din clasa a V-a:

„Îmi pare foarte rău că am plecat de la unitate. Cred că o să mă fac marinar și o să merg la Școala de

Aplicație a Forțelor Navale”.

Așadar, considerăm această activitate ca fiind una de un real succes, ce a meritat promovată

prin participarea la competiția națională „O activitate de succes în Săptămâna Școala altfel: Să știi

mai multe, să fii mai bun”, sesiunea mai 2016, și prin diseminarea sa cu diferite ocazii, precum

sesiunile de comunicări pe teme educaționale.

„Armata leagă prietenii, armata unește” (Prof. Deaconescu Emilian, directorul gimnaziului

cepturean)

19

PARTICIPARE LA SPECTACOLUL DIN CADRUL CONCERTULUI

INTERNAȚIONAL DE CÂNTEC „VOCEA LUMII” – BUCUREȘTI, SALA

PALATULUI, 14 MAI 2016

20

,,VIITORUL" - ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICHITA STĂNESCU" CEPTURA

ÎN MASS - MEDIA PRAHOVEANĂ

PERFORMANȚE ȘCOLARE SPORTIVE LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICHITA

STĂNESCU” CEPTURA

Asociația Sportivă Școlară ,,VIITORUL” CEPTURA

(Șc. Gimnazială ,,NICHITA STĂNESCU” Ceptura)

CAMPIOANA JUDEȚULUI PRAHOVA la FOTBAL pe teren redus.

Prof. Panait Constantin

Evenimentul s-a petrecut în data de 07.04.2016, în urma rezultatelor obținute de elevii școlii

noastre în întrecerile cu alte 8 școli (Nr. 25 Ploiești, Nr. 29 Ploiești, Brazi, Târgsorul Vechi,

Lipănești, Măgurele, Măgureni și Provița) din județul Prahova, calificate la faza județeană a

,,OLIMPIADEI GIMNAZIILOR” - organizată de Ministerul Educației Naționale și Cercetării

Științifice prin ISJ Prahova, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, în colaborare cu Federația

Română de Fotbal.

Turneu de calificare – Mizil, noiembrie 2016

,,VIITORUL” -handbal , fete –

finaliste la MIZIL

,,VIITORUL” I - IV CEPTURA – fotbal, băieți –

finalista la turneul de la MIZIL 21 OCT. 2016

21

FONDAT 1870

cotidian de opinie si informatie

5 mai 2016, nr. 7860

Ziarul Prahova » Sport » Stiri sport

Ştiri sport

(Joi, 5 mai 2016)

PODIUM PENTRU JUNIORII DIN CEPTURA Cristi Damian

Câştigătorii fazei judeţene la minfotbal pentru echipele de gimnaziu, am numit aici gruparea

Şcolii „Nichita Stănescu” din CEPTURA, au avut o comportare foarte bună la faza regională -

Muntenia Sud.

Elevii antrenorului Constantin Panait s-au clasat pe ultima poziţie a podiumului de

premiere, în condiţiile în care doar un singur gol a trimis formaţia ceptureană în afara

locurilor care ar fi permis calificarea la turneul final. În afară de echipa gazdă, Călăraşi, şi trupa

prahoveană, la competiţie au mai participat alte cinci reprezentante, din judeţele Argeş, Dâmboviţa,

Teleorman, Giurgiu şi Ialomiţa.

„Pe această cale ţin să le mulţumesc celor care au fost alături de noi şi avem convingerea că

nu le-am înşelat aşteptările. Cu puţin noroc ne puteam califica la faza finală”, ne-a declarat

profesorul Constantin Panait. La această competiţie, cepturenii au mizat pe următorul lot de jucători: Ştefan Iancu,

Bogdan Cristea, Florin Bulău, Marian Stroe (căpitanul echipei), Cristian Iancu, Florin Voica,

Gabriel Chiva, Cătălin Ceauşu, Iulian Coarfă

VREMEA ÎMPĂCĂRII ȘI A FAPTELOR BUNE

Pr. Ioan Șendroiu

Pe urcușul duhovnicesc al Postului Mare ne apropiem de luminata zi a Învierii, în care

întreaga natură și noi împreună cu ea, ne transformăm, pentru a deveni fii ai luminii și ai vieții. În

această perioadă ne rugăm în șoaptă, tocmai pentru că îi simțim prezența lui Dumnezeu. La Ziua

Bucuriei și a luminii interioare se ajunge făcând și șoptind, îndemnul spre fapta bună, căci tăcerea

este mai aproape de post.

Prima duminică din post se numește a Ortodoxiei tocmai pentru faptul că aici suntem

găzduiți noi, la răscrucea dintre revelație și taină, cunoaștere și mister. Ne exprimăm comuniunea cu

Dumnezeu numai trăind în comuniune cu grupul cu concetadinii, mărturisind pe Hristos Domnul, în

societate prin fapte. Creștinul evlavios, manifestă sentimentul prezenței lui Dumnezeu, în toate

momentele vieții sale, atât prin rugăciune cât mai ales prin lucrarea faptelor bune, ceia ce ne

conduce la ortopraxie. Prin verificare la scara umană a pedagogiei divine, ortopraxia Ortodoxă

realizează „starea de bine duhovnicesc” transformând urcușul din „poruncă” în „pildă”. Dacă

barcagiul își va scrie pe cele două vâsle credința pe una și fapte bune pe cealaltă, va observa că nu

poate înainta spre liman decât atunci când trage la ambele rame. Pentru a pune în mișcare luntrea și

a străbate „marea vieții” către liman, este necesar să acționăm ambele lopeți. „Credința fără fapte

este moartă”. Iacob II 14

O faptă bună nu este niciodată pierdută ( proverb românesc).

De nu poți exprima credința ta, o citim noi prin faptele tale! (I.S)

22

DRAGOBETELE, O SĂRBĂTOARE ROMÂNEASCĂ

Prof. Tănase Rosalba

Prof.Trașcă Iuliana

Pe 24 februarie se sărbătorește Dragobetele, sărbătoare cunoscută și sub denumirea de

Sântion de Primăvară, Ion Cap-de-Primăvară ori Dragostițele. În ultimul timp aceasta tinde să

capete o importanță deosebită, în mare parte datorată dorinței de a contracara sărbătoarea americană

Sfântul Valentin. Este interesant de urmărit ce semnificații religioase, dar și laice, are această

sărbătoare.

Biserica Ortodoxă a marcat această dată cu cruce neagră în calendarul religios sub numele

de Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Textele

bisericești povestesc că Irodiada, după ce a primit pe o tipsie capul Botezătorului, adus de fiica sa,

Salomeea, l-a îngropat într-un loc ascuns, departe de trup. Temerea ei cea mai mare era ca prorocul

să nu învie. O femeie de la curtea regală a dezgropat peste noapte capul Botezătorului și l-a ascuns

pe muntele Eleon. Mai târziu a fost găsit de un bărbat bogat, Inochentie, care a ridicat pe acel loc o

biserică de piatră. O legendă populară românească spune că Irodiada a aruncat capul Botezătorului

în podul casei și, după șase luni, capul a început să vorbească. În momentul acela Irodiada a fost

apucată de un cutremur. De atunci oamenii sărbătoresc această zi pentru a nu fi apucați de friguri.

Chiar dacă atestările acestei sărbători ne duc în urmă cu mai bine de un secol, nu i s-a dat

prea multă importanță, fiind mai degrabă o sărbătoare a universului casnic și a tinerilor. Există o

incertitudine și în ceea ce privește data la care se serbează Dragobetele. Mărturiile o plasează fie la

sfârșitul lunii februarie, fie la începutul lunii martie. Personajul mitic Dragobete sau Iovan

Dragobete este fie logodnicul Dochiei, fie fiul Babei Dochia, fie un tânăr frumos și jucăuș care

sărută fetele și ocrotește păsările.

În calendarul popular fiecare perioadă din an are o semnificație deosebită și este firesc ca un

început de anotimp, ca acest Cap-de-Primăvară să fie tratat ca atare. Dragobetele este o zi pusă sub

semnul cuplului, al dragostei, dar și al naturii. În primul rând, Dragobetele este o sărbătoare a

păsărilor, este ziua în care ,,se dezleagă gura la păsări" și se împerechează. Cele care nu își găsesc

perechea rămân singure pâna la anul următor sau umblă ciripind din loc în loc și mor singure.

Urmând exemplul zburătoarelor, fetele și băieții căutau să se apropie pentru a nu rămâne singuratici

de-a lungula anului. Tinerii săvârșeau un adevărat ceremonial ce includea culesul ritual al florilor,

împletirea de cunune pe care și le ofereau unii altora, rostirea unor formule cu valoare de jurământ,

îmbrățișări și săruturi simbolice. Toate culminau cu o petrecere cu cântec și joc. Astfel de practici

au fost atestate în sudul țării, manifestate însă ca niște tradiții locale. Ea este o zi benefică și pentru

gospodărie. În nordul Moldovei se povestește că oamenii efectuau anumite munci ce aveau menirea

să atragă bunăstarea familiei. Se crede că orice lucru început în ziua de Dragobete va avea spor.

În ciuda faptului că nu este o sărbătoare înzestrată cu o mare forță sacră, Dragobetele

reprezintă un prag, o trecere de la iarnă la primăvară, o cumpănă între amorțire și reînviere. Astazi,

această sărbătoare renaște, reprezentând o zi a dragostei, a bucuriei și a armoniei.

23

DESPRE CĂRȚI... Prof. Pîrvănoiu Roxana Iuliana

Într-o lume confuză, în care valorile coexistă cu atât de multe nonvalori, este nevoie mai

mult ca niciodată de o educație riguroasă, cu obiective clare care să vizeze formarea

discernământului la elevi. Astfel, promovarea unor strategii de învatare a unor conținuturi care să

vizeze simțul estetic la elevi se impune mai mult ca niciodată.

Se stie, școala are de ceva timp concurenți acerbi ca televiziunea si internetul,mult mai

atractivi si mai tentanți decât programul educativ scolar. Este greu să concurezi cu lumea colorata și

sclipitoare a show-urilor TV sau a jocurilor virtuale. De aceea, școala trebuie să înteleaga că rolul ei

este unul mai important ca niciodată, acela de a forma oameni pregatiți, cunoscători ai marilor

valori ale umanității, ai modelelor din istoria universală, dar și din literatura lumii.

Studiul literaturii, cititul ei duc în timp la formarea conștiinței de sine, dar si la formarea

gustului estetic. Literatura este un spectacol cu oameni si lumi. Un spectactacol de calitate care

solicită gândirea critică și analitică a cititorilor. Elevii noștri au nevoie de exercițiul lecturii, el poate

fi un refugiu benefic din calea asaltului virtualului guvernat de viteza ce a cuprins întreaga lume.

În școală, lecturile elevilor pot fi dirijate în funcție de vârstă, dar și de preferințele lor.

Lectura de plăcere nu trebuie să rămână un deziderat, copiii citesc cu mult interes cărți care

corespund pasiunilor lor. De aici, drumul spre atingerea obiectivelor educaționale devine unul mai

scurt si mai sigur. Emoția trăită la citirea unei cărți conduce inevitabil la o reflecție. Despre lume,

despre viață, despre posibilitățile ființei umane…Eroul unei cărți poate deveni si eroul unui copil.

de la care el poate învăta curajul, ambiția, lupta pentru un vis. Poate că în lumea reală nu mai are

nimeni timp să-l învețe că nu trebuie să renunțe la speranță. Dar o carte bună poate să fie pentru el o

experiență de viață care îi va îmbogăți mintea și sufletul.

Aici, studiul literaturii în școală se întâlnește în mod fericit cu nevoia de a promova

salvatoarele valori umane atât de necesare devenirii unei personalitați. Rolul educației rămâne

decisiv și, asumat zi de zi, la fiecare oră de curs, va face ca aiuritoarele oferte ale virtualului să nu

mai confiște viața și timpul elevilor noștri.

Lăptucă Nicoleta, cls. a VII-a A- Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” comuna Ceptura

24

23 Aprilie - Ziua Internațională a Cărților

Savu Alexandru Dorian, cls. a V-a A- Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” comuna Ceptura

Anghel Tatiana Cosmina, cls. VI-a B- Școala Gimnazială „Nichita Stănescu” comuna Ceptura

25

IMPORTANŢA JOCULUI ÎN ORA DE CURS

Prof. Crişan Daniela

Jocul reprezintă modalitatea care le permite copiilor să se cunoască pe ei înşişi şi pe colegii

lor, să descopere universul din care fac parte şi locul spre care se îndreaptă. Poate fi considerat

parte din evoluţia copiilor, viitori adulţi responsabili, cu principii solide pe baza cărora scoietatea îşi

poate construi pilonii.

Jocul este elementul care disciplinează copilul, care îl armonizează perfect cu întreg

conţinutul său şi care îl integrează mai uşor în viaţa de familie şi în cea socială. Orice copil care se

joacă devine mai atent la nevoile lui, la dorinţele lui, are capacitatea să se exteriorizeze cu mai

multă uşurinţă decât ceilalti, să gandeasca anticipat, să se organizeze singur si să îşi accepte

greşelile.

In ceea ce priveşte climatul educaţional, precizăm că importanţa jocului pe parcursul orelor

de curs la majoritatea disciplinelor face învăţarea mai uşoară şi mai atractivă. Jocul oferă

profesorului posibilitatea de a-şi cunoaste elevii, de a interacţiona mai bine cu aceştia, dar şi de a le

înţelege necesităţile. Un copil deschis către joc, către orice activitate ludica este un elev înţeles de

profesorul său din punct de vedere moral, afectiv si social. Jocul dezvoltă imaginaţia, creativitatea şi

gândirea elevului, afirmându-le totodată personalitatea.

Ca profesor de gimnaziu, am observat că jocul este elementul esenţial în clasă, fiind cel care

uşurează lucrul cu elevii şi care aduce noutate în procesul de predare-învăţare. La fiecare oră elevii

sunt mai atenţi, mai concentraţi, mai dornici să afle lucruri noi pe care să le pună în practiă chiar de

la ora următoare. De asemenea, elevii de gimnaziu, în special, sunt mai motivaţi în timpul orelor în

care sunt folosite diferite jocuri, deoarece acestia sunt puși în fața unei situații cu care ei sunt foarte

obișnuiți, asociind jocul cu timpul lor liber.

Jocul reprezintă una dintre cele mai eficiente metode şi strategii de a-i face pe elevi să

înveţe, de a-i motiva să cunoască mai mult şi să dorească să caute mai multe informatii in diferite

domenii. În concluzie, ludicul ramâne unul din cele mai importante elemente menite să atragă

curiozitatea și interesul elevului, dar, în același timp, o metodă eficientă de a face învățarea mai

ușoară și plăcută.

IMPORTANȚA LITERATURII ÎN VIZIUNEA LUI NICHITA STĂNESCU

Prof. Arsenie Elena – Camelia

Liceul Tehnologic, comuna Sângeru

Societatea contemporană se află, fără îndoială, sub auspiciile revoluției tehnologice, prin

urmare, informația circulă nu doar rapid, ci mai ales într-un mod accesibil oricui. Deseori în ceea ce

privește lectura instituționalizată, se reclamă lipsa de interes a elevilor față de contactul direct cu

textele literare sau nonliterare. În aceste condiții, rolul cadrului didactic este unul deosebit de

important, iar intervenția sa este imperios necesară, având în vedere faptul că dezvoltarea

competenței de lectură este un deziderat pedagogic actual. Pentru a obține rezultate favorabile în

ceea ce privește lectura elevilor, este foarte importantă raportarea în permanență la criterii și valori

estetice incontestabile, care au depășit cu mult proba timpului și spiritul critic al literaților. Marele

poet Nichita Stănescu reprezintă, cu certitudine, unul dintre cele mai importante puncte de referință

în ceea ce privește creația literară modernistă și neo-modernistă.

Rămas în istoria literară, drept un pilon indestructibil al poeziei românești, în care funcția

estetică a textului literar se prefigurează discret prin substratul abstract al lirismului, căpătând

valențe surprinzătoare datorită ambiguității limbajului, Nichita, oferă oricărui cititor, avizat sau

amator, substanță poetică, trăiri intense la nivel spiritual și mai ales inovație lingvistică. În eseul său

” Rolul literaturii”, marele poet afirma că „în societatea contemporană rolul literaturii este la fel de

26

important ca și rolul științei.” De asemenea, în viziunea sa „literatura reprezintă specificitatea

umană în cel mai înalt grad, impulsionează sensibilitatea și educă prin forța exemplului particular

latura generală de noblețe și de sublim a sentimentelor ca act de conștiință.”(Volumul Respirări,

1982) Cu alte cuvinte, literatura reprezintă o parte integrantă a spiritului ființei umane, care

cizelează, dezvoltă sensibilitatea și creativitatea deopotrivă, având totodată și un profund caracter

educativ prin exemplele particulare pe care le oferă.

Un alt aspect deosebit de important pe care Nichita Stănescu îl aduce în discuție este rolul

esențial pe care îl are literatura în ceea ce privește, nu doar dezvoltarea intelectuală a ființei umane,

cât mai ales dezvoltarea emoțională a acesteia. Astfel, „sensul principal al literaturii este de a

transmite prin sentimente legile naturii și mai cu seamă legile naturii umane. De aici decurge și

forța educativă a literaturii, înțelegându-se prin forță educativă nu doar transformarea și modificarea

spontană a cititorului, ci stârnirea prin sentimente, în conștiința cititorului respectiv, a unei opțiuni

mai deslușite către noblețe și sublim.” Raportându-ne în practica pedagogică, permanent, la

formarea personalității educabilului, devine esențial rolul literaturii în acest sens. Educația, printre

altele, trebuie dublată cu exemple pozitive, iar literatura este cu certitudine, o sursă inepuizabilă,

indiferent de contextul socio-cultural prezent. Conform marelui poet, ființa umană, prin contactul cu

textele literare, își dezvoltă nu numai predilecția pentru valorile estetice, ci și noblețea, sensibilitatea

spirituală.

Datorită rapidității cu care se propagă modificări în climatul psiho-social în prezent, unii

dintre noi am fi îndreptățiți să credem că interesul pentru literatură va dispărea în totalitate, omul

având acces la numeroase surse de informare. Împotriva acestei speculații, poetul oferă un argument

incontestabil și anume faptul că „literatura, în esența ei, nu ține neapărat de cuvântul scris, iar

perfecționarea mijloacelor tehnice, conduce la sporirea șanselor de circulație a literaturii.” Cu alte

cuvinte, indiferent de gradul înalt de tehnicizare, literatura va reprezenta un punct de atracție pentru

ființa umană, prin simplul fapt că ea se adresează laturii spirituale specifice fiecăruia. Totuși, acest

interes trebuie cultivat încă din copilărie, un rol esențial în acest sens avându-l, fără îndoială, cadrul

didactic.

Importanța deosebită pe care Nichita Stănescu o are în literatura română, reflectată în forța

creativă excepțională, în noutatea limbajului poetic, în sugestia limbajului abstract, profund

ambiguu, justifică plasarea acestuia în spectrul personalităților culturale românești, ce imprimă

spiritului uman amprenta neștearsă veșnic, a sublimului. În acest sens, criticul literar Eugen Simion

afirma: „Există un amestec ciudat de forțe în ființa lui Nichita Stănescu: un respect aproape religios

pentru poezie și o supunere aproape cinică față de real. [...] Nichita Stănescu reprezintã un mod

specific de a fi poet în lumea noastră. E greu să-i afli un model în literatura anterioară." ( Eugen

Simion, Sfidarea retoricii, Editura Cartea Românească, București, 1985).

.

LIMBA ENGLEZĂ – O FEREASTRĂ LARG DESCHISĂ CĂTRE LUME Profesor limba engleză: Preda Elena-Marilena

Articolul meu se dorește a fi o pledoarie pentru învăţarea unei limbi străine, în speţă a limbii

engleze, pe lânga limba maternă, întrucât cunoașterea unei limbi străine este o fereastră care se

deschide către lume dar, în același timp este o fereastră larg deschisă către sine. Înainte de orice fel

de argument menit să susţină oportunitatea învăţării limbii engleze, trebuie să subliniez necesitatea

27

absolută de a cunoaște foarte bine limba maternă, literatura, cultura și tradiţiile poporului în care

ne-am născut, pentru că acestea ne definesc și ne individualizează ca naţie. Intr-o accepţiune prost

înţeleasă, ștergerea barierelor și a graniţelor dintre popoare, a înseamnat adesea, acceptarea și

imitarea a tot ceea ce îi definește pe alţii pe care noi îi considerăm ca fiind superiori; totuși

depășirea acestor bariere ar trebui să presupună înţelegerea temeinică a identităţii culturale a

poporului român, apoi descoperirea și înţelegerea altor popoare și în final compararea și găsirea

punctelor comune dar și a diferenţelor care individualizează popoarele lumii. Învăţarea limbii

engleze nu presupune deci, “neglijarea” folosirii limbii române, sau a folosirii exagerate, cu accente

de snobism a unor termeni englezești pentru care există corespondent în limba româna, ci reprezintă

cheia de acces spre o multitudine de oportunităţi care ni se dezvăluie in urma depășirii barierelor

lingvistice.

A trăi în secolul al XXI-lea într-o lume globală, aflată în permanentă mișcare și schimbare,

presupune necesitatea absolută de a cunoaște (pe lângă limba maternă) limbia engleză, această

“lingua franca” a zilelor noastre, o limbă vorbită oriunde în lume. Trebuie să fim conștienţi cu toţii

că în școală pregătim acum pe cei care trebuie să fie capabili să răspundă cererii de pe piaţa forţei

de muncă de peste 10-15, 20 de ani, astfel trebuie să le formăm abilităţi care să le permită să se

integreze într-o societate pe care noi putem doar să o intuim astăzi; totuși putem spune cu

certitudine că vor avea nevoie cu siguranţă să comunice într-o limba de circulaţie internaţională. De

asemenea, trebuie să admitem, că indiferent de nivelul de educaţie, de clasă socială, de nivelul de

inteligenţă, de putere financiară, de convingerile religioase sau politice cu toţii avem nevoie sa

comunicăm în limba engleză, doar motivele pentru care avem nevoie să facem asta sunt diferite; în

plus, nici vârsta nu este o piedică, deși este evident că pentru copii achiziţia este mult mai facilă.

Necunoașterea unei limbi de circulaţie internaţională ne limitează opţiunile, șansele, chiar și

gândirea, cercul de prieteni, etc și poate constitui un handicap care poate părea insurmontabil,

fluenţa în limba engleză este o cerinţă obligatorie pentru orice cetăţean al lumii actuale.

Avantajele pe care le poate aduce cunoașterea limbii engleze:

1. In primul rând cunoașterea limbii engleze vă oferă acces la o cantitate imensă de informaţie, mare

parte din tot ceea ce este scris pe pamânt este scris în engleză, iar peste 90% din informaţiile de pe

Internet sunt în engleză. De ce sa ne autolimitam, să ne refuzăm accesul la o cultură vastă, la

cunoștinte știinţifice variate doar pentru că nu cunoaștem limba care ne-ar putea dezvalui toate

aceste minunăţii?!

2. Avem nevoie de limba engleză pentru a studia în străinătate; în zilele noastre există nenumărate

oportunităţi de studiu, stagii de pregătire, de perfecţionare, burse de studiu în diverse ţări ale lumii,

iar limba de predare este de obicei, engleza. In plus, chiar și la noi în ţară există universităţi unde

sunt secţii cu predare exclusiv în limba engleză.

3. Cunoașterea limbii engleze este obligatorie pentru cine vrea să lucreze în altă ţară, nu numai în

Marea Britanie. Piaţa muncii se schimbă continuu, mulţi români care iniţial au lucrat în Spania sau

Italia (ţări puternic afectate de criza economică) s-au mutat în ţări precum Olanda, Ţările Nordice,

Germania, unde limba engleză este intens folosită. Ideal ar fi să cunoaștem cât mai multe dintre

limbile vorbite în aceste ţări dar cum acest lucru este foarte greu dacă nu chiar imposibil, este de

preferat să vorbim englza și ne vom face înţeleși oriunde.

4.Un nivel bun de cunoaștere a limbii engleze aduce și un post mai bine platit într-o companie din

România nu numai într-o altă ţară; și nu trebuie să fii neaparat funcţie de conducere, dar ca sa fii

barman, ospătar, lucrător comercial bine plătit trebuie să ai acest atu.

5. Dacă putem comunica eficient în limba engleză putem învinge barierele de limbă, putem călători

oriunde în lume, ne putem face prieteni, putem descoperi alte culturi, traditii, popoare etc

6. Psihologii americani de la Univeristatea din Oregon au descoperit că cei care vorbesc cel puţin

două limbi au o activitate cerebrală mai intensă, s-a demonstrat că în cazul persoanelor bilingve,

creierul funcţionează diferit faţă de cel al celor care vorbesc o singură limbă; procesele mentale în

cazul primilor, funcţionează la parametri superiori. Învăţarea unei limbi străine îmbunătăţește

memoria, capacitatea de a rezolva problemele, capacitatea de concentrare, iar antrenamentul de a

face trecerea de la folosirea unei limbi la alta reduce riscul apariţiei bolilor degenerative precum

28

Altzheimer sau demenţa. Mai mult decât atât, cunoașterea modului de formare și funcţionare a cel

puţin doua limbi, îl face pe vorbitor mai conștient de mecanismele de manipulare specifice unei

anumite limbi, astfel vorbitorul devine un mai bun comunicator și poate sa discearnă mai ușor între

mesajele reale și cele false.

Așadar, învăţarea limbii engleze nu este o activitate ușoară, necesită muncă susţinută, din

păcate după cum spun adesea, contrar a ceea ce vă promit unii, injecţia cu engleza (sau metoda șoc:

invăţare în 20 de minute/implantul minune/ochelarii minune/google translate etc) nu există, cel

putin nu încă, totuși cu ambiţie și perseverenţă se poate, iar beneficiile sunt fantastice! Comunicând

îi veţi descoperi pe alţii, veţi descoperi imensitatea lumii în care trăim dar mai ales, vă veţi

descoperi pe voi, vă veţi individualiza în această lume globalizată, vă veţi îmbogăţi prin

experienţele acumulate și vă veţi defini unicitatea!

ÎNVĂȚAREA VIZIBILĂ

Prof.înv.primar Tănase Gabriela

Fiecare dintre noi își dorește, ca dascăl, să-și desfășoare activitatea didactică într-o școală

dotată cu învățare vizibilă. Dar cum știm dacă ceea ce are loc în clasă devine conștientizat,

explicitat? Când învățarea devine vizibilă?

Aspectul „vizibil” se referă la a face învățarea elevilor vizibilă pentru profesori, asigurând

identificarea clară a atributelor care fac vizibil progresul în învățare al elevilor, dar se referă și la

faptul că toți din școală (elevi, profesori) trebuie să cunoască impactul pe care îl au asupra învățării.

Aspectul „vizibil” se mai referă și la a face predarea vizibilă elevilor, astfel încât ei să învețe

să devină proprii lor profesori.

Lucrarea „Învățarea vizibilă - ghid practic pentru profesori” a lui John Hatie se constituie

într-o poveste despre puterea și influența profesorilor și a feedback-ului în învățare, construind un

model de învățare și înțelegere foarte modern.

„Visible Learning” ne oferă trei idei majore: 1) Scopul fundamental al școlii este de a se

asigura că toți elevii învață; 2) Școlile nu pot ajuta elevii să învețe dacă educatorii lucrează izolat.

Școlile pot crea organizații și culturi care favorizează colaborarea eficientă a educatorilor; 3) Școala

formează profesorii, descoperă ce trebuie să învețe elevii, strânge dovezi pentru asta și utilizează

informațiile pentru nevoile elevilor.

Învățarea vizibilă este importantă deoarece dezvolta performanțele școlare, valorizează

empatia, dezvoltă abilități de evaluare critică. Copiii înțeleg slăbiciunile umane, înțeleg

nedreptățile, își dezvoltă competențele de cooperare și de colaborare.

Un criteriu esențial al reușitei pentru toți profesorii și liderii școlari ar fi: „DEVENIȚI

EVALUATORII IMPACTULUI VOSTRU!”

Orice elev își dorește să întâlnească la clasă profesori pasionați și motivați. Profesorii

motivați nu fac anumite lucruri: nu folosesc notarea ca metodă de pedeapsă, nu amestecă

performanțele academice cu cele comportamentale, nu au așteptări scăzute și nu sunt adepții lui

„atâta poate și el”. Profesorii pasionați integrează cu abilitate cunoștințele noi prin activarea

cunoștințelor anterioareastfel încât conoștințele între nou si vechi să fie benefice unei învățări

autentice, bazată pe o înțelegere conceptuală.

John Hatie a făcut următoarele descoperiri: Feedback-ul este cel mai puternic factor care

sporește achizițiile; plus-valoarea unei activități trebuie să fie vizibilă; metodele de top funcționează

la toate disciplinele și pentru toate grupele de vârstă.

„Învățarea este o călătorie personală atât pentru profesor cât și pentru elev” (J. Hatie)

29

SUGESTII DE MODERNIZARE DIDACTICĂ

PENTRU INSUŞIREA ŞI CONŞTIENTIZAREA LECTURII

Prof. înv. primar Solzaru Rodica

Din perspectiva noului curriculum, lecţia centrată

pe elev impune alegerea unor metode moderne de predare prin

care să fie dobândite capacităţile vizate. Nu este suficient ca

elevii să acumuleze cunoştinţe, ei trebuie să ştie ce să facă în

existenţa cotidiană cu aceste cunoştinţe.

Conştientizând necesitatea scris-cititului, elevii

sunt mai motivaţi. O plimbare cu elevii în localitatea în care

trăiesc sau într-un oras, o să-i facă să înţeleagă că nu se pot

orienta decât citind scrisul de plăcuţele de pe stradă, de pe afişe, la cinematograf, la televizor… un

afiş lipit pe peretele clasei îi va obliga pe elevi să-l citească şi să înţelegă informaţia transmisă.

Crearea în mediul şcolar a unor situaţii asemănătoare celor din existenţa obişnuită motivează elevii

să-şi însuşescă cititul şi să-şi dezvolte capacităţile de lectură a unui text literar sau nonliterar, aşa

cum prevede programa. Astfel, viziunea modernă transferă actul lecturii din cadrul educaţiei

formale din şcoală în educaţie permanentă a individului, care se face nonformal, prim mijloacele

multimedia si informal, prin activităţi extraşcolare, familiale, ale cercului de prieteni etc. . Elevul

este cu atât mai motivat cu cât ceea ce învaţă în şcoală poate fi folosit în afara ei. De aceea este bine

să se aleagă acele metode si procedeee didactice prin care elevul să devină cu precădere emiţător în

procesul de învăţare , astfel încât el să deprindă mai uşor abilităţile de lectură. Sunt preferate

metodele active, care îi permit copilului să se implice ăn activitate, satisfăcându-şi curiozitatea şi

nevoia de acţiune, manifestându-şi creativitatea şi imaginaţia.astfel, elevul observă, compară,

înţelege prin el însuşi sau în colaborare cu alţi colegi. Trece de la rolul pasiv de receptor al

informaţiei oferite de profesor sau de manual, la acela activ în care prin acţiunea lui senzorială,

motorie, intelectuală descoperă diverse aspecte ale realităţii.

SCRIEREA CREATIVĂ

Noul model comunicativ-funcţional adoptat de programa de limba

română a schimbat şi viziunea didacticii exprimării scrise, pentru că a scrie

înseamnă a comunica. Unui copil care ii place să citeasca, s-ar putea să ii placă

şi să scrie. Scrierea creativă îi dă copilului libertatea de a crea şi este o

modalitate de a-i ajuta pe copii să inveţe despre cine sunt, ce le place si ce nu le

place, care le sunt interesele, gândurile şi sentimentele.

ÎNDRĂGOSTIȚI-VĂ DE POEZIA LUI NICHITA!

Prof. înv. primar Alina Gabriela Stanciu

„Cititorii pentru care scrii nu sunt neapărat numai de acum, de azi sau de mâine... Uneori

nici nu s-au născut. Orice adevăr artistic are numai o parte de prezent în el, restul ţinând de viitor,

restul adresându-se necunoscuţilor. Niciun scriitor, niciodată nu se adresează unor oameni care au

fost, niciun scriitor autentic nu este un om care a fost... Scriitorul este cel care înregistrează

amintirile viitorului despre prezent. “

Fiecare dintre noi a citit la un moment dat ceva ce părea scris anume pentru el, ceva scris în

limba sufletului lui. Un artist, un poet, care reuşeşte să facă acest lucru, depăşind barierele spaţiului

şi timpului prin cuvânt, este un artist care îşi îndeplineşte menirea. Nichita Stănescu a fost conştient

de răspunderea pe care o are faţă de cititori şi a fost credincios misiunii sale.

30

Criticul literar Eugen Simion spunea despre Nichita Stănescu că „reprezintă un mod specific

de a fi poet în lumea noastră. E greu să-i afli un model în literatura anterioară.” Poezia lui Nichita

Stănescu nu trebuie analizată şi comentată, poezia lui Nichita Stănescu trebuie simţită. Întocmai ca

şi muzica definită de el ca „un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”, şi poezia lui ne pătrunde

în suflete, în colţuri de care nici nu ştiam că există.

Este un poet cu o viziune inconfundabilă, care a rupt bariera cuvintelor, un poet care a dat o

formă sentimentelor, care le-a făcut să se atingă, să se lovească, să se răneasca („Du-mă, fericire, în

sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele”), care a inventat cuvinte şi noi forme ale verbelor („duce-mă şi

dulce-mă”), care spunea că limba română este „dumnezeiesc de frumoasă”.

Versurile lui au fost cântate, „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”, cea mai simplă si mai

frumoasă declaraţie de dragoste. Adevărata artă stă în definirea lucrurilor simple, şi numai un suflet

sensibil poate vorbi despre dragoste ca despre „o întâmplare a fiinţei”. Sub impulsul fericirii de a fi

se naște nevoia de autodepășire, de cunoaștere cât mai profundă, de aspirație către cunoașterea

absolută. Și pentru Nichita Stănescu, ca și pentru Mihai Eminescu și Lucian Blaga, iubirea devine o

cale de cunoaștere a existenței.

Vă invit şi pe voi să vă îndrăgostiţi sau să vă reîndrăgostiţi de poezia lui Nichita Stănescu!

MOLIÈRE, PEINTRE DE MŒURS

Article réalisé par: Professeur de français Şelet Elena Magdalena

Le théâtre de Molière est un théâtre qui offre « un tableau complet », un ensemble d’images

de la société contemporaine. Le propre de la comédie est de représenter tous les défauts et les vices

des hommes. Si l’on veut que Molière ne fasse plus ce tableau des vices des hommes, il faudrait

soit qu’il n’écrive plus de comédies soit que les hommes n’aient pas de défauts; chose qui est

impossible. Il nous reste donc d’observer son art de peintre les mœurs de ses caractères et

d’apprendre de cet art comment il faut se conduire dans la société.

On retrouve dans les pièces de Molière des éléments de la cour, de la bourgeoisie parisienne

et aussi de la province. D’ailleurs, la bourgeoisie parisienne est le cadre habituel des comédies,

cadre qui présente des marchands, comme Monsieur Jourdain ou bien des bourgeois aisés, comme

Orgon.

31

On rencontre aussi des personnages qui appartiennent au monde des commerçants, comme

Monsieur Dimanche de Dom Juan, des professeurs, des médecins. Mais, par l’intermédiaire des ses

personnages, Molière laisse le lecteur pénétrer dans les milieux suspects de la ville : des usuriers,

des intrigants de toute sorte.

Ainsi, on a devant soi une perspective entière sur la vie sociale à l’époque de Molière, vie

qui contient des aspects, surtout des vices ressemblant à ceux de notre époque.

Et c’est pour cela qu’on se rend compte du fait que les gens ne changent pas, même s’ils

voient leurs défauts, ils ne se corrigent pas. Molière a voulu mettre en évidence que les gens de son

époque sont les mêmes avec ceux de notre époque.

On le sait très bien, Molière a voulu « peindre d’après nature » et a créé des types immortels,

à partir de la réalité contemporaine. Il a créé donc l’hypocrite, le misanthrope, les précieuses, la

vaniteux, l’avare, personnages incarnant des êtres réels, dont le nom est devenu symbolique, parce

qu’à présent, lorsqu’on parle de quelqu’un on dit : « c’est un tartuffe, un harpagon, un

misanthrope ».

Comme peintre de mœurs et de son époque, Molière a bien observé la réalité dans toute sa

complexité et variété. Il a donné à ses caractères les contradictions des êtres vivants et aussi une

passion très forte qui s’accompagne d’autres traits de caractère, traits avec qui cette passion entre en

conflit. « Molière ne plaisantait lorsqu’il amenait sur la scène un personnage qui devrait être satirisé

et son génie a réalisé si bien le tableau que le personnage en cause ne pouvait ne pas se

reconnaître ».

32

Lorsqu’il peint ses caractères il peint avec naturel et vraisemblance, parce que son but est

celui de peindre la nature humaine telle qu’elle est. Certes, il s’agit des peintures satiriques, mais ce

sont des comédies qui ont pour but de « peindre les mœurs sans vouloir toucher les hommes ».

Il s’agit de faire une peinture générale qui relève de l’observation attentive de la nature

humaine, donc c’est toute la difficulté de l’auteur des comédies.

LA FÊTE DE LA FRANCOPHONIE LE 20 MARS

À l’occasion de la Journée de la Francophonie, les élèves de l’école ont créé des projets et

des maquettes spécifiques au thème de la culture française.

Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena

33

Le parfum délicat de ma mère

Ma mère qui m’a donné la vie

Le matin, elle me voit et sourit

Celle qui me guide toujours

C’est tout mon futur parcours.

Ma mère est toute ma vie

Je l’adore quand elle sourit.

C’est un beau soleil d’été

Qui est plein de beauté.

Un champs de belles fleurs

Avec mille de couleurs

Un parfum chaud et froid

Apportant seulement des joies.

Poésie réalisée par l’élève de la septième A:

Voica Bianca Elena

Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena

Maman, je t’aime

Ma mère regarde souvernt

Ses enfants et leur sommeil

Comme c’est étonnant!

Ils sont de petites abeilles!

Ses yeux brillent

Quand elle les voit

Et sa petite fille

Dit avec une douce voix:

Maman, je t’aime!

Maman, je t’’aime!

Et moi, aussi, ma belle fille!

Poésie réalisée par l’élève de la septième A:

Mareş Estera Rucsandra

Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena

Une partie de mon coeur

Quand un ange est né

Une étoile apparaît

C’est une soeur ou un frère

C’est une joie sur la terre.

Petit ou grand, blond ou brun,

Aux yeux verts, bleus ou marrons

Il n’a pas d’importance

Il contente mon enfance.

Toi, mon frère, ou toi, ma soeur,

Tu seras pour toujours

L’essentiel de mon coeur!

Poésie réalisée par l’élève de la septième A:

Diniţă Anamaria Ionela

Prof. coordonateur: Şelet Elena Magdalena

34

VIOLENŢA – UN REFUGIU AL INCOMPETENŢEI

Prof.înv.primar Naftanailă Constanța

Motto:

,, Violența este ultimul refugiu al incompetenței.” - Isaac Asimov –

VIOLENŢA este lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte, vehemenţă, furie, forţa brutală,

constrângere,încălcare a ordinii legale, orice faptă impulsivă de agresivitate, brutalitate, duritate,

impulsivitate, nestăpânire.

Noţiunea de violenţă este discutată în relaţie cu cea de agresivitate. Majoritatea analizelor

privilegiază ideea că agresivitatea ţine mai mult de instinct, în timp ce violenţa ţine mai mult de

cultură, educaţie, context. Rădăcina latină a termenului violenţă este „vis”, care înseamnă „forţă”

şi trimite la ideea de putere, dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice asupra altuia.

Violența școlară nu este un fenomen nou. În contextul actual cultural și politic european se

acceptă și se promovează ideea că școala trebuie să fie un spațiu privilegiat, al securității, liber de

conflicte și de manifestări ale violenței sociale. Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a

unor comportamente precum:

• exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, jignire, tachinare, ironizare, imitare,

ameninţare, hărţuire;

• agresiune fizică: bruscare, împingere, lovire, rănire;

• ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de

cadrul didactic);

• comportament şcolar neadecvat: întârzierea sau fuga de la ore, părăsirea clasei în timpul orei,

refuzul îndeplinirii sarcinilor, indisciplină, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care

contravine flagrant regulamentului şcolar.

Cauzele violenței elevilor sunt:

cauze individuale precum probleme de comunicare, complexe, toleranţă scăzută la

frustrări; dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară; imagine de sine negativă; instabilitate

emoţională; instabilitate motrică; dificultăţi de concentrare; tulburări psihice grave;

cauze familiale - preluarea unor modele de relaţionare din familie; condiţiile economice

precare ale familiei; nivelul redus de educaţie a familiei; indiferenţa, grija insuficientă acordată

copiilor şi educaţiei acestora; reacţii ale copilului la aşteptări prea înalte ale părinţilor; lipsa de

supraveghere a copiilor, în cazul familiilor în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi temporar la

muncă în străinătate ;

cauze şcolare - deficienţe de comunicare şi relaţionare în grup; programele şcolare prea

încărcate şi programul supra aglomerat.

Multe dintre comportamentele violente ale elevilor se manifestă ca o transgresiune a

regulilor şcolare. Clasa este o microsocietate a cărei funcţionare necesită stabilirea unor reguli clare

ce se cer respectate de toţi membrii grupului şcolar.. Respectarea regulilor este o condiţie a

socializării, care înseamnă a învăţa să trăiască împreună în relaţii de respect reciproc, excluzând

violenţa. Regulile şcolare vizeaza ţinuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli ce

au în vedere limbajul folosit, modalităţile de adresare, respectul faţă de celălalt, păstrarea bunurilor

şcolare, toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în

colectivitate să fie cât mai agreabilă.

Şcolii îi revine o responsabilitate majoră în educarea şi formarea la elevi a atitudinilor şi

comportamentelor non-violente. Educaţia în şcoală trebuie să vizeze ansamblul personalităţii

elevului, urmărind să-i formeze nu numai orizontul cultural, ci şi cel afectiv, motivaţional,

atitudinal, să-i susţină eforturile, să-i lărgească interesele, să-i determine progresiv orientarea şi să-i

optimizeze procesul de socializare.

Făcând front comun, școala și familia trebuie să ajute copilul să conștientizeze consecințele

actelor sale și faptul că trebuie să-și asume responsabilitatea pentru ele.

Bibliografie: Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.),

Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003.

35

IMPORTANŢA PARTENERIATELOR GRĂDINIŢĂ–FAMILIE–

COMUNITATE ÎN DEZVOLTAREA PREŞCOLARULUI

Profesor învățământ preșcolar Bejan Cristina

Toate studiile de specialitate, cât şi experienţa personală

întăresc necesitatea încheierii parteneriatelor grădiniţă – familie –

comunitate, cu adevărate beneficii pentru toţi partenerii implicaţi.

Dacă vorbim despre parteneriatul grădiniţă – familie,

acesta aduce rezultate remarcabile atât în conduita preşcolarilor

dar şi în atitudinea părintelui faţă de propriul copil şi faţă de

sistemul de învăţământ.

Comunicarea părinte – profesor duce la o mai bună percepţie

a copilului asupra mediului de învăţare şi conturează încrederea în

forţele proprii atât de necesară pentru adaptarea lui în societate.

Bifând îmbunătăţirea rezultatelor şcolare, a frecvenţei şi

dezvoltarea responsabilităţilor copiilor, acest parteneriat merge mai

departe de atât, generând părinţilor o atitudine pozitivă faţă de

şcoală, profesorilor o motivaţie crescută pentru îmbunătăţirea

metodelor educative, atenţie sporită din partea comunităţii, toate

acestea asigurând succesul evoluţiei adultului de mâine.

De asemenea importanţa implicării comunităţilor locale în

activitatea instructiv – educativă oferă reale deschideri şi

posibilităţi în lărgirea orizontului preşcolarilor, familiarizarea

acestora cu diferite noţiuni şi concepte,

pentru că ce altceva îşi doreşte aceasta decât un adult bine pregătit şi

adaptat cerinţelor şi nevoilor pieţei de muncă.

Este adevărat că nu toţi partenerii implicaţi în desfăşurarea

parteneriatelor dispun de timp, înţelegere şi disponibilitate dar ţine

de noi, cadrele didactice, să îi facem conştienţi de valoarea

implicării lor, de importanţa pe care fiecare individ o aduce cu sine

într-o comunitate şi de faptul că succesul copiilor depinde de toţi şi

de fiecare în parte.

36

LET`S LAUGH!!!

Prof. Oprescu Iulia Claudia

1. The teacher is asking an arithmetic question:

‘Frank, if you found three dollars in your right pocket and two dollars in your left pocket, what

would you have?’

‘I`d have somebody else`s pants on’.

Profesorul întreabă la aritmetică:

- Frank, dacă ai găsi trei dolari în buzunarul drept şi doi dolari în cel stâng, ce ai avea?

- Aş avea pantalonii altcuiva pe mine.

2. The teacher is asking a geography question:

‘Mary, where is the English Channel?’

‘I don`t know. We can`t get it on our TV’.

Profesorul întreabă la geografie:

- Mary, unde este Canalul Mânecii?

- Nu ştiu. Nu-l prindem la televizor.

3. All the kids were trying to impress grandpa, who had come for a visit. Tommy said, ‘I`m

first at arithmetic, Grandpa. Sally said she had come in first in the spelling bee. Grandpa

asked little Billy,

‘What are you first in, Billy?

‘Well, I`m the first one out the door when the bell rings’.

Copiii încercau să-l impresioneze pe bunicul, care venise în vizită. Tommy a spus:

- Sunt primul la aritmetică, bunicule.

Sally a spus că a ieşit prima la concursul de ortografie. Bunicul îl intreabă pe Billy:

- La ce eşti primul, Billy?

- Sunt primul care iese pe uşă cand se sună.

ŞTIAŢI CĂ… Prof. Oprescu Iulia Claudia

Prof. Udrea Dragoș-Ciprian

Cea mai folosită literă în limba engleză este ‘E’

Cel mai vechi cuvânt în limba engleză este ‘town’ (oraş)

Primul dicţionar englez a fost scris în 1755.

Cel mai scurt şi cel mai folosit cuvânt în limba engleză este ‘I’ (EU).

840 de milioane de oameni vorbesc limba engleză ca prima sau a doua limbă.

Limba engleză reprezinta limba oficiala în 67 de ţări.

Aproximativ 4000 de cuvinte sunt adăugate în dicţionar în fiecare an.

ENIAC, primul calculator electronic de uz general, creat în 1946, cântărea peste 27 de tone

și ocupa o suprafață de aproximativ 167 m²? Consuma de 3000 de ori mai multă energie decât un

calculator modern și de 6000 de ori mai mult decât un laptop.

Atât numele de Google, cât și Yahoo!, două mărci de succes în materie de motoare de

căutare, își au originea în matematică, respectiv literatură? Google provine de la termenul

matematic „googol”, care înseamnă „numărul 1 urmat de 100 de zerouri”, în timp ce Yahoo era un

personaj din cartea lui Johnatan Swift, „Călătoriile lui Gulliver”.

37

Atenţie! Utilizatorul de calculator clipeşte, în medie, de 7 ori pe minut, adică mai puţin de

jumătate din cât ar fi normal, de 20 de ori pe minut.

Termenul „bluetooth” este denumit după Harald Bluetooth, rege scandinav, care a unit

Danemarca, Norvegia și Suedia sub un singur regat? Dispozitivul Bluetooth din zilele noastre are

drept logo runele nordice, care simbolizează inițialele numelui său.

SĂRBĂTORILE, REPREZENTATE PRIN DESENE CU AJUTORUL

CALCULATORULUI Prof. Udrea Dragoș-Ciprian

Desene realizate de elevii Școlii Gimnaziale „Nichita Stănescu” cu ocazia Sărbătorilor de

iarnă, zilelor de 1 Decembrie, 1 și 8 Martie.

Vine Moș Crăciun 1 Decembrie

1 Martie 8 Martie

38

ȘI DIN MATERIALE RECICLABILE SE POT OBȚINE LUCRURI

FRUMOASE, LA ORELE DE TEHNOLOGIE

Prof. Metea Vasile

39

INSTANTANEE DE LA ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE

„Next star” în lumea cărţilor

În vizită la Kanal D

40

Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie (S.E.R.V.E) este prima firmă privată de

vinuri din România, fiind înființată în 1994 de către contele Guy Tyrel de Poix, în parteneriat cu

soţia sa, Mihaela. După mai bine de 21 de ani de activitate pe piața românească, S.E.R.V.E. deține

116 ha de vie (60 ha în Dealu Mare și 56 ha la Cogealac) şi o cramă în zona Dealu Mare.

S.E.R.V.E. a contribuit, de-a lungul timpului, la schimbarea și susținerea sectorului viticol,

lucrând şi crescând alături de echipa sa, formată în mare parte din oameni „ai locului”, originari din

zona Dealu Mare.

Pentru a veni în sprijinul iubitorilor de vin din întreaga ţară, S.E.R.V.E. a înființat Clubul

Cavalerilor (www.clubulcavalerilor.ro), un loc virtual de întâlnire ce oferă informaţii despre

vinurile S.E.R.V.E., despre cramă şi despre arta vinului, în general. Din portofoliul S.E.R.V.E. fac

parte două game de vin, Vinul Cavalerului și Terra Romana, dar și „grand vins”, cum ar fi Cuvee

Charlotte, Cuvee Amaury şi Cuvee Guy de POIX.

CUPRINS

- ȘCOALA, PRIN VREMI ............................................................................................................ 1

- CUM DEVINE UN VIS, REALITATE? .................................................................................... 2

- ȘCOALA, TĂRÂMUL IUBIRII DE CARTE ............................................................................ 3

- AMINTIRILE ȘI DORURILE CARE NE ÎNCARCĂ SUFLETEȘTE ..................................... 5

- ȘCOALA IDEALĂ...UN IDEAL! ............................................................................................. 7

- DIN CARTEA DE ONOARE A ȘCOLII .................................................................................. 9

- AI CARTE, AI PARTE! ............................................................................................................ 10

- PROIECTE ȘI PARTENERIATE ............................................................................................. 11

- FII ARTIST, SCENA TE EDUCĂ! .......................................................................................... 12

- „CARIERA MILITARĂ, UN VIS” ......................................................................................... 14

- PARTICIPARE LA SPECTACOLUL DIN CADRUL CONCERTULUI

INTERNAȚIONAL DE CÂNTEC „VOCEA LUMII” – BUCUREȘTI,.............................. 19

- ,,VIITORUL" - ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,NICHITA STĂNESCU" CEPTURA ÎN

- MASS - MEDIA PRAHOVEANĂ; PERFORMANȚE ȘCOLARE SPORTIVE ................... 20

- VREMEA ÎMPĂCĂRII ȘI A FAPTELOR BUNE ................................................................... 21

- DRAGOBETELE, O SĂRBĂTOARE ROMÂNEASCĂ ........................................................ 22

- DESPRE CĂRȚI... .................................................................................................................... 23

- IMPORTANŢA JOCULUI ÎN ORA DE CURS ....................................................................... 25

- IMPORTANȚA LITERATURII ÎN VIZIUNEA LUI NICHITA STĂNESCU ........................25

- LIMBA ENGLEZĂ – O FEREASTRĂ LARG DESCHISĂ CĂTRE LUME ......................... 26

- ÎNVĂȚAREA VIZIBILĂ ......................................................................................................... 28

- SUGESTII DE MODERNIZARE DIDACTICĂ PENTRU INSUŞIREA ŞI

CONŞTIENTIZAREA LECTURII ……………………………………………….…...…. 29

- ÎNDRĂGOSTIȚI-VĂ DE POEZIA LUI NICHITA! ................................................................ 29

- MOLIERE, PEINTRE DE MŒURS ……………………………………….………..…….…. 30

- VIOLENŢA – UN REFUGIU AL INCOMPETENŢEI ........................................................... 34

- IMPORTANŢA PARTENERIATELOR GRĂDINIŢĂ–FAMILIE–COMUNITATE ÎN

DEZVOLTAREA PREŞCOLARULUI ............................................................................... 35

- LET`S LAUGH!!! ..................................................................................................................... 36

- ŞTIAŢI CĂ… .......................................................................................................................... 36

- SĂRBĂTORILE, REPREZENTATE PRIN DESENE CU AJUTORUL

CALCULATORULUI .......................................................................................................... 37

- ȘI DIN MATERIALE RECICLABILE SE POT OBȚINE LUCRURI FRUMOASE,

LA ORELE DE TEHNOLOGIE ……………………………………………..…………... 38

- INSTANTANEE DE LA ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE ……………………………….. 39

- SOCIETATEA EURO ROMANA DE VINURI DE EXCEPTIE (S.E.R.V.E) ....................... 40

„Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri.” George Eliot

„Există un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie să vorbești spre a te înțelege, nici să te sfătuiești spre a acționa în comun.”

Nicolae Titulescu