Romii, identitate asumată şi atribuită

Motto: “Şcoala nu este pregătire pentru viaţă, şcoala este viaţa însăşi.”

(John Dewey)

Începând cu anul 1992, Ministerul Educaţiei din România a luat o serie de măsuri în privinţa

romilor şi a educaţiei acestora, inclusiv discriminarea pozitivă pentru a asigura intrarea romilor la

universitate; numirea inspectorilor la nivel judeţean pentru a monitoriza educaţia romilor,

specializarea profesorilor de limba romani, dezvoltarea unui plan de învăţământ pentru limba

romani predată în şcoli; organizarea de tabere de vară pentru copiii; şi oferirea de cursuri

suplimentare de alfabetizare pentru romi. La universitatea din Bucureşti s-a înfiinţat o catedră

pentru studiul limbii şi literaturii romani. Studiile realizate de CEDR indică faptul că, în ciuda

acestor eforturi, majoritatea copiilor romi din România rămân în mod semnificativ în urmă în ceea

ce priveşte capacitatea lor de a-şi cere dreptul la o educaţie folositoare şi de substanţă. Legea

românească a învăţământului recunoaşte „drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de

învăţământ pentru toţi cetăţenii”.

Multe persoane care activează în diverse organizaţii neguvernamentale şi care abordează

problema romilor şi a şcolarizării lor afirmă că un motiv cheie pentru eşecul romilor în sistemul

educaţional este nefrecventarea grădiniţei. În această privinţă a educaţiei romilor, ca de altfel şi în

multe altele, abordarea experţilor educaţionali este de a lua în considerare sărăcia şi problemele

sociale. Pozitia CEDR este urmatoarea: atâta vreme cât aceste aspecte reprezintă fără îndoială

factori esenţiali ce împiedică realizarea efectivă a dreptului la educaţie a romilor din România,

atenţia exclusivă acordată sărăciei, în detrimentul analizei foarte atente a rolului rasismului nu este

potrivită în abordarea problemelor complexe cu care se confruntă romii în sistemul educaţional

românesc.

Susţin cu tărie faptul că, încă de la vârsta preşcolară, copiii romi trebuie implicaţi în anumite

programe educaţionale care să-i determine să frecventeze grădiniţa pentru mărirea şanselor de a se

integra plenar în viaţa şcolară normală.

Însă nu atât prejudecăţile oamenilor sunt cele care îi fac pe romi să se simtă discriminaţi, cât mai

ales atitudinea reprezentanţilor statului referitor la măsurile luate împotriva sărăciei, întrucât

1

condiţiile precare de viaţă reprezintă de fapt principala cauză a neimplicării familiei în educaţia

copiilor romi.

România esta ţara cu cea mai mare populaţie de romi din întreaga Europă. Cu toţii sunt cetăţeni

români, născuţi în România şi în prezent au aceleaşi drepturi ca şi restul populaţiei, însă mai sunt

totuşi câteva aspecte care ar trebui rezolvate, întrucât se răsfrâng asupra nivelului educaţiei copiilor

romi. Convenţia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială formulează că

prin discrimnare se înţelege: „Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe

rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are drept scop sau efect de a

distruge sau de a compromite recunoaşterea, folosirea sau exercitarea în condiţii de egalitate a

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniile politic, economic, social şi cultural,

sau în orice domeniu al vieţii publice.”

Intre 8 si 10 milioane de romi se află în Europa. În covârşitoarea lor majoritate aceşti oameni

trăiesc, din nefericire în condiţii de sărăcie acută. Aproape două milioane de copiii de romi din

sud-estul Europei îşi văd într-o oarecare măsură blocat accesul la educaţie, la sănătate şi

învăţământ, sunt doar câteva din alarmantele concluzii la care au ajuns specialiştii UNICEF.

Experţii au studiat situatia din 8 ţări europene, între care România, Germania, Bosnia, Serbia şi

Kosovo. Problemele romilor în Europa, sărăcia, lipsa de integrare şi problemele  de educaţie cu

care se confruntă această minoritate au constituit subiectul unor studii efectuate de UNICEF. 

Personal consider că societăţii majoritare îi lipseşte voinţa de a asigura romilor o integrare optimă

în societate. Ideală ar fi, în opinia mea, includerea copiilor romi în clase „Step by step”. Misiunea

acestei alternative de educaţie este să dezvolte copiilor creativitatea, gândirea critică, iniţiativa şi

comunicarea. Copiilor nu li se pun note sau calificative, pentru a nu stimula competiţia, iar

greşelile nu sunt corectate cu roşu, pentru a nu-i descuraja. Studiile arată că până la 8-9 ani,

competiţia şi eşecul îi descurajează pe cei mici. Copilul trebuie măsurat cu el însuşi, şi nu cu

ceilalţi, pentru că fiecare îşi câştigă competenţele în ritmuri diferite. Notele sunt înlocuite de caiete

de evaluare, în care învăţătoarele consemnează de la comportamentul elevilor până la cunoştinţele

acumulate. Acest lucru le-ar accelera cel mai mult progresul şi integrarea şcolară.

Cercetarea trecutului romilor nu a reprezentat un ţel al istoricilor din vremurile mai vechi şi nici

al istoricilor din zilele noastre, motiv pentru care mulţi nu ştim prea multe lucruri despre tradiţiile

2

şi obiceiurile acestora, aspect care ne-ar apropia de fapt de romi, i-am cunoaşte şi i-am înţelege

mult mai bine şi n-ar mai exista astfel acele prejudecăţi care, deşi sunt din ce în ce mai rare, ele,

din nefericire mai există încă . De ce subliniez acest lucru? Intrucât n-ar fi rau ca în şcoală copiii să

înveţe despre toate aceste lucruri - măcar la orele de dirigenţie- care sunt foarte interesante, despre

tradiţiile şi obiceiurile romilor, despre istoria lor ş.a.m.d. Migrarea romilor, sosirea şi integrarea lor

în diverse ţări europene nu au adus modificări importante în acele locuri, astfel că, istoricii, care de

obicei sunt atraşi să scrie doar despre lucruri cu totul deosebite, nu au sesizat importanţa

extraordinară a sosirii romilor şi nu au consemnat nimic despre aceasta. Romii înşişi isi puteau

relata istoria, dar ei nu ştiau să scrie şi să citească. Locul istoriei scrise a fost luat de istoria orală,

istorie povestită de bunici şi părinţi, copiilor lor.

De la sfârşitul secolului al XIV-lea şi până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, s-a crezut

în mod eronat că romii au venit din nord-estul Africii sau din alte locuri. Pentru a şti cine sunt

vechii romi, pentru a le cunoaşte limba şi originea, a fost nevoie să treacă mai multe sute de ani

până când maghiarul Wali Istvan, fiind student la teologie în Olanda, în anii 1753-1754, a remarcat

o izbitoare asemănare între limba vorbita de colegii lui veniţi la studii de prin parţile Indiei şi limba

vorbită de romii din Ungaria.

Dacă în Evul Mediu se credea că romii ar fi fost “egipteni” şi nu se ştia nimic cu privire la

momentul plecării lor, studiile moderne de limba şi istoria romilor au stabilit că romii au origine

indiană. Din spaţiul indian au migrat către Europa foarte multe popoare, cunoscute sub numele de

indo-europeni. Romii sunt ultimii care au fost forţaţi să se mute dintr-o parte în alta din cauza

conflictelor frecvente între statele indiene sau din cauza invaziei migratorilor. În lunga lor şedere

în Asia Mica şi Grecia, romii s-au creştinat, adoptând ortodoxia, religia majorităţii, limba romani

fiind de altfel puternic influenţată în vocabular şi morfologie de limba greacă.

În fiecare an, la 8 aprilie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Romilor, zi ce semnifică reuniunea

la nivel internaţional a organizaţiei romilor. În cadrul Primului Congres Mondial al Romilor ce a

avut loc la Londra în anul 1971 a fost luată decizia ca ziua de 8 aprilie să devină Ziua

Internaţională a Romilor. De asemenea, tot la acest congres, a fost adoptat ca imn international al

romilor cântecul “Gelem, Gelem”, al cântăreţei şi actriţei Olivera Vuco, din cunoscutul film

iugoslav “Am întâlnit şi ţigani fericiţi”.

A mai fost adoptat şi drapelul internaţional al romilor, având:

jumătatea de jos verde, semnificând drumurile, câmpiile, pădurile pe unde umblă romii,

3

jumătatea de sus albastră, ca simbol al cerului şi al libertăţii, unde dorm şi trăiesc romii de

pretutindeni,

iar la mijloc, o roată cu spiţe, similară cu roata de pe steagul Indiei, reprezentând mişcarea

şi creaţia lumii.

În România, în anul 2006, Parlamentul a adoptat Legea 66 privind Consacrarea zilei de 8 aprilie

ca sărbătoare a etniei romilor din Romania. Venind în întâmpinarea acestei zile, elevii romi pot

organiza momente artistice foarte frumoase prin care să-şi exprime mândria de a aparţine acestei

etnii.

De ce am insistat să amintesc aceste lucruri? Întrucât sunt aspecte interesante, utile şi trebuie

cunoscute de cadrele didactice şi transmise tuturor elevilor mai departe, pentru a-i sensibiliza în

această luptă a discriminării, pentru a le demonstra că noi, ca adulţi, avem o sumă de stereotipuri şi

prejudecăţi pe care de multe ori le găsim în mediul familial şi de-a lungul interacţiunii cu

societatea. Concluzia tuturor e că discriminarea duce la excludere, discriminarea ucide vise. Noi

toţi, minoritari sau majoritari, avem de pierdut prin necunoaştere şi participare la perpetuarea unui

fenomen. Aşadar să-i înţelegem pe romi, nu să-i judecăm, dar înainte de toate să le cunoaştem

istoria, tradiţiile şi obiceiurile.

În fiecare zi trebuie să ne amintim cu toţii că toleranţa, demnitatea şi respectul reciproc

reprezintă cheia rezolvării acestei probleme a discriminării.

4