1

Importanța studierii disciplinelor socio-umane în context

contemporan

"Educatia consta într-o socializare metodică a tinerei generaţii"

Emile Durkheim

Activitatea scolara a elevilor este orientata, în mod esential, spre asimilarea

constienta a valorilor culturii si civilizatiei, dar si spre formarea unor abilitati si atitudini

pe care scoala, raspunzând cerintelor sociale, le considera necesare pregatirii viitorilor

cetateni. Învatamântul este un instrument de politica sociala menit sa asigure pregatirea

profesionala, integrarea sociala si un anumit standard cultural al indivizilor. Sub acest

aspect, el se prezinta ca un proces complex de dezvoltare libera, integrala si armonioasa a

personalitatii umane autonome si creative, conform unui ideal educational care, ca

proiectie, sintetizeaza dimensiuni socio-culturale si psiho-pedagogice.

Cu cât este mai sustinuta pregatirea individului în vederea integrarii în structurile

sociale, cu atât este mai mare contributia sa la buna functionare si progresul societatii si,

e implicit, recompensa primita. De aceea este necesar sa-i învatam pe elevi

comportamentele, modalitatile de a gândi si actiona, care au o valoare în societatea

noastra si ajuta individul sa devina un adevarat membru al ei.

IMPORTANŢA STUDIULUI LOGICII

Schopenhauer afirma că ”logica nu te învaţă să gândeşti, aşa cum fiziologia nu te

învaţă să digeri”. Chiar dacă lucrurile ar sta aşa cum spune filosoful, logica ar fi cel puţin

tot atât de necesară pe cât este de necesară fiziologia: are şi gândirea bolile sale - erorile -

de care trebuie vindecată. Continuând sugestia schopenhaureană, putem sublinia rolul

profilactic al logicii în exerciţiul gândirii. Limita analogiei constă în faptul că nu ne

naştem cu gândire aşa cum ne naştem cu digestie. Procedeele gândirii se şlefuiesc, se

educă. Gândim adesea, dar rareori o facem în mod critic. În viaţă se cere să defineşti, să

clasifici, să demonstrezi, să argumentezi, să combaţi. Toate acestea se pot face mai bine

sau mai puţin bine. Logica te învaţă să le faci mai bine. De aceea logica este o ştiinţă a

educaţiei . Dacă ne referim la ştiinţă, aceasta nu este altceva decât o logică aplicată unui

domeniu al realului. Cercetătorul ordonează domeniul prin procedee logice: defineşte,

clasifică, stabileşte relaţii, desfăşoară raţionamente inductive, deductive şi îşi

demonstrează sau argumentează tezele. Toate aceste presupun rigoarea logică. Diversele

domenii ştiinţifice sau practice simt nevoia intervenţiei ordonatoare a logicului, fapt

pentru care s-au constituit sau sunt în curs de constituire logici aplicative care extind

teoria logică la anumite domenii particulare cum ar fi domeniul juridic, administrativ,

normativ etc. Pe de altă parte, logica joacă un rol terapeutic nu doar în gândire, ci şi în

limbaj, iar limbajul pedagogic solicită o astfel de intervenţie pentru a fi purificat de

2

imprecizii şi ambiguităţi conceptuale, de clişee şi susţineri care au mai mult impact decât

sens.

Dincolo de importanţa teoretică, logica are şi aplicaţii practice, dintre care cele mai

spectaculoase sunt cele din domeniul sistemelor de calcul. Sistemele logice şi-au găsit

aplicaţia în teoria şi practica inteligenţei artificiale. Şi încă ceva demn de semnalat.

Preocupările legate de analiza logică au fost în relaţie strânsă cu evoluţia democraţiei;

logica s-a născut în democraţia greacă şi a renăscut la noi o dată cu democraţia.

Societatea comunicării în care trăim presupune dialog, dezbatere, argumentare,

convingere. Nu avem de ales decât între forţa argumentelor sau “argumentele” forţei.

Lumea civilizată a ales forţa argumentativă.( Mai sunt însă şi barbari.)

IMPORTANŢA STUDIULUI PSIHOLOGIEI

Psihologia constituie o nevoie permanentă a omului nu numai în sens teoretic, ci şi în

sens practic, ca nevoie de a se cunoaşte pe sine şi pe alţii, de a se perfecţiona pe sine şi

dacă e posibil, şi pe alţii.

Liceenii aşteaptă de la studierea psihologiei „cheia” rezolvării tuturor problemelor

personale cu care se confruntă, indiferent dacă acestea au sau nu tangenţa cu domeniul

psihologiei.

Se recurge la psihologie ca o soluţie în tratarea „bolilor” trupului sau ale sufletului;

educarea copiilor, depăşirea dificultăţilor în dragoste etc.

Începând cu grădiniţa şi terminând cu şcoala, copiii operează cu noţiuni ca: mo tiv,

scop, caracter, aspiraţii, ideal, relaţii interpersonale, temperament etc. De aceea e nevoie

ca ei să nu cunoască aceste noţiuni în mod empiric şi intuitiv, din auzite, ci să pătrundă în

esenţa psihologică adevărată a lor.

Unul dintre principiile predării psihologiei în şcoală este asigurarea dreptului elevilor

la neamestecul în lumea lui internă. Respectarea elevului ca personalitate, acceptarea lui

necondiţionată, deschiderea în faţa lui a posibilităţilor de a se autoaprecia şi autolăuda -

iată ce asigură satisfacţia elevilor de la procesul instructiv. Trăirea de către elev a

bucuriei reprezintă un factor important al instruirii.

În şcoală este dificil să fii eficient, deoarece curriculum-ul cere de la elevi concentrarea

atenţiei, dezvoltarea gândirii logice, comunicabilităţii şi a altor calităţi. Lecţiile de

psihologie schimbă această situaţie. La lecţiile de psihologie, în special la compar-

timentul ”Cogniţie şi comunicare”

elevii îşi cunosc şi evaluează posibilităţile sale cognitive, conştientizează că aptitudinile,

cognitive pot fi dezvoltate şi învaţă chiar procedee, tehnici de dezvoltare ale proceselor

cognitive, creativităţii, îşi formează deprinderea de a formula idei, de a le argumenta.

Acest fapt este foarte important în cunoaşterea lumii, în formarea concepţiei despre lume,

dezvoltarea gândirii critice. Predarea psihologiei reprezintă o condiţie necesară

pentru dezvoltarea personalităţii elevilor şi pentru descoperirea propriului potenţial

creativ .

Lecţiile de psihologie formează elevilor cultura psihologică, cultura pe care trebuie

să o posede toţi oamenii. Cultura psihologică reprezintă grija de propria sănătate psihică,

adică, capacitatea de a face faţă crizelor psihologice şi de a ajuta persoanele apropiate.

3

IMPORTANŢA STUDIULUI EDUCATIEI ANTREPRENORIALE

Ce vom face dupa ce vom termina studiile ? Ne va place profesia aleasa sau va trebui

pe parcurs sa ne adaptam si sa realizam altceva ?

Pentru a avea raspunsuri la toate aceste intrebari a fost introdus in planul de

invatamant Educatia antreprenoriala.

Cei mai multi dintre noi, atunci cand incearca o experienta noua, simt o anumita

curiozitate , chiar o anumita neliniste in raport cu ceea ce urmeaza. Am dori, daca este

posibil , sa anticipam cat este vag ceea ce ne asteapta , sa dobandim o anumita siguranta

in raport cu drumul care urmeaza. Poate fi cazul si cu aceasta noua disciplina Educatia

antreprenoriala .

Educatia antreprenoriala este, deci, necesara deoarece aceasta contribuie la formarea

si consolidarea unui set de competente (cunostinte, abilitati, atitudini) care conduc la :

* Cunoasterea si aprecierea corecta a posibilitatilor personale ;

* Orientarea activa in mediul economic si social de-a lungul intregii vieti ;

* Adoptarea unor decizii optime in raport cu informatiile disponibile in momentul

respectiv;

* Manifestarea unui comportament orientat spre realizarea personala, valorificarea

propriului potential si construirea unei cariere de success;

* Constientizarea dinamicii mediului economico-social si a responsabilitatii fata de

calitatea acestuia.

De ce este importanta studierea educatiei antreprenoriale :

* Intelegerea problemelor economice in perspectiva interesului personal si a interesului

comunitar.

* Gestionarea eficienta a resurselor

* Orientarea catre schimbare, gandire critica si abilitati de luare a deciziilor

* Deschiderea fata de obtiunile de dezvoltare profesionala.

Educatia antreprenoriala , care vrea sa aduca in discutie un subiect mult discutat, un

subiect care cu ani in urma nu putea reprezenta, in niciun fel , o tema de discutie. Este

vorba de intreprinzator , de actiunea acestuia si de spiritul acestei actiuni , anume cel

antreprenorial. Intr-un fel a fi intreprinzator reprezinta o experienta unica , chiar

provocatoare care poate aduce sadisfactii deosebite, dar presupune si riscuri , iar de aici si

posibilitatea esecului. A avea initiativa inseamna astfel a demara o activitate economica

avand cunostiinta existentei atat a posibilitatii succesului , cat si a esecului.Inteprinzatorul

este atunci persoana capabila sa identifice o posibilitate de actiune economica,

manifestarea efectiva semnificand simultan asumarea riscurilor de acea actiune

economica. Spiritul antreprenorial nu este o calitate innascuta. Pe langa anumite trasaturi

de personalitate el se cultiva prin activitati care conduc la cresterea increderii de sine a

tinerilor , a disponibilitatilor de a avea initiativa personala si de a-si asuma riscuri, de a se

afirma in domeniul afacerilor ca antreprenor de succes.

Indiferent de perioada socială la care vom face referire, vom demonstra că spiritul

antreprenorial a fost, este şi va fi prezent.

4

IMPORTANŢA STUDIULUI ECONOMIEI

Importanta studierii stiintei economice, decurge, pe de o parte, din rolul

economicului in societatea contemporana, iar pe de alta parte, din valentele intrinseci ale

stiintei despre acest domeniul complex si dinamic al activitatii practice. Insusirea stiintei

economice are, in primul rand, o semnificatie cognitiva deosebita. Cunostintele, ideile si

teoriile economice corecte au o mare valoare atat pentru individ, cat si pentru ansamblul

social. In al doilea rand, stiinta economica reprezinta un element de sporire a eficientei

actiunii practice.

Modul in care stiinta economica poate sa ne potenteze activitatea se particularizeaza

in raport cu profesiunea. Cunoasterea pietei monetare si a pietei financiare poate ajuta

indivizii sa-si administreze mai bine propriile disponibilitati banesti. Cunoasterea teoriei

preturilor si a finantelor, precum si a politicilor antitrust poate sa sporeasca competenta

unui jurist. O cunoastere temeinica a mecanismului costurilor de productie si a

implicatiilor pe care le au asupra veniturilor imbunatateste calitativ decizia

intreprinzatorilor. Fie ca este medic, investitor sau fermier, o persoana are nevoie de

elemente care sa le faciliteze intelegerea modului in care isi administreaza averea in

scopul obtinerii unei cat mai mari satisfactii si a profitului din activitatea lor.

Teoria economica permite oamenilor sa inteleaga principalele probleme nationale.

Ea descrie, explica si prevede functionarea economiei. Pentru majoritatea indivizilor,

factorul decisiv se manifesta atunci cand cunoasterea stiintifica este folosita pentru

elaborarea politicilor economice.

Daca teoria economica nu este numai o acumulare de adevaruri autentice,

economistul este confruntat cu mai multe ansambluri de interpretari. Dar o privire atenta

releva faptul ca intre economisti exista un acord larg asupra numeroaselor intrebari ale

economiei pozitive, indeosebi asupra problemelor de microeconomie, precum sunt

importanta pietei in procesul de alocare a resurselor, efectul reglementarilor statale,

avantajele specializarii si relatiilor comerciale.

Stiinta economica are o mare utilitate normativa prin care sunt puse in practica

ideile si teoriile economice. Ea ofera baza ideatic normativa pentru infaptuirea politicilor

economice potrivit nevoilor de progres ale tarii. In conditiile unei economii tot mai

complexe, stiinta economica are si isi accentueaza rolul predictiv.

IMPORTANŢA STUDIULUI FILOSOFIEI

Etimologic, filosofia înseamnă “iubire de înţelepciune”; la urma urmei, iubirea şi

înţelepciunea sunt cele care ne fac să fim diferiţi de orice alt regn animal, respectiv

oameni. Ele sunt suficiente pentru a putea transforma lumea în care trăim într-un pământ

prielnic vieţii, pe când lipsa lor duce la distrugerea mediului în care fiinţăm, a “mamei

Terra”, la intoxicarea relaţiilor interumane, de la certurile zilnice din trafic până la

conflicte mondiale şi, ce este şi mai grav, la pierderea oricărui sens al existenţei, al

rostului vieţii, cauză a multor nevroze şi psihoze.

Oamenii au avut întotdeauna nevoie de echilibru, atât interior, cât şi exterior. Multă

vreme, în Occident cel puţin, după ce filosofia a predat religiei sarcina îndrumării

5

oamenilor (sau mai degrabă această sarcină i-a fost răpită de religie, care a devenit mai

puternică), aceasta – religia – a fost un refugiu suficient pentru problemele interioare, să

le spunem sufleteşti sau spirituale, dacă nu deranjează. Mai ales că multe erau “permise”,

atâta timp cât te duceai la biserică, te spovedeai şi primeai iertarea. De crimele înfăptuite

în numele credinţei, nici nu mai vorbim…

În vremurile moderne, însă, o dată cu pierderea terenului de către religie, trăind într-

o lume tot mai intens desacralizată, mulţi dintre contemporani se confruntă cu o acută

lipsă de sens, cu un imens gol interior pe care nu mai au cu ce îl umple. Deşi au încercat

toate variantele, nici bogăţiile acumulate, nici realizările din carieră, ca să dăm doar

câteva exemple facile, nu au putut umple acest gol şi asana marea mocirlă în care se

scufundă pe zi ce trece.

Întotdeauna oamenii au avut întrebări, dileme, probleme, necazuri, supărări. Dar

niciodată, ca în zilele noastre, nevrozele, stresul sau pur şi simplu disconfortul mental nu

au ajuns să erupă cu atâta forţă încât să nu poată fi comparate cu nici un vulcan cunoscut.

Din cauza acestora (cei ce profită ar spune datorită lor) există astăzi atâtea zeci de şcoli

terapeutice, sute de metode şi mii, dacă nu milioane de terapeuţi. Şi cu toate că riscăm să

supărăm pe mulţi, realitatea este că numai o frântură dintre acestea aparţin cu adevărat

domeniului terapiei, iar o parte şi mai mică are nevoie de tratament de specialitate.

Restul, marea lor majoritate, deşi încă nu sunt (sau, mai degrabă, de ceva vreme, nu mai

sunt) re/cunoscute ca atare, sunt probleme filosofice, întrebări pe care filosofii şi le-au

pus şi la care au răspuns de mii sau sute de ani.

Astăzi nu mai este nevoie să trecem prin aceleaşi frământări, mai ales că mulţi

dintre noi nu identificăm sursa problemelor şi nu putem da răspunsuri coerente sau

viabile. Dar avem avantajul de a fi moştenitorii unui întreg şir de filosofi care ne-au lăsat

tezaurul gândirii lor. Pentru că, la urma urmei, acest mijloc este şi un scop al filosofiei:

gândirea. În principiu, fiecare dintre noi, cu câteva excepţii, are o minte pe care o poate

folosi pentru a gândi. Ea trebuie doar antrenată pentru aceasta.

Filosofia a fost prea mult timp privită ca o societate secretă în care doar unii iniţiaţi

puteau fi admişi. Este, pe de o parte, şi vina filosofilor care s-au închis în turnurile lor de

fildeş , sau care au scris tratate criptice pentru marea majoritate a oamenilor, dar şi a

celorlalţi care au deschis un adevărat război împotriva ei: de religie am amintit, dar

filosofia nu a fost iertată nici de ştiinţă (dacă la început filosofia se ocupa şi cu studiul şi

înţelegerea naturii, ştiinţa cercetează de mai multă vreme acest domeniu). Însă ceea ce a

rezultat este tocmai indezirabilul: pierderea contactului cu oamenii.

Astăzi, filosofia revine. Religia nemaioferind răspunsuri acceptabile, iar ştiinţa

fiind tot mai criptică şi inaccesibilă marii majorităţi a populaţiei, filosofiei îi revine

sarcina de a ajunge ceea ce trebuie să fie: iubire (= descoperire şi practică) a înţelepciunii

(= gândire), şi de a se întoarce către oameni, împreună cu toate problemele lor, fie ele

metafizice, etice sau pragmatice. Filosofia poate fi larg acceptată pentru că ea se

relaţionează cu oamenii aşa cum sunt ei şi nu încearcă nici să-i judece, nici să-i ierte de

păcate. Ea îi învaţă în schimb cum să devină oameni de omenie, cum să fie morali, şi

atunci păcatul nu va mai fi săvârşit, deci nu va mai exista. Ea îi învaţă cum să gândească,

nu ce să gândească, şi atunci vor fi mai greu de manipulat.

Chiar şi numai datorită acestor ultime idei şi ar fi suficient demonstrată necesitatea

predării filosofiei în şcoli. Faptul că ea nu se mai studiază aproape deloc în şcolile din

România, în liceu predându-se în clasa a XII-a, fireşte cu excepţiile care ţin de harul

6

profesorilor, într-un stil amestecat şi greoi, deşi recunoaştem că manualul s-a îmbunătăţit

faţă de cum era acum 10-15 ani, iar în unele Universităţi lipsind cu desăvârşire, nu

înseamnă decât că, ori autorităţile nu vor ca oamenii să poată gândi cu mintea pe care o

au “din dotare”, ori că le convine să conducă o societate “bolnavă”, stresată, nevrozată

sau imbecilizată, în ambele cazuri, probabil, pentru a o putea manevra mai bine, după

bunul sau nebunul lor plac.

IMPORTANŢA STUDIULUI SOCIOLOGIEI

Sociologia consta in studiul vietii sociale umane, a grupurilor si societatilor. Este un

demers indraznet si de mare responsabilitate, intrucat subiectul ei este rezultatul propiului

nostru comportament ca fiinte sociale. Sociologia poate fi definita ca fiind studiul

sistematic al societatilor umane, punand accent in special pe sistemele moderne

industrializate.Sociologia ca stiinta generala studiaza in ansamblu societatea umana

respective relatiile interumane si relatiile stabilite intre institutii .Utilitatea sociologiei

generale pentru sociologii de ramura este vizibila si sub aspect metodologic in sensul ca

sociologia generala este cea care elaboreaza bazele teoretice ale cercetarii teoretice care

pune la punct metode de cercetare sociologica aplicabile in orice investigare a socialului.

Un fenomen modern îl reprezintă diferenţierea sociologiei pe ţări sau naţiuni cu

efecte pozitive, dar şi negative.

- Dacă în antichitate a predominat spiritul eclectic, în evul mediu cel creştin occidental,

cultura bisericească de limba latină ceea ce a făcut ca intelectualii de diverse naţionalităţi

să utilizeze aceeaşi limbă şi, prin urmare informaţiile să fie accesibile tuturor, din

secolele XVII-XVIII au început scrierile filosofice şi ştiinţifice în limbile naţionale.

- În mod similar, în prezent, în lume, există pe lângă o sociologie comună, cunoscută mai

mult sau mai puţin în toate ţările civilizate şi sociologii naţionale, care nu sunt la fel de

cunoscute.

Pe de altă parte, după modelul practicat în special în filosofie, s-a manifestat şi se mai

manifestă şi în sociologie ambiţia de a elabora sisteme personale de sociologie (vezi

sistemul teoretico-metodologic al lui Max Weber, Talcott Parsons, Dimitrie Gusti etc.), la

această tendinţă se adaugă şi orientările aplicative care se angajează în soluţionarea

problemelor de interes specific, naţional, fără a avea în vedere realităţile similare din alte ţări.