ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

Bucureşti

2013

CUPRINS

I. CARACTERISTICI ALE AGRICULTURII ROMÂNEŞTI DE ASTĂZI

Situatia curenta in sectorul agricol romanesc

Tendinte pozitive

Probleme de soluţionat

II. PREMISELE APARIŢIEI ŞI APLICĂRII P.A.C.

Obiectivele PAC

Principiile fundamentale care stau la baza PAC

III. IMPLEMENTAREA PAC IN ROMÂNIA

IV. POLITICA EUROPEANĂ DE COEZIUNE

Impactul si rezultatele politicii de coeziune in Romania.

Priorităţile principale ale politicii de coeziune din România pentru perioada de

programare 2007 – 2013.

Principalele probleme pe care trebuie sa le soluţioneze România pentru a putea

beneficia de sprijinul UE pentru agricultură şi dezvoltare rurală

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2

I. CARACTERISTICI ALE AGRICULTURII ROMÂNEŞTI DE ASTĂZI

Situaţia curentă în sectorul agricol românesc

Agricultura reprezintă 6% din PIB-ul țării (anul 2007), față de 12,6% în 2004. De

asemenea, proporţia populaţiei angajate în agricultură rămâne foarte ridicată. După un vârf de

41% în perioada 1999-2001, când o mare parte din muncitorii disponibilizaţi în industria

mineritului şi prelucrătoare au îngroşat rândurile populaţiei agricole, aceasta s-a stabilizat la un

nivel de 30% în 2006.

In prezent, circa trei milioane de români lucrează în agricultură, aproximativ 30% din

totalul persoanelor ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în țările occidentale.

Agricultura României este departe de ceea ce se practică în Europa atât ca producție, cât și ca

tehnologie.

Din punct de vedere al mecanizării, la sfarsitul anului 2009 situația se prezintă astfel:

România dispune de o dotare cu tractoare și utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa,

încărcătura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE, unde media

este de numai 13 hectare. Parcul intern de tractoare se ridică la circa 170.000 de unități, din care

circa 80% sunt îmbătrânite. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele sunt considerate vechi

la 3.000-4.000 de ore, în România încărcătura pe tractor ajunge chiar și la peste 12.000 de ore de

utilizare.

Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții majore în

agricultură (nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanțare, ci mai degrabă din dificutatea

accesării acestora), fărâmițarea pământurilor, litigiile legate de proprietate și tehnologia precară.

Aceasta a determinat cresterea ineficientei in alocarea resurselor cu consecinte asupra cresterii si

competitivitatii fermierilor romani si a intregului sector agricol.

Produsele românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce și

explică lipsa prezenței pe piețele externe, în timp ce importurile cresc de la an la an, fostul grânar

al Europei în perioada interbelică devenind un importator net, pe anumite segmente - exemplele

cele mai concludente sunt carnea, fructele și legumele.

3

Agricultura Romaniei ramane o agricultura de subzistenta, problemele structurale ale

acesteaia fiind dificil de rezolvat.

Între tendintele pozitive ale agriculturii romanesti, mentionam :

România are un potential agricol important, dar neexploatat la nivel optim. Dupa

suprafata terenurilor agricole, România este pe locul al doilea dupa Polonia în cadrul tarilor

Central si Est Europene si pe locul 7 în UE – 27. În plus, atât solul, cât si conditiile climatice

sunt favorabile agriculturii. Importanta agriculturii în economia româneasca a fost semnificativa,

în ultimii ani. În perioada 1999 – 2002, de exemplu, aportul agriculturii în PIB a fost de 10,7 –

13%.

Majorarea ponderii sectorului animal în structura productiei agricole (2002 – 2004).

Productivitatea la cultura grâului dur depaseste nivelul mediu din UE.

Trend pozitiv la productia de lapte.

Integrarea tot mai activa a comertului agricol în comertul european (peste 60% din

exporturile agricole merg pe relatia UE si CEFTA;

Importanta eco-turismului. Conform unui studiu olandez, România este a patra tara ca

preferinta pentru turistii din UE, care apreciaza autenticitatea traditiilor din spatiul rural

(carutele, oieritul si agricultura traditionala), precum si activitatile ecoturistice (calarie,etc.).

Existenta zonelor montane este un avantaj si nu un handicap.

Tendinta favorabila în dezvoltarea agriculturii organice (de la 18.690 ha la 140.000 ha).

Dintre problemele de solutionat mentionam:

Dinamica PIB-ului agricol si a populatiei ocupata în agricultura au avut, pâna în 2004, un

trend neconcordant cu tendintele din UE. PIB-ul agricol a scazut la 11%, iar populatia ocupata în

agricultura a crescut de la 28% în 1990, la 40% în 2001. În UE, ponderea agriculturii în PIB a

fost, în 2001, de 1,7%, iar populatia din agricultura de 4,2%.

Terenurile agricole sunt excesiv fragmentate, ceea ce determina productivitatea scazuta a

sectorului, în lipsa aplicarii lucrarilor mecanizate. În România existau, în 2003, 4.759.229

4

exploatatii agricole cu o suprafata medie de 2,9 ha, în timp ce, în UE, media suprafetei agricole

utilizate este de 18,7 ha.

Acces limitat la servicii si imput-uri datorat lipsei de resurse financiare si decapitalizarii

sectorului agricol. În anul 2004, în România, încarcatura pe un tractor era de 53,8 ha, iar pe

combina de 86,7 ha. La sfârsitul anului 2003 ha, iar pe combina de 86,7 ha. La sfârsitul anului

2003, din 169.147 tractoare, un numar de 121.170 îsi îndeplinisera norma de serviciu. În anul

agricol 1999/2000, consumul de îngrasaminte chimice a fost de 23,9 kg substanta activa la ha,

ceea ce înseamna ca, în Olanda, era de 21 de ori mai mare, în Marea Britanie de 14 ori, în Franta

si Germania de 10 ori, în Grecia de 5 ori, în Italia de 6,8 ori, în Polonia de 4,4 ori, în Slovacia de

2,4 ori.

Activitatile din agricultura au un caracter preponderent de subzistenta si semisubzistenta.

În anul 2001, contravaloarea consumului de produse din surse proprii reprezinta 57,6% din

totalul cheltuielilor gospodariilor de agricultori; numai 12,8% din cheltuielile totale erau

destinate cumpararii de marfuri nealimentare si 5,4% pentru plata serviciilor. La nivelul anului

2001, venitul mediu lunar al unei gospodarii de agricultori era de aproximativ 165 euro, ceea ce

reprezenta cu 60% din venitul mediu lunar al unei gospodarii de salariati, depasind doar cu 3,4%

venitul unei gospodarii de pensionari si cu 12,5% pe cel al unei gospodarii de someri.

Productivitatea scazuta a sectorului agricol: în 2001, productivitatea a fost de 2200

euro/persoana ocupata, ceea ce reprezenta doar 6% din valoarea înregistrata în UE. Valoarea

productiei agricole/ha a fost, în 2002, de 248 euro/ha comparativ cu 2000 euro/ha în UE. La

lapte, productivitatea este de 3000 l/cap de vaca, fata de 5800 l media înregistrata în UE.

Gradul redus de competitivitate al produselor agricole prelucrate a transformat România

într-o piata de desfacere pentru produsele agro-alimentare din import. Din acest motiv, în ciuda

potentialului natural si uman din agricultura, România este net importatoare de produse agro-

alimentare. În schimb, România exporta materii prime agricole si produse cu grad mare de

prelucrare: animale vii, cereale, oleaginoase, vin, ciuperci de padure, trufe si nuci. Dimensiunile

mici ale exploatatiilor agricole, caracterul comercial restrâns al productiei agricole, preturile mici

ale produselor agricole influenteaza asupra veniturilor agricultorilor, a puterii de cumparare si a

capacitatii investitionale a acestora.

România este net importatoare de produse agro-alimentare.

5

Slaba dezvoltare a economiei rurale neagricole si lipsa de alternative de ocupare si venit

pentru populatia agricola determina:

- Migratia tinerilor din mediul rural spre alte tari sau spre mediul urban, care are ca

efect o îmbatrânire accentuata a populatiei rurale;

- Nivelul scazut al ratei de ocupare a populatiei rurale;

- Ponderea scazuta (doar 43%) a persoanelor care aveau, în 2002, garantia obtinerii

unui venit lunar, având statutul de salariati;

- Ponderea ridicata (41%, în 2002) a populatiei ocupate în gospodariile proprii, pe

fondul reducerii sectorului public în totalul ocuparii;

- Tendinta de degradare a situatiei economice a gospodariilor: mai mult de jumatate

din numarul total al gospodariilor din mediul rural fie nu au, în componenta lor,

nici o persoana activa, fie au o singura persoana activa ;

Nivelul redus al infrastructurii rurale fizice (retele de drumuri, de comunicatii) si a

infrastructurii sociale (unitati scolare si pozitionarea lor fata de domeniul copiilor). În 2001, doar

10% din drumurile judetene si comunale erau modernizate; din totalul de 3,85 milioane locuinte

din mediul rural, în anul 2002, doar 42,8% erau dotate cu instalatii de alimentare cu apa rece

(14% din reteaua publica), 0,6% din instalatii de alimentare cu apa calda si 14% cu instalatii de

alimentare cu apa calda si 14% cu instalatii de canalizare. Am asistat la o crestere a decalajelor

dintre mediul rural si cel urban în ceea ce priveste accesul la o forma de instruire a tinerilor: doar

48% din populatia în vârsta de 15 – 19 ani si 7,7% din populatia în vârsta de 20 – 24 de ani din

mediul rural mai frecventa o forma de învatamânt, comparativ cu 67,6% si 24,6% în mediul

urban.

Degradarea solului afecteaza calitatea a cca. 12 milioane ha de teren agricol, din care 7,5

milioane ha sunt teren arabil. Este vorba de eroziunea solului produsa de apa sau de vânt;

umiditatea crescuta; salinizarea solului; deteriorarea si compactarea solului, deteriorarea chimica;

managementul inadecvat al deseurilor; abandonarea terenurilor, diminuarea excesiva a

suprafetelor împadurite si a pajistilor.

Întârzieri importante în crearea institutiilor pentru preluarea „acquis-ului comunitar” si

accesarea fondurilor comunitare. Din cele 4 cartonase rosii cuprinse în Raportul de monitorizare

al Comisiei Europene din 15 mai 2006, 3 se refereau la întârzieri în domeniul agriculturii si

dezvoltarii rurale.

6

Toate aceste considerente ne conduc la concluzia ca agricultura româneasca reprezinta

una din marile provocari pentru aderarea la Uniunea Europeana. În fapt, agricultura va

reprezenta cel mai complex si mai dificil proces integrator în structurile si politicile europene.

II. PREMISELE APARIŢIEI ŞI APLICĂRII P.A.C.

Din 1962 de când a fost fondată si până astăzi, prima politică elaborată de Comunitatea

Economică Europeană - Politica Agricolă Comună - de fapt “propulsorul” unificării europene, a

avut ca principal obiectiv viabilitatea unui sector considerat vital pentru societate în general şi

pentru comunitatea celor care sunt baza acestuia - fermierii.

În cei aproape 50 de ani de viaţă, Politica Agricolă Comună a trecut printr-un proces

continuu de adaptare, suferind reforme importante, fiind dinamizată practic, de schimbările

socio-economice.

Rezultatele de azi ale agriculturii din Uniunea Europeana sunt rezultatul unor eforturi

sustinute,vinitiate înca prin Tratatul de la Roma, care prevedea crearea unei piete agricole unice

europene. Obiectivul final al acestui demers era sa permita consumatorilor Comunitatii sa-si

procure hrana zilnica la preturi accesibile, asigurând, în acelasi timp, agricultorilor o remunerare

echitabila, care sa le recompenseze eforturile facute.

Aceasta politica a contribuit decisiv la crearea pietei agricole comune si la transformarea

Uniunii într-un furnizor de produse agricole si alimentare pentru întreaga lume.

Obiectivele PAC au fost definite de articolul 39 al Tratatului de la Roma si

anume:

a)  Cresterea productivitatii agricole, încurajând modernizarea exploatatiilor;

b)   Garantarea unui standard de viata echitabil populatiei agricole la paritate cu alte

sectoare de activitate, mai ales, prin cresterea veniturilor celor care lucreaza în agricultura;

c)    Stabilizarea pietelor produselor agricole evitând alternanta dintre cresterea si

prabusirea preturilor;

7

d) Garantarea securitatii aprovizionarii cu alimente, la preturi rezonabile pentru

consumatori.

Obiectivele PAC au fost concepute atât în interesul producatorului, cât si al

consumatorului. Dar cum acestea se situeaza adesea în opozitie, cum este si cazul diferitelor

interese nationale, PAC a fost realizata pe baza compromisului.

Trei principii fundamentale stau la baza Politicii Agricole Comune:

I. Crearea si mentinerea unei singure piete si a unor preturi comune (o singura piata în

care produsele agricole circula liber);

II.  Respectul notiunii de preferinta comunitara (în comertul agricol se manifesta

preferinta pentru marfurile produse în interiorul Comunitatii, cumparatorii de produse

necomunitare trebuind sa plateasca un supracost). Prin aceasta se urmarea protejarea pietei

interne împotriva importurilor masive si la preturi scazute a produselor agricole originare din

alte tari;

III. Solidaritatea financiara (statele membre participa împreuna la constituirea

resurselor si la ansamblul cheltuielilor legate de PAC). Pentru a finanta cheltuielile PAC, în

1992, a fost creat Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA).

O strânsa relatie exista între cele trei principii, niciunul neputând sa existe independent.

De-a lungul timpului, aplicarea celor trei principii a adus mari servicii Comunitatii, astfel ca:

- securitatea aprovizionarilor a fost asigurata pentru principalele categorii de marfuri

alimentare;

- milioanele de agricultori din Uniunea Europeana sunt, astazi printre cei mai productivi

din lume;

- ei produc bunurile alimentare esentiale pentru întreaga Uniune. În acelasi timp, prin

exporturile comerciale, prin intermediul ajutorului alimentar, contribuie la hranirea unui numar

important de persoane din alte parti ale globului.

Gratie PAC, Uniunea Europeana a devenit o putere agricola, iar amenintarea penuriei

alimentare a disparut pentru consumatorul comunitar.

PAC nu numai ca a confirmat si a dezvoltat vocatia agricola a Europei, dar în Europa

occidentala a contribuit esential la mentinerea unui anumit echilibru între oras si sat, pe de o

8

parte, si între interesele agricultorilor si cele ale consumatorilor, pe de alta parte. Mai mult, ea a

mentinut pe loc o populatie agricola dinamica si a încetinit exodul rural catre marile aglomeratii

urbane. Toate acestea ar fi fost mult mai dificil de realizat fara PAC.

Definite prin Tratatul de la Roma si explicitate prin Conferinta de la Stressa, obiectivele

PAC au fost puse în aplicare treptat între 1958 si 1968, perioada realizarii pietei unice a

produselor agricole. Primele produse au fost supuse reglementarilor pietei comune în 1962.

Preturile comune însa, au fost aplicate începând din 1968.

În vederea finantarii unitare a PAC, în ianuarie 1962 Consiliul a instituit Fondul

European de Orientare si Garantii Agricole (FEOGA). FEOGA cuprinde toate creditele destinate

Politicii Agricole Comune, constituind un capitol special si cel mai mare în bugetul UE. Pâna în

urma cu câtiva ani, FEOGA reprezenta peste 50% din bugetul Uniunii.

III. IMPLEMENTAREA PAC IN ROMANIA

Încă de dinaintea aderării, României i s-a impus adoptarea şi implementarea unor serii de

reglementării şi norme juridice specifice Uniunii Europene, precum implementarea acquis-ului

comunitar sau restructurarea diferitelor sectoare cheie (justiţie, armată, industrie, economie).

România doreste implementarea întru totul in reglementările comunitare din domeniul

PAC, urmând să înfiinţeze, conform art. 68 din Regulamentul CE 1698/2005 Reţeaua Naţională

de Dezvoltare Rurală, cu scopul de a grupa la nivel naţional organizaţiile şi autorităţile implicate

în procesul de dezvoltare rurală. Obiectivele acesteia sunt de crea o economie agricolă şi

forestieră bazată pe exploataţii care trebuie să se angajeze pe calea modernizării, favorizarea

biodiversităţii şi conservarea mediului, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi dezvoltarea economică în

spaţiu rural, îmbunătăţirea guvernanţei locale în vederea creării şi implementării strategiilor

pentru dezvoltare locală.

România are o poziţie privilegiată din punct de vedere a resurselor agricole şi, deoarece

terenurile agricole din ţara noastră însumează 39,5% din suprafaţa totală a teritoriului, aceasta

este privită în mod frecvent drept principal beneficiar al fondurilor PAC, astfel că pentru

perioada 2007-2013, România beneficiaza de aproximativ 7,5 miliarde euro.

9

În cadrul principalelor idei elaborate de MADR referitoare la bugetul PAC, se

menţionează că România susţine alocări bugetare către PAC, prin care să se asigure un nivel de

trai decent şi echitabil fermierilor, ţinându-se cont şi de rolul social important al agriculturii

româneşti. De asemenea, trebuie să se menţină specificitatea zonelor rurale şi să se încurajeze

dezvoltarea spre modelul european de agricultură. MADR consideră necesară, şi în continuare,

finanţarea din bugetul comunitar şi naţional, iar banii alocaţi programelor majore să fie cu

preponderenţă din bugetul comunitar.

„Nu suntem de acord cu ideea de renaţionalizare a PAC sau cu creşterea ponderii

finanţării naţionale“– a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Referitor la arhitectura PAC, Mihail Dumitru a spus că România solicită menţinerea celor

doi piloni şi posibilitatea trecerii plăţilor de agromediu pe suprafaţă, pentru zone defavorizate,

din PNDR în Pilonul I.

Pilonul I – Plăţi directe şi măsuri de piaţă – prevede, printre altele, echilibrarea acestora

cu cele existente la nivel european şi renunţarea la referinţa istorică, din cauza căreia fermierii

români sunt plătiţi cu mai puţini bani. În acest context, se doreşte păstrarea Schemei de Plată

Unice pe Suprafaţă, care să asigure venituri decente agricultorilor. Se urmăreşte ca sprijinul

direct să cuprindă şi o remunerare pentru serviciile complexe pe care le prestează fermierii

pentru societate în zonele rurale, cum ar fi prezervarea biodiversităţii, conservarea peisajelor

rurale sau bunăstarea animalelor. Totodată, rolul fermelor/gospodăriilor mici (cu mai puţin de 5

ha) ar trebui reconsiderat şi stabilit un sistem simplificat de plată la hectar, în paralel cu

încurajarea dezvoltării fermelor mijlocii şi a conectării lor la pieţe.

În cadrul Pilonului II – Dezvoltare rurală – MADR doreşte păstrarea componentei de

dezvoltare a economiei rurale ca parte a PAC. Pe de altă parte, e necesar să fie identificate noi

măsuri de sprijin, care să stimuleze comasarea terenurilor, să încurajeze dezvoltarea activităţilor

economice neagricole din rural şi să contracareze schimbările climatice.

De asemenea, dincolo de oportunităţile pe care România le are în ceea ce priveşte

fondurile europene, aplicarea unui cadru de reglementare mai stabil şi mai predictibil ca urmare a

implementării PAC ar putea avea efecte pozitive asupra stabilizării preţurilor.

10

Însă, în timp ce politicile agricole şi instituţiile oficiale au îndeplinit în mod formal toate

criteriile de aderare la Uniunea Europeană, sectorul agricol în sine nu este încă pregătit să

folosească în mod eficient oportunităţile ivite şi să răspundă adecvat noilor provocări.

Deşi România dispune de 14,7 milioane de hectare de teren agricol, recoltele sunt

modeste şi foarte vulnerabile la excese meteorologice, în timp ce creşterea animalelor se face în

general în ferme de mici dimensiuni.

Cerealele reprezintă principala cultură, cu aproape două treimi din suprafaţa cultivată la

nivelul anului 2007, ponderea cea mai mare în suprafaţa cultivată cu cereale revenind

porumbului (49,5%) şi grâului (37,9%). Pe langa acestea, se mai cultiva floarea-soarelui, rapita,

soia, canepa, orez, orz, cartofi, sfecla de zahar, legume şi furaje.

Stocul de animale este reprezentat în principal de bovine, porcine şi păsări. România nu-

şi poate asigura necesarul intern de produse agro-alimentare, ceea ce a făcut să cunoască în

perioada postcomunistă un deficit continuu al balanţei comerciale, care a trecut în 2007 de 1,8

miliarde euro. Deşi ponderea agriculturii în PIB a scăzut de la 18-21%, la începutul anilor 1990,

la doar 6,6%, în 2005, aceasta este mult mai ridicată decât media europeană.

IV. POLITICA EUROPEANĂ DE COEZIUNE

Uniunea Europeana (UE) este compusa din 27 de state membre, care formeaza o

comunitate si o piata unica de 493 de milioane de cetateni. Totusi, între aceste tari si cele 271 de

regiuni ale lor înca exista importante diferente socio-economice. Politica de coeziune se afla în

primplanul efortului de ameliorare a pozitiei competitive a Uniunii în ansamblul ei, si în special a

regiunilor ei cel mai putin dezvoltate. Prin intermediul Fondului European de Dezvoltare

Regionala (FEDR) si a Fondului Social European (FSE), denumite, de asemenea, Fonduri

Structurale, precum si a Fondului de Coeziune, UE investeste în mii de proiecte în toate regiunile

Europei, pentru a-si atinge obiectivul principal: acela de a promova coeziunea socio-economica,

reducând disparitatile dintre _arile membre si regiuni.

11

Cu un buget de 347 miliarde de euro pentru perioada de programare 2007-2013, politica

de coeziune reprezinta cea mai mare sursa de sprijin financiar privind investitiile în domeniile

cresterii economice si locurilor de munca la nivel european, astfel încât sa permita tuturor

regiunilor sa intre în concurenta în mod eficace pe piata interna.

Impactul si rezultatele politicii de coeziune in Romania

Devenind membra a Uniunii Europene abia în 2007, România are pentru prima data

posibilitatea de a beneficia de fondurile comunitare din cadrul politicii de coeziune.

Analizele preliminare sugereaza ca programele politicii de coeziune din România pot sa

contribuie în mod substantial la o crestere totala a produsului intern brut (PIB) de pâna la 15%

pentru intervalul 2007-2013, sa creeze si sa pastreze aproximativ 200 000 de locuri de munca.

Se prevede ca datorita acestor investitii, proportia populatiei cu acces la banda larga

moderna va creste cu mai mult de zece ori.

Prioritatile principale ale politicii de coeziune din Romania pentru perioada de

programare 2007 - 2013

Ameliorarea infrastructurii transportului de baza si a accesibilitatii sunt considerate drept

prioritati esentiale. Aproape 5,3 miliarde de euro (echivalentul a 28% din cantitatea totala a

cotelor alocate) vor fi cheltuite în scopul reducerii deficitului mare în infrastructura pe care îl are

tara. Constructia a aproximativ 1 400 km de noi drumuri va fi finantata din fonduri, astfel cum

sunt prevazute de prioritatea Reteaua Transeuropeana de Transport (TEN-T), care traverseaza

UE.

Politica de coeziune va contribui cu 2,6 miliarde de euro la cercetare si inovare pentru a

asigura o competitivitate economica durabila.

Aproape 570 miliarde de euro vor fi investite în sustinerea întreprinderilor, procentul

majoritar al acestor resurse prinderilor, fiind axate pe sprijinirea întreprinderilor mici si mijlocii

(IMM-uri). Este de asteptat ca un numar de aproximativ 5 000 de IMM-uri sa primeasca ajutor

din partea fondurilor.

12

Principalele probleme pe care trebuie sa le solutioneze Romania pentru a putea

beneficia de sprijinul UE pentru agricultura si dezvoltare rurala

Romania a adoptat o Strategie Agricola si Rurala pt Aderarea la UE. Aceasta strategie

este cuprinzatoare in ceea ce priveste identificarea schimbarilor necesare pt alinierea la PAC si

contine o lista a masurilor necesare pt adaptarea politicilor, structurilor si legislatiei actuale.

Strategia va trebui insa sa ia in considerare masurile de reforma a PAC adoptate in iunie 2003 de

catre Comisia Europeana.

In Romania dezechilibrele structurale din sectorul agricol sunt mai mari, fiind nevoie e

corectii mai complicate :

1. Fragmentarea excesiva a proprietatii agricole este unul din principalele neajunsuri. In

prezent Romania orienteaza fondurile bugetare atat catre fermele comerciale, cat si catre cele de

dimensiune mica (2 mil ha).

2. O alta problema structurala a agriculturii o reprezinta numarul mare de ferme de

subzistenta si semi-subzistenta. Autoritatile romanesti trebuie sa realizeze o schema de

restructurare a fermelor de semi-subzistenta pe principii de eficienta.

3. O alta problema a agriculturii romanesti o reprezinta ponderea mare a agricultorilor in

totalul populatiei ocupate, precum si numarul mare de fermieri varstnici. Pentru acest aspect UE

propune pentru agricultura comunitara aplicarea unei scheme de pensionare anticipate (early

retirement scheme) care poate garanta venituri totale de pana la 150.000 euro/fermier (in transe

egale timp de 10 ani).

La randul lor autoritatile romane vor trebui sa aplice aceasta schema care va presupune

ca fermierii mai in varsta (min 55 ani) sa inceteze definitiv toate activitatile agricole comerciale,

iar utilizarea terenului sa fie transferata altor fermieri mai tineri care vor trebui sa demonstreze ca

pot imbunatati viabilitatea exploatatiilor.

4. Respectarea standardelor de calitate si a reglementarilor sanitare si fito-sanitare

constituie o alta directie de maxima importanta in procesul de armonizare la normele comunitare.

13

P.A.C. per ansamblu a fost creată pentru a aduce performanţă în economiile statelor

membre Uniunii Europene. Obiectivele sale vizează finalităţi în acord cu respectul faţă de

cetăţean şi faţă de drepturile sale, punând înainte de toate siguranţa şi sănătatea individului, astfel

că odată cu dezvoltarea P.A.C, în conformitate cu cerinţele cetăţenilor europeni, următorii factori

au dobândit o importanţă din ce în ce mai mare:

-        îmbunătăţirea calităţii alimentelor în Europa;

-        garantarea siguranţei alimentelor;

-        grija pentru bunăstarea societăţii rurale;

-        protejarea mediului pentru generaţiile viitoare;

-        crearea unor condiţii mai bune de sănătate şi bunăstare a animalelor;

-        realizarea acestor obiective cu cheltuieli minime pentru bugetul UE (finanţat în

principal de contribuabili).

În acest context, România nu poate avea decât numai de câştigat, cu atât mai mult cu cât

în ţara noastră există condiţiile optime pentru dezvoltarea unei agriculturi puternice care să

susţină sectorul economic al statului. Însă aceasta se poate realiza doar printr-un interes crescut

al autorităţilor faţă de nevoile cetăţenilor, sprijinirea proiectelor acestora, informarea şi

îndrumarea cu real interes a proaspeţilor „fermieri”.

De asemenea, o atenţie mai sporită trebuie acordată politicilor de mediu şi celor privind

bunăstarea animalelor.

14

CONCLUZII

„Nu am elaborat încă o poziţie oficială, discutată şi validată, în ceea ce priveşte poziţia pe

care ar trebui să o aibă România, referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), în

sensul că nu am discutat acest subiect la Guvern. Motivul este că ne aflăm în plin proces de

formulare, de elaborare a ideilor, de discuţii şi de analiză. Însă pot să vă spun că principalele idei

sunt deja cunoscute, sunt bine stabilite“ – a declarat Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale, la conferinţa „Contribuţii privind reforma Politicii Agricole Comune“ privind

evoluţia acesteia după 2013, organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene din România

împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În opinia sa, pentru o fundamentare corectă a poziţiei României trebuie să se ţină cont de

stadiul actual de dezvoltare a agriculturii, de influenţa PAC în dezvoltarea sectorului şi de

stabilirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie neglijat nici interesul

naţional, în context european.

Fiind o ţară cu potenţial agricol semnificativ, România consideră că, în viitor, PAC

trebuie să se fundamenteze în continuare pe un buget consistent, bazat pe cei doi piloni

(mecanisme de piaţă şi dezvoltare rurală), capabil să contribuie la soluţionarea problemelor

structurale ale agriculturii româneşti şi pe mecanisme adaptate la necesităţile specifice ale noilor

state membre UE. Este nevoie de o reformă coerentă la nivel european, pentru a satisface

cerinţele pieţei europene şi a atenua impactul posibilei liberalizări a comerţului agricol mondial

asupra agriculturii comunitare.

Implementarea P.A.C în România ridică un întreg lanţ de decizii strategice importante,

care trebuie evaluate şi luate de către guvern. Aceste decizii strategice implică selectarea unei

scheme de plăţi pentru măsurile de susţinere directă a veniturilor, potenţiala suplimentare a

plăţilor pe suprafaţă, modalităţi de plată, transferuri între alocările bugetare şi, desigur, definiţia

criteriilor de eligibilitate.

15

BIBLIOGRAFIE

Politica Agricola Comuna (P.A.C.)

www.eumed.net/.../5.%20 politica _ agricola _ comuna .htm

www.bursa agricola .ro/Info-Romania_si_ Politica _ Agricola _ Comuna _a_

Uniunii_Europene-95-25048-1.html

Agricultura in Uniunea Europeana

ec.europa.eu/agriculture/publi/capexplained/cap_ro.pdf

Politica regionala a UE

http://ec.europa.eu/regional_policy/

Politica de coeziune în România

http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/index_ro.htm

Site-ul web national

http://www.mfinante.ro/

Fondul Social European

http://ec.europa.eu/social/

http://www.fseromania.ro/

16