imperiul bizantin power point presentation 2

5/17/2018 Imperiul Bizantin Power Point Presentation 2 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/imperiul-bizantin-power-point-presentation-2 1/26

PROFESOR GRECU MARIA LICEULMATEI BASARAB CRAIOVA



1.Concept istoric; 2 Așezare geografică; 3Organizarea de stat; 4.Organizarea politică; 5.Structuri sociale; 6.Organizarea administrativă; 7.Evoluție politică; Justinian Grecizarea imperiului Apogeul Imperiului Bizantin 8.Declinul imperiului; 9.Etapele imperiului; 10.Evaluare



Competențe specifice

1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentari orale sau scrise 1.2. Evidentierea relatiei cauza – efect într-o succesiune de evenimente sau procese istorice 2.1. Recunoasterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric 2.2. Extragerea informatiei esentiale dintr-un mesaj 2.4. Exprimarea acordului / dezacordului în raport cu un context social 2.5. Analiza critica a actiunii personalitatilor si grupurilo umane in diverse

contexte 5.1. Întelegerea mesajului surselor istorice arheologice, scrise, vizuale si de

istorie orala 5.3. Utilizarea adecvata a coordonatelor temporale si spatiale relative la un

subiect istoric 5.5. Construirea de sinteze tematice

Statul și politica



Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf, care aintrodus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae

Byzantinae, în scopul de a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă, fără a mai atrage atenția asupra predecesorilor lor antici și continuității imperiale

romane (în Est). Standardizarea termenului a apărut în secolul al XVII-lea, cândautorii francezi, precum Montesquieu, au început să-l popularizeze. Hieronymus afost și el influențat de disputa apărută în secolul al IX-lea între romei, (bizantini,așa cum îi numim azi), și franci. Sub conducerea lui Charlemagne (Carol cel Mare),francii fondaseră un imperiu în vestul Europei și, având sprijinul Papei, încercau să-și legitimeze cuceririle din Italia, nerecunoscând vecinilor de la răsărit dreptul de a

se numi romani. Donația lui Constantin, unul dintre cele mai faimoase documentefalsificate din istorie, a jucat un rol de căpătâi în aceasta. Din acel moment a devenito regulă, în vest, ca împăratul din Constantinopol să nu mai fie numit Imperator

Romanorum (Împărat al Romanilor), titlu care a fost rezervat împăraților franci, ci„Imperator Graecorum” (Împăratul grecilor), iar țara condusă de acesta din urmă ca„Imperium Graecorum”, „Graecia”, „Terra Graecorum” sau chiar „Imperium

Constantinopolitanus”.

Concept istoric



ASEZARE GEOGRAFICĂ VIAȚA ECONOMICĂ Din punct de vedere geografic, Noua

Romă diferă mult de Imperiul Roman. Dacă Roma era amplasată în zona centrală aMediteranei, avînd o activitate preponderentmaritimă, Constantinopolul era aşezat înextremitatea nord-estică a bazinuluimediteranean, avînd atît o componentă maritimă, cît şi una continentală. Caracterulcontinental al Noii Rome se manifestă mai

ales după secolul VII, cînd cuceririle arabelasă imperiul fără cele mai importanteposesiuni din Orientul Apropiat şi estulMediteranei.Era situat pe treicontinente,Europa, Asia și Africa, laintersecția drumurilor comerciale care

uneau Occidentul cu Orientul.

După criza din sacolul al III-lea s-a răspândit colonatul și țărănimea liberă .Pentru arepune în valoare pământurile abandonate,

statul acordă micilor producători importanteavantaje; scuturi fiscale, drept de proprietate în scimbul unor redevențe scăzute .De odeosebită atenție se bucură prelucrareamătăsii, mai ales după ce Constantinopolul areușit să obțină secretul viermilor de mătase sub domnia lui Justinian.După ce Justinian a

cucerit regatul vandal din Africa negustoriibizantini restabilesc controlul asupracomerțului din Mediterana, care redevine axaactivității lor economice lor economice până la instaurarea stăpânirii arabe în bazinulacesteia în primii ani ai secolului al VIII-lea.



Ideologiaimperială

Imperiul

este emanațiadivinității

Are pe pământ omisiune providențială impunerea credinței luiChristos

Are misiunea de ainstaura ordinea și pacea pe pământ Pax christiana

Imperiul este o replică terestră ă împărăției cerești și deci este unic

și universal

TitulaturaImperium Romanum,Βασιλεία τῶν

Ῥωμαίων



Împăratul are putere universală

și absolută

Judecător suprem

Apărător albisericii și

credinței

Origine sacră

Este alesul divinitățiifapt care îl situează

deasupra oamenilor și îl face egalul

apostolilor

Comandantsuprem

Uniclegislator



Țăranii liberi Proprietari de pămân și contribuabili la fisc, ei puteau obțineun

lot de pământ în folosință numit emfiteoză

Colonii

Era colon cel care se năștea pe pământul unui propietar și era înregistrat las fisc la rolul proprietarului respectiv.Un colon nu aveatitlu de proprietate.

Negustorii bogați și patronii de ateliere mașteșugărești Dețin poziții importante în consiliile municipale

Aristocrația funciarăStăpânea imense domenii feudale.Puterea ei economică era dublată deuna politică,izvorâtă din pozițiile pe care le deținea în administrația centrală și provincială, în Senat și armată.



Statul bizantin se deosebea de celelalte state medievale prinputernica sa centralizare administrativă, fiind primul stat centralizatși singurul până în sec. XIII. Administrația depindea direct deîmpărat, la fel ca justiția, finanțele, armata și Biserica. Toți funcționarii statului îi erau subordonați, întreaga activitate aImperiului era propulsată de Palatul Sacru. Înalții funcționari civili și militari erau distinși de împărat cu titluri onorifice (care implicau și anumite privilegii), pe lângă cele ale respectivelor lor funcții și

precedându-le. În unele cazuri titlurile acordate nu comportau și sarcini efective; chiar și în acest caz titlul onorific dădea drept (cel puțin după sec. IX) la o pensie. Dar nici funcțiile efective nicititlurile onorifice nu erau ereditare, ci totdeauna conferite de împărat

ad personam. Funcțiile erau retribuite cu salarii anuale și cu cadouridin partea basileului, la anumite ocazii

Organizarea administrativă



Îndatorirea principală a oricărui funcționar era să execute hotărârile împăratului sau să vegheze ca acestea să fie executate. Începând dinsec. VI, în unele provincii înalții demnitari dețineau în același timpși autoritatea supremă civilă și cea militară. Aceasta era situația

strategului, în sistemul themelor instaurat în sec. VII; sau aexarhului, locțiitor cu depline puteri al împăratului, după înființarea (la sfârșitul sec. VI) a celor două exarhate, din Italia (cu sediul laRavenna) și Africa (la Cartagina). În „Palatul Sacru” împăratul

încredințase guvernarea Imperiului unor înalți funcționari, un fel de„miniștri”, în frunte cu cei patru logotheți. Primul era logothetuldromului (logothetes tou drómou), șeful poștei, devenit (din sec.IX) șeful poliției, ministru de interne și totodată de externe; iar dinsec. XII, cu titlu de „mare logothet”, șeful cancelariei imperiale

(prim-ministru).

Organizarea administrativă



BizanȚ



Evoluție politică

În anul 395,Imperiul roman s-a împărțit în două :de Apus și de Răsărit.Imperiul roman de Apus s –a prăbușit în anul 476, pe ruinele sale s-au constituitregatele germanice . Imperiul roman de răsărit a durat aproape 1 000 de ani,până în 1453,când a fost cucerit de otomani.

Constantin cel Mare (306-337) a adoptat măsuri importante :

A acordat libertate de cult creştinismului în 313; A mutat capitala la Constantinopol în 330;

S-au pregătit premisele pentru fuziunea elementelor din care avea să se nască civilizaţia bizantină:, cultura greacă, Roma imperială şi creştini

Până în secolul al VII-lea, Imperiul Roman de Răsărit a cunoscut un proces degrecizare caracterizat prin:

Centrarea vieții politice în jurul unei monarhi absolutiste(autocrate); Centralizarea administrației; Limba greacă devine limbă oficială; Adoptarea doctrinei ,,pax christiana’’;



Ideea restaurării vechiului orbis romanum în cadrele sale universale prinrecucerirea provinciilor occidentale domină politica lui Justinian.

Din punct de vedere al campaniilor militare, Justinian a avut îngeneral succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control

asupra Romei şi a unor părţi ale Occidentului. Ca şi predecesorii săi romani şi succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat iniţial în război împotriva Persiei sassanide. Totuşi, ambiţiile sale militare erauconcentrate spre vestul Mediteranei. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răscoalei Nika de laConstantinopol 532 . În anul 533, Belisarius a recucerit Africa de norddin mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia şi Italia,recapturând Roma (536) şi capitala ostrogotă de la Ravenna (540), înceea ce a devenit cunoscut sub numele de Războiul cu goţii.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Diptych_Barberini_Louvre_OA9063_whole.jpg




Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika dinConstantinopol. Opozanții lui Iustinian au proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul fostului împărat Anastasiu I. În timp ceIustinian vedea situația ca și pierdută, soția sa, împărătesa Teodora,

o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieripurtate de Narses cu revoltații și prin atacul surprinzător al luiBelisarie cu trupele loiale împăratului în hipodrom, unde s-auadunat revoltații, răscoala a fost potolită.

Iustinian, un creștin convins, a jucat un rol important. El însuși a întocmit tratate religioase, a condus adunări bisericești și-a întemeiat propria episcopie, Iustiniana Prima și a construit bisericaHagia Sophia (Sfânta Sofia).





Justinian a reuşit să obţină o influenţă durabilă pentru reformele sale juridice, în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce numai fusese făcut înainte. Iustinian l-a angajat pechestorul Tribonian pentru această sarcină, şi aemis primul proiect pentru Corpus Juris Civilis pe data de 7 aprilie 529, în trei părţi: Digeste (sau Pandectae), Institutiones (sau Institutes),şi Codex – ul. Corpus reprezintă baza jurisprudenţei latine (incluzând codul canonic

bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" -"Biserica trăieşte sub lege romană"). El aasigurat supravieţuirea legii romane, care atrecut în vest în secolul al XII – lea, iar mai apoişi în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia.

Aceasta rămâne influentă până în zilele noastre.

Iustinian, mozaic din BisericaSfântul Vitale din Ravenna



În secolul al VII-lea, Imperiul este redus la Asia Mică și la Constantinopol, prinpierdera provinciilor din Orient și din Africa: Siria, Mesopotamia, Armenia,Palestina,Egipt și Cartagina,luate în stăpânire de islam. Pierderile teritoriale au o triplă importanță:

---vechiul orbis romanus s-a diminuat semnificativ, teritoriul vital al imperiuluidevenind Asia Mică;

--prin pierderea acestor teritorii Imperiul a pierdut populațiile sale semiticeorientale și contactul cu populația romanizată din Balcani, astfel încât asistăm launiformizarea etnică a Bizanțului. Elementul grec ocupând de acum locul primordial în limbă,cultură,în gîndire și obiceiuri.

--a treia consecință s-a manifestat în plan religios: prin separarea teritoriilor în caremonofizitismul era dominant, ortodoxia a rămas singurul cult creștin oriental.Consolidarea elementului grec și creștinismul ortodox au reprezentatpractic momentul în care Imperiul bizantin îi succede Imperiului Roman de Răsărit.

Perioada începe cu domnia lui Heraklios(610-641). Este primul împărat care -și iatitlul de ,,basileu al romanilor ,, .El a introdus o nouă circumscripție militară: themă,condusă de un strateg.



Spre deosebire de epoca lui Justinian, când opera a fost îndeplinita de unsingur împarat, acum asistam la realizari împlinite de o succesiune de

împarati, toti remarcabili prin diversitatea calitatilor lor. Întemeietoruldinastiei, Vasile I (867-886), se tragea dintr-o familie de armeni.Schimbarea cea mai evidenta a avut loc însa în politica externa.

Consolidarea interna a Imperiului precum si a granitelor orientale de catre împaratii iconoclasti, a permis noii dinastii, întemeiata de Vasile I (867-886), sa treaca la o politica ofensiva pe plan extern, care a culminat întimpul împaratilor-soldati, precum Nichifor al II-lea Focas (963-969), Ioan ITzimiskes (969-976) si Vasile al II-lea (976-1025). Aceasta perioada a fost

numita de bizantinistul francez G. Schlumberger «marea epopeebizantina». Împărații soldați Nikephor Pfokas și Ioan Tzimiskes recuceresc o mare

parte a provinciilor din Orient și restabilesc hegemonia comercială înbazinul Mării Mediterane.Vasile al II-lea Macedoneanul (976-1025), cel maimare

împăratbizantin

recucereștePeninsula

Balcanică

și

desființează

Țaratul Bulgar.



În toate domeniile s-a putut observa un reviriment fata de perioadaanterioara. Astfel, în urma succeselor înregistrate pe plan extern decatre basileii iconoclasti, viata economica din întregul bazin al MariiMediteranene cunoaste o tot mai mare stabilitate si securitate.Industria si comertul, asupra carora autoritatea centrala exercita un

monopol strict, au acum o pondere crescânda în anasamblul vietiieconomice a Statului bizantin. Pe plan social, are loc formarea clasei aristocratice în curs de

feudalizare, consecinta directa a fenomenelor dizolvante dininteriorul comunitatilor rurale. Constienti de pericol împaratii aupromovat o serie de masuri în favoarea taranimii libere si a

stratiotilor , însa fiscalitatea excesiva si reorientarea politicii externeau contribuit decisiv la ruina acestei paturi sociale. În administratie,vechiul regim al themelor a cunoscut un oarecare declin, determinatde mutatiile din societatea bizantina precum si de renuntarea puteriiimperiale la politica defensiva.



HARTA CONSTANTINOPOLULUI ZIDURILE LUI THEODOSIUS



Putem distinge trei etape importante în istoria Imperiului Bizantin: - Anii 330 – 610: perioada de tranziţie de la Imperiul Roman la Imperiul

Bizantin propriu-zis. În această perioadă are oc trecerea de la modelul politicroman la cel bizantin. Se produce sinteza între culturile romană, orientală şi

creştină. Se trece de la un stat anarhic şi păgîn la unul stric ierarhizat şi creştin.Totodată, această etapă a deschis calea epocii medievale, prin stabilirea uneisituaţii internaţionale total diferite de cei de la începutul secolului IV.

- Anii 610 – 1081: reprezintă epoca Bizanţului clasic. În această perioadă areloc stabilirea trăsăturilor originale ale civilizaţiei bizantine la nivel despiritualitate, ideologie politică, cultură, economie şi etnicitate.

- Anii 1081 – 1453: reprezintă perioada de declin a Imperiul Bizantin. Acestlucru a fost cauzat atît de factori interni (slăbirea bazelor sale seculare, formareaarmatei din mercenari), cît şi de factori externi (capitalarea economică în faţa negustorilor italieni, forţa din ce în ce mai mare a inamicilor).



CONSTANTINOPOL MINIATURA CONSTANTINOPOL



SULTANUL MEHMED CUCERITORULINTRÂND ÎN CONSTANTINOPOLE

1453-CUCERIREACONSTANTINOPOLULUI

Căderea Constantinopolului estenumele sub care e cunoscută cucerireacapitalei Imperiului Bizantin de forțele

Imperiului Otoman, sub comandasultanului Mehmed al II-lea.Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453.

Căderea Constantinopolului a însemnat

nu numai sfârșitul Imperiului Roman deRăsărit și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, dar și ovictorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului

mediteranean și al Balcanilor de către otomani.



BIZANȚ DUPĂ BIZANȚ

"BISERICA SFIINTEI ÎNŢELEPCIUNI", SAUHAGIA SOFIA, A FOST TRANSFORMATĂ ÎNMOSCHEE

Conceptul istoric introdus de NicolaeIorga Bizanț după Bizanț definește continuitatea unității spirituale, subumbrela creștinismului ortodox, adomnitorilor români, a popoarelor dinSud-Estul Europei pentru aproape patrusute de ani, de la căderea Bizanțului (1453) până în prima parte a secolului alXIX-lea. Domnitori români, precumȘtefan cel Mare, Matei Basarab, VasileLupu, Constantin Brâncoveanu, au

contribuit decisiv la păstrarea unității spațiului cultural bizantin, printr-un sprijinconsistent și constant de tip financiar,politic și cultural acordat Patriarhiei de laConstantinopol și mânăstirilor de pecuprinderea spațiului Mediteraneiorientale (de la Athos până la Ierusalim și Alexandria).



Imperiulbizantin la

sfârșitul secal VII-lea

Religie

Tip destat

LimbăEtniegreacă

Economieurbană

Stat roman0rtodoxie

Statmedieval

Limbagreacă

Limba

latină Țărănime

Statsclavagist



Cauze

pierdera provinciilor din Orient și din Africa:Siria, Mesopotamia, Armenia,Palestina,

Egipt și Cartagina

Imperiul a pierdut populațiile sale semiticeorientale și contactul cu populația romanizată din Balcani

Împărații soldați Nikephor Pfokas și IoanTzimiskes recuceresc o mare parte aprovinciilor din Orient

Dizolvarea comunităților rurale

Consecințe

uniformizarea etnică a

Bizanțului Formarea clasei aristocratice

în curs de feudalizare

restabilesc hegemoniacomercială în bazinul Mării

Mediterane

teritoriul vital al imperiului adevenit Asia Mică;



Manualele alternative de clasa a IX-a;Stelian Brezeanu, O istorie a Imperiului

Bizantin,București,1981;

Radu Manolescu, Istoria Medie Universală,Editura didactică și pedagogică,1980

imperiul bizantin power point presentation 2

Documents