ÎMPĂDURIRI

Cap. 1. Consideraţii generale

1.1 Necesitatea şi importanţa instalării artificiale a pădurii

1.2 Clasificarea lucrărilor de împădurire

1.3 Materiale de împădurire

1.4 Modalităţi de instalare artificială a pădurii

1.1. Necesitatea şi importanţa instalării artificiale a pădurii

Împăduriri – ansamblul acţiunilor privind instalarea vegetaţiei forestiere pe cale arificială în scopul realizării unor ecosisteme valoroase, capabile să îndeplinească funcţiile stabilite

1.2 Clasificarea lucrărilor de împădurire

Împăduriri propriu zise Reîmpăduriri:

- propriu-zise

- substituiri

- refaceri Împăduriri cu caracter parţial:

- ameliorări

- completări

1.3. Materiale de împădurire

Seminţe Puieţi Butaşi

1.4. Modalităţi de instalare artificială a pădurii

prin plantare prin semănare directă prin butăşire directă

Instalarea culturilor:

sub adăpost la adăpost:

- în ochiuri

- în culoare

în teren descoperit

Cap. 2. Alegerea şi asocierea speciilor pentru culturi forestiere

2.1. Principii privind alegerea speciilor

2.2. Criterii de alegere a speciilor

2.3. Principii generale de asociere a speciilor

2.4. Compoziţii de împădurire

2.5. Scheme de împădurire

2.1. Principii privind alegerea speciilor

principiul ecologic principiul funcţionalităţii principiul economic principiul diversităţii compoziţionale principiul compatibilităţii

2.2. Criterii de alegere ale speciilor

Tipul natural fundamental de pădure Tipul de staţiune forestieră Culturile experimentale

Unitatea staţională:

cea mai mică şi mai omogenă suprafaţă sub aspectul factorilor şi determinanţilor ecologici, pe care urmează a se executa o anumită categorie de lucrări;

nu poate fi mai mică de 0,5 ha şi de regulă, nu depăşeşte, în suprafaţă, limitele unei parcele amenajistice.

2.3. Criterii generale de asociere ale speciilor forestiere

caracteristicile mediului staţional însuşirile silvobiologice ale speciilor

utilizate funcţiile atribuite noilor arborete

Monoculturile

sunt mai uşor de instalat şi de condus furnizează sortimente de lemn relativ omogene mecanizarea lucrărilor silvice poate fi aplicată au cea mai restrânsă diversitate structurală slabă capacitate de autoprotecţie incapabilitate de utilizare a întregului potenţial

energetic staţional acumulări de biomasă mai reduse datorită

consumului selectiv al substanţelor nutritive

Culturi forestiere amestecate

utilizează, la maxim, întregul potenţial al staţiunilor au o rezistenţă sporită factorii vătămători realizează acumulări superioare de biomasă îndeplinesc, la un nivel ridicat, funcţiile stabilite au cea mai largă diversitate structurală implică un volum mai mare de cheltuieli pot să apară incompatibilităţi între specii instalarea şi conducerea se face cu unele dificultăţi mecanizarea se aplică diferenţiat

Culturi forestiere amestecate

- permanente:- amestecuri intime- amestecuri în rânduri- amestecuri în benzi- amestecuri grupate- amestecuri mixte

- temporare (provizorii):- folosirea speciilor pioniere- introducerea în culturi a bradului

pentru pomi de Crăciun

Compoziţia de împădurire:

asortimentul de specii arborescente şi arbustive, ce urmează a fi instalate pe cale artificială în scopul înfiinţării de culturi forestiere

Clasificarea speciilor din compoziţia de împădurire:

Specii principale:

- de bază

- de amestec Specii secundare Specii pentru protecţia şi ameliorarea

solului

Tipuri de compoziţii:

Compoziţia de împădurire Compoziţia de regenerare Compoziţia actuală Compoziţia ţel

Schema de împădurire:

redă modul real de amplasare al speciilor ca şi dispunerea lor spaţială pe suprafaţa de cultură

Schema de împădurire cuprinde:

aranjamentul speciilor (în cazul amestecurilor)

dispozitivul de plantare desimea culturilor

Dispozitivul de instalare (de plantare)

precizează, prin distanţe, locul de amplasare, pe teren, a materialului de împădurit aparţinând speciilor din compoziţia stabilită.

Desimea culturilor

se exprimă prin numărul de puieţi la hectar şi redă gradul de apropiere al exemplarelor instalate artificial.

Cap. 3. Pregătirea terenului şi lucrarea solului pentru împăduriri

3.1. Categoriile de terenuri pentru împădurit

3.2. Lucrările de pregătire ale terenului

3.3. Lucrarea solului pe toată suprafaţa de împădurit

3.4. Lucrarea parţială a solului pentru împădurit

Lucrările de pregătire ale terenului

curăţirea resturilor de exploatare curăţirea terenului de pietre şi grohotiş îndepărtarea parţială sau totală a vegetaţiei

erbacee îndepărtarea parţială sau totală a vegetaţiei

lemnoase scoaterea, transportul şi depozitarea cioatelor eliminarea apei în exces

Lucrarea solului pe toată suprafaţa de împădurit

se recomandă în cazul terenurilor orizontale sau cu pantă uşoară cu solurile tasate, înţelenite şi compacte;

se impune cu deosebire în zonele deficitare în precipitaţii, situate în regiunea de câmpie;

Lucrări cu caracter special:

dezmiriştirea desţelenirea subsolajul

Lucrarea parţială a solului

- nu necesită îndepărtarea cioatelor şi a arborilor

- elimină pericolul declanşării eroziunii solului

- implică tehnologii de pregătire ale solului mai simple

- nu permite mecanizarea totală a lucrărilor

- îmbunătăţirea structurii solurilor este dificil de realizat

- condiţiile de muncă au un grad ridicat de periculozitate

Lucrări speciale ale solului:

pregătirea solului în biloane sau coame de brazdă;

pregătirea solului în terase.

Cap. 4. Instalarea culturilor forestiere prin semănături directe

4.1. Consideraţii generale

4.2. Semănături directe prin împrăştiere

4.3. Semănături directe în rânduri

4.4. Semănături directe în cuiburi

4.1. Consideraţii generale

Avantaje:

puieţii se formează şi cresc pe locul definitiv fără să suporte consecinţele transplantării;

se foloseşte material selecţionat; se poate îmbunătăţi compoziţia noilor arborete; se poate alege epoca optimă de semănat; se obţin culturi mai sănătoase, eliminându-se

riscul înfectării rădăcinilor; cheltuielile ocazionate de instalarea culturilor

sunt mai reduse; se crează arborete tinere cu densitate mare,

apropiată de regenerarea naturală.

Dezavantaje:

consum foarte mare de seminţe; seminţele încorporate sau nu în sol pot degera

sau pot fi consumate de către păsări; plantulele rezultate sunt mult mai sensibile şi

expuse la acţiunile diverşilor factori vătămători; efectul dăunător al acestora este mai greu de

anticipat şi prevenit; culturile reclamă lucrări de îngrijire mai multe şi

mai costisitoare.

Semănăturile directe:

se pot aplica:

- pe terenuri goale

- sub masiv

se pot face:

- primăvara

- vara

- toamna

Cap. 5 Instalarea culturilor forestiere prin plantaţii

5.1 Plantarea ca metodă de instalare: avantaje şi dezavantaje;

5.2 Plantarea puieţilor cu rădăcini nude5.3 Plantarea puieţilor cu rădăcini protejate5.4 Procedee speciale de plantare5.5 Epoca şi adâncimea de plantare

5.1 Plantarea ca metodă de instalare

constituie operaţia prin care, puieţii viabili şi de calitate corespunzătoare, sunt puşi în contact direct cu un sol corespunzător în scopul prinderii şi dezvoltării lor ulterioare

Avantaje:

se folosesc mai puţine seminţe procentele de reuşită sunt, de regulă, mult mai

mari culturile forestiere rezultate au o rezistenţă

sporită la adversităţi puieţii suportă mai uşor efectele negative ale

intemperiilor şi în special concurenţa buruienilor rădăcinile, cu lungimi peste 15cm, ajung în

straturile mai adânci ale solului

Dezavantaje:

sunt mai costisitoare datorită procesului tehnologic complicat, de producere al puieţilor în pepiniere

puieţii pot suferi vătămări în timpul scosului, depozitării şi transportului acestora

poate să apară o perioadă de criză, numită “ şocul de plantare”

Operaţiuni care se execută în mod curent, în cazul plantaţiilor:

toaletarea rădăcinilor crescute peste măsură; mocirlirea puieţilor; executarea unei fante în sol, cu dimensiuni adecvate; aşezarea puietului în poziţie verticală, cu coletul la 2-3 cm

sub nivelul solului; poziţionare normală a rădăcinilor, cât mai aproape de cea

avută în pepinieră; acoperirea treptată a rădăcinilor cu pământ reavăn şi

tasarea acestuia; afânarea stratului superficial de sol de la suprafaţă pentru a

împiedica evapotranspiraţia.

5.2 Plantarea puieţilor cu rădăcini nude

în gropi în despicătură

5.3 Plantarea puieţilor cu rădăcini protejate

5.6 Evaluarea reuşitei instalării culturilor forestiere

Dinamica dezvoltării culturilor în primii ani după instalare:

- faza de adaptare

- faza de creştere individuală

- reuşita definitivă Recepţia tehnico financiară.

Cap. 7 Îngrijirea culturilor forestiere

7.1 Necesitatea lucrărilor de îngrijire ale culturilor forestiere

7.2 Receparea puieţilor7.3 Reglarea desimii culturilor7.4 Întreţinerea solului în culturile forestiere7.5 Fertilizarea solurilor forestiere7.6 Protejarea puieţilor împotriva acţiunilor

dăunătoare ale vânatului7.7 Lucrări de protejare, formare şi stimulare ale

creşterii puieţilor

7.1 Necesitatea lucrărilor de îngrijire ale culturilor forestiere

vulnerabilitatea şi fragilitatea culturilor; lipsa concurenţei intra şi inter-specifice; prezenţa unui complex de factori cu

acţiune negativă.

7.2 Receparea (retezarea) tulpinii puieţilor

suprimarea tulpinii, după plantare, prin retezarea ei, cu 1-2 cm deasupra coletului;

se aplică în cazul speciilor de foioase care lăstăresc bine;

se practică în regiunile secetoase, cu primăveri calde şi uscate;

se execută doar primăvara (mai devreme sau mai târziu).

7.3 Reglarea desimii culturilor

7.3.1 Revizuirea culturilor

7.3.2 Completarea culturilor

7.3.2 Rărirea semănăturilor

7.4 Întreţinerea solului în culturile forestiere

7.4.1 Descopleşirea culturilor

7.4.2 Mobilizarea solului

7.4.3 Combaterea chimică a buruienilor

7.4.4 Aplicarea straturilor protectoare (mulcirea)

7.5 Fertilizarea solului din plantaţii

Fertilizarea solului se face, de regulă:

- pe toată suprafaţa;

- parţial, în jurul puieţilor.

7.7 Tăieri de formare ale coroanelor

Pentru speciile de foioase deosebit de importante, în practică, se aplică două procedee: - tăierea sub formă conică - tăierea sub formă cilindrică