Capitolul III Îmbunătăţirea climatului investiţional în RM, prin prisma

activităţii investiţionale a altor state dezvoltate.

3.1. Analiza comparativă a climatului investiţional în diferite categorii de

ţări

După cum subliniază, pe bună dreptate, economistul rus, S.V.Fomişin, „în

ştiinţa economică noţiunea de „climat investiţional” se află încă în proces de

constituire. De obicei, prin climatul investiţional se subînţelege totalitatea factorilor

politici, social-economici, financiari, socio-culturali, organizatorici, juridici şi

geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag „sau resping” capitalul

străin”. [29, p.365]

Toate ţările lumii au elaborate, în prezent, politici de atragere a investiţiilor

străine. Aceste politici au în vedere următoarele momente:

1) Dreptul de intrare şi stabilire. Aceasta vizează mai ales accesul la piaţă,

formele de investire, domeniile, condiţiile de retragere sau repatriere a profitului

etc.

2) Dreptul asupra terenului, vizând forma prin care se poate accede la terenul pe

care se realizează investiţiile sau la alte categorii de teren.

3) Stimulente investiţionale, vizând, mai ales, scutiri de impozite şi taxe, alte

facilităţi acordate investitorilor străini. [23, p.72]

Experienţa mondială arată că ameliorarea climatului investiţional reprezintă

condiţia principală de atragere a investitorilor străini. Crearea climatului investiţional

favorabil a fost şi va rămâne şi pe viitor una dintre principalele sarcini ale politicii

economice a ţărilor cu economie de piaţă şi a celor cu economie în tranziţie. Analiza

surselor literare mondiale, ce ţin de investiţiile străine, demonstrează că, iniţial,

climatul investiţional în diferite ţări se deosebea considerabil în funcţie de orânduirea

lor economică, de nivelul de dezvoltare şi de scopurile politicii economice. Ulterior, a

apărut tendinţa durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile investiţionale

naţionale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec.XX şi la începutul secolului

XXI, sub influenţa proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după

stabilirea „regulilor de joc” unice1 în sfera activităţii investiţionale din cadrul

grupărilor economice deja existente.

O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea,

politica economică a statului în domeniul investiţiilor de capital străine; participarea

ţării la sistemul de convenţii internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului în

economie; eficienţa activităţii aparatului de stat; consecvenţa în promovarea politicii

economice. Influenţa statului asupra climatului investiţional se efectuează prin

intermediul politicii industriale: stimularea cooperării dintre investitorii străini şi cei

autohtoni, stimularea activităţii de export a întreprinderilor cu participarea străină

etc.

În ultimul deceniu, marea majoritate a ţărilor lumii au perfecţionat întruna

climatul investiţional, făcându-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai

în anul 2004, un număr de 102 ţări şi-au modificat regimurile investiţionale, anume

pentru a atrage mai multe investiţii străine (tabelul 3.1.1). Au fost simplificate

procedurile de „intrare” în ţară a ISD, au fost reduse impozitele şi s-au deschis noi

sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au pomenit atrase într-o concurenţă

acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru investiţiile străine.

Liberalizarea regimurilor investiţionale a fost deosebit de cuprinzătoare şi profundă în

anii 2003-2005.

De notat că, în aceşti ani, a crescut, deşi în proporţii mult mai mici, şi numărul

modificărilor mai puţin favorabile pentru ISD, ceea ce vorbeşte despre accentuarea

unor tendinţe protecţioniste în privinţa investitorilor străini. Oricum, momentan,

îmbunătăţirea climatului investiţional rămâne o prioritate pentru marea majoritatea

ţărilor lumii (tabelul 3.1.1).

Tabelul 3.1.1

Modificările regimurilor investiţionale ale ţărilor lumii în anii 1992-2005

Indicatorii 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul deţări care aumodificatregimulinvestiţional

43 57 49 64 65 76 60 63 69 71 70 82 102 93

Numărul demodificări

77 100 110 112 114 150 145 139 150 207 246 242 270 205

ModificăriMai favorabilepentru ISD

77 99 108 106 98 134 136 130 147 193 234 218 234 164

Modificărimai puţinfavorabilepentru ISD

-

1 2 6 16 16 9 9 3 14 12 24 36 41

Sursa: UNCTAD, World Investment Reports 2006, tabelul I.11

Experţii în domeniul investiţiilor au calculat că doar în anii 1992-1997, 94%

din toate inovaţiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate asupra

ameliorării climatului investiţional.

Experienţa mondială demonstrează că elementele climatului investiţional în

ţările în curs de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt

incomparabile cu cele din ţările dezvoltate. În politica de atragere a capitalului străin,

guvernele lumii aplică o diversitate mare de măsuri speciale de atragere a ISD: fiscale,

vamale, financiare şi de altă natură.

Analiza politicilor de atragere a ISD promovate de unele ţări înalt dezvoltate

Mulţi investitori sunt atraşi de astfel de ţări industrial dezvoltate precum sunt

SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Japonia, în special, din două motive

principale: aceste ţări dispun de cele mai mari pieţe şi de o situaţie politică şi

economică stabilă. Ţinând cont de piaţa lor voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul

înalt de dezvoltare al economiei şi nivelul înalt al competitivităţii, în ultimele decenii,

lider în atragerea ISD sunt SUA. Majoritatea ţărilor industrial dezvoltate încearcă să

plaseze investiţiile lor în SUA, fiindcă aici piaţa internă este vastă, puterea de

cumpărare a populaţiei este în creştere, iar stabilitatea politică este certă.

Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică şi economică,

existenţa infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar şi financiar stabil, posibilitatea

de investire în ramurile tehnologic avansate, dar, mai ales, prin forţă de muncă mai

calificată şi mai ieftină, în comparaţie cu SUA şi Franţa. Analiza politicii

investiţionale contemporane a Japoniei arată că aceasta a fost definitiv elaborată încă

în anul 1980 şi este orientată spre atragerea investiţiilor străine. Japonia este săracă în

resurse naturale, de aceea, a pus întotdeauna accentul pe dezvoltarea ramurilor

exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piaţa mondială, ea a utilizat

tehnologiile avansate, a atras specialişti calificaţi pentru instruirea cadrelor şi a creat o

infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit, în dezvoltarea cu succes a Japoniei,

revine capitalului american. Actualmente, toate companiile, create cu participarea

investiţiilor străine, sunt persoane juridice ale Japoniei, cărora li se acordă „regim

naţional”. Este necesar a menţiona că procedura accesului investiţiilor străine la

economia Japoniei este foarte simplă: prin intermediul Băncii Japoniei se

înregistrează informaţia cu privire la conţinutul tranzacţiei de investire, care,

ulterior, este aprobată automat de către Ministerul de Finanţe şi de către un

minister de ramură în decurs de 30 de zile.

Analiza atractivităţii investiţionale a unor ţări în curs de dezvoltare

China este o ţară ce se devzoltă cu ritmuri înalte şi care are cele mai favorabile

condiţii pentru ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC (în 2001). În prezent,

China este cea mai reuşită ţară, din punct de vedere al atragerii investiţiilor străine

directe.

Climatul investiţional din China se caracterizează prin următorii factori

pozitivi:

• Stabilitatea politică;

• Proporţiile vaste ale teritoriului şi ale pieţei interne;

• Forţa de muncă calificată (mai cu seamă, pentru necesităţile industriei

prelucrătoare), care acceptă salarii foarte mici;

• Imaginea pozitivă (în special, vizavi de producţia şi livrarea mărfurilor industriale pe

pieţele occidentale);

• Susţinerea şi interesul deosebit pentru activitatea investiţională din partea statului;

• Ritmurile foarte înalte ale modificărilor în toate sferele economiei.

În decursul a două decenii precedente, începând cu anul 1979, guvernul chinez

a acordat întreprinderilor cu capital străin, în comparaţie cu cele autohtone, un regim

preferenţial. Pentru investitorii străini a fost creat un sistem al înlesnirilor fiscale şi

vamale, în special în zonele economice libere (ZEL). În etapele timpurii de

funcţionare a ZEL, sistemul a fost deosebit de eficient. Dar, începând cu anul 1994,

când fluxul anual al investiţiilor străine a atins cifra de 2,5 mlrd.dolari, are loc o

apropiere treptată a condiţiilor de activitate pentru investitorii străini şi autohtoni.

Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, şi alte acţiuni, care au activizat

procesul investiţional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile şi

raioanele închise, măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici şi

mijlocii. În prezent, ramurile prioritare pentru atragerea investiţiilor străine în China

sunt: energetica, industria uşoară, alimentară, textilă, farmaceutică; producerea

materialelor de construcţie, chimia şi metalurgia; construcţia de maşini şi utilaje;

producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul mării; electronica,

producerea mijloacelor de telecomunicaţii şi a utilajului medical.

Pe lângă înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în faţa

acestora şi un şir de condiţii destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a

întreprinderilor mixte trebuie, neapărat să fie bazată pe aplicarea celor mai avansate

tehnici şi tehnologii, pe metodele ştiinţifice de gestionare a afacerilor, pe

diversificarea asortimentului producţiei, creşterea calităţii, economia de energie,

materie primă, materiale, pe sporirea ponderii producţiei destinate exportului şi pe

sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ şi tehnic

autohton de înaltă calificare. În prezent, peste 50% din întreaga producţie fabricată în

China este confecţionată la întreprinderile cu participarea capitalului străin. În calitate

de direcţie prioritară pentru politica sa investiţională, guvernul chinez prevede

liberalizarea, în continuare, a legislaţiei investiţionale prin înlăturarea restricţiilor

asupra investiţiilor capitale în sfera bancară, asigurărilor, a comerţului cu amănuntul

şi cu ridicata, telecomunicaţiilor etc. Înlesnirile fiscal pentru investitorii străini vor fi

treptat anulate, climatul investiţional favorabil va fi asigurat pe calea perfecţionării

instituţiilor economiei de piaţă. Multe decizii sunt, deja, aprobate în convenţiile

bilaterale ale Chinei cu alte state, încheiate în procesul efectuării tratativelor cu

privire la aderarea acestora la OMC.

Singapore şi Hong-Kong, deşi au teritorii nu prea mari, au, în schimb, o poziţie

geografică avantajoasă, fapt ce le transformă în centre foarte atractive pentru

efectuarea activităţilor de tranzit, comerţ, tranzacţii financiare şi reexport. Are

importanţă şi stabilitatea politică şi socială, atitudinea favorabilă faţă de ISD.

India prezintă interes pentru investitori prin proporţiile sale, stabilitatea

relativă, existenţa clasei medii calificate, vorbitoare de limba engleză. Factorii de

atenuare a atragerii investiţiilor îi reprezintă atitudinea guvernului faţă de investitori şi

birocratismul. Mulţi străini consider această ţară imprevizibilă pentru investire.

Brazilia este o ţară atractivă pentru investitorii străini, în primul rând, datorită

resurselor sale naturale, prin forţa de muncă relativ ieftină, prin capacitatea de

absorbire a pieţei interne. Cea mai mare parte a investiţiilor străine parvine din SUA,

Germania, Japonia.

Africa şi Orientul Apropiat prezintă interes din punct de vedere al climatului

investiţional doar în privinţa resurselor naturale. Excepţie face Republica Sud-

Africană, care a atins succese considerabile în atragerea ISD.

Analiza climatului investiţional în ţările în tranziţie din Europa Centrală şi

de Est

Experienţa acestor ţări prezintă o importanţă deosebită pentru Republica

Moldova, care şi-a fixat drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Ţările

din această categorie sunt atractive prin faptul că au o piaţă internă în creştere şi prin

cheltuieli de producţie mai mici, decât în ţările occidentale, din contul valorii mai

scăzute a resurselor (îndeosebi, a forţei de muncă).

Ele posedă o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil şi

cheltuielile tranzacţionale sunt mici. Într-o serie de ţări, sunt create zone vamale

libere, fapt care contribuie la fluxul considerabil al capitalului în producţiile noi.

Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de către investitori străini

drept ţări ale Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în

efectuarea reformelor de piaţă, mai devreme decât altele au atins stabilitatea

financiară şi au depăşit recesiunea provocată de tranziţie. Ungaria, Republica Cehă şi

Polonia sunt apropiate şi teritorial de ţările occidentale – exportatoare de ISD. Ele

sunt utilizate de către investitorii străini în calitate de intermediari ai relaţiilor

economice cu Rusia, deoarece aici este mult mai uşor şi mai puţin riscant să obţii tot

necesarul, decât în Rusia. În perioada interbelică, dar şi anterior, aceste trei ţări s-au

manifestat deja ca state industriale dezvoltate, cu tradiţii bogate în producerea

mărfurilor de înaltă calitate, de exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a

vinului în Ungaria). Pe piaţa externă, aceste state sunt reprezentate, în special, de

mărfurile construcţiei de maşini, ale industriei chimice, farmaceutice, cosmetice,

poligrafice.

Ţările mai sus-menţionate sunt atractive pentru investitorii străini datorită

următoarelor avantaje:

a) amplasarea strategică, ce asigură accesul atât la pieţele occidentale, cât şi la cele

orientale;

b) existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor

avansate;

c) atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale;

d) experienţa pozitivă a multor proiecte investiţionale (în ramura automobilelor,

alimentară).

Unele din cele mai complicate probleme teoretice şi practice ale ISD sunt: în ce

măsură trebuie admise aceste investiţii în economia ţării? Este, oare, raţional ca ISD

să fie admise în toate ramurile sau statul trebuie să limiteze şi poate chiar să interzică

accesul acestora în anumite ramuri?

În urmă cu circa două decenii, cunoscutul economist american, Peter H.Lindert,

analizând această problemă, constată că, în acel moment, guvernele unor ţări nu

numai că limitează, dar chiar interzic cu desăvârşire investiţiile străine directe în unele

ramuri, cum ar fi extragerea zăcămintelor naturale, domeniul bancar, editarea ziarelor,

producerea băuturilor răcoritoare. [28, p.461]

Aceeaşi abordare o găsim şi în cele mai recente publicaţii din mai multe ţări, în

special din Rusia. Astfel, într-un articol publicat la începutul anului 2007,

economistul rus, A.Amosov, îşi pune întrebarea dacă este raţional ca comerţul cu

amănuntul să fie dat pe mâinile mai dibace ale firmelor străine? Şi răspunde:

„Reieşind din nişte considerente generale, o anumită parte a comerţului cu amănuntul

poate fi cedată pentru a-i familiariza pe consumatorii şi întreprinzătorii ruşi cu un

nivel mai înalt al tehnologiilor de deservire. În acelaşi timp, nu trebuie uitat faptul că

comerţul pe teritoriul Rusiei trebuie să asigure, în primul rând, realizarea produselor

create de

producătorii autohtoni şi doar ca un supliment la această funcţie este admisibil de a se

ocupa cu promovarea mărfurilor străine pe piaţa noastră. Pe lângă toate calităţile

pozitive ale firmelor comerciale străine, ele prezintă un neajuns principial: nu sunt

cointeresate de dezvoltarea producţiei de mărfuri în Rusia”. [27, p.30]

În aceeaşi ordine de idei, au acţionat şi ţările în tranziţie din Europa Centrală şi

de Est, care, în pofida faptului că se pregăteau, deja, să adere la Uniunea Europeană şi

nu admiteau un comportament discriminatoriu faţă de investitorii străini, totuşi, au

menţinut mult timp anumite restricţii în privinţa ISD şi anume:

a) asupra anumitor sfere de atragere a ISD (în Polonia, aceasta se referea la

industria de apărare şi sistemul de administrare a porturilor maritime şi aeriene);

b) referitoare la dreptul de proprietate a companiilor străine în unele ramuri şi

tipuri de activitate cu orientare strategică (în Ungaria – în industria de apărare şi

liniile aeriene naţionale, în Slovacia – în radiodifuziune, în Slovenia – în asigurări,

administrarea fondurilor de investiţii, audit, activitatea de editare şi

radiodifuziune);

c) referitoare la drepturile de proprietate a investitorilor străini asupra

pământului (în special cu destinaţie agricolă) şi imobilului (excepţie constituiau

companiile ţărilor UE şi OCDE).

Obţinerea obligatorie a licenţei asupra unui şir de activităţi pentru investitori s-a

menţinut doar în două ţări – Polonia şi Republica Cehă (servicii bancare, de brokeraj

şi de asigurare, teleşi radiodifuziunea, servicii de pază, iar în Polonia – inclusiv şi

serviciile de telecomunicaţii şi de poştă, producţia preparatelor farmaceutice şi a celor

medicale, utilarea obiectelor de transport, extragerea minereurilor).

În scopul compensării riscurilor şi cheltuielilor investitorilor străini, ce ţin de

caracterul de tranziţie al economiilor, în anii ’90 se utilizau pe larg, pentru atragerea

capitalului străin, stimulente speciale – indulgenţe vamale şi impozitare ori înlesniri

investiţionale directe. Astfel, pe lângă acordarea înlesnirilor fiscale şi a subvenţiilor

de stat, se creează zone vamale libere şi parcuri industriale (teritorii vamale libere de

tip industrial), se acordă înlesniri fiscal investitorilor, antrenaţi în activităţi în zonele

„nefavorabile”, precum şi „vacanţe” (facilităţi) impozitare de 10 ani investitorilor

mari.

Vom analiza, în continuare, stimulentele acordate de unele ţări din această

regiune investitorilor străini. În Cehia, setul de măsuri stimulative cuprindea:

¤ scutiri de taxe vamale pentru echipamente importate;

¤ crearea unor zone speciale la cerere, pentru investitorii importanţi;

¤ acordarea de terenuri cu preţuri reduse şi acces la facilităţi;

¤ acordarea de subvenţii (2470 USD/loc de muncă) pentru crearea de locuri de

muncă în zonele cu probleme economice.

În Polonia, statul acordă investitorilor străini următoarele facilităţi şi

stimulente:

¤ scutiri de impozite pentru 10 ani şi posibilitatea reducerii cu 50% a impozitului

pe profit în următorii 10 ani;

¤ reduceri de impozit pe profit cu până la 35% în cazul firmelor care realizează un

volum ridicat de export.

În Ungaria, instrumentele eficiente de atragere a ISD sunt:

¤ scutiri de impozitte pe profit între 5 şi 10 ani, în funcţie de mărimea investiţiei;

¤ scutirea cu 100% de impozit pe profit pe timp de 5 ani pentru investiţiile făcute

în activităţile de cercetare-dezvoltare, pentru investiţii în capacităţile de producţie

din zonele prioritare;

¤ acordarea de credite nerambursabile de până la 25% din valoarea investiţiei,

precum şi credite fără dobândă.

Începând cu anul 2000, în politica investiţională a ţărilor-candidate la aderarea

la UE, au fost introduse modificări serioase, deoarece facilităţile, în vigoare în anii 90,

încălcau principiile condiţiilor egale pentru investitorii străini şi autohtoni, valabil

pentru ţările UE. Astfel, în Slovacia, au fost anulate mijloacele speciale pentru

stimularea investiţiilor străine. Ungaria a încetat acordarea vacanţelor (facilităţilor)

impozitare de 10 ani pentru investitorii mari. În acelaşi timp, unele sisteme de

stimulare a investitorilor nu numai că se menţin, ci şi se completează periodic cu

mijloace noi. Spre exemplu, Republica Cehă şi Slovacia continuă stimularea activă a

investitorilor atât la nivel de stat, cât şi la cel municipal. Polonia, în anul 2001, şi-a

adaptat sistemul de subvenţionare de stat la normele europene, incluzând subvenţiile

în categoria instrumentelor politicii de dezvoltare regională.

În prezent, accentul în politica de atragere a ISD s-a deplasat, de la acordarea

înlesnirilor investiţionale şi susţinerii investitorilor asupra reducerii poverii fiscale în

scopul stimulării activităţii economice şi sporirii competitivităţii, în ansamblu.

Prima ţară, care a micşorat brusc impozitul asupra venitului încă în anul 1995,

a fost Ungaria, urmată, după o perioadă de 5 ani, de Slovacia, Polonia şi alte ţări.

Partenerii occidental se pronunţă împotriva utilizării instrumentelor fiscale în calitate

de mijloace de luptă concurenţială pentru atragerea ISD. Dar, neţinând cont de

restricţiile UE, un şir de ţări din regiune continuă politica de reducere a presiunii

fiscale, reducând impozitul pe venit în Ungaria – până la 12%, iar Bulgaria din anul

2006 – până la 10%.

Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, ţările din CSI

sunt clasificate de către organizaţiile economice internaţionale în trei grupuri de ţări.

1. Primul grup îl reprezintă ţările exportatoare de resurse energetice:

Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia şi Turkmenistan.

2. Grupul al doilea este format din ţările, care nu au rezerve mari de resurse

energetice, dar promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kârgâzstan,

Moldova, Tadjikistan şi Ucraina.

3. Grupul al treilea cuprinde ţările, care, foarte încet şi „fără entuziasm”,

efectuează reformele: Belarus şi Uzbekistan.

În primul grup de ţări, ISD se deosebesc de investiţiile capitale în alte state ale

CSI, deoarece sunt direcţionate, în primul rând, în exploatarea complexului energetic

şi de combustibil. Motivarea unor astfel de investiţii se deosebeşte de motivarea

investiţiilor capital în alte sectoare ale economiei. Aici, rolul principal îl deţin astfel

de factori specifici pentru ramura respectivă, precum: cantitatea, calitatea şi

amplasarea georgafică a resurselor. Şi, totuşi, experienţa Rusiei şi a Kazahstanului

arată că, chiar într-o astfel de sferă specifică, precum este complexul energetic şi de

combustibil, climatul investiţional (asigurarea legislativă, transparenţa şi calitatea

administrării corporative) influenţează esenţial asupra adoptării deciziilor

investiţionale.

Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, Rusia nu poate fi

comparată cu niciuna din ţările Europei şi Asiei. Totodată, ea este ţară care investeşte

în străinătate aproximativ cât investesc investitorii străini în Rusia. Până în anul 2001,

climatul investiţional în Rusia era nefavorabil: mediul fiscal şi reglementarea

instabilă; protecţia legislativă slabă; criminalitatea; incertitudinea furnizorilor;

corupţia. La ameliorarea climatului investiţional au contribuit reformele sistemului

fiscal, reorganizarea sectorului bancar şi a sectorului judiciar, precum şi intenţiile de

aderare a FR la OMC. Totuşi, modificări radicale în volumele investiţiilor directe

atrase aşa şi nu s-au produs. Actualmente, creşterea PIB-ului în Rusia depinde integral

de conjunctura petrolieră (accentul principal fiind pus pe extragerea şi comercializarea

petrolului).Nivelul redus al fluxului de ISD în Rusia se explică, în primul rând, prin

ritmurile lente de realizare a reformelor. Din cauza extinderii intervenţiei statului într-

un şir de sfere-cheie ale economiei, procesul de privatizare în Rusia, în ultimii ani, s-a

încetinit esenţial. Statul şi-a restabilit cota principală de proprietate şi controlul asupra

unor companii mari şi importante din ramura petrolieră. Din această cauză, poziţiile

sectorului privat au slăbit. Intensificarea influenţei statului, în condiţiile atenuării

efectuării reformelor întreprinderilor de stat, s-a reflectat negativ asupra calităţii

administrării corporative, deoarece întreprinderile de stat ruseşti sunt mai puţin

transparente şi mai puţin devotate principiilor comerciale, decât cele private. S-au

început reţineri în reformarea şi restructurarea de mai departe a sectorului energetic şi

altor ramuri importante. Totodată, însă, e necesar a menţiona că, oficial, nu există

restricţii asupra investiţiilor străine directe.

Rusia are un şir de avantaje incontestabile în atragerea investiţiilor străine

directe. Acestea sunt:

a) proporţiile ţării şi ale pieţei ei interne;

b) resursele naturale bogate (petrol, gaz, cărbune, semimetale, diamante, păduri);

c) ritmuri înalte de creştere economică în ultimii ani;

d) instruirea înaltă a populaţiei;

e) imaginea pozitivă a ţării, care dispune de oameni talentaţi în anumite domenii

ale ştiinţei şi ingineriei, artă, cultură.

Analiza atractivităţii investiţionale a Rusiei a arătat că factorii principali care

limitează fluxul de ISD sunt:

a) Imprevizibilitatea politică şi economică şi gradul înalt de confidenţialitate în

toate sferele de activitate;

b) Diferenţierea mare în dezvoltarea sectoarelor economiei (accentul principal

este pus pe exploatarea şi comercializarea petrolului);

c) Gradul înalt al birocratismului şi al corupţiei;

d) Cultura-business slab dezvoltată referitoare la forţa de muncă (lipsa disciplinei

şi a motivării);

e) Lipsa creativităţii în producerea mărfurilor de consum (desig-nul primitiv

rusesc al producţiei marfă).

În linii generale, climatul investiţional din Rusia este considerat de către

specialişti ca fiind „nu prea favorabil”. [30, p.759]

Astfel, constatăm că climatul investiţional în ţările CSI este influenţat negativ

de ponderea mare a statului în sectorul economiei şi de numărul considerabil de

întreprinderi nerentabile. Numărul mare de întreprinderi nerentabile se explică prin

ineficienţa procedurilor de falimentare şi calitatea inoportună a administrării. În ţările

CSI, există mari obstacole în calea pătrunderii ISD pe piaţă. Gradul insuficient de

înalt de protecţie a drepturilor de proprietate, de onorare a obligaţiunilor contractuale

şi ineficienţa procedurilor de falimentare creează obstacole esenţiale în sistemul

bancar. Experienţa existentă de stabilire a preţurilor la resursele energetice şi

serviciile de transport reprezintă un mijloc de subvenţionare directă, în special pentru

producţiile cu capacitate de absorbţie a energiei. Imperfecţiunea sistemului bancar şi a

pieţelor de capital limitează accesul antreprenoriatului mic şi mijlociu la resursele

investiţionale. Obstacolul principal în calea ISD în CSI rămâne a fi corupţia şi

birocratismul, criminalitatea şi instabilitatea politică, imperfecţiunea infrastructurii.

Dacă, mai devreme, Banca Mondială în calitate de obstacol principal în calea

investiţiilor denumea impozitele şi instabilitatea politică, în ultimul timp, obstacolele,

ce ţin de corupţie şi protecţia drepturilor de proprietate au ieşit în prim-plan şi au

devenit actuale pentru toate ţările lumii (excepţie constituie doar cele mai dezvoltate

state).

Analiza comparativă a climatului investiţional în ţările cu diferite tipuri de

economii este sintetizată de autor în tabelul 10.

Tabelul 3.1.2

Analiza comparativă a climatului investiţional în ţările cu diferite economii

Ţările Factorii, ce contribuie la atragerearesurselor investiţionale

Factorii ce împiedică atragerearesurselor investiţionale

Ţările înaltdezvoltateSUAGermaniaFranţaMarea

Britanie

• existenţa pieţei de proporţii mari, cu o cerere solvabilă înaltă• nivelul înalt de dezvoltare a economiei, stabilitatea politică şi economică• nivelul înalt de competitivitate• existenţa corupţiei relativ slabe şi a protecţionismului

Japonia • existenţa infrastructurii dezvoltate în toate sferele de activitate• stabilitatea economică şi politică• sistemul financiar şi monetar stabil • posibilitatea investirii în ramuriletehnologic avansate, care asigurăavantaje concurenţiale pe termen lung• forţa de muncă mai calificată şi mai ieftină în

• pământul scump• politica internă evident protecţionistă, în tandem cu expansiunea în străinătate

comparaţie cu SUA şi RFGŢările în curs dedezvoltare

China

• stabilitatea politică• proporţiile vaste ale teritoriului• creşterea economică înaltă• forţa de muncă calificată (în special pentru necesităţile industriei prelucrătoare)• imaginea pozitivă a ţării, vizavi de producţia şi livrarea mărfurilorindustriale pe pieţele occidentale• susţinerea şi interesul sporit faţă de activitatea investiţională din partea guvernului• deschiderea serviciilor financiare şi bancare pentru ISD• ritmul modificărilor (creşterea rapidă a producţiei, modificările în toate sferele economiei)

• recuperarea slabă a producţiiloroccidentale, amplasate în China,în comparaţie cu veniturile de laexportul comercial net în China• imitarea necreativă a producţieioccidentale şi a tehnologiilor, aprincipiilor şi metodelor demanagement

India • proporţia teritoriului• stabilitatea relativă• existenţa clasei medii calificatevorbitoare de limbă engleză

• atitudinea nesatisfăcătoare aguvernului faţă de investitori• birocratismul• imprevizibilitatea investirii

Mexic • forţa de muncă ieftină • forţa de muncă necalificată

Africa şi OrientulApropiat

• resursele naturale • situaţia politică instabilă,pericolul securităţii pentrupersonalul străin• politica ecologică instabilă,fărădelegea• forţa de muncă necalificată, lipsadeprinderilor de muncă

Ţările din EuropaCentrală

Polonia, Ungaria,Republica

Cehă

• amplasarea strategică, ce asigurăaccesul la pieţele occidentale şi de Est• existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiiloravansate • atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale• cultura înaltă de efectuare abusinessului• pieţele relativ stabile• economia suficient de dezvoltată şi capacitatea esenţială a pieţei

România,

Bulgaria

• forţa de muncă ieftină• situaţia geografică avantajoasă pentru efectuarea operaţiunilor de tranziţie

• efectuarea tărăgănată şi indolentăa reformelor• instabilitatea legislaţieieconomice• nivelul înalt al corupţiei şibirocratismului

Ţările Europei deSud-EstAlbania, Bosnia şiHerţegovina,

• forţa de muncă ieftină • instabilitatea politică• ritmuri scăzute de creştereeconomică• existenţa riscului conflicteloretnice şi religioase• existenţa minorităţilor

Macedonia,Croaţia, Serbia şiMuntenegru

musulmane

ComunitateaStatelorIndependente

Rusia

• proporţiile ţării şi ale pieţei interne (populaţia, suprafaţa teritoriului)• resursele naturale bogate (petrol, gaz, cărbune, semimetale, diamante, păduri)• instruirea înaltă a populaţiei (cadre calificate, capabile de a asimila rapid cele mai noi tehnologii de producţie şiadministrare)• imaginea pozitivă a ţării (şcoliştiinţifice, oameni talentaţi în anumite domenii ale ştiinţei şi ingineriei, artă)• ritmuri înalte de creştere economică în ultimii ani• accesul investitorilor străini laparticiparea procesului de privatizare.

• instabilitatea situaţiei politiceeconomice şi sociale în ţară,riscul înalt al grevelor, şiconflictelor locale• hipertrofia complexului militar• diferenţierea puternică îndezvoltarea sectoareloreconomiei (accentul peextragerea şi vânzarea petrolului)• dezvoltarea slabă a agriculturii• gradul înalt de birocratism şicorupţie (procedura complicatăde înregistrare a întreprinderilorcu capital străin)• cultura-business joasă în raportcu forţa de muncă (lipsadisciplinei şi a motivării)

Sursa: Tabel elaborat de autor.

3.2. Necesitatea şi căile modificării climatului investiţional în Republica Moldova

În pofida acţiunilor intreprinse de către Guvern, fluxurile de investiţii

străine au fost reduse în Republica Moldova, iar stocul de investiţii străine directe pe

cap de locuitor rămâne mic in comparaţie cu cel al ţărilor din regiune.

Ca urmare, acţiunile menţionate în secţiunea precedenta, deşi sunt pozitive şi

binevenite, nu au avut un impact semnificativ asupra gradului de atractivitate

investiţională a ţării, ori, există alţi factori negativi care constituie bariere mai

importante în luarea deciziei de investire decât acţiunile întreprinse deja de către

Guvern.

Astfel, nu este suficientă existenţa unui cadru juridic puternic pentru atragerea

investiţiilor,importantă fiind respectarea supremaţiei legii.

Pentru a stimula investiţiile, Legea cu privire la investiţiile în activitatea de

întreprinzator nu trebuie doar adoptata, ci trebuie implementata în mod echitabil şi

universal.

Din păcate, în Republica Moldova au existat cazuri când drepturile

investitorilor străini au fost încalcate, un exemplu fiind cazul “Bimer” împotriva

Moldovei soluţionat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. “S.A. Bimer” era

înregistrată în Republica Moldova, iar acţiunile sale erau deţinute de investitori din

Moldova, SUA si Bahamas. Era calificata ca o companie cu investiţii străine şi

beneficia de prevederile Legii privind investiţiile străine. Compania a obţinut două

licenţe pentru deschiderea unui magazin şi bar „duty free” în zona de frontieră Leuşeni

pe o perioadă nedeterminată. În aprilie 2002, Parlamentul Republicii Moldova a

introdus amendamente în Codul Vamal prin care amplasarea localurilor „duty

free” în Moldova se permite doar în aeroporturile internaţionale şi la bordul

aeronavelor pe rute internaţionale, dupa care departamentul vamal a ordonat

închiderea tuturor „duty free” magazinelor care nu erau plasate în aeroporturi

internaţionale. Reclamantul a contestat în instanta decizia, argumentând că

modificările introduse in Codul Vamal nu pot avea efect retroactiv şi că aplicarea

acestor prevederi contravine Legii cu privire la investiţiile străine, care împiedica pe o

perioadă de 10 ani aplicarea legilor care afecteaza situaţia investitorilor. Curtea

Suprema a respins reclamaţia, considerând-o neîntemeiată, în septembrie 2002, iar

“Bimer S.A.” s-a adresat ulterior CEDO, care a decis că drepturile companiei

respective au fost încălcate şi a condamnat Republica Moldova la plata unor

despăgubiri de 520 000 EURO.

Au fost înregistrate cazuri de litigii între investitorii străini şi stat în procesul

renaţionalizării. În primul rând, insuşi procesul renaţionalizării conduce la diminuarea

atractivităţii investiţionale a ţării. Asemenea cazuri nu au fost înregistrate în statele

regiunii care au avut succes în atragerea investiţiilor străine.

În Republica Moldova, unele din acestea au fost caracterizate de incălcarea

drepturilor companiilor străine. Un exemplu îl reprezintă experienţa companiei

americane „Europharm” în Farmaco, litigiu care s-a soldat cu exproprierea

investitorului străin, caruia nu i-au fost restituite cheltuielile investiţionale şi profitul

nerealizat după cum prevedea art. 19 al Legii cu privire la investiţiile străine aflata

atunci in vigoare. În anul 1998, compania americană „Europharm Inc.” a cumpărat

81% din acţiunile uzinei farmaceutice ce aparţinea statului „Farmaco” S.A..

Valoarea acţiunilor achizitionate era de 2,1 mil. USD. In anul 2001, prin intermediul

instanţelor judecătoreşti, Departamentul de Privatizare a cerut companiei să vânda

statului o cotă de 29% din acţiunile deţinute. Un motiv al acestei cereri l-a reprezentat

nerespectarea angajamentelor contractuale din partea investitorului străin. Litigiul a

fost „soluţionat” la sfârsitul anului 2002, cand statul a intrat in posesia pachetului

iniţial achiziţionat de „Europharm Inc”, investitorului nefiindu-i restituită suma

investită în uzina respectivă.

Din păcate, acesta nu este unicul caz, fapt ce a condus la reducerea

interesului investitorilor străini faţă de Moldova.

În vederea atragerii investiţiilor străine, se recomandă:

Elaborarea unei baze legislative aplicabile , precum şi asigurarea unui sistem

şi mecanism judiciar credibil şi transparent pentru aplicarea acestei legislatii.

Baza legislativă are nevoie de imbunătaţiri in cel puţin următoarele trei privinţe:

armonizarea legislaţiei, reforma judiciară şi menţinerea unui mediu de afaceri

echitabil pentru toţi investitorii străini sau locali.

Evitarea renaţionalizării, care afectează grav atractivitatea investiţională a

statului.

Procesul de privatizare nu şi-a fixat un scop în sine cu privire la atragerea investiţiilor

străine. Regulamentul cu privire la contractul de achiziţie a mărfurilor şi serviciilor

pentru beneficiarii de stat prevede că pot fi contractanţi toţi agenţii economici din

Republica Moldova sau din străinătate, organizaţi şi dotaţi corespunzător pentru

realizarea achiziţiei publice, care au dreptul legal (confirmat prin documente) de a

desfăşura acest gen de activitate. În realitate, practicile de distribuire a contractelor de

achiziţii publice au fost acordate în mod preferenţial unor competitori autohtoni,

deseori mai puţin eficienţi.

Procesul privatizării trebuie continuat în mod transparent, iar numărul

obiectelor supuse privatizării trebuie să crească. De exemplu, Estonia , ţara

cu cele mai mari investiţii străine pe cap de locuitor din cadrul fostei Uniuni

Sovietice a atras fluxuri enorme de investiţii străine în procesul privatizării,

lăsând in proprietatea statului doar portul principal, reţelele electrice, poşta şi

loteria naţională.

O situaţie ideală pentru investitori, ar fi aceea conform căreia contractele de

achiziţii publice să fie distribuite în mod just şi transparent tuturor

investitorilor, inclusiv celor străini.

Facilităţile fiscale oferite sunt acceptabile în primul rând investitorilor străini, in

special în ceea priveşte majorarea capitalului statutar cu $2 mil. Dar numarul

întreprinderilor mari pretendente la această facilitate nu este mare. Iar pentru

intreprinderile mici suma de $250 mii este exagerat de mare. Astfel, numărul

contribuabililor care vor folosi aceste facilitaţi nu va fi mare. O parte din întreprinderi

nu o vor obţine din cauza lipsei unui astfel de capital, iar altele, ca urmare a

nerespectării altor cerinţe obligatorii. Conform Datelor Serviciului Fiscal de Stat, în

anul 2006 au fost acordate facilitaţi fiscale unui numar de 12 întreprinderi cu investiţii

străine.

Nici măcar acordarea facilitaţilor fiscale nu poate crea în mod artificial un

climat economic favorabil, nu poate compensa gradul redus al bazei industriale sau

rezolva problemele privind stabilitatea politică. Aceasta este mai mult importantă în

etapa a doua a deciziei investitionale, cand din lista posibilelor amplasamente pentru

investiţii stabilite la etapa I, existenţa stimulentelor poate înclina deja balanţa în

favoarea uneia din ele.

Rolul stimulentelor devine cu atât mai important, cu cât condiţiile de operare pe

piaţă se apropie de standardul internaţional, unde aspectele de condiţionare a deciziilor

de investire sunt relativ stabile.

Nici impunerea cotei zero pentru profitul reinvestit care este menită să stimuleze

investiţiile, ar putea să nu-şi atingă scopul propus. Cel mai important aspect în

reducerea impunerii fiscale nu este cota impozitului pe venitul persoanelor juridice,

care nu este înalta in Republica Moldova, dar şi a celorlalte taxe şi contribuţii

(contribuţiile sociale de stat, impozitul pe profit al persoanelor fizice, TVA, taxe

locale) care în Republica Moldova sunt înca destul de ridicate.

Un alt factor perceput ca fiind negativ de către investitorii străini este amnistia

fiscala din anul 2007, fenomen de care au beneficiat majoritatea întreprinderilor de

stat, nu şi investitorii straini.

Se solicită excluderea stimulentelor fiscale de tipul amnistiilor fiscale, care ar

putea conduce la indisciplina fiscală a contribuabililor ordonaţi şi înrăutaţesc

imaginea ţării în faţa potenţialilor investitori străini.

Facilităţile oferite investitorilor ar putea fi diversificate. De exemplu, în Cehia,

în afară de scutirea de impozitul pe venit pe o perioadă de 10 ani pentru

investiţiile mai mari de 10 mil. USD, se acordă si granturi de creare a locurilor

de muncă, granturi pentru retraining şi posibilitatea obţinerii de terenuri la cost

redus.

Birocraţia şi transparenţa. Cu cât vor exista mai multe formalităţi, reglementari

excesive şi intervenţii din partea guvernului, cu atât probabililitatea existenţei

corupţiei şi a mitei ca metode de ocolire a sistemului va fi mai mare. Deşi au fost

înregistrate progrese considerabile în eliminarea birocraţiei prin reforma Ghilotina 1

şi Ghilotina 2, intervenţia autoritaţilor publice este încă destul de consistenta, supusă

de multe ori intereselor politice conjuncturale.

Republica Moldova progresează destul de lent în procesul de îmbunătăţire a

climatului de afaceri, plasandu-se pe poziţii joase în clasamentele internaţionale.

Conform Studiului „Progrese Reforme şi Politici pentru îmbunătăţirea climatului

investiţional în Europa de Sud-Est 2006”, Moldova se află sub nivelul mediu in

regiune în majoritatea domeniilor de reforme.

Doar la compartimentele anticorupţie şi iniţierea unei afaceri ne plasăm pe

poziţii superioare faţă de media în Europa de Sud-Est. Studiul „Doing Business 2008”

efectuat de Banca Mondiala a coborât poziţia Moldovei în clasament cu două

niveluri faţă de anul precedent, fiind plasată pe locul 92, din 178 de state.

Corupţia reprezintă înca o piedică serioasă pentru mulţi investitori. Conform

clasamentului American Heritage Foundation şi The Wall Street Journal privind

libertaţile economice, libertatea de corupţie reprezintă doar 29%.Acelaşi studiu

denotă libertatea investiţiilor de 30%, fiind mult sub media globală.

Astfel, pentru crearea unui climat favorabil investiţiilor, sunt importante:

Promovarea continuă a reformei regulatorii şi evitarea extinderii termenului său

de implementare.

Eliminarea corupţiei trebuie să fie o prioritate majoră a autorităţilor în vederea

atragerii atât a investiţiilor străine, cât şi a celor autohtone. Aceasta implică

oferirea unor salarii competitive funcţionarilor publici, intensificarea

controlului acestora, educarea responsabilitaţii politice şi faţă de public a

acestora, precum şi crearea unui cadru de lucru transparent, utilizând mai vast

tehnologiile informaţionale.

Poziţia în clasamentele internaţionale este un indicator de referinţă pentru

potenţialii investitori; astfel, stabilirea scopului de a urca în aceste clasamente

poate genera stimulente interne pentru soluţionarea problemelor de transparenţă

si birocraţie.

Economia tenebră a Moldovei. Multe din companiile autohtone işi desfasoară

activitatea în economia tenebră: nu se declară veniturile, nu se achită impozitele

respective etc. Este mai puţin probabil că investitorii străini să investească în astfel

de companii sau în sectoare în care majoritatea companiilor autohtone funcţioneaza în

modul prezentat.

Este necesară o inversare a trendului economiei necontabilizate. Ordonarea

stabilă a sistemului fiscal, atenuarea constrângerilor birocratice va duce la

stoparea migraţiei agenţilor economici spre sectorul necontabilizat.

Deşi a fost creată Organizaţia de Promovare a Exporturilor si Atragere a

Investiţiilor (MIEPO) nu se simte aportul acesteia la atragerea investiţiilor străine

în tară. Cu siguranţă, promovarea investiţiilor este mai eficientă în tările cu un

climat favorabil de afaceri şi grad înalt de dezvoltare. Totuşi, se cere şi un efort mai

consistent din partea agenţiilor naţionale de promovare a investiţiilor.

Dacă agenţiile nu depun un efort maxim în acest sens, apar dificultaţi nu doar în

atragerea investiţiilor, ci apare şi intrebarea vis-a-vis de valoarea acestora pentru

guvernul ţării, pe termen lung.

Agenţiile eficiente sunt contactate in mod sistematic de potenţiali investitori, ceea ce

nu s-a observat în cazul MIEPO.

In acest caz trebuie:

asigurată funcţionalitatea Organizatiei create. Este nevoie de personal

calificat şi motivat precum şi înaintarea unor cerinţe concrete faţă de

organizaţia data. Stabilirea unor indicatori de performanţă a activitaţii acestora.

MIEPO trebuie să contribuie la atragerea prin abordarea directă a investitorilor

cu proiecte şi propuneri, acordarea serviciilor pre- şi postinvestiţionale,

investitorilor potenţiali şi a celor actuali (asigurarea informaţională, asistenţă de

specialitate, înlăturarea şi soluţionarea operativă a problemelor întâmpinate de

investitorii străini în Republica Moldova).

O alta instituţie creată relativ recent este Agenţia Natională de Protecţie a

Concurenţei (ANPC) , despre care se specifică concret în Planul de Acţiuni UE –

Republica Moldova. Crearea acesteia a fost susţinută de Asociaţia Investitorilor

Străini din Moldova (FIA) şi a nemulţumit în primul rând investitorii străini la

începutul perioadei sale de activitate ca urmare a aplicării unor amenzi mari,

considerate abuzive de către FIA, în primul rând datorită inexistenţei prevederilor

în legislaţie care să prezinte modul de calculare a amenzilor. Deşi FIA susţinea

crearea acesteia încă înainte de crearea ANCP, a prevăzut existenţa riscului ca

agenţia să exercite în mod abuziv competenţele atribuite prin lege din cauza unor

omiteri şi neclaritaţi existente în cadrul de reglementare. Propunerile pentru

modificări au fost incluse în Cartea Albă 2006, publicată de FIA.

Perfecţionarea legislaţiei în domeniul protecţiei concurenţei, stabilirea în mod

exhaustiv a metodologiei şi instrumentelor utilizate pentru detectarea şi

monitorizarea acţiunilor anti-concurenţă, limitele de control.

Ca şi in cazul MIEPO este importantă asigurarea funcţionalităţii şi a

personalului calificat în domeniu.

Infrastructura nedezvoltată este una din problemele majore ale economiei

moldoveneşti, care împiedică creşterea economică, îmbunătăţirea nivelului de trai

şi, desigur, atragerea investiţiilor străine în afară municipiilor Chişinău şi Bălti.

Din păcate, soluţionarea acestei probleme solicită investiţii publice mari, iar

resursele financiare sunt foarte limitate. Însă tocmai investiţiile publice în

infrastructură vor permite investitorilor să atragă atenţia asupra avantajelor oferite de

Republica Moldova, printre care se numără poziţia geografică favorabilă, în

vecinătatea Uniunii Europene.

Este necesara:

Stabilirea unor surse permanente pentru finantarea investiţiilor in

infrastructură. Strategia de atragere a investiţiilor străine şi promovare a

exporturilor prevede finanţarea investiţiilor în infrastructura din mijloacele

provenite în urma achitării dividendelor de către întreprinderile cu cota

majoritară de stat, din contul mijloacelor provenite din privatizarea

patrimoniului public. Nu se stabileşte însă o proporţie sau o sumă exactă.

Acordarea facilităţilor fiscale acelor companii care investesc în afara

Chişinăului şi municipiului Bălţi şi la o distanţă mai mare de 50 km de acestea,

pentru a stimula dezvoltarea regională.

Nici strategiile adoptate nu au contribuit întotdeauna în modul preconizat la

atragerea investiţiilor străine. Prima strategie, deşi bună ca conţinut, a eşuat în

implementare, multe acţiuni nefiind realizate la termenul limită de implementare a

acesteia. Din păcăte, aceasta nu se referă doar la strategiile investiţionale, ci şi la alte

strategii ale tării, al căror termen de implementare este deseori prelungit.

Strategia curentă de Promovare a Exporturilor şi Atragere a Investiţiilor

stabileşte termenele de implementare a acţiunilor precum şi organul competent. Multe

din aceste acţiuni au fost deja efectuate.

Neajunsul acestora este că, deşi strategia stabileşte un mecanism de monitorizare a

progresului în atragerea investiţiilor străine directe, acesta nu este respectat.

Mecanismul de monitorizare şi evaluare trebuie să aibă un rol major în

implementarea strategiei. Aceasta ar reduce tendinţa de implementare a

majorităţii acţiunilor la sfârşit de perioadă.

De asemenea, strategia nu identifică domeniile de activitate prioritare în care trebuie

atrase investiţii, optând pentru crearea condiţiilor de dezvoltare a tuturor sectoarelor.

Deşi este un lucru bun în sine, nu este total realist. Spre deosebire de aceasta, proiectul

“Viziune şi Strategie privind Investiţiile Străine Directe şi Dezvoltarea Exportului”

pregătit de OECD Investment Compact Guvernul Republicii Moldova, identifică

5 sectoare prioritare ale Republicii Moldova în care trebuie atrase investiţii:

Informaţii si tehnologia comunicaţiilor.

Sectorul agricol.

Textile, confecţii.

Sectorul serviciilor tehnice/de afaceri prestate la distanţă pentru alte ţări.

Energia durabilă.

Acţiunile concrete în vederea atragerii investiţiilor sunt stabilite pentru fiecare

sector în parte, fapt care trebuie să constituie modul de abordare în vederea atragerii

investiţiilor străine. Este metoda încununată de succes folosită de Ungaria în atragerea

investiţiilor străine, care în „Smart Hungary Incentive Program” specifică atât

domeniile prioritare de investiţii şi regiunile mai puţin dezvoltate în care acestea

trebuie atrase şi stabilea acţiuni specifice fiecăreia.

Este necesar un imbold pentru creşterea investiţiilor în agricultură, în trecut

ramura de bază a economiei, dar care în prezent contribuie tot mai puţin la creşterea

PIB-ului. Una din problemele majore ale ramurii este dependenţa de condiţiile

climaterice, care ar putea fi soluţionată prin instalarea sistemelor de irigare acolo

unde este posibil şi schimbarea structurii soiurilor cultivate, acolo unde irigarea nu

este posibilă sau necesită costuri mari.

Micii agricultori nu dispun de resurse suficiente pentru instalarea acestora.

Investiţiile publice sunt, de asemenea, limitate şi nici nu ar trebui direcţionate spre

instalarea sistemelor de irigare, existând alte domenii prioritare. Atragerea investiţiilor

străine în domeniul agriculturii implică:

Eliminarea interdictiei investitorilor straini de a procura terenuri agricole.

Aceasta nemulţumeşte investitorii străini fiind în contradicţie cu Anexa 1B din

GATT, articolul XVI, articolul 1 din Directiva Comisiei 88/361/CEE, precum

şi p.2.4.2 alineatul (1) din Planul de Acţiuni RM-UE care presupune „abolirea

tuturor măsurilor discriminatorii faţă de investitorii străini”.

Resursele de muncă ieftine nu înseamnă neapărat calificarea necesară. În Republica

Moldova, problema resurselor umane calificate devine tot mai stringentă, odată cu

migrarea intensă peste hotare.

Strategii de îmbunătaţire a calificării resurselor umane, creşterea nivelului

calităţii studiilor superioare şi vocaţionale în conformitate cu domeniile

prioritare de investiţii.

Orientarea eforturilor spre calitatea studiilor superioare, nu spre cantitatea lor.

Armonizarea normativelor de muncă în raport cu cele europene.

Succesul în atragerea investiţiilor străine depinde şi de modul în care

conlucrează organele competente şi investitorii străini. În Republica Moldova nu este

vizibilă o conlucrare strânsa între Ministerul Economiei şi Comerţului, Asociaţia

Investitorilor Străini, MIEPO şi alte organe competente.

Astfel, Cartea Albă cu recomandări pentru Guvernul Republicii Moldova în

vederea creării unui climat favorabil în afaceri nu a avut efectul scontat. Multe

propuneri nici nu au fost examinate, altele au fost implementate cu intârziere.

Experienţa altor ţări denotă, însa, necesitatea cooperării acestor structuri.

Spre exemplu, pe lânga Guvernul Ungariei funcţionează chiar un Consiliu

format din investitori, economişti şi reprezentanţi ai Camerei de Comerţ care lucrează

împreună pentru formularea politicilor, strategiilor, înaintarea propunerilor către

guvern.

Crearea unei Comisii cu participarea investitorilor străini, a reprezentanţilor

Ministerului Economiei şi Comerţului, MIEPO, ANCP care ar analiza periodic

situaţia în domeniul investiţiilor străine, ar formula propuneri şi variante de

politici pentru imbunătaţirea climatului investiţional.

Evaluarea periodică a politicii în domeniul atragerii investiţiilor străine directe va

reprezenta cheia spre succesul de lungă durată în atragerea investiţiilor străine şi

optimizarea beneficiilor acestora.