imaginea femei În imperiul bizantin

8/19/2019 Imaginea Femei În Imperiul Bizantin

1/23

IMAGINEA FEMEI ÎN IMPERIUL BIZANTIN

1. Statutul femeii în Bizanţ

Problema spaţiului privat bizantin şi a femeii, este destul de puţin abordatã, în mare parte

datoritã lipsei unor repere sau contradicţiei lor. Sursele se ocupã, cum era de aşteptat, mai mult

de evenimente politice şi religioase, de spaţiul public, lãsând într-un con de umbrã situaţia femei

şi viaţa privatã. În plus, este dificil de stabilit dacã autorii se referã la situaţii din trecut sau dacã

nu reflectã mai degrabã realitãţile prezente în trecut. În orice caz, dominarea masculinã atât de

caracteristicã anticitãţii şi evului mediu cu siguranţã cã a atins şi societatea bizantinã, dar

absolutizarea sa ar trebui eliminatã iar tabloul familiei nuanţat.

!utori de secol al "#-lea precum Mihail Psellos insistã asupra izol$ri femeii în spaţiul

casei%, mãrturii similare predominând şi despre secolele al #"-lea şi al "-lea, la Dighenes Akritas

menţioneazã şi el camere speciale destinate fecioarelor &, alti autori au scris, cum cã femeia

bizantinã iese din casã doar dupã apus, învãluitã şi în compania servitorilor par sã confirme ideea

e'istenţei unui spaţiu feminin determinat.

(ãsând la o parte consideraţiile asupra familiei-nucleu sau modificãrile legislative care

îmbunãtãţeau condiţia femeii )lãrgirea dreptului de proprietate de pildã*, opiniile asupra rolului

sãu în familie converg cãtre o prezenţã activã, energicã, dar şi prudentã, moderatã şi caldã. !na

+omnena nutreşte o admiraţie profundã faţã de Irina Dukas şi Ana Dalassena. logiul patern

este mai rar, stereotipul figurii materne este predominant în societatea patriaralã, unde bãrbatul

este încadrat mai mult în sfera politicã decãt în cea familialã.

Într-adevãr, autoritatea lui pater familias se pãstreazã în cele mai multe familii bizantine,

dar sunt destul şi cazurile în care femeia oacã rolul dominant )şi pentru cã legislaţia apãrã

dreptul la moştenire*. Participarea individualã la activitãţi sociale, indicatã de e'emplu dearivele fraternitãţilor tebane, confirmã dreptul lor la afirmare. otuşi, cele mai multe femei care

conduceau gospodãrii erau vãduve şi proveneau dintr-un mediu sãrac.

1 /iail Psellos, op. cit., p. 01.

2 +arles 2iel, op. cit ., p. 345

15


2/23

!tribute strict patriarale erau aranarea mariaelor copiilor, decizia asupra orientãrii

profesionale a acestora, trimiterea la mãnãstire, castrarea pentru împiedicarea fãrâmiţãrii

proprietãţii, adoptarea de moştenitori şi ciar vânzarea copiilor ca sclavi. +eea ce ar putea fi

interpretatã drept represiune era de fapt o normalitate.

În alte cazuri femeia poate sã depunã un urãmânt de castitate, cum a procedat

Theophano, iar soţul are dreptul de a-şi satisface în altã parte nevoile se'uale3. Pe de altã parte,

dacã se intâmplã viceversa, soţia trebuie sã accepte cu bunã credinţã decizia soţului. !stfel de

diferenţe fac mai vizibilã normalitatea socialã şi familialã definite în termeni de specificitate de

gen. Privitor la evitarea cãsãtoriei, aceasta era mai leerã tot în cazul bãrbaţilor. Statutul femeii,

cãreia îi era rezervat îndeosebi spaţiul privat, familia, era conform ordinii divine în concepţia

creştinã. În ciuda problematicii izolãrii, supunerii, dominãrii, toleranţei etc., femeia bizantinã era

în primul rând mamã, reprezentare a Sfintei Fecioare, simbol al bunãtãţii, umanitãţii şi devoţiuniifaţã de copii şi familie, liantul social.

#zvoarele istorice, insistând asupra intrigilor politice şi a celor de la +urte, asupra afacerilor

diplomatice, a controverselor religioase şi a conflictelor militare )domenii, prin definiţie, ale

b$rbaţilor* nu menţiona femeile decât sporadic, cu e'cepţia celor care f$ceau parte din familia

imperial.

În „Vieţile Sfinţilor”, femeile deţineau un rol secundar, erau fie soţii sau surori ale

asceţilor, fie cel mult peregrine pe lâng$ unele locaşuri sfinte, ori femei p$r$site cu daruri vreunuimiracol. 6iografiile femeilor bizantine, care urmau calea sfinţeniei )în num$r restrâns*

reprezentau izvoare informative cu atât mai preţioase cu cat erau rare0.

ot astfel, regulamentele m$n$stirilor de maici au auns pân$ în przent într-un num$r foarte mic

faţ$ de cele ale m$n$stirilor de monari şi probabil c$, proporţional vorbind, s$ se fi redactat mai

puţine, din cauza num$rului covârşitor al m$n$stirilor pentru c$lug$ri din Imperiul i!antin.

2ocumentele monastice evidenţiau rolul, pe care l-au ucat femeile cu propriet$ţi funciare

mai ales atunci cand era vorba de donaţii c$tre m$n$stiri, acelaşi lucru era valabil şi pentru

puţinele testamente scrise de femei care s-au p$strat5.

3 !lice-/ar7 albot, Femeia" în 8uglielmo +avallo, op. cit., p.%39

4 +arles 2iel, op.cit ., p. 5%.

16


3/23

: lectur$ atent$ a te'telor, recuperate sugera c$ societatea patriaral$ a i!anţului avea o

atitudine ambivalent$ faţ$ de femeie, atitudine care se manifesta în modul cel mai e'plicit prin

antiteza frecvent operat$ între #$a şi Fecioara Maria, cea dintâi, acuzat$ f$r$ încetare pentru c$

l-a ispitit şi l-a convins pe A%am s$ m$nânce din pomul interzis al cunoştinţei şi deci a fost cauza

p$catului original, cea de-a doua, venerat$ ca Maica pur& 'i ne(ntinat& a Domnului, al umanit$ţi

posibilitate mântuiri şi a vieţii veşnice; .

Poeta )asia* )sec.al #"-lea* a enunţat cu acuitate şi concizie dubla natur$ a femei, în scimbul de

replici purtat cu împ$ratul Theophil . +and acesta a încercat s$ o atace pe #$a, spunând c$ izvor şi

cauz$ pentru toate nepl$cerile omeneşti a fost o femeie, )asia i-a luat imediat ap$rarea,

completând cu ideea c$ drumul întregii regener$ri umane a pornit de la o femeie.

În i!anţ a e'istat întotdeauna o tensiune între idealul ascetic creştin al fecioriei şi celibatului, pe

de o parte, şi promovarea c$s$toriei, pe de alta< c$s$toria oferea legimitatea releţiilor se'uale şi procreaţiei indispensabil$ pentru perpetuarea speciei. +$s$toria era, la urma urmei, o tain$ a

6isericii, iar familia-celula de baz$ a societ$ţii. =olul prim al femeii consta în creşterea copiilor

şi femeia bizantin$ a fost cel mai des elogiat$ pentru misiunea ei matern$1.

/amele erau frecvent descrise în ipostaza de indicatoare tandre şi afectuoase, preocupate

nu numai de starea fizic$ a fiilor lor, dar şi de evoluţia spiritual$ a acestora> le predau Psalmii, le

povesteau întâmpl$ri biblice sau din viaţa b$rbaţilor sfinţi şi a femeilor sfinte. ?n e'emplu era

mama lui Mihail Psellos

,Teo%ota

, pentru care educaţia copilului preferat era important$. 2eaceea mereu îşi f$cea timp, ca s$ îl asculte şi ca s$ îl înveţe lucruri noi spre a fi de folos acestuia@.

În romanele bizantine, frumuseţea feminin$, ca şi releţiile amoroase erau apreciate

pozitiv.

5 Aean 8rodidiers de /atons, +e femme %ans l,#mpire -!antine, în P. 8rimal " istoire on%ial %e la femme, ditura !rman +olin, Paris, %@90, p. %3.

6 8uglielmo +avallo, /mul 0i!antin, ditura Polirom, 6ucureşti, &444, p. %3@.

7 Stelian 6rezeanu, op. cit., p. 04.

8 Steven =unciman, +a ci$ili!ation 0-!antine, ditura Pa7ot,, %@30, p. &43.

9 Bicolae #orga " Istoria $ieţii 0i!antine. Imperiul 'i ci$ili!aţia %up& i!$oare, ditura nciclopedic$=omân$, 6ucureşti, %@90, p. 3;.

17


4/23

Pe de alt$ parte, femeile erau în mod constant privite cu suspiciune, fiind un potenţial

obiect al ispitei, în perioada menstrual$ erau considerate impure, iar în cele patruzeci de zile ale

l$uziei treceau drept fiinţe slabe şi nedemne de încredere%4. Prin urmare r$mâneau victime ale

nenum$ratelor forme de discriminare, de e'emplu în ceea ce priveşte condiţia lor legal$, accesul

la instrucţie şi libertatea de mişcare.

+u rare e'cepţii, puţinele femei care urmau calea sfinţeniei depuneau ur$mântul de

intrare în viaţa monaal$ ca fecioare, refuzând în acest fel se'ualitatea sau renegau propia

feminitate şi concurau cu idealul monaic b$rb$tesc, au fost femei care, în practica vieţii

ascetice, au auns s$ m$nânce atât de puţin, încât sânii li s-au stafidit, iar ciclul menstrual li s-a

întrerupt%%.

ra semnificativ faptul c$ deşi rolurile de general, medic sau atlet erau rezervate în mod

normal b$rbaţilor, stareţele erau şi ele încuraate s$-şi comande propiile trupe, s$ se îngrieasc$spiritual de maicile încercate de boal$, s$ supravegeze e'erciţiul aspru al regimului monaal la

care se supunea mulţimea de credincioase%&.

!stfel, Theo%ora S-na%ena, fondatoare, în secolul al "#C-lea a m$n$stirii Maicii

Domnului a 1e%uplecatei 1&%e2%i, a îndemnat st$ruitor stareţa s$ îşi înving$ sl$biciune

femeiasc$ Ds$-şi suflece mânecileE ca un b$rbat şi s$-şi asume o atitudine ot$rât masculin$%3.

+u puţini ani înainte, împ$r$teasa, Theo%ora Paleologhina )fondatoarea m$n$stirii din

(ips* a spus c$ femeile erau lipsite de putere de la natur$ şi aveau nevoie de protecţie.(egislaţia bizantin$ protea unele drepturi ale femeii, de e'emplu pe acela de a moşteni şi

de a l$sa moştenire. Fiii şi fiicele aveau drepturi egale asupra propriet$ţii familiei.

Femeii îi era garantat$ posesia dotei oferite de familia sa, cu ocazia nunţii. !cest drept de

a moşteni şi de a l$sa moştenire bunurile familiei, a permis multor femei s$ acumuleze averi

10 8e. #. 6r$tianu, Stu%ii 0i!antine %e istorie economic 'i social&, ditura Polirom, 6ucureşti, &443, p.;@.

11 A. :rtolan, #3plication histori4ue %es instituts %e l,empereur 5ustinian, ditura Plon, Paris, %19;, p.054.

12 !. !. Casiliev " op. cit ., p. 15.

13 !. . (aiou-omadaGis, The 6ole of 7omen in -!antine Societ-, (ondon, %@1%, p. &03.

18


5/23

considerabile, pe care le putea folosi în scopuri caritabile, de mecenat în art$, pentru a fonda o

m$n$stire, pentru aciziţionarea de terenuri sau pentru investiţii în afaceri%0.

: bun$ parte din legislaţii )legile referitoare la divorţ sau la adulter* discrimina îns$

femeile şi le dezavantaa. Femeile ap$reau la procese în diferite roluri> ca persoane care f$ceau

recurs, ca persoane cemate în udecat$, ca martore, în general îns$ m$rturia lor era considerat$

mai puţin credibil$ dec$t cea a b$rbaţilor %5.

!stfel, un act sinodal de la %044 declara c$ de poziţia, unei anume Anna Paleglina nu ea

era vorba, înaintea de toate, de o femeie şi pentru c$ s-a contrazis.

2ispoziţia )o%ului Iustinian conform c$reia femeia nu putea depune m$rturie în cazul

unui testament era reconfirmat$ de legislaţia ulterioar$%;. 1o$ella 8+VIII a lui +eon al VI9lea le

interzicea femeilor s$ asiste ca martore la stipularea contractelor de afaceri, motivaţia era c$

femeile nu trebuiau s$ frecventeze tribunalele, unde erau prezenţi b$rbaţi, nici s$ intre încestiuni eminamente masculine. !ceeaşi lege acorda, totuşi femeilor dreptul de a depune

m$rturie în anumite situaţii care ţineau de sfera lor> de e'emplu, în leg$tura cu naşterea unui

copil. rebuie ad$ugat c$, în ciuda interdicţiilor legale, un anumit num$r de documente prezenta

semn$turile unor martori-femeii%9.

II. . !ele t"ei eta#e $in %iaţa unei femei&t'n("()*+ţie ,i mam( %($u%(

14 A. :rtolann, op.cit ., p. 054.

15 Paul (emrle, Istoria i!anţului, ditura ?niversitas, 6ucureşti, %@@1, p. %%%.

16 Pilippe !r iHs, 8eorges 2ub7, op. cit ., p. %13.

17 manoil 6$duş, op. cit ., p. %39.

19


6/23


7/23


8/23

Psellos îi l$uda religiozitatea, pudoarea, îndemânarea la lucru cu acul, ca erudit afirma c$

fata avea vocaţia înv$ţ$turii. St-liana asista cu regularitate la slubele bisericeşti, de dimineaţ$ şi

de sear$, îi pl$cea s$ cânte psalmi şi imnuri, iubea în mod special anumite icoane. Înc$ de

timpuriu f$cea acte de caritate, dând o mân$ de autor s$racilor şi bolnavilor &;.

Fetiţa se ar$ta iubitoare cu p$rinţii, îi s$ruta şi-i îmbr$ţişa, le st$tea adesea pe genuci<

moartea ei, a însemnat o grea lovitur$ pentru Psellos şi pentru soţia sa.

?na dintre puţinele forme de recreere pe care le avea la îndemân$ o fat$ era s$ viziteze

b$ile publice, unde se putea opri s$ vorbeasc$ şi s$ guste ceva cu prietenele&9.

: fat$ provenind dintr-o familie bun$ ca Theophano, care avea s$ devin$ soţia lui +eon al

VI9lea, nu ieşea din cas$ pân$ la asfinţitul soarelui, în felul acesta se reducea posibilitatea ca

privirile st$ine s$ se îndrepte asupra ei&1.

Servitori s$i o escortau atenţi pe tot traseul pe care-l avea de parcurs. Fetelor li seîng$duia s$-şi însoţeasc$ p$rinţii dac$ aceştia mergeau s$ vad$ vreo biseric$,s$ fac$ o vizit$ unui

om sfânt sau s$ contemple vreo procesiune.

!veau la dispoziţie p$puşi de cear$ sau argil$, se ucau cu mingea care era confecţionat$

din piele moale, printr-un oc asem$n$tor şotronului foloseau cinci pietricelen ) Pentalitha*. În

plus le amuzau ocurile în care se degizau. Theo%oret %in )-rus descria câteva fetişcane

degizate în c$lug$ri sau demoni&@.

6iograful, SfântuluiSimeon 1e0unul

nu privea, în scimb, cu ocii buni copilele carecântau pe str$zi, observând c$ atunci când vor creşte vor deveni prostituate.

Pentru maoritatea fetelor bizantine, copil$ria se sfârşea brusc, o dat$ cu pubertatea, care,

de obicei, era urmat$ curând de logodn$ sau de nunt$. Faptul c$ fetele se c$s$toreau la vârstea

fragede şi aveau de timpuriu copii constituia o regul$ în 6izanţ, alternativa de care puteau

beneficia adolescentele era intrarea într-o mân$stire34.

26 LLL +umea 0i!antin&,M, p. 05.

27 !. . (aiou-omadaGis, op. cit ., p. &5@.

28 +arles 2iel, op. cit ., p. 3;&.

29 Cladimir Nanga, op. cit ., p. %;5.

22


9/23

P$rul femeilor r$mânea intact, coafurile erau probabil ridicate cu mult$ iscusinţ$ dac$ se

ţinea cont dup$ acele lungi care erau folosite. (egea salic$ 3% pedepsea cu 05 de DsousE, iar aceea

a burgunzilor cu numai 0& crima de a fi tuns un baiat liber sau o fat$ liber$. (egea preciza c$

acest$ crim$ nu era pedepsit$ dac$ fusese comis$ în afara casei victimei, cu prileul unei b$t$lii la

care ar fi luat parte femeia.

(egea francilor salieni era la fel de cumplit$ pentru delicte care angaau întreaga

concepţie p$gân$ despre trup> un om liber care atingea mâna unei femei pl$tea %5 de DsousE,

dac$ atingea braţul pân$ la cot 34 de DsousE, iar dac$ aunsese pân$ la sân 05 de DsousE.

!şadar, trupul femeii era tabu. e'tele anumitor manuale pentru duovnici dezv$luiau c$

în cursul ceremoniilor p$gâne, femeia sau fata se dezgolea toat$ pentru a aduce ploaie sau a

fecunda p$mântul. ! atinge o femeie însemna a leza procesul vieţii. Femeia şi b$rbatul nu puteau

fi goi decât într-un singur loc, cel unde se procrea> patul. !stfel, goliciunea era sfânt$. 2ar goliciunea creştin$ avea alt înţeles3&. Înc$ din veacul al ##-lea Î.+r., au început a se forma state

independente la arabii Siriei. 2in punct de vedere politic şi cultural, cel mai însemnat stat arabo-

sirian din epoca #mperiului roman a fost acela de Palm7ra, având-o drept suveran$ pe Oenobia.

St$pânind cultura elenistic$, aceast$ femeie îndr$zneaţ$ a întemeiat în a doua um$tae a veacului

al ##-lea d.+r. un mare stat care se întindea în gipt şi în cea mai mare parte din !sia /ic$.

Împ$ratul !urelian a nimicit )&93* acest stat şi Oenobia a împodobit la =oma carul s$u de

triumf

33

.2in pasaele D Illia%eiE30 se poate spune c$ femeia era întrutotul la dispoziţia b$rbatului.

Caloarea suprem$ pentru ea era viaţa de femeie în libertate. Sclavia era o mare nenorocire pentru

oamenii liberi.

30 +arles 2iel, op. cit ., p. 03.

31Pilippe !r iHs, 8eorges 2ub7, op. cit ., p. %;%.

32 #bidem, p. %;&.

33 Bicolae 6$nescu, Istoria Imperiului 0i!antin, ditura !lbatros, 6ucureşti, %@13, p. 30.

34 Bicolae #on 6arbu, Valori umane (n literature greac&, ditura Pentru literature universal, 6ucureşti,%@;9, p. 33.

23


10/23

Supunerea faţ$ de soţ, era o alt$ virtute preţuit$. Femeia participa la toate durerile şi

bucuriile soţului ei şi trebuia s$ se acomodeze la orice situaţie. S-ar putea ca eluirea lui Paroclu,

de c$tre Nrises s$ fi fost un simplu ritual şi nu o dovad$ de iubire.

2ragostea de soţ era întrupat$ de !ndronace, iar iubirea de mam$ de Necube. =$zboiul

care aducea b$rbaţilor faim$ era pentru femei o mare nenorocire35.

În „/%issea” virtuţile femeii erau întrupate în Penelopa, model de drept şi fidelitate faţ$

de soţ şi de gospodin$. În aceast$ lucrare erau prezente şi astfel de femei decât cele sclave. În

afar$ de Penelopa în „/%issea” au ap$rut )alipso, )irce, sclav necredincios din casa lui lise,

pe #lena.

#lena nu doar l-a îmb$tat pe lise, dar i-a strecurat pe furiş o spad$. a se afla pe aceeaşi

linie a conduitei ce o avusese faţ$ de !frodita, când zeiţa a îndemnat-o s$ se duc$ mai repede

lâng$ Paris, fugit din faţa lui Mamelan. )irce şi )alipso erau zeiţe. Printre figuri de muritoare sen$m$rau Mausices, întrupare a naivit$ţi feciorelnice, apoi Melto, care l-a insultat pe lise, apoi,

#uri%iceBC .

În poemele omerice femeile libere, dar şi sclavele erau în puterea b$rbatului. 6$rbaţii

doreau ca femeile lor s$ fie frumoase, arnice, cu suflet bun, astfel c$ dac$ o sclav$ întrunea

calit$ţile dorite, era mai apreciat$ decât soţia.

2ac$ icoana lui ristos reproducea tr$s$turile Dumne!eului devenit /m, icoana Maicii

Domnului reprezint$ prima fiinţ$ uman$ care a realizat ţelul întrup$rii - Îndumnezeirea omului.

Fecioara era prima f$ptur$ a genului uman, care a atins scopul rezervat oric$rei creaturi, Sf>ntul

+uca a pictat primele trei icoane ale Fecioarei>

#. Milosti$& „#lEouse” sau „Fecioara tan%reţei” era imaginea unei mame care suferea

profund la gândul iminentului supliciu al Fiului ei39.

##. „/%ighitria” sau „)&l&u!itoarea” era Fecioara şi Pruncul erau faţ$ în faţ$, orientaţi

spre privitor.

###. Fecioara f$r$ prunc.

35 #bidem, p. 30.

36 #bidem, p. 35.

37 (eonid ?spensG7, Teologia icoanei, ditura !nastasia, 6ucureşti, %@@0, p. 33.

24


11/23

+ea mai vece m$rturie privind icoana lui +uca data din secolul al C#-lea şi a lui Teo%or ,

un istoric bizantin31.

'ist$ o icoan$ f$cut$ în cip miraculos, a St$pânei din (idda, care se s$rb$toreşte pe &;

iunie. Femeia aducea mântuire şi rolul ei în 6izanţ era apreciat mai mult sau mai puţin.

II. -. !(*(t+"ia femeii

2e la sfântul Pavel se cerea celor doi soţi s$ fie analogul în microscosm a solidarit$ţii

grupului cu simplitate de inim$. +iar dac$ uneori erau tulburate primedios de lucr$rile

38 #bidem, p. 30.

25


12/23

Sfântului 2u cu prileul adun$rilor nediferenţiale ale sfinţilor, leg$turile dintre soţ şi soţie,

precum adun$rilor nediferenţiate ale sfinţilor, leg$turile dintre soţ şi soţie precum şi cele dintre

st$pân şi sclav erau reafirmate în familia creştin$3@.

+$s$toria trebuia s$ fie izbânda misiunii civilizatoare a comportamentului celor de viţ$ nobil$

asupra periferiei nedisciplinate a propriei lor clase> soţiile lor. Perecile c$s$torite ap$reau în

public ca o miniatur$ a orânduirii civice. =elaţiile dintre femei şi b$rbaţii oglindeau politeţea

plin$ de gravitate şi lealitate faţ$ de categoria social$ a lui cu care se presupune c$ omul la putere

îşi îmbr$ţişa cetatea cu dragoste04.

+$s$toria trebuia s$ se fac$ din dragoste, pentru c$ ciar dac$ un om ar vorbi în limbi omeneşti şi

îngereşti şi nu ar avea dragostea, ar fi ca o arm$ sun$toare sau ca un cimval z$g$nitor, pentru c$

dragostea acoper$ totul, n$d$duieşte totul, sufer$ totul0%. +$s$toria era unirea b$rbatului cu

femeia, o comunitate aîntregii vieţii, o împ$rt$şire a dragostei divine şi umane. 2up$ IustinianG<

mariaul era unirea cu femeia, care consta dintr-o comunitate de viaţ$ de nedesp$rţit.

În veciul drept roman familia se a'a în urul puterii şefului de familie, unind sub autoritatea sa,

copiii, persoanele adoptate şi ciar pe sclavi. Jeful familiei avea putere nelimitat$ asupra

membrilor ei, inclusiv dreptul de viaţ$ şi de moarte )„ius a $itae necis4ue”* asupra membrilor 03.

Familia roman$ organizat$ în urul acestei puteri se numea Dagnatic&E, iar leg$tura uridic$ dintre

„pater familias” şi cei de sub autoritatea sa se cema rudenie agnatic$ sau civil$. Pe m$sur$

dezvolt$rii sclavagiste, a comerţului, aceast$ leg$tur$ a devenit anacronic$ şi s-a impus un noufel de rudenie, cea de sânge, cognaţiunea. Iustinian a asigurat triumful cognaţiunii prin legile

lui00.

39 # +or., 9,&,0.

40 Pilippe !r iHs, 8eorges 2ub7, op. cit ., p. &;0.

41 # +or., %3. %, &, 0, 5, ;, 9.

42 Bicolae #orga, Sinte!& H, p. 35.

43 Cladimir Nanga, Principiile %reptului pri$at roman, +lu-Bapoca, ditura 2acia, %@1@, p. ;%.

44 #dem, Drept roman pri$atH" p. %94.

26


13/23

Pentru a se realiza un maria era nevoie de acordul p$rinţilor, de o anumit$ vârst$, de

„connu0ium”, adic$ dreptul de a contracta o c$s$torie atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv

)„connu0ium est u3oris 2ure %uce%o facultas”*05.

Soţul era ales de p$rinţi sau de o rud$. În c$utarea unei partide rudele râvneau la avere şi la

relaţiile viitoarei rubedenii. :dat$ alegerea f$cut$ ei aşteptau descendenţi de la tân$ra perece.0;

/ariaul era o urcare pe o treapt$ superioar$ şi era acompaniat de invocaţia divin$.

+$s$toria avea mai mult un caracter religios, decât legal în vremea lui Iustinian, fiind considerat$

un leg$mânt faţ$ de 2umnezeu.

2e e'emplu mama lui #ustachios cel T>n&r G* a c$utat o fat$ de familie bun$ pentru fiul

ei, soţul Mariei celei Tinere i-a propus o înrudire a prietenului s$u şi aşa mai depa$rte, pân$ când

s-a oficiat c$s$toria, deci rudele erau un fel de mesageri, peţitori.

(egea le impunea p$rinţilor datoria de a-şi c$s$tori copiii, iar dac$ o fat$ r$mânea Dpiatr$-n cas$E pân$ la dou$zeci şi cinci de ani, ea dobândea dreptul de a le cere îndeplinirea obligaţiei

lor. 2in secolul al #C-lea 6iserica a aplicat un principiu statornic, numele nu trebuiau

amestecate01.

Bumele nu trebuiau suprapuse leg$turilor dintre cei doi indivizi. omul patriarului

Sisinnios din anul @@9 e'plica acest lucru. l spunea c$ erau proibite c$s$toriile între

veriverişoare, primariprimare, cu fraţisurori, un unci şi un nepot cu dou$ surori succesiv sau

cu o fat$ şi apoi cu mama acesteia. ?n b$rbat nu se putea uni cu mama lui vitreg$ sau cusoacra0@.

În epoca araic$ a dreptului roman c$s$toria se înceia de c$tre şefii de familie ca o

consencinţ$ a autorit$ţii, pe care ei o aveau asupra copiilor, „patri potestas”. În dreptul clasic pe

45 8aius, op. cit., p. %&@.

46 Cladimir Nanga, op. cit., p. %&@.

47 A. :rtolan, op. cit ., p. 9@.

48 Pilippe !r iHs, 8eorges 2ub7, op. cit ., p. 345.

49 A. :rtolan, op. cit ., p. 1%.

27


14/23

lâng$ consimţ$mântul capilor se cerea şi cel al persoanelor ce urmau s$ se c$s$toreasc$, dar

treptat a prelevat în fapt voinţa acestora din urm$.

În caz de conflict între şefii de familie şi copiii lor, împ$ratul !ugustus le-a îng$duit

fetelor s$ cear$ magistratului ca acesta s$-l constrâng$ pe capul familiei s$-şi dea

consimţ$mântul pentru c$s$torie. #ustinian a acordat aceleaşi drepturi fiilor. ra interzis$

bigamia, iar unele c$s$torii erau proibite din cauze sociale, politice, dar au e'istat şi e'cepţii.

+$s$toria începea cu o DengiesisE, o promsiune oral$ de luare în c$s$torie, care anunţa logodna54.

Începând cu secolul al C#-lea logodna a dobândit o însemn$tate mai mare. ra soluţia

pentru familiile prea gr$bite ca s$ aştepte vârsta nubilit$ţii legale> doisprezece ani la fete şi

paisprezece ani la b$ieţi.

(a !tena nu e'ista nici o regul$ privind vârsta c$s$toriei. esio% încuraa b$rbaţii de

treizeci de ani s$ aleag$ de soţii fete de şaisprezece ani, iar Menan%ru afirma în secolul al #C-leac$ mariaul era un r$u necesar 5%.

(ogodna f$cea obiectul unui act notarial care fi'a o dat$, valoarea zestrei, eventual o

desp$gubire. 2omicilierea logodnicilor reprezint$ un element al dosarului.

+onsimţ$mântul p$rinţilor era indispensabil pentru copiii neemancipaţi, indiferent de

vârst$.

inerilor de ambele se'e, c$snicia timpurie le era propus$ drept stavil$, ce-l ocrotea pe

creştin de valurile promiscuit$ţii în timpul adolescenţei. otuşi nici ciar un moralist ca Ioan

=ur& %e Aur nu g$sea nimic problematic în actul social ca atare când acesta se înf$ptuia în apele

potolite ale vieţii conugale legale5&. Cecile restricţii continu$ s$ limiteze relaţiile, dar ele

privesc momentul şi modul împlinirii.

=egulii care îi interzicea b$rbatului s$ se aproprie de femeie în timpul menstruaţiei şi al

sarcinii i se adaug$ obligaţia de a se abţine în timpul s$rb$torilor bisericeşti, dar când e'perienţa

se'ual$ era autorizat$ p$rea ceva normal53.

50 =obert FlaceliHre, op. cit ., p. 1%.

51 I0i%em, p. 99.

52A. :rtolan, op. cit ., p. 31.

53 Steven =unciman, op. cit ., p. 31.

28


15/23

/ai mult medicii afirmau c$ numai unirea partenerilor asigura z$mislirea unui copil,

precum şi calitatea temperamentului acestuia, adic$ ecilibrul dintre umorile calde şi reci care

fac din el un b$iat sau o fat$, un individ boln$vicios sau perfect s$n$tos50.

Pa$el îndemna oamenii s$ nu se lipseasc$ unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin

buna învoial$, pentru un timp, în vremea postului şi a rug$ciunii, apoi s$ se împereceze din

nou55.

Faţ$ de alte contracte, care se f$ceau prin scrisori sau measgeri, cel de c$s$torie nu se

putea înceia dac$ unul din soţi lipsea.

!legerea naşilor era menţionat$ în istoriografie atunci când cumetria cu împ$ratul marca

pentru naşul finului imperial o etap$ în bun$voinţa suveranului5;. Başul de botez era şi viitorul

naş de cununie, care urma s$ ţin$ cununia nupţial$, conform ritului grecesc, deasupra capului

finului.Filiaţiunea adoptiv$ şi cea întemeiat$ prin botez se suprapuneau aceloraşi legi ca şi cea

biologic$. Se interzicea c$s$toria naşului cu fina, înc$ din secolul al #C-lea. )onciliul %in C


16/23


17/23

Petrecerea se sfârşea dup$ ce mirii intrau în camera nupţial$, „thalamos” şi fata îşi d$dea

os voalul. ?şa camerei era încis$ şi p$zit$ de prietenii ginerului, care cântau tare imnuri

nupţiale spre a se speria duurile rele.

În i!anţ împ$ratul nu-şi alegea soţia din raţiuni politice. Prinţul o descoperea pe cea care

trebuia s$ o ia de soţie printr-un procedeu original şi bizar, care sem$na cu o preselecţie;3.

În romanul „elthan%ros 'i )hr-sant!a” descrierea nunţii avea mai multe detalii de

remarcat. Pentru început se d$dea la palat un mare osp$ţ la care asistau împreun$ cu b$rbaţii,

)hr-sant-a şi femeile curţii. !poi în faţa notarului se semna contractul unde era înscris$ zestrea

pe care prinţesa o d$dea servitoarei şi cea pe care regele o d$dea lui elthan%ros. Între timp se

celebra c$s$toria, iar patriarul îi binecuvânta pe soţi, iar deasupra capului soţului regele ţinea

coroana nupţial$, pe când )hr-sant!a o ţinea deasupra capului soţiei;0.

În opera lui Dighenis Akritis se prezentau darurile de nunt$. Akritis a primit de lastrategul s$u doisprezece cai negri, doisprezece arm$sari acoperiţi împ$r$teşte cu m$tase

purpurie, cu şei şi frâie de argint, dosiprezece ulii din !basgia şi tot atâţia şoimi;5.

! mai primit dou$ icoane sm$lţuite ale Sf>ntului Teo%or , un cort urzit cu aur cu sfori de

m$tase şi ţ$ruşi de argint. (ogodnicei i s-au dat daruri m$reţe, biuterii, stofe fine, costume

persane. !stfel nunta a ţinut trei zile;;.

+onsumarea c$s$toriei presupunea mutarea fetei în casa soţului, ceea ce reprezenta

ceremonia principal$ a unei c$s$torii, „gJmos”

. (a !tena soţia renunţa la uc$riile copil$riei,dup$ care urma baia de purificare la fântâna )allirrhoe. Femeile veneau cu torţe şi în milocul lor

era un b$rbat, ce cânta la oboi. În urma acestuia se afla o alt$ femeie ce aducea un vas cu ap$

pentru baie. Prin acelaşi ritual trecea şi logodnicul;9. ?n b$rbat şi o femeie care aveau un copil

din mariaul anterior se puteau c$s$tori, dar aşa cum reiese din legile lui Valentinian" Theo%osie

63 +arles 2iel, 6izanţ. M&rire 'i %ec&%ere" ditura Baţional-+iornei, 6ucureşti, %@94, p. %19.

64 #dem, Figuri H, p. 333.

65 I0i%em, p. 34@.

66 LLL2igenis !Gritas, ditura ?nivers, 6ucureşti, %@90, p. %%3.

67 =obert FlaceliHre, op. cit ., p. 1&.

31


18/23


19/23

Procopius*G amintea şi de c$s$torii nedorite, silite, prin povestea unui cuplu care se

plimba cu barca. (iniştea lor a fost tulburat$ de nişte r$zvr$tiţi, ce i-au cerut femei s$ vin$ cu ei,

spre a o l$sa în viaţ$. !uns$ în barca lor, ca s$-şi salveze onoarea, femeia a s$rit în ap$ şi a

p$r$sit aceast$ lume. 2eci se mergea pân$ la sacrificiul suprem pentru a se ap$ra puritatea

c$s$toriei.

În urma mariaului soţia lua numele de „u3or”, iar soţul pe cel de „$ir”. !vând aceste

calit$ţi, b$rbatul trebuia s$ proteeze şi s$ întreţin$ soţia, iar ea îi datora supunere şi respect 95.

Bevasta nu avea alt domeniu decât cel al soţului ei. +opii rezultaţi erau ai b$rbatuului, în afar$ de

câteva e'cepţii. Soţul devenea proprietarul zestrei femeii. 2ac$ doi oamenii tr$iau în concubina

nu erau în afara legii, dar nu era onorabil, pentru femeie.

inerii c$s$toriţi trebuiau s$ îndeplineasc$ unele condiţii stabilite de legea roman$,

cunoscute sub numele de „ius conu0ii”*C .+ei ce urmau s$ se c$s$toreasc$ nu puteau fi rude între ei )în linie direct$ la infinit, în

linie colateral$ pân$ la gradul de p$rinţi, când se producea un viol. 2ivorţul era rar. 2ac$ unul

dintre soţi p$r$sea neustificat familia trebuia s$ pl$teasc$ o amend$ sever$ 99. 2in secolul al C#-

lea divorţul se f$cea prin acord comun, iar în secolul al C###-lea a fost interzis$ poligamia.

)onstantin )343-339*91 a autorizat divorţul din partea soţiei în anul 33%, dac$ se dovedea

c$ soţul era criminal sau a profanat un mormânt şi din partea b$rbatului dac$ soţia era cuzat$ de

adulter,de otr$vire sau de pro'enetism. Separarea avea drept cauz$ relaţiile se'uale multiple alefemeii, impotenţa soţului, lepra.

74 Procopius din +aesarea, op. cit ., C##, 35, 3;, 39.

75 A. :rtolan, op. cit ., p. 9@.

76 Cladimir Nanga, op. cit ., p. ;&.

77 :vidiu 2rîmba, op. cit ., p. %14.

78 #on 6arnea, :ctavian #liescu, )onstantin cel Mare, ditura Jtiinţific$, 6ucureşti, %@1&, p. ;;.

33


20/23

?n cuplu adulter era pedepsit cu t$ierea nasului, iar femeia era încis$ în mân$stire. Soţul

avea un r$gaz de doi ani pentru a o lua acas$. În scimb soţii se puteau desp$rţi de comun acord

pentru a se c$lug$r i9@.

6iserica interzicea a treia c$s$torie şi nici a doua nu era aprobat$, dar au e'istat şi

e'cepţii. 2e e'emplu prima soţie a lui Casile # a fost trimis$ la p$rinţi spre a se c$s$tori cu

#$%ochia Ingerina. Loe Porfirogenata, ce în pofida vârstei înaintate a avut curaul s$ se m$rite a

treia oar$, ciar şi dac$ acest maria nu a fost fericit. Împ$raţii nu se puteau c$s$tori cu femei

care nu erau „porfirogenete”, dar Iustinian; a luat-o de soţie pe umila şi mult apostrofata de

Procopius %in )aesarea în „Istoria secret&”, Teo%ora, datorit$ faptului c$ unciul s$u, Iustinian,

a abrogat aceast$ lege.

Iustinian a desfiinţat şi formalit$ţile p$gâne, care însoţeau ritualul c$s$toriei.

Soţul devenea un uzufructar al bunurilor dotale şi dac$ soţia considera c$ ele nu erauadministrate bine, ea putea cere restituirea lor. (a desfiinţarea mariaului #ustinian a constituit în

favoarea bunurilor o ipotec$ general$, care lua fiinţ$ în ziua c$s$toriei, asupra bunurilor

b$rbatului, fiind ca un fel de contract prenupţial actual1%.

2ac$ un b$rbat divorţat se rec$s$torea, b$iatul lui din prima c$s$torie nu putea deveni

soţul fetei din a doua c$s$torie, deci a surorii lui dup$ tat$.

Riitoarele numite „pallakai” era numeroase, dar condamnate de 6iseric$. le erau de

condiţie social$ inferioar$, fapt care îngreuna situaţia copiilor lor. Psellos

descria cum Loe

,moştenitoarea legitim$ a tronului dup$ moartea unciului s$u, Vasile al II9lea era b$trân$ când s-

a m$ritat cu )onstantin Manomahul , care la rândul lui fusese de dou$ ori v$duv1&. !cesta s-a

îndr$gostit de Sklerena, din familia Skleroi. Se ducea la ea acas$ şi între ei a e'istat o leg$tur$

numit$ DpiliaE, care a scandalizat Senatul. l aştepta moartea lui Ooe spre a se însura cu

Sklerena. Îns$ ţiitoarea a decedat înaintea împ$r$tesei13. În timpul lui Iustinian )5&9-5;5*10

femeile b$nuite de adulter r$mâneau nepedepsite, pentru c$ bailissa era de partea lor şi le auta s$

79 +arles 2iel, op. cit., p. &&;.

80 Cladimir Nanga, op. cit ., p. %9&.

81 A. :rtolan, op. cit ., p. @0.

82 Pilippe !r iHs, 8eorges 2ub7, op. cit ., p. 3%%.

34


21/23

obţin$ iertarea. +ei care nu puteau dovedi vinov$ţia nevestelor acuzate, le pl$teau zestrea înzecit,

erau biciuiţi sau încarceraţi.

2e la tinerii c$s$toriţi se aşteptau copii. (a naştere mama era asistat$ de femeile casei,

„mJia”. (ocuinţa era uns$ cu zmoal$ pentru ca duurile rele s$ fie gonite. 2up$ aducerea pe

lume a copilului, se punea deasupra uşii o ramur$ de m$slin, dac$ era b$iat şi o bentiţ$ de lân$,

dac$ era fetiţ$. În a şaptea zi de la naştere avea loc s$rb$toarea familiei, numit$ „amphi%romia”,

un rit de purificare atât pentru mam$ cât şi pentru femeile ce au autat-o s$ nasc$, deoarece

femeia era considerat$ impur$ patruzeci de zile de la naştere.

6ebeluşul era luat în braţe şi era purtat în fug$ în urul vetrei, fiind astfel înregistrat în

grupul social. În a zecea zi aveau loc un sacrificiu şi un bancet, iar copilul primea un nume şi

daruri15.

?nele odrasle se l$sau mult aşteptate, de aceea când ap$reau era o bucurie imens$. 2ee'emplu naşterea Anei )omnena a unit leg$tura dintre Irina Dukas şi Ale3e )omnenul .

parado'al cum un cuplu încearc$ ani la rând s$ fac$ un copil şi dup$ ce apare primul urmeaz$

alţii, ceea ce e o dram$ pentru primul n$scut. Ana )omnena afirma c$ tragedia vieţii ei a început

la opt ani, când i s-a n$scut fratele Ioan, care a devenit împ$rat în locul ei1;.

În 8recia, c$s$toriile nu duceau la naşterea multor copii din dou$ motive> soţul g$sea

uşor satisfacerea instinctului se'ual în afara c$minului şi apoi p$rinţii se fereau din cauza s$r$ciei

şi a egoismului s$ aib$ şi alte guri de r$nit. esoi%

îndemna oamenii s$ aib$ doar un copil, iar Platon opta pentru un b$iat şi o fat$. Se f$ceau deosebiri între se'ul copiilor şi se prefereau

b$ieţii19.

Înlocuirea agnaţiunii cu cognaţiunea a facilitat adopţiile. Iustinian a creeat dou$ feluri de adopţii>

una cu efecte depline, când cel adoptat era cognat cu adoptatorul şi în consencinţ$ nu pierdea

83 /iail Psellos, op. cit ., p. @%.

84 Procopius din +aesarea, op. cit." "C##, &0, &5.

85 =obert FlaceliHre, op. cit ., p. %43.

86 !na +omnena, op. cit ., p. %&@.

87 Cladimir Nanga, op. cit . p. ;9.

35


22/23

drepturile succesorale şi alta cu efecte reduse, „minus plena”. +are înl$tura posibilitatea

copilului de a mai avea pretenţii la moştenirea averii tat$lui natural.

!p$rea „aprogaţiunea”, în cazulîn care persadoptat$ era una independent$ „sui iuris”.

2e asemenea în caz de adopţie se cerea de al doilea s$ nu se opun$11.

2ac$ un copil s-a emancipat prin adopţie el nu obţinea mai mult decât fratele vitreg. În

consencinţ$ prin reciprocitate, privind tat$l lor natural, cât ei erau în sânul familiei adoptive erau

consideraţi str$ini de familia lor adev$rat$ şi nu aveau nici un drept la moştenire, dar faţ$ de

p$rintele adoptiv aveau aceleaşi drepturi precum cele faţ$ de tat$l lor natural înainte de adopţie.

)onstantin )343-339* a stabilit c$ bunurile copilului moştenite de la mama sa constituie sub

numele de „0ona a%$enticia” o mas$ patrimonial$, care va r$mâne în proprietatea copilului, dar

asupra ei tat$l va p$stra un drept de administrare şi folosinţ$. Împ$ratul #ustinian a stabilit c$ tot

ce dobândea copilul, dobândea pentru el1@.+ând o soţie dorea ca soţul ei s$ fie impotent se ungea pe tot corpul cu miere, apoi se

t$v$lea prin grâu şi-i d$dea acestuia s$ m$nânce o pâine pl$m$dit$ pe coapsele ei. P$inea era

realizat$ din grâu m$cinat în sens invers. : alt$ metod$ era introducerea unui peşte în vagin, care

dup$ ce murea era g$tit şi dat soţului s$-l m$nâne. Pentru avort foloseau un amestec de plante@4.

În 8recia spre a se evita m$rirea familiei se apela la avort sau la p$r$sirea nou-n$scuţilor. Femeia

nu putea avorta f$r$ acordul soţului, nici sclava f$r$ consimţ$mântul st$pânului. +opilul n$scut şi

nedorit era introdus într-o oal$ de lut şi era p$r$sit f$r$ remuşc$ri. !ceast$ soart$ o aveau înspecial copiii nelegitimi@%.

Pierderea virginit$ţii înainte de c$s$torie era o întinare, pe care doar predestinarea

monaal$ o putea compensa. =$mase v$duve femeile aveau dreptul s$ administreze bunurile

familiei. Pentru c$ mortalitatea tinerilor era mai mare la vârsta c$s$toriei, a sc$zut vârsta

mariaului de la şaisprezece ani la paisprezece ani.

88 #dem, Principiile %reptului pri$at roman, ditura 2acia, +lu-Bapoca, %@1@, p. ;9.

89 A. :rtolan, op. cit ., p. 013.

90 Cladimir Nanga, Drept pri$atH, p. %&9.

91 =obert FlaceliHre, op. cit ., p. %4;.

36


23/23

Femeile r$mase v$duve se puteau rec$s$tori doar dup$ zece luni sau dup$ un an spre a se

vedea dac$ r$posatul a mai l$sat urmaşi înainte s$ moar$. 2e e'emplu vdocia, v$duva lui

+onstantin al "-lea s-a îndr$gostit de =oman 2iogene, un general care la moartea suveranului a

condus o r$scoal$, care a fost învins$. 2iogene a fost prins şi pe când îşi aştepta udecata a fost

mirat c$ suverana l-a iertat. 6asilissa suporta cu greu v$duvia, dar nu se putea rec$s$tori, fiindc$

înainte de moarte +onstantin al "-lea a determinat-o s$ semneze un document prin care

împ$r$teasa promitea c$ nu se va rec$s$tori@&.

!cest act se afla la patriar. Spre a-l obţine, vdocia s-a pref$cut a fi îndr$gostit$ de

fratele patriarului, "ipilin. Pentru a evita o asemenea nenorocire patriarul i-a restituit

documentul. 6asilissa a renunţat la teatru şi s-a c$s$torit astfel cu =oman 2iogene@3.

Se presupune c$ familia creştin$ se opunea c$ educaţia copiilor ei s$ fie f$cut$ la forum şi

[email protected] c$s$torite din !pus au adoptat atât ideile sumbre ale se'ualit$ţii elaborate de

Sfântul !ugustin, un episcop or$şean, în timp ce în =$s$rit, familia creştin$ a continuat s$ se

opun$ ideilor dezvoltate cu tot atâta rigoare teoretic$ de c$tre c$lug$rii puştiului, fapt ce a

însemnat o cotitur$ ot$râtoare ine'plicabil$ în istoria creştin$t$ţii@5.

/iza consta în autoritatea conduc$torilor spirituali ai 6isericii asupra vieţii particulare a

familiilor aparţinând comunit$ţii religioase. +$s$toria r$mânea r$d$cina şi izvorul familiei,

originea templelor, a sanctuarelor, a ertfei, a zilelor de s$rb$toare.

92 Cladimir Nanga, op. cit ., p. %&@.

93 +arles 2iel, op. cit." p. 33.

94 Bicolae 6$nescu, )hipuri 'i scene %in i!anţ , ditura +artea româneasc$, +lu-Bapoca, %@@3, p. %3@.

95 /iail Psellos, op. cit ., p. %13.

37

imaginea femei În imperiul bizantin

Documents