Imaginatia

Definirea imaginaţiei

Oamenii au nevoie ca, în cursul vieţii, nu numai să înmagazineze experienţa pentru a

se orienta în situaţiile noi ce apar, ci să găsească noi soluţii, sa răspundă la problemele de

orice natură prin noi planuri de rezolvare; pe scurt, au nevoie de imaginaţie.

Imaginaţia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alături de

gândire şi memorie, şi este un proces de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza

combinării şi transformării experienţei.

Proces psihic cognitiv superior, în strânsă legătură cu memoria, dar şi cu alte procese

şi fenomene psihice – cu gândirea şi limbajul, de exemplu, imaginaţia combină şi transformă

materialul reţinut pe parcursul vieţii şi ajunge la imagini noi, la idei noi şi elaborează proiecte

noi.

Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumită treaptă

a dezvoltării sale psihice, adică după ce au apărut alte procese şi funcţii psihice care-i

pregătesc desfăşurarea:dezvoltarea reprezentărilor, achiziţia limbajului, evoluţia

inteligenţei, imbogăţirea experienţei de viaţă etc.

Formele imaginaţiei

După implicarea (prezenţa conştientă) a subiectului, imaginaţia poate fi pasivă sau

activă.

Imaginaţia pasivă este visul din timpul somnului.

Imaginația activă

Procedeul constă în a lăsa fanteziile interioare să se deruleze liber.

Imaginațiaia activă este, la rândul ei:

reproductivă

creatoare

visul de perspectivă.

Rolurile imaginaţiei

Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă

componentă centrală a creativității.

Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.

În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă:

exuberantă, irezistibilă în copilărie

devine structurată, persistentă și orientată finalist, constructiv în adolescență

productivă în tinerețe

slabă, rigidă la vârstele avansate.