I IX No. 4 2 7ÍR T ÍE 1 9 3 5

10 LE! i L U ( T

( F O T O JULIETTAJ

Actualităţi din ţară

se pot învăţa numai prin cărţile Profesorului C. Nicolau. Magne­tismul şi Sugestiunea 380 lei, Hipnotismul 295, Spiritismul 285, Tarotul 300. Semnătura Astrală 250, Astrologia Cabalistică 300, Misterele Telepatiei 292, Esote- rismul-Francmasonerie 130, Ba­gheta Magică 150, Banul Misteri- os-spiriduşul 150, Descoperirea Comorilor 200, Magia şi Vrăji­toria 200, Fakirism-yogism 100, Ghicitul In Cafea şi Bobi 50, Bila Hipnotică simplă lei 125, Bila cu Fascinator 250, Planşe­ta spiritistă 500.Numărul cărţilor disponibile fiind foarte mic grăbiţi-vă. Co­menzile vor fi însoţite de cost. Nu se expediază ramburs. A- dresaţi-vă: PROFESOR C . 'N IC O ­LA U , Strada Caraiman, No. 8, (lângă Cimitirul Sfânta Vineri) BUCUHEŞT! 2.

G re şe li cosmeticeDin toate slăbiciunile omeneşti neglijenţa este aceia care se răsbună în chipul cel mai crud. Dacă aţi neglijat îngrijirea o- brazului Dvs. la timp, va.fi foarte greu să-l refaceţi. Uneori toate sforţările vor fi zadarnice şi nimeni nu vă poate da vre­un ajutor. Porunca care trebue să o ascultaţi este: fi curată! îndepărtează în fiecare seară— înainte de culcare— fardul şi pudra după faţă. Porii trebue să fie liberi. Pentru asta există numai un singur mijloc: loţiu- nea de faţă „Scherk.“ Obţineţi rezultate surprinzătoare—punc­tele negre, coşurile şi toate im­purităţile dispar însă îngrijiţi- vă regulat.

L O G I C Ă

M a i b in e - i d a i, o r ic â t a r v re a ,Lu i O R A G O M IR pe -o t r u fa n d a . D e c â t sâ d a i, b o ln a v şi t r i s t ,D in m unca t a la fa r m a c is t .

GourmetNo. 427 ■

Pag. 2

FU N E R A L IILE LU I PAVEL B R Ă T A Ş A N U S ă p tă m â n a t r e c u tă au a v u t lo c în C a ­p i t a lă , f u n e r a l i i le r e g r e ta tu lu i P ave l B ră tă ş a n u . F o te ţ r a -

“Am 39 de an i“, ne scrie o doamnă, “totuşi era un timp când m ’am simţit ca de 100. Veşnic aveam o senzaţie de oboseală şi aceasta fără nici un motiv. Devenisem imposi­bilă pentru cei din jurul meu pen­tru că eram nervoasă şi cu toane. Eram lipsită de energie şi până şi îndatoririle casnice m i le îndepli­neam in silă. Trăiam retrasă şi m ă simţeam atât de lipsită de energie şi atât de obosită, incât am înce­put să gândesc că viaţa e o povară.“Sunt doi ani de când m ’am îm ­bolnăvit de sciatică la şoldul stâng până jos. Doctorul mi-a spus că această stare bolnăvicioasă este cauzată de sistemul nervos. Am luat Kruschen şi am simţit o mare ameliorare. Acum mă simt alt om şi am început să cred că viaţa merită a fi trăită. Munca m i se pare mai uşoară şi sunt mult mai energică.“— (D-na) M. G.In 99 de cazuri d intr’o 100, ner­vozitatea se datoreşte sănătăţii zdruncinate. Gândurile negre pro­vin de pe urma organismului ne­sănătos— rezultatul lenevirii orga­nelor eliminatoare cari permit m a­teriilor de prisos să se acumuleze

M a s ţ ju l c o rp u lu i M as a ju l o b ra z u lu i Curs de gimnastică B ă i de p a r a f in ăI N S T I T U T DE ÎNFRUMUSEŢARE

sub supraveghere medicală

STR. ANASTASE SIMU No. 4, ETAJUL IIIT E I e F O N 4-0615

şi să otrăvească sângele.“Mica doză zilnică“ de Kruschen pune capăt tuturor acestor turbu- rări pentrucă organele incep să funcţioneze normal prin faptul că doza Kruschen le dă ajutorul zil­n ic de care au nevoie.Sângele astfel purificat şi fortificat circulă prin întregul organism, dând fiecărui nerv o vitalitate nouă şi fiecărui organ al corpului puteri noui. Vă simţiţi mai sănătoşi şi m a i fericiţi. începeţi să înţelegeţi dece numai omul sănătos se poate bucura cu adevărat de viaţă.Sels Kruschen se vând în peste 120 de ţări diferite şi se pot ob­ţine acum şi în România^ la toate farmaciile şi drogheriile, cu preţul de #5 lei flaconul.

M g n ţ c g r ă P e d i c u r ă P e r f e c ţ i o n a r e a

e l e v e l o r

. . P E T E R "

Pomi fructiferiA rb o ri ptr. s trăz i, şosele şi parcuri, b r a z i , t r a n d a f i r i , p u e ţ i d e s a t c ă m

ş i g l ă d i c e ,

VIŢE A L TO ITE , etc., de calitate superioară,

furnizează: PEPINIERELE $ T 1R B EY - BUFTEAResrnenîanla Generală li 8ac<ire;ti II, Sfr- Bănuiai Ito- 2. - Catalog gratis la e*rere.

ERA NERVOASĂ Şl SUPĂRĂCIOASĂDevenise imposibilă pentru cei din jurul ei

Kruschen a vindecat-o!

f ia n o a s tră î n f ă ţ i ­şează c a ru l fu n e b ru - t r a s de şase b o i - pe C a le a V ic to r ie i

PR O CESU L G E N E R A LU LU I DU-

M ITRESCU

La c a z a rm a M a l- m a ison au în c e p u t d e s b a te r i le senza­ţ io n a lu lu i p ro c e s a l g e n e ra lu lu i Dum i- tre s c u . j F o to g r a f i i le n o a s tre in fâ ţ iş e a z ă c u r te a de ju d e c a tă ţ i a lă ­t u r a t a c u z a ţ i i . In m ijlo c , s p r i j in i t de m asă g e n e ra lu l Du- m itre s c u .

No. 427 -

„R evue des deux M ondes" p u b lic ă un a r t ic o l eu a c e s t t i t l u , d a t o r i t t a le n ta te i s c r i i to a r e Berthe V u lliem in . A u to a re a c u n o a ş te b in e fa r a ro m â n e a s c ă şi pe S u v e ra n a n o a s tră şi z u g ră v e ş te cu m u ltă m ă e s tr ie lo c u r i le şi o a m e n ii. O b - s e r v a ţ iu n ile sa le şi c o n v o rb ir i le , pe c a r i ie -a a v u t cu R e g in a M a r ia , su n t d e o s e b it d e in te re s a n te . D e a ce e a — cu în v o ire a s u v e ra n e i — p u b lic ă m a c i în in t r o d u c e re , a r t ic o lu l d -n e i V u ll ie m in .

Romanii au un cuvânt „ d o r " , în care ei cuprind acest amestec de nostalgie, de avânt, de poe iie , de fa ta lism , de lâncezeală şi de pasiune care se îna lţă a tâ t de covârş ito r d in păm ântul lo r şi care a lcătueşte adevăra ta clim ă morală a ţă r ii lor.Poate că n'am fos t pătrunsă cu adevăra t de înţelesul acestui cuvânt, decâ t a tunci când l-am auzit tă lm ă c it de către Regina M aria a României. Era scurtă vreme după răsboi. Regele Ferdinand şi Regina M aria veniseră să a fle odihnă, pentru câteva zile, în tr 'o mănăstire p ie rdu tă în m unţii M o ld ove i. România, care mai sângera din rănile proaspete, v ib ra to tuş i de năde jd i, în lăuntru l nou ilor oi hotare . R om â n ia M a re ! Frate un it cu fra te , opera de e libe rare însfârşit în­fă p tu ită . Dar Regele purta îng rijo ra rea pe ch ipu l său. Prevedea el oare lupte le v iitoa re , desb inările p o litice , acuzaţiile şi in tr ig a riile ? Ţinând m âin ile lu i f ru ­moase, sp r ijin ite una de alta şi od ihn indu-le pe masă, după dejun, cu priv irea cenuşie fixa tă pe vârfu l de g e te lo r lungi, dânsul asculta pe Regină. Din tim p în tim p zâmbia, încuviin ţând , sau adeverea cu o observaţie , câte-o frază a acesteia. Regina vorbea despra ţa ră „ ţa ra m ea", şi în aceste două cuvinte dânsa punea o em oţie , un entuziasm, mai sem nifica tiv d e câ t orice com enta rii. Da, în această sufragerie im provizată — era un cerdac dfi stic lă, ţinând de una din căsuţele m ânăstire i — in juru l mesii de brad a lb. mi-a fos t d a t să aud cuvinte le cele mai frumoase, cele mai pătrunse de în ţe legere şi de dragoste, cari au fost vreodată p ronun ţate despre o ţa ră şi aceste cuvin te erau spuse de suveranii acestei ţă r i, am ândoi de orig ină stră ină, dar cari, p rin ch ipu l în care îm p ă rţi­seră sufe rin ţe le supuşilor lor, prin je rtfa şi c red in ţa lor, căpătaseră cu vâ rf şi îndesat d re p tu l de a spune „ f a r a mea".Revăd pe Regină în acele momente, sub aureola părulu i ei de aur. In och ii săi, de un a lbastru mai în tuneca t d e câ t al genţîanelor, cari înstelează povârn i­şurile m unţilo r, treceau umbre şi lum in i, şi uneori stră lucia câte o lacrim ă, când am intea de suferinţa tăcu tă şi m ândria so lda ţilo r ră n iţi, sau pe m oarte, la căpă tâ iu l cărora stătuse. N 'am a fla t d e câ t mai târziu, dela a lţ ii, ro lu l pe care l-a avu t in tim p u l re tra g e rii d in 1917 şi de ep idem ia de tifo s exantem atic, care a b â n tu it arm ata română, în cursul ie rn ii urm ătoare şi prin ^ a r e ea şi-a câştiga t, în rândurile tu tu ro r so lda ţilo r, cel mai frum os şi mai du lce nume, acela de „m am ă R egină".A tunc i, în tr 'un ch ip care-i este p ropriu , ea dădea uşor capu l pe spate, şi spre a-şi ascunde em oţia care o cuprindea*? „nu trebue să te u iţ i spre trecu t, decât spre a afla m otive noui, de a te încrede în v iito r — spunea dânsa cu vocea ei ca ldă . — Astăzi e nevoie de re facere, sunt a tâ tea de fă cu t în această ţa ră . Dar d a c 'a ţi şti câ t de frumoasă este această ţa ră ! ‘ \Intre acestea, în curtea înconjură toare a m ănăstirii şi pe povârnişurile d im p re ju r, ven iţi aci d in câm pie sau

m

;nd Maria. Regina M aria purtând o ie românească.

Regele Ferdinand, ca prinf moş­tenitor, ţinând in braţe pe prin­ţul Carol, actualul Rege Carol al ll-lea.

/ N îngânarea d in tre în tuneric f i lumina, care vesteşte răsăritu l soarelui, prive liştea pare irea lă, curgă toare , p lină de vra je şi de noapte. A p o i, colo, 7n d e pă rtă ri, se iveşte o geană s trim tă , roşia tică, şi în curând aceasta se

tot măreşte, rid icând to t mai sus, în văzduh, cerul care până aci era una cu pământul. Bolta se adânceşte, uriaşe, lum inată de reflexe v e r ii şi aurii,Şi deodată apare câm pia. Dela m iază-noapte la miază<z>, dela răsărit la apus, pufoasă, vie, învă lu ită în t r ’o ceaţă lilia ch ie . Ea se în tinde fă ră m arg in i, până dincolo de zare.Imperechiaţi la jug, bo i m ari, suri, cu coarnele ro tun jite , tra g de p lugurile m ici, pe cari i mână d in urmă, cu pas dom ol, neschimbat, fă râm cu în fă ţişareserioasă, îm b răca ţi în a lb . Una lângă gras, negru, şi se depărtează la ne­sfârşit.Trenul trece pe lângă un cătun : un vălmăşag de tu fişu ri, de uluce cu pari ascuţiţi, în tre cari casele a lbe cu aco­perişuri ca nişte căc iu li uriaşe, par o horă de1 c iuperc i, crescute în tim pu l nopţii. Doi po rc i negri se alungă în tr 'o ogradă. Un cârd de gâşte sboară g reo i. Câini sbu rliţi la tră , a ră tându-f! J în fîî de !up. In aei p lu+ *fte o dâră de fum . Un copilaş desculţ, numai în cămaşe, face semne cu mânuţa lu i m urdară. Ajungem la o trece re de n ivel. Pe d ru ­mul şerpuit, cu hârtoape mai adânci ca brazdele ogoru lu i, aşteaptă şirul lung de care. C u lca ţi în fân, cu fa ţa spre cer. cărăuşii do rm . Totuş, un ii dintre ei, nem işcaţi a lă tu ri de căruţă, cu o mână tre cu tă pe ch im iru l gros din piele cusută, se u ită d re p t îna inte, având în p r iv ir i vise ne ţă rm urite . Trei femei chincite într'una d in tre căruţe, râd sub broboadele lor negre.Apoi, din nou păm ântul greu, lucios, gras, care-şi în tin de până la nesfârşit brazdele cu s tră luc iri a lbăstru i.E România...De zece ori am regăs it câm pia ei : primăvara, când lanurile de grâu o îm ­bracă într'un covor de smaragd ; vara când sub spicele coap te ea se învă lu­i t e ca o mare de aur cu rgă to r. Am văzut-o co trop ită de noroaie le toam ­nei şi deasemenea pe vrem uri de uscă­ciune arzătoare, când sub cop ite le tu r ­melor, pământul se îna lţă spre cer în nouri groşi de p ra f. Şi de fie ce dată, am resimţit aceeaşi em oţie de nespus pe care o produce îm binarea no ţiun ilo r de vecinicie şi de nesfârşit.

Ita. brazdele se lungesc pe păm ântul

I *

No. 427

din văi îndepărta te , ţă ran i şi mun­ten i se adunau în hainele lor de sărbătoare. Veniau să vadă pe Re­gina lor, să-i spue toa te necazurile şi nevoile lor. Surâzători şi a ten ţi, Regele şi Regina coborau p rin tre dânşii. M u lţim ea îi înconjura şi pe ch ipurile brăzdate se vedea aceeaşi expresie de adora ţie intensă, mis­tică şi de fa m ilia r ita te respectuoasă, care apare pe fe ţe le c red inc ioş ilor o rtodoxi, când sunt gata să sărute ¡coana aşezată în m ijlocu l lumână­rilo r aprinse.N ic i când n’am înţeles, până aci, ce legătură adâncă se poate sta­b ili în tre suveranii unei ţă r i, cu cei mai um ili d in tre supuşii lor, a- cea legă tură ce se da toreşte în­cre de rii, devotam entu lu i şi d ra ­gostei recip roce : ,,sunt frum oşi, sunt ai noştri, şi îi iu b im " — părea să spue m ulţim ea, în haine de săr­bătoare. i,Suntem gata să ne văr­săm sângele pentru e i. Ce putem să le dăm altceva ? Dar ţ i dânşii ne iubesc. Ne cunosc, ne ascultă şi noi ştim că ne vor da porum ­bul sau lâna, pe care am ven it să le-o cerem'*.De fa p t, Regina avea un fe l a tâ t de simplu, a tâ t de sincer de-a se interesa de toa te , de-a asculta po ­veştile fiecă ru ia d in tre ei, încâ t în mod firesc, ei îşi deschideau in i­mile, îi încred in ţau nădejd ile şi ne­cazurile lor. Cu o vorbă, cu un zâmbet, ea îi încuraja, şi adesea, când după un drum lung ajungeau înapoi acasă, găseau nevoile îm ­p lin ite , d o rin ţe le lor satisfăcute. Regina M aria , care iubeşte poveş­tile cu zâne şi le povesteşte m inu­nat, pre feră, când poate , să le tră iască aevea.Dar ceeace m'a is b it mai m u lt în acest tim p , când mai în fiece p r i­măvară, Regele Ferdinand şi Re­gina M aria , prim eau, pe povârni-

Regîna Maria, ca principesă moşte­nitoare cu Prinţul Carol şi Prinful ■ Nicolae la Sinaia.

Carmen Sylva în pădurea dela Sinaia. I

şurile m ănăstirii m oldoveneşti, m ulţim ea p ito reasü i a supuşilor lor, e memoria Suveranei. In tr'ade văr, ea re ­cunoştea pe fieca re , îşi am in tia de cele ce-i spusese, ştia că fra te le lui M iha i murise în răsboi, că f iu l lu i M a te i dorea să fie învă fă to r...— ,,Ce vre i, mă înduioşează, şi î i iubesc", îm i explica ea, surâzând.

M E M O R IILE REGINEI

„M 'a m născut în Eastwell, în Kent, în 1875", scrie re­gina în prim a pagină a m em oriilo r sale * ) .Tatăl ei, A lfre d , duce de Edinburgh şi mai târziu, duce de Saxa-Coburg-G otha, al do ilea fiu al Reginei V ic to ria , se căsătorise, în 1873 cu M aria A lexandrovna, unica f iic ă a ţa ru lu i A lexandru al li-lea al Rusiei.In casa mare, cenuşie, cu parcul său adm irab il, cu pădurile , peluzele şi orizontu l său larg . tânăra princesă a pe trecu t o cop ilă rie fe r ic ită şi fă ră g r ij i, în tovărăşia fra te lu i ei mai mare şi a ce lor tre i surori mai m ici. In 1887, duce le de Edinburgh, m arinar de carie ră , a fo s t num it com andant-şef al f lo te i b r itan ice în M e d ite - rană şi s'a s ta b ilit la La V a le tte , îm preună cu fam ilia sa. Timpul acesta de tre i ani, pe trecu t la M a lta , va rămânea, pentru Suverană, una d in tre cele mai luminoase a m in tir i a v ie ţ i i sale.A urm at apoi C obu rg şi m icul castel de Rosenau, orele lung i de studiu, tim p u l pe trecu t în Rusia şi în A n g lia . Insfârşit, la 10 Ianuarie ¡893, tânăra prinţesă s'a căsă­to r it cu Ferdinand de Hohenzollern, p rin ţu l r oşten itor al României, nepotu l Regelui C aro l I şi al Reginei Carmen,, Sylva şi f iu al p r in ţu lu i Leopold, a cărui can­d ida tu ră involuntară, la tronu l Spaniei, a fos t cunoscu­tu l p re tex t n e fe ric it al d e c la ra ţie i de răsboi d in 1870. Dela 1893 până la m oartea Regelui C aro l I, în 1914,

* ) , .Povestea v ie fii m e le ", ed itu ra ,,Adeverul*', voi, ! şi II, ed. IV, 1935.

a urm at v ia ţa la curtea României, în­tre rup tă de câteva că lă to rii în strai- nătate. In m em oriile sale, Suverana ne povesteşte cu un pitoresc din care nu lipseşte m elancolia, p rim ii ani petrecu)! la Bucureşti, constrângerea impusă de r ig id ita te a austeră a ,.unchiului", lipsa de con fo rt a pa la tu lu i prea pompos, con trastu l cu v ia ţa liberă din Eastwell din M a lta şi ch iar din Coburg.In 1894, prinţesa moştenitoare naşte p rim ul cop il, un fiu , actualul Rege

C aro l ll-lea. Avea să mai aibe trei fe te şi do i băe ţi : pe principesa Eli- sabota, m ă rita tă cu regele George al G rec ie i, pe principesa M aria, care in 1922, s'a căsă to rit cu Regele Alexan­dru I al Jugoslav ie i; pe p rin ţu l Niculae. pe principesa Ileana, astăzi Arhiduce» A nton de H absburg şi pe micul prin­c ipe M ircea, care a m u rit la începute răsboiu lu i.Totuşi, tânăra principesă moştenitoare a isb u tit să se ob ic inuiască cu noua ei p a trie . Cu multă satisfacţie desco­peră frumuseţea ţă r ii, sp iritu l şi far­mecul lo cu ito rilo r. Ea începe să se in- toroţeze do p o litic ă şi prin operele sale sociale *e apropie de poporul, căruia avea să-i dea mai târziu atâtea dovezi de devotam ent.Intre acestea, în 1912 isbucneşte râs- bo iu l d in Balcani şi în Iunie 1913! România, unindu-se cu fo rţe le aliate ale G re c ilo r şi Sârb ilor, îşi trim ite tru­pele în Bulgaria. A rm a te le înaintau aproape fă ră obstacol, până sub zidu­rile S ofie i. Scopul acestei campanii era de-a asigura României alipirea te r ito r iilo r , cari înconjoară Silistra, a căror posesie î i fusese recunoscută prin con ferin ţa dela St. Petersburg (Aprilie 1913). Dar în Iu lie , o epidem ie spâi- m ântătoare de holeră isbucneşte în rândurile arm ate i române şi principesa m oştenitoare, călcând poruncile regelui, trece Dunărea, pe un pod puţin sigur, şi se duce să-şi dea seama de lipsu­rile de care suferia serviciu l sanitar, ca să poată lupta îm potriva flagelului, înapo ia tă la Sinaia, ea obţine dela „u n ch iu " au to riza ţia de-a organiza o tabără de a ju to r. îndată se aşterne pe lucru, a ju ta tă de fiu l său, prinţul C aro l, de surorile de ca rita te dela St, Vincennes de Paul şi de câteva alte persoane devo ta te .P opu la rita tea pe care şi-a câştigat-o la acea epocă, prin devotamentul ;i cu ra ju l său, nu erau decâ t un răspuns leg itim , fa ţă de sentim entul de milă care o îndemnase la această isprava. Insă experienţa aceasta, care pentru prim a da tă o aducea în con tact direct cu poporu l şi îi deschidea ochii asupra

c a lită ţ ilo r mari ale acestuia, tre bu ia — după cum spune ea însăşi mai târziu — s'o lege de el pentru totdeauna, le gă tura era pece tlu ită .La sfârşitu l lu i 1913 şi la începutu l lu i 1915, principesa moştenitoare face o că lă to rie în G erm ania, spre a asista la înm orm ântarea soacrei sale, principesa Leopold de Ho henzollern, şi apoi rămâne o bucată de vreme în Rusia. După aceea, deodată, se produce a te n ta tu l de la Sarajevo; nelin iştea, groaza, războiul. Ce avea să facă România, le- ga tâ tr ip la a lian ţă p rin tr 'un tra ta t d e fin it iv ? La 3 Au­gust 1914. bătrânul ro g * C aro l întruneşte la Sinaia consi­liu l de coroană. Dar în acest ceas trog î« . ţa ra s® desparte de dânsul şi el rămâne singur, cu unul d in tre miniştrii sâi, spre a cere in trarea im ed ia tă a României în răsboi, alătur de pu te rile cen tra le . In ziua aceea se hotărăşte păstrarea n e u tra lită ţii. Insă pe măsură ce evenim entele se desfăşoară pe fro n tu r ile stră ine, tensiunea d inăuntru l ţă r ii devine mai gravă, pa rtizan ii a lia ţilo r mai numeroşi, ia r regele, unchiul îm păra tu lu i G erm an ie i, simte cum au to rita tea lui scade. Lucrurile au ajuns până acolo, încâ t s'a v o rb it de abdi­care. P rinţu l Ferdinand, şi el un Hohenzollern, va urma oare p o litica unchiu lu i său ? Insă în noaptea de 9 Octom­brie , bă trânu l monarh, îndu re ra t şi obosit, moare subit Prinţul Ferdinand şi principesa M aria devin suveranii ţării. La 27 A ugust 1916, cedând însfârş it presiunii aliaţilor }i unui curen t pu te rn ic din in te rio r, România, la rândul ei, ia armele îm po triva im p e riilo r cen tra le .V ic to ria fina lă a a lia ţilo r, în 1918, dă României Transilvania, Bucovina, Banatul şi Basarabia. Visul u n ită ţii naţionale e realizat, .Aceasta nu înseamnă că şi un ita tea însăşi e fapi îm p lin it. O pera de adapta re , de reconstrucţie şi de orga­nizare care-a urm at, a fost uriaşă. Regina M aria n a încetat să a ju te pe Regele Ferdinand în această operă impresio­nantă, care se com plica prin lup te le p a rtid e lo r politice,La 20 Iu lie 1927, Regele Ferdinand moare şi dânsul.„ In vreme ce to tu l în flo reşte în juru l meu, privesc cu des perare dec linu l progresiv al tovarăşu lu i meu de viaţi şi toa tă dragostea mea, toa tă însu fle ţirea mea, nu-i pot reda sănătatea, care se şubrezeşte zi de zi to t mai mult, pe i măsură ce boala ascunsă, care-l roade ca o fiară sălb«- I tică , înaintează în tru pu l acesta sărman, pe care nul 1 putem scăpa... e groaznic şi tra g ic " .. . scrie în Mai, Re gina M aria .M icu l p r in ţ M iha i, f iu l p rin c ipe lu i m oştenitor, care renun­ţase pe a tunci la tron, a fost proc lam at rege sub tutela unui consiliu de regenţă . Dar la 6 Iunie 1930, prinţul Ca- f rol — răspunzând d ife r ite lo r so lic ită ri — se înapoia în | România şj adunarea naţională , în trun ită de urgenţă, anula

fără re s tric ţie , fă ră a p regă ti pos ib ilita tea vre-unei re ­tra g e ri, săritura aceasta în prăpastie , cu och ii larg deschişi, a legând mai d ina in te punctu l de sosire... Şi dacă nu nimereşte ? Ei bine, ea recunoaşte pur şi sim­plu, fără să încerce să se ascundă în adăposturile de a ltm in te ri a tâ t de uşor de găs it :— N 'am avut d re p ta te — s'au — m'am înşelat, spune dânsa, fără falsă m odestie, De bună seamă, aş f i t re ­b u it să ştiu, am ales a lb şi ar f i tre b u it să aleg negru... sau poate să nu ioc de loc !Lo ia lita tea ei dep lină, înnăscută, nu i-a în g ă d u it n ic i­odată vreun com prom is, o r icâ t de scump ar f i tre b u it să plătească apoi aceasta. A tră i în pe rico l, ad ică a tră i fă ră res tric ţiun i, a f i gata să prim ească toa fe ris­curile v ie ţii, să se măsoare cu ele, dacă e nevoie, să plătească fă ră şovăire, aceasta a fost poate cea mai mare isp itire a acestei f i r i fundam enta l sănătoasă şi generoasă.A doua trăsătură de caracte r, la care făceam aluzie, e sim ţul acela de „ f a i r - p la y " , a tâ t de carac te ris tic anglo-saxon. Simţul acesta e a lcă tu it, îna in te de toa te , d in lo ia lita te şi d in respect. L o ia lita te în alegerea şi fo los in ţa arm elor, respect al adversarului şi de îndată ce lupta e sfârşită, ch iar dac'a fos t crâncenă, de a-i în tinde mâna, fă ră mânie ascunsă, chiar dacă n'a fost învingătoare,O altă trăsătură de carac te r a Reginei M aria , coro lar a ce lo r ce preced, da r pe care aş voi o c lipă s’o izo- lez, este instinctu l ei de d re p ta te , nevoia aceea adâncă pe care o are, de-a face d re p ta te ce lo r la lţi, de-a avea o singură măsură în ap rec ie rile şi ho tă rîr ile sale, la fe ! pentru to ţ i, a tâ t - pentru ace i dela cari a avut poate de înd u ra t multe, câ t şi pentru cei ca ri- i sunt cei rr.ai d rag i.

(egina Maria ca principesă moştenitoare cu micul prin- cipe Mircea.

Castelul Reginei Maria de la Balcic.

i:tul de renunţare, d e la 4 Ianuarie 1926, proclam ând pe p r in ţ Rege al Uiniei, sub numele de C aro l ll- le a , cu e fe c t re tro a c tiv , începând i*ia moartea ta tă lu i său. M icu l rege M iha i, considera t ca şi când n'a iomnit nicicând, devenia p r in ţ m oştenitor.ka în mod o fic ia l ro lu l Reginei M aria avea să ia sfârşit, odată cu dis- fjrifja soţului său, acţiunea ei îm p ăc iu itoa re şi b ine făcă toare n'a in ce ­rt însă niciodată de-a m anifesta , în ţa ra unde pasiunile p o lit ic e sunt itit de puternice. M u lte s itu a ţii d if ic ile au fo s t ap lanate p rin calm ul şi tirajul acestei fem ei de inim ă.

SUFLET DE SUVERANĂ

«eaace te isbeşte mai în tâ i, când în tâm pin i pentru prim a da tă pe Regina Maria, e frumuseţea ei. în fă ţişarea sa, căreia i se po triveşte4 a tâ t de lini termenul de „în fă ţişa re de re g ină ", statura ei îna ltă , a lbea ţa de tpte a tenului ei, ova lu l ch ipu lu i ei, cu trăsă tu ri de-o p u rita te clasica, nasul mic« iquilin, buzele bine desenate şi zâm betu l a tâ t de sincer, a tâ t de blând, och ii de-un nbastru intens, deasupra cărora sunt trase sprincene m inunate, frun tea descoperită , jirul de un blond de aur, astăzi deab ia încă run ţit, da r mai ales expresia p r iv ir ii, în :are străluceşte in te lig en ţa , bunătatea, încordarea şi adesea bucuria, alcătuesc un to t it-o atracţie irez is tib ilă ,Dar pe lângă ace s tea— şi poate şi în oarecare măsură d in cauza aceasta, ca şi când, «tinctiv, ea ar tre b u i să ceară ie rta re de această sup erio rita te fără voie, câ t farm ec, :ită graţie în fe lu l de-a p rim i pe oameni, câ t interes ştie să ara te tu tu ro r I A c i se •ădeşte caracterul, in te rv in c a lită ţ ile su fle tu lu i. Nenum ărate sunt gesturile , de milă sau :s dragoste, la cari am a s is ta t; da r gesturi a tâ t de spontane, a tâ t de d isc re t făcu te , «ât trec aproape neobservate şi to tuş i câtă m ărin im ie, ce' gh ic ire a sen s ib ilită ţii sproapelui, nu trădează !.-Am privilegiul te r ib i l de-a nu putea face abstrac ţie de c e ila lţ i, spunea ea odată . Mereu mi se în tâm plă să văd d inco lo de ceeace ei isbutesc să exprime, de-a resim ţi 'âdejdile sau tem erile lor. de-a îm părtăşi durerea lor. la tă pentruce, în măsura în tare pot face ceva pentru dânşii, încerc to tdeauna s'o fac, ch iar de n 'ar f i decâ t spre a mă linişti pe mine însumi...Cineva, din lipsă de d ibă c ie , sau poate din proastă educaţie , a comis o mare greşală. fa a părut că n ici n'a observat şi a păstra t fa ţă de acea persoană a titu d inea de -icredere binevoitoare, care-i este în f ire . Şi cum cineva din juru l ei îşi ara tă m irarea : -Avem cu to ţ ii c lipe le noastre de slăbiciune, răspunse dânsa, cu zâm betul e i lum i- ws. Şi mi-e groază de-a da le c ţii a lto ra . Pentru ce aş sublin ia ceeace e mai pu ţin frumos ? Adesea acesta e m ijlocu l de-a face pe un ii cu adevăra t u râ ţi... şi pe noi mpreună cu dânşii IA urmat o discuţie. Nu to ţ i erau de aceeaşi părere.- in ceeace mă priveşte, — reluă R e g in a — p re fe r să par că n'am înţeles, sau că Mm văzut. Poate că n'am d rep ta te , da r sim t un fe l de pudoare, pe care n'o po t itâpâni, de-a f i m artoră la ruşinarea c e lo r la lţi. Nu po t îndura încurcătura lor, nu po t »ista la slăbiciunea lor, la m inciunile lor, nu p o t ingădu i lipsa lor de dem nita te . Poate pentrucă doresc ca to ţ i să fie frum oşi... pentrucă ştiu că p o t să f ie a tâ t de frumoşi.Apoi pe buzele ei apăru un zâmbet, în care se ascundea o nuanţă de m elancolie.-Da, pot să fie a tâ t de frum oşi, repetă dânsa. Dar uneori e a tâ t de greu să înţe- eagă asta, să afie aceasta, sau să rămâie frum oşi I Totuş, — este oare un d e fe c t ? — nu pot să mă împiedic de-a vedea pe oameni prin frum useţea lor, şi — cu un râs foa rte t'iwreic — îmi înch ipui to tdeauna că şi ei fac la fe l cu mine IDeşi adânc feminină, Regina M aria are două trăsă turi de caracter, pe cari ra r le-am »«ut desvoltate, în aşa măsură la o fem ee. Primul e cura ju l ei, spre a nu spune 'ndrăzneata ei, în fa ţa pe rico lu lu i. Subliniez curaj, căc i nu există inconştienţă in tr ’însa, ci noţiunea netedă, aprecierea aproape to tdeauna exactă a p r im e jd ie i pe care o în­cearcă. Da, acest avânt, această ad m irab ilă v ita lita te , care o mână în v ia ţă , o duc şi o silesc să se măsoare cu pe rico lu l, urfeori ch ia r să-l provoace. Aceasta devine un joc, ca acela de-a stăpâni şi de-a îngenunchia un cal. G ustul acesta pentru p rim ejd ie ,

Marea ducesă Maria, mama. Re­ginei Maria cu cele tre i fiice ale ei.

Această o b ie c tiv ita te e cu deosebire isb itoa re la o f ire a tâ t de bogată , a tâ t de exuberantă. Ea vădeşte o v ia ţă in te rioa ră vecin ic trează, cercetarea atentă, d inco lo de re la tiv ita te a a p re c ie rilo r şi sen tim ente lor om eneşti, pe p lanul sp iritu a l al va lo rilo r absolute. A dânc credincioasă, da r în t r ’o re lig ie zâm bitoare şi lim pede, Regina M a ria îşi trăeşte cu adevăra t c re ­zul, îşi po triveşte acte le şi ju de că ţile după convin­ge rile ei.— In sacrific iu n'au ce căuta lacrim ile , c i bucuria, spune dânsa. Nu sugrumarea c i exaltarea fo rţe lo r frumoase, cari ne-au fost date, nu spre a arunca um bră, c i spre a răspândi lum ină.— Inch ipu iţi-vă — îm i mărturisea una d in tre p r ie ­tene le ei, — că M a jesta tea Sa, care p re tinde că-i e extrem de greu să memorizeze un lucru o r icâ t de

mic, mai ales un discurs o fic ia l, poate rec ita Evan g h e liile . Bineînţeles, în Sf, S crip tu ră a găs it Ea a- ceastă pu tere şi această seninătate, care uneori mă uimesc.

R E G IN A VORBEŞTE DESPRE A LEXAND RU I

Această înă lţa re sp iritua lă « Reginei M a ria ; acest soi de stăpânire * dep lină, la care a pa rvenit, mi-a apăru t mai evidentă a doua zi după m oarte Regelui A lexandru. La Belgrad, în budoir, în pa la tu l dela D e d i n i e, regina e învestm ântată în do liu . Totuşi ea poartă şiragul de m ărgele , fără de care p ic i nu ţ i-o p o ţi înch ipu i. In juru l ei f lo r i, un vălmăşag de f lo r i, ca to tdeauna. I r depărta re , prin fereastra mare, g răd in ile pa la tu lu i şi d inco lo oe lin ia de p ă r­

ta tă a co line lor, cari d ispa r în tr 'o zare a lbăstrie , Şi iarăşi, ca to t ­deauna, mă isbeşte frum useţea as cestei fem ei, ch ipu l în care ţine capul, p riv irea , m ajestatea care se răspândeşte în jurul ei şi pe care n im ic n 'ar putea-o de fin i. Şi to tuşi o s im ţi a tâ t de adânc omenească O ch ii ei au vărsat lacrăm ile celei mai adânci dureri, da r fruntea i-a rămas netedă, soclu p o le it, pe care odihneşte coroana grea a desti­nului.Im i vorbeşte despre rege, de acest g inere iu b it, de acest p rie ten a tâ t de credincios ; dar In vocea ei deabia de p o ţi percepe trem urul. Num ai paloarea fe ţe i trădează e-

aPag. 5

No. 427

m olia . în vreme ce în priv irea ei. trece uneori o expresie de tris te ţe nespusă.— Da, ne înfe legeam , spune dânsa, schiţând un zâm bet, şi el era un creator, a tâ t de avid de via ţă , de frumuseţe ! E adevărat, nu întotdeauna prea comod, pentrucă era în treg şi bă rba t adevăra t; un caracte r pe rfec t, pătruns până'n măduvă de dem nita tea regală, de da to ria şi responsabilitatea sa. II numîam „so ld a tu l viteaz“ ... Şi cu toa te astea, a tâ t de bun, a tâ t de iu b ito r ; p lin de a ten ţie şi de duioşie ! V iaţa nu-i aparţinea, o dăduse mai de m u lt ţă r ii sale. N ic i când nu se gândia la sine... Totdeauna la lucru, to t ­deauna în frunte . Şî cu toa te acestea, câ t era de le g a t de că­minul său I...Regina aruncă o p riv ire în juru l ei şi zâmbeşte blând.— îm i am intesc când sa h o tă rît să părăsească pa la tu l mare şi tr is t şi să clădească acest căm in. Se bucura ca un cop il. Dar era nedum erit asupra fo rm e i pe care trebu ia s'o dea şi m i-a cerut mie sfatu l, la seama, i-am spOs, dacă vei în treba pe fieca re , vei ajunge să construeşti cel pu ţin un mare Trianon, dacă nu chiar o cop ie după Luxemburg I C eeace-ţi trebue a ic i este o casă în s tilu l ţă r ii. Şi asta a şi făcu t...Regina zâmbeşte din nou, da r och ii î i sunt înnouraţi de lacrim i.— Casa aceasta îi era scumpă... Da, lovitura a fost prea grea. Intre to ţ i, dânsul era acela care m erita mai pu ţin să fie lovit, omu! viu, creatorul, acela pe care to ţ i îl iubeau şi-l respectau... Soţia tui, b ia ta m itit ica , câ t a fos t de adm irab ilă 1 Sunt mândră de ea. In locul serbărilo r şi al tr iu m fu lu i pe care tre bu ia să-l găsească, o aştepta m oartea soţu lui său, acest om pe care-l adora. N 'a plâns. Nu, n'a plâns. Uneori to tuş i un lucru de n im ic îi aduce deodată lacrim ile în ochi. Işi încleştează atunci d in ţii.. . N ob le sse o b lig e ! Trebue să f i i la înă lţim ea idea lu lu i pe care-l reprez in ţi.Regina tace un tim p lung, adâncită în gândurile sale. M aşinaliceşte, degete le ei urmăresc un lucru croşetat, de mătase verde.— Aş voi să ajung la o deplină „S e lb s tü b e rw in d u n g " * ) spune dânsa în cele din urmă, ca şi când ar rezuma gândurile tă ce rii. Dar e o cucerire d in tre cele mai gre le. Socot totuş c'am învă ţa t m ulte... Vine o vârstă, când p a rtic ip î mai pu ţin la frăm ântări, da r şi când suferi mai pu ţin ... Te surprinde un soiu de lin işte, de d b ie c tiv ita te .,.Şi gh ic ind gândul pe care nu îndrăzniam să-l exprim.— Linişteşte-te, a adăuga t dânsa zâmbind, îm i mai rămân încă unele iluzii, şi poate că sunt cele mai frumoase..-

IN T IM PU L M AR ELU I RÄSBQ1

Una din pag in ile cele mai bogate şi cele mai de seamă din v ia ţa in tim ă a Reginei M a ria , e fă ră îndo ia lă aceea în care sunt săpate numele co p iilo r săi. Dar această pagină alcătueşte p a trim on iu l lo r pa rticu la r, şi nu se cuvine ca noi s'o desluşim.A cţiunea po litică a Reginei M aria a pătruns în istorie , în clipa în care România s’a asvârlit şi ea în răsboi, a lă tu ri de a lia ţi. O r ic â t ar f i v o it să rămâe pe planul a| do ilea, ro lu l Suveranei în acest m om ent a fos t covâ rş ito r. In tr'adevăr, dânsa mai m ult decâ t oricare altu l, a creeat atm osfera m orală, d a to rită căreia ţa ra ei a ieşit, în cele d in urmă, învingătoare , din grozava în­cercare. In iadu l deta laşi, după invazia duşmană şi după ocupa­rea Bucureştilor, în tim p u l ce le i mai aspre iern i, când to tu l lipsia, cărbuni, a lim ente, m edicam ente, când ep idem ia de tifos bântuia cu fu rie , când de fecţiunea rusească deschidea poarta celui mai negru pesimism, revo lte lo r şi desnădejdei, lângă dânsa veniau to ţ i să se oţetească. P rim itoare fa ţă de to ţ i, îm prăştiând încrederea şî cura ju l, dânsa ştia să însufleţească fo r ţe le şovăitoare, să redea speranţa celor desnădă jdu iţi, să mângâie, să potolească. Dela prim ul m inistru, până la u ltim u l so lda t, pentru fieca re avea o vorbă bună.— Cu adevăra t nu ştiu de unde-am lua t atâ ta putere , spunea nu de m ult Regina. Poate că era aproape o nevoie an im alică de- a scăpa de prop ria -m i durere . U ltim u l meu cop il, m icul M ircea, tocm ai murise. Bucureştii erau lu a ţi. L ips iţi de toa te , ne aflam în im po s ib ilita te de-a uşura groazn'ca suferinţă a so lda ţilo r noştri... Vai l A ce le zile pe trecu te la căpă tâ ile m o rţilo r şi ale muribunzi­lor, fără nădejde de scăpare, în m irosul desgustă tor de puroi şi de cangrenă 1 Să nu p o ţi face n im ic de câ t să zâmbeşti, să ţ i i o mână, care îngheaţă, să asculţi o răsuflare ce se stinge, să închizi p leoape pe och i cari nu te mai văd... Şi totuşi, se pa re— Regina Jugoslavie i m i-o am întia mai zilele trecu te — că mai gă- siam tă ria de-a scrie poveşti cu zâne : c o p iii mei nu mai aveau că rţi, şi-mi era cu neputin ţă să ii le procur. In fie ce seară, după masa noastră sărăcăcioasă, le c itiam aceste povestiri. Era o săr­bătoare, un soiu de evadare d in visul rău, în care tră iam . Şi Regele venia să asiste. „A ş tep tam c lipa aceasta ca singurul punct luminos al zilei, mî-a m ă rtu ris it mai târziu, şi n'aş f i v o it s'o pierd pentru n im ic în lume !"

R E G IN A M A fc lA SCRIITOARE

O pera lite ra ră a Reginei M a ria m erita o cercetare mai îndelun­gată decâ t o poate îngădu i cadru i acestui a rtico l. Fiind de inspi­ra ţie pur rom antică, cele mai adesea ea se desfăşoară în tr 'o lume de acţiune, unde a legoria şi rea lita tea se amestecă, cu o frăgezim e plină de o r ig in a lita te şi de fantazie.Dar în aceste poveşti cu zâne, în aceste legende, în aceste ro ­mane — unde pito rescu l şi poezia sunt nuanţate adesea de hu­mor — se regăseşte totdeauna vocea gravă a v ie ţii, a v ie ţii pro­funde şi chibzuite, la ale cărei leg i fieca re trebue să se -supuie. * ) Poate că această lege nu-i aceeaşi pentru to ţ i, da r cu câ t mai sus vor f i aşezaţi fem eea sau bă rbatu l, cu a tâ t mai aspră va f i legea. „ J i s'a d a t m ult, în schimb ţ i se va cere m u lt".Totuşi, Regina M aria nu s'a m ă rg in it la f ic ţ iu n i. Unele d in tre ope­re le sale, ded ica te mai m u lt ţă r ii ei, con ţin cele mai frumoase pag in i pe cari România i le-a insp ira i. * ) Puţini au to ri au avut în-

* ) Selbstüberw indung — a se învinge pe sine. Regina M aria se exprimă cu o egală pe rfec ţiune , în franceză, în engleză, în ge r­mană sau în română, da r i se în tâm plă uneori să îm prum ute d in - t r 'o lim bă străină, aceleia pe care o vorbeşte, în momentul de fa ţă , cuvântul sau expresia care i se pare că redă mai exact gândul ei.* ) Pansey, Pansey peeps again, Legenda M un te lu i Athos, H o ţii de lumină, K ild ine, The Voice on the M ounta in , Crowned Queens, The Dreamer o f Dreams, The Lily o f Life, W hy ? Ilde rim , Visions, A take o f Unrest. A . S tory o f Love, etc.* ) Poporului meu, Dela sufle tu l meu la al său, Jara mea, Păpuşa m agică.

t r 'a tâ t arta de-a evoca sufle tu l, pe isagiul şi atm osfera păm ântu­lui românesc. De orig ină străină, Regina M aria era oare mai în­d re p tă ţită să-i poată descoperi frum useţile ? Poate. Dar, cu sigu­ranţă, că de n'ar f i iu b it acest păm ânt a tâ t de m ult, n 'a r f i fos t în stare să găsească anum ite accente pe cari le-a avut, spre a-l cânta.Dacă mă mărginesc să menţionez numai „M e m o r iile Reginei", a că ro r traducere în franceză nu poate întârzia, e că vreau să las c it ito ru lu i în treaga plăcere de-a re tră i a lă tu ri de autoare, acele a m in tir i lim pezi ale cop ilă rie i, acea adolescenţă nepăsătoare şi aprinsă, însfârşit adaptarea ei lentă şi adesea dureroasă, la rolul şi la responsab ilită ţile de Suverană. Această operă plină de viaţă , de amănunte p ito reş ti, de po rtre te şi de siluete nep ie ritoare nu se poate să nu prindă în mreje pe to ţ i acei cari îşi am intesc, pe to ţ i acei cari odată au iu b it şi ei v ia ţa , şi au avut încredere în frumuseţe.

LO C U IN ŢE REGALE

Da, Regina M aria îna inte de toa te e o artis tă . O mare arVistă, în to t ce acest term en are mai nob il. Sentim entul, gustul şi cău­tarea frum use ţii î i sunt specifice , da r a frum useţii adevărate, p ro ­funde, fără amestec şi fă ră p re făcă to rie .-— O operă trădează totdeauna ca lita tea aceluia care-a creat-o, spunea dânsa în tr 'o zi.Adesea mi s’a în tâm p la t să mă gândesc la aceste cuvinte, stră­bătând locu in ţe le Suveranei. C ele mai m ici amănunte, alegerea ob ie c te lo r ob ic inu ite , form a şi aranjam entu l m obile lor, sunt per­fec ta expresie a c a lită ţ ii acestei fem ei, traducerea în culoare şi în m aterie a acestui ins tinc t sigur al frum useţii, pe care ea îl poartă într'însa.— N ’am dispus n ic ioda tă de atâ tea m ijloace ca să po t realiza lucruri fo a rte mari, m ărturisia dânsa, nu de m ult, vorb ind despre aceste locu in ţe . Pentru ceeace-am făcu t, mi-au tre b u it tre izec i de ani, ca să construesc cen tim etru după cen tim etru . Dar câtă bucu­rie la fiece progres nou ! Nu, h o tâ rît lucru, nu sunt o blazată Mă interesează a tâ tea lucru ri, mă încântă şi mă captivează i Am fos t acuzată că joc com edie. Pentruce ? Oare nu p o ţi resim ţi o plăcere la fe l de intensă, ch iar dacă e de un soiu d ife r it, că lărind pe un cal frumos, c itind o frază de Nietzsche, sau mâncând o p ră jitu ră ? —• şi apoi cu un râs sglob iu : — ce vre ţi, iubesc v ia ţa cu pasiune, în toa te m anifestă rile sale. Cu o con d iţie bineînţeles, ca să fie sincere sau insp ira te d in do rin ţa p e rfec ţiu n ii... Sunt oare în aşa măsură d ife r ită de a lţ ii, încâ t să f i fos t uneori a tâ t de rău înţeleasa ?— Fără îndo ia lă , M a jestatea Voastră are o f ire mai bogată .... Regina are un zâm bet visător, în care străbate to tuş i o nuanţă de humor.— Poate, răspunde ea. Dar am mai ales im presia că cei mai m uîţi oameni prea se iau în serios. Nu eu sunt bogată, v ia ţa e bogată . Num ai iată , spre a putea percepe toa te nuanţele sale, spre a putea p rim i bucuriile nenumărate pe cari ţ i le aduce, spre a descoperi partea de frum useţe care se găseşte în^ fiece lucru, o r icâ t de fă ră valoare în aparenţă, trebue puţină supleţe, o oarecare u ita re de sine şî de ro lu l pe care-l ai... A tunc i ea devine cu adevăra t cea mai minunată comoară.Locuinţe le reg ine i par in tr 'a d e vă r cadre le cele mai p o tr iv ite , spre a pune în valoare câteva pă rţi d in această „m inuna tă com oară,,, îm prăştia te în cele mai frumoase ţin u tu r i ale ţă r ii, sunt mai m ult decâ t pa la te, sunt căm inuri, în cari p a lp ită un su fle t a rtis tic şi p r im ito r. Bran, Sinaia. Balcic...

C o co ţa t ca un cu ib de vu ltu ri în vârfu l unei stânci prăpăstioase, din m ijlocu l C a rp a ţilo r , Bran e un vechi castel feuda l. De o parte stăpâneşte un podiş întins, pe care pasc cirezile de b ivo li negri şi care e m ărg in it, în depărta re , d e . îng răm ăd irile mărunte ale m unţilo r d in Transilvania. De cea la ltă la tu ră , el se îna lţă deasupra p răpăstii sălbatece, în care bubuie năvalnic un şuvoi de apă rece ca gheaţa. Brazii se caţără pe stâncă, a lcă tu ind tre p te to t mai rare şi părând că vor să se urce la cer. In lăuntru l z idu lu i îm p re j­m uitor, gros de câţiva m etri, cu meterezuri, cu turnu l îna lt, cu tu re le le acoperite cu olane roşii, cu curtea lu i in te rioară , e o adevărată fo rtă re a ţă a visului şi a s ingu ră tă ţii.Z id u ri albe, uşi g h in tu ite de ste jar lus tru it, scări repezi cari se adâncesc în um bra a lbastră a arcadelo r, a lta re m ici unde, dina- po ia g rila ju rilo r, scânteiază aurul în n e g rit al vech ilo r icoane, ra- vane p ic ta te , g a le rii c ircu la re , îm p odo b ite cu covoare vechi, în cari fem eile localn ice au ţesu t fără d ibăcie , da r cu un gust m inu­nat, pe e ro ii legende lor lor, sau cele mai frumoase f lo r i d in g ră ­d in ile lor. Şi sus de to t, odaia aceea, mai mare de câ t cele la lte, cu ferestre b o lt ite , pe unde se poate vedea în tregu l orizont : covoare gre le, m obile adânci, cu lo ri ca lde şi b lânde, şi lângă unul din pe re ţi, pianul cu coadă, unde sufle tu l m a rilo r maeştri a cân ta t deseori, sub degete le de v ră jito r ale lu i Enescu. A po i, co lo jos, departe , la p ic ioa re le stâncii repezi, în juru l laculu i m ic, în care se og lindeşte caste lul, fee ria de f lo r i. M ii de fe lu ri de fto ri, da r

mai ales d a lii, înghesuite una în tr 'a lta , de toa te formele, de toata cu lo rile : unele im ateria le ca fu lg ii, a lte le pe cari le-ai socoti ! p ic ta te pe pânză, ia r a lte le pompoase şi de modă veche, ca buchetele bunice lor noastre. Dar ia tă una mai frumoasă decât ce le la lte ; peta le le sale pu rpurii a tâ t de întunecate încât par aproape negre, alcătuesc o stea pe rfec tă , ia r în adcncul foilor ca tife la te , stam inele se odihnesc ca o coroană de aur Poartă numele Suveranei. „R e la ţiile reg ine i cu da liile ei. dela Bran. sunt d in tre cele mai in tim e, — îm i spunea o prie tenă a ei. Ele sunt in tr 'a d e vă r sentim entale... Am observat-o ; le cunoaşte pe toate şi face fiecă re ia , ind iv idua l, vizite zilnice l"Pe povârnişurile verzi ale m unţilo r din Sinaia, ia gura pădurii se­culare, în vălmăşagul de tra n d a fir i, de de lfin ium şi de crini, se îna lţă Pelişorul, o c lăd ire albă, în încrucişările de bârne de culoare cafenie, s tră ju ită de un turn ascu ţit, cu acoperişul de ardezie. înăuntru, aceeaşi atm osferă a tâ t de specifică locu rilo r unde se adăposteşte regina. Am ănunte le dispar, sala mare cu covorul de- un a lbastru cald, scara monumentală, lemnăria întunecată, mar­morele sculptate, după moda românească, a tâ t de apropiată iii acea d in Bizanţ, tronu rile joase, Damascurile ca tife la te se % fundă în tr 'o im presie unică de armonie vie şi in tim ă . „A Iod odată o prinţesă cu ch ip luminos, care tră ia în tr'un pa la t minu-1 nat, p ie rd u t în m ijlocu l m unţilo r să lba tic i..."O prim ă stea apare pe cerul verde înca d ra t în arcada alba j fe res tre lo r. Regina zâmbeşte şi se pleacă spre tu fa de trandafiri,! care se îna lţă lângă ea... E oare o poveste cu zâne ?Dar ia tă Balcicul, ia ţă rm u l M ă rii N egre. Astăzi de culoare ce- nuşiu-verzuie, cresta t cu a rg in t. Un mic orăşel musulman. In îm­prejm uirea sa de parapete albe, loca lita tea aceasta îşi prezinţi casele pestriţe , aşezate în e ta je ; acoperişuri d rep te acoperite de olane rotunde, cu rţi in te rioare, câ in i fă ră stăpân, b o lţ i întune­cate, u liţe cari a leargă în tr 'o cascadă de prundiş, mirosuri firi de m iroden ii, de untdelem n şi de arde i, fem ei acoperite cu vă­luri, în şalvari, strânşi la glezne, cu p ic ioa re le goale şi capul sus, purtând u lc io ru l de păm ânt ars. M a i la o pa rte , albă într'o oază de verdeaţă, casa m ică a Reginei, la umbra unui minaret. Fire crescută d in povârniş. Parterre-ul şi fieca re din cele doui e ta je , a lcă tu ite câte o singură odaie, răspund deadrep tu l pe uni din terasele în f lo rite , în care par că şi-au gă s it locul ca într'o cadră de p re ţ. Jos, două odăi, despă rţite de va lu ri numai de pa rape tu l d in peatră cenuşie. Deasupra, sala de mâncare, albă şi a lbastră, cu o masă lungă de lemn negru, lustru it, în care se re flec tă a rg in tă ria veche, c izelată . însfârşit, maî sus, înconjurată de ga le ria cu straşină, apartam ente le Reginei, în cari albul, dele deschis şi aurul îşi amestecă reflexele jucăuşe, aduse din g o lfu l larg al m ării.Terasele se suprapun pe to t lungul pa rape tu lu i, unele înguste cât o cărăruie , m ă rg in ite de-o îng răm ăd ire de stânjenei sălbateci, sau de ga roafe ; a lte le la rg i ca un bu levard, pe care şerpuieşte p rin tre p ie tre un părâu de apă vie ; pergo le albe, coloane răsu­cite , pe cari agaţă tra n d a fir i, bazine străvezii, în care se oglin­desc pe tun ii li l ia ch ii, da r mai ales aleea de crin i, unde florile regale cresc a tâ t de numeroase, că n'o p o ţi s trăbate fără să am eţeşti... Balcic nu se poate povesti, trebue să-l respiri, să-l trăeşti, în lumina schim bătoare a zărilo r marine.A c i, în acest decor a tâ t de d rag in im e i ei, o vom părăsi pe Su­verană. Totuşi, îna in te de-a o părăsi aş vrea să evoc o ultimă viziune. E prim ăvara ; soarele care deabia a răsă rit a aruncat0 dâră lungă de lum ină pe mare. A tm osfera plină încă de par­fum ul no p ţii, are un gust de sare şi de c im bru . Deodată, pe creasta din vâ rfu l pa rape tu lu i, apare o siluetă. E o femee călare î pe un cal care a leargă în ga lop . Pe decoru l ceru lu i, mişcările1 se po trivesc a tâ t de p e rfe c t cu r itm u l an im alu lu i, că pare a nu a lcă tu i d e câ t un singur tru p cu el. C â tva tim p aleargă dealungul i pa rape tu lu i, apo i se opreşte. D reaptă în şea, priveşte zarea in-1 tre agă . Soarele îşi joacă razele pe podoaba de aur a uniformei I sale. Dar ia tă că d inapo ia e i soseşte în goană, un regiment în-1 tre g de cava le rie . Ea strânge a tunc i frâne le ; ca lu l se cabrează; I pa jum ătate întoarsă în şea, ea face cu mâna un semn priete- I nesc celor cari se ap rop ie , apoi, cu o lov itu ră de pinten, in-1 toarce calul şi o porneşte în tr'un ga lop nebun. O clipă trupe I şovăie. La rândul ei apo i ea se în toarce şi-şî re ia goana, urmă j rind pe amazoana îndrăzneaţă care a şi d ispă ru t în depărtare. E Şi curând nu mai rămâne pe creasta pa rape tu lu i, decâ t un nour f de p ra f, care se aşterne dom ol.E cursa de prim ăvară a lu i 4 Roşiori. Regina M aria , colonel a! reg im en tu lu i, se încredinţează astfe l, de două ori pe an, de pute \ rea de rezistenţă a so lda ţilo r. U nii d in tre ei mi-au mărturisit că | erau nevo iţi să se antreneze în to t cursul anului, ca să fie in i stare să urmeze pe vajn ica S uverană! îndrăzneaţă, neobosită, cu [ capul sus, cu p riv irea lim pede, Regina M aria este cu adevărat o m inunată lecţie de v ia ţă .

BERTHE VULLIEMIN T ra d . de N ic . Constantin

s u n t a d e s e c r d e if o im p o r t a n t a

d e c is iv a . . . . t

AZ r f u L m a j l

__ fie blondă sau brună in general, un singur lucru conte­ază: Un şir de dinţi albi şi îngrijiţi pentru a da o înfăţişare plăcută. Curăţaţi deci dinţii Dv., de douăori pe zi, cu Pasta de dinţi Nivea, fabricată cu cele mai sgperioare substanţe

prime. Astfel veţi avea o respiraţie curată, senzaţia unei plăcute înviorări şi garanţia unor dinţi frumoşi şi sănătoşi. Judecaţi şi Dv.! Cu o astfel de calitate de pastă trebue să fiţi satisfăcuţi^

Beiersdorf & Co. S. A. R., Braşov

2 2 :i j j ü o u t

(Amănuntele concursului la pagina 24utefi câştiga 10.000 de lei

D ĂM mai jos figurile principale ale noului dans „C ontinenta l" lansat de studiourile americane R. K. O. după „C arioca" şi „Cucaracha". In su­plimentul „De toate pentru to ţ i" se găseşte şi melodia dansului. O

orientare bună se poate avea şi din fo tografia pe care o publicăm în aceastăpagină.CONTINENTAL este o sinteză a dansurilor depe toate continentele. Are faze de maiestuoasă graţie ca într'un menuet, pentru a deveni apoi rând pe rând, languros ca un tangou, şi însfârşit accelerat şi nebunatec ca rumba şi fox-trot-ul. Se execută pe o arie de fox-tro t în 4-4 timpi, fazele şi ritmul variând cu tempo-ul muzicei.PRIMA FIGURĂ, sărutul mâinii se face în opt tim pi. Cavalerul face un pas spre dansatoare iar aceasta se apropie într'un pas de tre i, întinzând mâna. El ¡e pleacă şi i-o sărută ritm ic în patru tim pi, după care ia poziţia pentru miş­carea următoare.FISURA A DOUA este executată în douăzecişipatru de tim pi. Pentru mişcarea aceasta perechea va avea să aleagă între o rotire în ritm de fox-tro t sau câţiva paşi tot de fox-tro t: patru înainte, patru înapoi iar patru înainte şi a lţi patru înapoi.Dacă pentru figura a doua se preferă rotirea, se va face uz de valsul obicinuit într'un tempo accelerat de 4-4. Domnul se întoarce spre dreapta şi descrie un cerc compiet executând fiecare jumătate de piruetă în doi tim pi.Dacă vreţi, puteţi executa şi paşii de fox-tro t şi piruetele.In această figură dansatoarea trebue să-şi priviască partenerul având aerul că studiază posibilităţile unei viitoare aventuri, apoi îşi pleacă capul spre umărul lui. FISURA A TREIA semnalizează bucuria întâlnirei. Perechea se separă aşezându-se faţă în faţă; execută o trip lă bătaie din p icior şi paşi laterali dela dreapta la stânga şi înapoi în şasesprezece tim pi sau patru măsuri.Dansatorul bate în podea cu câlcâiul drept şi apoi de două ori, cu vârful picio­rului stâng — odată ca şi cum ar face un pas înainte şi apoi ca şi cum ar face un pas înapoi. Aceasta se execută într'un singur timp.La al doilea timp al măsureî, dansatorul duce piciorul stâng înapoi şi-l pune în dreapta piciorului drept. La ai treilea timp, el stă pe piciorul stâng în vreme re face un pas lateral cu dreptul. La al patrulea timp, el încrucişează piciorul stâng pe dinaintea celui drept.După aceasta. în primul timp al măsurii a doua partenerul ridică piciorul stâng, spre a lovi cu călcâiul in podele. La al doilea timp, piciorul se află lângă cel drept. La al treilea timp, piciorul drept avansează şi călcâiul loveşte podeaua iar la al patrulea,, revine la loc.Dar pentru realizarea ritmului, fiecare din aceste manevre trebue executată exact in tact. Dansatoarea face aceleaşi mişcări începând cu acelaşi picior aşa că ea trece spre dreapta în vreme ce el evoluează spre stânga.Im m IN o. 427

FIGURA A PATRA. După cum vedeţi în ilustraţia de faţă, perechea execută o serie de patru ro tiri ritmice. Melodia este un fox-tro t în 4-4 tim pi. Fiecare rotire se face în patru timpi, doi de câte fiecare jumătate de întorsătură. Dan­satorul se întoarce natural spre dreapta şi piruetele se fac pe un picior, pe când celălalt e ţinut în sus şi în afară. Când dau elan rotirei, picioarele izbesc podeaua.FIGURA A C IN C IA . După cum puteţi vedea şi dvs. dansatorul nu are mare lucru de făcut în această figură. El se mărgineşte doar ia a ţine mâna fetei deasupra capului său în vreme ce ea se roteşte veselă în jurul lui. Mişcarea se face în acel aş tact ca şi celelalte figuri.In primul timp piciorul drept înaintează şi e pus pe vârf. Piciorul stâng este apoi rid icat, dansatoarea sare înapoi cu dreptul în vreme ce stângul este înaintat şi lăsat pe vârf iar la al doilea timp, ambele picioare lovesc podeaua!In tim pii tre i şi patru se repetă aceeaşi mişcare, ce se continuă în patru tacturi de muzică sau în şaisprezece bătăi. Dansatoarea trebue să-şi completeze cercul în cele şaisprezece bătăi şi trebue deci să aibe grija a face progresul necesar cu fiecare săritură.FIGURA A ŞASEA are două faze. In figura a cincia perechea rămăsese des­părţită; situaţia se păstrează. Dansatorul sare pe vârful piciorului drept în primul şi al doilea timp al măsurii. Simultan piciorul stâng este rid icat şi asvârlit îna­poi şi la dreapta. în primul tim p iar la al doilea este lăsat jos.Procedeul se repetă în timpul al treilea şi al patrulea, cu excepţia numai că săritura se face de data aceasta pe vârful piciorului stâng şi cel drept este rid icat.Mişcările dansatoarei sunt identice cu ale partenerului numai că ea începe cu piciorul stâng.In faza a doua dansatorii descriu cercuri mici în paşi mărunţi. Mişcarea aceasta se face în opt tim pi. Ei nu se încrucişează cercurile sunt absolut independente, şi se fac în acei paşi de fox-tro t ce se numesc „low-down walk" pentrucă umerii sunt scuturaţi în sus şi în jos în ritmul muzicei.ULTIMA FIGURĂ. Perechia revine faţă în faţă pentru o serie de piruete de vals în tempo de fox-trot, aşa cum am descris în fig u ra a douu.Rotirea se continuă în doisprezece tim pi. Apoi rămânând înlănţuită, perechea face un pas în primul tim p al celei de a patra măsuri, paşii se continuă in al doilea şi al treilea timp. In al patrulea timp, dansatorul îndoaie genunchii pe care fata sare spre a fi sărutată, tocmai în momentul când răsună ultimele acorduri ale orchestrei.Muzica pentru „Continenta l" a fost compusă anume de către Con Conrad şi Herb Magidson. Dansul apare în filmul „D ivorţul vesel" şi e executat de Fred Astaire şi G inger Rogers, pe care o cunoaşteţi din „C arioca".

INo. 427

CEI NERVOŞIM O R DE V R E M E !

A ţi cons ta ta t Ia D v . f ie ch ia r n u m a i d in când In când, v re una d in u rm ă to a re le s im p to m e caracteris

tice ale is to v ir i i n e rv i lo r ? ir itab ilita tc pronunţată, indispoziţie, tremurători in membre,

nelinişte, palpitaţii, ameţeală, senzaţia de frică, insomnie, vi* suri neliniştitoare, insensibilitatea unor anumite părţi ale cor. pului, spaimă, irascibilitaie excesivă faţă de orice contradicţie,

sgomote. m irosuri, poftă de siupeîiante. tutun, alcool, ceai, ca­fea, svâcoiri în pleoape sao sc lip iri loainfea ochilor, năvala sân* gelui, strângeri de iniină. capricii, defecţiunea memoriei sau a graiului, poîte sau aversiuni ciudate. Dacă se ivesc la Dv. unele din aceste simptome ale nervosităţii. fie izo lat sau mai multe deo­dată. In cazul acesta ne ivii Dv. sunt serios slăbiţi şi au nevoe de întărire. Nu lăsaţi lucrurile să continue asttel, căci s’a r putea iv i grave turburări ale ac tiv itfitii Intelectuale, ca a iurări si actioni in ­conştiente urmate curând de o slăbire rapidă şi de o moarte tim puria

Indiferent de origina slăbirei nervilo r D v . vă Invit sărmi scrieţi Sunt bucuros dispus

să vă e xp l i c g r a t u i t şi fă ră portoO metodă sim p li,

care vă va procura o surpriză plăcută. A ti cheltuit probabil m ulţi bani pentru d iferite medicamente şi a ţi obţinut In cazul cel mai bun o ameliorare trecătoare.

Nu vă pot asigura că cunosc metoda adevărată, spre a corn. bate slăbiciunea nervilor Dv.

' Această metodă produce totodată si o îmbunătăţire a dispo­z iţie i Dv., stimulează dragostea de viaţă, energia si torta de mancă. m ulţi ml-au scria chiar că se s'mt ca nou Dăscuti p rin această metodă Acest lucru e confirmat şi prin exper= tize medicale. Nu vâ costă decât o carte poştală. V i tr im it

o carte instructivă absolut gratuit.

Cacă nu puteţi scrie imediat, păstraţi acest anunţ.

ERNST PASTERIMCK Berlin, SOMichaelkirchplatz 13

Abt 187.

C A M P B E LL PU RTAT IN T R IU M F

F o to g r a f ia a I â t u- r a t ă î l în fă ţ iş e a z ă pe C a m p b e ll r e ­c o rd m a n u l m o n d ia l de v ite z ă cu a u to ­m o b ilu l, p u r t a t In t r iu m f d e c a m a ra z ii s ă i, d u p ă u lt im u l r e c o rd s ta b i l i t .

C Ă S Ă T O R IE p k i n - C IA R A

-spune cum se captivează bărbaţii

Eram descurajaţi. 'Alte fet« tinere tăceau căsătorii bogate şi erau teri' cite. Mie nu mi se făcea nici o propui nere. 0 ţigancă îmi spuse că bărbaţii nu vor să ştie de mine din cauza ten» lui meu urât, nasului meu lucios şi a pielei mele care arăta unsuroasă. Ei mă sfătui să fac o încercare cu Pudra Tokalon cea cu Spumă de Cremă, » lebra Pudră de Paris. Efectul a (ost aproape ca al unui farmec — cu totul diferit de al tuturor celorlalte pudre ce aplicasem. — Ea înlătură orice urmă de luciu, strânse porii dilataţi ai obrazului meu şi dădu tenului meu o înfăţişare fragedă şi mată atât de frumoasă încât făcea să tresară iui. mile bărbaţilor. O singură aplicare ţine pentTu ziua sau seara întreagă, oriunde să fiu şi oriîe să fac. Sunt sigură că orice femeie se poate face imediat mai atrăgătoare şi mai fer. mecătoare cu Pudra Tokalon m cu Spumă de Cremă. Succesul se garan­tează, altfel se restitue banii.

De vânzare la toate farmaciile, dro. gheriile- şi parfumeriile din ţară. Noi preţuri reduse la Lei 45.—

REVOLUŢIONA» GRECI REFUGIAT

IN BULGARIA

F o to g ra fia nooslr: în fă ţişează gnpi r e v o I u ţ i o i i r i l o r greci refi 9 » a ţ i în Bulgvit S t â n g a , xp>ijiiii d u -ş i capul cu ni' g e n e ra lu l Kamei: C u capu l legat,it Io n e lu l Bakardpoij in convorbire « o f i ţ e r i i bulgari.

La 15 M a r t ie 1935 s 'a a n u n ţa t o f ic ia l c ă s ă to r ia p r in ţu lu i m o ş te n ito r F re d e - r ic a l D a n e m a rc e i cu p r in ţe s a suedeză In g r id . F o to g r a f i# n o a s tră în fă ţ iş e a z ă p e re c h e a p r in c ia r ă în m ij lo c u l m e m b ri­lo r c e lo r d o u ă f a ­m i l i i r e g a le .

P R EM IATELE H O L L Y W O O D U L U I C la u d e t te C o lb e r t o p r im i t re c e n t p re m iu l de c re a ţ ie p e n tru c e l m a i bun f i lm a l an u ­lu i. In a c e la ş t im p a fo s t p re m ia tă şi v e d e to de şase an i S h ir le y T e m p le . Pe a m b e le le ved em în fo t o g r a f ia n o a s tră de m a i sus,

O N O U A VEDETA DE 17 A N I N o u l f i lm a l lu i W i l ly F o rs t lanse ază o nouă v e d e tă , in v â r s tă nu m a i de 17 a n i: In g e b o rg Theck. F o to g r a f ia n o a s tră a lă tu r a tă o în ­fă ţ iş e a z ă pe n o u a s te a .

P R IN ŢU L S IG V A R D LA H O L L Y W O O D

S ig v a rd B e rn a d o t te , un f iu a l m o ş te n ito ru ­lu i t r o n u lu i S u e d ie i s 'a îm b a rc a t cu s o ţ ia sa sp re A m e r ic a , p e n tru a se du ce la H o l ly ­w o o d în d o r in ţa de a -ş i c o m p le c ta s tu d ii le c in e m a to g ra f ic e la B e rlin .

„S T E P " LA R A D IO P o s tu l de ra d io C h ic a g o a tra n s m is de c u ­râ n d un da ns „ s t e p " . P e n tru a se auzi m a i b in e r i tm u l p a ş ilo r , fe rm e c ă to a re a d a n s a ­to a re ş i-a le g a t d e p ic io r un m ic ro fo n .

No. 427

J - Pag. 9

i -No 427

Paq. 10

(Din curiozităţile şi obiceiurile faunei braziliene)J f ASTELE întinderi de pământ vir-

gin, ale fascinantei şi misterioasei Brazilii, ascund încă unele curiozi­

tă ţi interesante şi inedite pentru lumea veche. In patria cafelei, a fructelor minunate şi a soarelui arzător, sunt a tât de dese şi de diverse anomaliile naturii, încât multe din ele scapă exploratorilor veniţi să se iniţieze în tainele celor mai puţin populate i i mai dătă­toare de emoţii ţinuturi. Chiar savanţilor cari se ocupă în amănunt, cu trudă şi migală, de viaţa plantelor ¿i a animalelor^ le scapă unele semnificaţii şi date precise de. dincolo de laborator...Şi e firesc să se întâmple aşa, într'o lume în care existenţa trebue apărată cu îndâr­jire contra numeroşilor adversari de to t felul şi unde prim ejdii noui se ivesc la fiecare pas. Cercetările se fac în pripă pe unele locuri şi chiar superficial. Ca să pătrunzi până în cele mai elementare in tim ităţi ale faunei îţi trebue o voinţă puternică şi o tem eritate extraordinară. Şi aşa încă ener­giile se irosesc în tr'o măsură respectabilă şi strădania exploratorului e ades plătită cu sănătatea sa.Cei cari înţeleg mult mai mult din toată această existenţă bogată în peripeţii aven­turoase, dar trec pe lângă ele cu na- turaleţă şi fără să sesizeze nuanţa de „cu­riozitate" a lor, sunt indigenii. Asemeni ţăranului nostru, ei au superstiţiile, obiceiu­rile şi curiozităţile lor prim itive, dar fo lo­sitoare. Ei posedă un rar instinct de obser­vaţie, câştigat din contactul cotidian cu natura şi cu capriciile ei.Pescarii râului San-Francisco (Bahia) de pildă, au de furcă în îndeletnicirile lor cu o specie de peşte carnivor foarte lacom şi extrem de primejdios. Piranha, (c it iţ i: p ira n ia ) aşa se numeşte peştele şi mărimea lui nu trece niciodată de 7 cm., atacă cu înver­şunare to t ce-i ese în cale. Nimic nu scapă setei lui neostoite de sânge. Nici oameni, nici animale. Cel ce s'ar încumeta să-şi plimbe puţin mâna prin lăuntrul apei, ar rămâne imediat fără ea, caşicum ar îmbăia-o într'un acid caustic. Piranha i-ar sfâşia-o într'o c lip ită .

Organizaţi în bande de câte zeci şi sute de mii, ei cutreeră apele râului în sus şi în jos, în aşteptarea pradei. Băştinaşii cunoscând ferocitatea lor se apără pe cât le stă în putinţă şi-i evită. Sunt împrejurări însă în cari trebue să se recurgă la anumite tru ­curi menite să înlesnească necesităţile zilnice de viaţă ale ţinutului.Astfel riveranii cari sunt nevoiţi să treacă neapărat prin apă, cu cirezile lor de boi, pe celălat mal şi dyi con­siderente bine determinate de spaţiu şi timp nu vor să meargă până la podul cel mai apropiat... care uneori este aşezat la distanţe de sute de kilometri, au găsit un mijloc practic, deşi destul de crud, de-a înşela fero­citatea peştelui piranha. Când ajung pe punctul de a traversa râul, opresc cireada pe mal. învolburările apei ves­tesc că banda a adulmecat vânatul şi că a fost cuprinsă de nelinişte. Con­ducătorul alege atunci din toată ci-

F o to g r a f i i le n o a s tre în fă ţ iş e a z ă d ife r ite s p e c ii de p o rc i de p ă d u re .D easem en i ved em o s o r tă de p e ş ti sol. b a t ic i m ic i, c a re c re s c m a i m u lt d e 7 cm

reada boul cel mai bătrân şi bolnav. Acesta e destinat m a re lu i s a c r if ic iu , pentru t se putea salva cireada întreagă.Restul animalelor oprite pe marginea apei sunt cuprinse şi ele de un viu' neastâmpăr, î Simţindu-se în preajma unei mari primejdii boii scot mugete dureroase, cari poartă până departe ecourile unei tristeţe de a- pocalips.Văcarii se grăbesc să împingă victima a- leasă în apă. Presimţind ce-l aşteaptă, bie-

ful animal încearcă să se împotrivească. Dar e în zadar; oamenii prin ţipe te ii prin bătae îl împing to t mai inainte pânăe prins de curent. In acelaş mo­ment, cetele de piranha încep să-l sfâşie cu o rapacitate uimitoare. Numai câteva clipe boul mai are timp să se sbată înghiareie celei mai cumplite morţi.» Mugetele animalelor de pe mal au devenit îngrozitoare şi e 'nevoe ca ele să fie stăpânite să nu o ia înapoi, pe calea străbătută până aici. Apa a devenit roţie ca o mare imensă de foc, în contact cu sângele. Sacrificiul sa consumat...

Lcum, când monştrii s’au ospătat din belşug la copiosul banchet, văcarii pot isfârşit să treacă turma întreagă. Nici un animal nu mai e atacat. Râul poate f trecut în linişte... Primul bou care a fost silit să treacă râul, a p lă tit viafa lui drept vamă pentru vieţile semenilor săi.Dar aşa cum sistemul acesta de sacrificiu nu e de loc dorit de primul dintre boi, el devine la fel de neplăcut pentru ultimul din ca ite tu . O specie de porci sălbatici cunoscuţi sub denumirea de mai sus întrece ;n grozăvie to t ce s’a scris despre ferocitatea animalelor junglei. Pe unde trec c a ite tu ii locurile rămân pustii, arborii nimiciţi, pământul răscolit ca de o luptă cumplită, anima­lele de orice fel alungate defin itiv, pe alte meleaguri.

C a ite tu ii au un instinct de solidaritate colectivă uimitoare. Ei umblă numai în turme numeroase, devastând to t ce le iese în cale şi scoţând nişte guiţături înfiorătoare. Vai de vânătorul care ar cuteza să împuşte unul din ei. El şi-ar plăti îndrăzneala cu viaţa, pentrucă turma toată s'ar năpusti aspra lui să-şi răz­bune tovarăşul,Indigenii au găsit şi aci un procedeu practic şi in te lige t pentru a intra în po­sesia câte unui exemplar din c a ite tu . Ei aşteaptă ascunşi până trece toată turma, apoi ochesc porcul rămas cel mai în coadă, ciuruindu-l de gloanţe, în tim p ce turma aleargă înainte, mereu înainte, fără să sesizeze cele întâm­plate în urmă. La pământ, agonizând rămâne ultimul dintre ca ite tu .T raged ia de-a fi prim ul şi ultim ul prin ţinuturile încă pline de mister şi de obiceiuri curioase ale Braziliei, iată ce nu citim şi nu vom citi vreodată in cărţile de istorie naturală.Pentrucă această tragedie e de minimă importanţă, faţă de rolul covârşitor al ştiinţei...

N • V.

San-Paulo. 5 /III/I935.

spală^desinfectând

d in fü şi g u r a

J â ă £ o d i- v ă , d in ţ ii

c a ¿ 4, rn  iru C e !

Spuma bogată a pastei KALODONT spalâ temeinic dinţii şi gura.

întrebuinţaţi deci regulat K A L O D O N T dimineaţa şi seara!

PASTÂDE DINU SPUMOASĂ

P A T R U P R I M A R j— ™ ™ —Prezentăm c itito rilo r o problemă. Prim-pretorul plăşii Crasna, j u d e ţ u l S ă l a j , _ ne-a trimis fo tog ra fiile celor patru primari de sub conducerea sa. Doi sunt rom âni: But. Florian, primarul comunei Peceiu şi Chiş Nicolae, primarul comunei Vâlcăul de Sus. Unul e ungur, Beko Andrei, primarul comunei Horvatul Crasnei iar cel de al patrulea e armean, Tolokan Luca, primarul comunei Crasna. Fotografiile acestea sunt foarte bine reuşite şi figurile cât se poate de expresive. Propunem un joc c itito rilo r: să încerce singuri să ghicească naţionalitatea fiecaruia dintre cei patru primari. Rezolvarea acestei probleme se găseşte la pagina 23.

5 UNT câţiva ani de când d-i A l. Bă- dăufă, un neegalat cultivator al irdC

moşului, a făcut să apară în editura „Adeveru l" un album cu vederi luate din cele mai pitoreşti ţinuturi ale ţării. Opera d-sale, se vede, a servit de stimulent. Re­cent nî s'a o fe rit prilejul să admirăm alte realizări de seamă în domeniul artei fo to ­grafice, în cadrul unei expoziţii, organizată

de asociaţia turistică şi sportivă „România Pitorească", în sala Cercului profesorilor secundari.Entuziasmul întâmpinat în faţa celor 300 de fo tografii, câte a putut cuprinde expoziţia, nu poate fi redat în cuvinte. Fiecare expo­zant a lucrat îngrijit şi conştiincios, contri­buind astfel la întregirea succesului.Intrarea o face d-l A urel I. Gheorghiu

care ne prezintă în portrete Dunărea dela Baziaş până la Mare, arătând sub d ife rite aspecte : Cazanele, Por­ţile de Fer, insula Ada-Caleh, Cala­fatul, Corabia, Cernavoda, Vâlcovul, Sulina etc.Regiunea montană ne este recoman­dată de d-l Alex. Vancea, care a is- bu tit să smulgă fragmentar farmecul lanţului Carpatin, concentrându-l în spaţiul îngust al unui roll-film Kodac sau Zeiss-ikon.Am admirat nu numai realizarea tech- nică ireproşabilă, nu numai claritatea desăvârşită a pieselor, ci şi expresivi­tatea momentelor înregistrate, mo­mente de aparenţă rară uneori în natură şi în viaţă. Să privim, nu mai departe, cu atenţie, clişeul, prezentat

noi sub titlu l „Tandreţă". Dacă un gigant al penelului s'ar f i străduit să redea toată poezia, to t cântecul ce-l degajă siluetele celor doi copii ne­căjiţi, dar cu fericirea primăverii zu­grăvită pe feţe le lor umbrite de o melancolie sublimă, ar f i reuşit oare ? Rusticul se evidenţiază prea puţin în poza aceasta, poate unde orizonturile ei sunt reduse, Se evidenţiază însă extraordinar umanul, dragostea naivă, farmecul nevinovăţiei.

Un impresionant efect de nori

„Tandreţe" o idilă naivă a doi copii cu adevărat inocenţi:(Toate fo tografiile din aceste pa­gini sunt executate de d. Alex. Vancea).

te. „In aş te pt a r e".

ţii/ancă a „Sfinxului, din Ciucaş" cu pro- r determină parcă aceeaş elevare a gân- |are de expansiune a stării spirituale, ca ji natura, înafară de incantaţia oferită 'I

■rente şi 'n plastică şi 'n fo tografie, cer şreaceeaş atenţie, aceeaş stăpânire ne- feşugului şi acelaş rafinament artistic, hm scenele vii. Peisajul pe care-l înfă- «e mai mici amănunte ale lui. Autorul prinde neliniştea din faţă în clipe absolut

la o distanţă potriv ită de brazii, cari" câmpul umbrit de marginele înserării, a talcul inteligent al inspiraţiei. Ceeace

Ţapi spre vale Lotrului.

V î fPe valea Prahovei

contribue la desăvârşirea măreţiei perspectivei însă, e frământarea ameninţătoare a talazurilor de nouri, prevestind apropierea înfricoşătoare a furtunii. Parcă simţi răceala care s'a lăsat, parcă auzi freamătul to rturător al pădurii de pi-nî şi molizi.E una din cele mai preţioase bucăţi ale d-lui Vancea.Clişeul in titu lat „In aşteptare..." nu pare de loc o -fotografie. Să reuşeşti să captivezi pe peliculă o scenă, în aşa fe l încât ea să amintească în chip isbitor de un tablou de Murillo mai de grabă, iată unde a ajuns şi la noi progresul în arta fotografică. Ţapii, cu gingăşia lor animală, oarecufn grotescă, pe un fond bucolic de linişte împăciuitoare, dau fo tografie i tonuri de originalitate, la care nu s'a gândit desigur nici realizatorul, când a surprins ansamblul. In aşteptarea pericolului presimţit, înmăr- murirea, deruta, nesiguranţa, se disting şi impresionează, născând admiraţie pentru cuplul vizionat, uitându-se de artist. A rtistu l rămâne, până una alta, anonim. Totuş câtă strădanie, câtă atenţie deose­bită a depus el...Expoziţiile şi albumele de fo togra fii după natură sunt prilejuri de cunoaştere a locurilor, a oamenilor şi a obiceiurilor cu specificul lor, sunt uneori cursuri sintetice de sociologie popularizată, echivalând cu un voiaj de îmbogăţire a cunoştinţelor, şi au caracterul unui stăruitor îndemn la drumeţie adresat dornicilor de încântare sufletească.

G. Oem. Pan

$ - V

j ? ’. * < ş m

* * ■ " ' -im

■Í"

- 'V

Un cartier inundat d

*

Se fa c e tn< C a p ita lă o m e re lu c ra re u rb a n is t ic ă . — T o tu ş b u c u re ş te n ii s u fă r d e in u n d a ţ i i , une le c a r ­t ie r e f i in d cu t o tu l l ip s i te de c a n a le şi c h ia r de a p ă de b ă u t,

5 E uită toate !Cine mai pomeneşte,, de nefericitul Leon-Vodă, care s'a înecat înt'/un lac — adică mai exact

într'un fel de baltă, ce 'o revărsase, pe vremuri, Dâm- boviţa pe locul, unde a acum piaţa de fructe ?Toate se uită !Bucureştenii se miră, dacă le vorbeşti de capriciile „râului carpatin", care trece prin mijlocul cetăţii lor. i— Cum ! ? Dâmboviţa se scoboară din Carpaţi ? Unii nu o ştiu.Am uitat că părinţii noştri aveau să sufere, cel puţin câte-o inundaţie pe an şi că apa venind Primăvara cu furie, de pe urma zăpezilor top ite în munţi, ridica uneori morile aşezate prin mijlocul oraşului, precum şi tăbăcăriile, de pe la marginea lui, adică — cele aşe­zate pe locul unde e azi Hotelul Bulevard şi Palatul Cercului M ilitar.Regina Elisabeta vorbeşte, în amintirile ei, despre băltoacele, în cari se bălăceau bivolii şi a văzut cotu- rile neregulate ale Dâmboviţei, care şerpuia odinioară prin oraş, prin locuri, pe unde nouă ni se pare că a fost, de când lumea, rânduiala de azi cu străzi şi palate.

ISVOARELE DE PE MAL

Pe ţărmul Dâmboviţei erau — şi sunt şi azi încă -— cele mai preţioase isvoare de apă ale Bucureştilor. Au fost analizate de chimiştii noştri alimentari, uimiţi de calitatea acestei ape de băut, superioară ceieî, ce ne soseşte prin conducte. Apa isvoarelor de pe mal, nu are de a face cu cea din râu, nici cu aceea ce se găseşte prin puţurile sălcii de pe la mahala. E o altă vână, care vine de undeva, din depărtări...Poate că pentru proslăvirea acestor minunate isvoare, de pe malul râului, a fost făcut cântecul:

Dâm boviţa, apă dulce Cine-o bea, nu se mai duce.

Acum însă, aceste isvoare vor f i îngropate poate pe vecie, sub betonul ce se toarnă spre a întemniţa Dâmboviţa într'un tunel.

Ele vor f i complet uitate, după cum va fi uitat şi râul selbatec, făcut prizonier, străjuit, timp de jumă­ta te de veac, de taluzuri înalte, sortit acum la o pedeapsă şi mai aspră. Pentru generaţia viitoare, Dâm­boviţa nu va f i decât un simplu canal subteran, ceva mai mare de cât al altor gârle, peste cari trec azi străzile Capitalei, fără ca nimeni să-şi mai aducă aminte de dânsele. Oare generaţiile viitoare vor pomeni cu mai mult respect numele „Dâm boviţei", de cât pomenim noi azi pe bătrâna „Bucureştioara"-, gârlă, care în secolul trecut venea cam de pe la gră­dina Icoanei, trecea pe lângă biserica cu Sfinţi şi ajungea să se verse în Dâmboviţa cam pe unde e azi strada Bazaca ?„Bucureştioara" de care nu se mai vorbeşte azi, a fost transformată într'un simplu canal subteran, soartă care i se pregăteşte şi „D âm boviţe i". J

APA BUCUREŞTENILOR Nimeni nu mai pomeneşte nici despre cişmeaua roşie — care dădea porecla unui întreg cartier, acela al „Bisericii a lbe" — nici despre alte cişmele vechi, după cum a fost u itat şi „Marele Cişmigiu", care-şi avea locuinţa de vale de biserica Sărindar, pe malul lacului

Dâmboviţa se acoperă, dar în Capitală cartiere întregi sunt inundate din cauza lipsei de canalizare,

lui Dura Neguţătorul, „Ciş- megiul" nostru de azi. Spunem şi acum : „mergem

S 0 0r la Cişmegiu", dar nu ne gân­dim la vestitul dregător, ci

/ la balta lui Dura.Ce fel de apă beau azi bucureştenii ? Cei din centru sunt mai fe ric iţi şi au norocul de a o primi prin ţevi chiar in

casele lor. Locuitorii din cartierele periferice o scot însă din puţuri, în condiţii mult mai puţin igienice de cât pe vremea, când Marele Cişme-

giu, în fruntea podarilor şi cişmegiilor săi, în halate galbene şi cu topoare pe umeri, defila, cu cinste, în alaiurile domneşti.De altfel, puţuri vechi bătrâneşti, cu cumpănă, se văd, din ce în ce mai rar. Reproducem în fo tografie unul care a fost inundat zilele trecute de puhoaele de apă, sosite din străzile fără canal, dar cu nivel mai ridicat.

„INTRAREA OPRITĂ"

Se spune că valoarea unei gospodine, trebue s'o judecăm nu după cum o salonul ei, ci după cum arată bucătăria. Iar vespasianele publice ne dau măsura de civilizaţie a unui oraş. Bucureştiul are într'adevăr, cel puţin în centru, multe ves­pasiane elegante... — cari însă — după cum am arătat şi altă dată — stau închise I ! Au fost construite şi terminate încă de acum vreo doi ani, dar Primăria n a avut prilejul să le ia în primire. Uşile lor sunt barate cu table vechi fi sârmă ghimpată. Pe câte-o tăbliţă se vede scris : Intrarea o p rită !Lumea vine la vespasiană, priveşte uimită la baricade şi

Æ ü E M E D f O a . ^

Y a n t i / e p t i c %CARE SE BUCURÀ DE 0 REPUTATIUNE UNIVERSALĂ SUNT

PA /T I LELE

CARE EVITĂ Şi COMBATTUSA,RĂCELILE, DURERIIE DE GÂT, CATARELE, INFLUENTA, GRIPA, ASTMA, LARINGlTELE ( RECENTE şiINVECHITE)

' BRONŞITELE (ACUTE SAU CRONICE),ETC

L fA C - S If l IL BEDUS A l^ CUTIEI

j l S k o e v â iu a u e l a r o A T E ^ i

F A R M A C I I L E Ş * /anOGHERIILC- If

l\ Vmalapu»-

¡MÉDIA

(C O A N E D IN M A R A M U R E Ş U L R O M A N E S C

E le v ii ş c o l i i de p o m ic u ltu ră de ia rn ă d in B o c io g u l-M a re , J u d .M c . ra m u re ş . T o f i su n t m a ra m u re şe n i.

T

PRIMUL INSTITUT CUSMETiC MEDICALIULEVARDUL C A R O L , 39 TE LE FO N 3 .5 2 -7 3

D-NA Dr. M . R A B IN O V IC I de rm ato log specia lizată la Paris şi Viena, tra te a *# ^ negi. pistrui, coşuri, e tc . în g rijire a fe fe i cu hormoni şi masage pneum atice Distrugerea d e f in i t iv ă şi f ă r ă c ic a t r ic e a p â ru lu i d e p r is o s . S lă b ire a Iveală a c o rp u lu i p r in m a sa je e le c t r ic e , c u r s d e g i m n a s t i c ă .

Consult. 10— 12 şi 3— 7 p. m. C onsu lt, g ra tu ite M ie rcu ri I I— 12 a. m.

NOÎ REDUCERI. TOATE SERVICIILE

C O A F O R U L B E E RC A L E A M O Ş ILO R 5 3 • B A C Ş I Ş U L S U P R I M A T

apoi îşi face necesităţile pe delături, pe vreun zid vecin, sau în vreun chioşc părăsit de fructe, din cele instalate de Ministerul de Agricultură.Prin străzile mărginaşe, se văd numeroase gherete, ca de sentinele, împrejmuite cu scânduri, şi stând cu spa­tele la marginea drumurilor, în calea trecătorilor. De foarte multe ori se zăresc asemenea gherete chiar în apropierea puţurilor de apă, sau ceva mai în deal, fiind în legătură, prin straturile nisipoase subterane, cu aceste fântâni.

MINUNATELE PUŢURI AMERICANE In ultimul timp s'a introdus, la Bucureşti, moda puţuri­lor aşa numite „americane". Acestea sunt foarte nume­roase în străzile pe unde nu s'au introdus înfcă nici conductă de apă, nici ţevi de canalizare.

Când s'a ajuns la un strat mai adânc, unde este o vână de apă, atunci se introduce în interiorul tubului un fel de ciutură, care lunecă, în sus şi în jos. Cu aju­torul unui scripete se scoate apa de băut. In regiunile petrolifere sistemul acesta poartă numele de lâ c â r it şi este întrebuinţat la sondele bătrâne, cu debit mic şi unde gazele naturale nu mai au nicio presiune, spre a arunca petrolul afară.Invenţia americană e Intr'adevăr minunată.Ce păcat, că pe când unii scot apă, alţii, — din străzi, f ă r ă c a n a l e , având la îndemână conducta de apă a Primăriei — au transformat aceste fântâni de apă în puţuri absorbante, punându-le în legătură cu closetele moderne „tout-â-l'egout" instalate pe la casele noi.

INUNDAŢIILE

Totuş citito ru l perspicace va pune, cu drept cuvânt întrebarea :— Dacă sălbateca Dâmboviţă, care odinioară se re­vărsa asupra unui sfert din Bucureşti, a fost domesti­cită încă de acum o jumătate de veac, fiind aşezată cuminte, între maluri înalte, de unde vine apa, care pătrunde prin casele oamenilor ?In primul rând trebue să amintim că sunt străzi joase, fără canal. In zile ploioase, sau de desgheţ, apa se scurge la vale, din cartierele mai înalte, spre altele, aşezate la un nivel mai scoborît. Aci formează bălţi şi lacuri, cari prin unele părţi nu se usucă cu lunile, fiind multe locuinţe, unde oamenii dorm cu apa sub pat. A lţ ii se refugiază în pod.Fotografiile, ce însoţesc acest articol sunt luate în co­munele suburbane „C ioplea" şi „Apărăto rii Patriei". In aceste cartiere, primăriile respective au avut ambiţia să facă bulevarde şi _au rid icat un fe l de diguri cu nivel mult mai rid icat ca al celorlalte străzi. Din această pricină, mahalaua a fost împărţită în două, o căruţă neputând trece d intr'o parte în alta, peste dig, iar apele neavând nici ele loc, pe unde se se scurgă. Una din aceste uliţe noroioase, nepavate, din comuna suburbană „Apărătorii Patriei" poartă titlu l pompos de : „Bulevardul Ferdinand“ .Aceasta e denumirea oficială. Dar locuitorii de pe acolo, majoritatea foşti luptători pe front, când trec peste dâmbul rid icat de iscusiţii ingineri, exclamă cu ironie :— „U ite , tranşeele Bucureştilor!"

Alex. F. M ihail

lată in ce constă acest sistem: meşterii speciali nu mai sapă fântâni largi, ca pe vremea veche, ci in tro­duc în profunzimea solului un fel de tuburi, prin presiune. E cam acelaş principiu ca şi la aşezarea sondelor de petrol.

Şi aşa : pe când se astupă Dâmboviţă, cu isvoarele ei de „apă dulce", bucureştenilor moderni le rămâne la îndemână altă apă de b ă u t: aceea sosită prin ţevi, la centru, iar la mahala minunatele puţuri americane, despre cari am vorb it mai sus.

Else Duschenek, Timişoara

C O LT U L M O DEIIn fo tografia noasrră vedem ultima creaţie a modei pariziene. Un tailleur din mătase ripsată cu vulpe de argint. (Vezi rubrica de modă din suplim entul ,,De toate pentru to ţi").

Un remediu universal contra durerilor ! Vă pot în ­ştiinţa, că cu Togal am avut rezultate foarte bune. Am întrebuinţat Togal-ul la dureri reumatice, ce mă chinuiau şi trebue să recunosc, că aceste dureri mi-au trecut cu totul.Am încercat apoi Togal-ul şi la migrenă, obţinând şi aici cele mai bune succese, aşa că de atunci Togal-ul se găseşte in casa mea ca un mijloc universal contra durerilor de tot felul şi-i dau preferinţă pentru că niciodată n’am observat, spre deosebire de alte m ij­loace, acţiuni secundare neplăcute.

C U data de I Martie — începutul noului an per­san — Şahul Riza-Pa-

hlevî a decretat schimbarea nu­melui ţă rii sale care, astfel, îşi va relua de azi încolo denumirea ei antică de Iran . La drept vorbind, de câtva timp, nici geografia nu mai cunoaşte clipe de linişte : la început, înlăturări şi amestec de graniţe, apoi răs­coliri de popoare, desbinări, a- lipiri şi nume noi... Exemplu au dat Rusia, Turcia, China şi în­treaga Europă centrală. Acum, iată că intră în horă şi Persia. Numele de Iran , îl purta până mai ieri numai câmpia şeasă care desparte marea Caspică de O- ceanul indian. O asemenea de­numire îşi are obârşia în fraza : „Zend A ren a ” care ar însemna T ara A rian ilo r. Intru susţinerea tezei sale, şahul Pahlevi afirmă să numele de Persia nu se refe­ră decât la o singură parte a imperiului său şi că Persanii, de fapt, vorbind de ţara lor, au chemat-o totdeauna Iran . Ceea ce poate să fie adevărat. Insă numele de Persia e legat de acela al împărăţiei pe care Cirus reuşise s'o facă „cea mai întinsă din lume". E legat apoi de pa­ginile istorice pe cari le cunoaş­tem cu to ţii fiindcă le-am studiat pe băncile şcoalei, iar gloria falnicului întemeietor al Imperiu­lui persan se restrânge şi astăzi asupra îndepărtaţilor lui coborî- tori...Noul botez ar putea satisface un orgoliu de rasă, dar nu fo ­

loseşte câtuş de puţin trad iţiilo r isto­rice. In orice caz, ceea ce-a decretat „Tronul Păunului" este lege şi acum geografii se grăbesc să-şi corijeze hărţile.Imperiul Persan a fost fondat de Cirus, în anul 549 a. Ch. când la Roma a- punea domnia sângeroasă a regilor şi răsăriau zorile republicei. Astăzi, Persia, a cărei suprafaţă este de vre-o douăsprezece ori mai mare ca a ţării noastre, numără o populaţie totală de abia zece milioane locuitori. E o ţară mereu chinuită de grava problemă a apei din pricina uscăciunii excepţionale a solului. In unele părţi bântue cu furie aşa zisul „vânt o tră v it" aducător de nori cu nisip, care seceră vieţi ome­neşti şi întregi crescătorii de vite. Singură zona mării Caspice e locuibilă în mod practic, ceeace face ca Per­sia să aibă înfăţişarea unu! deşert cu oraşe şi sate risipite la voia întâm­plării. In ţinuturile dinspre miază-noapte, întâlnim un important lanţ muntos, numit Elbruz, care domină graniţa turco-rusă cu legendarul A ra ra t. Insă muntele cel mai înalt este Demavend (5670 metri). Principalele oraşe per­sane, cum e de pildă capitala Teheran

No. 427 -

Pag 16

Fotografiile noastre înfăţişeaza :Şahul P e r s i e î.Un tip de soldat persan.Rătăcirea lentă a cămilelor în pustiu.

T Ü R K E S T K N

T p b r iz

• Ä s te ra b <

K d sV in

M ec- h ec f

Teheran

TranIRAK

ARABIA

M.OMANPil1 xil

Pag. 17

No. 427

dela îmbucătura Sat-el-Arab-ului. Pe apele acestui golf plutesc neîncetat canoniere persane cari fac serviciu de poliţie. Singura cale ferată — care leagă Tabriz cu Caucazul — precum şi cele mai bune drumuri spre fron­tiera cu Mesopotamia şi Rusia, Persia le datoreşte răsboiului, întrucât ele au fost construite de trupele britanice şi ruseşti. In mod practic, majoritatea traficului în această ţară se face nu­mai cu caravanele. Cea mai mare part© din populaţie se îndeletniceşte cu agricultura. Satele sunt încercuite de jur împrejur, cu un zid do lut. foarte înalt, iar locuinţele sunt ¡oase şi murdare. Toate turmele se strâng noaptea în piaţa centrală. In afară de populaţiile statornice ale satelor şi oraşelor, trebue să mai socotim şi triburile nomade.Acestui popor inteligent, dar nepă-

In a c e a s tă p a g in ă : A s p e c te d in P e rs ia . H a r t a P e rs ie i.

’sâ fo r^T T ra S Ţ on a îlsT T n ou ^âP T P c^T e vT ^^u T p^ ’ ^ n ţ r r ' ^ ^ n ulu i" în 1925 prin înlăturarea şahului Ahbas — caută acum să-» dea un nou impuls modern. Cu o energie rară şi neaşteptată el a reuşit în scurtă vreme să însănătoşeze administraţia publică, coruptă şi destrăbălată, luând o serie de măsuri folositoare, în cel mai mare grad, binelui obştesc.Schimbându-şi numele, Persia poate năzui să intre în tr'o viaţă nouă şi să înscrie încă o pagină de trium f în istoria ei...

şi marele târg T ab riz sunt aşezate chiar 1« postul munţilor, cari cu izvoarele lor pot să procure apa necesară v ie ţii publice şi prosperităţii agricole. Provinciile sunt despărţite una de alta de bariera înfricoşetoare a Deşertului cel m are, minunat descris de călătorul Marco Polo, care reuşise să-l străbată în 'veacul al treisprezecelea. Şi astăzi chiar adeseaori, se întâlnesc foste hasnale de apă, iar din nisipuri ţâşnesc, ici-colo, schelete de cămile, de catâri şi chiar de oameni, victime ale setei... întin­derea fără hotare a Deşertului e un refugiu ideal pentru rebelii briganzi. Pe ţărmurile Zendei Rud în Persia de mijloc — tronează, falnic, Ispahanul care vreme de 200 de ani a fost capitala împără­ţiei. In golful Persic se varsă Tigrul şi Eufratul, unite

NAPOLEONULDESERTULUI»

T Î N atentat s'a produs zilele trecute la M e c c a împotriva i J regelui Arabiei, I b n S a u d . Pe când regele făcea al

patrulea din cel«» fapte ocoluri rituale ale Kaabei, piatra neagră pe care Allah a trimis-o din cer, ca să spele păcatele oamenilor, — tre i membri ai tribului Z e i d i s din Y e m e n s'au năpustit cu pumnalele asupra lui. Emirul S e u d, moştenitorul tro ­nului, şi garda personală a regelui arab, au ucis pe atentatori, înainte ca aceştia să-şi f i pus planul în aplicare.Regele I b n S a u d este astăzi bine cunoscut în cercurile politice apusene. La noi, aproape nimeni însă nu cunoaşte povestea mira­culoasă a acestui domnitor, peste un stat de vreo 10 ori mai mare decât România.

„CALVINIŞTII ISLAMULUI"

înainte de război, doar câţiva europeni, specialişti în politica arabă, ştiau câte ceva despre A bd-al Azis ibn A id -a r Rahman Ibn Saud. To tuşacest tânăr, al şaptesprezecelea prinţ al familiei S a u d , era marele p reot (im am ul) sectei w ah hab iţilo r, supra­numiţi „calv in iş tii Islam ului", şi emir al unei provincii din Arabia centrală, N s d j d . Născut în 1880 la R i a d , capitala N e d j d u l u i , I b n S a u d a avut o copilărie din cele mai bu­ciumate. W ahhabiţiî (ori uahhabiţii) au fost în Turcii, stăpânii de ¡ure ai Arabiei. In secolul fetul A b d - u l U a h h a b a început să pre­dice respectarea strictă a coranului. Wahha- b iţii nu au voe să bea nici să fumeze, trebue

fie simpli, să distrugă mormintele sfinţilor

lupte continue cu al XVIIl-lea, pro-

sala ca ri' se închinau unii mahomedani, sa nu aibe tablouri, ornamentaţii şi niciun alt soi de „chip c iop lit". A b d - u l U a h h a b îşi mărită fata cu M a h o m e d b e n Sa u d , emir al D a r y e i (astăzi R i a d ) şi împreună pornesc lupta pentru cucerirea Arabiei. Ei înving. Ur­maşii lor continuă răsboaiele. însuşi N f P I e o n s'a văzut ameninţat de wahhabiţi în Egipt. Dar nu numai Turcii sunt bătuţi de aceşti fanatici, ci şi comerţul. Pelerinii mahomedani nu mai îndrăznesc să vie la Mecca. Şi hagia- âcul era sursa principală de venituri a H e d-

: u I u i. Cămilele de rasă şi caii arabi nu găsesc cumpărători, pentrucă europenii

Ibn Saud reg e le W a h h a b iţ i lo r .

Ruinele uneia d in ­tre ce le m ai im ­p o r ta n te şi m ai b o g c te oraşe din A ra b ia .

In d eşe rt, o p a ­tru lă .in d ig e n ă .;de recunoaş te re .

IN PUSTIUL DE FOC

In R u b - e l - K h a l i , deşertul de foc, familia Sa u z i l o r trăeşte la tribu l M u r r a h , cel mai oropsit din toată peninsula arabică. Ca să-şi poată hrăni cămilele, M ur* r a h i i călătoresc necontenit prin nisipurile arzătoare, în căutarea a- celor buruieni aspre, cari apar în­tre crăpăturile p ietrelor din pustiu. Ierburi efemere, căci după o zi, ele numai sunt decât fire de tă­ciune, opera celor 70 de grade ale soarelui. Hrana Murrahilor, aceşti sălbateci cu părul până'n brâu, murdari, cu ochii întunecaţi, — o constitue curmalele, pe cari le schimbă odată pe an pentru că­milele lor cele mai bune, laptele de cămilă şi, dacă reuşesc să vâ­neze vreo şopârlă a pustiurilor pe care o înghit crudă. Veşnic flă­mânzi, Murrahii, ies câteodată din pustiu, jefuesc caravan»!« şl satele, şi apoi s*> rc lr^g în imensa lor vi­zuină de nisip, unde nimeni nu în­drăzneşte să-i urmărească.Aci, micul Ib n S a u d , în vârstă de 12 ani şi-a o ţe lit trupul şi su­fle tu l în lupta zilnică contra ele­mentelor naturii. Aci a învăţat să atace cu iuţeala fulgerului, fără să lase vreo urmă, aci a învăţat să rabde foamea şi setea, arşiţa groaz­nică a zilelor şi frigu l de gheaţă

j a z *

maiTriburile arabe se

urmă M a h o m e dsunt „câini necredincioşi", iar turcii şi mai rau revoltă contra tiranie i wahhabiţilor. In cele din A I i, vice-regele Egiptului, le dă lovitura de graţie : ocupă R i a d , capitala N e d j d u l u i , prinde pe imamul wahhabit şi îl trim ite la Constantinopol unde e decapitat.

COPILĂRIA LUI IBN SAUD

Spre sfârşitul secolului al XlX-lea, A b d - a r - R a h m a n , tată l lui Ib n S a u d , este emir în orăşelul R i a d , sub dominaţia turcilor, dar luptă pentru refacerea vechiului regat wahhabit. Turcu îl instigă pe M o h a m e d I b n R a ş i d , emirul Şamarilor şi stăpânul oraşului H a i I, împotriva lui A b d - a r R a h m a n . R i a d u l e cucerit, o garnizoană turcească se instalează în oraş, iar A b d - a r R a h m a n împreună cu toată familia fuge în deşert. Era 1892.

al nopţilor tropicale, şi a învăţat să sufere fără crâcnire orice durere.

CHIRURGIE IN DEŞERT

H e n r y d e M o n f r e i d în cartea lu i;„S ecrete le m ării Roşii 1 arată cum prac­tică Arabii chirurgia. Iar marele reporter

Z i s c h k a ne descrie astfel o care a asistat şi micul I b n

tim p ce se afla în mijlocul

francez A. operaţie, la Sa u d , în Murrahilor.„In tr'o zi, unul d intre tovarăşii lui Ibn „ S a u d capătă o lovitură de lancie în sto- „mac. E un tânăr, un bun războinic. Murrahii „hotărăsc să-l îngrijească. întins pe nisip, ră- „n itu l aşteaptă nepăsător să se încălzească „un t to p it şi să s® aducă furnici. Trebue „să aştepte două zile şi două nopţi până „când oamenii revin cu treizeci de ter- „m ite, furnici mari, negre, cu capetele cor-

V .

au sângele iute ţ i foamea lor nu li se îndes­tula cu cele câteva curmale luate ca hrană. Totuşi niciunul n'a dezertat. Ib n S a u d este un orator şi povestitor iscusit. In lungile po­pasuri, glasul Iu! reîmbărbăta pe oamenii cari îşi pierduseră curajul, povestind gloria stră­moşilor w a h h a b î ţ i .Intr'una din primele nopţi ale lui Ianuarie 1902, ei ajung la porţile R i a d u l u i . A c i îşi împarte

Luptători indigeni, înarmaţi până'n d inţi pără sind în marş un oraş cucerit.

Cavaleria arabă pe cămile.

„noase, înarmate cu mandibule, cari se deschid „ca nişte cleşti, deîndată ce li se prezintă vreun „obstacol. Odată furnicile aduse, un bătrân des- „veieşte oribila rană, spunând rugăciuni. I b n „ Saud trebue să gonească muştele cu o piele„de cămilă, în timp ce frate le lui, M o h a m e d , şi vărul lui, J i l u w i , ţin pe bol- „nav, care închide ochii, se sbate şi pare că-şi abandonează trupul în voia durerii. „Bătrânul, vrăjitorul, omul-medic, îşi moaie mâinile şi enormul lui pumnal în untul „arzător, apoi stropeşte rana cu grăsimea caldă. Şi, cu o singură lovitură, taie „burta pacientului, îi deschide corpul slab şi ţapăn pe o distanţă de douăzeci de „centimetri. Sângele ţâşneşte. Ib n S a u d trebue să verse unt deasupra ca să-l „potolească. Vrăjitorul îşi vâră mâinile în intestinele rănitului şi trage până la supra­fa ţă stomacul rupt. Ibn Saud trebue să apuce această masă albicioasă între degete, „trebue să unească cele două margini ale orib ile i răni.„A lţi Murrahi întind term itele una câte una „doctoru lu i" , care le ţine în vârful „degetelor sale pline de sânge şi de grăsime. Gata să înhaţe, mandibulele insectei „sunt larg deschise. Bătrânul prezintă acestor cleşti naturali cele două piei cari „trebuesc unite. Furnica muşcă şi îndată medicul îi ta ie capul cu unghiile. Capul „insectei rămâne în fip t : primul punct „de sudură ţine. Mai sunt puse încă „treizeci. Capetele insectelor, cari au „servit la sudura internă se vor re- ,.sorbi, ele înlocuesc catgutul medi- „cilor noştri.„In to t timpul aceste! groaznice ope­ra ţii, bolnavul n'a scos o sin- „gură mormăială scurtă. E plin de su­doare, pare în transă, pielea i-a de- „venit cenuşîu-albastră. Dar respiră.„Trăeşte. Trăeşte şi când i se închide „rana exterioară cu spini, când e a- „coperit cu stofe murdare, când e pus „intre două cămile ca să-i fie cald în „timpul nopţii. Respiră. Şi se vindecă...„Astăzi el este unul dintre cei mai „apreciaţi gardieni ai corpului de ar- „mată personal al lui Ib n S a u d ".

SPRE CUCERIREA ARABIEI

10 ani mai târziu, Ib n S a u d este şeful unei bande de 30— 40 de be­duini fanatici şi devotaţi, Ei se între­ţin prădând caravanele şi jefuind multe triburi cari îl trădaseră pe A b d - a r- R a h m a n, ta tă l lui I b n S a u d. Cu această mână de oameni, Don Qui- chotul arab întreprinde cucerirea ora­şului Ri ad . Şî izbuteşte !El se află la 300—400 de km. de­părtare de oraşul lui natal. Un atac direct ar f i fost o nebunie. M iile de oameni ai R a ş i z i I o r şi ai Turcilor i-ar fi întâmpinat şi nim icit. Şi atund,Ibn S a u d îşi convinge tovarăşii să pornească un marş e ro ic : să meargă spre R i ad noaptea, oco.ind carava­nele şi satele, ca să nu dea nimănui de veste. Greu lucru. Căci beduinii

oamenii în două cete şi le dă ordinul să-l aş­tepte ; în cazul când nu se va întoarce până la răsăritul soarelui să p ece îndărăt şi să-l anunţe p e A b d - a r - R a h m a n că fiu l lui e mort, ori prizonier. Iar el numai cu 6 oameni escaladează zidurile cetăţii. Dacă sentinela ar f i scos un sin­gur strigăt, astăzi Ib n S a u d , n'ar mai tră i nici în amintirea beduinilor rătăcitori. Dar sentinela a căpătat o lovitură de pumnal atât de măiastră,

încât beregata i-a fost retezată cu desăvâr­şire. Ib n S a u d pune stăpânire pe palatul guvernatorului, ocupă fortul, asmute populaţia împotriva stăpânirii: el săvârşeşte una din is­prăvile cele mai miraculoase din epoca noastră, o reînviere a v ite jiilo r cavalerilor medievali. Pare un scenariu de film senzaţional această poveste strict istorică.De-aci începe ascensiunea necontenită a lui Ib n S a u d . In anul 1904 îl bate pe I b n M i t a b I b n R a ş i d emirul Şamarilor, care cu ajutorul Turcilor voia să recucerească R a i d u l . In 1913 goneşte garnizoanele turceşti din ora­şele H o f h u f ş i A l K a t i , şi devine stăpân pe provincia H a r a. Relaţiile lui cu Turcia erau, fireşte, încordate şi în 1914. Totuşi, el nu are sprijinul deplin al englezilor. Aceştia au un alt campion arab: H u s s e i n, regele H e d j a z u - lu i , cu reşedinţa în Mecca. Astfel în timp ce H u s s e i n ia parte la răsboiul mondial, ală­turi de A lia ţi, contra Turcilor, Ib n S a u d dă numai declaraţii platonice şi pro fită de situa ţie întărindu-şi propriul său stat.

LUPTA CONTRA NISIPULUI

Ibn Saud, care nu este numai un răsbonic, ci şi un fin diplomat şi un adevărat conducător de popoare, a înţeles că nu va putea avea linişte în propriul lui stat, cât timp armatele

Beduinii cu narghilea.

In deşert, o patrulă de recunoaştere.

IBN SAUD IN ORAŞUL PROFETULUI R ege le Fol sal a l I ra k u lu i

imediat după război, luptele de cucerire reîncep.In Ianuarie 1921, unul din fii i lui Ib n Sa ud, F e i- mmmmmmmm—m s a I, ocupă A s i r u I, o mică provincie dintre N e d j d şi S e m e n .in Noembrie, acelaş an, Ib n S a u d învinge defini- M a re ş a lu l G o u ra u d Hv pe Ş a m a r i, ocupă oraşul H a i I şi to t ţinutul Şamarilor. Acuma Ib n S a u d e vecin nu numai ;u rivalul dela Mecca, H u s s e i n, dar şi cu f ii acestuia, cari, cu sprijinul englezilor, domneau în r a k şi T r a n s j o r d a n i a . F e i s a l b e n Hus - e i n, regele Irakului, sprijinit de englezi, încearcă să ucerească S i r i a , provincie sub mandat francez, ste însă bătut de generalul G o u r a u d. Puţin mai ârziu, un mahometan francez, Ş e r i f I b r a h i m pe adevăratul nume: c o l o n e l D e p u i ) se află

vor f i formate din beduini. Păstorii au fost totdeauna popoare neliniştite ; agricul­torii, oameni paşnici. Beduinii, cari sunt nişte soldaţi admi­rabili, în tim p de pace devin o primejdie pentru propriul lor stat, pentrucă atacă sa­tele oraşele şi caravanele. I b n S a u d, care trăise atâta timp printre nomazi, ştia acest lu­cru şi s'a hotărît să-l reme­dieze. Un plan simplu şi gran­dios : să transforme pe no­mazi în agricultori.Dar lucrul întâmpina d ificu ltă ţi enorme : deprinderea mile­nară a oamenilor şi... nisipul, adică lipsa de apă. I b n S a u d rezolvă amândouă p ie­dicile : pe cea de-a doua cu mijloace moderne. El pune să se caute fântâni noi cu apa­rate occidentale, drenează pu­ţurile vechi, face iriga ţii. Iar îndărătnicia oamenilor o în­vinge printr'un mijloc pur me­dieval şi asiatic : înfiinţează, pe baze religioase o confre­rie, I k u a n (ceeace în limba arabă însemnează : f r a ţ i i ) , a cărei menire este : lupta con­tra pustiului.Şi Ikuanii au devenit — până în anii 1928— 1930, când din pricina unor secete grozave se revo ltă— aliaţii şi răsboi- nicii cei mai credincioşi ai lui Ib n S a u d. In luptele dinăuntru — contra deşertu­lui ; în luptele din afară — contra tuturor celor cari nu sunt wahhabiţi.

IBN SAUD Şl POLITICA INTERNA- ŢIONALĂ

Răsboiul, pe care Ib n S a u d l-a purtat anul trecut contra imamului Y a h y a al Yemenului, a fost făcut cu învoirea şi din inspiraţia Angliei.. Imamul Y a h y a, sau ca să-l numim în maniera arabilor, cari pretind că, cu cât numele e mai lung, cu atât el

In d ig e n i în a rm a ţ i la g r a n i ţa de N o rd a ţ in u tu lu i

în vizită la Ib n S a u d. Câteva triburi wahhabite pă­trund în Irak. Dar de data asta nu sunt prim iţi de sal­vele de puşcă ale unor triburi arabe, ci de tankuri din cea mai bună fabricaţie engleză şi de avioanele lui R o y a l A i r F o r c e . In Irak sunt mari surse petrolifere, controlate în majoritate de S ir H e n r y D e t e r d i n g . Şi acolo unde petrolul e în mâna lui, S i r H e n r y D e t e r d i n g are nevoie de pace.O altă ocazie se iveşte însă, dorinţei şi nevoii de cuceriri a lui I b n S a u d. Acum el va reuşi să-l distrugă pe Hus- s e i n cu desăvârşire. Dealtfel şi ministerul de externe britanic e nemulţumit de H u s s e i n, care bătrân, ambiţios şi avar, se opunea uneori intereselor engleze, deşi pri­mea din partea Angliei 200.000 de lire sterline pe lună. (Şi Ib n S a u d era subvenţionat de englezi. El primea 5.000 de lire. Dar după atacul Irakului i s'a redus pensia la jumătate, iar apoi i s’a suprimat cu desă­v â rş ir i

Trei zile după ce Kemal Paşa laici­zează statul turcesc şi renunţă la de­numirea de c a lif (care desemnează: urmaşul lui Mahomet, stăpânitorul mu­sulmanilor de pe to t globul), Hus- s e i n îşi însuşeşte acest titlu , dorii de to ţi conducătorii de popoare ma­homedani. I b n S a u d foloseşte mo­mentul. El porneşte o campanie de agita ţie în toată lumea mahometană, contra lui Husse î n , apoi îşi porneşte şi armatele. H u s s e i n , cu partizanii Iu! se refugiază la D j e d d a h, portul cel mai apropiat. La 13 Octombrie 1934, wahhabiţii pătrund în Mecca, dar nu ca răsboinici şi jefuitori, aşa cum se aştepta toată lumea, ci ca simpli pelerini, fără arme, cum şade bine în oraşul Profetului, unde n'ai voe să omori nici măcar un firicel de iarbă. Incă o dovadă de fina diplomaţie a monarhului arab!In cursul anului 1925 ocupă D j e d d a h, ultimul refugiu al lui H u s s e i n , şl M e d i n a . In Ianuarie 1926, Ibn S a u d este proclamat rege al H e d- ¡ a s u l u i şi sultan al N e d j d u I u i.

S ir H e n ry D e t e r d in g re g e le p e tro lu lu i

dovedeşte o nobleţe mai veche,' M o h a m e d Yahya H a m î d a l D i n M o t t a w a k k i l i b n Al i med al D i n M o h a m e d M a n s u r, afirmă că este un strănepot al profetului Mahomet. El domneşte în ţara pe care romanii au botezat-o Arabia fe l ix (Arabia fericită), iar arabii îi zîc Al-Kadra, ţara verde. Din punct de vedere geo-

j grafic Y e m e n u l e îm părţit în două : centrul, unde se află şi capitala S a n a a, alcătuit dintr'un masiv de munţi prăpăstioşi, aproape de netrecut, pe care turcii nu l-au putut cuceri decât cu preţul a 70.000 de s o ld a ţi; şi ţărmurile mării. Aceste coaste domină partea de sud a mării Roşii, prin strâmtoarea B a b-e l - M a n d e b şi sunt deci râvnite de toate puterile maritime. Ele sunt o necesitate vitală pentru Anglia, deoarece fac parte din drumul spre India.Italienii au încercat să-şi creeze acolo o bază navală. Au încheeat un tra ta t de alianţă cu Yeme­nul. Şi atunci au pornit armatele lui Ib n S a u d, care au ocupat toată coasta de sud-vest a Ara- bieî. Iar Anglia a despărţit te rito riu l A d e n de imperiul Indiilor, pentru a-l putea pune mai târziu sub dominaţia lui I b n S a u d.Deşi în Octombrie, 1934 Yemenul şi Arabia Sau- dită au încheeat pace, imamul Y a h y a caută sa-şi ia revanţa Dovada? Atentatul dela Mecca. Cei trei atentatori din tribu l Z e î d i s nu erau fanatici re lig ioş i’: niciun mahometan n'ar f i comis sacrilegiul unei crime la M e c c a , în templul Kaaba. Ei erau asasini de rând, p lă tiţi din fon­durile imanului S a h y a , ori ale lui M u s s o l i n i jceeace, poate, revine cam la acelaş lucru).

CIVILIZAŢIE Şl BARBARIE

Cu ajutorul englezilor, cari, imediat după cu­

cerirea Meccăi, au trecut de partea lui, (mai bine zis: el a trecut de partea lor), Ibn Saud a început să-şi modernizeze regatul. A înfiinţat două posturi de radioemisiune cu puterea de şase kilowaţi la Riad şi Mecca şi alte şase posturi, de câte o jumătate de kilowat, la D j e d a h h, H a i I, Bu r a i d a, T a b u k, U k a i r şi J u b a i I. Dar toate acestea servesc numai ca mijloace de poliţie internă şi nu ca mijloc de ridicare cultu­rală a ţăranilor arabi. Posturile de radio îl a- nunţă că în cutare loc a isbucnit o revoltă. A u­tomobile echipate cu ultimul tip de m itraliere au şi pornit la drum. Distanţe cari cer cămilelor patru zi!e de drum se fac într'o oră.Şi comerţul cămilelor, bogăţia- Arabiei, scade. Şeicii îşi cumpără acum automobile.A lă turi de această pseudo-civilizaţie, domnesc legile cele mai barbare ale evului-mediu oriental. De pildă bărbatul prins în delict de adulter e s ilit să alerge sub soarele tropical, purtând pe spi­nare un sac în care se află complicea lui, b iciu it de către soldaţii cari stau împrejurul lui. Iar dacă scapă cu zile, este trimis la închisoare pentru6 luni şi în fiecare lună va primi 40 de lovituri de bici.Celui prins cu alcool, wahhabiţii — astăzi singurii prohibiţionişti din lume — îi sparg în cap sticla, îl silesc să îngenunchieze în cioburi, şi acolo îl bat până la leşin.Iar hoţului 1 ¿e +a¡e mâna dreaptă, âşa cum pres­crie Coranul.In asemenea condiţii fireşte că regatul lui Ib n S a u d nu poate dăinui multă vreme. El or© do ales: ori civilizare completă, ori recăderea în barbarie.

A. L.

spune ELIZABETH A R D E N

Frumuseţea nu are preţ, căci o femeie frumoasă are lumea la picioarele

ei. Dar nu e absolut necesar să fi născută frumoasă; orice femeie,

dacă doreşte sincer, poate căştiga farmec si drăgălăşenie.

Nu e nevoie să fii nici extravagantă, nici să te supui unui tratament

complicat. întrebuinţaţi cele mai bune produse şi intrebuinţaţi-le

regulat, iată adevărată inteligenţă şi economie. Produsele Elizabeth

Arden sunt atât de concentrate, că, deşi le intrebuinţaţi cu economie,

ele vă dau rezultate imediate. Nu cantitatea produselor fac ca pielea

Dv., să fie frumoasă ci alegere pricepută şi întrebuinţarea lor

continuă.

Pentru a aduce frumuseţea la ’ndemâna fiecărei femei, Elizaoeth

Arden a combinat produce esenţiale pentru tratamentul Dv., acasă,

intr’o frumoasă cutie roz. Cu această mică cutie nu puteţi da greş,

căci oricare vă este tipul sau vârsta, dacă voiţi să fiţi frumoasă,

trebue să curăţiţi complect faţa, s’o tapotaţi cu tonic spre a stimula şi

rafina pielea si să intrebuinţaţi o cremă fină pentru a menţine epiderma

netedă. Cutia conţine tot ce este necesar pentru acest tratament, cu

indicaţii speciale pentru întrebuinţarea lor.

Pentru Cur&ţit*Crema de curăţit Ardena, se topeşte in piele indepărtând impurităţile, cum săpunul şi apa nu fac niciodată. Pătrunde in pori şi împiedică punctele negre şi asperităţile pielei.

Pentru Tomifieare.Tonicul pielei Ardena invigorează şi clari­fică pielea, menţinand-o fermă şi fragedă. Tapotaţi-1 cu vigoare in figură şi vedeţi cum tenul vi se ameliorează.

M IS S BĂLŢILo B ă lti a a v u t lo c re c e n t un b a l d ţ i t sub p a t ro n a ju l re v is te i n o a s tre . F o to g r a f i i le n o a s tre în fă ţ iş e a z ă : 0-ra E ugen ia de D o b ro v o ls k i a le a s ă „M is s B ă lţ i 1 9 3 5 "4 d in tre p r im e le a le se în m ij lo c u l ju r iu lu i . ( x ) D -ra D o b ro v o ls k i „M is s B ă l ţ i " ţ i Cxx) D -ra Cernova a d o u a c la s a tă

In saloanele H o te lu lu i B o u le v a rd a a v u t lo c la 16 M a r t ie B a lu l a n u a l a l fe d e ra ţ ie i c e r c u r i lo r s tu d e n ţe ş t i t r a n ­silvănene „A v ra m la n c u " . In f o t o g r a f ia n o a s tră ved em pe d -n a şi d . M ih a i P o p o v ic i, d . lu l iu M a n iu , îm p re ­una cu c o n d u c ă to r ii s tu d e n ţ im ii D -n ii R. B ra to s iu şi A d a m |. Rom an

(Foto-Boxe)

Pag. 21 _________________________________________________ I

No. 427

Pentru hrăn ire.Crema Velva Ardena este o cremă delicată, care se întrebuinţează inainte de culcare.

- - Face pielea fină şi catifelată.

Produsele pot f i cumpărate separat sau combinate intr’o frumoasă cutie argintie şi ro%, de obţinut la :

. GALERIES LAFAYETTE, Calea Victoriei 1 3 . Bucureşti

PARFUMERIA TEATRULUI, Calea Victoriei 84, Bucureşti

şi pretutindeni in magazinele de lux. Cereţi broşura Elrţabeth Arden.

E L IZ A B E T H A R D E NElizabeth Arden Ltd.

L O N D O N 25 O L D B O N D S T . W . i

în a p o ie re a a v ia to a r e i B u rn a ia în C a p ita lă , D u m in ică la a e ro d ro m u l B â n e a ta .

No. 427 — ________________________

B ărbaţ i i■

sunt p re te n ţio ş i...Dar cari bărbaţi ar putea să reziste unei guriţe surâzătoare, cu dinţi albi şi frumoşi? Şi dinţii d-vs. le-ar putea fi pe plac, iar Chlorodont-ul vă va ajuta în acest scop. E o plăcere mereu reînoită să-ţi speli dinţii cu Chlorodont, aşa efect extraordinar de curăţire are această pastă, aşa de agreabil e gustul său răcoritor. Chiar şi copiii între­buinţează bucuroşi pasta de dinţi Chloro­dont. Tuburi a câte Lei 16 — şi Lei 26.-

Chlorodontpasta de dinţi eftina de primă calitate

Pag. 22

ORTIVAP RIM ĂVARA' defin itiv şi

iremediabil integrată în drepturile ei, ne scuteşte

de obişnuitele încântate apre­cieri ale unei meteorologii filo- sportivă ce pare că s'a stabilit, dela o vreme încoace, pe pla­iurile Ţării Româneşti.Vom admite — prin urmare — sub beneficiu de postulat, că şi Duminica aceasta, dintr'un cer senin pătat de nouraşi albi, pur- ta fi de un fra te bun cu zefirul, aceleaşi raze calde au coborît, ia orele 16, pe arenele de sport, îngăduind în lumina lor multe sute da sportivi şi mai multe mii de spectatori.

E ch ip a R om â n ia d in C lu j, c a re a în v in s pe M a c a b i cu 1 — 0.

Pentrucă, vedeţi, a avui loc pri­mul tur al cupei României. Numai pentru această plină de făgădueli competiţie, în 12 oraşe ale României s-au disputat 14 partide, cu caracter eliminator. Turul complet — pentru sime­tria formulei, dacă nu altceva— cuprinde 16 matchuri. Dar, gră­bite, patru echipe — p» nume lisa din Timişoara, Macabi din Cernăuţi, A. M. E. F. A . din Arad şi Soc. Gimnastică Sibiu— şl au lichidat socotelile, cu o săptămână mai înainte. închidere de conturi dezastroasă pentru ultimele două, cari s'au văzut scoase din cursă mai repede decât gândeau.Veţi obiecta că aceeaşi crudă soartă le-ar f i aşteptat şi opt zile mai târziu.Evident.Dovadă că din cele 28 de echipe ce s'au aliniat la fluerele arbi­trilor, 13 le-au urmat pe acelaşi drum al pocăinţei şi al speran­ţe lor risipite.13, căci, la Tg.-Mureş, Unirea Tricolor din Bucureşti n‘a reuşit decât a termina la egalitate cu aparenta victimă, Mureşul. Şi patru prelungiri n'au putut mo­d ifica un încăpăţânat l - l .

Că ne vom întoarce privirile către Europa Centrală unde, la Viena, echipa de football a Ita­liei şi-a mai adăogat — dacă ne perm iteţi această atât de ava­riată prin uz expresie — încă o frunză la coroana de laur: pe care o poartă.Operaţiune efectuată prin în­vingerea Austriei, cu 2— 0, după un match în care a avut cons­tantă superioritate.Autorii materiali au fost Ferraris şi Pito.Autorul moral trebue căutat în altă parte.Trebue căutat în elanul, în inima, în desnădejdea, în furia cu care cei I I jucători cu sânge cald luptă şi-şi apără culorile de pe tricouri. Trebue căutat «i mcrea mulţime anonimă de pe întinde­rea atât d® ciudat conturată a peninsulei italice, în milioanele de suflete cari se sbuciumă şi suferă alături de cei pe cari ia u ales să-i reprezinte, în milioanele de palme cari aplaudă, în mili­oanele de voci cari se conto­pesc şi se pierd într'un uriaş „Eviva I" Şi mai trebue căutat

poate, în acest „duce” care cuo zi înainte de match, coboară în mijlocul echipei, îi ascultă du­rerea şi puterea, îi schimbă al­cătuirea... în acest „duce" a cărui umbră, chiar la sute şi mii de chilometri de Roma, e- chipa Italiei o simte plutind pe arena de joc.

** *

Părăsind Viena, v'aş pofti să mă însoţiţi la Londra, unde se apropie finala cupei Angliei şi unde, în clipa în care citiţi a- ceste rânduri, a sosit Malcolm Campbell, din Florida, întovă­răşit de „Pasărea Albastră" şi un nou record mondial... la Paris, unde Marcel Thil se pregî+oşte aâ-ŞI în luptă tîflu l de cam­pion mondial la categoria mij­locie... la Praga, unde......Dar în câte locuri n'am putea hoinări, purtaţi de acest cal înaripat al povestirilor secolului nostru, de vraja acestui minu­nat „s p o rt!“A tâ t că, în camera de alături, se aude ţăcănitul unor foarfeci, Şi n'aş vrea, mă 'nţelegeţi...

Gheo ghe Tari

O f a iă d in m a tc h u l Venus (B u e u re ş t ■ O ly m p ia - C. F. R. (S o tu -M a re )

E ch ip a „ M a c a b i " in t r â n d pe te re n ^

C A LEN D A■ I M

1845. S'a născut fiz ic ianu l g e r­man Wilhelm Konrad von Roent­gen. ( f 1923).1874. A m urit Edgar Q uinet, istoric şi om p o lit ic francez, asfinător al U n irii- P rinc ipa te lo r fomâne. (a lă tu ra t ch ip u l) .1875. A m u r i t C onstantin Cântacuzino, fos t secretar de stat în tim pul lu i A l. G h ica fi Caimacan la Poartă,1918. Unirea Basarabiei la Pa­tria Mumă.'

1483. S'a născut p ic to ru l Rafael Sanzio la U rbino. A m u rit la 1520 (alăturat ch ip u l).1749. S'a născut m a tem a tic ia ­nul şi astronomul P ierre Simon conte Laplace la Beaumont- en Ange ( f 1827).1797. Moare poetu l francez Alphons de V igny.1812. Turcii cedează Ruşilor. Basarabia.

1798. S'a născut A lexandru Sorciakov om p o lit ic rus. A murit la 1883. (a lă tu ra t ch ipu l). 1715, Arm ata moldoveana con­dusa de N icolae M avrocorda t, reputează o mare v ic to rie , a lă ­turi de Turci, în M orea.1848. A m u rit A ga D im itrie Srecianu.1879. Prin d e c re t domnesc a fost înfiinţată A cadem ia Română având ca Scop p rin c ipa l u n if i­carea lim bii.

1746. S'a născut p ic to ru l spa­niol Francis José de G oya Y. Lucientes la Fuendetodos ( f 1828),1837, S a născut d o c to ru l A lexan­dru Şuţu, fos t d tre c to r al Os- piciului M ărcufa.1856. A fost înche ia t tra ta tu l delà Paris p rin care se recu­noaşte aunomia României.1927. A m urit profesorul lu liu Coroianu. Născut la 1847 (a lă ­turat chioul).

1840. S’a născut scriito ru l Emile Zola. A murit ia 1902. (A lă tu ­rat chipul1877. S a ţinut la Palatul dom ­nesc din Bucureşti, un consiliu de coroana hotărîndu-se intrarea Românie! in război, îm potriva Turcilor.1909. A murit Elena Doamna sofia lui Al. I. Cuza.1917. Statele-Unite transportă zece divizii în Europa.1925. A murit prof. academ i­cian Petre Poni,

A C A D E M I A R O M A N Ade AL. IO RDAN

O DATĂ cu închegarea noului stat românesc, la scurt timp după înfăptuirea unirii d intre Muntenia şi Moldova, s'a pus problema creerii unui institut de înaltă cultură, căruia

să-î revină sarcina unificării limbii româneşti şi cercetarea istoriei naţionale.Fondată prin decretul domnesc No. 1246 din 26 August 1867 „Societatea Academică Română" a fost transformată în Institut Naţional cu denumirea „Academia Română" prin decretul No. 749 din 29 M artie 1879.Necesitatea unui asemenea institut era simţită mai ales prin faptul că în acea epocă, deşi limba populară era aproape aceeaşi atât în principate cât şi în ţinuturile de sub stăpâniri străine, limba cultă se găsia sub stăpânirea a tre i curente : al lui Cipariu, în Ardeal, Aron Pumnul în Bucovina şî Eliade în Muntenia, fiecare dintre ele având numeroşi adepţi.Nu rămăsese, departe de ereziile lingvistice, decât Moldova, care dealtfel a şi imprimat limbii româneşti directiva sănătoasă a cer­cetării graiului popular.înainte de a trece la expunerea realizărilor săvârşite de această instituţie românească de înaltă cultură, găsesc nimerit a face o scurtă expunere a felului cum este organizată Academia Română, întrucât sunt convins că acest lucru este necunoscut marei majo­rită ţi a c itito rilo r.Având ca scop studierea şi promovarea istoriei, literaturii şi ştiin­ţelor, Academia Română cuprinde tre i secţii: istorică, literară şî ştiinţifică, fiecare formată din câte doisprezece membri activi, aleşi de către plenul academic, din rândul membrilor corespon­denţi sau onorari ai Instituţiei.Pe lângă aceste categorii de membri Academia Română, ca şi toate celelalte Academii dealtfel, are un anumit număr de membri onorari sau corespondenţi, aleşi dintre învăţaţii străini.Numărul membrilor onorari şi corespondenţi, atât români cât şi străini, nu este lim itat, lim itate sunt doar locurile membrilor activi, cari nu pot f i mai mult de treizecişişase.M. S. Regele este, de drept, Protectorul şi Preşedintele de Onoare al Academiei Române.Prenumărând printre membrii săi to t ceeace poporul românesc a avut mai ales, Academia Română a reuşit să-şi cucerească locul de frunte în viaţa spirituală a Statului, aşa precum dealtfel a şi fost intenţia fondatorilor ei.In domeniul lingvistic a impus o limbă unitară şi o ortografie proprie limbii româneşti, acceptată ca normă generală, de către to ţi mânuitorii condeiului.In domeniul istoriei naţionale, pe lângă numeroase studii, Academia Română s'a îngrijit de strângerea şi editarea documentelor privind trecutul poporului românesc.Nici domeniul ştiin ţific n'a fost mai puţin cultivat, e suficient cred să amintesc că multe din publicaţiile ştiinţifice ale Academiei Române sunt c ita te la loc de cinste de către cercetători străini. Acestei înalte Instituţii i-a revenit şi sarcina de a alcătui acel isvor nesecat de informaţie — care este biblioteca — reuşind ca în tim p de jumătate secol să strângă, mai ales prin munca şi priceperea recent dispărutului ei bibliotecar, Ion Bianu, acea comoară naţională care este biblioteca Academiei, în care sunt strânse laolaltă peste tre i sute de mii de opere româneşti şi străine, aproape cincisprezece mii colecţii de periodice, mii de manuscripte, hărţi, stampe, albume, monede etc.Un alt rol important pe care l-a jucat Academia Română, în evoluţia scrisului, este consacrarea valorilor reale prin premiile sale anuale — mici ca valoare, mari însă ca prestigiu.Premierea unei opere de către Academie înseamnă recunoaşterea valorii reale a autorului, de către cel mai înalt fo r de apreciere. Prin legăturile cu instituţiile similare din străinătate, Academia a reuşit să facă cunoscute peste hotare contribuţiile româneşti la progresul omenirii precum a reuşit să poarte vie facla culturii româneşti in cetăţile Occidentului.Pentru întreg trecutul ei cu înfăptuiri măreţe Academia Română continuă a f i îndrumătoarea v ie ţii noastre spirituale.

BIJUTERIA „ELITEI“llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll Bucureşti I. C al. V ic to rie i 14

ne a s o rta t c u : Bijuterii, Ceasornice, Argintării, Optică, Marochinerie, P o ş e t e , Port-feuilleuri coliere şi imitafiuni fine. Cumpărăm ifi vindem : Briliante, Diamante. Perle, Platină, Aur şi Argint oferind prefuri mari. Specialităfi în chilimbar veritabil

iRcereitl aceastăsimpli rstetâ Orice

j ’ ar spune actul»* s* Dv. de naştere, vârstairitaţi ce aveţi în ochii lumii tîa irî v'° arată oglinda. Anii nu laRall {ac nimic dacă o piele limpede

şi catifelată şi un ten fraged şi strălucitor vă menţin obrazul

tânăr. -Orice femeie poate acum reda tine­

reţea pielei sale, fie ea chiar moleşită şi ofilită, brăzdată de cute sau arătând bătrână din cauza slăbirii muşchilor obrazului. Cu ajutorul procedeului special al Profesorului Dr. Stejskal de ia Universitatea din Viena s’a ob« ţinut din animale tinere un remarcabil element întineritor, numit BioceL Acesta e acum conţinut în Crema To* kalon, culoarea roză, celebra cremă de Paris, şi numai în ea. Aplicată seara înainte _ de culcare, ea vă nutreşte şi vă întinereşte pielea în timp ce dormiţi Ţesuturile moleşite recapătă o soliditate juvenilă. Dimineaţa apli­caţi Crema Tokalon, culoarea albă (neunsuroasă). Ea înlătură porii dila» taţi, coşurile şi toate defectele tenului, albeşte pielea, o tonifică şi o strânge. Faceţi această simplă încercare pentru recăpătarea tinereţei şi oglinda Dv. vă va arăta cu câţi ani obrazul Dv. a devenit mai tânăr.

De vânzare la toate farmaciile, dro» gheriile şi parfumeriile din ţară. Noi preţuri reduse: Crema Tokalon, culoa. rea albă, la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză. la Lei 60.—.

Un stomac care funcţio­nează cu î n c e t i n i t o r u le un stomac căruia îi trebuie 5. 6 ore. şi chiar mai mult. ca să digereze, drept urinări al acestui lucru sunt: excesul de aciditate, durerile de cap, adesea somn- nolenţa. Benigne şi la intervale mai mari la început aceste răuri pot deveni cronice. Le puteţi nim ici în 3 minute cu o doză de M a g n e s 'a B is u ra ta care, în puţină apă, va face să dispară toate aceste rreajunsuri. Şi aceasta în trei minute. Cu M a g n e s io B is u ra ta veţi putea mânca toate mâncă­rurile dv. preferate fără teamă de dureri digestive. De vânzare la toate farmaciile şi drogueriile la preţul de lei 75 sau în ma­rele format economic cu Lei J10

Cei patru primari1. Tololcan Luca

2. But Florian

3. Beko A n d re i*

4. Chis N ico lae

j á

I L U <Toferă 10.000 lei premiu perechei

va dansa cei mai bine noul dans

C W r U , - ^

r\ UPă „Rumba", „Carioca“ , § J şi „Cucaracha“, studio­

urile americane au lansat un nou dans, menit să ajungă la aceeaşi celebritate: „C o n t i- n e n t a l“. Noul dans este lansat în filmul muzical de mare mon­tare . .D iv o r ţu l v e s e l" , care rulează cu începere de astăzi la cine­matograful „ T r ia n o n " , fiind pre­zentat de studiourile americane R. K. O.—Radio. Ginger Roggers şi Fred AstairPi aceiaşi cari au lansat „Carioca“, prezintă de data aceasta în noul film, dansul C o n t in e n ta l.„R e a l i ta te a I lu s t r a t ă " organizează un concurs de dans, care seva desfăşura în seâra zilei de M ie r ­c u r i 3 A p r i l ie . 1935, în sala cine­matografului „Trianon“, în ca­drul spectacolelor filmului „Di­vorţul vesel“.Poate participa la concurs orice pereche dé dansatori amatori, cunoscând noul dans „ C o n t i ­n e n ta l" .Publicăm în acest număr al re­vistei noastre, o descriere de­tailată a figurilor principale ale acestui dans, precum şi un ta­blou din care aceste figuri reies mai sugestiv.Publicăm deaseineni, în supli­mentul „D e to a te p e n tru t o ţ i " ,melodia noului dans „Conti­nental“.Sfătuim pe cei cari doresc să participe la concurs, să urmă­rească dansul „Continental“, în filmul „Divorţul vesel“, care ru­lează cu începere de azi la „Trianon“.înscrierile la concurs se pri­mesc până în seara zilei de Marţi 2 Aprilie a. c., la redacţia revis­tei „Realitatea Ilustrată“ Str. C. Miile, 7. Concurenţii sunt rugaţi să completeze buletinul din jo­sul acestei pagini.Un juriu compus din cei mai competenţi maeştri de dans va alege perechea cea mai bună. P R E M IU L DE 10 .000 LEI V A F i ÎN ­M Â N A T IM E D IA T . C H IA R IN SEAR A C O N C U R S U L U I, PERECHEI C Â Ş T I­G Ă TO A R E .Perechile trebue să se prezinte la concurs, obligatoriu, în ţinută de seară.Perechea a doua clasată va primi un permanent de intrare gratu­ită, pe timp de trei luni, la toate spectacolele cinematografului „Trianon“.

In a c e a s tă G in g e r F re d A s ta jr e g e le şi re g in a r io c i " :F re d A s ta ir e şi g e r R o g g e rs tâ n d o f ig u ră no u l dans n e n ta l“

mm