••iiiiiiintir

Construcţia socialismului, avîntul economiei şi culturii, creşterea bunăstării materiale şi spiri­tuale vă asigură vouă, copii şi tineri ai patriei, condiţii tot mai bune de viaţă şi pregătire, în faţa voastră societatea socialistă îşi deschide larg porţile, chemîndu-vă să urcaţi cele mai

înalte culmi ale cunoaşterii umane, să vă însuşiţi tot ce a creat mai de preţ omenirea de-a lungul secolelor, să vă instruiţi la nivelul marilor cerinţe ale epocii în care trăiţi. Acum, în anii copilăriei, în anii plini de entuziasm şi de putere de muncă ai tinereţii, dedicaţi-vă cu toată fiinţa voastră învăţăturii, studiului, cunoaşterii, îmbogăţiţi-vă mintea cu cele mai de seamă cuceriri ale ştiinţei şi culturii. Numai aşa vă veţi putea dovedi demni de munca eroică şi înfăptuirile părinţilor voştri, de moştenirea lăsată de strămoşi, numai aşa veţi putea să vă pregătiţi pentru a vă face mîine datoria faţă de societate, sporind, prin munca voastră, bunăstarea şi strălucirea patriei. Numai astfel generaţia voastră, a celor care se află azi pe băncile şcolii, va putea înscrie în istoria patriei noi şi glorioase pagini de creaţie, de progres, de prosperitate! Urez din toată inima, şcolarilor şi elevilor, sutelor de mii de pionieri de pe întregul cuprins al ţării, succes la învăţătură şi muncă în pregătirea pentru viaţă".

(Din Cuvîntul rostit de tovarăşul NICOLAE GEAUŞESGU, secretar general al C.C. al P.C.R., la Consfătuirea de constituire a Consiliului Naţional al Organi­zaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România).

ADEVĂRATA ÎMPLINIRE SOCIALĂ A FIECĂRUIA

DINTRE NOI

în ţe legerea semnif icaţ i i lor u l t ime­lor m ă s u r i care s-au lua t p r iv ind d i ­vor ţu l sau în t re ruperea sarc ine i , im­pune cons iderarea t u t u r o r consecin­ţe lor lor, a t î t la n ive lu l co lec t iv i t ă ţ i i c î t şi al f ami l i e i .

Dezvol ta rea m u l t i l a t e r a l ă a v ie ţ i i de famil ie impl ică n o r m a l a desfăşu­ra re a unui an samb lu in t e rdependen t de func ţ iun i : i n t e rne (biologico-sani-t a r e , de so l i da r i t a t e in t e rnă , de as i ­gurare a n ive lu lu i de t r a i , pedagogico-educa t ive şi morale) şi e x t e r n e (de in tegrare în a n s a m b l u l re la ţ i i lo r so­cia le) . D a r or icare d in aceste funcţi­un i este in f luen ţa tă de ex i s t en ţ a co­pi i lor , î n t r - adevă r , un senin al func­ţ i o n a l i t ă ţ i i no rma le a famil iei este t r ip lu l s is tem de r e l a ţ i i : în t re pă­r i n ţ i , în t re aceş t ia şi copii şi în t re co­p i i , î n t r - o ca r te a x a t ă pe problemele v ie ţ i i de famil ie („Manualul de pre­veder i şi a s i s ten ţă socială" de H . H . S tah l şi L I . Mate i , E d i t . medica lă , 1962) se a r a t ă : „Dacă t r i p lu l s is tem de re la ţ i i „ t a t ă - m a m ă " , „păr in ţ i -cop i i " , „f ra ţ i -suror i" nu se naş t e sau nu se dez­vo l t ă sănătos , grupul fami l ia l este in­comple t şi nu este în s ta re să-şi înde­pl inească t o a t e funcţ iuni le . Abia c înd t o a t e aceste t r e i t i p u r i de re la ţ i i p r i n d cheag, fami l ia este dep l in cons t i t u i t ă şi , cu a t î t m a i solid cons t i t u i t ă , cu c î t aceste t r i p l e r e l a ţ i i s în t m a i pu­tern ice , ma i conş t ien t t r ă i t e , m a i a d î n c pă t runse de s e n t i m e n t u l da to r i i lo r pe care ele le impl ică" .

î n t r - adevă r , pe r sona l i t a t ea fiecă­ru i a d i n cei doi soţ i nu se dezvol tă dep l in dec î t în cadrul acestor r e l a ţ i i . Naş te rea unui copil dă o co lora tură nouă şi măreş te s t a b i l i t a t e a re la ţ i i lo r d i n t r e so ţ i . Inf luenţa copi lu lui se exer­c i t ă asupra pă r in ţ i l o r încă îna in te de a se n a ş t e : preocupăr i noi , o moda­l i t a t e nouă de a concepe re la ţ i i l e d in ­t r e ei şi în general a înda to r i r i lo r lor sociale . E s t e o ma tu r i za re a compor­t ă r i i lor sociale .

L a r îndu l său .copilul nu se poa t e dez­vo l t a no rma l dec î t în cadru l unor ar­monioase re la ţ i i în t re p ă r i n ţ i şi în t re el şi ce i la l ţ i fraţi sau surori (sînt ş t i u t e t o a t e t u lbu ră r i l e de persona l i t a te a le copi lu lu i un ic , care impie tează nor­m a l a lui in tegrare socială v i i toare) .

S i tua ţ i i l e care nu în t runesc t r i p l a ca tegor ie de re la ţ i i p o a r t ă în ele con­secinţe nega t ive . Cel ibatul (ca formă de l aş i t a te faţă de înda tor i r i l e sociale — excep t înd cazur i le unor grave in­f i rmi t ă ţ i , a unor m a r i t u lbu ră r i fi­ziologice şi psihologice —) sau pere­chea conjugală „s tea rpă" (ca formă precară de v i a ţ ă fami l ia lă , accentu-înd t r e p t a t a t i t u d i n e a egoistă , l ips i tă de răspundere a f iecărui soţ) , t r aduc şi o miopie soc ia lă : ignorarea — con-

Lector u n i v . IOAN I. MATEI

Maternitate CORNELII! BABA

CÎND CERINŢELE NATURII SÎNT NESOCOTITE

î n t r e fac tor i i care adeseori sapă l a fundamen tu l unei căsă tor i i es te l ipsa d e copi i , uneor i i v i t ă p r i n în t re ruper i r e p e t a t e a le m a i m u l t o r sarc in i , a l t eor i n e v o i t ă c înd d iverse bo l i a le so ţu lu i sau a le soţ iei s î n t cauzele i n f ecund i t ă ţ i i .

Cea m a i f recventă cauză este însă fuga femeii de cop i l ; ea recurge la a v o r t u r i , ca re m a i cur înd sau m a i t î rz iu o vor face impropr i e de a m a i p u t e a fecunda .

V ina m a r e o p o a r t ă însă so ţu l , care de obicei f i ind m a i m a t u r dec î t so ţ ia , nu încearcă să o b ţ i n ă de la ea să r enun ţ e la r epe t a r ea cure ta je lor a v o r t i v e , care în cur înd vor duce la dezech i l ib ra rea funcţ ională şi neu rohormona lă a femei i , deci vor p rovoca m a i t î r ­ziu o serie de suferinţe greu de r e p a r a t . Cînd soţul v a fi convins , d i n cuv in te l e med icului ,că so ţ ia sa nu ma i pwate p rocrea , în v i a ţ a d i n t r e cei do i so ţ i se vor ivi d i scu ţ i i , ne în ţe leger i , ia r locul d ragos te i d e m a i îna­in te îl v a p re lua ind i fe ren ţa şi răcea la , factor i car i p regă tesc ca lea d i v o r ţ u l u i .

Cînd femeia nu a ţ i n u t cont de ce r in ţe le suverane ale n a t u r i i de a fi m a m ă şi a recurs Ia cure ta je r e p e t a t e , nu ra reor i se î n t î m p l ă că, mucoasa u t e r i n a (endome-t r u l ) , d i s t rusă de că t re cure tă , nu se m a i reface sau se reface numa i p a r ţ i a l : astfel f luxul mens t rua l v a scade progres iv p î n ă la d i s p a r i ţ i e .

Pa ra le l cu aceas ta apa r t u lbu ră r i de ordin h o r m o n a l , cu un cortegiu în t reg de fenomene supă ră toa re , m i ­grene, ameţe l i , durer i r eumat ice , obez i t a te progres ivă , pen t ru a căror remediere ginecologul încearcă diverse t r a t a m e n t e , care nu î n to tdeauna dau r ezu l t a tu l scon­t a t de femeie .

Uneor i d i s t rugerea mucoasei u t e r i n e p r i n efectul cure te i este n u m a i p a r ţ i a l ă . î n aceste cazur i ,pe locurile acestea „dezgol i te" se p roduc l ip i r i (sinechii) a le pere ţ i lo r de vis-â-vis , ceea ce v a con t r ibu i la scăderea s imţ i t oa re a f luxului lunar . E x i s t î n d t o tu ş i pe alocuri c î te o insulă de mucoasă ,care funcţ ionînd v a m a i p u t e a

Prof. emer i t D r . C. STANCA

SUB LEGE LIBERTÁS"

A vorbi despre o lume în dezvo l t a re acce le ra tă sau de r i t m u l accelerat pe care p ;o ; r e su l t ehn ico-ş t i in -ţ i f ic şi social îl imprimă" is tor ie i a deven i t a p r o a p e un loc comun. Această dezvo l t a re impe tuoasă e o t r ă s ă tu r ă genera lă a socie tă ţ i i con temporane , da r m a i ales a socie tă ţ i i socia l is te . Dar , cu t o t r i t m u l accelera t a l dezvol tă r i i pe ansamblu , se cons ta t ă uneor i r ămî -ner i în urmă, pe sectoare sau pe aspec te a le v i e ţ i i . Unul d i n aceste sectoare , es te , după părerea noas t ră , fami l ia .

Două a t i t u d i n i , în t re a l t e l e , s în t carac ter i s t ice în aceas tă p r i v i n ţ ă . Ambele greş i te . Pen t ru că ambe le exp r imă de fapt r ă t ăc i r i , t e n d i n ţ e p rovoca te de re la­ţ i i sociale vechi , ine r ţ i i , în fond.ee şi-au c ă u t a t afir­marea în t recut şi răbufnesc acum cu în t î rz ie re . U n a e a t i t u d i n e a l ibe r ta ră , ca să nu zicem l ibe r t i nă , înar ­m a t ă cu t o a t e sofismele ana rh i smu lu i , — flori a r t i ­ficiale a le egoismului ma i m u l t sau m a i p u ţ i n c in i c . A l t a e a t i t u d i n e a c e s e vrea p o p u l a r ă — în fond conser­va toa re şi depăş i t ă — care ar vrea să se în toarcă la fami l ia „monarh ie abso lu tă" , cum o numeş te undeva Maka renko . U n a d i zo lvan tă , a l t a v ă d i t r e t rogradă .

F a m i l i a modernă , famil ia o r îndu i r i i social is te nu poa te fi p r o m o v a t ă nici de u n a nici de a l t a . U l t i m a o pune în confl ict cu noi le cond i ţ i i de v i a ţ ă , cea la l t ă îi a m e n i n ţ ă înseşi t emel i i l e , ad ică d u b l a şi e t e rna funcţie a fami l ie i : pe rpe tua rea biologică şi c reş terea sp i r i tua lă a omulu i ca o m . Această d u b l ă „e te rnă şi esenţ ia lă funcţie" este încadra t ă în v i a ţ a genera lă socială, în formele ei m a i cupr inză toa re . Cu deosebire în l a t u r a fo rmat ivă — creşterea şi educa ţ i a cop i lu lu i .

F a m i l i a , păs t r îndu-ş i şi î n t ă r indu-ş i funcţ ia sa p ropr i e , t r e b u i e să se adap teze mereu condi ţ i i lo r no i de v i a ţ ă . P ă r i n ţ i i , e lemente le de bază în care se concre­t izează funcţ ia de care v o r b i m , s în t cei ce t r e b u i e să fie pă t runş i în p r i m u l r î n d de aceste adevă r .

D i n nefericire c o n s t a t ă m azi un lucru a sup ra că­r u i a v rem să a t r agem a t e n ţ i a . P e n t r u cons t ruc ţ i a socia l ismului no i fo rmăm cadre t o t m a i ca l i f i ca te ; în acest scop formăm ing iner i , ag ronomi , medic i , fi lo­zofi, l i t e r a ţ i şi a r t i ş t i . N u m a i v i i t o r i p ă r i n ţ i nu ne-am g înd i t b ine să fo rmăm. Mai precis , v r e m să spunem că în educarea omulu i nou, n e s t r ă d u i m şi in t roducem în p l anu r i l e noas t re de educa ţ i e , educa­ţ i a ce tă ţenească ; dar „ce t a t ea" cea mică — fami l ia — celu lă a celei m a r i , o neg l i j ăm. Dacă am u i t a t , e b ine să ne r e a m i n t i m : educa ţ i a p ă r i n ţ i l o r este u n capi to l de educa ţ ie , care t r e b u i e să in t r e în preocu­parea or icăre i şcoli , p e n t r u t o ţ i t i ne r i i , p e n t r u fete ca şi pen t ru bă ie ţ i i , p e n t r u v i i toa rea m a m ă , ca şi pen t ru v i i t o ru l t a t ă .

Ne t e m e m că, vo rb ind despre v i i t o ru l t a t ă , v o m s t î rn i z îmbe te . Ne-am ob işnu i t să vo rb im de educa ţ i a mamelor , da r de t a t ă n e - a m feri t să spunem prea m u l t .

Noi credem că o famil ie nouă , cum e fami l ia socia­l i s tă , v a t r e b u i să se g îndească în p r i m u l r î n d la t a t ă . L a responsab i l i t a tea lu i , l a a t i t u d i n e a l u i , la d rep tu r i l e ş i da tor i i l e lu i . î n fami l ia socie tă ţ i i de clasă d rep tu r i l e erau m a i m u l t de p a r t e a t a t ă l u i (capul famil ie i ) , i a r da tor i i l e m a i m u l t de p a r t e a femei i . Legal — în mare măsură şi în fap t . Acum e de găsi t echi l i ­b r u l .

T răsă tu r i no i t r ebu ie să caracter izeze pe t a t ă l fami­liei noi şi pe aces tea t r e b u i e să i le cu l t i ve soc ie ta tea . Vom e n u m e r a c î t eva , cu s p e r a n ţ a că ele n u vor p ă r e a b a n a l e .

Prof. d r . docent STANCIU STOIAN

(Continuare in pag. ÎS) (Continuare în pag. 18) (Continuare în pag. ÎS)

TINERI SI V ÎRSTNIC I întrebarea nr. 1

— Ce părere aveţi despre profesia dvs. ? 1. 0 găsiţi interesantă? Au răspuns DA: I62 tineri Au răspuns DA: 165 v'rstfiicl 2. O găsiţi pasionantă? Au răspuns DA: 58 tineri Au răspuns DA: 40 virstnici 3. O socotiţi un simplu mijloc prin care vă cistigaţi existenţa? Au răspuns DA: 30 tineri Au răspuns DA: 40 virstnici

Pe terenul profesiei, tinerii şi vîrstnicii din grupul nostru se întîlneşc: majoritatea lor se simt ataşaţi de profesie într-un mod, care exclude ratarea, înăcrirea, monotonia vieţii. Precizările pe care le-au făcut unele dintre persoa­nele cercetate sînt elocvente. „N-am considerat niciodată munca mea un simplu mijloc de a-mi cîştiga existenţa, căci altfel ar fi fost un calvar". (M.M., virstnici, inginer mecanic la „23 August"). „O muncă aşa cum e cea pe care o fac eu este captivantă, deoarece eşti întotdeauna primul care cunoşti noutatea tehnică." (Uta Prediger, 22 ani, proiectant la aceeaşi uzină). Uneori ai surpriza să afli că profesii pe care eşti înclinat să le consideri drept stereotipe şi banale au darul să placă practicanţilor lor: „Meseria mea mi se pare a fi una dintre cele mai atractive şi interesante" (Magdalena Zbienscbi, 19 ani, croitoreasă la F.C.T.). „Profesia mea a fost la început un simplu mijloc de trai; cu timpul a început să mă intereseze, şi azi îmi place" (N.F., forjor. Uzina „23 August").

î n t r e b a r e a nr. 2

Ce părere aveţi despre automatizare?

După război, şi mai ales în ultimii ani, s-a vorbit cu insistenţă în presa şi publicaţiile internaţionale despre un conflict care ar avea tot mai mult tendinţa să separe generaţia tînără de cea vîrstnică, opunîndu-le şi făcîndu-le adversare pe planurile cele mai importante ale vjeţii sociale. Pentru a înfăţişa acest con­flict nu s-a făcut economie de termeni impresionanţi şi bombastici, vorbindu-se despre un „divorţ" şi chiar despre un „război"- al vîrstelor, în care părţile aflate în litigiu îşi aruncă reciproc învinuirile cele mai grave. N u de mult într-o binecunoscută publicaţie franceză („Le nouvel observateur") atitudinea tineretului de împotrivire pătimaşă la tot ce vine din partea vîrstnicilor era calificată cu termenul cu totul extravagant de rasism"! Adevărul este că mentalitatea insului, concepţia lui despre lume şi viaţă este determinată de numeroşi factori, între care (şi probabil că nu chiar în primul rînd) şi de vîrsta, în zilele noastre, datorită între altele rapidelor transformări pe care ştiinţa şi tehnica le aduce în modul de viaţă cotidian, tinerii par să fie avantajaţi. Ei se adaptează uşor şi cu plăcere la toate aceste schimbări, îmbrăţişînd tot ce este noutate şi tot ceea ce pare uneori, în ochii precauţi ai părinţilor lor, ca extravaganţă sau modă. Nu poate fi îndoială că, în urmă cu o sută sau două sute de ani, nu existau între generaţii atîtea subiecte de controversă cîte există în zilele noastre. Cartea, filmul, televiziuneaîşi au cititorii şi spectatorii tor „specializaţi", nu numai în funcţie de temperament sau cultură, dar mai cu seamă în funcţie de vîrsta. Şi totuşi, peste toate aceste deosebiri, care nu trebuie nici exagerate, dar nici subestimate, există mobiluri şi aspiraţii co­mune, există un liant de mare profunzime, care-face ca, în problemele vitale, atît tinerii cît şi vîrstnicii să se întîlnească, adesea fără să ştie şi poate spre surprinderea lor.

Investigarea stării de spirit a două generaţii este o problemă care nu-i poate lăsa indiferenţi pe ziarişti. Aşa se şi explică locul foarte larg pe care îl acordă ziarele noastre, şi în special „Scînteia", problemei tineretului, educaţiei, a atitudinii morale în viaţa de familie. Evident, o anchetă la scară naţională ar fi singura cu adevărat concludentă, dar nici sondajele pe grupuri mai restrînse nu sînt lipsite, credem, de interes: ele pot arunca o lumină, şi pot da o suges­tie acolo unde terenul nu e încă bine defrişat, lată de ce ni se pare că sondajul de faţă poate avea, pe lîngă lipsurile inerente, meritul de a fi într-o oarecare măsură instructiv. Am distribuit în trei întreprinderi bucureştene (Uzina metalurgică „23 August", Uzina de utilaj petrolier „Griviţa Roşie" şi Fabrica de confecţii şi tricotaje) o serie de chestionare prin care îi Invitam, atît pe tineri cît şi pe vîrstnici, să răspundă exact la aceleaşi întrebări.

La sfîrşitul chestionarului tinerii au fost solicitaţi să-şi spună părerea despre colegii lor vîrstnici, iar aceştia au fost solicitaţi, la rîndul lor, să arate ce gîndesc despre tineri. în paginile care urmează vom confrunta răspunsurile primite, precizînd din capul locului, dacă mai e nevoie s-o facem, că toate con­cluziile sau comentariile pe care această confruntare statistică le va impune sînt valabile numai în cadrul grupului cercetat.

A . Au răspuns la anchetă — 250 t ineri ( între care 70 fe te sau t i n e r e f e m e i ) — 250 vîrstnic i ( între care 98 f eme i )

B. V î r s t a : — m a x i m ă pentru t i n e r i : 25 ani — m i n i m ă pentru v îr s tn ic i : 45 ani

C . Profes ia : Tineri — Muncitori 160 neri 28 — Funcţionari 14 — Vîrstnic i -

- Tehnicieni 48 — Ingi-Munc i tor i 153 — T e h ­

nic ieni 55 — Ingineri 20 — Funcţionari 22

După cum se vede, compoziţia profesională a celor două grupuri este foarte asemănătoare. Considerăm important acest lucru, întrucît socotim că nu ar fi fost potrivit să confruntăm un grup de tineri în care ar precumpăni, de pildă, intelectualii, cu un grup vîrstnic în care ar predomina, să zicem, muncitorii. Am căutat, de asemenea, ca diferenţa de vîrsta să fie de minimum 20 de ani, eliminînd în felul acesta vîrstele intermediare care „ar fi îndulcit" şi ar fi făcut mai puţin limpede confruntarea pe care ne-o propunem.

/. O găsiţi avantajoasă?

Au răspuns DA: N-au răspuns: Răspunsuri echivoce: 2. Vă interesează din punct de

vedere tehnic şi ştiinţific? Au răspuns DA: N-au răspuns:

Tineri 239

9

212 38

Vîrstnici 235

15

201 49

Automatizarea, care cuprinde sectoare tot mai întinse în industria româ­nească, nu poate fi privită cu teamă de muncitorii mai vîrstnici, pentru simplul motiv că ea nu provoacă în România nici un fel de concedieri, permanent creîn-du-se locuri noi de muncă, fie prin construirea de noi uzine, fie prin extin­derea celor vechi. Cît despre tineri, aceştia sînt atraşi, ca pretutindeni, de miracolul modern al electronicii şi al comenzilor la distanţă, unii dintre ei preţuind în automatizare chiar ceva mai mult decît virtuozitatea tehnică. Aşa este acel muncitor în vîrsta de 19 ani care scrie în dreptul întrebării din chestionar că „automatizarea uşurează munca şi demonstrează gradul înalt de dezvoltare a societăţii" (D.I., frezor, „23 August"), sau acel inginer în vîr­sta de 24 ani, tot de la „23 August", care apreciază că „automatizarea eliberează forţele de muncă, dînd posibilitatea folosirii lor în alte domenii".

î n t r e b a r e a nr, 3

— Cum priviţi pregătirile care se fac pentru zborul omului în lună?

/. Credeţi ca vor avea succes? Tineri

DA: 239 NU: 3 — Răspunsuri echivoce: 8 — Nu ştiu — — Nu-i interesează: — — Nu răspund: — 2, Credeţi că un asemenea zbor

este util? DA: 228 NU: 2 — Răspunsuri echivoce: 3 — N-au răspuns : 17

Vîrstnici 237

2

227 5 !

17

Realizările senzaţionale ale ştiinţei sînt privite, în grupul cercetat de noi cu un entuziasm cvasiunanim: în privinţa asta „bătrînii" nu se deosebesc de tineri. Cu foarte rari excepţii („Nu prea văd utilitatea unui asemenea zbor", E.P. calculator la „23 August"," vîrsta 55 ani), toată lumea pare să fie de acord că ne aflăm în faţa unei victorii excepţionale a epocii noastre. „Zborul în lună este util pentru aplicaţiile lui: exploatarea zăcămintelor lunare, staţii de transmisiuni, baze cosmice" (Cornel Popescu.-din grupul de tineri, inginer, „23 August"). Proiectantul Uta Prediger, de la aceeaşi uzină, scrie: „Un econo­mist ar spune: e costisitor, un tehnician sau un om de ştiinţă îl va realiza, ştiind că este util umanităţii". Mulţi tineri arată un entuziasm fără margini. „Sînt sigur de succes şi sper să ajung şi eu acolo" scrie bobinatorul Gh. Danciu, de la „23 August", în vîrsta de 21 de ani. Un alt tînăr de la aceeaşi uzină (Dan Dumitru, mecanic montor) seîntîlneşte, năstruşnic, cu constructorii de ipoteze asupra stilului de viaţă al viitorului: „Zborul în lună este util — pretinde el — pentru a-ţi petrece concediul acolo". în sfîrşit, pentru unii zborul în lună este prilej de meditaţii mai pămînteşti: „Zborul în lună va fi fără îndoială util. Dar mai sînt multe de făcut şi pe pămînt: pacea, progresul social, asigurarea

.muncii" (Ticu Pintilie, din grupul de tineri, modelor, „23 August").

9

IN O G L I N Z I P A R A L E L E întrebarea nr. 4

- V ă i n t e r e s e a z ă p r o b l e m e l e d e p o l i t i c ă i n t e r n a ­ţ i o n a l ă ?

Citiţi zilnic rubricile de politică externă ale .ziarelor? Tineri

238 12

DA, zilnic , Numai uneori N-au răspuns 2. Citiţi şi alte publicaţii (reviste)

cu acest caracter DA: 174 3. Vă interesează filmele, piesele,

cărţile care dezbat problema păcii şi a războiului?

DA: 236

Vîrstnici 222

I I 17

165

224

„Nimeni nu poate fi indiferent în problema păcii ţi războiului" (M.U., grupul tînăr, tehnician „23 August"). „Am urmărit cu pasiune filme ca „Pro­cesul — de la Nürnberg" sau „Adevărata faţă a fascismului" (I.C., grupul tînăr, frezor la aceeaşi uzină). „Către pace şi înţelegere se îndreaptă în primul rînd gîndul nostru,, al tinerilor" (Magdalena Zbinschi, grupul tînăr, croitoreasă la F.C.T.). „Da, filmele şi cărţile despre război trebuie să-1 intereseze pe orice om cinstit i te pe glob" (Duţă Maria, grupul vîrstnic, croitoreasă la F.C.T.).

As-emenea precizări ale unor oameni care au simţit nevoia să spună mai mult decît da-u! sau nu-ul ta care îi invita chestionarul sugerează că una din problemele la care tinerii şi vîrstnicii se întîlnesc într-o perfectă adeziuni este aceea a apărării păcii, a înţelegerii-şi prieteniei dintre popoare.

în trebarea nr. S

— C e p ă r e r e a v e ţ i d e s p r e c ă s ă t o r i e ş i f a m i l i e ?

I. Ce credeţi că este indispensabil pentru reuşita unei casnicii?

a) bragostea b) înţelegerea, afecţiunea, prietenia c) Vederile comune, afinităţile de idei d) Altceva e) Nu ştiu

Aşadar, un vot masiv pentru „dragoste", ca ciment a! căsătoriei, cu ut> uşor spor, la vîrstnici, pentru elementul nr. 2 al reuşitei în căsnicie (înţelege­rea). Afinităţile intelectuale sînt considerate de către persoanele din grupul nostru ca avînd, deci, o însemnătate mai mică. Unui singur (vîrstnic) a invocat argumentul atît de perimat al „posibilităţilor materiale", iar un tînăr, vrînd probabil să pară cinic, a citat, ca factor de reuşită conjugală... posesia unei limuzine Fiat 1800.

Tineri Vîrstnici 174 160 49 68 21 14

1 »

5 7

2. Sfnteţi pentru o căsătorie cu sau fără copii? Tineri

cu copii 216 fără copii 12 nu ştiu 22 3. Este bine ca soţia să profeseze

sau e de preferat ca ea să râ­mi nă acasă?

să. profeseze

sa ramina acasă răspunsuri echivoce nu ştiu

200 (intre care 56 fete)

32 8 10

Vîrstnici 234

9 7

131 iîntre care 75 femei)

98 13 8

Cvasi identitate, cînd e vorba de căsătorie cu copii. „O căsătorie fără copii nu e decît pe jumătate căsătorie", declară tovarăşul inginer C I . de la „23 August". „Da, căsătorie cu copii, cu nepoţi şi strănepoţii", scrie patetic ajutorul de meşter M. Gh, de la F.C.T., om în vîrstă de 53 de ani. Deosebirile încep să apară în privinţa profesiei soţiei. Deşi votul majoritar at vîrstnicilor merge spre „soţie care profesează", ei înclină mai mult decît tinerii şi pentru genul de soţie care stă acasă şi se ocupă de gospodărie. Este de remarcat că majoritatea fetelor şi femeilor, participante la anchetă noastră, sînt pentru exercitarea unei profesii.' Răspunsurile echivoce sînt cele care condiţionează rămînerea acasă a soţiei de anumiţi factori, în genul: „Să profeseze, cînd nu are copii, să se ocupe apoi de educarea lor, cînd îi are" (I. Rîndaşu, tehnician „23 August", grupa vîrstnică).

C a r e e s t e d v s , î n t i m p u l l i b e r ?

în trebarea nr. 6

c e a m a i a t r ă g ă t o a r e î n d e l e t n i c i r e a

ta această întrebare, ta care am fi dorit indicarea precisă a unei singure îndeletniciri, preferată între preferate, am Drimit de la toate persoanele chestionate mai multe răspunsuri, ceea ce dovedeşte că în domeniul acesta, eu excepţia celor stapîniţi de mari pasiuni, este foarte greu de ales, Marcînd

cu cîte un punct preferinţele indicate, am ofeţinut următoarea clasificare:

Tinerii 1. fac de preferinţă excursii (125) 2. sport (26) 3. merg la spectacole (194) 4. citesc romane (184)

5. urmăresc programul la televi­zor (166)

6. citesc cărţi cu caracter ştiinţi­fic sau tehnic (148)

7. fac plimbări pe jos sau cu bi­cicleta (133)

8. primesc sau fac vizite (128) 9. dansează (122)

10. fac plimbări cu motocicleta sau maşina (90)

11. merg la restaurant (86)

12. se odihnesc (64)

13. altceva (desen, pictură, muzică, etc.) (20)

Vîrstnicii 1. stau la televizor (196) 2. fac excursii (194) 3. merg la spectacole (156) 4. citesc cărţi cu caracter ştiinţific

sau tehnic (154) 5. vizite (|52)

6. citesc romane (143)

7. fac scurte plimbări (138).

8. se odihnesc (119) 9. fac sport sau merg la meciuri

sportive (105) 10. merg la restaurant (76)

11. fac plimbări mai lungi cu maşina (72)

12. le place să se ocupe de gospo­dărie (20)

13. Altceva (grădinărie, pescuit, api­cultură etc.) (14)

Pe lîngă fireştile deosebiri de gust pricinuite de vîrstă (televiziunea pe locul I la vîrstnici şi abia pe locul 5 la tineri, sportul pe locul 8 la vîrstnici şi pe locul 2 la tineri e tc) , se remarcă şi unele înclinaţii .asemănătoare. Astfel preferinţa pentru turism şi excursii este exprimată clar, atît de persoanele vîrstnice cît şi de cele tinere. La fel se întîmptă cu spectacolele, situate pe ace­laşi loc în agenda timpului liber a celor două categorii do vîrstă.

în t rebarea nr. 7

— S i m ţ i ţ i n e v o i a d e a d o b î n d i n o i c u n o ş t i n ţ e ?

D a c ă d a , c e f a c e - ţ i p e n t r u a s t a ?

I. Studiaţi !a o şcoală? Tineri

D A : 115 2. Citiţi reviste sau cărţi din

specialitatea dumneavoastră ? DA: 198 3. Aveţi discuţii la cabinetul tehnic? D A : 67

Vîrstnici 32

161

64

Trebuie să precizăm că vîrstnicii indică şcolile de ridicare a calificării şi cele cu caracter tehnic — profesional, de durată relativ scurtă, în.vreme ce tinerii arată că studiază la cursurile serale şi cele fără frecvenţă ale liceelor şi facultăţilor. Nu este, în orice caz, lipsit de semnificaţie faptul că aproape jumătate din tinerii chestionaţi, în majoritatea lor muncitori, sînt elevi ta

3

" c n e n e a şcoli . In p n •enec t n o i - n - . j i ca tir-c

s t u d i e r i ' r c v i s t c ' c . şi c ă r ţ i ' o r d e spec i a l i t a t e , e fie '•'••'a' i n t e r e s a , 1 tiecU colegii lot ma- i-' v î rs tă .

întrebarea nr. 8 —- Cum priviţi activitatea obştească şi cetăţenească? I Considere;*' că esic necesară?

Tiner i Virstnici D A : 199 111 N U : 14 8 Au r ă s p u n s echivoc 6 I I N-au r ă s p u n s 31 4 ( R ă s p u n s u r i l e ech ivoce t r e b u i e î n ţ e l e s e nici ca r ă s p u n s u r i c o n d i ţ i o n a t e

de t i m p , s ă n ă t a t e e l e ) . 7. Dvs. personal depuneţi o asemenea activitate.-' D A : 121 163

( i n t r e ca re 67 femei)

Se r e m a r c ă uşor că p e r s o a n e l e v î r s tn ice , şi, în specia l femei le v î rs tn ice , s 'n t mai înc l ina te s p r e o ac t i v i t a t e o b ş t e a s c ă sau c e t ă ţ e n e a s c ă , a căre i î n s e m n ă ­t a t e , d a t o r i t ă e x p e r i e n ţ e i lor de via ţă , le a p a r e mai l i m p e d e dec î t c e l o r t i n e r i . Dar, „ a u d i a t u r e t a l t e r a p a r s " : mul ţ i t i n e r i a r a t ă că a r d e p u n e cu p l ă c e r e o ac t iv i t a t e obş tească , d a r că obl iga ţ i i l e şco la re (liceu, facul ta te) îi î m p i e d i c ă s-o facă, în p r i v i n ţ a ac t i v i t ă ţ i l o r ind ica te mai des ca fiind p rac t i ca t e în t i m p u l l iber , d ă m cî teva e x e m ple : a r t i s t a m a t o r , m e m b r u în c o m i t e t u l de s t r a d ă , c o n d u c ă t o r d e co lec t ive s p o r t i v e , d i v e r s e munci s indicale , c o n t r o l comerc i a l obş t e sc , ac t iv i t a t e în r edac ţ i a u n o r gaze te de uzină, act ivis t d e C r u c e Roşie e t c ,

întrebare suplimentară (pusă numai grupului de vîrstnici) — Ce părere aveţi despre tineri? Í. Sînt politicosi? D A : ' 6 8 N U : . 105 R ă s p u n d ech ivoc 77 ( R ă s p u n s u r i l e ech ivoce sînt in g e n u l : ..unii da, alţii nu" sau ,,e g reu să

g e n e r a l i z e z i " e t c ) . 2. Sínt inteligenţi'.-D A : 187

- N U : 5 R ă s p u n d e c h i v o c : 29 N u ş t i u : 29

3. Sfnt bine pregătiţi profesional? D A : 145 N U : 22

R ă s p u n d e c h i v o c : 56 Nu ş t i u : 27

4. Sínt serioşi in muncă? Îşi dau silinţa sâ se perfecţioneze? D A : 110 N U : 26

R ă s p u n d e c h i v o c ; 50 N-au r ă s p u n s : 64

5. Ce le-aţi putea reproşa ?

Lăsînd la o p a r t e a m ă n u n t u l des tu l d e a m u z a n t că m o d a e s t e şi p r i c ină d e laudă şi cap de acuza re (e d r e p t , adusă în d i scu ţ i e numai d e c î teva p e r s o a n e ) c r e d e m că dacă am imagina un „ t î n ă r med iu" , pe baza s tud iu lu i ma jo r i t ă ţ i i a b s o l u t e a r ă s p u n s u r i l o r p r i m i t e , el a r avea, la cap i to lu l ca l i tă ţ i , in te l igen ţa , buna p r e g ă t i r e p rofes iona lă , s e r i o z i t a t e a în ac t iv i t a t e , iar la cap i to lu l de fec te , l ipsa de p o l i t e ţ e , Aces t defec t ( l ipsa de po l i t e ţ e ) f o r m e a z ă ob iec tu l r e p r o ş u l u i a 105 p e r s o a n e v î r s tn i ce . N u e s t e p r e a clar dacă aceş t ia r e p r o ş e a z ă co leg i lor lor t i n e r i i ipsa po l i t e ţ i i în sens c e r e m o n i o s („a m a n i e r e l o r " ) , sau dacă e s t e v o r b a d e un r e p r o ş mai p ro fund , ca re vizează l ipsa s i rn ţ ămîn tu lu i de r e s p e c t faţă d e cei mai în v î r s t ă . O r i c u m ar fi, p r o b l e m a ar m e r i t a p o a t e inves t iga tă cîndva, î n t r - u n mod spec ia l .

6. Cum eraţi dvs. la vista lot ? Eraţi la fel sau eraţi altfel/

Erau la fe l : 45 Erau a l t fe l : 150 Nu mai ţ in m i n t e : 55 Deci , v î rs tn ic i i din g r u p u l c e r c e t a t cons ide ră , de regu la , că ei e rau „al t fel"

in t i n e r e ţ e , „Altfel" , dar c u m a n u m e ? — mai serioşi, şi mai disciplinaţi ( r ă s p u n d : 34) — moi respectuoşi faţă de bătiim ( r ă s p u n d : 66) Este i n t e r e s a n t să u r m ă r i m şi a l t e „ a u t o p o r t r e t e de t i n e r e ţ e " . Mul ţ

v i rs tnic i a r a t ă că e rau mai t imiz i şi mai m o d e ş t i , unii s p u n că e rau mai puţ in cul t ivaţ i şi mai pu ţ in p r egă t i ţ i p rofes iona l , a l t e . r ă s p u n s u r i indicînd „ e r a m mai l in iş t i t " şi ch ia r „ e r a m mai pu ţ in ne rvos" . De fapt , ideea aceasta , a l ipsei d e n o r o c şi d e şansă a t i n e r i l o r de a l tă da t ă r ă z b e ş t e ca un i e i t -mo t iv în majo­r i t a t e a r ă s p u n s u r i l o r p r i m i t e . „ N u aveam pos ib i l i t ă ţ i l e lor d e î n v ă ţ ă t u r ă " ( P e t r e Covac i , a j u s t o r la 23 Augus t ) , „Eram î n t r - o s i t ua ţ i e mul t mai g rea" (Panai t lonescu , a ju s to r la aceiaşi uzină) , „E ram mai t i m i d şi nu aveam posibi l i ­t ă ţ i l e ce se o f e r ă azi" (Lauren ţ iu Rădulescu , inginer la Gr iv i ţ a Roşie), „Pe t i m p u l meu nici la 30 ani nu ştiai cit ş t iu t i ne r i i azi la 13 a m " ( C o n s t a n ţ a Neac -şu, c r o i t o r e a s ă la F.C.T.). „ N u aveam avan ta je le de care se b u c u r ă ei d in p a r t e a s t a t u l u i " (E.P. , ca lcu la to r p r inc ipa l la „23 Augus t " ) .

întrebare suplimentară (pusă numai grupului de tineri) — Ce părere aveţi despre.colegii dvs. mai vîrstnici ? /. Va ajută în piofesia dvs.? D A : 204 N U : 12

R ă s p u n d e c h i v o c : 25 N-at răspuns- : 9

2. Siau de vorbă prieteneşte cu d.s. ; D A : 200 NU

R ă s p u n d e c h i v o c : 23 Nu r ă s p u n d : 3. Vă simţiţi apropiaţi sufleteşte de ci? D A : 184 N U :

R ă s p u n d echivoc : 15 Nu ş t i u : 4. li pcs;f; c,editori, creu de D A : ° 46

R ă s p u n d e c h i v o c : 39 5. Aii dori ca, ajuns D A :

R ă s p u n d e c h i v o c : Este de renia

•nuiíuffiíí :

Nu N U : şti u :

8 19

14 37

10

rca t ci

lavirsla loi, să le semănaţi? 124 N U : 45

58 Nu ş t i u : 23 t ine r i i din g r u p u l n o s t r u sînt mai puţ in cri t ici faţă

de v î rs tn ic i , mai indu lgen ţ i , „mai g e n e r o ş i " . In m a j o r i t a t e a cazur i lo r ei le găsesc m u l t e cal i tă ţ i , dec l a r ă că se s i m t a ju ta ţ i , că au n u m e r o a s e mo t ive d e a d m i r a ţ i e . ., Vîrstnici i s înt foar te buni m u n c i t o r i " (T.M.C. , a j u s to r m a t r i ţ e r , „23 Augus t" ) , ..Sînt buni colegi" (I. Prasu, f r ezor la aceeaşi uzină) , „Sînt f oa r t e s ă r i t o r i , gata să t e a jute o r i c înd" (R.N. , l abo ran t , idem) . R e p r o ş u r i l e s înt r a r e , dar , a tunc i cînd ex i s tă , par n e d r e p t e şi d u r e : „Sín t egoiş t i " , a f i rmă N . P . lăcă tuş mecanic la uzina ind ica tă mai sus, „s înt foa r t e d i s t an ţ i " , p r e t i n d e şi l abo ran tu l ch imis t L.Z., în v î r s t ă da 25 ani . O p r o b l e m ă p a r e să fi iscat î n t r e t i n e r i c h e s t i u n e a unei a s e m ă n ă r i v i i t oa r e cu vîrs tnic i i de azi. Tiner i i ca re d o r e s c să le s e m e n e mot ivează cam în felul a c e s t a : „Aş dor i să s e m ă n ce lo r mai buni d i n t r e ei , co­mun i ş t i l o r " (I.C. f rezor la „23 Augus t " ) , „Să le s e m ă n da, da r cît mai t î r z iu ! " ( G h e o r g h e Danciu, b o b i n a t o r la „23 Augus t " ) , sau „Le vom s e m ă n a , chiar dacă nu o d o r i m " ( T e o d o r S tăncescu , m o d e l i e r la aceeaşi uz ină) . în sch imb , t i ne r i i ca re nu d o r e s c aceas tă a s e m ă n a r e pun accentu l pe ideea d e p r o g r e s : „Aş dor i să îi depăşesc , d e o a r e c e m ă b u c u r de condi ţ i i i n comparab i l mai b u n e dec î t acelea pe care le-au avu t e i " (R.M., sculer , „23 Augus t " ) s a u : „ T r e b u i e să le fim s u p e r i o r i , f i indcă altfel soc i e t a t ea nu ar p rog re sa . D u p ă cum eu nu s e m ă n cu un t î n ă r de acum 100 d e ani , e s t e f i resc ca a tunci cînd voi fi ş i e u ^ o m în vî rs tă , nu voi s e m ă n a cu vîrs tnic i i d e azi. Dar a p r e c i e z e f o r t u r i l e şi "dă ru i rea lor , p e n t r u ca eu să fiu altfel dec î t s înt ei a cum" (Ticu Pint i l ie , m o d e l o r „23 Augus t " ) .

C r e d e m că m o d e l o r u l Ticu Pinti l ie a r e în bună m ă s u r ă d r e p t a t e . Vî rs te le se r e p e t ă , cu bucur i i l e şi a m ă r ă c i u n i l e lor . Dar f iecare v î r s t ă , t î n ă r ă sau adul tă , aduce un plus faţă d e v î rs tă s imi la ră de a l t ăda tă , plusul unei evolu ţ i i ş t i in ţ i -f ico-cu l tu ra le şi sociale, ca re , mai ales în zi le le n o a s t r e , nu p o a t e să fie pusă la îndo ia lă . O e fapt , g e n e r a ţ i i l e s tau „faţă în faţă" numai în a n c h e t e l e soc io log i lo r şi z ia r i ş t i lo r . în viaţa de t o a t e z i le le , cu f oa r t e ma re g r e u t a t e poţ i să s u r p r i n z i un larg g r u p uman c a r a c t e r i z a t p r in o m o g e n i t a t e de v î r s t ă . Viaţa a r u n c ă pes t e mici le sau chiar p e s t e mar i l e n e î n ţ e l e g e r i d i n t r e gene ra ţ i i so l ide pun ţ i d e l e g ă t u r ă . Dincolo d e d e o s e b i r i l e d e v î rs tă , a c ă r o r î n s e m n ă t a t e nu t r e b u i e nici e x a g e r a t ă da r nici s u b e s t i m a t ă , e x i s t ă mob i lu r i şi asp i ra ţ i i c o m u n e , ca re fac ca, în specia l , î n t r - o o r î n d u i r e socia l is tă , a t î t t i n e r i i cît şi v î rs tn ic i i să se în t î l -nească în t o t ce e s t e i m p o r t a n t şi vi tal ,

I lustraţ i i de C . B A C I U d e ^ V Ă L M A R U

Desen de I O N M U R A R I U

4

BUNELE INTENŢ

ÎN ACTIVITATEA

EDUCATIVĂ

A PĂRINŢILOR

V I O R E L M Ä R G I N E A N U

De cî te ori se pune prob lema reconst i tu i r i i d r u m u l u i po care l-a parcurs , cineva în formarea personal i tă ţ i i sa le , s în t evocaţ i ani i pet recuţ i în casa păr in tească . Evocarea vie ţ i i do familie din anii copi lăr ie i , ai adolescenţei şi uneori ai t inere ţ i i este men i t ă adesea să contr ibuie la expl icarea genezei unor t răsă tur i defini tori i pentru respect iva persona l i t a te .

De obicei , reflectorul este în­d rep ta t spre înr îur i rea exerc i ta tă asupra omului în devenire de că­tre unul d in t re păr in ţ i şi uneori de căt re a l t membru al famil ie i . Uneori este vorba de o influenţă p r imi t ă cu pas iv i t a t e o vreme în­de lunga tă , a l teori de una împo­t r iva căreia — de la o anumi t ă vîrstă — s - a manifes ta t împotr i ­vire . Şi într-un caz şi în celă la l t , ne aflăm în faţa unu i factor care reţine a t en ţ i a . L i t e r a tu ra memo­rial is t ică şi cea cu caracter bio­grafic s în t deosebit de generoase în exemple concludente .

Ne-am îngădui să aducem nu­mai unu l , de o factură oarecum specia lă . Ne g îndim la o remarcă a lui Jean Pau l Sar t re , din lucra­rea sa „Cuvinte le" . N a t u r a exem­plului este — cum spuneam — oarecum deosebi tă , f i indcă au­torul nu se referă, în r îndur i l e pc care le vom ci ta , la o s tare de fapt din copi lăr ia sa, ci la una ipote­t i că .

Evocîndu-şi copi lăr ia şi refe-rindu-se la faptul că t a t ă l a mu­r i t pu ţ in t imp după naşterea sa, J . P . Sar t re s p u n e : „Un t a t ă m-ar fi înzestrat cu c î teva încăpă ţ inăr i d u r a b i l e ; făcînd din dispozi ţ i i le lui pr incipi i le mele, din ignoranţa lui ş t i in ţa mea , din p izma lui orgoliul meu, din mani i le lui le­gea mea, ar fi locuit în m i n e ; a-cest respectabi l locatar mi-ar fi da t respect pent ru mine însumi ."

î n legătură cu p rob lema pe care o d i scu tăm, credem că este po t r iv i i să re ţ inem din cuvinte le de mai sus două adevă ru r i : ex i s tă , în genera t , la pă r in ţ i t e n d i n ţ a de a face din ceea.ee li se pare a fi ve­rificat de propr ia lor exper ienţă de v i a ţ ă impera t ive categorice

pontru cop i i ; omul are nevoie şi la v î r s la copi lăr iei propriu-zise de anumi t e „ce r t i t ud in i " şi este foarte recept iv la acelea pe care i le oferă persoana înves t i tă cu prerogat ivele de p ă r i n t e .

E d u c a ţ i a , ac t iv i t a t e prin ex­celenţă conş t ientă , este, p rac t ic , de neconceput în afara exis tenţe i unu i scop pe care urmează să-1 realizeze. Tocmai scopul , pers­pec t iva s în t factorii care dau edu­caţ iei specificul de ac t iv i t a t e u-m a n ă , spre deosebire de ceea ce es te , de p i l dă , creşterea puilor în lumea an imale lor , lume guver­n a t ă de ins t inc te . Orice pă r in t e îşi dă seama — şi de pe pozi ţ ie s t r ic t empir ică — că aşa stau lu­crur i le . „Vreau să te fac om" — este o af i rmaţ ie bana lă pr in frec­ven ţa ei , dar încărcată cu o doză max imă de s incer i ta te , pr in care pă r in te le îi a r a t ă copi lului său notăr î rea do a-şi îndepl in i cum se cuvine rolul de că lăuză . „Vreau să te fac om" — s în t cuvinte me­ni te să expr ime năzu in ţa cea mai f ie rb in te , visul cel mai scump al oricărui p ă r i n t e . Aceste cuvinte lasă t o toda t ă să se în t r evadă fap­tu l că toate s t rădani i l e pe care le presupune educarea unui copil s în t o r ien ta te spre un a n u m i t scop.

A-ţi p ropune pur şi s implu să faci din copil un om a d e v ă r a t , nu este îndeajuns . Atunc i c înd nu şti i precis care este înţelesul a-cestor cuv in te , nu vei şt i precis ce anume ai de făcut . Mai s în t oameni care s în t convinşi că pro­cedează corect a tunci cînd, în îndrumăr i le da te copii lor , asoci­ază la cuvinte le „om adevă ra t " sfaturi meni te să-i ajute pe aceşt ia „să se descurce" în v i a ţ ă . Este ev iden t că în t r -un asemenea caz b u n a in ten ţ i e ex i s tă , dar nu şi înţelegerea faptului că în societa­tea noastră social is tă fac faţă ce­r in ţe lor v ie ţ i i numai oamenii în­zestraţ i cu anumi te t răsă tur i spe­cifice. Cu al te cuv in te , numai a tunci cînd ai imaginea perfect con tu ra t ă a „ o m u l u i " , la a cărui desăvîrşire eşti obl igat să contri­bu i ca pă r in t e , şi numai a tunci

cînd ai ce r t i tud inea că această imagine nu este cons t ru i tă de pe o poziţ ie sub iec t ivă , ci de pe una de te rmina tă de cerinţele obiective ale vie ţ i i noastre sociale , ai pers­pect iva necesară munci i de edu­cator .

E laborarea acestei perspective nu este t reabă uşoară . E a presu­pune , în pr imul r înd, o a s iduă muncă de informare. în p r i m u l r înd , dar nu exclusiv. Abia după ce păr in te le este l ămur i t asupra faptului că t rebuie să se as igure , în fiecare moment şi în fiecare aspect al influenţei pe care o exer­ci tă asupra copilului său , de fap­tu l că scopul imedia t u r m ă r i t prin îndrumăr i , recomandăr i , in­t e rd ic ţ i i , recompense, pedepse e tc . se subordonează „pro iec tu lu i" pe baza căruia făureşte personal i ta­tea celui pe care-1 educă , începe lup ta cea mare şi grea. Es te l up t a împotr iva lui însuşi , este lup ta cu anumi te „p r inc ip i i " de v ia ţă de caro nu se poate despăr ţ i , cu ceea ce i se pare că l-a î n v ă ţ a t propr ia sa exper ien ţă de v ia ţ ă , cu „dragostea" de pă r in t e , care nu-1 lasă să în t repr indă anu­mi te ac ţ iun i , pe care, de pe po­ziţii „ ra ţ iona le" , le acceptă .

în g reu ta tea de a face faţă a-c es t c i lupte găs im cea de a doua cauză pentru care bunele in tenţ i i nu s înt şi o căluză s igură în munca educa t ivă a pă r i n ţ i l o r .

Sînt împrejurăr i cînd păr in te le îşi dă seama că se impune o sanc­ţ iune , dar r enun ţă la ea fiindcă şt ie că ea va aduce copilului su­fe r in ţă ; în al tele p ronunţă sanc­ţ iunea , dar o r id ică la primele lacr imi ale copi lu lu i .

Ce se alege a tunci din bunele noastre intenţ i i? ' P rob lema ca­pă t ă aspecte d ramat ice a tunci cînd copiii înşişi refuză să le vadă ca a t a re . Este s i t ua ţ i a la care , în mod inev i tab i l , se ajunge cînd împinşi de „dragostea" lor, pă­r in ţ i i u i t ă că de la o a n u m i t ă v î rs tă copiii lor nu mai s în t copi i .

Adevăra te le conflicte între pă­r in ţ i şi copii nu s înt acelea care apar în perioada premergătoare adolescenţei . O confruntare de pozi ţ i i de t e rmina tă de împreju­

rarea în care un copil nu vrea să, mănince sau de aceea că el vrea să se joace la ore nepo t r iv i t e nu este d rama t i că şi nu are un ecou p re lung i t în re la ţ i i le d in t re edu­catori şi educa ţ i . în per ioada co­pi lăr ie i propriu-zise , s t ingerea conflictului se produce , de obicei , prin t r iumful punctulu i de vedere al pă r in ţ i lo r . Este şi firesc să fie aşa. Pă r in ţ i i se obişnuiesc să fie a scu l t a ţ i . în v i r t u t ea iner ţ ie i şi .a gri j i i pe care o poar tă copiilor ( indiferent de număru l anilor pe care aceştia îi adună ) , ei cer să fie ascul ta ţ i în con t inuare .

Vine şi momentu l cînd tu t e l a este din ce în ce mai greu accep­t a t ă de către oamenii ajunşi la o v î r s tă la care consideră că au d rep tu l să-şi spună cuv în tu l în legătură cu propr ia lor v i a ţ ă . Se în t împlă , însă, uneori ca pă r in ţ i i să considere că ei şi numai ei au dreptu l şi da tor ia de a croi dru­mul spre vi i tor al copi lu lui lor. Din asemenea ciocniri de pozi ţ i i pot să apară conflicte autent ice şi grave pr in u rmăr i le lor. Păr in­ţii suferă că nu văd recunoaşte­rea bunelor lor in ten ţ i i , bune in­ten ţ i i care s în t pen t ru copii in­descifrabile. .

Asemenea s i tua ţ i i se pot ne­îndoielnic ev i t a şi s în t rea lmente ev i ta te de mul ţ i p ă r i n ţ i . De către aceia, care nu fac educaţ ie la în-t î m p l a r e , care nu fac din bunele lor in tenţ i i un panaceu universa l .

Să recunoaştem că, uneor i , in­vocarea bunelor in tenţ i i are func­ţ ia de a ne l inişt i conş t i in ţa , cînd ea ne atrage a t en ţ i a că s întem ten­ta ţ i să alegem calea eforturilor minime în educarea copiilor noş t r i .

Din clipa în care devenim pă­r i n ţ i , în toate gândurile cu care sc ru tăm vi i torul ocupă un loc de seamă nădejdea că felul în care se va dezvol ta copilul va fi unul din pr incipale le izvoare ale sa­t isfacţi i lor noastre de mî ine . Es te bine ca a lă tur i de această nădejde să se găsească hotăr î rea ca bunele in ten ţ i i să se concretizeze în ac­ţ iun i subordonate riguros scopiF-lui educaţ ie i comunis te .

Conf. univ. O . S A F R A N

Faţă de frecvenţa dm ce în ce mai rr.cre cu ca-e revine în discuţiile publice i ' i l 'ate de presă, problema educaţiei în fan.i ie se arata a fi

r.u numai de o mare importantă şi de o stringentă actualitate, ci şi de o complexitate care reclamă o specializare excesivă a tuturor domeniilor adiacente fenomenului la care ne referim.

Sistemul pedagogic tradiţional, întemeiat pe valori temeinice, pe experienţă şi pe bunul simţ, operează şi în cadrul societăţii noastre socialiste. E inutil să subliniem că o serie de categorii morale ca: omenia, cinstea, bunăcuviinţa, politeţea, modestia, intră în componenţa moralei comuniste. Şi în societatea noas­tră socialistă, familia, a cărei structură s-a schimbat, continuă să rămînă elementul primordial care gene­rează, în liniile ei esenţiale, personalitatea oricărui tînăr cetăţean. Ea este celula sociala care stă la baza educaţiei şi este de neconceput ca şcoala să realizeze obiectivele înalte ale formării personalităţii omului fără aportul familiei. Dacă în şcoală activitatea educa­tivă se realizează în mod ştiinţific, în familie lucrurile stau întrucîtva altfel.

Se ştie că bune'e intenţii, chiar şi o sumară pregă­tire întreprinsă de unii părinţi, ca şi exemplele mai mult sau mai puţin elocvente luate din experienţa generaţiilor mai, vechi, nu sînt deajuns pentru a clădi pe ele un sistem educativ eficient. Copilul din zilele noastre, ale cărui univers şi orizont sînt mai bogate şi mai variate decît ale părinţilor lui (în ipostasa copi­lăriei), nu mai poate fi îndrumat empiric. Problemele vieţii sale se complică adesea în aşa fel, încît a se orienta înseamnă a şti. Rămîne de văzut: cine trebuie să-i fie profesor în ştiinţa aceasta? Evident, societatea, cei din jurul lui, părinţii, educatorii, învăţătorii şi profesorii. Dar părinţilor le revine o răspundere în plus: aceea a formării vieţii afective, a universului psihologic şi moral.

Din nenumăratele fapte mărunte, unele aparente şi fără însemnătate, care compun viaţa intimă a familiei, puţine pot să scape atenţiei copiilor. Aceste fapte constituie atmosfera în care se petrec primele contacte cu lumea şi în care se dezvoltă psihologia copiilor. -E de prisos să arătăm că orice tulburare a raporturilor normale de familie poate lăsa urme adînci în dezvoltarea ulterioară a copiilor. Ambianţa favora­bilă, un cămin cald, participarea vie a ambilor părinţi la viaţa familiei, activitatea lor la locul de muncă, seriozitatea şi simţul de răspundere ca şi concordanţa preocupărilor lor au un rol pozitiv, de o importanţă hotărîtoare pentru dezvoltarea personalităţii copiilor. Dimpotrivă, neînţelegerile, divergenţele, momentele critice dîn viaţa familiei şi, în special, dezorganizarea familiei mutilează sufletul copilului, demoralizîndu-l, făcîndu-l irascibil şi în cele mai dese cazuri generînd tulburări de comportament care-l împiedică să se integreze firesc în ritmul general al vieţii. De cele mai multe ori, atmosfera nesănătoasă din familie marchează copilul pentru o perioadă lungă, dacă nu pentru toată viaţa.

Dar, pe lîngă armonia familiei, în mediul apropiat al copilului trebuie să se instaureze o atmosferă propice unei educaţii corespunzătoare cu aspiraţiile şi aptitudinile lui. Părinţii trebuie să înveţe să-şi cunoască copiii, să-i preocupe influenţa pe care o exercită asupra lor, să dea dovadă de tact şi înţelegere faţă de specificul psihicului infantil. Prestigiul şi încrederea părinţilor în faţa copiilor fac ca, la rîndul lor, copiii să vadă în părinţi adevăraţi prieteni şi confidenţi. Copilul îşi ia ca model de viaţă şi compor­tare, de regulă, pe oamenii cei mai apropiaţi din mediul lui familiar, deci exemplele pe care părinţii le oferă copiilor trebuie să fie demne de urmat. De multe ori copilul îndrăgeşte profesia tatălui sau a mamei.

Această influenţă nu se manifestă numai în ceea ce priveşte profesia: ea se exercită mai adînc, lucrează asupra întregii personalităţi a copilului, dezvoltîndu-i anumite trăsături de caracter, acţionînd asupra echi­librului vieţii sale afective şi determinîndu-i, în general, întreaga lui conduită în societate. însăşi formarea deprinderilor de muncă şi a stilului de viaţă se reali­zează, în cea mai mare parte, în anii copilăriei sub influenţa nemijlocită a familiei.

Unele trăsături negative de caracter care se mani­festă la unii copii îşi au cauza în greşelile săvîrşite de părinţi. Aşa, spre exemplu, exagerarea afecţiunii faţă de copii, înţelegerea- greşită a dragostei părinteşti, ca şi diferenţierile afective, făcute în familia cu mai mulţi copii, duc la egoism, nesinceritate, lipsă de respect, răsfăţ şi dispreţ pentru muncă.

In alte cazuri, părinţii se străduiesc să sădească în copiii lor aspiraţiile proprii, pe care, dintr-un motiv sau altul, nu le-au putut realiza. Aceasta poate avea şi urmări pozitive, în cazul cînd idealul părinţilor corespunde intereselor şi înclinaţiilor naturale ale

Desen de C O R N E L I A D A N E Ţ

FAMILIA, PRIMA ŞCOALĂ copiilor. Dimpotrivă, cînd copilul manifestă alte interese şi aptitudini, se produc anomalii în formarea personalităţii lui, care afectează însăşi eficienţa socială a muncii de educaţie.

Aspectele educaţiei în familie, la care ne-am refe­rit, reprezintă numai o parte din multiplele faţete sub care se prezintă această problemă în societatea noastră.

Multitudinea de influenţe pe care societatea socia­listă le exercită asupra personalităţii omului determină schimbări fundamentale în însăşi structura familiei, care, pentru a ţine pasul cu cerinţele noi, capătă caracteristici ce o deosebesc esenţial de toate cele­lalte tipuri de familie întîlnite în istorie.

în consecinţă, educaţia în familie se supune aceloraşi influenţe. Fiind chemaţi să dea expresie acestui dezi­derat fundamental ai familiei, părinţii se află în situaţia de a-şi reconsidera cunoştinţele pedagogice, de a-şi îmbogăţi experienţa, de a învăţa să-şi îndrume copiii în viaţă.

Remarcăm, de asemenea, faptul că datorită ritmului impetuos în care progresează ştiinţa şi tehnica, ritmul modern de viaţă, apare un decalaj intelectual între părinţi şi copii, care se accentuează tot mai mult. Copiii patriei noastre, crescuţi şi instruiţi în condiţii pe care nu le-au cunoscut părinţii lor, înarmaţi de şcoală cu noile descoperiri ale ştiinţei, familiarizaţi cu progresele acesteia, iau un avans substanţial asupra părinţilor. Astfel, apare ca o cerinţă în munca de educaţie a familiei înţelegerea şi apropierea acestui nou „univers " în care trăiesc copiii.

în zilele noastre, cînd rolul familiei a crescut, alături de ceilalţi factori care contribuie la formarea şi dez­voltarea multilaterală a personalităţii copilului, intervine un factor de maximă importanţă : experienţa din ce în ce mai bogată a părinţilor în conducerea procesului educativ din familie. Prin urmare, familia devine, la rîndul ei, nu numai o şcoală pentru copii, ci şi o şcoală pentru părinţi.

E M I L V E R Z E A

însemnări despre morală

ÎN AFARA

PROGRAM Ei

ANALITICE

Tînăr ui meu amic Jinduieşte în permanenţă după ceea ce obţin alţii, deşi mc/ cl nu este un nedrep­tăţit cl soartci. Inteligent, conşti­incios şi tc'entat, se numără prin­tre şcolarii cei mai buni, dar glo­ria altora nu-l iasă sa doarmă. Sentiment intru totul pozitiv — veţi spune — căci dorinţa de a ajunge din urmă şi a-i întrece pe cei mai merituoşi face parte din emulaţia cea mai firească. Intr-c-devc.r. Dar cazul pe care îmi propun să-l dezbat în aceste puţine rînduri se deosebeşte întrucîtva de sănătoasa întrecere a valorilor.

Eroul meu, în ciuda incontesta­bilelor sale merite, nu vede în cei cu care se întrece nişte parte­neri urmărind acelaşi scop în viaţă, deci nişte tovarăşi şi prie­teni, ci nişte adversari. Ca să folosesc o comparaţie, el nu practică boxul sportiv, ci încăie­rarea, folosind, atîta vreme cit nu se observă, cit poate mai multe lovituri sub centură. Cu alte cuvinte, nu-i este străină nici calom­nia, nici autoreclama, nici ma­chiavelicele speculări ale mai marilor sau mai micilor slăbiciuni omeneşti ale celor ce-/ stau în cale.

Desigur, tinereţea poate fi o scuză, dacă, prin aceste procedee, nu s-ar întrevedea conturîndu-se arivistul, de mîine, cu toată gama de neajunsuri ce le poate provoca altora şi. cu propria degringoladă care, în mod inerent, se va produce în cele din urmă. in şcoală, există preocuparea de a spulbera ase­menea tendinţe şi tentaţii cu grele urmări mai tîrziu.

Din nefericire insă, pe alocuri, asemenea trăsături de caracter • sînt cultivate cu grijă, pentru că delaţiunea — ca să vorbim doar de un singur aspect — ajută, chipurile, la păstrarea disciplinei. Ce fel de disciplină — ne vom ocupa poate altădată. Deocamdată, să consemnăm faptul că, în acest fel, -se parafează ca bună pentru viaţă o conduită strîmbă, se indică o cale de a parveni nu prin meritele proprii, ci prin denigrarea altora.

Nu mai e nevoie, cred, să arăt cît de falsă este o asemenea conduită în societatea noastră socialistă. De aceea, deşi nu face parte din programa analitică, e bine să ne aplecăm asupra puţinelor cazuri care mai există şi să extirpăm cu grijă — necum să le încurajăm — cusururile de ocest gen. Adu-cîndu-şi cîndva aminte, tinerii de astăzi, pe care i-a încercat invidia cu tot cortegiul ce-l trage după sine, nc vor fi recunoscători pentru ajutorul primit.

AL. CORNESCU

V I

6

Care osie deosebirea d in t re n i lonreş i un t randaf i r? Foar te mare , -.punem noi . Floarea este o noţ iune generală , o abs t r ac ţ i e , o cucerire a min ţ i i umane , iar t randaf i ru l este ind iv idua lu l , rea l i tă ţ i a concretă, î n pr inc ip iu , deosebirea dintre, ele • •ste aceea d in t r e o cunoaştere pro­fundă şi una l i m i t a t ă , empir ică , l a t ă de ce mer i t ă să ne ghulim asu­pra acestei în t rebăr i a tunci cînd, in şcoală şi famil ie , ne ocupăm dc educa ţ i a e levi lor . E s t e vorba, a ici , • lc grija ce t rebu ie acorda tă dezvol-t a r i i g înd i r i i abs t r ac t e la copi i , g îndire de care s is temul categor ia l al. ş t i in ţe lo r , ce se impune a fi în­suşi t m a i t î r z iu , va î n t î m p i n a difi­cu l t ă ţ i serioase. Să anal izăm m a i de ta i l a t cer in ţe le şi fazele acestui proces .

Copilul i n t r ă în şcoală cu o în t reagă lume a p r imei copi lăr i i , în felul ei boga tă , imensă . Despre rea­l i ta tea înconjurătoare el ş t ie deja m u l t e ; a p ă t r u n s c h i a r unele sub ­t i l i t ă ţ i a le na tu r i i şi oameni lo r . De m u l t e d i n aceste cunoş t in ţ e c îş t iga te sau s t ab i l i t e ne aducem a m i n t e cu mîndr i e m a i t î rz iu ş i le cert if icăm d in nou cu girul va lab i l i ­t ă ţ i i . Această lume a copi lului în­să, es te incomple tă ş i , în m u l t e p r i v i n ţ e , nerea lă , falsă. F i e că se acordă lucrur i lor şi fenomenelor ca l i t ă ţ i şi caracter is t ic i pe care nu le au , fie că aces tea s în t f rus t a t e de însuşir i le lor esenţ ia le . Şcoala u rmează să facă, a j u t a t ă şi de an i i care sporesc baza ma te r i a l ă a gîn­d i r i i , p r i m a ord ine în acest ama l ­gam de cunoş t in ţ e şi impres i i .

Ope ra ţ i a începe în r i tm sus ţ inut încă d i n p r imi i a n i . U n a d i n mar i l e b i r u i n ţ i d in această per ioadă este scrisul, c i t i t u l şi socot i tu l . Aceste opera ţ i i s t r i c t abs t rac te şi de mare genera l i t a t e revolu ţ ionează gin­ii irea copi lu lu i nu n u m a i p r in în­cărcă tura lor in format ivă , ci şi p r in ca l i t a t ea a t i t u d i n i i fa ţă de lume şi de cunoş t in ţe le înseşi . De­sigur că procesul despr inder i i de empir ic are ioc t r e p t a t şi începe î n forme rud imen ta r e îna in te de a veni la şcoală. T o t u ş i , scrisul , c i­t i t u l ş i , m a i a les , p r ime le n o ţ i u n i de ma tema t i că reprez in tă un sal t u r i a ş spre g înd i rea abs t r ac t ă . E l e ­vul c i teş te „ou", ,,pom", „a lb" , da r acolo nu c vorba neapă ra t de oul pe care 1-a văzu t cu o zi în u r m ă şi a cărui reprezentare îl însoţeş te , de pomul pe care îl vede acum pe fereastră, de a lbu l gulerului fet i ţe i d i n fa ţă . De asemenea, a tunci cînd răspunde că 2 -f 2 = 4, el nu spune că două ming i şi cu două ming i fac pa t ru ming i (deşi baza in i ţ i a l a a r apo r tu lu i de m a i sus a fost as ta ) , ci că orice două lucrur i -f-orice 2 lucruri fac 4 . P a t r u ce? , .Patru" clin punc tu l de vedere a l concep tu lu i , care prov ine din rea­l i t a t e , da r care nu se află c i a t a r e acolo. Orice n u m ă r este, de fapt , o categorie de m a x i m ă genera l i ta te şi s în tem de cele m a i m u l t e or i inconşt ienţ i de efortul enorm pe care 1-a făcut emenirea pent ru a ajunge la concluzia că 2 -f 2 === 4. E levul din clasa a 111-a face to tuş i această opera ţ ie cu des tu lă uşu­r i n ţ ă . Atunci n-ar fi u t i l să încer­căm (în orele de a r i tme t i că ) , în­t r -o manieră corespunzătoare vîr-stei şi pregăt i re i , să-i expl icăm me­canismul miracolulu i pe care a reuşi t să-l relizeze? Es te vorba , în p r inc ipa l , de a a r ă t a că numere le cu care facem opera ţ i i de adunare , scădere, î nmul ţ i r e , împăr ţ i r e , re­prezintă c an t i t ă ţ i de lucruri d in lumea pe care o vedem, o p i p ă i m şi o auz im, lucrur i pe care însă, pent ru simplif icare şi pen t ru a pu­tea ex t i nde opera ţ ia asupra or icăror obiec te , le o m i t e m şi păs t r ăm numai c a n t i t a t e a e t c , e t c . Aceste expl ica ţ i i ar fi cred o premisă pen-

D E Z V O L T A R E A G Î N D I R I I ABSTRACTE A COPILULUI t ru real izăr i mai mici în acest domeniu , dar aprec ia te ca fiind m a i di f ic i le . De exemplu , de ce folosim în scris şi exp r imare ma i m u l t no ţ iunea de „ m ă r " şi nu de . J o n a t h a n " , de ce a f i rmăm că „ lapte le e a l b " şi nu spunem „lap­t e l e de oaie este a l b " şi a l t e l e . Nu este vo rba de a face logică sau filo­zofie cu copi i i , c i de a Ie exp l i c i t a unele no ţ iun i la care deja au ajuns pe ca le n a t u r a l ă . Pasu l u r m ă t o r este acela de a le d a no ţ iun i n o i ; fapt p e n t r u care t r ebu ie să-i fami­l i a r izăm cu fenomenul compară r i i , (asemănări i şi deosebir i i lucruri­lor) spre a le dezvă lu i însuşir i le lor comune . Dezvol ta rea ac t iv i t ă ­ţ i i de ana l i ză , s in teză , general i ­zare şi abs t r ac t i za re a copi i lor p o a t e începe aşadar , ca o preocu-

?are , încă în p r imi i an i de şcoală , n cadru l lecţ i i lor d e c i t i r e , d e

a r i t m e t i c ă se p o t face discuţ i i s im­ple p e marg inea unu i cuv în t , a semnulu i „minus" , se po t s tab i l i ana logi i , r e l a ţ i i , dependen ţe în t r e fenomene, pen t ru a-i p u t e a face conş t i en ţ i d e modul în care iau naş tere no ţ iun i l e . Această conşt i ­en t iza re a cunoş t in ţe lo r pe care le dobîndesc elevii acum este an t ica­mera g îndi r i i t eore t ice d e m a i t î r ­z iu . R e z u l t ă deci c ă d r u m u l dez­vo l t ă r i i g înd i r i i abs t r ac t e nu este n u m a i unu l n a t u r a l , el p o a t e fi şi î n d r u m a t . î n a ce s t ' c az rezu l ta ­t e l e vo r fi m a i m a r i , m a i eficien­t e şi m a i profunde . O d a t ă cu spo­r i rea vo lumulu i de cunoş t in ţe des­pre lumea înconjură toare ş i de dezvol ta re a pos ib i l i t ă ţ i lo r inte lec­tua l e a le e levu lu i , profesorul poa t e accentua expl icarea aspectu lu i for­mal a l apa r i ţ i e i no ţ iun i lo r şi ca­tegor i i lor . Exemple l e se po t în­m u l ţ i foar te m u l t , ca u rmare a unor noi obiecte de s t u d i u : ch i ­mia , fizica, is tor ia , ma tema t i ca . Acum se poa te vorbi de închegarea unu i s is tem de gîndire în care p re ­d o m i n ă nu no ţ iun i le empi r ice , ci cele ş t i in ţ i f ice .

î n t r u c î t despre procesele şi fe­nomenele d i n na tu r ă , societa te şi ch iar g îndi re , elevul ş t ie acum m a i m u l t , se po t reliefa m a i în de ta l iu rapor tur i le şi in te rdependenţa lu­crur i lor , dezvol tarea şi t ransfor­marea lor. Acestea s în t e lemente ale închegării bazei g îndi r i i d ialect ice a e levului în cadrul concepţ ie i generale despre lume şi v i a ţ ă . Iii sfîrşi t , în cadrul mater i i lor de s tud iu care cupr ind ele înseşi o mare pondere teore t ică — logica, bazele mate r ia l i smulu i d ia lect ic — profesorul t r ebu ie să verifice măsura în care cucerir i le g îndi r i i abs t rac te a elevului s în t reale şi ef ic iente .

Ce con t r ibu ţ i e poa te să-şi a d m ă famil ia la dezvol tarea gîndir i i ab ­s t rac te a elevului?

P e n t r u a r ă spunde la aceas tă în t rebare vreau să menţ ioneaz mai în t î i că dezvoltarea, g îndir i i abs­t rac te face pa r t e d in educa ţ ia ge­nera lă a e levului , iar educa ţ ia în t o t a l i t a t e a ei este o chest iune care pr iveş te direct fami l ia . Desigur că de aici şi p înă a p r e t i n d e fami­liei să dezvă lu ie copi lului meca­n ismul formări i no ţ iuni lor este o cale lungă şi n imeni nu pre t inde pă r in ţ i lo r să răspundă şi acestei sarc ini . T o t u ş i , ' ş i în acest sens,

famil ia poa t e cons t i tu i un ajutor i m p o r t a n t care t r ebu ie să fie luat în cons iderare . P rez in t o p a r t e d in p rac t i ca acestei p rob leme teore­t i c e : î n per ioada preşcolar i tă ţ i i es te cunoscută ava lanşa de în t re ­b ă r i cu care copi lu l îşi asa l tează înso ţ i tor i i , în această s i tua ţ i e fiind îndeobşte p ă r i n ţ i i . Această se te d e cunoaş tere este expl icab i lă pen t ru o m i n t e u i m i t ă de mira ju l lumi i î ncon ju ră toa re ; l acă te le , o d a t ă deschise, creează în progresie geometr ică noi lacă te şi o a t ­mosferă propice depăş i r i i lor da ­to r i t ă cu r ioz i t ă ţ i i . P ă r i n ţ i i au , aşadar , o bază ob iec t ivă favora­b i l ă in te rven ţ ie i lor în" procesul cunoaşter i i r e a l i t ă ţ i i . „Ce es te aceas ta?" , „Dar aceas t a?" , „Dar aceas ta?" — s în t în t rebăr i care po t p r i m i răspunsur i d i fe r i te . Unele d i n aces tea p o t fi de n a t u r ă e x a c t ă : în e le a r i a răspunsului nu depăşe­ş t e a r i a î n t r ebă r i i . „Acesta este nn te levizor" , „Aceasta este o gh i ta ră e lec t r ică" , d e exemplu . Aceste p re ­zentăr i s în t corecte , da r incom­p l e t e . P e n t r u ca lămur i rea să fie în t r -adevăr cer tă , sau cel pu ţ i n cu­pr inză toa re , răspunsul t r ebu ie să cons t i tu i e în aceste cazur i un p r i ­lej de îmbogăţ i re a cunoş t in ţe lor copi lu lu i , astfel înc î t să cunoască d e p i l d ă că n u ex i s t ă n u m a i ghi­t a r e e lec t r ice , iar a tunc i c înd spu­ne „ g h i t a r ă " p u r ş i s implu , să se gîndească Ia t o a t e ce le la l te , da r no ţ i unea t r e b u i e să a ibă to tuş i pen t ru el un în ţe les a u t o n o m . î n ceea ce p r iveş te ce lă la l t răspuns , „aces ta es te u n t e l ev izo r" , incom-p l ec t i t ud inea lui nu cons tă în l ip­sa genera lu lu i , ci în ex i s t en ţa ace­s tu i a fără însuşir i le şi amănun te l e

care l-au crea t . Precizarea corectă a însuşir i lor obiec te lor cu care copi lul v ine în con tac t pen t ru a le deosebi de a l te le şi încadrarea noţ iuni i formate în clasa d in care face p a r t e pe baza e lemente lor comune, în lesneşte procesul de abs t rac t i za re . Toa te acestea con­cură Ia ideca că o pregăt i re a gîn­dir i i abs t r ac t e a copi lului se poa te face de că t re famil ie î na in t e ca acesta să in t re în şcoală .

D a r o d a t ă ele vu 1 da t în gri j a p r o -fcsorului, ce rol po t avea în aces t domeniu pă r in ţ i i ? Subl iniez că sarc ina lor nu scade nic i în acea­s t ă pe r ioadă , cu t o a t e că şcoala de ţ i ne î n t î i e t a t ea şi-şi va spune cu­v în tu l h o t ă r î t o r . î n ' a f a r ă de aju­torul general acordat şcoli i , fami­lia m a i poa te con t r ibu i în p rob le ­m a ce ne in teresează la l ă rg i rea or izontu lu i de cunoş t in ţ e şi a ex­per ien ţe i de v i a ţ ă . Cunoşt in ţe le se dobîndesc în mediu l fami l ia r p r i n t r ansmi t e r ea nemi j loc i tă a unor c.îştiguri in te lec tuale şi de v i a ţ ă , pe care p ă r i n ţ i i le posedă, p r i n organizarea t i m p u l u i des t ina t p re ­gă t i r i i lecţ i i lor şi t emelor şcolare, p r i n v iz ionăr i le de spectacole .sau excursi i le o rgan iza te e t c . Aceste a c t i v i t ă ţ i posedă v i r t u a l nenumă­r a t e pr i le jur i care să-l ap rop ie pe e lev de în ţe legerea genera lă a lu­mi i , de e s e n ţ a unor procese ş i fe­nomene d i n n a t u r ă * ş i soc ie ta te . E x p e r i e n ţ a de v i a ţ ă d o b î n d i t ă în famil ie v ine să completeze b ă t ă l i a pe care m i n t e a ado lescen tu lu i o dă pen t ru c î ş t igarea generalului din r ea l i t a t e , c î ş t igur i care înseam­nă t o t a t î t e a v ic to r i i a le cunoaş­t e r i i .

P r o b l e m a i m p o r t a n t ă care se pune deopo t r ivă şcolii şi famil ie i es te aceea a formăr i i la copi l a unei g îndi r i cons t ruc t ive şi indepen­d e n t e .

Copilul t r ebu ie dep r ins ca, p le-c înd de la f ap tu l de obse rva ţ i e , să se p o a t e r id ica la genera l p r in t r -o serie de ope ra ţ i i m i n t a l e , să d i s ­t i n g ă ceea ce e genera l sau comun de ceea ce es te p a r t i c u l a r sau s in­gu la r , esenţ ia lu l şi necesarul , de acc iden ta l şi c o n t i n g e n t .

TUDOR GHERMAN

D e s e n d e

F L O R I C A

C O R D E S C U

NE VORBESC ELEVII UNUI

Peisaj industrial t

(L i tograf ie)

I M B R O A N E R O D I C A cl. X-a Liceul de arte

plastice, Bucureşti ,

I n cartea sa, Reporter în anchetă, Mihai Stoian afirmă, referitor ia profesiunile preferate de t i n e r e t , că ingineria, învăţămîntul şi medicina

îşi dispută î n t î r e t a t e a ; cit priveşte profesiunile artistice, ele par să fi trecut pe planul al doilea, în continuare, autorul relevă ca pe un fenomen paradoxa! faptul că „numărul talentelor tinere care se manifestă la ora actuală î n arta şi litera­tura româna este foarte ridicat", ceea ce prefe­rinţele exprimate de tinerii elevi anchetaţi nu lasă să se întrevadă.

Considerăm că nu e nimfe paradoxal în aceasta, dat fiind faptul că în ţara noastră, astăzi, în afara liceelor de cultură generală (terenul de unde şi-a recoltat răspunsurile autorul citat), mai există o reţea foarte întinsă de şcoli cu profil artistic (de muzică, artă plastică, coregrafie e tc) , în care se concentrează — depistate de la o vîrsta foarte fragedă — majoritatea elementelor cu aptitudini artistice. Elevii aceştia îşi dezvoltă aptitudinile sub îndrumarea unor profesori, artişti şi pedagogi totodată, încît an de an promoţiile liceelor de artă fac să se ridice şi mai mult numărul talentelor tinere. Se înţelege de la sine, deci, că pentru a aprecia în toată complexitatea caracterul şi sensul preferinţelor pe care le afirmă tînăra generaţie din şcolile noastre, e necesar să cuprindem în raza noastră vizuală şi realitatea acestui tip de şcoli, pentru a afla ce gîndesc şi colegii elevilor din ancheta atît de interesantă a lui Mihai Stoian.

Pentru a obţine aceste răspunsuri, ne-am adresat elevilor din ultimele trei clase ale Liceului de arte plastice din Bucureşti, unde sînt instruiţi elevi cu aptitudini deosebite la desen, proveniţi din toate regiuni/e-ţării. Au răspuns la cele şapte întrebări ale anchetei noastre o sută de elevi din clasele X , XI şi X I I ; întrebările privesc specificul muncii lor, preferinţele şi gusturile, precum şi idealul lor în viaţă şi în artă.

E semnificativ faptul că aproape toţi cei anche­taţi situează munca şi exerciţiul continuu pe primul plan, ca o condiţie a dezvoltării aptitudi­nilor. Ei sînt convinşi că îi aşteaptă o muncă, pe cît de frumoasă pe atît de îndîrjită, care nu- i sperie, ci le dă bucuria creaţiei. Unii pun pro­blema lărgirii disciplinelor artistice în vederea studierii mai serioase a muzicii şi teatrului în şcoli şi recomandă introducerea studiului cinema­tografiei în programa şcolară. Mulţi dintre ei sînt frămîntaţi de problema dacă au sau nu talent, şi în ce direcţie — pictură, grafică, ceramică, textila, sculptură (modelaj) — şcoala pregătindu-i în diferite ramuri.

Am început cu întrebarea:

C e factori ţi împrejurări au contr ibu i t la or ientarea voastră spre ar te le plast ice?

Şcoala, profesorii 46% Părinţii, mediul familial 31% Expoziţiile, albumele de artă 16% Cunoştinţe, prieteni 7%

„în clasa a lll-a elementară am fost îndrumat spre cercul de desen de la Palatul pionierilor de către fosta mea învăţătoare, iar în clasa a V-a am intrat la Şcoala de arte plastice, la îndemnul tovarăşului diriginte" (Dumitru . Aurel, cl . X ) ; „îndemnul şi încurajările părinţilor, precum şi şcoala de arte pe care o urmez" (Mitru, ci. X ) ; „Poate că, dacă nu aş fi venit la şcoala de artă, desenul nu m-ar fi preocupat prea mult" (Locaji'u, cl. X ) ; „La aceasta au contribuit părinţii şi unchiul meu, care este pictor" (Petruaş Şt., cl. X ) ; „Faptul că şi mama are înclinaţie pentru desen, îndrumă­rile şi încurajările e i " (Neacşu Viorel, cl. X ) ; „Un prieten, care îmi e şi vecin, elev şi el la Liceul de arte plastice, a observat talentul meu şi m-a îndrumat, corectîndu-mi'stîngăciile" (Conţi Iulian, cl. X ) ; „Ideea că poate e ceva talent în mine, mi-a dat-o o cunoştinţă cu restauratorul de la Muzeul „Antipa", care m-a îndrumat un an, şcoala aceasta, Ţuculescu şi . . . Brâncuşi" (Kessler C-tin, cl. X I ) ; „Abia acum am observat că de mic (de cînd am putut să tai şi eu o creangă cu briceagul) mi-a plăcut să cioplesc... Foarte greu de răspuns, ca să nu f iu superficial şi neadevărat, dar înclin să cred că munţii ş i . . . lemnul (bradul şi fagul), care

m-au ispitit dintotdeauna" (Toader N. cl. X I ) ; „în primul rînd mediul în care am crescut mi-a trezit un interes simplu, dar sănătos pentru artă ca ceva „înalt şi frumos", apoi încurajările familiei, cunoştinţelor. Atmosfera de emulaţie artistică ce caracterizează această nouă etapă de dezvoltare a ţări i m-a făcut să cred că nu voi f i dispreţuit ca artist, ci dimpotrivă apreciat în mod deosebit ca un adevărat creator de bunuri spiri­tuale ce aş putea deveni" (Fereau L., cl. Xi l) .

Majoritatea răspunsurilor subliniază un fapt foarte semnificativ, că emulaţia talentelor şi con­sideraţia de care se bucură artistul în epoca noas­tră, la noi în ţară, fac ca să nu mai existe talente şi înclinări native ignorate. în această privinţă, şcoala şi apoi familia, indiferent de nivelul de cultură, sînt principalii agenţi de depistare a talentelor, de încurajare şi îndrumare a lor. Multe răspunsuri arată recunoştinţa elevilor pen­tru profesorii lor şi convingerea că şcoala de arte pe care o urmează contribuie foarte mult la dez­voltarea aptitudinilor lor.

Care e s t e după părerea voastră

cel mai mare pictor român?

Dar scu lptor?

Pictor: Luchian 38% Ţuculescu 22% Grigorescu 20% Palady 7% Andreescu 6% Tonitza ' 5% Pe traseu 2%

Sculptor: Brâncuşi 95% Anghel 5%

Autorii răspunsurilor, în general, s-au rezumat la indicarea numelui pictorului şi al sculptorului. Cîţiva, foarte puţini, şi-au justificat punctul de vedere. Reproducem un astfel de răspuns: „Cel mai mare pictor român este acela care a contribuit cel mai mult la propăşirea artistică a românilor în acest domeniu, care le-a deschis ochii spre pămîntul nostru într-o epocă inundată de cosmo­politism; el a adus soarele în casă prin pînzele sale, fiind filozof, patriot, poet, colorist, umanist în general; deschizător de drumuri pentru noi, urmaşii lui (să nu uităm că începutul este cel mai greu), cel care a pus pieptul la provă, cred că este Grigorescu. El a pus fundaţia şi a început construc­

ţia. El e singurul nostru pictor care a pătruns la Luvru între Rubens, Van Dyck, Giotto şi Leonardo da Vinci. Ceilalţi în timp scad, cresc, de aceea e firesc să-1 considerăm drept un „clasic", mare şi unic, dintr-un punct de vedere" (Fereau L., cl. XII).

Am reprodus acest răspuns pentru gîndirea matură a acestui elev care, dincolo de preferinţele generaţiei sale, acordă cea mai mare apreciere lui Grigorescu şi explică pentru ce îl consideră marele clasic al picturii noastre.

Dintre m u z e e l e v i z i t a t e ,

c a r e v-au plăcut mai mult?

Muzeul de artă al Republicii Socialiste România 84% Muzeul Brukenthal 4%

8

LICEU DE ARTE PLASTICE Muzeul Satului Muzeul Zambaccian Mănăstirile

4% 4% 4 %

„După părerea mea, cel mai bun muzeu îl for­mează totalitatea mănăstirilor noastre" (Cvasniev-schi Mihaela, cl. XJ; „Muzeul de artă al Republicii Socialiste România" (Nica Al. cl. X) ; „îmi place mai mult Muzeul Brukenthal" (Strîmbeanu Traian); „Zambaccian îmi place mai mult" (Drăguţescu Titu, cl. X); „Muzeul satului" (Brîncoveanu, cl. X); „Nu ştiu, nu am văzut cîteva muzee importante din ţară" (Vardaru Anca, cl. X); „Bineînţeles că muzeul cel mai reprezentativ şi bogat este Muzeul de Artă a! Republici i Socialiste România. în privinţa pictorilor români (Ţuculescu, Ghiaţă), este însă inadmisibil de sărac" (Toader, c l . 'XI) ; „Pentru mine, care sînt ateu, Muzeul de artă al Republicii Socialiste România este totuşi o catedrală a noas­t ră" (Fereau L, cl. XII).

Din răspunsuri reiese un mare interes al elevilor pentru cunoaşterea întregului fond artistic naţio­nal, dar în acelaşi t imp şi posibilităţile restrînse pe care le-au avut pînă acum de a cunoaşte cît mai mult monumente de artă. Poate că ar fi indicat ca aceşti elevi ai şcolilor de artă, prin mai multe excursii şi vizite speciale, să ajungă în contact direct cu comorile de artă românească, care pot să-i intereseze din multiple puncte de vedere, considerînd profilul complex al şcolii (pictură, ceramică, artă industrială, sculptură e t c ) .

C e carte cons ideraţ i că v-a fo los i t ce l mai mult în formarea gustului

p e n t r u frumos?

Biografii romanţate despre marii artişti 40% Albume de artă, reproduceri 28% Istoria artelor plastice 16% însemnări, articole, jurnale scrise de pictori 16%

„Luna şi doi bani jumate" de S. Maugham, „Bucuria vieţii" de Irving Stone" (Gheorghiu Dan, cl. X) ; „Agonie şi extaz" de Irving Stone şi „Tonitza, însemnări, articole, scrisori" (Marohin C-tin, clasa X); „Consider că toate cărţile bune, toate cărţile beletristice care tratează idei serioase contribuie la dezvoltarea simţului artistic şi remarc în mod deosebit cărţile lui Romain Rolland des­pre muzică şi muzicieni sau cărţile lui Irving Stone „Bucuria vieţii" sau „Agonie şi extaz" (Rădulescu Lucia, cl. X); „Rouault, Césane şi... Calendarul Ţuculescu (foarte rar)" (Kessler C-tin, cl. XI); „Monografia lui Rubens „A trăi e bine" de Harsány Zsolt" (Butak Andrei, cl. XI); "Dintre cărţile care mi-au folosit cel mai mult în acest sens, cred că este istoria României şi a celorlalte popoare, care a fost pentru mine învăţătura de bază, iar într-un limbaj „de memorii", altă carte a fost Cartea vieţii mele. Dintre cărţile din domeniul artei, deosebită mi s-a părut cartea binecunoscută „Bucuria vieţii" de I. Stone, dedicată martiriului lui Van Gogh. Nu am de gînd să devin un martir ; în vremurile de azi mucenicia nu mă tentează, dar pasiunea, asta dai Este ceva frumos, te înalţă şi te mulţumeşte, te învaţă apoi să te consumi pentru semenii tăi, chiar dacă ei nu-ţi recunosc meritele pe deplin" (Fereau L., cl. XII).

Răspunsurile subliniază, în general, interesul mare al elevilor pentru biografii/e romanţate ale marilor pictori, care au darul de a-i impresiona profund şi a-i stimula în activitatea lor. în acest sector se simte nevoia unui mai mare număr de traduceri de astfel de cărţi din literaturile străine; da asemenea, sînt aşteptate biografii romanţate

sau chiar romane inspirate din viaţa marilor noştri artişti, capabile să inspire tineretului idea­luri înalte, să-i stimuleze în studiu şi exerciţiu zi Irtic.

C e pas iune aveţ i în afara spec ia l i tă ţ i i v o a s t r e ?

Muzica Sportul Literatura Teatrul Cinematograful Excursiile, călătoriile Dansul Arta fotografică \

3 1 % 24% 20% 7% 7% 5% 4% 2%

„Muzica, sportul subacvatic, filmul de calitate" (Oteteleşanu Anton, cl. X); „Muzica, teatrul, călătoriile" (Brîncoveanu, cl. X); „Poezia, dansul, cinematograful" (Olaru Niculaie, cl. XII); "Iubesc sportul în aer liber, mai ales atletismul şi înotul" (Neacşu Viorel, cl. X); „O altă pasiune în afara artei plastice este turismul" (Pavel Victor, cl. X); „îmi place să citesc, să fac excursii, să văd, să cunosc cît mai multe, să mă cufund în plăcerea de a admira frumuseţile naturii" (Cvasnievschi Mihae/a, cl. X); „Munţi i, excursiileîn munţi" (Ţînţăreanu V., cl. XI); „Pescuitul" (Dumitrescu Ovidiu, cl. XI); „Mă pasionează cinematografia (pîinea noastră cea de toate zilele) şi mă întreb cînd se va putea studia această artă atît de contemporană, de directă, în şcoli" (Fereau Liviu, cl. XII).

Pregătirea multilaterală a acestor tineri e în mare măsură cauza pentru care ei nu se identifică deloc cu imaginea aproape tradiţională a artistului obsedat doar de meşteşugul; de arta sa, izolat de societate şi de ai săi, de preocupările moderne etc. lată că, alături de muzică, sportul îşi dispută întîietatea între preocupările secundare; dar chiar şi în aceste domenii, pasiunile şi preferinţele sînt împărţ i te şi mai ales foarte diverse: alături de muzica clasică — cea modernă; alături de atletism şi fotbal — pescuitul şi sportul sub­acvatic, această din urmă cucerire a tehnicii moderne.

în c e ramură a plastici i vreţ i să vă spec ia l i za ţ i?

pictură 25%, sculptură f s % grafică 10% arhitectură 10% textilă 9% ceramică 9% scenografie 5% film, regie, operator de film 4 % artă decorativă 3 %

„Nu ştiu încă ce voi deveni, dar doresc ca orice vói ajunge să mă pot recunoaşte, să nu îmi dezmint niciodată idealurile" (Călinescu Cristina, cl. X); „A? vrea să devin arhitect, să pot construi case. Consider că arhitectura se apropie mult de artele plastice şi satisface în acelaşi t imp dragostea mea pentru matematică" (Rădulescu Lucia, cl. X); „Să realizez foarte multe tablouri bune" (llie Georgeta, cl. X); „Doresc să creez modele fru­moase în texti le şi modele pentru confecţii de damă" (Niculescu Firu, cl. X); „Visul meu este să ajung ceramistă, să înţeleg cu adevărat ce în­seamnă arta şi cum participă la dezvoltarea omu­lui" (Popovici Anca, cl. X); „Să devin grafician şi să am un atelier, să pot lucra mult" (Butak A.

cl. XI); „în v ia ţă îmi d o r e s c să ajung un bun s c u l p t o r , iar în viaţa p a r t i c u l a r ă să fiu un so ţ ideal" ( !? ) ; „Eu d o r e s c sa ajung a r t i s t , să rea l izez ceva ca re să f ie c î t mai r e p r e z e n t a t i v p e n t r u c u l t u r a românească" (Florescu, cl. XI); „Să rea l izez lucruri f rumoase şi u t i l e şi să fiu un om bun" (Petrescu Fiorina, cl. XI); „în m e s e r i e — ca inginer textilist—• aş vrea să fac lucruri d e înaltă valoare şi să reali­zez o căsnicie fericită (Ghioralescu I. cl. XI); „Doresc să fac scenografie şi aş v rea să ajung, sub îndrumarea profesorilor pe care îi voi avea, un bun scenograf" (Corciova Radu, cl. XI); „Vreau să continui linia lui Le Corbusier, întemeietorul raţonalismului în arhitectură, vreau să creez spaţiu şi lumină omului, să-i dau libertate şi aer, să-l readuc în mijlocul naturii" (Olaru Nicolae, cl. XII); „Aş dori să merg pe linia lui Ţuculescu" (Dănescu Doina, cl. XI).

Ar putea să pară ciudată această asemănare dintre răspunsuri, dar ea se explică prin faptul că elevii anchetaţi s-au bucurat de o îndrumare precisă, ei au de pe acum o specializare. Roman­tismul vîrstei operează aici în cadre precis deter­minate: unul ar vrea să-l continuie pe Le Corbu­sier, altul pe Ţuculescu. E semnificativă „cumin­ţenia" unor răspunsuri; mulţi concep arta şi feri­cirea în căsnicie ca idealuri ce pot fi perfect acor­date.

Citind numeroasele răspunsuri, din care am spicuit doar pe cele mai semnificative, remarcăm seriozitatea cu care aceşti tineri îşi pun problema dacă vor fi sau nu artişti, întrebare chinuitoare a realizării lor pe plan artistic. E simptomatic acest dramatism al căutării propriei lor personalităţi artistice. Chiar dacă mulţi dintre ei nu-şi vor realiza aspiraţiile, căutarea aceasta dă un sens nobil vieţii lor. Şi cine ştie cîţi dintre ei, mai bine-zis care dintre ei va duce mai departe faima picturii sau sculpturii române, dincolo de graniţe şi de t imp.

Anchetă de ZORINA REGMAN

Tinereţe (Litografie)

SEŞAN ANCA ci. X-a Liceul

dc ar te plastice, Bucureşti

9

în exclusivitate pentru revista „COLOCVII '

CU HERVÉ BAZIN

DESPRE: PATERNITATE, FAMILIE, EDUCAŢIA COPIILOR, EMANCIPAREA FEMEII

Hervé Bazin şi-a început cariera literară cu un roman, „Vipera sugrumată", tn care izbucnea furioasă şi necruţătoare ura unui fiu faţă de mama lui. Opera a făcut scandal, dar ea revela un scriitor care, fotesinc! uneie date autobiografice, înfiera, cu luciditate şi curaj, o mamă denaturată.

Au urmat: „Moartea căluţului", „Agenţia matrimonială", „Cu capul de pereţi", „Ulei pe foc" şi, în sfîrşit, „In numele fiului". In toateaceste romane — dar mai a'es în ultimul, care este un emoţionant imn al dragostei paterne — scriitorul a rămas acelaşi observator atent al conflictelor de familie, ele fiind oarecum reflectorul cu care explorează lumea micilor burghezi, aceea a obidiţilor vieţii, sau chiar a nebunilor.

Proclamat în 1955, în urma unui referendum organizat de Nouve l l es L i t t é r a i r e s , „ce/ mai bun romancier din tliimii zece ani", încununat în 1957 cu Marele premiu literar ai Monaco-ului pentru întreaga sa operă, ales, în 1958, membru al Academiei Goncourt, Hervé Bazin este, indiscutabil, unul din reprezentanţii de seama ai romanului francez contemporan.

Foto.- KIK A LASNIER

— C u m se poa te e x p l i c a sa l tu l pe c a r e î l r e p r e z i n t ă , î n o p e r a dum­n e a v o a s t r ă , t r e c e r e a de la „ V i p e r a s u g r u m a t ă " la „ în n u m e l e f i u l u i " ! i-am adresat noi scriitorului, în scris, prima întrebare a interviului nostru.

H e r v é B a z i n : M-a frapat faptul că tatăl nu prea apare în literatura franceză. Desigur, există Moş Goriot al lui Balzac, ca şi eroul lui Mont-herlant... în repertoriul clasic al comediei de la Terenţiu la Moliére şi chiar dincolo de el, fatal apare — chiar frecvent, dar cum? Sub trăsă­turile unui „babalîc ridicol" şi vicios, care rivalizează, în dragoste, cu fiul lui. Taţi nedemni, care se preocupă de p r o p r i i l e lor interese ş i î ş i uită copiii, în care nu văd decît o piedică sau un servitor, ca avarul.

Azi, însă, tatăl capătă din ce în ce mai multă importanţă. Cine a spus c ă taţii sînt marii aventurieri ai secolului al douăzecilea? Ş i apoi sînt plictisit s ă tot aud vorbindu-se doar despre maternitate. în toate tablou­rile, ea este nimbată de glorie. Tatăl se află întotdeauna într-un raport mediat cu copilul: între ei doi se află, întotdeauna, intercesiunea ma­mei.

— în a f a r ă de t e m a p a t e r n i t ă ţ i i , „ î n n u m e l e f i u l u i " c o n ţ i n e şi pe a c e e a a t i n e r e t u l u i . O r , c u m A s t i n , e r o u l r o m a n u l u i dvs . e s t e t a t ă , a ş a cum s î n t e ţ i şi d u m n e a v o a s t r ă , m ă s i m t î n d e m n a t s ă vă î n t r e b : e x i s t ă e le ­m e n t e autobiograf ice" în r o m a n ?

H . B . : Sînt într-adevăr tatăl a cinci copii, între douăzeci şi cinci

.de ani şi patru ani. Am, deasemenea, aceeaşi experienţă ca şi personajul meu şi sînt înconjurat de acelaşi decor: Chelles, unde locuim amîndoi şi am şi o căsuţă pe malul Loirei. Toate acestea au reprezentat osatura internă a acestui roman. Iar tineretul pe care l-am zugrăvit este, evident, universul copiilor mei, al prietenilor lor. Mi se pare că în ultima vreme s-a vorbit mult prea mult numai de un anumit t ineret , acela descris de Franţoise Sagan, un t ineret uşuratic, bogat, frivol.,.

— C o n s i d e r a t , pe n e d r e p t , t i n e ­r e t u l f r a n c e z de azi ?

H . B . : Da, pe nedrept. Din însăşi mărturia lui Sagan. Dar nu tineretul trebuie pictat, ci tinerii,

— P e n t r u c ă am a b o r d a t a c e a s t ă p r o b l e m ă , îmi p e r m i t s ă v ă î n t r e b pe d v s . , c a r e s în te ţ i s c r i i t o r u l d i f i ­cu l tă ţ i l o r f a m i l i a l e : ce c r e d e ţ i d e s p r e ' t i n e r e t u l ţ ă r i i d v s . ?

H . B . : Nu gîndesc decît bine des­pre el. Afară de „micii intelectuali cu pretenţi i" care, în fond, n-au mare influenţă şi formează cenacluri închise, mai există cîteva cete de gălăgioşi pletoşi, care fac să se vor­bească prea mult despre ei. D a r ş i aceştia nu constituie decît o mică minoritate. Majoritatea tineretului francez es te deosebită. Ş i c î n d spun aceasta, ştiu ce v o r b e s c . A m c i n c i copii ş i treizeci de nepoţi. F i r e ş t e , t i n e r i i nu mai s e a m ă n ă c u no i . E i n-au c u n o s c u t războiul, rezistenţa, greutăţile noas t re , l u p t e l e noastre. T r ă i e s c p r e a u ş o r ş i au t e n d i n ţ a să considere f i r e ş t i avanta je le pe care l i le asigurăm noi şi pe c a r e noi nu l e -am c u n o s c u t . D a r e i s înt complet lipsiţi de formalism, de misticism, de i l u z i i , de ipocrizie. .Sînt sinceri, direcţi, sportivi, cordiali, nepăsători faţă de vechile prejudecăţi. Desigur, acest t ineret se interesează prea puţin de umanismul nostru clasic, el fiind mult mai atras spre o nouă formă de cultură, mai puţin tine­rească, mai practică, îndreptată spre viitor. în sfîrşit, morala lui, care nouă n i se pare în scădere, s-a dega­jat, în realitate, de prefăcătorii; este o „morală de situaţii", mai sin­ceră, mai conformă cu realitatea, mai exigentă, din anumite puncte de vedere, decît a noastră, pentru că aparenţele n-o satisfac niciodată.

— Mai e x i s t ă în F r a n ţ a o p r o b l e m ă a ţ i n e r i l o r d e n u m i ţ i „b lousons n o i r s " î

H . B . : Este o problemă limitată, ca redepinde esenţialmente, de exis­tenţa marilor ansambluri "imobiliare. Ea este, deci, un corolar al urbani­zării galopante care îngrămădeşte atîţia oameni în „uzine de locuit", în care nu s-au depus eforturi sufi­ciente spre a se fixa interesul ş i a se canaliza vitalitatea tinerilor. Mai e, de asemenea, şi o problemă a familiilor dezunite, autoritatea pă­rintească (în scădere) fiind transpusă în beneficiul bandei. Remediul e cunoscut; e l constă în: locuinţe mai bune, stabilitate familială, sporirea salariilor, mijloace educative serioase puse la dispoziţia colectivităţilor focale. Aşadar, rezolvarea acestei probleme aparţine guvernului, poli­ticii sale sociale.

— C a o m , p r e o c u p a t de p r o b l e ­mele f a m i l i a l e , d a r şi ca p ă r i n t e , c u m pr iv i ţ i p r o b l e m a r a p o r t u r i l o r t a t ă - c o p i l ? Şi c u m le v e d e ţ i e v o l u î n d î

H . B . : Şcolaritatea prelungită, te­leviziunea, automobilul au şi operat transformări considerabile în exis­tenţa noastră. Mîine, poate, evoluţia mintală care ne va fi impusă de progresele tehnice şi ştiinţei va fi mai importantă decît aceea care s-a operat cu mii de ani în urmă, cînd lumea pastorală a devenit agricolă. Accelerarea sensului istoriei devine vertiginoasă.

Azi, este cît se poate de evident că faimoasa criză a adolescenţei, caracterizată prin opoziţia tată-fiu, tinde să dispară. Astăzi, diplomele oferă băieţilor o cheie, care le des­chide porţile, pe care altă dată trebuiau să le forţeze. Această stare de lucruri creează un context care face ca relaţiile fiu-părinte să fie fundamental deosebite de cele pe care le-am cunoscut noi.

Chiar cu mult înainte de debutul băieţilor în viaţă, între tată şi fiu se dezvoltă o complicitate socială: trebuie să reuşeşti. Tatăl îşi pregă­teşte de. t impuriu băiatul pentru realităţile vieţii. Băiatul începe să fie „rodat" — dacă mi-e permis să mă exprim astfel — cu legea socială: aceea a succesului (desigur aşa cum se înţelege într-o ţară ca a noastră).

Idealul reuşitei corespunde unei impulsiuni fundamentale a tinere­tului : să se depăşească. Cursa după diplomă propagă, ca să zic aşa, agresivitatea tinerilor. Afirmarea ti­nerilor nu se mai face azi pe cîmpul de luptă, ci în şcoli. Ca în toate epocile istoriei, tinerii de acum vor să facă mai mult şi mai bine decît părinţii şi bunicii lor. Dar acest „mai mult şi mai bine" înseamnă pentru ei a şti mai mult decît prede­cesorii lor, a reuşi mai bine decît ei. Aşa că tatăl nu mai e, azi, un obstacol în calea realizării fiului lui ci, dim­potrivă, cel mai bun prieten al lui.

— în u l t i m a v r e m e , în O c c i d e n t , s e x u a l i t a t e a es te a p r o a p e g e n e r a l i ­z a t ă ( c i n e m a , a f i şe , r e v i s t e . . . ) . în a s e m e n e a cond i ţ i i v i i t o r u l cuplu lu i nu es te p e r i c l i t a t ?

H . B . : De ce să ne lăsăm convinşi că secolul nostru este secolul sexu­lui, care a năpădit totul? în societă­ţile arhaice totul era sexualitatea: religia, hrana, nici un act nu scăpa

unui sistem sexual, in secolul al XlX-lea, nici nu putea fi vorba ca fetele şi băieţii să înveţe la aceeaşi şcoală, se afirma imposibilitatea a c o r ­dării drepturilor de vot femeilor, cu argumente sexualizate la m a x i ­mum („atingerile mîinilor deasupra urnelor" — sici, „dezordini la Cameră în timpul primăverii", voturile acor­date exclusiv bărbaţilor frumoşi etc.); muncitorii şi muncitoarele nu lucrau niciodată împreună în atelierel Această segregaţie nu era altceva decît o intensă sexualitate.

De aceea eu nu sînt atît de speriat de atmosfera de sexualitate care ne înconjoară. Orice exces conţine în el şi antidotul s ă u care e deprinderea, indiferenţa fa ţă de repetare. C e e a ce-i v ă z u t prea m u l t , a>unge p înă la u r m ă să devină mai pu ţ in v i z i b i l . N u m a i l u c r u l neaşteptat, t a i n i c , as­cuns este într-adevăr aţ î ţător şi atitudinea tinerilor este, în a c e a s t ă privinţă, elocventă: sînt c o m p l e t eliberaţi de complexul psihologic inconştient pe care ne închipuim că i l-ar provoca această sexualitate. Uneori chiar puţin prea m u l t : d r a ­gostea este demitificată, desacralr-zată, depoetizată. Reacţiile t i n e r i l o r care mă înconjoară, în faţa une i fete, sînt infinit mai puţin vii dec î t e rau ale noastrel

De aceea cred în viitorul cuplului, dar al unui cuplu deosebit de al nostru. La alcătuirea unei căsnicii, atracţia sexuală era, înainte vreme, esenţială şi numai consideraţii „raţio­nale", materiale sau de convenienţe puteau s-o cumpănească. O oarecare libertate sexuală (relativă, de altfel, şi nu mar efectivă decît odinioară, dar mai mărturisită) aliată cu o mai mare indiferenţă faţă de „clasa" soţului, mi se pare că dă „afinită­ţilor" "mai multă importanţă în ale­gere. Or acest gen de căsătorie este mult mai stabil.

După mine unul, problema c u p l u ­lui se află, deocamdată, în altă parte. Autoritatea bărbaţilor dispare. Echi­librul între două voinţi egale este iarăşi un lucru nou în totalitatea moravurilor. „Diminutio capitis" (lat. termen juridic; azi însemnează pierderea unei părţi sau a întregii puteri ce o avea cineva) resimţit cu neplăcere de unii bărbaţi, tinde

Interviu r e a l i z a t de P A U L B. M A R I A N

(Continuări- în p u n . 17)

10

P E R P E S S I C I U S LA 75 D E ANI A luturi d u L. Lovinescu, O. < '.âliuescu,

Tudor M a n u şi Mihail Ra lea , academicianul I) . Panaileseti-Perpessicius este una din coloanele cr i t ic i i şi istoriografiei l i terare româneşt i din u l t imele 5 deceni i .

Perpess ic ius , cuv în t la t inesc cu rezonanţe simbolico însemnind „cel deprins cu sufer inţa" este pseudonimul poetului , is tor icului şi cri t icu­lui l i terar DUMITRU PANAITESCU.

Născu t la Bră i la în anul 1891, unde-şi face şcoala p r i m a r ă şi l iceul , urmează literele la Bucureş t i , fiind unu l d in t re s tudenţ i i eminenţ i ai Univers i t ă ţ i i şi un discipol de va / ă al cunoscuţi lor profesori Ovid Densuşianu si Ion B ianu .

„ . . . Inscr i indu-mă pr int re ucenicii facul tă ţ i i umanis t i ce — îşi aminteş te Tudor Vianu — găseam repu ta ţ i a formată a s tuden tu lu i (...) Dumi t ru Pariai tescu, d isc ipolul lui Ovid Den­suş ianu , D. Evolceanu, 1. B ianu . în vechea sală de lectură a bibl ioteci i Academici , pr intre maeştr i i bibliografiei române , a lă tur i de Sădi Ionescu, zărisem uneori pe t înărul cu păru l abunden t , r idieîndu-şi la r ă s t impur i ochii d in groasele tomur i care-1 re ţ ineau , pentru a p r iv i copacii înfloriţi în curtea învec ina tă . De la o vreme Dumi t ru Panai tescu n-a mai luat loc în scaunul care-1 pr imea ca pe unu l din c i t i to r i i cei ma i punc tua l i .

A ven i t p r imăva ra bă tă i lo r de flori, arunca!e pînă peste morminte le care aş teptau să se desch idă ; a aven i t apoi războiu l . Cînd Dumi t ru Panai tescu şi-a r e lua t locul la una din lungile mese, în al căror luciu lămpi le cu gaz aer ian coborau cîte o floare de lumină în fiecare seară , am observa t o schimbare în înfăţişarea cole­gulu i nostru mai v î r s tn i c . Mina lui dreaptă a t î rna în bandul ieră neagră , l ips i tă de funcţiu­nile e i , da r s t înga cont inua să scrie cu hărn ic ie , cu acele caractere împodobi te , sp r ien tene şi curioase ieroglife pe care oricine le poate re-cunoaşto d in t r -o mie . Inva l id de război , lup t înd pentru drep tur i le a t î t de nesocoti te ale tovarăşi lor de sacr i f ic iu , Dumi t ru Panai tescu a deveni t a tunc i scr i i torul Perpess ic ius ." (T. Vianu „Li te ra tura universa lă şi l i t e ra tu ra na ţ iona lă" , E . S . P . L . A . 1956 pag. 244—245). Anii p r imulu i război mondia l l-au ţ i n u t pe front, de unde se întoarce cu inf i rmi ta tea mî-n i i drepte dar şi cu un volum de versuri Scut şi targa publ ica t în 1926. Versuri mişcătoare despre un război înfăţ işat ver id ic , fără t i r ade sună toare , versuri pe care nu le părăseş te nicicând o anume gra ţ ie de l ica tă , însuşire s ta­tornică a omului şi c r i t i cu lu i . E , poa te , ceea ce le despar te de poezia de război a lui Camil Pet rescu, cu oare Perpessicius se înt î lneşte în viziunea nudă , necontrafăcută , neal tora tă de amestecul unor „eroisme" de pa radă . Tonul sentimental din .SViti şi largă e făcut din amara melancolie şi din ironie d iscre tă , din sent i ­mentu l e te rn i t ă ţ i i n a t u r i i , al indiferenţei ei la durer i le umane :

Flori le de pe cîuipie , le cosesc mit ra l iere

Şi cu sucuri le scurse spală răni le morta le

De-eroi- căzuţi in t ină ca şi s imple efemere,

Ce adorm d e v e c i p,>-„ floare, ingropindu-M-.-n pe ta le .

.Singură, în tot cupr insul , flora stelelor polar«-înflorind spontan din ghiolul de argin t ca

d in t r -o seră, Scutură mul t ip le jerbe şi coroane funerare Peste flori şi peste oameni seceraţi de mi t ra l i e ră . Pe Calfa-Dére, toamna ş i -a-nt ins melancolia Pe-a dealur i lor scunde d ivanur i mici do aur , Pe lanuri mi ru i le ici colo de ţ i n t au r Pe oameni ce-i pindeşte de-aproape agonia, în vale — ea-ntr-o boltă jur împrejur închisă , A cărei u n d ă , încă, n-a tu lbura t -o nava — Prin cor tur i le-nt inse - ca nuferi mar i de l ava — Ne ofilim în r îvna de zare larg-deschisă.

înemnăr i le pe rani ţă alo lui Perpessicius nu învie , precum versurile lui Camil Pe t rescu , spa ima ha luc ina tă , neliniştea paroxis t ică , în­cleştarea imensă a unu i ca tacl ism fără rost . Acest ju rna l poet ic a r a t ă Eugen Lovinescu „o carnetul de d rum al unui poet s en t imen ta l , nepăsă tor şi umor i s t , ce-şi împleteş te experien­ţele amoroase cu tragedii le momentu lu i şi îşi înmoaie suferinţele şi id ignarea într-un surîs de ironie mai necru ţă toare cu sine deci t cu a l ţ i i " . (Eugen Lovinescu: I s tor ia l i te ra tur i i contemporane 1900—1937, pag . 142).

Culegerea aceasta se impune ma i ales prin nou ta tea no t a ţ i e i , doar aparent prozaică , pr in capaci ta tea ei suges t ivă . - în al doi lea volum de versur i a l lui Perpe­ss ic ius , Itinerar sentimental, (1932), în afară de poezii de dragoste către Fa tme şi pre lungi r i ale poeziei descr ipt ive de război , în t î ln im şi versuri din epoca de formaţ ie . Umoru l d in p r i m u l volum şi un anume sen t imenta l i sm na iv ne în t împină şi a ic i . E poezia unui mare intelectual care face din e rudi ţ ie ma te r i a l l i r ic . E poezia unu i l i r ic ce nu se fereşte, pentru a crea o amb ian ţ ă de in t imi ta te , de prozaismele d inad ins cău ta te ale v ie ţ i i co t id iene , de neolo­gismele ju rna l i s t i ce , în t rebu in ţa te neaş tep ta t , dar totuşi cu a l tă in ten ţ ie decî t aceea de a declanşa un cont ras t umor i s t i c v io len t . Ia tă un exemplu g ră i to r , c redem:

Gazetele din Urbe au a v u t d rep ta te Scri ind că astăzi apele vor fi înghe ţa te . Ier i , toa tă noaptea , cu t r iden tu l său Neptun Le-a f i ămîn ta t şi răscol i t ca un nebun . O! cum gemeau, prin v în t , p l îngînd cu aspră

voce Năvarnica Lycoris şi Phyl lodoce , Cum alergau de colo-colo desple t i te Pr in valur i le de fur tună b i c i u i t e ! Spre ziuă însă cr ivă ţu l l e - a i z b ă v i t Şi cu súflarea-i rece toate le-a-mpiet r i t . . .

Cercetînd o v i a ţ ă de om producţ i i le an tume şi postume ale lui Eminescu, Perpess ic ius , această mare autori tăţ i i şi do necontes ta t în domeniul eminescologiei , a pregăt i t o edi ţ ie mo­numenta lă din opera gen ia lu lu i poet , din care piuă în prezent au a p ă r u t şase vo lume . Redac­tor la Buletinul cărţii şi Mişcarea literară, cro­nicar l i terar al z iarului Cuvintul, director al Universului literar în ani i 1925—1927, Perpessi­cius s-a a r ă t a t unul d in t re cei mai zeloşi comentator i ai că r ţ i i , scri ind nenumăra te recen-

Desen de: I O N A N E S T I N

zii şi cronici l i terare l ipsite de sever i ta te pe care le-a strîns în Menţiuni critice (5 v lume) , Jurnal de lector, Dictando divers, Alte men­ţiuni critice e t c .

„Opera cri t ică a lui Perpess ic ius , zice aca­demicianul Tudor Vianu , este mai iut i i un imens reper tor iu bibl iografic şi in te rp re ta t iv de care nu se va pu tea lipsi n imeni d in t re acei ce-şi vor lua sarc ina de a s tud i a l i t e ra tu ra u l ­t imi lor treizeci de an i . Folosul acestor lucrăr i se însoţeşte cu agrementu l . Cri t icul scrie cu mijloacele unu i poet , nu dispre ţuieş te orna­mentu l s t i l i s t i c , cedează asociaţ i i lor lu i , culese d int r -o informaţie foarte bogată în domeniul l i tera tur i lor ant ice şi moderne . F raza lui a re , din această pr ic ină o s inuozi ta te complexă şi un ar t icol de-al lui se desfăşoară în v o l u t e . "

Perpessicius a manifes ta t în cr i t ică o înţele­gere rară faţă de fenomenul l i te rar . L-a înregi­s t r a t mai mul t decî t l-a r î ndu i t în ierarhi i valor ice . O muncă necesară.

Iubi tor al sc r i su lu i con temporan , Perpe­ss ic ius , împreună cu poetul Ion P i l l á t , a alcă­tu i t o culegere cupr inză toare , bazată pe o mare putere se lec t ivă , din operele confraţi lor poeţi sub t i t lu l de Antologia poeţilor de azi (1925 — 192S) in două volume. E o lucrare u t i l ă , p lăcu tă şi de un interes deosebit pentru is tor ia noas­tră l i t e rară .

La virs ta de 75 de ani Perpessicius con t inuă munca la monumen ta l a edi ţ ie Eminescu, îşi expr imă c u aceeaşi generozitate opini i le asupra l i te ra tur i i clasice şi con temporane , b u c u r î n . du-se de recunoş t i in ţa şi pre ţu i rea u n a n i m ă . Munca sa c u n model de abnegaţ ie pent ru cul­tură şi un înal t exemplu de pa t r i o t i sm . Scrisul său , o desfătare şi o bucur ie a cunoaş te r i i , ocupă un loc de seamă în is tor ia cu l tu r i i româ­neşt i din u l t i m i i 50 de a n i . Munca sa cons t i tu ie o t reap tă sol idă pe drumul înainte al ş t i in ţe i l i terare româneş t i .

I O N D O D U B Ă L A N

A C E S T E P A G I N I S I N T

„NU SINT DECÎT O SIMPLĂ MAMĂ Stimate tovarăşe redactor-şef,

înainte de orice, ţin să-mi exprim toate mulţumirile mele iniţiatorilor şi realizatorilor revistei „Colocvii", pentru acest preţios îndreptar pus la dispoziţia noastră, a părinţilor. încă de cînd a fost anunţată prin presă apariţia ei, am aşteptat cu nerăbdare primul număr.

Am citit cu mult interes tot ma­terialul cuprins în el. Satisfacţia mi-a fost egală cu nerăbdarea. Numerele 2 şi 3 au răspuns în măsură sporită aşteptărilor mele următoare. Se sim­te o preocupare adîncă şi multă pa­siune în întocmirea şi desăvîrşirea

— Cum să procedăm noi — părinţii — pentru ca educaţia copiilor noştri (mai ales în epoca pubertăţii) să nu fie făcută de factori nesupraveghiaţi cum sînt „strada"- sau „prietenii"?

Deosebit de interesantă este aceas­tă primă întrebare — pe care, ca orice părinte, mi-am pus-o şi eu. Şi totuşi, observînd cu obiectivitate, în scurta mea experienţă de mamă, aceşti doi factori socotiţi atît de pri-mejdioşi — „stradă" şi „prieteni" — nu mă simt neliniştită. Fiind doi adversari puternici — şi posibili — ai idealului meu de mamă, am căutat să-i cunosc cît maibineşisă mă pregă­tesc pentru lupta ce va trebui, poate, s-o dau cu ei. Şi aşa am ajuns să nu mă mai tem. Hotărîtă să nu-mi sustrag copilul nici unei influenţe — chiar nocive — ci să-l ajut să-şi asigure o imunitate solidă, am început foarte devreme pregătirea lui în acest sens.

Sînt mama unui băiat de 10 ani — deci a unui copil în prag de pubertate. Deşi încă nu au început propriu-zis tulburările, observ totuşi apariţia unor semne care le anunţă.

Pe lîngă multele probleme ce se pun unei mame, încă de la naştere, aceea — majoră — a pubertăţii nu poate fi amînată. Anii t rec repede şi timpul acesta de nevinovăţie totală — dublată însă de o curiozitate înse­tată! — trebuie bine folosit pentru pregătirea neforţată a copilului în vederea schimbărilor prin care va

fiecărui număr. Iar iniţiativa de a atra­ge cît mai mulţi părinţi în discuţia diverselor probleme legate de educa­ţia copilului este întru totul bineve­nită. Desigur, noi părinţii, avem mul­tă nevoie de sfatul competent al pe­dagogilor, psihologilor şi al tu turor celor cu multă experienţă şi înaltă pregătire în materie, dar uneori avem şi noi cîte ceva de spus.

Nu sînt decît o simplă mamă (deşi a fi mamă nu e deloc simplu), care încearcă, în măsura posibilităţilor ei, să ia parte la aceste dezbateri.

trece. Dacă pentru copilul din mediul rural — unde viaţa înconjurătoare este mai bogată în exemple vii, ofe-rindu-i multiple surse de iniţiere în tainele vieţii — problema pubertăţii îşi găseşte o rezolvare firească, în schimb, pentru copilul de la oraş, aceasta devine dificilă. Mai mult sau mai puţin precoce, în funcţie de inte­ligenţa, spiritul de observaţie, pre­cum şi de mediul şi condiţiile de viaţă în care creşte şi se dezvoltă, copilul de la oraş manifestă o preocupare mai activă în probleme de ordin se­xual (care părinte, spre exemplu, nu a fost întrebat măcar „cum vine pe lume un copil?!"). Informarea lui cît mai corectă — la nivelul puterii sale de î n ţ e l ege re— chiar de către noi părinţii, nu face — cred — decît să ne ajute în munca noastră de educare. Mi-am dat seama de toate acestea încă din primii ani de viaţă ai copilului meu. Asaltat de curiozi­tate, de cele observate, auzite, sau simţite prin instinct — ia mine şi-a căutat întotdeauna lămurirea şi li­niştea. Tot mai frecvente, mai lungi şi pe teme mai variate — răspunzînd lăcomiei lui de a şti to t — deveneau convorbirile noastre. Aşa am devenit buna lui prietenă, care nu-l minte, nu-l păcăleşte, nu-şi bate joc de el — cu care poate dezbate serios şi sincer to t ceea ce-l preocupă (căci, oricît ar părea de superficiali şi nestator­nici, copiii îşi au şi ei adevăratele lor preocupări, asupra cărora — chiar dacănu persistă — revin stăruitor). Totuşi ataşamentul şi încrederea totale ce le avea faţă de mine în acel t imp, nu erau o garanţie de durată — viaţa lui se desfăşura mai mult în familie, cu relaţii puţine şi strict controlate, ceea ce e drept că îl ferea de influenţe dăunătoare, dar îl şi limita.

Se apropia vîrstă de cinci ani. Un prag de viaţă. La cinci ani — în mod net — optica unui copil este alta şi întregul lui proces mintal se schim­bă. Sosise timpul ca el să iasă din citadela părintească — să se pregă­tească pentru viaţa în colectiv. Căci numai viaţa în colectiv — în ansamblul de influenţe pe care aceasta le exercită, inevitabil, asupra mem­brilor ei — poate verifica şi îndruma just un părinte în munca lui.

Ieşirea din cochilie a urmat simplu — cum nu mi-aş fi putut dori-o mai bine: un băieţaş din vecini, de aceeaşi vîrstă, s-a oprit la el la poartă şi l-a întrebat dacă vrea să se joace cu el. Cu ce uimire se descopereau! Trăiseră paralel cinci ani, se priviseră fără să se vadă, se văzuseră fără să se dorească. Şi acum, deodată, erau prieteni de cînd lumea. Primul prie­ten — primul pas. După aceea cercul s-a mărit. Au intrat şi buni şi... mai puţin buni. Nu avea importanţă, încet-încet îşi constituia felul său propriu de a fi şi copiii erau toţi viitorii lui colegi, pe care socoteam că era mai bine că îi cunoştea din t imp. Se învăţase să-i aprecieze just şi să-i placă la fiecare în parte aportul personal la jocul în doi, sau în colec­tiv — precum şi să vadă părţile ne­gative ale fiecăruia. Era vesel şi feri­cit cu ei — de iubit, însă, îl iubea numai pe unul: pe primul. Sigur că acum devenea o persoană tot mai bine informată, dar nu avea o plăcere mai mare decît nerăbdarea cu care venea să-mi spună şi mie tot ce a aflat (mai ales ce expresii „teribile" auzise). Avusesem grija să i le spun eu, din t imp, pe toate cele de care eram sigură că le va auzi. I le spuse­sem şi în înţelesul lor strict şi în forma lor vulgară. Le luasem far­mecul noutăţii, al dubiosului — le anihilasem.

Pe urmă a venit şcoala. Aici au intrat în acţiune factori noi, mai pu­ternici : contactul cu copiii nesupra­veghiaţi, ori din familii dezorgani­zate, ori — şi maî"trist — din familii destrămate, în care ambii soţi aveau ce-şi reproşa. A fost ceva într-adevăr nou (îl lăsam tot mai mult să descope­re singur viaţa, s-o judece singur). A fost ceva care l-a costat, o decepţie şi un sentiment de mîhnire: va să zică nu în toate casele copiii sînt fericiţi — deşi viaţa e aşa de frumoasă — şi nu toţi părinţii sînt buni — deşi au toate condiţiile pentru a fi. Din nou discuţii lungi — şi într-o bună zi întrebarea (care rezuma în ea toată tristeţea ce-o încerca): „Oare doi părinţi, care nu se mai înţeleg şi au hotărît să se despartă, nu pot să renunţe de dragul copilului?" Nu mi-a fost uşor să-i răspund. .Nu poţi răspunde valabil pe seama unor oameni pe care nu-i cunoşti. Fie­care om — dacă e serios şi cinstit — îşi are îndreptăţirile sale. Pe el, însă,

Ce-ar mai fi de viaţa noastră de familie, dacă nu am putea uita că sîntem „mari"? Copilul, chiar cel cu un program de joc plin de satis­facţii, simte mult nevoia de a-şi asocia părintele la unele jocuri,

îl interesa din punctul de vedere strict al copilului. Prin vocea lui mîhnită gemea durerea atîtor copii ce plîng sau se pierd.

Şcoala a fost încă un prag spre maturizare. Nu i-a alterat vioiciunea, încrederea, zburdălnicia, bucuria, dar i-a mai deschis o tainiţă a gîndului.

Şi am devenit şi mai prieteni. Acum are 10 ani. Am pus la punct

aproape tot ce-i mai rămăsese de aflat (cu ajutorul informatorilor din afară, bineînţeles!). Nu mi-a fost uşor recunosc. Pe măsură ce creştea, cele auzite din afară — datorită felului şi condiţiilor în care se afla — stîrneau în el senzaţii noi, contradic­torii . Trebuia să discut cu el astfel încît să-i restabilesc liniştea necesară vîrstei, fără a-i strivi interesul firese pentru realităţile esenţiale ale vieţii. Nu vreau să fac din el un indiferent sexual, incapabil de emoţiile şi ela­nurile respective. Vreau să-l ajut să devină un om întreg, normal, un soţ capabil să asigure o fericire completă viitoarei lui familii. Aşa cum m-am străduit-să pun o bază cît mai solidă sănătăţii lui — pentru a avea o viaţă lungă, lipsită de suferinţe fizice — to t astfel vreau şi să fie fericit în căsnicia lui.

10 ani •— prag de pubertate. De aproape un an îmi spune că

simte un „ceva" necunoscut, care se zbate în adîncul lui de parcă vrea să-l spargă" — ceva care îl sperie. L-am liniştit, arătîndu-i marile prefa­ceri ce-l aşteaptă — cu toate impli­caţiile Ier — din care poate că nu vor lipsi nici unele scăderi şi primej­dii. Dar le va învinge, pentru că este bine clădit sufleteşte şi robust tru­peşte şi pentru că nu va fi singur în această luptă şi pentru că va fi minu­nat cînd va vedea că din băieţaşul de azi va ieşi tînărul de mîine — pu­ternic şi fericit.

...Cine poate visa mai frumos decît un părinte pentru copilul său — şi decît copilul însuşi?!... Calmi şi plini de încredere aşteptăm puber­tatea. Ştiu că scepticii şi cei „încer­caţi" vor surîde ironic — nu-i nimic, nu ne sperie.

Această lungă scrisoare-introdu-cere ar putea constitui un răspuns la prima problemă pusă în colocviul pe tema „Părinţi şi copii" — adică: „Anihilarea factorilor nocivi".^

Şi acum celelalte întrebări din colocviu:

„Uităm propria noastră copilărie?" Trebuie să fii prea bătrîn sufle­

teşte ca să-ţi poţi uita copilăria. Bine cine nu şi-o uită — prin ea ne putem înţelege mai bine copiii. Cu o condi­ţ i e : să nu ne privim ori cu prea multă indulgenţă, ori cu prea multă duio­şie — anii poetizează amintirile şi putem ajunge la slăbiciuni. Nici să ne privim prea aspru, nemulţumiţi de greşelile noastre şi să devenim tirani cu copiii noştri, din buna intenţie de a-i feri pe ei să le repete.

sau destinderi (mă gîndesc la copilul rneu, cu ce bucurie adîncă se întru­chipa în vajnicul Făt-Frumoc, trans-formîndu-l pe tatăl său în Zmeul cel grozav şi uricics, cu caro se „lupta" „aprig", pentru Ileana Cosînzeana —

Anihilarea factorilor nocivi

„Copilăriji-vă serios

12

S C R I S E D E C I T I T O R I

RESPONSABILITATEA ELEVULUI care, bineînţeles! — eram chiar eu — mulţi ani rămînîndu-i chiar numele de „Făt-Frurnos — băiatul Zmeu­lui"). Pas cu pas, etapă cu etapă, în orice casă normală, părintele parti­cipă activ la viaţa, sufletească a copi-

„Copiii de azi

Şi la vremea noastră ştiam destule, dacă mediul ne era prielnic — şi azi sînt destui copii care nu ştiu nimic. Sînt de acord că mijloacele ultra­moderne de răspîndire a cunoştin­ţelor duc la un grad mai ridicat de luminare, dar de toate acestea bene­ficiază to t copiii apţi de a asimila bo­găţia acestor cunoşt inţe—şi tocmai în asta cred că constă adevărata

De cîte ori am spus „nu-i voie"! Mereu, mereu, cu stăruinţa picăturii de apă. Cred că un copil care nu-l are pe „nu-i voie" la căpătîi este un copil ce intră în viaţă fără directive. „Cum" spui acest „nu-i voie" — este altceva. Repetat pînă la obsesie, în orice împrejurare, fără alegere, ajunge inutil. Copilul apărîndu-şi dorinţele, impulsurile sau ideile pri­mejduite de această stavilă va înceta să mai asculte. Ştie că numai aşa ajun­ge la lib.e.rtate (poate scump plătită — dar merită!). Să strigi rnînios, exasperat, extenuat : „ţi-am mai spus!" — „de cîte ori să-ţi spun?" — „ţi-am spus de-atîtea ori!" — este să rezumi ori o incapacitate de a te face înţeles, ori o înfrîngere. Sînt interdicţii care se fixează uşor şi repede în subconştientul copilului, cum sînt acelea legate de suferinţele fizice, dar cele mai multe parcurg un

Este, desigur, cunoscut că între familie şi şcoală trebuie să existe o colaborare strînsă, deoarece numai aşa opera de educare poate fi înde­plinită cu succes. Atunci cînd această colaborare decurge în mod firesc, familia şi cadrele didactice se infor­mează reciproc despre felul de a învăţa al copiilor, despre frecvenţa lor la lecţii, despre comportarea elevilor în şcoală şi afară de şcoală, despre felul cum înţeleg să-şi respec­te părinţii, să-şi respecte învăţătorii şi profesorii, să respecte codul ma­nierelor civilizate. în acest caz pă­rinţii şi cadrele didactice constituie o adevărată familie, în care răspun­derea pentru viitorul' copiilor 'este simţită în mod egal şi solidar. Majo­ritatea părinţilor a înţeles de mult acest lucru şi încă de cînd au intrat pentru prima oară de mînă, cu copi­lul lor, în curtea şcolii. Nu se mulţu­mesc să întoarcă doar fiecare pagină din manualul de şcoală împreună cu copilul, ci se interesează to t timpul de mersul lui la învăţătură şi de cora­

lului — el, „copilărindu-se serios", copilul, maturizîndu-se „in giumâ". Aşa se ajunge la acea fuziune sufle­tească de nezdruncinat •—• unică în galeria sentimentelor omeneşti.

sînf precoci?

precocitate; Cunosc copii capabili să-ţi comenteze emisiunile preferate de la televizor sau vreun film de rezo­nanţă, dar nu sînt în stare să-şi pre­gătească o lecţie. Să apreciezi sa­vant frumuseţea, calităţile vocale, „spada" sau „şutul" nu mai ştiu căror „aşi" şi să nu poţi trece în catalog bariera lui „3" sau „5" — este şi aceasta o precocitate!

drum lung şi anevoios pînă devin reflexe. Fără o stăruinţă neobosită şi blajină, fără o repetare tenace şi fermă nu se poate ajunge la un rezul­tat pozitiv, pentru că şi cel mai bun, mai binevoitor şi mai dotat copil UITĂ.

...Am simţit nevoia sufletească d? a vă. împărtăşi şi dumneavoastră, c i unor buni prieteni, cîte ceva din gîndurile mele. în ce măsură au reuşit să vă intereseze — nu ştiu. Multe în legătură cu educaţia, mă frămîntă — şi despre toate aş vrea să vă vorbesc — dar mai sînt şi alţi părinţi cărora le . este to t aşa de necesar t impul dumneavoastră.

Mulţumindu-vă pentru atenţie, urez revistei dumneavoastră — re­vistei noastre — viaţă lungă, propă­şire şi numai succese.

MONICA MACOVEI Bucureşti .

pőrtarea lui. Mulţi dintre ei nu se sfiesc să stea chiar şi în bănci, dez-bătînd la lectoratele cu părinţii pro­blemele practice ale educaţiei pen­tru a fi şcolii de şi mai mare folos.

Unii însă nu înţeleg rostul etic al acestei colaborări şi sub pretextul că sînt prea ocupaţi, sau că problema educării copiilor priveşte exclusiv şcoala, nu manifestă nici un interes pentru colaborarea cu învăţătorii şi profesorii. Dintre ei se recrutează cei pe care i-a stigmatizat Caragiale în multe din schiţele sale. Ei îşi aduc aminte, cu o ^condamnabilă în-tîrziere, de şcoală. în preajma înche­ierii cursurilor, vin cu figuri îngri­jorate şi bat la uşa cancelariei. Ei sînt totdeauna cei care cer profe­sorilor să „facă ce-or face" şi să-i declare promovaţi pe copiii lor, ameninţaţi să rămînă corigenţi la una sau mai multe materii sau chiar de-a dreptul repetenţi . .

Prof. NORA MARIAN directoarea Şcolii generale nr. 124

Bucureşti

Ne întrebăm uneori pe deplin justificat: De ce cutare_ om a jignit fără motiv pe un altul? în calitate de martor, te indispune o atare com­portare, încerci să intervii, dar auzi spunînd:

— Ce ? Nu sînt liber să am o părere personală?

Mulţi înţeleg prin libertate dreptul de a fi nepoliticos, sau de a considera normă firească de conduită indife­renţa.

Treci uneori pe lîngă un grup de adolescenţi de abia intraţi în viaţă, postaţi pe t ro tuar ; nici unul nu-ţi face loc să treci. De încerci să le faci o mustrare, îndreptăţi tă de cele cîteva decenii pe care le ai înaintea lor, ori vei fi tratat cu neatenţie, ori te poţi expune hazului lor gro­sier...

De unde pornesc aceste manifes­tări negative?. Da ce comportarea multor tineri lasă de dorit? De ce vorbesc urît? De ce nu ne cedează locul — cu inscripţia, măcar — dacă sîntem bătrîni sau bolnavi? Sau chiar mai' vîrstnici? De ce, cînd îi rugărn să ne ajute la ceva, primim cel mult o privire „aristrocratică" şi o frîntură de „tra-la-la". Şi aşa mai departe, spre regretul nostru, şirul de „de ce-uri" poate fi continuat...

Adeseori auzi replici de genul: — Unde-ţi sînt cei şapte ani de-

acasă, tinere? — Aşa te-a învăţat la şcoală? — Halal profesori! — Halal educaţie! Să vedem întrucît au sau nu drep­

tate cei care fac astfel de afirmaţii. Fiecare replică poate fi subiectul unui studiu separat.

Cîtă vină au părinţii care nu dau sau. „nu pot" da atenţia cuvenită educării copiilor lor? Destulă. Mai sînt mulţi adulţi care nu cunosc sensul exact al noţiunii de.educaţie. Şi nu din vina lor!...

Ce se întîmplă însă cu cei care au cunoştinţe detailate privind educaţia copilului? Curios, dar se cunosc des­tule cazuri cînd tocmai copiii acestora dau cel mai mult de furcă. Şi-atunci?

Dacă mulţi părinţi, necunoscînd căile de formare a personalităţii umane, perpetuează în educaţie principiul învăţăturii moştenite din moşi-strărhoşi, care se „combină" cu eforturile educaţiei ştiinţifice, efectuate în şcoală, atunci cum mai explicăm totuşi abaterile de la normele moralei comuniste?

Să luăm cealaltă afirmaţie: „Aşa te-au învăţat la şcoală?"

Mă întreb cîtă dreptate există în replică. Sînt profesori cu carenţe in caracterul lor. N-o poate nega nimeni.

Lăsăm deschisă discuţia influenţei acestora asupra elevilor... Dar se naşte întrebarea: Care profesor spune elevilor: „Cum ieşiţi din şcoală, să cumpăraţi seminţe şi să le scui­paţi în ochii pietonilor sau peste capetele spectatorilor în t imp ce vedeţi „Cleopatra". Sau: „Pentru mîine aveţi de efectuat următoarea t emă : cum să te fofilezi mai bine pentru a nu scoate bilet de tramvai, cum să-i necăjiţi mai bine pe taxa­tori!. . ."

Şcoala depune eforturi stăruitoare în a da elevilor o educaţie ştiinţifică. Să formăm cetăţeni cu care să ne mîndrim — spunem adeseori — şi care să se mîndrească cu noi.

O armată de sute de mii de oameni muncesc în vederea realizării acestui scop. Nu ne precupeţim eforturile. Şi totuşi... De unde apar aceste rebu­turi în educaţie? îmi vine în minte butada: „Toate fetele sînt bune. De unde apar atîtea soţii rele?" lată, după mine, una din cauze:

într-o clasă un elev a spart un geam. Află directorul. Nu întreabă de numele elevului, ci de al dirigintelui, în cancelarie:

— Frumos, tovarăşe diriginte! Ştii că un elev de-al matale a spart un geam? Dirigintele nu ştie. Concluzia:

— Observ că nu vă prea preocu­paţi de clasă. Săptămîna trecută au întîrziat de la lecţie doi elevi...

Un elev comite un act de indisci­plină. Ce măsuri se iau în unele şcoli ? Mai întîi o „discuţie etică" între el şi diriginte. Elevul persistă. Este discutat în organizaţia de t ineret şi sancţionat. Ei continuă, este averti­zat cu scăderea notei la purtare. Nici o schimbare. Dirigintele se plînge directorului. Acesta îl cheamă pe elev la dînsul şi... se reeditează „discuţia etică". Cu asta s-a încheiat un trimestru. în cel următor elevul pune la cate alte acte „originale". Măsurile luate par a se conduce după un ritual infailibil. Nu elevul e vinovat de toate abaterile sale. Nu, ferit-a sfîntul! Colectivul în care trăieşte. Profesorii, dirigintele care n-are „metode", clasa, UTC-ul...

Oare asemenea şcoli nu sînt în deficit cu studiul unui capitol din pedagogie •— şi anume cel privitor la sancţiuni şi la răspunderea elevu­lui? N-ar fi oare cazul şi timpul ca peste t o t şcolarul să răspundă şi el pentru faptele sale. — personal?

Elevul ar trebui în sfîrşit să fie obligat a înţelege consecinţa greşe­lilor pe care le face. De cîte întîm-

"plări neplăcute l-am scuti în viaţă! De cîte greutăţi în stabilirea unor relaţii principiale cu oamenii din jur!

Am asistat la procesul unui delinc­vent de 16—17 ani. A spus printre al tele:

— Ce bine ar fi fost dacă încă din clasa întîi mi s-ar fi deschis cehii şi mi srar fi spus: Fii atent! Numai tu şi nimeni altcineva, răspunzi de faptele tale... Am tră i t cu ideea că numai oameriii mari răspund faţă de societate pentru tot ceea ce fac. Că, minor fiind, pentru mine răspund şcoala, părinţii...

Prof. A. CIUBOTARII Tr. Măgurele

E voie să spunem „nu-i voie?"

PĂRINŢI Ş L . PĂRINŢI

ACESTE PAGINI SINT SCRISE DE CITITORI

DIN NOU DESPRE LITERATURA „PENTRU COPII SAU DESPRE COPII"?

PENTRU COPII Pe adresa redacţiei au sosit mai

rnulte scrisori aducînd ecouri la articolul „Unde eşti, copilărie?" de I.D. Bălan. Reproducem cîteva dintre ele:

„Literatura destinată copiilor şi tineretului tinde să devină un gen autonom, ale cărei ascendenţe sînt binecunoscute. Mă gîndesc la Swift, Defoe, Jules Verne, Twain, I.A. Bassa-rabescu, care, deşi n-au scris toţi cu adresă specială „pentru copii şi tineret", au dat totuşi opere ce sînt mereu gustate cu plăcere de micii cititori. Oricum, în noua ambianţă general-culturală a secolului nostru este evident că literatura pentru copii şi tineret cunoaşte o amplă dezvoltare pe toate meridianele. De unde, importanţa dezbaterilor legate de problematica acestui gen — de obicei considerat „minor".

Există valoroase cărţi pentru copi i şi tineret şi în literatura noastră actuaiă, recunoscute ca atare şi iubite de cititori.' Ele nu trebuie separate tic cealaltă literatură, cea destinată adulţilor. O calitate distinctivă a acestor cărţi o constituie caracterul lor de creaţie angajată în activitatea de formare a personalităţii. Cu mai mult sau mai puţin talent şi măiestrie artistică, autorii sînt vădit preocupaţi de finalitatea scrisului lor, prin care îşi propun să sădească în sufletele copiilor pasiunea pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate, dragos­tea de muncă îngemănată cu dra­gostea pentru patria socialistă.

Genul trebuie dezvoltat, îmbogăţit şi înnobilat, lucru pe care-l pot face în primul rîr.d scriitorii, cu alungarea

impostorilor. Pentru că literaturii pentru copii şi tineret îi lipseşte uneori adîncimeaşi „are" prea multă stereotipie, artificialitate. Acţiunea din numeroase cărţi, adesea forţată, nu lasă vreme şi loc ca să se vadă eroii, cărora nu li se dezvăluie psiho­logia şi caracterele. Totul pare pre­fabricat după reţete didacticiste, moralizatoare, cunoscute.

E surprinzător că nu s-au scris pentru copii destule cărţi remarca­bile, la nivel adecvat, despre copilăria şi viaţa marilor noştri scriitori, artişti şi oameni de ştiinţă. Croazie­rele întreprinse de marinarii români pe mări şi oceane cu spectacolul lor uneori aventuros, chiar senzaţional, anii celor două războaie mondiale, cu întregul lor noian de faptg eroice, călătorii imaginare pe traiectorii ale viitorului erei cosmice s.a. sînt tot atîtea subiecte demne de a fi luate în seamă. „Cireşari i" lui C . Chiri tă constituie un . exemplu notabil de cutezanţă creatoare în acest sens.

în literatura pentru adolescenţi, tema dragostei este timid şi stîngaci atacată, Se aşteaptă parcă sugestii de la cititori. Nu mai vorbim că o problemă deosebit de însemnată cum este aceea a pregătirii, a educaţiei pentru familie, nu şi-a găsit încă o expresie artistică meritorie în litera­tura pentru tineret.

De altfel, socot că o consultare masivă a copiilor şi tineretului ar putea indica inevitabil noi surse de inspiraţie literară."

Prof. V . N E Ş T I A N

Huşi

„ C u n o a ş t e r e a şi e x p l o r a r e a p a r t i ­c u l a r i t ă ţ i l o r d e vî rs tă a le c o p i i l o r s înt cea d i n t î i c e r i n ţ ă pe care scr i i ­t o r i i p e n t r u cop i i t r e b u i e s-o ia în c o n s i d e r a r e . Uni i însă, fă ră să cu­noască psihologia c o p i i l o r , fără să fi făcut s t ud i i se r ioase , o b s e r v ă r i a sup ra n ă z u i n ţ e l o r lor, se a p u c ă să fabr ice cu du iumul î n t î m p l ă r i , s i tua ţ f i , po­veşt i m o r a l i z a t o a r e , pe ca re le c r e d accesibi le t u t u r o r v î r s t e lo r . C ă r ţ i l e lor, ch ia r de -a r avea c o p e r t e l e cele mai i m p r e s i o n a n t e şi t i t l u r i l e cele

Grija pentru copii şi pentru desti­nul lor trebuie să constituie o preocu­pare pentru urbanişti. Se pune însă întrebarea dacă soluţiile urbanistice respectă acest deziderat şi dacă nu suferă de păcatul superficialităţii, al unor formule pur schematice. Spaţiile verzi şi de joc din unităţile urbanistice din interiorul oraşelor — microraioane, cartiere — sînt oare dimensionate şi repartizate teritorial în funcţie de volumele de­mografice ale aşezărilor? Sînt dife­renţiate pe grupe de vîrstă? Zonele verzi oferă un peisaj plăcut, atrăgă­tor, odihnitor şi tonifiant? Sînt create condiţiile celei mai naturale şi mai spontane manifestări a vieţii copilului: jocul? Se ştie că jocul ocupă în viaţa copilului, pînă la vîrstă şcolară, acelaşi loc pe care-l ocupă munca în viaţa adultului. Ba mai mult: jocul î l pregăteşte indirect pentru muncă, datorită contribuţiei sale multilaterale în dezvoltarea tu­turor capacităţilor psihice şi în formarea personalităţii copilului.

Proiectarea unor terenuri de sport şi parcuri în imediata apropiere a locuinţelor va contribui la evitarea accidentelor de circulaţie, la purifi­carea aerului deobicei încărcat cu praf, gaze de eşapament, oferind

mai a t rac t ive , nu-i i n t e r e s e a z ă pe c o p i i . C î ţ i p ă r i n ţ i nu s-au păcă l i t c u n i p ă r î n d u - l e ? Cî ţ i c o p i i , d u p ă ce le-au c i t i t , nu le-au a r u n c a t într-un col ţ , fără să mai fie t e n t a ţ i a le mai c i t i v r e o d a t ă ?

Mai s în t c ă r ţ i , n u m i t e p e n t r u cei mici , care s în t de fapt că r ţ i d e s p r e c o p i i . A s e m e n e a c rea ţ i i nu- i a t r ag pe micii c i t i t o r i . "

M A R I N B I C I U L E S C U

Bucureşti

posibilitatea diversificării jocurilor şi petrecerii plăcute a timpului liber.

într-un studiu editat recent de UNESCO, sînt consemnate soluţii pentru evitarea consecinţelor nedo­rite pentru familie: accidentele. Se prevede anume ca proiectarea fiecă­rui microraion să cuprindă, o dată cu locuinţele, şi dotările aferente şcolii, căminului, creşei. Avînd în imediata lor apropiere şcoala —• „centrul activităţii lor cotidiene" — copiii nu mai sînt nevoiţi să traver-rseze artere mari de circulaţie şi să se expună pericolelor.

Detaşarea din problemele urba­nisticii a creării zonelor verzi şi a spaţiilor de joc pentru copii — element de seamă în stabilirea de perspectivă a spaţiului locuit şi în realizarea unui climat de confort optim pentru recrearea celor mici — constituie o sarcină de viitor a cercetărilor de sociologie concretă, în acest cadru trebuie situată necesi­tatea creării judicioase a spaţiilor verzi şi de joc pentru copii, a căror influenţă se exercită considerabil asupra fenomenului atît de complex al creşterii.

D r . N I C O L A E O S T I N

SPATIILE VERZI Şl DE J O C PENTRU COPII

Cabinet medical

DEPRINDERILE IGIENICE LA COPII

Caracter is t ica omulu i c ivi l izat este în p r imul r înd ig iena perso­na l ă . Aceasta constă d in t r -un şir de depr inder i care in t r ă în obişnuin ţă a t î t de pu te rn ic , încî t nu mai cer n ic i u n efort.

Totu l c să le creăm copi lului d in v i r s ta cea mai fragedă, pen t ru ca ele să devină o a doua n a t u r ă .

Dacă în p r imi i doi ani do v i a ţ ă t rebuie să-l spă lăm, să-l p iep tă -năm şi să-l îmbrăcăm, începînd din al t rei lea an t rebuie să-l obiş­nuim să se servească s ingur . î n felul acesta la v î r s tă de şcoală va avea depr inder i le crea te .

E bine să-l obişnuim să-şi facă toa le ta cî t mai complet seara : să se spele pe mî in i , pe fa ţă , în urechi ca să-şi îndepărteze prafi-1 aduna t în cursul zilei . Apoi , neapăra t , să-şi spele d i n ţ i i . Dormi tu l cu d in ţ i i nespăla ţ i lasă pos ib i l i t a tea res tur i lor de mîncare să fermen­teze, producînd car i i . Neapă ra t , t o t seara , t rebuie spă la te p ic ioare le . Să învă ţăm copi lul să-şi c lă tească şi c iorapi i care p înă d iminea ţ a se pot usca, mai ales cei din fibre s in te t ice . Se face şi o serioasă eco­nomic în felul aces ta : un ciorap spă la t zi lnic durează m u l t mai m u l t .

U l t ima deprindere de seară este per ia tu l pă ru lu i , cu perie pro­pr ie , nu a mamei sau — mai ales — a t a t ă lu i . Chiar dacă copi lul este bă ia t , cu părul tuns scur t , per ierea îngri j i tă a capulu i împiedică de­puneri le de bac te r i i , îndepăr tează m ă t r e a ţ a , întăreşte r ădăc ina păru­

lu i , ac t ivează c i rcu la ţ ia s îngelui în pie lea capulu i . Iar la fele per ia tul dă păru lu i un luciu splendid şi îl îndeseşte.

După toa le tă , copilul dezbracă toa tă rufăria de corp de zi : că­maşă , maieu , chi lo t , şi îşi pune p i jamaua sau cămaşa de noap te .

Să obişnuim copi lul să-şi ia din du lăp ior b a t i s t ă p roaspă tă în fiecare zi. Să-i dăm un şerveţel cura t şi o cut ioară cu săpun pen t ru ca să se poată spă la la şcoală înainte de a-şi mînca gus ta rea .

Această deprindere este de altfel obl igator ie pr in regulamentu l şcoli i , de vreo c î ţ iva ani încoace. Din păca te , ea n-a pă t runs suficient în masele de copii şcolar i , în bună par te din l ipsa de gri jă a păr in­ţ i lor de a le pregăt i „necesarul" de toaletă po r t a t i v (un săcule ţ cu un prosop şi o săpunieră ) .

î n fine, o depr indere deosebit do necesară este ba ia caldă corpo­ra lă , o da t ă pe s ăp t ămînă cel p u ţ i n .

După baie se ta ie unghi i le de la mî in i şi de la p ic ioare . Deprinder i le amin t i t e s în t cele curente , indispenabi le . E posibi l

ca să se în t împine uneori rezis tenţă la îndepl inirea lor din par tea copi lu lu i . Aci e nevoie de t enac i t a t e , de fermita te din pa r t ea părin­ţ i lor . „Greu l" va dura un t imp destul de scur t : o da tă depr inderea creată , ea va îmbrăca aspectul unei necesi tă ţ i de care copilul de azi , ce tă ţeanu l de mî ine , nu se vor mai pu tea l ipsi .

Dr. G . E . S O L C Á N E S C U

Sütő A n d r á s

R Î N D U R I P E N T R U O C R E A N G Ă DE MĂR

Vezi, dragă amice , pentru că ai rupt o creangă din mărul meu înflo­r i t , nu-ţi aduc nici o v ină ; presupun că fiind cu capul în nori , cum s-ar zice, vei fi lua t măru l drept salcîm ori , poa te , cine ş t ie , chiar

d rep t t randaf i r . După toate semnele dumneata nu recunoşti pomii decît a tunci cînd de crengile lor a t î rnă îmbietor mere, prune, pere . Dumita le îţi place numai ce e ga ta copt şi se poate consuma imedia t ; s imţur i le prin care se intuiesc l a ten ţa , du ra t a , e laborarea, î ţ i s înt peste măsură de toci te . De aceea nu ai recunoscut nici mărul din l ivadă, care nu era încă palpabi l — un obiect de consum — ci doar o pos ib i l i ta te , o promisiune.

îna in te ca dumnea ta , la b ra ţ cu domnişoara aceea drăgălaşă (dacă nu mai ş t i i care anume , ia tă , î ţ i amin tesc : aceea cu bluză albă cu nas tur i mar i , verzi) înainte aşadar să apăre ţ i pe poteca ce se afundă în pădure , eu ieşi­sem în l ivadă s-o cercetez, să văd ce ne va dăru i la va r ă . L ivada mea, ca să mă expr im poet ic , nu-i mai mare decî t o năframă, da r suficientă to tuş i pent ru a cuprinde mul t i l a te ra l i t a tea omului şi măre ţ ia na tu r i i . Ieşisem deci în l ivada ce tocmai se pregătea să răspundă la lecţ ie : al toi i îşi înt indeau degete sub ţ i r i , verzi , spre înă l ţ imi , ciul ind urechiuşe t r iunghiulare de frunze, vrînd parcă să mă încredinţeze că au prins rădăcini în petecul de pămîn t r îndui t lor de soar tă . P ruden t , caisul îşi îmbrăcase ha ina ţesută din potopul florilor a lb-roz; îngheţul l-ar mai fi pu tu t cuprinde, dar , după toa te semnele, încrederea e t răsă tura fundamenta lă -a na tu r i i , lucru pe care îl preţuiesc nespus. De sub poala nuculu i , cireşul să lbat ic îşi înăl ţa obraznic lăs tarole; semeţia lui nu mă îngrijora, fi indcă el nu risca n imic . Gutu iu l japonez amenin ţa cu micile-i grenade roşcate lăncile verzi ale părului din vec ină ta te ; regina din Angui l l éme— aşa se cheamă soiul ăsta de păr — conştientă de munca depusă pentru înfrumuseţarea ei , se desmier-d a răsfăţîndu-se în lumină, împreună cu mărul de care-i vorba. Fi indcă să mă crezi, dragă amice, acest crîmpei de frumuseţe , pentru a-ţi z îmbi .cere mu l t ă sudoare. Cureaua vermorelului îţi roade umer i i ; sapa, h î r le ţu l î*i rod pa lmele , lucruri pe care mata desigur le cunoşti din auzi te .

E i , şi cînd dumneata , în panta loni bur lan , pulover şic, tuns scurt , cu laţe-n ceafă ă la Jean Marais, te-ai iscat pe potecă, iar fata cu bumbi i verzi — fireşte că i-am acordat a tenţ ie — te pr ivea aşa cum în nemărgini­tul spaţ i i lor un soare priveşte la a l tu l , a tunci , zic, eu tocmai mă gîndeam că ramura aia de măr s-ar putea vă tăma sub povara fructelor vi i toare şi ar trebui p rop t i t ă . Apoi cum d u m n e a t a — în chip de castor.— ai rupt-o şi împreună cu scoarţa adiacentă a t runchiului ai smuls-o şi ai oferit-o fetei , nu mi-a rămas decît să mă gîndesc la vindecarea răni i pomului . Actul acesta ga lan t voia să probeze domnişoarei a taşamentu l spontan şi puterea dumi ta le v i r i lă . Cam acelaşi lucru îl t r ăda , la întoarcerea din pădu­re., chipul ei radios şi doi nastur i l ipsă la b luză . Dar domnişoara pur t a în mînă r amura mea înflorită şi en rn-am mîngî ia t zicîndu-mi că dacă nu i-a fost dat să rodească, cel puţ in a fost mar toru l în t î ln i r i i a doi oameni .

De-atunci pe dumnea ta nu te-ani mai văzut pr in păr ţ i le acestea. Probabi l că din nunt i rea natur i i nu te interesează decît capitolele f inale .

T u f a n e l e VIOREL MÄRGINEANU

Şi te-aş fi u i t a t — mărul a început să se tămăduiască — dacă, acum cî teva zile, în sala de aşteptare a aerogării nu mi-ar fi a t ras a tenţ ia ur­mătoare le :

Transcriu din jurnal: Afară bate v în tu l , av ionu lnu se ara tă încă. L-o fi prins deasupra Carpaţ i lo i , fur tuna. Ne înghesuim în sala de aş teptare . Doi inşi joacă şah, pa t ru chib i ţează , a l ţ i i s-au aduna t roa tă în jurul unui şofer care le spune bancur i . Podeaua , da tă cu ule i , miroase greţos . Te o bancă de lemn, toci tă şi lus t ru i tă de folosinţă, stau un băia t şi o fată. Bă ia tu l cu picioarele întinse m u l t îna inte , cu mîini le în buzunare , priveşte pe fereastră. Afară doi t ineri glumesc cu o t î nă ră cu părul ca bronzul ; r îsul s t r iden t se izbeşte de geamur i . Pa r pr ie teni cu bă ia tu l de pe bancă fi indcă unul din ei t răgînd cu ochiul îi face semn să v ină afară. Dar fata îl ţ ine de m i n ă . Mîna ei e mică, pare munc i t ă , şi clipe lungi stau aşa , mînă-n m î n ă ; bă ia tu l puţ in pl ic t is i t , fata în extazul fericirii în sfîrşit găs i te . P r iv i t ă din profil t înă ra nu-i prea frumoasă — pare pu ţ in cam aspră — dar din fa ţă parcă- i un măcieş înflorit . N u m a i încredere şi devota ţ iuno. Pr ivi r i le ei curate p ipă ie , de jos în sus , chipul bă ia tu lu i aşa cum o rază de lumină ar p ipă i faţa inviz ib i lă a lun i i : „obraji i tăi s în t ca s t ruguri i parfumaţi ' 1 îi şopteşte fericită şi recunoscătoare. După expresia bă ia tu lu i , se vede că nu aude pentru înt î ia oară o asemenea drăgălaşă dec la ra ţ i e ; cască. Fa t a cu o mişcare bl îndă înal ţă b ra ţu l şi-i ţine paravan gur i i , cu pa lma, geloasă, ca ceilalţ i să nu-i vadă bă ia tu lu i s t ră lucirea a lbă a d inţ i lor . Băia tu l mormăie c e v a ş i , cum între t imp priveşte din noii pe geam, cu mişcări nu tocmai deli­cate , o ia pe fată de după g î t . E a îşi apleacă, învinsă, capul şi îi zîmbeşte. Apoi îi şopteşte ve r su r i ; aud fragmente din scrisoarea Tat iane i . (De unde o ştie?). Băia tu l o smuceşte brusc spre sine şi oglindindu-se în ochii fetei îşi potr iveşte păru l . „ N u mişca, nu mă mai văd" îi spune îmbufnat . Rabdă-, toare , fata îşi joacă rolul de oglinjoară de buzunar , ba , după cît pare , e chiar fericită că el se admiră în ochii ei . Nu mul t t imp însă, f i indcă, aban-donîndu-şi frizura, bă ia tu l se r id ică , îşi apr inde o ţ igară şi porneşte spre fereastră. Pr iv ind la t înăra de afară cu părul ca bronzul îi spune fe te i : „Vezi, aşa ar trebui să te po r ţ i " . Fa t a devine serioasă, îşi potr iveşte par­desiul uzat , îl ia pe bă ia t de mînă şi lipindu-se de el se u i tă şi ea la t înăra cu părul de bronz. Vest imenta ţ ia acesteia dovedeşte un g u s t desăvîrşi t al culorilor şi în acelaşi t imp ar ta de a dezvălui tot ce e ascuns, precum şi ş t i in ţa de a atrage a ten ţ ia asupra anumi tor amănunte care în mod obişnuit ne scapă. „ însă, pentru-noi aşa ceva nu are impor tan ţă" , spune fata cerşin-du-i cu privir i le un, răspuns af i rmat iv . Bă ia tu l trage adine din „Snagov", apoi îi aruncă fetei fumul între ochi. „Nu suport duhoarea asta de u le i " — spune şi iese.

F a t a , cu ochii lăcrămaţi de fum, cată lung după el . Cu acest nărav mi te-ai prezentat pentru a doua oară, dragă amice! Cu

vandal ismul cu caro mi-ai rup t pomul înflorit, ai t r imis fumul între ochii oglinjoarei de buzunar .

Dar poale că pentru usturimea pr ic inui tă de fum eşi oglinda de vină..

î n româneşte de N. CRIŞAN

15

C O L O C V I I Ceva despre exigenţa şcolară

Gh. Spulber, mune i to r , Comă-ncş t i : A ţ i sesizat cu mul t ă jus te ţe că lipsurile în pregătirea copiilor şi în comportarea lor se datoresc indul­genţei cu care unele cadre d idact ice t ra tează superf ic ia l i ta tea în mun­că, nesocotirea s tud iu lu i siste­m a t i c , aprofundat , lenea, comodi­ta tea unora din şcolar i .

în adevăr , este de neadmis ca un elev de c lasa a V H - a să nu poa tă spune u i d e se află pe h a r t ă Clujul , să cadă lä m a t u r i t a t e tocmai din p r ic ina obiectelor la care a lua t an de an numai 10 ş . a .m.d . — s i tua ţ i i la care se ajun­ge — aşa cum bine spuneţ i dum­n e a v o a s t r ă — adeseori din cauză că profesorul nu a ş t iu t sau nu s-a preocupat să obţ ină de la e lev însuşirea temeinică a cunoştin­ţelor predate în clasă. Es te îmbu­curător faptul că apelul la exigen­ţă se aude to t mai des în cancela­ri i le şcolilor, în consfătuir i le cadrelor d idac t ice . Şi nu se poate spune că şcoala nu a înregis t ra t progrese remarcabi le din acest punct de vedere.

Poate am exagera să-i reproşăm profesorului că, uneor i , trece de la o lecţie la a l ta chiar Saca nu toţ i elevii au învăţa t -o bine pe cea preda tă a n t e r i o r . ' N u întotdea­una el poate ţ ine clasa pe loc din cauza celor ce nu s înt obişnui ţ i să înveţe s i s temat ic şi vin la şcoală nepregă t i ţ i . Pen t ru că, să recu­noaş tem, s în t destui asemenea şco-

Maria Mui i teanu , casnică , Satu M a r e : Ne cereţi să vă infor­m ă m asupra duratei şi condiţiilor somnului şcolaru lu i .

Pen t ru a vă satisface dor in ţa , ne-am adresat tovarăşei dr . Oli­via Zina Simu, medic specia l is t . I a t ă răspunsul pe care ni 1-a d a t :

Somnul , acest „sa lva tor" al or­gan i smulu i , este m u l t mai necesar copi lului şi t î nă ru lu i adolescent , decî t omului m a t u r . El favorizea­ză procesele de as imilare a substan­ţelor p las t ice , ce a jută la dezvol­tarea organismelor în creştere .

In t impu l nopţ i i ac t iv i t a t ea unor organe este ma i puţ in intensă, muşchi i se re laxează , ' resp i ra ţ ia

la r i . Predarea integrală a progra-irci reclamă un anumi t r i tm în parcurgerea mater ie i , altfel sfîr-ş i iu l anului şcolar îl poate sur­pr inde pe profesor cu manua lu l s t r ăbă tu i doar în pa r t e . Credem că pent ru a scădea procentul elcvi-lorcare nu-şi învaţă lecţ i i le , şcoala, profesorii p o t ş i trebuie"3ă pr imea­scă un srijin cont inuu ctm par tea famil ie i . Pă r in ţ i i pot a juta colec­t ivul d idac t ic nu folosindu-se de acea „varga de lemn de corn" care, cum spuneţ i dvs . , era la loc de cinste în ansamblu l mijloace­

lor de educare de a l t ăda t ă . N u . Ci sfătuindu-se cu profesorii asu­pra baga ju lu i de cunoşt in ţe al e l evu lu i , a supra metodelor ce tre­buie folosite pentru a-i crea deprin­derea de a s tud ia a ten t şi s i tema-

"tic, supraveghind şi control îndu- i zi de zi ac t iv i t a t ea — bineînţe les într-o manieră care să corespundă pa r t i cu la r i t ă ţ i l o r de v î r s ta şi indi­v idua le ale copi lu lu i . Toate acestea, f ireşte, pe lîngă s t răda­ni i le neosteni te ale profesorilor de a-i a juta pe e levi , să-şi însuşeas­că ceea ce prevăd programele şco­lare .

devine mai r a ră , frecvenţa bă tă­ilor in imi i scade, organele de s imţ îşi încetează sau îşi d iminuează m u l t ac t iv i t a t ea . Segmentul cel mai sensibil la oboseală şi supus uzur i i , creierul , are cea ma i mare nevoie de somn. N u m a i în semn se restabileşte şi pe plan biochi­mic , capac i ta tea de lucru a celulei nervoase . Cu cî t copilul este mai mic , cu a t î t celulele nervoase s în t mai pu ţ in rezistente la oboseală şi s tare de veghe ; de aceea aces­tu i a i se impune un regim de somn îndelungat .

Copiii care dorm insuficient sau în condi ţ i i igienice necorespun­zătoare prez in tă pe lîngă s lăbirea po ten ţ ia lu lu i lucra t iv , manifes ta t prin scăderea a tenţ ie i şi consecutiv, p r in t r -un r andamen t scăzut la în­v ă ţ ă t u r ă şi semne de epuizare ner­voasă : nervoz i ta tea excesivă, ne­vroze şi ch iar accentuarea sau ins ta la rea unor boli cum s în t : anemi i l e , tu lbură r i l e d iges t ive , in­fecţ i i le . '

O odihnă desăvîrş i tă cu refa­cerea capacj tă ţ i i de lucru intelec­tuale şi fizice, se poate as igura numai pr in t r -un somn profund, n a t u r a l . Dar acesta se obţ ine nu­mai respectînd cu s t r ic te ţe anu­mi te condi ţ i i care, dacă la omul adu l t s în t necesare, la copil devin obl iga tor i i . Dura t a somnului la copiii între 7—12 ani t rebuie să fie de 10 ore (noaptea) şi 1—2 ore (după masă) , ma i ales în cazul organismelor debile sau în conva­

lescenţă. La copiii între 12—16 an i , o du ra t ă de somn de 10 ore este încă necesară, iar ziua, som­nul va fi înlocuit cu o oră sau două de odihnă ac t ivă : lec tură , muzică , p l imbare , spor t .

Adolescentul între 16—19 ani îşi reface forţele după 8—9 ore de somn ; la această v î rs ta t rebuie să se asigure o amb ian ţ ă od ihn i toare , a l te rnarea muncii intelectuale cu exerci ţ i i fizice şi cu odihnă ac t ivă , pen t ru a compensa procesele psi­hice intense, caracter is t ice t ran­sformărilor neuro-endocrine care au loc în organismul t înă ru lu i , care se conturează şi ca en t i t a t e socială .

Asigurarea unui r i tm cons tant de somn, respectarea zilnică a orei de culcare , duce la ins ta larea reflexă a unui somn ac t iv . To t astfel deş teptarea la aceeaşi oră d iminea ţa va avea ca u rmare men­ţ inerea unui organism sănătos cu mar i pos ib i l i t ă ţ i de lucru.

Masa de seară se va lua cu 2—3 ore înainte de culcare şi nu va fi prea abunden tă , greu d igerabi lă sau c o n d i m e n t a t ă ; se vor ev i ta ca­tegoric cafeaua şi ceaiuri le t a r i .

Trebuie să se micşoreze sau să se suprime exci ta ţ i i le externe in­tense ce împiedică difuzarea inhi­b i ţ ie i în creier şi deci ins ta larea somnulu i . Elevi i vor înceta să-şi pregătească lecţi i le Cu o oră, o oră j u m ă t a t e înainte de a se culca şi vor face o p l imbare în aer l iber în parc sau g răd ină ,de cel puţ in 20 minute — t / 2 oră. O muzică agreabi lă , înceată , ca şi o lec tură re laxan tă vor faci l i ta ins ta larea unu i somn fără v i se ; d impo t r ivă , v iz ionarea televizorului p înă la în­chiderea p rogramulu i , lectura unor căr ţ i de aventur i sau de „groază", o muzică prea r i tm ică , admones­tăr i le făcute la ora cu lcăr i i , certu­r i le d in t re pă r in ţ i sau o lumină putern ică în încăpere produc exci­t a ţ i i intense, repe ta te şi duc la insomnii sau somn ag i t a t ş i , ca

Fără concurs Prof. Eleonóra TS. Maftei, Fe teş t i : Porn ind de la faptu l că în fiecare an s în t respinşi la concur­sul de admitere mi i de bacalaure­a ţ i şi că s t a tu l „are nevoie de sute de mii de in te lectual i pen t ru toa te sectoarele ," propuneţ i desfi­in ţarea concursului de admi tere în facu l tă ţ i şi in t roducerea , încă din acest an şcolar, a examenu lu i de fine de an de la toa te clasele ( IX , X XI şi X I I ) , ca elevul, după baca laurea t , să se poa tă înscrie la orice facul ta te ar dor i .

Deşi ne cere ţ i să vă spr i j in im cererea, vă comunicăm că nu o pu tem face, deoarece nu s în tem de acord cu desfi inţarea concursu­lui de admi tere în î n v ă ţ ă m î n t u l super ior . F i ind vorba de un concurs, este l impede că uni i vor reuşi să intre în facu l tă ţ i , iar a l ţ i i—cei mai s labi — vor rămîne pe dinafară , u rmînd să se încadreze în procesul munci i sociale în funcţie de pregă­t i rea pe care o au .

Desfi inţarea concursului ar în­semna renunţa rea la selectarea ele­mentelor bine pregătite, p r imi rea în

u rmare , la surmenarea nervoasă şi debi l i t a rea consecutivă a copi lului cu toate consecinţele nefaste asu­p r a sănă tă ţ i i fizice şi mora le .

Camera de dormi t a copi lu lui va fi bine ae r i s i t ă . Se recomandă a se dormi cu fereastra deschisă, chiar pe t imp rece, sub o p l a p u m ă că lduroasă . Fumul de tu tun este m u l t mai dăună to r copi lu lui dec î t omului adu l t .

Aş te rnutu l t rebuie m e n ţ i n u t cu­ra t şi expus zi lnic la soare , de preferinţă chiar de către şcolar; Salteaua' să fie nu prea moale , iar pernele , mici sau complect înlă­tu ra te pentru a preveni încurbăr i le coloanei ve r tebra le .

Cămaşa de noapte sau p i j amaua vor fi destul de largi , pentru a nu produce exc i ta ţ i i mai ales la ni­velul organelor gen i t a le . Copilul va fi obişnui t să doarmă pe p a r t e a d reap tă sau pe spa te (pentru a uşura digest ia) , să nu-şi acopere capul şi să-şi ţ ină mî in i le peste cuver tu ră .

După t rezire , nu-i va fi îngădu i t să s tea nici un m i n u t în pa t , ci va fi îndemnat să se scoale imedia t ,

, să execute cî teva exerciţ i ide g imna­stică pent ru înviorare şi chiar uşoare fricţiuni pe mîini şi picioare. Se va spăla apoi cu apă rece şi-şi va începe programul organi­zat . Renun ţa rea repe ta tă la t r în-dăv i lu l în pa t s t imulează vo in ţa şi contr ibuie la încadrarea în munca socială mai de t impur iu .

Pă r in ţ i i t rebuie să fie foarte atenţi la supravegherea şi crearea condiţ i i lor pentru odihna şcola­ru lu i prin exemplul personal , şi să nu-1 antreneze la „d is t rac ţ i i l e" nocturne ale adu l ţ i lo r .

Atunci cînd toate aceste condi­ţ i i s în t respectate cu s t r ic te ţe şi to tuş i copilul nu poate adormi decî t t î rz iu şi are un somn ag i t a t , pă r in ţ i i se vor adresa medicu lu i care ar pu tea depis ta din t imp tu lbură r i în s tarea lui de s ă n ă t a t e .

de admitere? şcolile superioare a mul to r t iner i care nu vor pu tea face faţă cerinţelor, const i tu ind un adevă­r a t ba las t şi to toda tă o pierdere pent ru socie ta te , care iroseşte fonduri impor tan te cu şcolariza­rea lor.

De altfel , n u m ă r u l de locuri în î nvă ţ ămîn tu l superior se s tabi leş te pe baza unor s tud i i p r iv ind nece­sarul de cadre superioare în toate domeni i le de ac t i v i t a t e .

Durata şi condiţiile somnului la copii

16

CU CITITORII

Compoziţie G. ŞARU

TULBURĂRI DE COMPORTAMENT

A l . M a t e i , f u n c ţ i o n a r , S u c e a v a :

No cereţi exp l i ca ţ i i despre tul­burările de comportament ale unor copii.

Am inv i t a t pen t ru acest coloc­viu pe tovarăşa Elena Solomon-Popescu, cercetător a l I n s t i t u t u l u i

CU HERVÉ BAZIN

(Urmare din pag. 10)

să-i îndepărteze de la rolul lor, pe cînd, dimpotrivă, un număr mare de femei profită de vîntul care suflă spre a se apropia de insuportabilul model al femeii, americane. Ori, sfîrsitul patriarhatului nu trebuie să ducă neapărat la matriarhat, ci la o armonioasă egalitate, care nu poate fi atinsă decît în respectul drepturilor celuilalt.

— D i s p a r i ţ i a a u t o r i t ă ţ i i b ă r b a t u ­lui nu c o n s t i t u i e , t o t u ş i , u n e l e m e n t î n p lus , p e n t r u o d e p l i n ă ega l i ta te î n t r e s e x e ?

H.B.: Fireşte, chiar dacă unii bărbaţi n-o privesc deloc cu ochi buni şi încearcă să ducă o luptă ciudată, de ariergardă, ca să mai salveze cîţiva fulgi din panaşele lor jumulite.

Chiar şi cele mai sacre locuri de izolare a bărbatului, investite pentru femei cu un mister, pe care nu l-au avut niciodată, încep, unul cîte unul, să-şi piardă această „calitate". O prietenă de-a soţiei mele îmi mărtu^ risea că pe vremea cînd era adoles­centă nu îndrăznea niciodată să pună

de psihologie al Academiei Repu­bl ic i i Social iste R o m â n i a . Tran­scriem mai jos cele spuse de d însa :

Mama lui Ionel lucra în t re i t u r e . T a t ă l , p leca t de acasă de vreo doi a n i , îşi întemeiaso a l tă fami l ie . Pe a tunc i Ionel era în

piciorul într-o cafenea — agora masculină — şi că doar războiul a silit-o, din cînd în cînd, să aştepte într-un asemenea local vreun tren întîrziat sau un autocar cu gazogen. Dar şi atunci, simţea cît de necuviin­cioasă era socotită prezenţa ei acolo de către consumatorii masculini care considerau că a te întîlni, a vorbi, a bea, a fuma, într-un local public, este şi t rebuie să rămînă un apanaj al bărbaţilor. Femeile erau doar tolerate. Acum fetele se duc la cafenea, tot aşa cum se duc la liceu, la universitate sau la birou. „Nepoata mea, îmi spune aceeaşi prietenă a soţiei mele, rîde de spaimele adoles­cenţei mele, aşa cum rîdeam eu de pălăriile bunicei mele."

Forţa? Agresivitatea? Singularita­tea? Misterul? Sînt şi ele acum valori în scădere. Şi e bine că se întîmplă aşa şi, cu excepţia bărbaţilor care vor, mai departe, să fie iubiţi, apreciaţi şi admiraţi de femei (să nu ui tăm: Narcis era bărbaţi), toţ i ceilalţi au înţeles, cred, tot ce au de cîştigat, de pe urma acestei pier­deri.

CLASA 1 , ÎNVAŢĂ O M E , IAR I I I A U I U « o -cul ta cu mîndr ie laudele învăţă­torului .

Cu t i m p u l însă ea a început să pr imească veşt i proaste dc la şcoală : că b ă i a t u l nu-şi mai pre­găteşte lec ţ i i le , că a deveni t tur­bu len t , obraznic chiar , deranjînd în t reaga c lasă ; că în recreaţ ie este agresiv, provocîndu-şi colegii la b ă t a i e .

La început mama a încercat să-l s t runească , dar t r ep t a t l-a „p ie rdu t din mînă" . Copilul a deveni t os ten ta t iv , îi răspundea şi ei u r î t . . . P leca uneori în oraş sub diverse pre texte mai mul t sau mai pu ţ in p lauz ib i le , absen-t înd de la 'şcoală şi de-acasă pînă seara t î rz iu . Cu t impu l Ionel a început să lipsească din familie şi noaptea , cutre ier înd parcur i le , că­lător ind cu t renul în mod clan­destin şi întoreîndu-se doar după 3—4 zile sau chiar mai m u l t ! în cele din u rma a ajuns la m i l i ţ i e , î nv inu i t de vagabonda j .

Tulburăr i le surveni te în compor­t amen tu l acestui copil — manifes­tă r i agresive, i r i t ab i l i t a t e , o oare­care ins tab i l i t a te , absenţe de la şcoală, absenţe de acasă, vagabon­daj e tc . — nu sînt n ic idecum consecinţele vreunei bol i , ci roa­dele nesupravegheri i şi alo unei dezorganizări grave a famil ie i .

Carenţa afectivă, l ipsa de auto­r i t a t e în t i ln i t ă foarte frecvent în famili i le dezorganizate , fac din copil un opozant , un revendica t iv , un adevăra t „copil p rob lemă" , a t î t în famil ie cît şi în şcoală. Şi nu-i în t împlă tor faptu l că cea 6 5 % d i n t r e copii i cu t u lbu ră r i de compor tament apa r ţ in unor fa­mi l i i des t r ămate . Formele de diso­ciere fami l ia lă s în t numeroase: d ivor ţu l , soţ i ce nu coabi tează, decesul unu ia dintre p ă r i n ţ i , alco­ol ismul , abandonu l , autóronega-rea copi lu lu i , nemaivorb ind de recăsă tor i re , care are consecinţe adeseori nefavorabile asupra co­pi i lor din căsnicia an te r ioară .

N u mai pu ţ in t r a u m a t i z a n t e s în t atmosfera t r i s tă din fami l ie , conflictele repeta te cu schimburi de cuvinte injurioase în prezenţa copi lu lu i , ţ ipe te le , p l însu l , precum şi reproşuri le sau amenin ţă r i l e la adresa lu i , b ru ta l izăr i le fizice, uneori de-a d rep tu l sadice , folosite ca „metodă% educa t ivă" . Mi-aduc amin te de un adolescent , în vîrs tă de 16 a n i , adus în servic iul de ps ih i a t r i e , pen t ru fugi repe ta te ele acasă . In teres îndu-mă de situ­a ţ i a concretă a famil iei şi de atmo­sfera în care creştea, am a f l a t că adesea t a t ă l venea bea t , îşi bă t ea soţ ia şi îşi a lunga fiul de a-casă sau îl lega de picior de u n copac înmj locul cu r ţ i i . I a r m a m a , fi indcă b ă i a t u l începuse să hoină­rească, îl ducea de mînă la şcoală şi-1 a ş t ep ta la sfîrsitul orelor, spre amuzamen tu l colegilor lui care nu scăpau pr i le ju l să-şi ba t ă joc de d însu l . Fi reş te că astfel de condi ţ i i nu pu teau avea a l tă con­secinţă decî t actele de vagabon­da j , f ixarea obişnuin ţe i de a m i n ţ i , rez is ten ţa la exigenţele v ie ţ i i şco­lare, os t i l i t a tea , agres iv i ta tea , ner-voz i t a t a — cu un cuv în t — toa­te t răsă tu r i l e unui copil dezadap-t a t , care poate deveni chiar peri­culos în v ia ţa socială.

Tulburăr i le de caracter pot apare şi ca o reacţie de imi ta ţ ie a celor văzute într-o ambianţă fami­l ia lă cu t răsă tur i negat ive (me­diu de cartofori, l iber t ini , delic­venţ i e t c ) , cît şi ca o reacţ ie de protes t la a t i tudini le negat ive ale unu ia din părinţ i ( ta tă l , alcoolic, bă t înd pe mama în prezenţa copi-

t ine, a t i tudin i inegale ale părin­ţ i lor faţă de copil e t c ) .

Amintesc şi o al tă categorie de dezadap ta ţ i : unii deficienţi , ca de exemplu cei handicapaţ i sen­zorial ca: ambl iopi i , hipoacuzicii a căror instrucţiune şi inserţie socială făcîndu-se intempest iv prin-tr-o suprasolici tare, pot prezen­ta unele din manifestările carac-teriale amin t i t e .

Mai putem întî lni şi manifes­tăr i comportamentale t recătoare , condiţ ionate de anumite perioade de incubaţie a unei maladi i erup­tive sau infecţioase, de fenome­ne de epuizarea precum şi de con­valescenţa unor boli . în aceste cazuri , manifestările s în t declan­şate de păr in ţ i i care îşi menţin la acelaşi, nivel exigenţele şi adop­tă uneori o a t i tudine represivă, neţ inînd seama — dintr-un mo­t iv sau a l tu l — de starea sănă tă ţ i i copi lului .

De altfel, t rebuie avut în vede­re faptul bine cunoscut că unele etape ale dezvoltări i neuro-psi-hice pot fi însoţite de modificări ale comportamentului , manifesta­te prin ins tab i l i ta te , tendin ţă ex­cesivă către afirmarea personali­t ă ţ i i , labi l i ta te emoţ ională , o oa­recare i rascibi l i ta te , prin fenome­ne fiziologice care creează tensiune psihică sau opoziţie la copil . Mă gândesc la faza puber ta ră , care pare a fi cea mai dificilă din acest punct de vedere .

Acolo unde tu lburăr i le de com­por tament const i tuie doar s imp-tomo ale unei boli neuro-psihice, cum ar fi epi lepsia, ps ihopat i i le , is teria, debutul de schizofronie s.a., ev ident că se pune mai m u l t ca oriunde problema unei asisten­ţe medicale corespunzătoare, du­b la tă de o calificată in tervenţ ie psiho-pedagogică.

Ia tă de ce manifestări le de dez-adapta re adesea prezente într-uh tot greu de disociat , ma i ales în­tr-o fază mai îna in ta tă , impun o analiză deosebit de a t en tă şi mă­suri educat ive bine s tud ia te .

în încheiere, consider că tre­buie accentuat faptul că în cate­

goria tu lburăr i lor de comporta­ment nu int ră manifestările spora­dice, reacţi i le ad-hoc la s i tua ţ i i mai neconvenabile, ci acele mani­festări de comportament ce t ind să sc stabil izeze, să devină în v ia ţa copilului un „sis tem" de a f i ; deci c vorba de „ t răsă tur i lode caracter" care tocmai se formează la această v î rs tă .

DESPRE: PATERNITATE, FAMILIE, EDUCAŢIA COPIILOR, EMANCIPAREA FEMEII

17

D I N O î N J) f li I U N Ţ E 1. K N A I U R I I S î N T N E S O C O T I T E

(lîrmnrr úiv pag. I)

C O P I I L O R

• 4 -

v % • . 1 .

Peisaj moţesc TINTÂREANU

VIORELA elevă în cl. X l - a

Liceul de ar te plastice, Bucureşti

A D E V Ă R A T A Î M P L I N I R E

S O C I A L Ă A F I E C Ă R U I A

D I N T R E N O I

(Urmare din p a g . 1)

ş t i en t ă sau nu —• a faptu lu i că gene­rează s i tua ţ i i l e dificile ale „bă t r înu lu i s ingur" . Descomple tarea , p r i n d ivor ţ , a fami l ie i es te de n a t u r ă a i m p i e t a a t î t a supra dezvol tă r i i copi i lor rezul­t a ţ i d i n căsă tor ie , c î t şi a supra fie­căru i soţ în p a r t e . I a t ă de ce trebuie, c lar în ţe leasă neces i ta tea real izăr i i complexu lu i de re la ţ i i sociale fami­l ia le .

Naş te rea şi creşterea copii lor — con t inua re á propr ie i noas t re f i in ţe — semnifică adevă ra t a împl in i re soci­a l ă a f iecăruia d i n t r e no i . Şi aceasta impl ică în temeie rea p r i n căsător ie a famil iei p ropr i i , s t a b i l i t a t e a ei p r in -t r -o n o r m a l ă f u n c ţ i o n a l i t a t e , a cărei cond i ţ i e esen ţ ia lă o cons t i tu ie exis­t e n ţ a grupului de copi i .

produce în mod redus f luxul , ca ar puteri fi şi te ren de n ida ţ i e , de grefare a unu i ou, cu o sarc ina consecuti­vă ; sarcina va pu tea face apoi să d i spară aceste l ipsuri , d in t r e pere ţ i i u t e r in i , a jungînd chiar la te rmen, da r mai adeseori ea se în t r e rupe în pr imele lun i , d in lipsa de t e ren n u t r i t i v p o t r i v i t ş i d in lipsa de spaţ iu suficient dezvol tăr i i embr ionu lu i .

Foa r t e des se î n t imp lă ca, d u p ă vreo c î teva raclaje făcute pen t ru avor t , sarcini le u rmătoare .de acum voi te de soţ ie c î t şi de soţ , să nu m a i p o a t ă fi păs t r a t e , căci la d a t a v î rs te i de în t re rupere v o i t ă a celor la l te sarcini , apare , s te reot ip , avor tu l spon tan , uneori fără n ic i un semn p r e a l a b i l , spre m a r e a dezolare a so ţ i lo r care ab i a de acum încep să regre te avor­tur i le an te r ioa re d in fuga dc copi i .

Noi n u m i m acest fenomen cu cuv în tu l de avor t h a b i t u a l , sau avor t p r i n r epe t i ţ i e ş i care are la bază un de ran jament de ord in nervos , p o r n i t de la u te r , p r in t r -un reflex, cond i ţ iona t de că t re avor tur i le p rovoca te p r i n i n s t rumen te .

Acest reflex cond i ţ iona t se bazează pe ac t iv i t a t ea b a r o şi mecanoreceptor i lor nervoşi incluşi în mucoasa u t e r i n a şi în muscu la tu ra u t e r i na , a căror funcţie este d e a as igura un perfect echi l ibru în creşterea sarc ini i p î n ă la t e renu l ei n o r m a l . P r i n raclaje se dis t ruge un n u m ă r mare d i n aceş t i in te rcep tor i , deci

legătura nervoasă va fi defectuoasă în t re u te r şi scoar­ţ a cerebra lă . D a r şi insuficienţa ho rmona lă , ovar cu corpul ga lben şi hipofiza, poa te fi cauză de avo r t s p o n t a n ; aceste avo r tu r i însă s în t m a i rare şi se nu­mesc avor tu r i endocr ine ; în aceste cazur i este nevoie de examene de labora tor , ca să sc poa tă cunoaş te care hormon este în l ipsă, pen t ru a p u t e a fi comple t a t cu ext rase hormona le adecva t e . Nu toa t e spi ta le le posedă labora toare ho rmona le , înc î t este greu să se cons ta te originea unor astfel de avo r tu r i , care — se presupune — po t fi t o t r ezu l t a tu l raclajelor r epe t a t e p r in defici­en ţ a mucoasei u to r ine .

Mai s în t şi a l t e cauze b ine cunoscute de femei, ca anex i t e l e d u p ă a v o r t u r i , care produc as tupăr i a le t rompelor , greu de remedia t , cer înd t i m p foarte î n d e -lunga t , ma i m u l ţ i an i , ea să se a jungă (prin b ă i , r a z e , u l t r ascur te , vacc inur i , injecţ i i cu ant ib io t ice) la pos ib i l i t a t ea de a ma i p u t e a r ă m î n e g rav idă .

Vor fi însă cazuri în care femeia, cu t re ie r înd an de an pe la cab ine te le de ginecologie şi la cele m a i bune bă i de mare ,de sare, de n ă m o l , c a î n u r m ă , neav înd n ic i o amel io ra re , să ceară i n t e rven ţ i a ch i rurg ica lă pen t ru a p u t e a fi s a l v a t ă dc sufer inţe le de zi cu zi ş i p e n t r u a p u t e a avea copi i , s ingura năde jde de acum să-şi as i ­gure căsnicia foarte des a m e n i n ţ a t ă d i n l ipsa d e copi i .

, S U B L E G E L I B E R T Á S "

(Urmare din pag. ij

" Respectu l pen t ru femeie — pen t ru femeia soţ ie şi femeia m a m ă —• e poa t e cea m a i de seamă d i n t r e aceste t r ă s ă t u r i . î n fami l ia care îl c reş te , v i i to ru l t a t ă sesizează acest s e n t i m e n t şi-1 con t inuă în famil ia p e care el o în temeiază .

Aşa-zisa „ iubi re" extraconjugală , co lora tă de pas iuni şi înf lor i tă de imagina ţ i e pseudo-romant ică a fost pr iv i leg iu l bă rba tu lu i „monarh" , care nu o d a t ă „iube­ş t e " fără respect şi „respectă" fără iub i re . î n t r e această iubire şi s impla „da to r ie" conjugală af işată uneor i nu e dec î t un pas .

Iub i rea şi respectul pen t ru copii ş i răspunderea pen t ru v i i to ru l lor cons t i tu ie a doua t r ă să tu ră impor­t a n t ă . I u b i r e a de copil începe cu d o r i n ţ a de a-1 avea. Omul a fost şi este f lămînd de v i i to r , f lămînd, în t r -un fel, de nemur i r e şi e t e r n i t a t e . Men ta l i t a t ea rel igioasă îl amăgeş te cu o e t e r n i t a t e metaf iz ică , î nvă lu i t ă în umbre le mis t e ru lu i . Uman i smul in tegra l a l prezen­tu lu i şi m a i ales cel a l v i i t o ru lu i nu ma i poa t e avea o asemenea v iz iune despre v i a ţ ă . Vi i toru l nos t ru s în t copii i noş t r i . Ne real izăm în copi i . Trebuie să avem sen t imen tu l acestei rea l izăr i . I nd iv idua l şi colect iv .

A t r e i a t r ă s ă t u r ă : convingerea că ne in tegrăm în socie ta tea nouă numai p r in famil ia nouă . Societa tea noas t ră amin t e ş t e pă r in ţ i lo r—noi a m spune , m a i ales bă rba ţ i lo r — acest lucru. Noua lege p r iv ind măsur i le con t ra d ivor ţu lu i sc înscrie pe aceas tă l in ie .

Legea la care ne refer im, ca orice lege c iv i lă , are evident un ca rac te r p roh ib i t i v , enumer înd măsur i de acest fel, ce t r e b u i e avu t e în vedere . É l e invită pe t ine r i — mai ales pe t î n ă r — să reflecteze serios îna in te de căsătorie ; ele obligă la reflexie şi m a i serioasă îna in te de o even tua lă despăr ţ i re . î n interesul lor, da r ma i ales al copi i lor .

Legea, c a n o r m ă jur id ică , are p u t e r e de lege pu r şj s implu , r ea lă şi ob iec t ivă , c înd e expres ie a une i nevoi reale şi ob iec t ive . E a dev ine ef ic ientă p e n t r u p romo­varea aces te i r e a l i t ă ţ i n u m a i d a c ă nu e l ă sa tă să se realizeze la voia haza rdu lu i . Toa te forţele t r e b u i e mobi l i za te pen t ru a o rea l iza conş t i en t şi s i s t emat i c . Aici un rol i m p o r t a n t îl au de îndep l in i t pegadogi i şi scr i i tor i i , — pedagogi i p r i n şcoală , scr i i tor i i p r i n ope­re le lor . Sarc ina nu e uşoa ră şi ea ţ i n e m a i a les de expe r i en ţ a de v i a ţ ă a celor ce s în t în cauză .

S t r ăbun i i aveau o vorbă î n ţ e l e a p t ă : „sub lege l iber­t á s " . L i b e r t a t e a ne e scumpă , da r nu poa t e ex is ta l i be r t a t e în afară de ord inea firească şi r a ţ i o n a l ă . Cînd legea nu e lege ,c icons t r îngere a rb i t r a ră ,nu poa t e e x i s t a l i b e r t a t e ; c înd l i be r t a t ea nu e l i be r t a t e c i desfrîu (în înţelesul ch ia r e t imologic a l cuv în tu lu i — adică l ipsă de frîne), nu m a i ex is tă lege. Cînd însă legea e firească, l i be r t a t ea e pos ib i lă , şi legea e posi­b i l ă — amîndouă s în t posibi le l ao la l t ă .

Legi le pen t ru p ro tec ţ i a famil ie i s în t legi pen t ru p ro tec ţ i a omulu i şi nu poa t e fi jus t i f ica tă n ic i o l ibe r t a te care lc-ar contrazice.

18

L I T E R A T U R A ŞI E D U C A Ţ I A

Alăturarea acestor două no ţ iun i este pen t ru un i i fie o adevăra tă impie ta te , fie rodul unei confuzii grosolane de t e rmen i . î m i iau dreptu l să revin a l t ă d a t ă , a ic i , asupra acestei chest iuni şi să demonstrez că, după părerea mea, de cele mai mul te ori , cei doi termeni s-au aflat într-un proces de in te rdependenţă . Acum aş vrea să mă opresc asupra unu i aspect par t i ­cular — dar cred — destul de impor tan t în pregăt i rea in te lectuală , morală şi estet ică a t inerei genera ţ i i . Mă gîndesc anume la ponderea pe care t rebuie să o aibe în cu l tu ra noastră monografia şi biografia l i te rară cu toate corolarele e i . Ca să evi t orice neînţelegere, aş vrea să spun de la bun început că ne aflăm astăzi într-o s i tua ţ ie i n f i n i t ' m a i fericită decît cu ani în u r m ă , cînd o folosire îngustă şi un i l a t e ra l ă a f rontului cr i t ic i i şi istoriei noastre l i terare făcea ca apar i ţ i a unei monografii sau a unei bio­grafii să fie o adevăra tă r a r i t a t e . Se perpetuau în p lanur i le edi tur i lor ani în şir aceleaşi nume care anun ţau monografii despre mari scr i i tor i , da r nu reuşeau să le aş tearnă pe hîrti 'e nici după zece an i . După unu l şi acelaşi s tudiu se perpe tua ca prefaţă, ca mică monograf ie, ca mare monografie (schirnbîndu-se uneori doar formatul) , ca ar t icol într-o carte a cr i t iculu i sau într-o culegere colectivă de s tud i i . S-a ajuns la s i t ua ţ i a nep lăcu tă ca un singur s tudiu să vadă lumina t iparu lu i de pa t ru , cinci or i , deşi era ev ident depăşi t , ş i nu pentru că ar fi fost rea lmente cerut de pub l i c , ci pen t ru că era mul t mai s implu pentru un i i redactori să meargă pe d rumur i bă t ă to r i t e . Dacă o asemenea s i tua ţ ie este acum de domeniul t r ecu tu lu i , nu-i mai pu ţ in adevăra t că reminiscenţe ale unu i asemenea mod de a g îndi se mai întî lnesc încă. Dar aceea ce mi se pare cu adevăra t îmbucură tor este faptul că în b ibl io teca noastră s-au a lă tu ra t în u l t imi i ani s tudi i despre mar i i scri i tori clasici , despre principalele curente l i terare , că avem descris în l inii mar i peisajul l i te ra tur i i noast re , că s-a început invest igarea unor scr i i tor i mai „dif ici l i" , că şi acolo unde încă n-au apăru t monografii s în t puse ja loane ferme pr in prefeţele şi s tudi i le in t roduct ive apă ru te . Ne bucură deasemeni şi un fapt ce mi se pare a demonst ra sp i r i tu l larg, vizi­unea modernă a edi tur i lor noastre şi anume faptul că despre acelaşi autor sau pe aceeaşi temă apar mai mul te monografii şi s tud i i , că monopolul despre care vorbeam, ins t i tu i t fie dfe mediocri , fie de oameni neproduct ivi este pe cale de d i spar i ţ i e .

N u am in ten ţ i a să fac aici un b i l an ţ , deoarece ar t rebui să transform ar t icolul într-o înşiruire de nume şi opere. Mi-aş pe rmi te , pornind de la consta tarea acestei s i tua ţ i i care ne-a d a t tu tu ro r pr i le jur i de sat isfacţ ie , să pun în discuţ ie cî teva probleme. Mai în t î i cred că o anume anchiloză şi un anume spi r i t ru t in ie r , nepr ie lnic inovaţ ie i , se mai face încă s imţ i t . Să ne g îndim m a i b ine : monografii propriu-zise despre scri i tori i noştr i apar în fond numai la E d i t u r a pent ru l i t e ra tu ră . I n i ţ i a t i v a ma i m u l t decît l ăudabi lă şi p l ină de foloase a Ed i tu r i i t inere tu lu i de a t ipă r i colecţia de micromonografi i nu este de n a t u r ă , deocamdată , a s t imu la cercetările cr i t ice , deoarece un sp i r i t re t icent face ca în n u m ă r u l apar i ţ i i lor să preva­leze reedi tă r i le . Ori o colecţie nu-şi poa te impune un profil p ropr iu , decît pr in ceea ce aduce cu adevăra t nou. Ori un r i t m prea încet faţă de cerinţele p i e ţ i i , mi se pare că mai exis tă încă în acest sector a l ed i tu r i i , care a avu t şi real izăr i demne de laudă . Aş men ţ iona aici preţioasele cu­legeri din opera cr i t ică a lui Tudor Vianu , Al . Ph i l i pp ide , O . Călinescu. Dar nu şt iu cine şi în numele căror pr incipi i poate opri o ed i tu ră , ce poar tă numele de ed i tu ră a tineretului, să t ipărească monografii dezvol ta te despre scri i tori i noştr i şi s tud i i de mar i propor ţ i i (cred că o car te de t ipu l celei semnate de G. C. Nicolescu, Şcoala literară de la „Contemporanul", pledează cu prisosinţă pent ru acest p r inc ip iu) . Cred că o d a t ă pentru to tdeauna asemenea de l imi tă r i t rebuie să d ispară , şi un sector a t î t de impor tan t ca acela al t ipă r i r i i de monografii şi s tud i i să fie diversif icat şi împăr ţ i t pe to t ansamblu l ed i tor ia l . P e n t r u ' c ă iarăşi nu ş t iu de ce şi în numele căruia pr incipiu E d i t u r a d idac t ică nu ar t ipăr i asemenea s tudi i şi monografi i , ci numai cursuri univers i ta re şi ele într -un t iraj extrem de res t r îns . Pent ru că nu ş t iu de ce şi în numele cărui pr incipiu E d i t u r a şt i in­ţifică (edi tură ce are a t î t de frumoase şi de interesante in i ţ ia t ive în u l t i m a vreme) nu ar acorda un spa ţ iu şi mai larg acestor preocupăr i , b ineînţeles fără să şt irbească profilul e i . E m u l a ţ i a creatoare între toţ i aceşti factori ar duce în mod sigur la un sal t ca l i t a t iv .

Am mai avut prilejul şi a l t ăda tă să vorbesc despre osificarca unor colecţii şi de acceptarea unor asemenea fenomene.

Cred că una din cauze este această slabă racordare la experienţa unor edituri străine, cu îndelungă ac t iv i ta te . Mă gîndesc cît de utilă ar fi, de pi ldă, o colecţie de tipul celei t ipări te de „Marabout", care editea­ză cărţi destinate tineretului, pe profilul diferitelor vîrste.

Pent ru ce pledez în fond? Pen t ru o mai mare diversificare a acestui sector , pentru exis tenţa unui sp i r i t s t i m u l a t i v rea l , pentru d ispar i ţ ia r i g i d i t ă ţ i i .

A fixa prea s t r ic t profilul unei ed i tur i echivalează pe acest tărî'm cu îngrădirea in i ţ i a t ive i , ceea ce duce la somnolenţă şi pas iv i t a t e . De ce am spus pe acest tăr'tm? Deoarece în momentu l cînd şcoala românească are o asemenea pondere în v i a ţ a pa t r i e i , în momentu l în care s tudiul l i te ra tur i i devine o componentă a formării v i i to ru lu i ce tă ţean , acest sector al acti­v i t ă ţ i i edi tor iale t rebuie p r iv i t cu max imă a ten ţ i e şi ex igenţă .

De altfel , interviul pe care directorul Editurii Tineretului — Alexan­dru Georgescu — . 1-a acordat revistei „Colocvii" (publicat în numărul tre­cut) anunţa nu numai cîteva titluri noi, dar şi — aceasta mi se pare a fi cu deosebire important — cîteva direcţii noi, în care se va îndrepta act ivi ta tea acestei instituţii , pentru a corespunde numelui şi menirii ei. Ele se adaugă unui şir de alte iniţiative din ultimii ani, care au făcut din această Ed i tu ră 'o prezenţă vie şi eficientă în cultura noastră . Recunosc, a fost o operaţie grea, care a cerut efort, pricepere, muncă susţinută, pentru a desţeleni un teren în care suficienţa, spiritul rutinier şi închistat îşi puseseră o ampren tă extrem de vizibilă.

V A L E R I U R Â P E A N U

NOTE DE

LECTURĂ

N

< t—

X z Ui O

Î7> O z UJ >

• z

O O <

N u m ă r u l m a r e d e o p e r e d e d i c a t e v i e ţ i i l u i M i c h e l a n ­g e l o B u o n a r r o t i m ă r t u r i s e ş t e u i m i r e a c o n s t a n t ă a e p o c i ­l o r u l t e r i o a r e î n f a ţ a u n e i c o v î r ş l t o a r e p e r s o n a l i t ă ţ i u r n a n e .

F a s c i n a ţ i a o a m e n i l o r d i n t o a t e t i m p u r i l e p e n t r u b i o ­g r a f i a m a r e l u i f l o r e n t i n e s t e e x p l i c a b i l ă . D e s p r e t i t a n u l R e n a ş t e r i i i t a l i e n e , p e d r e p t e . u v î n t s e p o a t e s p u n e c a a n ă z u i t s ă s e î n f r u n t e p e p l a n a r t i s t i c c u î n t r e g E v u l m e d i u .

P e r s o n a l i t a t e f a n t a s t i c ă , M i c h e l a n g e l o , o m u l a c e l a s c u n d , f i r a v ş i t r i s t , a l ă s a t o o p e r ă t u l b u r ă t o a r e a c ă r e i c o o r d o n a t ă l ă u n t r i c ă a b s o l u t ă e s t e l u p t a o m u l u i c u u n i ­v e r s u l , l u p t ă d i n c a r e s e n a ş t e f r u m u s e ţ e a f i z i c ă ş i m o r a l ă a c e l u i m e n i t s ă a d u c ă r a ţ i u n e I n l u c r u r i : o m u l . V i a ţ a ş i o p e r a m a r e l u i a r t i s t s e l u m i n e a z ă r e c i p r o c . B t n t u i t d e c o n t r a r i i , a a v u t o e x i s t e n t ă m i s t u i t ă d e p a s i u n i f u n d a m e n ­t a l e c a r e ş i - a u g ă s i t e x p r e s i a î n c e e a c e ş t i m a f i f o s t p a s i u ­n e a s a p e n t r u g r a n d i o s ş i m o n u m e n t a l î n a r t ă . L a f r e s c a d e p e b o l t a C a p e l e i S i x t i n e a l u c r a t s i n g u r p a t r u a n i î n ­c h e i a ţ i . A p r o i e c t a t m o n u m e n t u l f u n e r a r a l p a p e i I u l i u a l I l - l e a , c a r e a r f i t r e b u i t s ă a i b ă p a t r u z e c i d e s c u l p t u r i , t n t r e c î n d m ă r i m e a n a t u r a l ă ş i a c e s t p r o i e c t i n t e n ţ i o n a s ă - l r e a l i z e z e U e a s e m e n e a s i n g u r . î n t i m p c e s u p r a v e g h e a t ă i e r e a m a r m u r i i d i n c a r i e r e l e C a r r a r e i v i s a s ă s c u l p t e z e î n t r e g m u n t e l e . T o a t e m a r i l e s a l e s t a t u i : D a v i d , M o i s e , C e i d o i S c l a v i , Z i u a , A m u r g u l , A u r o r a ş i . N o a p t e a p o a r t ă p e c e t e a a c e s t u i g e n i a l s i m ţ a l m o n u m e n t a l u l u i .

I r v i n g S t o n e p o r n e ş t e d e l a d o c u m e n t e ş i m ă r t u r i i , d a r c o m p l e t e a z ă b i o g r a f i a c u d i a l o g u r i ş i s i t u a ţ i i p r e s u p u s e , d a t o r i t a c ă r o r a c a r t e a s a n u e s t e o l u c r a r e a s t r i c t ş t i i n ţ i ­f i c ă , c i m a i d e g r a b ă u n r o m a n b i o g r a f i c c o m p u s d i n v a r i a -ţ i u n i p e o t e m ă d a t ă , p r i n c a r e î n c e a r c ă s ă r e c o n s t i t u i e s p i r a l a u n e i v i e ţ i d e t i t a n . U r m ă r i n d d e z v o l t a r e a p e r s o n a ­l i t ă ţ i i l u i M i c h e l a n g e l o , a u t o r u l c ă r ţ i i „ A g o n i e ş i e x t a z " a i n s i s t a t a s u p r a a c e l o r l a t u r i d i n v i a ţ a m a r e l u i s c u l p t o r , p i c t o r , a r h i t e c t ş i p o e t f l o r e n t i n c a r e r e l i e f e a z ă v o i n ţ a , a p r o a p e s u p r a o m e n e a s c ă , a o m u l u i d e g e n i u , a n g a j a t c u t o a t ă f i i n ţ a î n d e s ă v â r ş i r e a i d e a l u l u i s ă u e s t e t i c .

D i n d r a m a t i s m u l s i t u a ţ i i l o r d e s t i n u l u i a c e s t u i t i t a n , î n f ă ţ i ş a t e c u t a l e n t d e a u t o r u l e n g l e z , s e d e s p r i n d e s e n s u l î n a l t e d u c a t i v a l c ă r ţ i i .

T r a d u c e r e a î n r o m â n e ş t e e s e m n a t ă d e G e o D u m i t r e s c u ş i L i a n a G e o r g c s c u , i a r i n t e r e s a n t u l s t u d i u i n t r o d u c t i v e s t e s e m n a t d e D a n G r i g o r e s c u .

I O A N A B A N T A Ş

Recomandări de cărţi pe vîrste şcolare Versuri, povestiri, reportaje

6 - 8 ani I O N C R Î N G U L E A N U : B u c u r i i p e n t r u e o p i i . I l u s t r a ţ i i d e A l b i n

• S t ă n e s c u . 3 8 p . P r e ţ : 6 l e i . E d i t u r a t i n e r e t u l u i . P o e z i i î n c a r e s e d e s c r i u a n i m a l e , i n s e c t e , a n o t i m p u r i , f e n o m e n e a l e

n a t u r i i . T o n u l ş ă g a l n i c , c o m u n i c a t i v , f a c e a t r a c t i v e v e r s u r i l e , c e l e m a i i z b u t i t e f i i n d c e l e d e s p r e a n o t i m p u r i .

I l u s t r a ţ i i b o g a t ş i v i u c o l o r a t e , d e s e n u l m o d e r n , c l a r , p l i n d e p o e z i e . A r f i d e d o r i t c î t m a i m u l t e ' c ă r ţ i i l u s t r a t e a t î t d e f r u m o s . 1 0 - 1 5 a n i

I O N B R A D , I O N M I C L E A : F i i c a D u n ă r i i ş l a m a r i i . M a c h e t ă d e E u g e n M i b ă e s c u . 4 5 p . P r e ţ : 3 0 l e i . E d i t u r a t i n e r e t u l u i .

A l b u m c o n ţ i n î n d a d m i r a b i l e f o t o g r a f i i d i n l u m e a f l o r e i , a f a u n e i d u n ă r e n e ş i m a r i t i m e , î n s o ţ i t e d e v e r s u r i p l i n e d e g r a ţ i e ş i g i n g ă ş i e .

D e s p r e o c a r t e a s e m ă n ă t o a r e , s e m n a t ă d e a c e i a ş i a u t o r i , G . C ă l i ­n e s c u a f i r m a c ă e s t e „ O c a r t e î n e î n t ă t o a r e " ş l c ă „ A m î n d o i a u t o r i i a u f ă c u t o o p e r ă î n a l t e d u c a t i v ă , p l i n ă d e f a n t e z i e . . . "

C A R N E L I U R E D A : T a i n a c e t ă ţ i i . C o l e c ţ i a „ C l u b u l t e m e r a r i l o r " . C o p e r t a d e A l b i n o t ă n e s c u . 5 9 p . P r e ţ : 1 , 5 0 l e i . E d i t u r a t i n e r e t u l u i .

C u a c e a s t ă p o v e s t i r e i s t o r i c ă s e d e s c h i d e s e r i a d i n „ C l u b u l t e m e r a r i ­l o r " , c o l e c ţ i e m e n i t ă s ă s a t i s f a c ă s e t e a d e o s e b i t ă m a n i f e s t a t ă d e t i n e r e t p e n t r u l i t e r a t u r a d e a v e n t u r ă . î n t î m p l ă r i l e d i n „ T a i n a c e t ă ţ i i " s î n t I n s p i ­r a t e d i n f a p t e i s t o r i c e r e a l e , p e t r e c u t e î n a n u l 3 3 5 î . e . n . c î n d m a c e d o n e ­n i i , c o n d u ş i d e A l e x a n d r u c e l M a r e , - a u v e n i t l a D u n ă r e s ă s u p u n ă p e t r i b a l i , i n t r î n d î n c o n f l i c t ş i e u a l i a ţ i i a c e s t o r a , g e ţ i i d i n s t î n g a D u n ă r i i , î n a l t e l e c a l i t ă ţ i m o r a l e a l e e r o i l o r s î n t p i l d e d e m n e d e u r m a t p e n t r u t i n e ­r e t u l n o s t r u . C a r t e a e s t e i n s t r u c t i v ă p r i n m u l t i p l e l e d a t e e t n o g r a f i c e , g e o g r a f i c e , i s t o r i c e .

L E O N I D P E T R E S C U : T I c a ş i R i c a t n t a r a i m p o s i b i l u l u i . C o l e c ţ i a , . S ă ş t i m " . 9 6 . p . P r e ţ : 1 0 l e i . E d i t u r a t i n e r e t u l u i .

P l e c î n d î n v a c a n ţ ă , e r o i i c ă r ţ i i a j u n g î n t r - o ţ a r ă i m a g i n a r ă u n d e n u a c ţ i d h e a z ă n i c i u n a d i n b i n e c u n o s c u t e l e l e g i : m a g n e t i s m u l , e l e c t r i c i ­t a t e a , c ă l d u r a e t c . C e i d o i c o p i i v o r s i m ţ i „ p e p i e l e a l o r " c e î n s e m n ă ­t a t e a r e f i e c a r e d i n l e g i l e î n v ă ţ a t e ş i c e s - a r î n t î m p l a d a c ă a c e s t e a n u a r a c ţ i o n a .

L u c r a r e a e s t e d e o s e b i t d o i n s t r u c t i v ă , c o m p l e t î n d c u n o ş t i n ţ e l e d e f i z i c ă a l e e l e v i l o r ; e a a t r a g e a t e n ţ i a a s u p r a p r i m e j d i e i d e r i v a t e d i n n e ­c u n o a ş t e r e a l e g i l o r f i z i c e .

M I H A I N E G U L E S C U : O r a ş u l l u i P i n t é r t . I l u s t r a ţ i i d e P a u l E r d ő s . 1 2 . 8 . p . P r e ţ : 3 , 5 0 l e i . E d i t u r a t i n e r e t u l u i .

R e p o r t a j d e s p r e R a i a M a r e , ţ n c a r e a p a r s u g e s t i v d e s c r i s e b o g ă ţ i ­i l e s i f r u m u s e ţ i l e r e g i u n i i , î n c a r e s î n t p r e z e n t a t e e v e n i m e n t e , f a p t e t r e c u t e ş i p r e z e n t e d i n v i a ţ a r e g i u n i i p r e c u m ş i o a m e n i i c a r e a u m i l i t a t p e n t r u b i n e l e ş i f e r i c i r e a s e m e n i l o r l o r .

C a r t e a s e c i t e ş t e c u p l ă c e r e , f i i n d i n s t r u c t i v ă ş i e d u c a t i v ă .

Z. R.

19

C O M E N T A R I I d i s c o t e c a

Trăinicia familiei

P o r n i n d d e l a c o n s t a t a r e a c ă u n i n d i v i d s i n g u l a r e s t e o s t r a n i e e x c e p ţ i e , î n c o n t e x t u l s o c i e t ă ţ i i n o a s t r e a c t u a l e , V i c t o r C l i m e s e u , m e d i c e m e r i t , i a I n d e z b a ­t e r e p r o b l e m a f a m i l i e i , a i m p o r t a n t e i a c e s t e i a î n s t r u c t u r a s o c i a l ă c o n t e m p o ­r a n ă („Tomis" n r . 4 . — o c t o m b r i e ) . C ă m i n u l , s c r i e a u t o r u l a r t i c o l u l u i , i m p l i c ă o b l i g a ţ i i m a j o r e , s o c i a l e ş i u m a n e , l a î n d e p l i n i r e a c ă r o r a t r e b u i e s ă c o n c u r e t o i i m e m b r i i c a r e î l a l c ă t u i e s c .

T r ă i n i c i a c e l u l e i f a m i l i a l e e s t e d e t e r m i n a t ă d e e x i s t e n ţ a c o p i i l o r . E i s î n t l i a n t u l c e u n e ş t e i n t i m , m o n o l i t i c e n e r g i a a f e c t i v ă a p ă r i n ţ i l o r , c o n s a c r î n d - o u n u i s e n s d e v i a ţ ă s u p e r i o r . I n c l i m a t u l s p i r i t u a l a l f a m i l i e i , a r a t a a u t o r u l , t r e b u i e s ă g ă s e a s c ă c o p i l u l t e m e l i a v i i t o a r e i s a l e p e r s o n a l i t ă ţ i , r ă d ă c i n i l e u n e i e t i c i d e m n e , c i v i l i z a t e , c o m p a t i b i l ă c u e p o c a s o c i a l i s t ă . E d u c a ţ i a v i i t o r i l o r c e t ă ţ e n i r e v i n e î n p r i m u l r î n d f a m i l i e i c a r e t r e b u i e a j u t a t ă d e şcoală ş i d e t o a t e o r g a n i z a ţ i i l e s o c i a l e .

Responsabil i tatea educatorilor

I n r e p o r t a j u l - a n c l i e t ă , „ A l o — 2 2 . 2 2 . 2 2 — E v e n i m e n t e " , s e m n a t d e G e o r g e R a d u C h i r o v i c i î n Gazeta literară d e j o i 2 0 o c t . 1 9 6 6 , r e p o r t e r u l f i x e a z ă . î n o b i e c ­t i v c î t e v a a s p e c t e n e g a t i v e î n t î l n i t e î n v i a ţ ă , i l u s t r a t e î n d i v e r s e î m p r e j u r ă r i d e i n d i v i z i c e r t a ţ i c u n o r m e l e c o n v i e ţ u i r i i c i v i l i z a t e , s i a c ţ i u n i l e p e c a r e f a c t o r i i d e o r d i n e a i v i e ţ i i s o c i a l e ( o p i n i a p u b l i c ă , o r g a n e l e d e m i l i ţ i e ) l e î n t r e p r i n d p e n t r u a s i g u r a r e a l i n i ş t e i c e t ă ţ e n i l o r .

A u t o r u l p r e z i n t ă l a î n c e p u t u l a n c h e t e i c a z u r i l e u n o r d e l i c v e n ţ i v î r s t n i c i , a p o i a l e u n o r d e l i c v e n ţ i m i n o r i ( c o p i i n e s u p r a v e g h e a ţ i c a r e f u r ă , t i n e r e f e t e , e l e v e d e ş c o a l ă , c a r e s e a f l ă i a o r e U r z i i I n l o c a l u r i î n c o m p a n i a u n o r i n d i v i z i d i s c u ­t a b i l i s u b r a p o r t e t i c : h u l i g a n i , s c a n d a l a g i i , a l c o o l i c i ) , v r î n d s ă s u g e r e z e c ă a s e ­m e n e a i n d i v i z i , c e c u g r e u p o t f i r e e d u c a ţ i , s e r e c r u t e a z ă d i n r i n d . n l a c e l o r a c a r e l a o v î r s t a t î n ă r a a u s c ă p a t d e s u b c o n t r o l u l e d u c a t o r i l o r . R e p o r t e r u l a t r a g e a t e n ­ţ i a t u t u r o r c e l o r c e r ă s p u n d d e e d u c a ţ i a c o p i l u l u i ş i î n s p e c i a l p ă r i n ţ i l o r a s u p r a r e s p o n s a b i l i t ă ţ i i ş i a t e n ţ i e i c u c a r e t r e b u i e a c ţ i o n a t a i c i , î n c o p i l ă r i e , u n d e m a ­t e r i a u m a n ă e s t e u ş o r d e m o d e l a t .

Sociologia familiei

î n a r t i c o l u l „ S o c i o l o g i a f a m i l i e i " , p u b l i c a t î n r e v i s t a „Ramuri" n r . 1 0 ( o c t . 1 9 6 6 ) , O v i d i u T r ă s n e a d e z b a t e u n e l e p r o b l e m e s p e c i f i c e a c e s t e i n o i r a m u r i d e c e r c e t a r e , d e o d e o s e b i t ă - a c t u a l i t a t e . H o l u l i m p o r t a n t a l f a m i l i e i î n l u m e a n o a s ­t r ă , i n f l u e n ţ a e i d e o s e b i t ă a s u p r a v i e ţ i i s o c i a l e , e x t i n d e r e a f o r m e l o r s o c i a l e d e c r e ş t e r e ş i e d u c a r e a c o p i i l o r ş i î n c u r a j a r e a m a t e r n i t ă ţ i i s i n t e l e m e n t e c a r e f a c

' d i n f a m i l i e o c e l u l ă a c t i v ă a m a r e l u i c o l e c t i v s o c i a l i s t . î n a c e s t e c o n d i ţ i i , p r o ­b l e m a r e l a ţ i i l o r d e f a m i l i e n u m a i p o a t e f i c o n s i d e r a t ă d o a r o c h e s t i u n e p e r s o n a l ă .

D u p ă c e a m i n t e ş t e t r a d i ţ i i l e p r o g r e s i s t e a l e c e r c e t ă r i l o r î n d o m e n i u l s o c i o ­l o g i e i f a m i l i e i , d i n ţ a r a n o a s t r ă , a u t o r u l a r a t ă c ă e f o r t u r i l e a c t u a l e a l e c e r c e t ă ­t o r i l o r t r e b u i e o r i e n t a t e c ă t r e c l a r i f i c a r e a u n o r p r o b l e m e p r o p r i i v i e ţ i i d e f a m i ­l i e , î n f u n c ţ i e d e m e d i u l s o c i a l c o n c r e t : c o n d i ţ i i l e f a m i l i e i c u s a u f ă r ă c o p i i , c u f e m e i a o c u p a t ă î n c î m p u l m u n c i i , s a u d e d i c a t ă e x c l u s i v v i e ţ i i c a s n i c e e t c . A c e s t e c e r c e t ă r i v o r t r e b u i s ă e v i d e n ţ i e z e e l e m e n t e l e e s e n ţ i a l e c a r e a u c e a m a i m a r e i m p o r t a n ţ ă î n c r e ş t e r e a d e m o g r a f i c ă a n a ţ i u n i i .

S a l u t ă m p r e o c u p a r e a c o n s t a n t ă a r e v i s t e i c r a i o v e n e p e n t r u p r o b l e m e l e e d u ­c a t i v e ş i n i v e l u l î n a l t ş t i i n ţ i f i c î n c a r e s î n t a b o r d a t e .

Educaţia patriotică a tineretului

R e v i s t a „Argeş" nr. 5, p e o c t o m b r i e , g ă z d u i e ş t e î n t r - u n a d i n p a g i n i l e s a l e o i n t e r e s a n t ă d e z b a t e r e p e t e m a f o r m ă r i i p r o f i l u l u i m o r a l a l t i n e r e i g e n e r a ţ i i î n s p i r i t u l p a t r i o t i s m u l u i s o c i a l i s t .

î n a r t i c o l u l c a r e d e s c h i d e a c e a s t ă d i s c u ţ i e , pro/, univ. Miron Constantinascu r e l e v ă d e o s e b i t a f o r ţ ă e d u c a t i v ă p e c a r e o e x e r c i t ă a s u p r a g î n d u r i l o r ş i s e n t i m e n ­t e l o r t i n e r e t u l u i c u n o a ş t e r e a d i r e c t ă , n e m i j l o c i t ă a l o c u r i l o r i s t o r i c e ş i a m a r i l o r c o n s t r u c ţ i i d e a z i : „înir-o seînteietoare şi caldă duminică de octombrie treceam prin Călugăreni, parcurgind cele trei poduri de peste Neajlov, dintre care cel mai mare este străjuit la capelele sale de efigia voievodului muntean. Pe malul apei, un ofiţer explica unui grup de ostaşi condiţiile şi mersul bătăliei de acum aproape patru secole.

De pe dealul din faţă scobora un pilc de pionieri în pas aproape cadenţat, îndreptîndu-se spre aceleaşi locuri. Gîndurile tuturor erau îndreptate spre gloriosul trecut. Istoria devenea prezentă cuprinzînd conştiinţele ostaşilor, copiilor, trecătorilor". C u n o a ş t e r e a i s t o r i e i l a f a ţ a l o c u l u i , a c o l o u n d e f i e c a r e p i a t r ă a m i n t e ş t e d e t r e ­c u t s a u d e e f o r t u l o a m e n i l o r c o n t e m p o r a n i p e n t r u p r o s p e r i t a t e a n e a m u l u i , t r e ­z e ş t e î n s u f l e t u l e l e v i l o r e m o ţ i a f a p t u l u i a u t e n t i c , a u r e o l î n d d a t e l e a b s t r a c t e a l e c r o n i c i l o r . F o r ţ a e d u c a t i v ă a l o c u r i l o r i s t o r i c e d e v i n e c u a t î t m a i m a r e , c u c î t t i n e r i i l u c r e a z ă e i î n ş i ş i p e ş a n t i e r e l e a r h e o l o g i c e s a u a l e n o i l o r c o n s t r u c ţ i i d e a z i , m u n c a v o l u n t a r ă e n t u z i a s t ă c o n s t i t u i n d o î n a l t ă ş c o a l ă a d r a g o s t e i d e ţ a r ă .

î n c u p r i n s u l p a g i n i i u n g r u p d e z e c e c a d r e d i d a c t i c e d i s c u t ă p r o b l e m a e d u ­c a ţ i e i p a t r i o t i c e a t i n e r e t u l u i . F i e c a r e o b i e c t d e s t u d i u — r e l e v ă î n i n t e r v e n ţ i i l e l o r p a r t i c i p a n ţ i i — o f e r ă , i n d i f e r e n t d e c o n ţ i n u t u l l o r r e a l i s t s a u u m a n i s t , v a s t e p e r s p e c t i v e p e n t r u m u n c a d e e d u c a r e a e l e v i l o r ş i d e c u l t i v a r e î n c o n ş t i i n ţ a l o r a u n o r s e n t i m e n t e , c o n v i n g e r i ş i a t i t u d i n i p a t r i o t i c e a c t i v e .

F i z i o n o m i a p a g i n i i e s t e î n c h i p f e r i c i t c o m p l e t a t ă d e u n v i b r a n t d o c u m e n t c o m u n i c a t d e c o n f . u n i v . A u g u s t i n Z . N . P o p : u n f r a g m e n t d i n t r - o c u v î n t a r e r o s ­t i t ă d e G . V î l s a n , d u p ă u n i r e a d i n 1 9 1 8 , î n f a ţ a e l e v i l o r d e l i c e u d i n O r a d e a .

A b o r d î n d a c e a s t ă m e r e u a c t u a l ă t e m ă , r e v i s t a p i t e ş t e a n ă c o n t r i b u i e î n c h i p p o z i t i v l a d e z b a t e r e a c o m p e t e u t ă a p r o b l e m e l o r l e g a t e d e f o r m a r e a c o n ş t i i n ţ e i p a t r i o t i c e a t i n e r e t u l u i .

Âutoeducaţia

P r i n p r i z m a i d e i i c ă p r o c e s u l a u t o e d u c a ţ i e i e s t e d o a r u n a s p e c t p a r t i c u l a r a l e d u c a ţ i e i , C o n s t a n t i n R u s u , a u t o r u l a r t i c o l u l u i „ D e t e r m i n ă r i l e a u t o e d u c a ţ i e i " („Ateneu" n r . 1 0 — o c t 1 9 6 C ) g ă s e ş t e o p r i m ă d e t e r m i n a r e a a c e s t u i f e n o m e n î n

f a p t u l c ă î n d e s f ă ş u r a r e a l u i s u b i e c t u l c a r e f o r m e a z ă ş i o b i e c t u l c a r e i a f o r m ă c o i n c i d î n c a d r u l a c e l e i a ş i p e r s o a n e . U n o m a c ţ i o n e a z ă a s u p r a s a c o n f o r m c a r a c ­t e r u l u i , v o i n ţ e i ş i g î n d i r i i , c a r e s î n t a l e s a l e , d a r p e c a r e n u e l s i n g u r ş i l e - a f o r ­m a t . A ş a d a r â u t o e d u c a ţ i a e s t e u n e f e c t p r e l u n g i t a l e d u c a ţ i e i , o c o n t i n u a r e a e i ş i o î m b i n a r e c u e a . î n a u t o e d u c a ţ i e i n f l u e n ţ e l e e x t e r n e n u m a i a c ţ i o n e a z ă c a f a c t o r i c o n s t r î n g ă t o r i . O m u l î n ţ e l e s e î n m o d c o n ş t i e n t n e c e s i t a t e a ş i î ş i s t a b i l e ş t e p e a c e a s t ă b a z ă l i n i a p e r s o n a l i t ă ţ i i s a l e ş i i d e a l u l d e v i a ţ ă .

î n c u n u n a r e a a c ţ i u n i i t u t u r o r f a c t o r i l o r e d u c a t i v i ( f a m i l i e , ş c o a l ă , s o c i e t a t e ) , â u t o e d u c a ţ i a e s t e u n ' p r o c e s h o t ă r î t o r î n f o r m a r e a c a r a c t e r u l u i ş i c o n d u i t e i u m a n e , d e a c e e a , c u n o a ş t e r e a ş t i i n ţ i f i c ă a p a r t i c u l a r i t ă ţ i l o r ş i l a t u r i l o r s p e c i f i c e a l e a c e s t u i f e n o m e n e s t e o n e c e s i t a t e i m p e r i o a s ă ş i a c t u a l ă p e n t r u t o ţ i e d u c a t o r i i : p s i h o l o g i , p e d a g o g i , p r o f e s o r i ş i p ă r i n ţ i ,

E L E N A B A L T A G

Nu numai pelicula are memorie — cum ne-o reaminteşte titlul unei populare emisiuni a Televiziunii noastre — ,ci şi discul. Reţinerea pe disc a vocii unor scriitori şi poeţi de seamă, citind din propria, lor creaţie {uneori şi din aceea a altor mari literaţi), constituie un act de cultură cu o deosebită semnificaţie. Cine altul decît autorul însuşi poate cunoaşte în cele mai infime detalii sensurile ascunse ale operei sale? Lectura sa — chiar dacă nu prezintă însuşiri „actoriceşti" în înţelesul curent al termenului —

GLASUL SCRIITORILOR constituie un îndreptar de o nepre­ţuită valoare pentru toţi cei pe care-i interesează cunoaşterea în profunzime a creaţiei sale, desco­perirea intenţiilor care au stat la baza procesului de concepţie al autorului. O anumită intonaţie, o anumită frazare, o anumită ac­centuare pot fi pe deplin edifica­toare in această privinţă. Este ca şi cînd un compozitor ar înregistra — ca interpret — una sau. mai multe din . lucrările sale, oferind viitorilor executanţi „modelul" de urmat (cazul, de altfel extrem de rar, al lui Enescu, de la care ne-au rămas imprimări proprii ale sona­telor sale de vioară nr. 2 si 3). Dacă la. compozitori realizarea unor ase­menea înregistrări esle insă condi­ţionată de stăpînirea corespunză.-toare a măiestriei interpretative, scriitorii trebuie doar să se aşeze în faţa microfonului şi să citească. De-ar fi existat o asemenea posibi­litate pe vremea lui Eminescu! Astăzi, însă, posibilitatea există, şi ca este folosită pentru realizarea unor asemenea discuri de cel mai înalt interes documentar şi artistic.

Iată, de pildă, cele două discuri de pe care răsună molcomul grai moldovenesc al marelui nostru Mihail Sadoveanu. Citind din propria sa lucrare „La Moldova" sau din „Amintirile din copilărie" ale lui Creangă (disc nr. EXD 30), evocînd viaţa şi opera celui­lalt mare Mihail — Eminescu — sau recitind din versurile acestuia (disc nr. EXD 1051), Sadoveanu

ne oferă o pildă a modului în care se pot evidenţia valorile de conţi­nut ale unui text fără a recurge la nici un fel de artificiu actoricesc.

Sau iată recitalul de versuri ar­gheziene citite de către autor (disc nr. EXE 0101). Oricine îl ascultă pe Tudor Arghezi în „Testament" sau în „Cintec de seară", nu poate să nu fia impresionat de bogăţia de sensuri care i se relevă în ciuda curgerii aparent uniforme a lectu­rii, atît de caracteristică marelui • nostru poet.

în împrejurări speciale — cu caracter dramatic — a putut fi realizat discul intitulat „George Călinescu citeşte din versurile sale" (disc. nr. EXD 1100). Invitat să înregistreze un astfel de recital, re­gretatul scriitor, critic literar, dra­maturg şi poet a realizat o serie de imprimări la magnetofonul său personal, cu titlu, pregătitor. îm­bolnăvirea şi appi moartea sa au împiedicat efectuarea înregistrări­lor în studioul Casei noastre de discuri. Prin bunăvoinţa soţiei ma­estrului, imprimările personale au fost puse la dispoziţia „Electrecor-dului", trecute prin filtre speciale în vederea corectării imperfecţiu­nilor de înregistrare şi apoi impri­mate pe disc. în felul acesta s-a. putut pune la dispoziţia publicu­lui larg documentul de preţ al vocii lui George Călinescu, citind din versurile sale cu acel specific ritm de prozodie antică, cu accente re­torice, aşa cum obişnuia să recite invitaţilor săi. Recent, un nou disc din această serie (nr. EXE 0228) a permis iubitorilor operei poetice a lui Victor Eftimiu să asculte glasul cald, vibrant, adese­ori cu inflexiuni patetice, al au­torului, într-o selecţie antologică de versuri, din care nu lipsesc met cunoscutele sale sonete, nici fai­moasa „Baladă a anului" din „Co­coşul negru".

Audierea acestor discuri in ca­drul organizat al procesului de învăţămînt poate prilejui nu nu­mai cunoaşterea mai aprofundată a unor texte valoroase ale litera­turii noastre (comentate, pe mapele discurilor respective, de către critici literari competenţi), ci înainte de toate crearea unui contact viu cu însuşi autorul lucrărilor, de o in­contestabilă forţă educativă.

E D G A R E L I A N

20

M I C A

B I B L I O G R A F I E

C O l O C V I I

SCÎNTEIA Faci l i ta tea sentinţei dc di­

vorţ — d e M i n a i S t o i a n - - 7 o c t .

Cum este format gustul e levi lor pentru frumos — a n c h e t ă r e a l i z a t ă d e . M i h a i I o r d ä n e s c u — S o c t .

Calea a f i rmăr i i — d e G e o r -g e R a d u C h i r o v i c i — 1 2 o c t .

Portretul spi r i tua l a l ele­vu lu i de l iceu — d e P a u l Diaeonescu — i S o c t .

î n serios despre jocul co­pi i lor — d e V i r g i l C a r a b a , c e r c e t ă t o r p r i n c i p a l l a I n s t i ­t u t u l d e ş t i i n ţ e p e d a g o g i c e - 2 1 o c t .

Călători c landest ini — d e M a n o l c A u n e a n u — 3 0 o c t .

Autori tate, nu t i ranie — d e U r s u l a Ş c h i o p u — 3 1 o c t .

SCÎNTEIA TINERETU­LUI

Spune-mi cu cine te aduul , ea să-ţ i spun cino eşti — d c

M i h a i T o d e a — 1 3 o c t . Cine sînt păr inţ i i l o r i —

r e p o r t a j - a n e h e t ă d e G a l i n a B ă d u l e s c u — 1 3 o c t .

Şcoala păr inţ i lor — d e I o n B e r e a , p r o f . d r . d o c e n t — 1 9 o c t .

Colect ivul — a n c h e t ă d e N i c o l a e A r s e n i e ş i I o n A n -d r e i ţ ă — 2 2 o c t .

Cl imatu l sp i r i tua l a l l iceu­lu i — d e p r o f . I o a n C o r n e a - 2 7 o c t .

Faţetele indiferenţei — de I o a n R u s u — 2 2 o c t .

CONTEMPORANUL L o c u l m a n u a l u l u i în eco­

nomia lecţiei — p r o f . V a s i l e T e o d o r e s c u .

Pedagogic compara tă—Tra -i a n H e r s e n i — 7 o c t .

F a m i l i a — ce lu la societă­ţ i i — c o n f . u n i v . D i d i n a B ă r ­b i i l e s c u — 7 o c t .

Studiul l imbi i l i terare î n l i c e e — c o n f . u n i v . O h . B u l ­g ă r - 2 1 o c t .

TRIBUNA E x e m p l u l personal a l edu­

c a t o r u l u i — d e p r o f . G h . B r e -h a r u — 2 1 o c t .

INFORMAŢIA BUCE EEŞTIULlI

F a m i l i a — factorul numă­ru l mm in educaţie - g r u ­p a j d e c i n e i a r t i c o l e , r e a l i ­z a t e d e I l e a n a U r a tu — 12

M A G A Z I N

Lecţie de dirigeuţie d r G r a z i e l a Y î n l u - 2! ' o c t .

FEMEIA F a m i l i a — r e p o r t a j - a n ­

e h e t ă ( l e M i l . a i S t o i a n — n r . 1 0 / o e t .

Pl imbăr i intuitive — d e

L u i z a Vlädesei i - nr . 10/oct.

GAZETA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Modali tăţ i de u t i l i zare a elementelor de Istorie lo­c a l ă — p r o f . V a s i l e C . R a -c h i e r u . - 2 1 o e f 1P66

- l

< r - H

O tó

<

A învăţa - a dezvolta gînrtirea

S u b a c e s t t i t l u , A l . U o ş c a p u b l i c ă i u „ t o i i t e u i p o r a n u ! " a r . '.C i l u i 5 ; d i n S I u c l . n n t>nV«l i> ! i t l f l « m T i f i n s l i i i a s u p r a l u c r ă r i l o r c e l u i d e a l X V U I - l e a C o n g r e s I n t e r n a t i o n a l d e i ' s i l i o l o g i e , ţ i n u i t o a m n a a c e a s t a l a i f o s e < s a .

C o n g r e s u l r e p r e z i n t ă u n i m p o r t a n t e v e n i m e n t ş t i i n ţ i f i c p r i n t e m a t i c a s a ş i p r i n l u i r n ă n i i m a r e ( l e p a r t i c i ­p a n ţ i ( 4 0 0 0 d e p s i h o l o g i d i n 43 d e ţ ă r i ) . P a r t i c i p a n ţ i i r o m â n i s - a u r e m a r c a t p r i n c o n t r i b u ţ i i o r i g i n a l e 111 c a d r u l s i m p o z i o a n e l o r ş i a ş e d i n ţ e l o r d o c o m u n i c ă r i ( A l . R o ş e a . V . P a v e i c u , T . S l a m a - C a z a c u , V . M a r e , l i . F l o r i ) . I . B a i ă -n e e c u , U f . F i s c h b e i n , I . U n g h e r , I ) . P s a t . a ) . D i n m a r e a d i i e r s i t a t e a p r o b l e m e l o r d e z b ă t u t e ş i a o p i n i i l o r c a r e s - a u c o n f r u n t a t , a u t o r u l s e o p r e ş t e î n d e o s e b i a s u p r a I n t e r a c ţ i u n i i s t r î n s e d i n t r e p r o c e s u l î n v ă ţ ă r i i ş i d e z v o l t a r e a m i n ­t a l ă a c o p i l u l u i , c a r e a c o n s t i t u i t , d e a l t f e l , t e m a f u n d a m e n t a l ă a l u c r ă r i l o r C o n g r e s u l u i .

O a l t ă p r o b l e m ă d e z b ă t u t ă l a C o n g r e s , l e g a t ă d e p r i m a , a f o s t a c e e a a r e l a ţ i e i d i n t r e e x p e r i e n ţ a s p o n t a n a .'( c o p i l u l u i ş i î n v ă ţ a r e a o r g a n i z a t ă . U n i i d i n t r e p s i h o l o g i ( ş c o a l a l u i P i a g o t ) c a W o h l w l l ( S . U . A . ) Şi J . S m c d s . u r i q ( N o r v e g i a ) a u s u s ţ i n u t c ă a c t i v i t a t e a s p o n t a n ă .1 c o p i l u l u i e m a i e f i c a c e d e c î t î n v ă ţ a r e a d i r i j a t ă . P s i h o l o g i i r o m a n i a u s e m n a l a t p r i m e j d i a u n e i g e n e r a l i z ă r i a r o l u l u i e x p e r i e n ţ e i s p o n t a n e , c o m u n i c î n d r e z u l t a t e l e c e r c e t ă r i l o r m l r c p r i f c O l a u n m a r c n u m ă r d c e l e v i . '

I n f l u e n t a p o z i t i v ă a î n v ă ţ ă r i i î n d e z v o l t a r e a g i n d i r i i a r e o d e o s e b i l ă î n s e m n ă t a t e î n jm e e m i i n s 1 n : c | î f ' o r g a ­n i z a t e s i l u c r ă r i l e a c e s t u i C o n g r e s d e P s i h o l o g i e p o t . c o n s t i t u i j a l o a n e l e u n e i m a i ş t i i n ţ i f i c e o r i e n t ă r i m e t o d i c e .

M.R.

Pe cînd acest ghid?

D e ş i d e m u l ţ i a n i d e z i l e t o a t e ş c o l i l e d i n ţ a r i i o r g a n i z e a z ă e x c u r s i i c o l e c t i v e c u e l e v i i , a c e s t a t r a c t i v m i j l o c d e e d u c a ţ i e ş i c u l t u r ă p r i n c ă l ă t o r i e ' d e v e n i n d u n l u c r u c u t o t u l o b i ş n u i t , n i c i u n a d i n e d i l u r i l e n o a s t r e ( T i n e r e l u l u i , M e r i d i a n e , U C F S ş i D i d a c t i c ă ş i p e d a g o g i c ă ) n u s - a g i n d i t i n c ă s ă e d i t e z e u n g h i d t u r i s t i c d e d i c a i . î n e x c l u s i v i t a t e , e x c u r s i i l o r ş c o l a r e .

Cîţi ani are copilul dvg.?

M u l ţ i p ă r i n ţ i s e î n t r e a b ă - - p e b u n ă d r e p t a t e — d e c e m i s e i m p r i m ă p e c o p e r ţ i l e c ă r ţ i l o r t i p ă r i i ! - l a l i d i -t u r a t i n e r e t u l u i ş i v î r s t e l c c ă r o r a e l e s înt a d r e s a t e . î n a c e s t f e l , a l e g e r e a c ă r ţ i l o r d e c ă t r e p ă r i n ţ i a r f i m u l t u ş u :

r a t ă ş i l u c r ă t o r i i d i n l i b r ă r i i n - a r m a i p u n e Întrebări le p e c a r e i e á u z i î n d e o b ş t e î n m a g a z i n e l e d c c o n f e c ţ i i : c î ţ i u n i a r e c o p i l u l d u m n e a v o a s t r ă ?

U n cod încă nescris

„ C o d u l m a n i e r e l o r c i v i l i z a t e " r ă m î n e î n c ă — d i n p u n c t d e v e d e r e e d i t o r i a l — u n c o d u e l i p ă r i t ş i n e c u n o s c u t r a f t u r i l o r d i n l i b r ă r i i . C u f o a r t e m u l ţ i a n i î n u r m ă , o e d i t u r ă d e s c a l i f i c a t ă p r i n c e e a e e e a t i p ă r e a î n m o d o b i ş ­n u i t ( E x p l i c a r e a v i s e l o r , r o m a n e î n f o i l e t o n — d e a v e n t u r i e r o t i c e ş i c r i m e p a s i o n a l e ) , s c o s e s e o b r o ş u r ă i n t i t u l a t ă s i m a n d i c o s „ C o d u l m a n i e r e l o r e l e g a n t e " . A c o l o s e d ă d e a u d r e p t e x e m p l e d e „ e l e g a n ţ ă " t e x t e a g r a m a t e d e s c r i s o r i e r o t i c e p e n t r u u z u l a d o l e s c e n ţ i l o r ş i s e e x p l i c a m o d u l î n c a r e t r e b u i a s ă f a c i o v i z i t ă c u f l o r i ş i m a d r i g a i u r i d e z i u a o n o m a s t i c ă . D e s i g u r , n u d u p ă o a s t f e l d e b r o ş u r ă t î n j i m , c i d u p ă u n m a n u a l d e m o r a l ă p r a c t i c ă , s c r i s d e p e d a g o g i , p s i h o l o g i ş i s o c i o l o g i ş i î n c a r e p ă r i n ţ i i s ă g ă s e a s c ă r ă s p u n s u r i p e d e p l i n c a l i f i c a t e l a t o a t e î n t r e b ă r i l e p u s e . d e c o m p o r t a r e a c i v i l i z a t ă a c o p i i l o r î n f a m i l i e , l a ş c o a l ă , p e s t r a d ă , î n t r a m v a i , l a u n s p e c t a c o l e t c .

I a t ă o c a r t e p e a r e o r i c i n e a r c i t i - o c u f o l o s ş i c u l e g i t i m i n t e r e s .

P V .

poşta redac ţ ie i I. MILITARE7 - Botoşani: Preferăm „schiţele peda­

gogice" din care ci t i tori i să înveţe cîte ceva din a r ta edu­ca ţ ie i . Mai încercaţ i .

DR. IOAN PREDESCU - Buzău: Problema pe care o aborda ţ i este interesantă , dar , din păca te , nu este tra­t a t ă suficient de clar. Căuta ţ i să scrieţi mai concis, în fraze mai simple şi mai l impezi .

AUREL ORDEAN, com. Romoş - Orăştie : Vă mul­ţumim pentru u ră r i .

ANTON FELIX — Bucureşt i : Sintern cu toţii de acord că educatorul trebuie să sădească în sufletul elevului „pasiunea pentru muncă, sent imentul dăru i r i i " . No-ar fi plăcut dacă în art icolul dumneavoas t ră aţ i fi a r ă t a t cum pot fi cu l t iva te aceste ca l i t ă ţ i .

NICOLAE DIN — Piteşti: Revis ta noastră discută număr de număr ceea ce ne sugeraţ i : problemele privind t ineretul , răspunderi le lui şi ale celor care îl educă.

Povestirea pe care ne-aţi t r imis-o (.,Căsătorie nedorită ' ' ) conţine unele imperfecţiuni de ordin s t i l is t ic . Fi indcă ne cereţi sfatul în această pr iv in ţă , vă îndemnăm să citiţi cît mai mul tă l i teratură şi să s tudia ţ i a r ta mari lor pro­za to r i .

D. CRISTU -- Bucureşti: Preferăm informaţi i le care t ra tează legătura familiei cu şcoala, modul cum colabo­rează păr in ţ i i cu profesorii, pentru buna desfăşurare a procesului educat iv .

PROF. ION MUCHE - Constanţa: Dc acord cu unele dintre sugestiile pe care ni le da ţ i cu privire la conţi­nutu l şi-aspectul-grafic a l revistei . No promi te ţ i o serie de recenzii. In alegerea căr ţ i lor însă vă rugăm să ţ ineţi seama de profilul revistei noastre .

PROF. VIRGIL ÍRISTEA şi LEON IANCOVICI -Bucureşti: Încercările pe care ni lc-aţi t r imis vor mai tre­bui şlefuite. Vă rugăm să le revedeti . .

FLORIAN DR A GOMIRE SCU - Giurgiu: Sugestiile dumneavoast ră cu privire la revistă precum şi maximele au fost re ţ inute de colectivul redacţ ional .

GIOVANI GH. LUŢĂ, eom. Fizeşti - Haţeg: Am fi bucuroşi să ne t r imi te ţ i art icole despre munca de edu­caţ ie de la sa t , în care sînt angrenaţ i a t î t profesorii şi învă ţă to r i i , cît şi pă r in ţ i i . Cu versurile închinate celor mici , adresaţ i -vă unei reviste pentru copii .

IANCU POPESCU - Tg. J iu: în foiletonul „Argu­mentele d i r ig in te lu i" nu se dezvăluie care anume sînt carenţele din munca dirigintelui cu familia elevului , adică,tocmai ceea ee a r fi fost ul i i să re levaţ i .

„Un cetăţean care doreşte buna educaţie a copiilor": Cităm din scrisoarea dumneavoas t ră : „Cu mul t ă plăcere am urmăr i t articolele din revistă şi s înt convins că inten­ţiile colectivului sînt bune — însă — este necesar să împăr­ţ i ţ i problemele în trei grupe mari şi anume:

1. Probleme de ordin general în care să se dezvolte subiectele: modest ia , hărnicia , cinstea, dragostea faţă do păr in ţ i şi ţ a ră etc.

2. Obligaţia copiilor faţă de păr in ţ i , educator i , socie­ta te şi faţă de ei (tuşişi).

3. Drepturile copiilor — ale celor ascultători şi ale celor neascultători , ale color buni şi ale celor r ă i " . . .

Dacă urmăr i ţ i cu a tenţ ie revista noastră , veţi constata că problemele sugerate de dumneavoastră intră în pre­ocuparea colectivului redacţ ional .

Sînlein de acord cu dumneavoastră cînd af i rmaţ i : „copilul devine bun şi folositor societăţii numai a tunci cînd are obl igaţ i i" . . . între al tele , propuneţi ca la orele de dirigenţie „să se ara te copiilor cum să se comporte acasă, să ajute pe păr in ţ i în problemele gospodăreşti cel puţ in o oră pe zi, să facă economie, să nu strice îmbră­cămintea , cărţi le e le" . Este regretabil că la orele do diri­genţie de la şcoala în care învaţă copiii dumneavoastră nu se discută astfel de probleme.

PETRIC STUPĂ li U laşi: Mica proză de dimensiu­nile unui „moment" pe care ne-aţi trimis-o ( int i tulată „Experienţa") degajă un aer cam vetust. Mai există astăzi prejudecăţi , da tor i te ignoranţei , din categoria atît. do incredibilă care v-a inspirat schiţa?

Reveni ţ i cu momente observate ' in contemporanei ta te , nu în trecutul îndepăr ta t .

D. FARA — Timişoara: Studiul dumneavoastră „ f a -lernologia — o nouă ş t i in ţă a educaţ ie i" este mul t prea întins ca să-1 putem publica. îti al doilea r înd, putem oare acredita o expresie de felul „paternologiei" ca să designăm ar ta păr in ţ i lor de a-şi creşte copiii? în privinţa sugestiilor ce ni le comunicaţ i , părere,t noastră este aceasta: la paginile scrise do ci t i tori intră în mod firesc colaborarea păr in ţ i lor , tisa încît nu mai socotim necesară şi o rubrică special rezervai ă păr in ţ i lor . în esenţă, ceea ce aş teptăm de la dumneavoast ră ca profesor do pedagogie, cu o acti­v i ta te publicist ică laborioasă, pe care o cunoaştem, oslo să ne t r imi te ţ i articole concentrate în 3 - - i pagini , de sociologie a educaţiei sau do pract ica pedagogiei cu pă­r in ţ i i . Studii teoretice de mare întindere publică „Revis ta de pedagogie". Dacă s înteţ i do acord, s tudiul t r imis pentru „Colocvii" îl vom t ransmite „Revistei de pedagogie".

21

TINERETUL SUEDEZ Şl EDUCAŢIA

C îteva afişe cu desene violent colorate şi cu litere mari mi-au atras privirile, în vizita ce o făceam într-unui din oraşele-satelit alo

Stockholmului. în faţa unoi clădiri noi, trecă­torii îşi opreau pasul, în special tinerii. Era dimineaţă. Uşa clădirii aceleia rămînea parcă ţintuită in cuie. Curiozitatea ne mina să pă­trundem înăuntru. Cu bunăvoinţa însoţitoru­lui nostru, suedez, am pătrun?. Păşisem în holul unei case pentru tineret, construită după toate cerinţele moderne. în hol , din nou afişe, cu fotografii ale unor orchestre şi solişti de muzică uşoară. Orice amănunt din jurul nostru arăta că cei care se ocupau cu aranjamentul urmăreau cu insistenţă să atragă amatori.

Cînd am cunoscut-o pe directoarea căsoi şi cînd am stat de vorbă cu ea, am înţeles mai bine ce rost avea acest afişaj. Prin cl se urmărea atragerea tinerilor inadaptabili , a celor ce hoi­năresc pe străzi, fără nici un rost. Cine vine aici convins de afişe, o bine primit. Cine nu îo citeşte este îndemnat pe cale directă de perso­nalul casei care face dese deplasări prin car­tiere. O dată ajunşi în acest lăcaş, tinerilor turbulenţi li so pune la dispoziţie tot felul de mijloace pentru a so distra. O sală mare de dans le stă la dispoziţie. Un bar, dc asemenea, între două dansuri, ei sînt îndemnaţi să vizi­teze camerele de la etaj unde întîlnesc o lume nouă pentru ei , o lume a creaţiei. Fiecare ca­meră reprezintă un cerc de preocupări — sculp­tură, pictură, muzică, artă fotografică etc. Cînd noii oaspeţi încep a se obişnui să frecven­teze casa tineretului ei se îndreaptă cu interes sporit spre unul din cercuri. Lucrările unora, expuse în camerele ce servesc şi de atelier şi de expoziţie, demonstrează că talentele se găsesc pe maidan, în stare primitivă. Trebuie numai ca cineva să Ie culeagă şi să Ie şlefu­iască.

în Suedia, problema educaţiei tineretului preocupă în mod deosebit statul . După cum spunea dl.Tage Erlander, primul ministru suedez: „Sarcina noastră nu este de a-1 îngrădi, ci de a-i crea tineretului posibilitatea de a-şi realiza idealul său pentru cîştigarea unei vieţ i bune, demnă de a fi „trăită". Dar acest ţel nu este uşor de atins. Aşa cum o spun şi unele ofi­cial ităţi , problemele ridicate de tineretul de astăzi sînt mai dificile decît înainte. Societa­tea modernă ii poate surprinde nepregătiţi pe unii tineri ce nu ţin pasul cu dezvoltarea ci rapidă.

l a Suedia se vorbeşte mereu despre adapta­bilitate şi despre reversul e i , iar măsurile ce se iau ţin seama de aceste două faţete. Formarea tineretului pentru viaţă so concretizează în primul rînd prin organizarea unei niai bune re­ţele de invăţămint. Preocupările în această direcţie sînt mult iple . Măsurile luate în ult imii ani urmăresc estomparea graniţelor ce separă diversele forme de învăţămînt, eliminarea „că­ilor închise", permiţindu-so elevilor să-şi poată valorifica mai bine calităţile prin transferul Ia ait gen de şcoală. So urmăreşte, de asemenea, a se da o importanţă şi mai mare învăţămîntu-lui general precum şi învăţării limbilor străine.

în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar, acesta este obligatoriu şi cuprinde trei cicluri

• i <;îto 'roi an i . în primul, toţi elevii au acelaşi program şi îşi folos.-se la fel timpul în şcoală. Ciclul al doilea supune elevii aceluiaş program, fiecare ..lasă fiind încredinţată unui învăţător. Din clasa a IV-a începe studiul limbii engleze, care este obligatoriu. Ciclul superior so desfă­şoară sub îndrumarea profesorilor, pe specia­lităţi. In primii doi ani ai acestui ciclu, pro­grama cuprinde unele materii comune. Para­lel sînt incluse şi materii la alegere. Există cinci grupe do asemenea materii cuprinzînd o nouă limbă străină sau unele discipline practice, în clasa a IX-a elevii au de ales între nouă secţiuni, dintre care cinci teoretico şi patru practice.

învăţămîntul secundar este în principiu de trei ani, deşi sînt şcoli şi cu patru. în Suedia sînt trei tipuri de asemenea şcoli: l icee, licee tehnico şi comerciale. Liceele au trei secţii: o secţie ştiinţifică alo cărei materii principale sînt: matematica, fizica şi chimia; o secţie cla­sică, caracterizată prin studiul limbii latine şi în unele cazuri a limbii e lene; o secţie gene­rală, cu materii principale: istoria, instrucţia civică şi geografia. La fiecare secţie, e levi i urmează cursuri comune în primul an, iar în următorii doi se pune accent pe specializare. Liceele tehnice cuprind şapte secţii , între care cele mai importante sînt: mecanica, electricita­tea şi construcţiile. La aceste şcoli nu se dă bacalaureat. Absolvenţii pot urma studiile universitare. Liceul comercial prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cel tehnic.

Pentru viitor se vorbeşte numai despre un singur tip de liceu cu cinci secţii: umanistă, ştiinţe politice, ştiinţe naturale, economie politică şi tehnică. în această nouă şcoală, latina devine facultativă, în schimb se introduce lingvistica comparativă.

Statul suedez se ocupă de formarea tinere­tului, sprijinind înscrierea într-o serie de or­ganizaţii . Cifra lor este apreciabilă: 70. Nu vom încerca să le prezentăm, ci vom arăta că pentru coordonarea acţiunilor organizaţiilor şi pentru cooperarea dintre e l e , în 1960 a fost format un Consiliu de stat al tineretului. E l este format din 39 de membri. 8 sînt desemnaţi direct de ministrul afacerilor sociale. Doi re­prezintă Direcţia Naţională a învăţămîntului public, unul este parlamentar (de drept, pre­şedintele Consiliului), altul este expert în psi­hologia infantilă, unul este comisar al poliţ iei , specialist in delicventa juvenilă, unul este ziarist. Ceilalţi membri sînt desemnaţi do or­ganizaţiile municipale şi comunale, de orga­nizaţiile confesionale, anti-alcoolice, Asociaţia naţională a părinţilor şi tutorilor, Asociaţii pentru dezvoltarea skiului şi a v ieţ i i în aer li­ber etc.

Rezultatele, în general, s înt bune. Tinere­tul studiază, călătoreşte, se iniţiază în dome­niul artelor. Subvenţiile acordate de stat îl ajută să se „adapteze" vieţ i i sociale. Totuşi , fenomenele negative dau de lucru oficialită­ţilor. A crescut, de pildă, numărul delicvenţi­lor. 12 dintr-o mie sînt arestaţi anual pentru delicte grave, (3 hoţi de automobile) din caro 4 sînt între 16 şi 20 de ani. A crescut de ase­menea abuzul de băuturi. Numărul delictelor şi contravenţiilor comise în stare de ebrietate la 1000 de locuitori era în 1962 de 9,3, autorii lor avînd între 15—17 ani, de 23,5 între 18— 20 ani şi 19,1 între 21—24 ani. Au apărut acele grupuri de „bluzoane negre", ce provoacă scan­daluri, fac boţii . Noul Cod Penal prevede sanc­ţiuni mai aspre ca pînă acum contra acestor clemente asociale.

Eforturile ce se depun pentru educarea ti­neretului suedez arată că ea stă în atenţia fo­rurilor conducătoare şi că mijloace şi forme cit mai variate sînt create în vederea acestui scop.

C O N S T . S Î R B U

m e r i d i a n e B a H B a B a n n H B m n B i H a H B i

E D U C A Ţ I A S A N I T A R Ă , E D U C A Ţ I A S E X U A L Ă ß l E D U C A Ţ I A P E N T R U V I A Ţ A F A M I L I A L Ă

în anul 19G5, Institutul UNESCO pentru educaţie, cu sediul la Hamburg, a publicat în limba engleză o importantă lucrare: Educaţia sanitară, educaţia, sexuală şi educaţia pentru viaţa familială. Ea conţine lucrările unei con­ferinţe internaţionale din anul 1964, care a dezbătut problemele menţionate mai sus. La această conferinţă au participat pedagogi, so­ciologi, psihologi şi medici din 17 ţări, precum şi experţi din mai multe state socialiste.

Lucrările respective îşi păstrează actuali­tatea şi pentru ţara noastră, atît prin orienta­rea generală a recomandărilor formulate, cît şi prin informaţiile po caro ni lo furnizează.

Conferinţa a arătat că cele trei probleme dezbătute sc găsesc într-o strînsă legătură. Educaţia sexuală trebuie privită ca o parte integrantă a pregătirii tineretului pentru o viaţă familială, echilibrată şi fericită, iar pro­grama ei , adecvată acestui scop. Respingînd poziţia celor care concep educaţia sexuală numai sub aspect biologic şi medical (adesea se pune accentul pe noţiunea de „sex" şi se ignorează cea de „educaţie") specialiştii au fost de acord că educaţia sexuală, fără să se re­ducă la o „moralizare" îngustă şi difuză, tre­buie să aibă în vedere omul în întregul lui , profilul lui moral şi concepţia lui despre viaţă. „Ea are de canalizat interesul firesc al copilului şi al tînărului pentru problema sexelor, în aşa fel încît acesta să ajungă la un echilibru in­dividual şi să devină capabil să stabilească relaţii sănătoase cu alţii — în conformitate cu principiile morale — în familie , în şcoală si în societate. Cele două sexe trebuie să înveţe să-şi respecte reciproc demnitatea. E vorba, deci , „de educaţia pentru o dragoste altruistă şi în vederea căsătoriei. . ." într-un cuvînt, edu­caţia sexuală trebuie să devină totodată educaţia relaţiilor dintre sexe,educaţia dragostei şi a pre­gătirii pentru viaţa familială. Concepută ast­fel , ea trebuie să dezvolte la copil simţul dem­nităţi i şi responsabilităţii atît faţă do sine în­suşi cît şi faţă de alţ i i . Un [referat special a fost consacrat problemei educării demnităţi i personale la copii şi adolescenţi.

Experţii au fost de părere că educaţia sexu­ală ar trebui să înceapă încă de la vîrsta pre­şcolară, prin răspunsurile pe caro le dăm la întrebările copiilor, în familie sau în institu­ţi i le preşcolare. In perioada şcolarităţii edu­caţia sexuală trebuie integrată în conţinutul unor discipline prevăzute în planul de învăţă­mînt , cum sînt: botanica, zoologia, anatomia, fiziologia omului, higiena, şt i inţele socialo (istoria, educaţia cetăţenească),psihologia etc. In acest scop s-a recomandat revizuirea progra­melor şi a manualelor şcolare. Astfel se va putea realiza o informare gradată şi sistematică, cu o finalitate bine stabil i tă, privitor Ia pro­blemele sexualităţ i i , care va înlocui pe cea întîmplătoaro, spontană, lacunară şi adesea falsă. Mai tîrziu, la vîrsta de 14 — 16 ani, această informare se poate completa cu discuţii sau lecţii special organizate în şcoală şi conduse de către un personal didactic specializat (me-dicul-şcolar sau profesori de altă specialitate, dar pregătiţi pentru această activitate). Aceste discuţii sau lecţii in unele împrejurări pot fi

22

m ® r i d i a n e organizate separa t pent ru bă ie ţ i şi fete. S-a sub l in ia t că nici o problemă nu t rebuie prezen­t a t ă fără evidenţ ierea aspectelor sociale, mo­rale şi afective ale re la ţ i i lor d in t re sexe. Edu­ca ţ ia sexuală astfel concepută se va r idica de la o s implă „informare sexua lă" la domeniul educaţ ie i mora le , al formări i ca rac te ru lu i , al const i tu i r i i idea lu lu i de v i a ţ ă .

Considerăm u t i l ă ev idenţ ie rea unor teme indicate în programele de educaţ ie sexua lă : diferenţele d in t re sexe şi re la ţ i i l e d in t re ele , famil ia (cu accent pe funcţ ia educa t ivă a fa­mil ie i , responsabi l i ta tea soţ i lor ş i a pă r in ţ i ­lor, famil i i descompuse e t c ) , ig iena sexuală (reglementarea naş ter i lor , avo r tu l şi urmăr i le lu i ) .

Din p rograma educa ţ ie i pen t ru v i a ţ a fami­l i a lă , r emarcăm următoare le t e m e : protec­ţ i a famil ie i şi păs t ra rea in tegr i t ă ţ i i e i , îmbună­t ă ţ i r ea s t ruc tu r i i famil ie i , idea lu l v ie ţ i i fami­l ia le , înţelegerea ro lu lu i de v i i to r soţ , so ţ ie , pă r in te , economia casnică (bugetul f ami l i a l ) , îndele tn ic i r i gospodăreşt i ( în t re ţ inerea şi în­frumuseţarea locuinţei) , igiena v ie ţ i i familiale şi e lemente de puer icu l tu ra .

In ansamblu l ei lucrarea poate cons t i tu i un spri j in deosebi t de eficace în vederea in t rodu­cerii unor noi ac t i v i t ă ţ i educa t ive în şcolile noastre sau pent ru î m b u n ă t ă ţ i r e a celor exis­t en te , meni te să sprij ine şi pe această cale re­centele măsuri luate de s t a tu l nostru în vederea în tă r i r i i re la ţ i i lor famil ia le social is te .

Prof. T I B E R I U T R U T E R şef de secţ ie la Ins t i tu tu l

de ş t i inţe pedagogice

BIBLIOTECILE DIN U.R.S.S.

î n prezent ex is tă în U . R . S . S . 382.000 de bibl ioteci publ ice , d in t re care 188.000 pen t ru copi i . Toate acestea la un loc dispun de un fond de 2.000.000.000 de căr ţ i şi au 105.000.000 de c i t i to r i r înscrişi , în medie fiecare c i t i tor î m p r u m u t ă de la b ib l io tecă 19 volume pe a n . Pen t ru deservirea bibl io teci lor se formează în fiecare a n , pr in şcolile de spec ia l i t a te , 2500 de bibl io tecar i cu s tud i i superioare şi 8500 cu s tu­di i med i i .

în anul 1914 Rus ia avea 13.876 de b ib l io ­tec i , cu un fond to ta l de 9.400.000 de v o l u m e .

Les nouvel les de Moscou, mai 1966

I O N M U N T E A N U

f» C a l i f o r n i a t r ă i e ş t e t m « s r p e d e d i m e n s i u n i m i c i , c a r e s e h r ă n e ş t e c u o u ă d e p a p a g a l . C î n d d e s c o p e r ă o u ă l e , ş a r p e l e l e p i p ă i e c u l i m b a , d e s c h i d e a p o i o g u r ă e n o r m ă î n c o m p a r a ţ i e c u m ă r i m e a l u i ş i î ş i î n c e p e o s p ă ­ţ u l . G u r a ş a r p e l u i e s t e f o r m a ţ i i î n a ş a f e l , c ă n u s e p i e r d e n i c i o p i c ă t u r ă d i n c o n ţ i n u t u l o u l u i .

D u p ă u n p r î n z c o p i o s , u r m e a z ă d i g e r a r e a h r a n e i , c a r e d u r e a z ă o r e î n t r e g i , s a u c h i a r c î t e v a z i l e . T i m p u l n e c e s a r d i g e s t i e i e î n f u n c ţ i e n u m a i d e n u m ă r u l g ă i b e -n u ş e l o r î n g u r g i t a t e : ş a r p e l u i n u - i p l a c e a l b u ş u l , p e c a r e i l e l i m i n ă p e n ă r i î n t i m p u l „ m e s e i " .

CALEIDOSCOP în India a fost descoperită o

s p e c i e nouă de păianjen, ce poate trăi un timp îndelungat fără hra­nă. El poate rămîne în viată, chiar dacă nu mănincă nimic... 18 ani.

M e d i c i i v e t e r i n a r i d e I a g r ă ­d i n a z o o l o g i c ă d i n B e r l i n u l o c ­c i d e n t a l a u s a l v a t c u g r e u v i a t a c a r a c a t i ţ e i O t t o , c a r e e a t î t d e l a c o m ă , î n c î t ş i - a d e v o r a t o b u n ă p a r t e d i n p r o p r i i l e t e n t a c u l e .

Flamingo îşi hrăneşte puii in-tr-un mod foarte original: îşi scufundă în apă ciocul uriaş, pre­văzut cu un filtru lamelal, aăunînd din baltă un număr impresionant de microorganisme. Acestea sînt linute cîtva timp în gură să fer­menteze, după care puii sînt chemaţi... la masă.

V î n ă t o r i i s l b e r l e n l î m p l î n t ă î n p a r t e a d o n o r d a c a s e i l o r r a m u r i d e b r a d , s u b ţ i r i ş l u s e a t e . Î n a i n ­t e d e n i n s o a r e , r a m u r i l e s e - n d o a -l e ; c î n d s î n t d r e p t e , s e p r e v e d e v r e m e f r u m o a s ă . A c e s t e p r o p r i e ­t ă ţ i a l e r ä m u r e l e l o r d e b r a d s î n t I n s t r î n s ă l e g ă t u r ă c u u m i d i t a t e a d i n a t m o s f e r ă . „ B a r o m e t r u l " d e b r a d f u n c ţ i o n e a z ă s i v a r a , p r e ­v e s t i n d t i m p p l o i o s s a u g o a r e .

Potrivit unor studii de speciali­tate, pe glob se înregistrează 260.000 de trăsnete pe secundă şi 44.000 de furtuni pe zi.

î n A m e r i c a d e s u d e x i s t ă o b r o a s c ă n e o b i ş n u i t ă c e p o a r t ă p e s p i n a r e u n f e l d e p u n g ă î n c a r e - ş i c l o c e ş t e o u ă l e . M o r m o ­l o c i i , a b i a i e ş i ţ i d i n o u , s î n t ţ i n u ţ i î n a c e s t „ i n c u b a t o r " n a ­t u r a l , p î n ă a j u n g s ă u m b l e s i n ­g u r i .

B r o a s c a a c e a s t a f i i n d f o a r t e s e n s i b i l ă l a s c h i m b ă r i l e c o n d i ţ i i ­l o r a t m o s f e r i c e , l o c u i t o r i i b ă ş t i ­n a ş i o f o l o s e s c d r e p t b a r o m e t r u v i u .

— L a u z i n e l e c h i m i c e d i n C o p ş a M i c ă s - a r e a l i z a t î n c ă î n a n u l 1 9 4 1 , p e n t r u p r i m a o a r ă î n l u m e , f a b r i c a r e a f o r m a l d e h i d é i p r i n o x i -d a r e a d i r e c t ă a m e t a n u l u i .

C U P R I N S : Prof. un iv . Ş T E F A N PASCU:

Colegii si academii în Ţări le Române în evul mediu

P E N T R U O F A M I L I E P U T E R N I C Ă ŞI U N I T Ă

Lector univ . ION. I . M A T E I : Adevăra ta împl ini re socia lă a fiecăruia d in t r e noi

Prof. emer i t d r . C. STANCA: Cînd cer inţele n a t u r i i s în t nesocoti te

Prof. d r . docent STANCIU S T O I A N : „Sub lege l ibe r tás"

N . V Ă L M A R U : Tiner i şi v î r s tn ic i în oglinzi para le le

Conf. u n i v . O. S A F R A N : Bunele in ten ţ i i în ac t iv i t a t ea educa t ivă a păr in ţ i lo r

E M I L V E R Z E A : F a m i l i a , p r i m a şcoală

A L . CORNESCU: î n afara programei anal i t ice

T U D O R G H E R M A N : Dezvoltarea g înd i r i i abs t rac te a copi lu lui

Z O R I N A R E G M A N : Ne vorbesc elevii u n u i liceu de ar te p las t ice

P A U L B . M A R I A N : Cu Hérve Bazin despre : p a t e r n i t a t e , famil ie , educa ţ i a copi i lor , emanciparea femeii

ION DODII B Ă L A N : Perpessicius la 75 de an i

Dr . E . SOLCĂNESCU: Deprinder i le igienice la copii

SÜTŐ A N D R Á S : R î n d u r i pent ru o creangă de m ă r (schi ţă) , în româneşte de N . Crişan

V A L E R I U R Â P E A N U : L i t e r a t u r a şi educa ţ i a

E D G A R E L I A N : Glasu l scr i i tor i lor

CONSTANTIN S Î R B U : T ine re tu l suedez şi educa ţ i a

T I B E R I U T R U T E R : E d u c a ţ i a s a n i t a r ă , educa ţ i a sexua lă ş i educa­ţ i a pen t ru v i a ţ a fami l ia lă

P A G I N I SCRISE D E C I T I T O R I , N O T E D E L E C T U R Ă , R E C O M A N D Ă R I D E CĂRŢI P E V Î R S T E Ş C O L A R E , C O M E N T A R I I , MICA BI ­B L I O G R A F I E COLOCVII , M A R G I N A L I I , ME­R I D I A N E , CALEIDOSCOP, POŞTA R E D A C ­

Ţ I E I , P U B L I C I T A T E

Reproducer i după lucrăr i d e : C O R N E L I U BABA, C. BACIU, ION M U R A R I U , V I O R E L MÄRGI-N E A N U , CORNELIA D A N E T , FLORICA COR-

DESCU, G. S Ă R U .

C O L O C V I I D E S P R E Ş C O A L Ă , F A M I L I E §1 S O C I E T A T E Revista lunară editată de Ministerul învătămîntului

C O L E G I U L DE REDACŢIE: C O N S T . A R S E N E , înv. emerit, Piteşti; I O N

A S Z O D Y , publicist; Dr. O C T . B E R I O G E A ; B I A N C A B R A T U , lector Univ.; T A T I A N A

C A Z A C U - S L A H A , psiholog; S A B I N A C O N S T A N T I N , vicepreşedintă a Sfatului popular

regional Cluj; G H . D I A C O N I I , dir. Şcolii profesionale „Griviţa Roşie", Bucureşti;

A l . G E O R G E S C U , dir. Editurii tineretului: E M U G I U R G I U C A , prof. emerit (redac­

tor şef); C R I S T I N A G O G A , dir. Casei de copii nr. 2, Bucureşti; M A R I A I A C O B E S C U , dir.

Şcolii pedagogice, Bacău; I. M A T E I , sociolog; Conf. Dr. I O A N M O R A R U ; L I D I A

N I C U L E S C U - M I Z I l ; LUCIA O l T E A N U , red. ş»f al publicaţiilor pentru copii; V E R O N I C A

P O R U M B A C U ; STELA P R E D E S C U , prof; M. R A Ţ I U , prof.; Conf. univ. dr. URSULA

Ş C H I O P U ; E C A T E R I N A T I R C A , educatoare; R A D U T U D O R Á N ; PETRU V I N T I L Â , (redactor

şef adj.); E R W I N W I L K , profesor, Bucureşti.

Coperta Moment solemn de la Consfătuirea de Constituire a Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România.

P r e z e n t a r e grafică d e C . B I V O L A R I I

23

pagina cconomie/ pagina economie i pagina economiei

Bag do seamă cil educatorii în generai ţi părinţii, cu precădere, sînt chemaţi să fie nu numai pedagogi, dar ţi sociologi, "nsă mai cu seamă nişte economişti. A şti cind şi în ce măsură să dai bani de buzunar copiilor, a şti să dezvolţi tn ei spiritul economiei şi al bunului gospodar, iată o cerinţa a pedagogiei practice pe care nu o mai ignoră nimeni. Dacă llagi Tudosc este un tip demn de dispreţul unanim, risi­pitorul dezlănţuit şi iresponsabil nu este mai puţin demn de privirea şi judecata noastră critică. Casa de Economii şi Conssmnaţiuni (CEC) este, dacă mi se îngăduie acest eufemism, o instituţie care întruneşte armonios virtuţile unui profesor de matematici, ale unui specialist în economie politică, ale unui sociolog, ale unui diri­ginte, ba chiar ale unui părinte cu milioane de odrasle. In nume-

Despre economie

iarăşi... roase şcoli CEC-ui are in fiecare elev un depunător de economii p2 un libret de dimensiunea unui sfert de fagure. Pe întreg cuprin­sul ţării, CEC-ul are sute de mii de elevi ai şcolilor generale şi ai liceelor, deprinşi a fi sirguincioşi nu numai la învăţătură, ci şi la economisirea cu măsură şi înţelep­ciune a banilor de cheltuială per­sonală. O literatură întreagă, la noi şi aiurea, n-a încetat să elogieze spiritul economiei, foloasele edu­cative ale deprinderii de a nu fi risipitor nici cu bunul tău, nici cu bunul obştesc. Sute de proverbe populare, strigături satirice, nu­meroase pagini scrise de Creangă, Ispirescu, Eminescu, Arghezi, aduc economiei lauda ce se cuvine uneia din cele mai nobile deprinderi omeneşti. Strinsul banilor pe un libret de CEC, aşa cum bine se ştie, nu este o îndeletnicire in s i n e . Pedagogia acestei deprin­deri de o înaltă valoare etică şi socială constituie unul din cele mai frumoase şi eficiente mijloace de a forma în-om, încă de la virsta copilăriei, acel armonios echilibru, caracteristic tipologiei socialiste, care face din omul epocii noastre un cetăţean con­ştient şi patriot, atent şi înţelept la cheltuirea venitului personal, ca şi la folosirea judicioasă a averii sociale. Copiii de azi vor fi miine ingineri, arhitecţi, econo­mişti, răspunzători intr-un sector sau altul de mari investiţii mate­riale şi financiare. De modul in care sint educaţi astăzi, pe băncile şcolii, in mijlocul familiei, în orele de dirigenţie, depinde in mare măsură aportul lor la opera de înflorire a patriei şi de neîn­cetată creştere a economiei na­ţionale.

îndrăznesc a spune că elevul posesor astăzi al unui modest şi durabil libret de economii la CEC va şti şi miine să gospodăreas­că un şantier şi să conducă o uzină, cu conştiinţa, sporită de propria-i deprindere de a economisi. In acest sens, libretul de economii la CEC, pe care îl poartă numeroşi elevi, capătă semnificaţia unei cărţi de şcoală, a unui abecedar.

P E T R U V I N T I L Ă

O SĂPTAMÎNĂ CARE DUREAZĂ UN AN

„Un ţăran călătorea odată eu un băiat al său, numit Torna. Era vară. Călătorind ei, tatăl văzu pe drum o potcoavă şi zise fiului său: „ T o m o , ia aceasta potcoavă în traistă la tine". „Pentru un lucru de nimic nu mă voi apleca pe căldura asta." S-a aplecat deci tatăl şi-a luat potcoava; şi-a pus-o în traistă. A vîndut-o unui faur ce meşterea la o margine de tîrg, pentru o para. Cu paraua a cumpărat vişine — să-i ţie de sete. „Dă-mi şi mie vişine, să mă răcoresc, i-a cerut Torna. Tatăl n-a răspuns; a grăbit pasul şi-a lăsat să-i pice, în urma lui, în colb, o vişină. Fiul s-a aplecat, a şters-o şi s-a răcorit cu dînsa. Chiar atunci tatăl a mai lăsat să-i cadă una şi încă una şi aşa, pe rînd, toate. Şi Torna se apleca de fiecare dată, < ulegîndu-le"...

Această istorioară plină de tîlc — pe care am rezu­mat-o — a fost scrisă de Creangă în 1871, la şapte ani după ce s-a înfiinţat, — prin decretul domnitorului Cuza— prima Casă de Depuneri. Din sîmburele de atunci a răsărit un lujer căruia i-au trebuit, în condiţiile vitrege ale trecutului, aproape o sută de ani, ca să devină CEC-ul de azi : copac falnic, cum înaintaşii nici nu visaseră. Trunchi puternic, CEC-ul numără azi o coroană bogată: aproape 6.000 de unităţi la dispoziţia depunătorilor, din care 4.865 la sate. Fiecare a! patrulea om din România e depunător la C.E.C.

Peste o jumătate de milion de şcolari sînt depunători la C.E.C. Cifra vorbeşte elocvent despre importanţa pe care educatorii o acordă acestei probleme.

Şi totuşi îndemnurile la economie, cumpătare, bună gospodărire a veniturilor personale au rămas şi vor rămîne tot aşa de actuale ca ' pe vremea cînd marele povestitor îşi scria istorioara, — ne spune tovarăşul profesor Pîslaru Constantin, mandatar C E C al Şcolii nr. 168 din str. Alizeului (fostă Zoe Grand), Bucureşti. Precizăm că această şcoală e fruntaşă pe Capitală, în acţiunea de educare a elevilor în spiritul economiei, peste 95% dintre ei fiind depunători la C.E.C. Pentru aflarea „secretelor" de muncă şi popularizarea lor ne-am adresat deci profesorului Pîslaru Constantin.

— Nu există secrete. Familia şi şcoala îl pot scuti pe copil — vorba lui Creangă — de multe „aplecări", adică,

de risipă a efortului şi timpului, dacă prin lămuriri date la timp, şi mai ales prin exemplu personal îl învaţă să-şi formeze spiritul de economie, de chibzuială, care sa formează de timpuriu.

— Totuşi, cum ? Interlocutorul zîmbeşte: — Curioşi sinteţi, voi reporterii. Voiţi reţete şi ele

nu există. Şcoala noastră a fost bombardată în ultimul război şi refăcuta apoi prin muncă voluntară. V-o spun ca să subliniez valoarea exemplului personal: sîntem, aici, gospodari chibzuiţi, locuitori într-un cartier munci­toresc cu vechi tradiţi i: Griviţa Roşie. Nu uitaţi că exemplul cel mai bogat în virtuţi educative pleacă de la părinţi. Şi încă ceva: ajutorul cadrelor didactice, al diriginţilor în special. N-am făcut din economie un scop în sine: ar dăuna mult elevului, transformîndu-l într-un posibil Hagi Tudose. Economia o privim ca o acţiune educativă şi patriotică: banii pe care temporar îi deţine C.E.C.-ul contribuie la înfăptuirea prevederilor de plan; rodul lor se vede: fabrici, uzine, şcoli, drumuri. Aceste economii rodesc şi direct: primim dobînzi pentru depunerile noastre.

Economia pentru a-şi merita titlul, trebuie făcută, de fiecare din micii noştri depunători, în vederea unui ţel nobil. La vîrstă asta, copiii adună bani pentru a-şi realiza mici „idealuri", de la un stilou, la bicicletă; de-asemeni un stimulent şi în acelaşi timp un exemplu concret de avantajele pe care le oferă un libret de economii îl con­stituie excursiile. Cu banii economisiţi am făcut, cu şcoala, cîteva excursii de neuitat pe Valea Prahovei, la Doftana, ba chiar şi un circuit prin ţară; Moldova, Transilvania', Oltenia. Folosul, în asemenea ocazii, nici nu mai trebuie explicat: elevii, după fiecare vacanţă mai ales, se străduiesc să-şi sporească depunerile la C.E .C.

Credeţi-mă, nici măcar n-am ştiut că am ajuns astfel fruntaşi pe Capitală, cum spuneţi. Tot secretul constă în a convinge pe elev că „săptămîna economiei"durează un an.

R E P O R T E R

• Puţinul cu puţinul se f a c e mul tu l . • Economia t e satură , r is ipa t e f lămînzeş te . A l e g e care- ţ i place. • Banul în mîna r i s ip i torulu i , ca un burduf de br înză în seama cî inelur. • D e unde t o t iei şi nu pui, cur înd se i s p r ă v e ş t e .

P R O V E R B E P O P U L A R E

9 10 11

c u v i n t e î n c r u c i s a t e

c

c

ORIZONTAL: 1. — Prieten de nădejde al omului, care îl ajută Ia realizarea economiilor. — Instru­ment de economisire (p! ) 2. — A strînge. — Fluviu european. 3. — Localitate... cu economie. — Bucuria copiilor, iarna, pentru care au economisit bani încă din timpul verii (p|.) 4. — NU are putere. — Barem. 5. — Deschid un cont. — Verbul celui cumpătat. — Adjectiv din timpul verii. 6. — Cumpătarea în vîaţă e cea mai bună povaţă. 7. — Unul din avantajele oferite depunătorilor la CEC (sing.) — Fată... cu bani la CEC. 8. — Cules. — Risipit pe toate părţile. — Şcoala le cultivă spiritul de economie şi prevedere gospodărească. 9, — Comună în raionul Sf. Gheorghe. — A scoate bani de la CEC, în vederea cumpărării unor lucruri. •— Patru. 10. — între­buinţează buretele. — Dormitor român, care a semnat legea de înfiinţare a Casei de Depuneri din România, la 24 noiembrie 1864. — 11, — Fiecare elev, un susţină­tor activ al CEC-ului. VERTICAL: 1. — Acesta nu mai este strîngător, ci cu totul altceva. — Colectiv de elevi care eco­nomiseşte la CEC. 2. — Ban depus la CEC, 3. — Căciulă de ceremonie. — Primul la aspirantură. — Cărăruie printre holde. 4. — Economisirea banilor prin CEC. 5. — LUCICA. — Scoase din grup. 6. — Refren Ia un cîntec popular. — Unitate da rucru mecanic. — Azi unul, mîine altul şi gata libretul de economii. 7. — Bun perso­nal la CEC. — Ghişeu, la închidere. 8. — Poftă de joc la copii. — Mlaştină. 9. — Factor decisiv în forrmrea spiritului de economie. — Caut... o notă muzicală. 10 — Suma depunerilor la CEC. — Mic vas de război. 11. — Celebritate literară antică. — încuietoare... cu cheie.

NELU POP NICORESCU

9Á

C O L E G I I ŞI A C A D E M I I Î N Ţ Ă R I L E R O M Â N E Î N E V U L M E D I U

E v u l d e m i j l o c s e c a r a c t e r i z e a z ă , î n g e n e r a l , p r e t u ­t i n d e n i , p r i n t r - o a p r e c i a b i l a p r o l i f e r a r e a c u l t u r i i . D e c o n ţ i n u t r e l i g i o s ş i t e o l o g i c m a i î n t î i , c u l t u r a c u n o a ş t e t o t m a i a c c e n t u a t e t e n d i n ţ e d e l a i c i z a r e , c h i a r î n l u m e a m e d i e v a l ă . O r a ş e l e a u f o s t m a i a l e s c e n t r e l e u n d e î n e v u l m e d i u s - a u o r g a n i z a t o s e a m ă d e i n s t i t u ţ i i d e c u l ­t u r ă , c u n o s c u t e s u b n u m e l e d e c o l e g i i ş i a c a d e m i i .

C o l e g i i l e u n i v e r s i t a r e , n u m i t e d e m u l t e o r i ş i studia generaţia, a u f o s t î n p r i m u l r î n d i n s t i t u ţ i i d e î n v ă ţ ă ­m î n t , d a r î n a c e l a ş i t i m p ş i d e a c t i v i t a t e ş t i i n ţ i f i c ă . Î n c e p î n d c u c e l d e l a S a l e r m o d e p e l a m i j l o c u l s e c . a l X I - l e a , c o l e g i i l e e u n o s c o d e z v o l t a r e n e î n t r e r u p t ă , p e m ă s u r a o r g a n i z ă r i i s o c i e t ă ţ i i . D i n t r e a c e s t e a , stúdium generale d e l a B o l o g n a , î n f i i n ţ a t l a p r a g u l d e t r e c e r e d e l a s e c . X I l a s e c . X H , s - a r e m a r c a t p r i n s t u d i i l e d e d r e p t ; c e l d e l a P a r i s , e x i s t e n ţ a c ă r u i a e s t e c o n s e m n a t ă î n a d o u a j u m ă t a t e a s e c . a l X I I - l e a ş i c a r e l a 1 2 6 7 , p r i n o r ­g a n i z a r e a s a d e c ă t r e R o b e r t d e S o r b o n n e , d e v i n e v e s t i ­t u l c o l e g i u S o r b o n a , c e l d e l a O x f o r d , c o n t e m p o r a n c u c e l d e l a P a r i s e t c . a u f o s t m a l a l e s c e n t r e a l e s t u d i i l o r u m a n i s t e . V e a c u l a l X l V - l e a e s t e v r e m e a î n t e m e i e r i i u n o r c o l e g i i u n i v e r s i t a r e î n ţ ă r i l e E u r o p e i c e n t r a l e ş i r ă s ă r i t e n e , d i n t r e c a r e c e l d e l a P r a g a , î n t e m e i a t l a 1 3 4 8 ş i d e l a C r a c o v i a , î n f i i n ţ a t l a 1 3 6 4 , a u f o s t f r e c v e n t a t e d e m u l ţ i t i n e r i d i n ţ ă r i l e r o m a n e .

P a r a l e l c u a c t i v i t a t e a c o l e g i i l o r î ş i d e s f ă ş o a r ă a c t i v i ­t a t e a a l t e i n s t i t u ţ i i d e î n v ă ţ ă m î n t ş i ş t i i n ţ i f i c e . Î n c h i s ă î n a n u l 5 2 9 , d e c ă t r e î m p ă r a t u l I u s t i n i a n , d u p ă u n m i ­l e n i u a p r o a p e d e a c t i v i t a t e r e m a r c a b i l ă , v e s t i t a a c a d e ­m i e d e l a A t e n a î n t e m e i a t ă d e P l a t o n , r e a p a r e î n v r e m e a r e n a ş t e r i i . M a l î n t î i l a F l o r e n ţ a , u n d e C o s i m o d e M e d i c i î n c r e d i n ţ a l u i F i c i n o r e s t a u r a r e a v e c h i i a c a d e m i i p l a ­t o n i c i e n e ş l u n d e p e l a m i j l o c u l s e c . a l X V I - l e a s e î n f i i n ­ţ e a z ă „ A c a d e m i a f i o r e n t ' n a " p e n t r u „ i l u s t r a r e a ş i a p ă ­r a r e a l i m b i i t o s c a n e " . A l t e o r a ş e I t a l i e n e ş l d i n a l t e ţ ă r i a l e E u r o p e i a p u s e n e î l u r m e a z ă e x e m p l u l . A c a d e ­m i i l e e r a u , î n p r i m u l r î n d , s o c i e t ă ţ i c a r e g r u p a u o a m e n i î n v ă ţ a ţ i î n d o m e n i u l l i t e r e l o r ş l ş t i i n ţ e l o r , d a r c a r e , t r e p t a t , a d u n ă î n j u r u l l o r ş l u n n u m ă r d e ş c o l a r i . D e l a î n c e p u t u l s e c . a l X V I - l e a c e l e m a i m u l t e a c a d e m i i d e v i n t o t m a l m u l t I n s t i t u ţ i i ş t i i n ţ i f i c e , a l t e l e î n s ă î ş i p ă s t r e a z ă ş l c a r a c t e r u l d e ş c o l i s u p e r i o a r e . D i n t r e a c a d e m i i l e v r e m i i , d e u n p r e s t i g i u m e r i t a t s - a u b u c u r a t : c e a d e l a W e i m a r , î n f i i n ţ a t ă I a 1 6 1 7 , a p o i A c a d e m i a f r a n c e z ă , a l e c ă r e i b a z e a u f o s t p u s e d e R i c h e l i e u l a 1 6 3 5 , o r g a n i z a t ă p e s t e 3 0 d e a n i d e C o l b e r t î n t r - o A c a d e m i e d e ş t i i n ţ e (Academie des sciences), ş l s o c i e t a t e a r e g a l ă e n ­g l e z ă , (Royal Society) î n f i i n ţ a t ă l a 1 6 6 2 . D u p ă e x e m ­p l u l ş i m o d e l u l a c e s t o r a , î n v e a c u l a l X V I I I - l e a ş t î n c e l u r m ă t o r i a u f i i n ţ ă a s e m e n e a s o c i e t ă ţ i s a u a c a d e m i i î n t o a t e ţ ă r i l e e u r o p e n e .

î n t i n ţ a r e a ş i d e z v o l t a r e a a c e s t o r I n s t i t u ţ i i c u l t u r a l -ş t l l n ţ i f i c e e s t e r e z u l t a t u l a t r a g e r i i s p r e c u l t u r ă a u n o r n o i c a t e g o r i i s o c i a l e ş l m a l a l e s a o r ă ş e n i m i i , i n t e r e s a t e î n î - s u ş l r e a u n o r c u n o ş t i n ţ e m a l î n a l t e , n e c e s a r e p e n t r u a c t i v i t a t e a l o r p r a c t i c ă , d e t o a t e z i l e l e : m e ş t e ş u g u r i , n e g o ţ , a d m i n i s t r a ţ i e , j u s t i ţ i e e t c . D e a c e e a a p a r i ţ i a c o ­l e g i i l o r ş i a c a d e m i i l o r a u r m a t d e a p r o a p e e v o l u ţ i a c e n ­t r e l o r u r b a n e ş i a c t i v i t a t e a p o p u l a ţ i e i a c e s t o r a . S e e x ­p l i c ă , a s t f e l , î n t î r z i e r e a u n o a r e c a r e t i m p a o r g a n i z ă r i i u n o r a s e m e n e a I n s t i t u ţ i i î n ţ ă r i l e r o m â n e , u n d e v i a ţ a u r b a n ă a f o s t î m p i e d i c a t ă î n d e z v o l t a r e a s a d e m e n ţ i n e ­r e a c u m a i m a r e p u t e r e a r e l a ţ i i l o r f e u d a l e . C î n d o r a ş e l e n o a s t r e a j u n g l a u n a n u m i t g r a d d e d e z v o l t a r e ş i c î n d s e m a i a d a u g ă ş i i n t e r e s e d e o r d i n r e l i g i o s — c o n f e s i o n a l , a n u m e c o m b a t e r e a n o i l o r î n v ă ţ ă t u r i , r e f o r m a t e s a u r ă s -p î n d i r e a a c e s t o r a , i a u f i i n ţ ă ş i l a n o i i n s t i t u ţ i i c u l t u r a l -ş t l l n ţ i f t c e a s e m e n e a c e l o r d i n ţ ă r i l e E u r o p e i a p u s e n e ş i c e n t r a l e .

I n a c e s t e c o n d i ţ i i e s t e p e d e p l i n e x p l i c a b i l ă h o t ă r î r e a c a p i t l u l u l g e n e r a l a l d o m i n i c a n i l o r , î n t r u n i t l a R o m a î n 1 5 2 5 , d e a î n f i i n ţ a l a S i b i u , u n c o l e g i u u n i v e r s i t a r s a u stúdium generale ( C f . Siebenburgische Vierteljahrs-chrift, 1 9 3 5 , p . 1 3 3 ) . A u f o s t m u l ţ i p r o f e s o r i c a r e ş i - a u î n c e p u t a c t i v i t a t e a î n o r a ş u l d e p e C i l i i n . D a r f r ă m î n -t ă r i l e d e c a r e a f o s t c u p r i n s ă T r a n s i l v a n i a d u p ă d e z a s ­t r u l a r m a t e i m a g h i a r e l a M o h á c s ( 1 5 2 6 ) , l u p t a p e n t r u s t ă p î n i r e a a c e s t e i ţ ă r i d i n t r e H a b s b u r g ! ş l p a r t i d a l u i Z á p o l y a , a u c o n s t i t u i t o p i e d i c ă î n d e z v o l t a r e a a c e s t e i

i n s t i t u ţ i i , c u o e x i s t e n ţ ă e f e m e r ă . D u p ă s u c c e s e l e r e f o r m a ţ i u n i i î n T r a n s i l v a n i a î n s ă

c e n t r e l e c u l t u r a l e a l e a c e s t e i ţ ă r i n u m a i s î n t r e ş e d i n ­ţ e l e e p i s c o p a l e , î n c ă t u ş a t e d e I d e o l o g i a f e u d a l o - c l e r i -c a l ă , c i a ş e z ă r i l e d e m a i m a r e î n s e m n ă t a t e e c o n o m i c ă ş i c a r e s e b u c u r ă d e m a i m u l t ă l i b e r t a t e , f r u n t a ş e î n p r o g r e s u l e c o n o m i c , s o c i a l ş l c u l t u r a l , o r a ş e l e . D e a c e e a d i e t a t r a n s i l v ă n e a n ă h o t ă r a , l a 1 5 5 7 , c a î n m ă n ă s t i r i l e s e c u l a r i z a t e d i n C l u j ş i T î r g u - M u r e ş m a i î n t î i , a p o i ş l î n c e l e d i n A l b a I u l l a ş i O r a d e a s ă s e i n s t a l e z e ş c o l i s u ­p e r i o a r e p r o t e s t a n t e , c o l e g i i , p a t r o n a t e d e o r a ş e . (Mo-numenta Comitialia Regni Transylvaniae, I I , p . 7 9 > . A c e s t e c o l e g i i i n f l u e n ţ e a z ă , p r i n p r o f e s o r i i l o r , c u l t u r a î n g e n e r a l ş i î n d e o s e b i c e a o r ă ş e n e a s c ă , p r e c u m ş i s i s t e m u l d e i n s t r u c ţ i e ş l e d u c a ţ i e . C o l e g i i l e d e v i n f o c a r e d e r ă s p î n d l r e a n o i i c u l t u r i , u m a n i s t e , n u n u m a i î n o r a ş e l e r e s p e c t i v e , c i î n ţ a r a î n t r e a g ă , s u s c i t î n d i n t e r e s u l p e n t r u a n t i c h i t a t e , p e n t r u r e n a ş t e r e a I t a l i a n ă , m a i a l e s .

I d e i l e u m a n i s m u l u i ş i a l e r e n a ş t e r i i s - a u r ă s p î n d i t ş i î n m e d i u l o r ă ş e n e s c d i n c e l e l a l t e d o u ă ţ ă r i r o m â n e ş t i , M o l d o v a ş i Ţ a r a R o m â n e a s c ă . R e c e p t a r e a ş i c u l t i v a r e a a c e s t o r a s e r e f l e c t ă ş i î n p r e o c u p a r e a p e n t r u o r g a n i z a r e a u n o r i n s t i t u ţ i i d e c u l t u r ă ş l ş c o l a r e c u c a r a c t e r s u p e r i o r . B a z e l e u n e i a s e m e n e a ş c o l i , u n d e s e p r e d a u l i m b i l e s l a v o n ă ş i g r e a c ă , p r o b a b i l ş t l a t i n a , a u f o s t p u s e l a H ' r l ă u , d e A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u .

U r m a ş u l ş i u z u r p a t o r u l d o m n i e i I u l L ă p u ş n e a n u , D e s p o t V o d ă , c u s t u d i i d e m e d i c i n ă l a M o n t p e l l i e r , u n d e e x i s t a o v e s t i t ă u n i v e r s i t a t e , c o n v e r t i t l a r e f o r m ă î n t i m p u l p e r e g r i n ă r i l o r s a l e p r i n G e r m a n i a , î n d o r i n ţ a s a d e a a t r a g e p e m o l d o v e n i l a n o u a c r e d i n ţ a , î n f i i n ­ţ e a z ă , î n 1 5 6 2 — 1 5 6 3 , l a C o t n a r i , u n c o l e g i u — o „ ş c o a l ă l a t i n ă " a s e m ă n ă t o a r e a c e l e i a d e l a W i t t e n b e r g , î n c a r e

s e r e s i m ţ e a u c u p u t e r e I d e i l e c u n o s c u t u l u i u m a n i s t ş l r e f o r m a t o r P h i l i p p M e l a n c h t h o n . D e f a p t e s t e v o r b a d e s t r ă m u t a r e a ş l o r g a n i z a r e a m a t b u n ă a c o l e g i u l u i d e l a H î r l ă u d u p ă i n c e n d i u l c e a d i s t r u s m a r e p a r t e d i n a c e s t o r a ş . D e s p o t V o d ă s e s t r ă d u i a s ă a t r a g ă l a n o u l c o l e g i u „ d i n t o a t e p ă r ţ i l e p e c e i p e c a r e - I ş t i a c ă s e r e c o m a n d ă p r i n r e p u t a ţ i a ş t i i n ţ i f i c ă ş i p r i n n u m e l e l o r " . C o n d u c e ­r e a c o l e g i u l u i d e l a C o t n a r i e s t e î n c r e d i n ţ a t ă u m a n i s t u ­l u i I o h a n e s S o m m e r , a l ă t u r i d e c a r e a l ţ i î n v ă ţ a ţ i e r a u c h e m a ţ i s ă î n t r e g e a s c ă c o r p u l p r o f e s o r a l : L e s t a r c h u s H e r m o d o r u s p e n t r u l i m b a g r e a c ă ş i I o h a n n e s L u s i n s k i s o s i ţ i î n M o l d o v a , G a s p a r P e u c e r u s , g i n e r e l e i u l M e l a n ­c h t h o n , r e c t o r a l u n i v e r s i t ă ţ i i d i n W i t t e n b e r g , I o n a s J u s t u s , p r o f e s o r t o t a c o l o , I o a c h i m R h a e t i c u s , p r o f e s o r l a C r a c o v i a , „ b ă r b a t f o a r t e r e n u m i t î n ş t i i n ţ e l e m a t e ­m a t i c e " , c a r e î n s ă n - a u r ă s p u n s i n v i t a ţ i e i .

C o l e g i u l a f o s t d o t a t c u o f r u m o a s ă b i b l i o t e c ă i n c a r e s e g ă s e a u „ c ă r ţ i d e t o t f e l u l " , b i b l i o t e c ă o r g a n i z a t ă d u p ă m o d e l u l c e l e i î n t e m e i a t e l a B u d a d e M a t e i C o r v i n ş i l a V i e n a d e î m p ă r a t u l M a x i m i l l a n .

I n c e n t r u l a c t i v i t ă ţ i i c o l e g i u l u i d e l a C o t n a r i e r a î n ­v ă ţ a r e a l i m b i i l a t i n e , î n a ş a m ă s u r ă , î n c î t c o p i i i s ă s e e x p r i m e c î t m a i c o r e c t î n a c e a s t ă l i m b ă , a g r a m a t i c i i , r e t o r i c i i , d i a l e c t i c i i ş i p o e t i c i i , p o a t e ş i u n e l e n o ţ i u n i d e a r i t m e t i c ă . T o a t e a c e s t e î n v ă ţ ă t u r i e r a u î m p ă r t ă ş i t e e l e v i l o r t i m p d e 5 a n i . L a c o l e g i u l d i n C o t n a r i s - a u a d u ­n a t p e n t r u î n v ă ţ ă t u r ă c o p i i „ d e p r e t u t i n d e n i d i n ţ a r ă " . ( „ C o l l e c t l s p a s s i m e x p r o v i n c i a p u e r i s q u o s d o c e r e " ) A c e ş t i a , p e l î n g ă i n s t r u c ţ i e , p r i m e a u î n m o d g r a t u i t d i n v i s t i e r i a d o m n u l u i h r a n ă ş i î m b r ă c ă m i n t e . ( „ Q u o s d o c e r e , a i i , v e s t i r i e x s u o c u r a b a t a e r a r i o " . ) A c e a s t a î n s e a m n ă c ă ş c o a l a a v e a u n I n t e r n a t , a ş a c u m a v e a u n u m e r o a s e c o l e g i i a l e v r e m i i d i n a l t e ţ ă r i .

Ş c o a l a l a t i n ă s a u c o l e g i u l d e l a C o t n a r i n - a f o s t d e s ­f i i n ţ a t o d a t ă c u m o a r t e a î n t e m e i e t o r u l u i . N u m e r o a s e ş t i r i d e l a s f î r ş i t u l s e c . a l X V I - l e a ş i d i n î n t r e g s e c . a l X V I I - l e a p o m e n e s c e x i s t e n ţ a u n e i ş c o l i l a C o t n a r i s a u a u n o r p r o f e s o r i a i a c e s t e i a . E p o s i b i l c a e a s ă f i d e v e n i t o s i m p l ă „ ş c o a l ă d e g r a m a t i c ă " , u n g i m n a z i u .

L a s c u r t a v r e m e d u p ă î n f i i n ţ a r e a c o l e g i u l u i l a t i n d e I a C o t n a r i , D e s p o t V o d ă s e g î n d e a s ă g r u p e z e I n j u r u l c u r ţ i i s a l e d e l a S u c e a v a , î n t r - o „ A c a d e m i e " , u n n u m ă r d e î n v ă ţ a ţ i , m a l î n t î i p e p r o f e s o r i i d e l a c o l e g i u , d a r i i a l ţ i i p e c a r e - i c h e a m ă î n M o l d o v a . ( S t . B ă r s ă n e s c u , „Schola latina" de la Cotnari, biblioteca de curte şi. proiectul de Academie al lui Despot Vodă. B u c u r e ş t i , 1 9 5 7 . )

D a r î n s c u r t a ş i f r ă m î n t a t a s a d o m n i e , D e s p o t n u ş i - a p u t u t r e a l i z a d e c î t î n p a r t e a c e s t e p r o i e c t e . S e m n i f i c a ţ i a a c e s t o r î n c e r c ă r i ş l r e a l i z ă r i r ă m î n e î n s ă î n i s t o r i a c u l ­t u r i i d i n ţ a r a n o a s t r ă c a e x p r e s i e a p ă t r u n d e r i i u m a n i s ­m u l u i d e c a r e e r a c u p r i n s ă E u r o p a a c e l e i v r e m i *

I d e i l e u m a n i s m u l u i ş i a l e r e f o r m e i g ă s i n d t e r e n p r i ­e l n i c î n T r a n s i l v a n i a , s e c o n t i n u ă s t r ă d a n i i l e p e n t r u î n f i i n ţ a r e a u n u l c o l e g i u u n i v e r s i t a r ş l î n a c e a s t ă ţ a r ă . L a î n d e m n u l u n o r î n v ă ţ a ţ i u m a n i ş t i , î n t r e c a r e ş l I . S o m m e r , a j u n s , d u p ă p ă r ă s i r e a M o l d o v e i , r e c t o r a l ş c o l i i d i n B r a ş o v ( S c h o l a C o r o n e n s i s ) , d i e t a t r a n s i l v a n ă î n ­t r u n i t ă l a C l u j î n 2 0 - 2 9 i u n i e 1 5 6 5 , h o t ă r a î n f i i n ţ a r e a u n e i a s t f e l d e ş c o l i l a A l b a I u l l a s a u l a S e b e ş , o r a ş u l d i n a p r o p i e r e , u n d e u r m a s ă s e î n v e ţ e , „ s p r e m u l ţ u m i r e a

ţ ă r i i " l i m b i l e g r e a c ă ş i l a t i n ă . C a r a c t e r u l s u p e r i o r a l a c e s t u i c o l e g i u s a u a c a d e m i i r e z u l t ă ş i d i n f a p t u l c ă e r a c h e m a t , p e n t r u o r g a n i z a r e a e i , c u n o s c u t u l f i l o s o f f r a n ­c e z P e t r u s H a r n I i s ( P i e r r e d e l a R a m e ) d e l a u n i v e r s i t a t e a d i n P a r i s . L i p s i t ă d e u r m ă r i h i v i t a ţ l a , e s t e t r i m i s m e ­d i c u l ş i u m a n i s t u l d e l a c u r t e a p r i n c i p e l u i , G h e o r g h e B l a n d r a t a , î n I t a l i a ş i G e r m a n i a î n s c o p u l s t u d i e r i i o r -g a a n , i Z . 4 r " , n s t ' t u ţ i l l o r s i m i l a r e d i n a c e s t e ţ ă r i ş l a c h e -™ r " a , t o r î n v ă ţ a ţ i c a p r o f e s o r i l a a c e a s t ă „ a c a d e m i e d o t a t ă c u p r i v i l e g i i l e d e o s e b i t e " (academia solemnibus pnvilegiis mducta). S e c u n o a ş t e s c r i s o a r e a d i n » 1 6 6 7 a d r e s a t ă b ă r b a t u l u i f o a r t e î n v ă ţ a t f v i r d o c t i s s i m u s ) C e l l o C u r t o d i n B a s e l , c h e m a t î n T r a n s i l v a n i a p e n t r u a ^fSl* fr1 f u n d a m e n t e l e l i t e r e l o r (ut solidiora fundamenta hterarum s t u d i l s . Monumenta Comitialia regnx Transilvaniae, I I , p 2 8 9 — 2 9 0 ) i t ™ ? î P r e J ^ r H ^ , e « » P O l

A

U I c e , d i » l f t » n t r u - o p u n e r e a n o b i -

S ^ J t T Ä ! d e î n t , , n ţ o r e ' ' " ^ î m p o t r i v a r e f o r m e i , p a p a l i t a t e a o r g a n i z e a z ă o D u t » r .

n i c ă o f e n s i v ă c u n o s c u t ă s u b n u m e l e d e c o n t r a r e f o r m ă c e t r e b u i a s u s ţ i n u t ă p r i n t o a t e m i j l o a c e l e . O r d i n u l l é -z u i t , n u d e m u l t î n f i i n ţ a t , ş i - a a s u m a t r o l u l d e c a m p i o n î n a c e a s t ă l u p t ă . P r i n t r e c e l e l a l t e m i j l o a c e f o l o s i t e ş c o a l a o c u p a u n l o c d e f r u n t e , ş c o a l a d e t o a t e g r a d e l e s t î n p r i m u l r î n d c e a s u p e r i o a r ă .

I n a c e s t s c o p Ş t e f a n B ă t h o r y , p r i n c i p e a l T r a n s i l v a ­n i e i ş i r e g e a l P o l o n i e i , a ş e a z ă , l a 1 5 7 9 , p e i e z u i ţ i l a C l u j - M ă n ă ş t u r , î n v e c h e a m ă n ă s t i r e b e n e d i c t i n ă . A d e ­v ă r a t u l g î n d a l a ş e z ă r i i l o r î n a p r o p i e r e a C l u j u l u i ş l - 1 d e z v ă l u i e i e z u i ţ i i î n s c u r t t i m p . L a 1 5 8 0 d e s c h i d o ş c o a ­l ă î n s u b u r b i a d i n a p r o p i e r e a o r a ş u l u i . O b ţ i n î n d a p o i ş l m ă n ă s t i r e a p ă r ă s i t ă a f r a n c i s c a n i l o r ( d i n s t r . K o g ă l n l -c e a n u ) , e i s e î n s t ă p î n e s c ş i a s u p r a b i s e r i c i i î n t e m e i a t ă d e M a t e i C o r v i n . A l ţ i i e z u i ţ i , î n t r e c a r e ş l p r o f e s o r i , s o s e s c l a C l u j d i n P o l o n i a , a l ţ i i d i n R o m a , c u g î n d n l d e a î n t e ­m e i a c h i a r î n o r a ş o i n s t i t u ţ i e d e î n v ă ţ ă m î n t s u p e r i o r . A c t u l f u n d a ţ i o n a l a l c o l e g i u l u i I e z u i t d i n C l u j e d a t a t d i n 1 5 8 1 . P e n t r u c a n o u l c o l e g i u s ă n u f i e l i p s i t d e n i c i u n d r e p t , t i t l u ş l g r a d u n i v e r s i t a r , a c t u l d e î n t e m e i e r e p r e v e d e c ă o r i c i n e s e d i s t i n g e a î n ş t i i n ţ e l e u m a n i s t e ş l î n c u n o a ş t e r e a l i m b i l o r e b r a i c ă , g r e a c ă ş i l a t i n ă , I s p r ă ­v i n d u n a d i n c e l e t r e i f a c u l t ă ţ i : t e o l o g i e , f i l o z o f i e ş i d r e p t , p u t e a , d u p ă c e - ş i d o v e d e a ş t i i n ţ a , s ă o b ţ i n ă t i t l u l d e b a c a l a u r e a t , m a g i s t r u ş l d o c t o r . A c e s t e t i t l u r i o f e r e a u t i n e r i l o r a c e l e a ş i d r e p t u r i ş i p r i v i l e g i i c a ş i c e l e o b ţ i ­n u t e l a a c a d e m i i l e i t a l i e n e , f r a n c e z e , s p a n i o l e ş i g e r ­m a n e . C o l e g i u l a f o s t c o m p l e t a t c u „ u n s e m i n a r " , u n f e l d e c ă m i n p e n t r u e l e v i i c u r s u l u i s u p e r i o r , m a i a l e s c e l s ă r a c i , p o t r i v i t r e g u l a m e n t u l u i î n t o c m i t d e A n t o n i o P o s s e v l n o , c e l d i n t î i c o n d u c ă t o r a l c o l e g i u l u i . P e l a 1 5 8 5 e r a u a d ă p o s t i ţ i 5 0 s t u d e n ţ i i n a c e s t s e m i n a r . P e n ­t r u e l e v i i m a l t i n e r i l a f i i n ţ ă u n i n t e r n a t , c a r e î n a c e l a ş i a n g ă z d u i a 8 0 d e e l e v i . C A . V e r e s s , A Kolozsvári Báthory — egyetem története, î n „Erdélyi Múzeum, 1 9 0 6 , p . 1 6 9 — 1 9 8 , 2 4 9 - 2 6 3 , 3 4 2 - 8 8 6 ; Etienne Báthory, roi de Pologne, prince de Transilvanie, C r a c o v i a , 1 9 8 5 , p . 5 7 — 6 0 ) .

S t ă r u i n ţ e p e n t r u î n f i i n ţ a r e a u n o r ş c o l i c a t o l i c e s e î n v e d e r e a z ă î n a c e a v r e m e ş l î n M o l d o v a , î n t i m p u l d o m n i e i I u l P e t r u Ş c h i o p u l .

I n ţ a r a R o m â n e a s c ă , P e t r u C e r c e l î n s c u r t a s a d o m ­n i e , f a c e î n c e p u t u r i l e u n e i „ a c a d e m i i " , î n s e n s u l u n e i s o c i e t ă ţ i d e o a m e n i î n v ă ţ a ţ i c a r e s e o c u p a u c u c u l t i v a ­r e a l i t e r e l o r ş l ş t i i n ţ e l o r î n s p i r i t u l u m a n i s m u l u i d e l a s f î r ş i t u l s e c . a l X V I - l e a . O a m e n i d e l i t e r e , f r a n c e z i ( B e r t h l e r , M e l l l e r d e l a C o n s t a n e e , P e r o t ) , i t a l i e n i ( S l -v o r i , V i n c e n t I , P u g l e l l a , d o c t o r î n l e g i ş l p o e t ) , g r e c i ( N a d a l l ) , a r h i t e c ţ i , p i c t o r i , a r m u r i e r i , g r ă d i n a r i e t c . f o r m e a z ă a c e a s t ă „ s o c i e t a t e a c a d e m i c ă " p a t r o n a t ă d e d o m n , e l î n s u ş i s c r i i t o r ş i p o e t , u n c e r c d e î n v ă ţ a ţ i a ş a c u m c u n o s c u s e a c e s t a l a c u r t e a r e g e l u i F r a n ţ e i H e n r i c a l I l l - l e a , l a V e n e ţ i a , l a R o m a ş i p r i n a l t e l o c u r i p e u n d e - ş i p e t r e c u s e t i n e r e ţ e a .

P r o . . Ş T E F A N P A S C U

(continuare în numărul viitor)

T A L E R D I N T I M P U L D O M N I E I L U I D E S P O T V O D Ă ( 1 5 6 3 )

T i m p u l l i b e r d e l a

s f î rş i tu l s ă p t ă m î n i i

o: D 0 z o Ü I

><

h LÜ I Ü Z <

A dresăm din nou ci t i tor i lor noştri inv i ta ţ i a de a pa r t i c ipa la ancheta pe tema: „Cum folosim

şi organizăm pentru copiii noştri t impul liber de la sfîrşitul s ăp tămîn i i " (simbătă după amiază şi duminica). Prin această anchetă, revista noastră vrea să atragă atenţia asupra posibilităţilor ce se cer folosite pentru educaţia copiilor în familie: spectacole de teatru şi vizionări de filme, vizite la muzee, pinacoteci şi case memoriale, mici excursii cu caracter instructiv în locuri istorice etc.

Ancheta neastră se referă — bineînţeles — în egală măsură şi la modul de folosire a timpului liber de la sfîrşitul săptămînii în mediul familial, în casă (vizionarea programelor de la televizor, lecturi), preocupări cu caracter educaţi v-gospodăresc (grădinărie, columbofilie, apicultură), jocuri etc.

Ancheta este adresată părinţilor, cărora le solicităm răspunsuri detaliate privind munca, experienţa, preocupările, sugestiile şi doleanţele lor în domeniul folosirii judicioase şi armonioase a timpului liber de la sfîrşitul săptămînii.

Cele mai bune scrisori vor fi publicate în paginile revistei. Dorim în acest fel să dăm anchetei noastre caracterul unei dezbateri largi şi al unui schimb de idei şi păreri izvorîte din viaţă. Cele mai interesante răspunsuri primite în cadrul anchetei vor constitui obiectul unor studii scrise de personalităţi marcante ale mişcării pedagogice şi sociologice din ţara noastră.

Acei participanţi la ancheta revistei noastre, care se vor distinge prin cele mai bune şi interesante serisori, vor primi premii în cărţi şi abonamente la revista „Colocvii despre şcoală, familie şi so­cietate".

Scrisorile se vor trimite pe adresa revistei şi vor purta pe plic menţiunea „pentru ancheta: timpul liber de la sfîrşitul săptămînii."

C I T I Ţ I $1 R Â S P i N D IŢ I R E V I S T A

C O L O C V I I despre şcoa lă , famil ie şi soc ie ta te

Faceji din timp abonamente pentru anul 1967

Abonamentele se fac prin oficiile poştale şi prin di fu zorii voluntari din întreprinderi. Tariful abonamentelor este de 9 lei pe trei luni, 18 lei pe

şase luni şi 36 lei pe un an.

P R O D U S E L E L A C T A T E P R O A S P E T E

D E N E Î N L O C U I T ÎN A L I M E N T A Ţ I A C O P I I L O R

Ş l A T I N E R I L O R

Importanţa deosebită pe care o prezintă asigurarea unui regim com­plex, echilibrat, în alimentaţia organismului de toate vîrstele, sănătos sau bolnav, a făcut ca încă din cele mai vechi timpuri laptele şi produsele lactate să constituie alimente nelipsite şi uneori de neînlocuit pentru om.

Avînd un conţinut ridicat în substanţe proteice, acizi graşi volatili, vitamine, hidraţi de carbon, săruri minerale, laptele este un aliment complet, cu mare valoare nutritivă şi biologică. Mai mult, datorită sub­stanţelor proteice uşor asimilabile, conţinutului ridicat în calciu şi fosfor, vitaminelor şi enzimelor conţinute, laptele şi produsele lactate proaspete sînt recomandate cu prioritate în alimentaţia copiilor şi a tinerilor.

Posibilităţile moderne de producţie industrială permit astăzi prelu­crarea laptelui în multe şi variate sortimente apreciate de consumatori şi fac ca cererile pentru aceste produse să crească mereu. în ţara noastră se produc cea. 18 sortimente de produse lactate proaspete şi anume: lapte de consum, iaurt, lapte bătut, lapte acidofil, sortimente diferite de brînza de vacă, respectiv brînza grasă, brînza dietetică, brînza „Prima", brînza „Caraiman", cremă „Favorit", brînza „Dîmboviţa", smîntînă de consum, frişca, fructola, îngheţată şi altele.

L a p t e l e de c o n s u m , pasteurizat, este un aliment complet, care asigură organismului toate principiile nutritive şi energetice necesare unei dez­voltări echilibrate. Comparativ, un litru de lapte are o valoare nutritivă echivalentă cu 500 g. carne sau 9 ouă.

B r î n z a de v a c ă este un produs cu conţinut ridicat în substanţe pro -teice, în care se găsesc toţi acizii aminaţi esenţiali. în funcţie de conţinutul

de grăsime, b r î n z a de v a c ă este recomandată în alimentaţia curentă şi mai a les în a l i m e n t a ţ i a d i e t e t i c ă , f i ind cunoscută importanţa acestui

sortiment, datorită conţinutului ridicat în metionină. B r î n z a de v a c ă f ă r ă g r ă s i m e , ca de exemplu b r î n z a „ D î m b o v i ţ a "

dietetică sau cu un conţinut redus de grăsime, c r e m a „ F a v o r i t " sînt pro­duse mult apreciate de consumatori, pentru consistenţa cremoasă şi gustul plăcut pe care îl au.

Cîştigă din ce în ce mai mult în aprecierea consumatorilor şi l ap te le ac ido f i l . Fabricat în prezent cu ferment iselecţionaţi, rezistenţi la anti­biotice, l ap te le ac idof i l este indicat în alimentaţie în t i m p u l t r a t a m e n t u l u i

cu a n t i b i o t i c e prevenind modificarea microflorei intestinale. Răcoritor dietetic cu gust plăcut, aromat, i a u r t u l este acceptat în

alimentaţie cu plăcere, atît de către copii cît şi de către adulţi. Acest produs oferă în totalitate calităţile nutritive ale laptelui şi, în plus, un înalt grad de asimilare în organism.

Pe lîngă aceste sortimente, b r î n z a „ P r i m a " şi brînza „ A p e r i t i v " ,

smîntînă de consum şi frişca, îngheţata etc. sînt produse care, fiind perma­

nent la îndemîna consumatorilor noştri, dau posibilitatea asigurării unei

alimentaţii raţionale şi permit gospodinei prepararea rapidă şi ieftină a

unui meniu complet, proaspăt şi plăcut.

Ing . P A U L A M A N G I U L E A

pentru COPIII Dvs:

BOMBOANE DROPSURI DIFERITE ROLSURI TURIST FRUCTOLA CAFINO MOZAIC COSMOS

BOMBOANE UMPLUTE CU CREMĂ LAPTE BOMBOANE UMPLUTE CU PASTĂ DE FRUCTE

Agenţia ONT „Carpaţi" Timişoara

Organ izează pentru elevi şi studenţi:

• excursii la monumentele istorice şi ale naturii

• excursii ţi tabere la Muntele Mic şi Semenic • excursii la obiective economice • excursii cu diverse teme educative • vizite ia muzee • viz ionarea spectacolelor şi a diverselor

manifestaţiuni sportive.

Excursiile se organizează pe teritoriul regiunii Banat şi în ţară , în condiţii avanta joase, prin f i l ialele din Timişoara, Á r a d , Lugoj, Reşiţa,

Caransebeş, Băile Herculane şi Buziaş.

Combinatul de celuloza şi hîrtie-Calaraşi Produce: — Celuloză din paie naturală — Celuloză din paie albită cu grad ridicat de alb (85— 87%) Hîrt ie: — Hîrtie Oîfset — Hîrtie tipar înalt — Hîrtie de scris I .A. — Hîrtie de scris I .B . — Hîrtie cretată — Hîrtie suport pentru cretare — Hîrtie de ambalaj albit — Hîrtie de ambalaj rezistent Caiete: — cu liniatură oblică pentru clasele 1—3 — de aritmetică şi dictando de 8—100 î i l e — de aritmetică şi dictando cu spirală 100 î i le — pentru teză — caiete repertoare cu 48—100 î i le

I E X P R E S I

P R O N O 2bc x ^ ST » S P O R T

P A R T I C I P Î N D L A C O N C U R S U R I L E P R O N O S P O R T Ş l P R O N O E X P R E S C O N T R I B U I Ţ I L A

D E Z V O L T A R E A B A Z E I M A T E R I A L E A A C T I V I T Ă Ţ I I S P O R T I V E D I N Ţ A R A N O A S T R Ă

R e d a c ţ i a şi Admin i s t r a ţ i a , Bucureş t i , S t r . Virgi l iu Nr. 40. T iparu l executa t la Combina tu l Poligrafic „Casa Scîntei i" , P i a ţ a Scînteii I\'r. 1