ii. contributii la studiul culturii romàne · pdf file ii. contributii la studiul...

Click here to load reader

Post on 31-Dec-2019

7 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI

    CONTRIBUTII LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE

    IN VECHILE LITERATURI BULGARA §1 ROMANA

    I. Omiliile lui Ioan Exarhul fi izvoarele lor bizantine

    II. Omilii folosite in ìnvàjàturile lui Neagoe Basarab

    PANDELE OLTEANU

    Literatura omiletica1 reprezintà unul din cele mai ràspìndite genuri ale elocventei crestine ce continua, in cuprinsul bisericii, pentru necesitàtile ei doctrinare si educative, traditia marii oratorii antice greco-romane. Atit in apus cit fi in ràsàrit, in limbile latinà fi greacà s-au scris un numàr enorm de omilii — citeva mii — genul fiind ilustrat de nume celebre ca Ioan Hrisostom, Papa Grigore cel Mare f.a. Oratorii creftini au deprins arta vor- birii frumoase la fcoala clasicilor antici sau frecventìnd, ìntr-o perioadà cind creftinismul fi vechea societate fi culturà pàginà mai existau, pe iluftri retori pàgini contemporani. Oratoria creftinà, cu toate genurile ei, ìntre care omilia este cel mai bogat reprezentatà, detine un loc extrem de important in lite­ ratura bizantinà fi in toate literaturile care s-au dezvoltat in aria de civi- lizatie bizantinà. In literaturile vechi bulgarà, rusà, sirbà, se cunosc nume insemnate de oratori originali incà din primele secole ale existentei lor. De asemeni, in slava veche fi apoi in slavonà s-au tradus un numàr insemnat de opere ale oratorilor latini fi mai ales greci. Manuscrisele slave adunà, fie in colectii compacte de omilii apartinind aceluiafi autor, fie in „sbornice“ cu continui diferit, sute fi mii de omilii, sau cuvintàri cu alt caracter.

    Pinà in momentul de fatà nu existà o lucrare fundamentalà, care sà stabileascà un repertoriu compiei al omileticii bizantine tradusà in slavonà, care a circulat la slavi fi, prin intermediul acestora, la romàni2. Nu existà, de asemeni, nici o lucrare tratìnd circulatia literaturii omiletice la romàni, atit in manuscrisele slave cit fi in versiuni romànefti, defi in cuprinsul afa zisei „literaturi religioase“ tocmai acest gen de scrieri detine locul cel mai

    1 Denumirea vine de la grecescul ô(uXia,-aç, care ìnseamnà conversarle familiarà, lec|ie pe un ton familiar, expusà ìn fata unei adunâri. Omiliile sînt, în cele mai dese cazuri, expli- càri aie unor texte din Vechiul sau Noul Testament, în cursul càrora se urmàresc fie scopini doctrinare, fie moral-educative.

    2 Existà însà, la slavi, un numàr de studii asupra unor domenii limitate, care n-au fost ôintetizate într-o cercetare de ansamblu. Aproape toate au ràmas necunoscute istoricilor româi.i ai literaturii vechi.

    20 — 1003

  • 306 PANDELE OLTEANU

    important. Consacrîndu-ne în ultimii ani cercetârii literaturii omiletice în cultura veche româneascâ, çi abordînd problema celor mai vechi colectii de omilii tipârite în limba romàna, çi anume cele doua «Cazanii» aie lui Co- resi1, am fost adusi în mod firesc sa cercetâm originalele slavone çi apoi întreaga problema a literaturii omiletice în literaturile vechi slave. Dar, cum izvorul primordial trebuie càutat în Bizant, am fost obligati nu o data sa facem apel la originalele sau modelele bizantine. Farà îndoialâ, este necesar, din partea slavistilor si a bizantinologilor, un efort coordonat spre a ajunge la o imagine exhaustivà a continutului çi circulatiei acestei literaturi în lumea bizantino-slavâ si la români. Elaborînd o monografie2 ce-çi propune sa urmâreascà literatura omiletica în româneste în se- colul al XVI-lea çi în prima jumâtate a secolului al XVII-lea, pina la cele trei mari colectii de Cazanii tipârite la Govora, Dealu çi mai aies la Iaçi (vestita Cazanie a lui Varlaam), urmârind pe de altâ parte modul în care omiliile au fost utilizate în opera celui mai mare scriitor român al epocii vechi, Neagoe Basarab, am ajuns la o serie de rezultate dintre care unele vor fi comunicate în lucrarea de fatâ. Eie implicâ si problème de metodologie a cercetârii literaturii omiletice.

    într-adevâr, studiul acestui gen de literaturâ implicâ serioase dificultâti. în primul rînd, fiindcâ evul mediu, neavînd ideea proprietâtii literare, un autor mai nou era inclinât sâ-çi punâ opera pe seama unui nume celebru spre o face sâ circule mai uçor $i sâ capete mai multâ autoritate. Critica de atribuire este deci necesarâ in foarte multe cazuri. Nu rare sînt si cazurile cînd pasaje întregi dintr-o opera a unui scriitor sînt preluate fârâ nici o men- tiune de altul. Cine emite judecâti, asupra ideilor çi mai aies a stilului celui din urmâ, riscâ, în acest caz, sâ vorbeascâ în realitate de cel dintîi. S-a întîmplat adesea ca, traducînd din greacâ în slavonâ sau copiind aceste traduceri, cârturarii slavi sâ le schimbe atribuirea. Omiliile lui Simeon Mo- nahul, scriitor bizantin din secolul al XI-lea, care au fost folosite textual de câtre Neagoe Basarab, au circulât în traducerea slavonâ sub numele lui Ioan Zlataust. Deoarece Ioan Caleca, autor bizantin din sec. al XlV-lea a fost condamnai de un sinod isihast, omiliile sale au fost atribuite patriarhului isihast Calist, spre a putea fi salvate, çi au circulât astfel în traducere sla­ vonâ. Au fost apoi traduse în româneste si tipârite de Coresi în 1581, folo- sindu-se Cazania de la Zabludov tipâritâ de Ivan Feodorov. Iatâ de ce trebuie sâ fim foarte circumspecti atunci cînd avem de a face cu opere care au la bazâ procedeul de creatie ce construeçte edificii noi cu pietre luate, fârâ schimbare, din constructii mai vechi. în studiul de fatâ ne propunem sâ ilustrâm cele de mai sus, oprindu-ne asupra cîtorva din omiliile atribuite lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual extrase din omilii bizantine in versiune slavonâ.

    1 Cf. P. O 11 e a n u, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d’homelies roumaines, în « Romanoslavica », IX , 1963, p. 163— 193 çi „Poslilla de Neagovo" în lumina „Cazaniei 1“ a Diaconului Coresi (cca. 1564J, «Romanoslavica», X I I I , 1966, p. 105— 131.

    2 Vechile Cazanii la români (în pregàtire).

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 0 7

    I. OM1LULE PREZVITERULUI IOAN, EXARH UL BULGAR, § I IZVOARELE LOR BIZANTINE

    Ioan exarhul bulgar denumit fi «prezviter» este cel mai stralucit repre- zentant al culturii bulgare din secolele al IX-lea fi al X-lea. A decedat pe la 920. Scriitor talentat, minte ascutità, ajutat de o cultura vasta, a ridicat cultura bulgara la nivelul culturilor inaintate din Europa de pe la inceputul sec. al X-lea. Studiase in Bizant impreunà cu tarul Simeon \ care voia sa dea statului bulgar fi curtii din Preslav stràlucirea Bizantului, iar Ioan Exar­ hul voia sa ìnalte cultura bulgara la nivelul celei bizantine. Activitatea sa literarà a fost influenzata. de càlugàrul Dux, care ar fi fratele tarului Si­ meon 2. Ioan Exarhul a tradus, a prelucrat fi adaptat din literatura teolo­ gica fi pareneticà bizantina opere de gindire abstractà ca Hexaimeronul (slav. Sestodnevul3) tratatul de teologie — Bogoslovie *, apoi Izvorul cunostintei — IIr|yr) yvcóaeaiq— , Cerurile (Nebesa) — introducerea, la opera Pentru cre- dinta ortodoxà (’'EkSook; ÙKpipfiq xfjg òpGoSó^ou jcìgtecx;) etc. mai toate de Ioan Damaschin.

    Ìn fcoala sa din Preslav a afirmat traducerea dupà sens — ceea ce e valabil fi astàzi. Ioan Exarhul a creat cu indràznealà cuvinte fi expresii noi desàvìrfind fi ìnnoind limba slava5. A fost fi un mare orator bisericesc. Se pregàtea temeinic. Vorbea limpede, sistematic, uneori teoretico-teologic fi filosofie. Alteori in sa povestea simplu, atràgàtor e. Se adresa unui public pretentios, ìnvàtat, cum erau boierii de la curtea din Preslav, ìn frunte cu tarul Simeon, care si el era un mare iubitor de càrti — knigoljubecb. Se presupune cà tarul Simeon a colaborat impreunà cu Ioan Exarhul la tra­ ducerea fi ìntoemirea vestitei colectii de omilii Zlatostrui — Suvoiul de aur — pàstratà doar ìn cele douà versiuni putin rusificate ca Sbornie al marelui cneaz rus Svjatoslav Jaroslavic (anii 1073 fi 1076) 7. Sint adevàrate tratate sau enciclopedii didactico-pedagogice ale epocii8. Forma cea mai potrività

    1 K. K a l a j d o v i c , loan eksarh Bolgarski, Moscova, 1824. E m i l G h e o r g h i e v , Rezcvetàt na Bàlgarskata literatura, I— X X , 8, Sofia, 1962.

    2 P. I l i e v s k j i , Dva slova na Kliment Ohridski i edno na loan Egzarh vo eden rako- pisen zbornik od X V vek, in « Makedonski jazik », V II, 1, Scoplie, 1956, p. 92—93.

    3 Das Hexaemeron Exarchen Iohannes, ed. R. Aitzetmuller, I, Graz, 1958. A. G o r s k j i ?i K. N e v o s t r u e v , Opisanie., II, 1, 1857, p. 1—30.

    4 A. G o r s k i j fi K. N e v o s t r u e v , op. cit., II, 2. 1859, p. 288— 307. 5 V. V o n d r à k , O mluvé Iona Exarcha, Praga, 1896. tJvod. 6 D o r a I v a n o v a - M i r c e v a, Kliment Ohridski i loan Ekzarh kato sbzdateli na

    slova, in Sbornih Kliment Ohridski, 916 — 1966, Sofia, 1966, p. 255 u. 7 N. P. P o p o v, Les auteurs de 11zbornik de Svjatoslav de 1016, «Revue de études sla­

    ves» XIV , 1934, p. 5 u. 8 A. G o r s k i j fi K. N e v o s t r u e v , Opisanie..., II , 2, Moscova, 1859, p. 365—405.

    I zbornik Velikago knjazja Svjatoslava Iaroslavila 1073 godi. Reeditat de R. A i t z e t m i l l e r in Monumenta linquae slavicae dialecti veteris fontes et dissertationes, Wiesbaden, 1965, p. 266. N. P. P o p o v, L ’Izbornik de 1076, dit de Svjatoslav, comme mon

View more