ii. contributii la studiul culturii romÀne vechimacedonia.kroraina.com/rs/rs14_17.pdf · cultura...

Click here to load reader

Post on 23-Oct-2019

3 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI

    CONTRIBUTII LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE

    IN VECHILE LITERATURI BULGARA §1 ROMANA

    I. Omiliile lui Ioan Exarhul fi izvoarele lor bizantine

    II. Omilii folosite in ìnvàjàturile lui Neagoe Basarab

    PANDELE OLTEANU

    Literatura omiletica1 reprezintà unul din cele mai ràspìndite genuri ale elocventei crestine ce continua, in cuprinsul bisericii, pentru necesitàtile ei doctrinare si educative, traditia marii oratorii antice greco-romane. Atit in apus cit fi in ràsàrit, in limbile latinà fi greacà s-au scris un numàr enorm de omilii — citeva mii — genul fiind ilustrat de nume celebre ca Ioan Hrisostom, Papa Grigore cel Mare f.a. Oratorii creftini au deprins arta vor- birii frumoase la fcoala clasicilor antici sau frecventìnd, ìntr-o perioadà cind creftinismul fi vechea societate fi culturà pàginà mai existau, pe iluftri retori pàgini contemporani. Oratoria creftinà, cu toate genurile ei, ìntre care omilia este cel mai bogat reprezentatà, detine un loc extrem de important in literatura bizantinà fi in toate literaturile care s-au dezvoltat in aria de civi- lizatie bizantinà. In literaturile vechi bulgarà, rusà, sirbà, se cunosc nume insemnate de oratori originali incà din primele secole ale existentei lor. De asemeni, in slava veche fi apoi in slavonà s-au tradus un numàr insemnat de opere ale oratorilor latini fi mai ales greci. Manuscrisele slave adunà, fie in colectii compacte de omilii apartinind aceluiafi autor, fie in „sbornice“ cu continui diferit, sute fi mii de omilii, sau cuvintàri cu alt caracter.

    Pinà in momentul de fatà nu existà o lucrare fundamentalà, care sà stabileascà un repertoriu compiei al omileticii bizantine tradusà in slavonà, care a circulat la slavi fi, prin intermediul acestora, la romàni2. Nu existà, de asemeni, nici o lucrare tratìnd circulatia literaturii omiletice la romàni, atit in manuscrisele slave cit fi in versiuni romànefti, defi in cuprinsul afa zisei „literaturi religioase“ tocmai acest gen de scrieri detine locul cel mai

    1 Denumirea vine de la grecescul ô(uXia,-aç, care ìnseamnà conversarle familiarà, lec|ie pe un ton familiar, expusà ìn fata unei adunâri. Omiliile sînt, în cele mai dese cazuri, expli- càri aie unor texte din Vechiul sau Noul Testament, în cursul càrora se urmàresc fie scopini doctrinare, fie moral-educative.

    2 Existà însà, la slavi, un numàr de studii asupra unor domenii limitate, care n-au fost ôintetizate într-o cercetare de ansamblu. Aproape toate au ràmas necunoscute istoricilor româi.i ai literaturii vechi.

    20 — 1003

  • 306 PANDELE OLTEANU

    important. Consacrîndu-ne în ultimii ani cercetârii literaturii omiletice în cultura veche româneascâ, çi abordînd problema celor mai vechi colectii de omilii tipârite în limba romàna, çi anume cele doua «Cazanii» aie lui Co- resi1, am fost adusi în mod firesc sa cercetâm originalele slavone çi apoi întreaga problema a literaturii omiletice în literaturile vechi slave. Dar, cum izvorul primordial trebuie càutat în Bizant, am fost obligati nu o data sa facem apel la originalele sau modelele bizantine. Farà îndoialâ, este necesar, din partea slavistilor si a bizantinologilor, un efort coordonat spre a ajunge la o imagine exhaustivà a continutului çi circulatiei acestei literaturi în lumea bizantino-slavâ si la români. Elaborînd o monografie2 ce-çi propune sa urmâreascà literatura omiletica în româneste în se- colul al XVI-lea çi în prima jumâtate a secolului al XVII-lea, pina la cele trei mari colectii de Cazanii tipârite la Govora, Dealu çi mai aies la Iaçi (vestita Cazanie a lui Varlaam), urmârind pe de altâ parte modul în care omiliile au fost utilizate în opera celui mai mare scriitor român al epocii vechi, Neagoe Basarab, am ajuns la o serie de rezultate dintre care unele vor fi comunicate în lucrarea de fatâ. Eie implicâ si problème de metodologie a cercetârii literaturii omiletice.

    într-adevâr, studiul acestui gen de literaturâ implicâ serioase dificultâti. în primul rînd, fiindcâ evul mediu, neavînd ideea proprietâtii literare, un autor mai nou era inclinât sâ-çi punâ opera pe seama unui nume celebru spre o face sâ circule mai uçor $i sâ capete mai multâ autoritate. Critica de atribuire este deci necesarâ in foarte multe cazuri. Nu rare sînt si cazurile cînd pasaje întregi dintr-o opera a unui scriitor sînt preluate fârâ nici o men- tiune de altul. Cine emite judecâti, asupra ideilor çi mai aies a stilului celui din urmâ, riscâ, în acest caz, sâ vorbeascâ în realitate de cel dintîi. S-a întîmplat adesea ca, traducînd din greacâ în slavonâ sau copiind aceste traduceri, cârturarii slavi sâ le schimbe atribuirea. Omiliile lui Simeon Mo- nahul, scriitor bizantin din secolul al XI-lea, care au fost folosite textual de câtre Neagoe Basarab, au circulât în traducerea slavonâ sub numele lui Ioan Zlataust. Deoarece Ioan Caleca, autor bizantin din sec. al XlV-lea a fost condamnai de un sinod isihast, omiliile sale au fost atribuite patriarhului isihast Calist, spre a putea fi salvate, çi au circulât astfel în traducere slavonâ. Au fost apoi traduse în româneste si tipârite de Coresi în 1581, folo- sindu-se Cazania de la Zabludov tipâritâ de Ivan Feodorov. Iatâ de ce trebuie sâ fim foarte circumspecti atunci cînd avem de a face cu opere care au la bazâ procedeul de creatie ce construeçte edificii noi cu pietre luate, fârâ schimbare, din constructii mai vechi. în studiul de fatâ ne propunem sâ ilustrâm cele de mai sus, oprindu-ne asupra cîtorva din omiliile atribuite lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual extrase din omilii bizantine in versiune slavonâ.

    1 Cf. P. O 11 e a n u, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d’homelies roumaines, în « Romanoslavica », IX , 1963, p. 163— 193 çi „Poslilla de Neagovo" în lumina „Cazaniei 1“ a Diaconului Coresi (cca. 1564J, «Romanoslavica», X I I I , 1966, p. 105— 131.

    2 Vechile Cazanii la români (în pregàtire).

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 0 7

    I. OM1LULE PREZVITERULUI IOAN, EXARH UL BULGAR,§ I IZVOARELE LOR BIZANTINE

    Ioan exarhul bulgar denumit fi «prezviter» este cel mai stralucit repre- zentant al culturii bulgare din secolele al IX-lea fi al X-lea. A decedat pe la 920. Scriitor talentat, minte ascutità, ajutat de o cultura vasta, a ridicat cultura bulgara la nivelul culturilor inaintate din Europa de pe la inceputul sec. al X-lea. Studiase in Bizant impreunà cu tarul Simeon \ care voia sa dea statului bulgar fi curtii din Preslav stràlucirea Bizantului, iar Ioan Exarhul voia sa ìnalte cultura bulgara la nivelul celei bizantine. Activitatea sa literarà a fost influenzata. de càlugàrul Dux, care ar fi fratele tarului Simeon 2. Ioan Exarhul a tradus, a prelucrat fi adaptat din literatura teologica fi pareneticà bizantina opere de gindire abstractà ca Hexaimeronul (slav. Sestodnevul3) tratatul de teologie — Bogoslovie *, apoi Izvorul cunostintei — IIr|yr) yvcóaeaiq— , Cerurile (Nebesa) — introducerea, la opera Pentru cre- dinta ortodoxà (’'EkSook; ÙKpipfiq xfjg òpGoSó^ou jcìgtecx;) etc. mai toate de Ioan Damaschin.

    Ìn fcoala sa din Preslav a afirmat traducerea dupà sens — ceea ce e valabil fi astàzi. Ioan Exarhul a creat cu indràznealà cuvinte fi expresii noi desàvìrfind fi ìnnoind limba slava5. A fost fi un mare orator bisericesc. Se pregàtea temeinic. Vorbea limpede, sistematic, uneori teoretico-teologic fi filosofie. Alteori in sa povestea simplu, atràgàtor e. Se adresa unui public pretentios, ìnvàtat, cum erau boierii de la curtea din Preslav, ìn frunte cu tarul Simeon, care si el era un mare iubitor de càrti — knigoljubecb. Se presupune cà tarul Simeon a colaborat impreunà cu Ioan Exarhul la traducerea fi ìntoemirea vestitei colectii de omilii Zlatostrui — Suvoiul de aur — pàstratà doar ìn cele douà versiuni putin rusificate ca Sbornie al marelui cneaz rus Svjatoslav Jaroslavic (anii 1073 fi 1076) 7. Sint adevàrate tratate sau enciclopedii didactico-pedagogice ale epocii8. Forma cea mai potrività

    1 K. K a l a j d o v i c , loan eksarh Bolgarski, Moscova, 1824.E m i l G h e o r g h i e v , Rezcvetàt na Bàlgarskata literatura, I— X X , 8, Sofia, 1962.

    2 P. I l i e v s k j i , Dva slova na Kliment Ohridski i edno na loan Egzarh vo eden rako- pisen zbornik od X V vek, in « Makedonski jazik », V II, 1, Scoplie, 1956, p. 92—93.

    3 Das Hexaemeron Exarchen Iohannes, ed. R. Aitzetmuller, I, Graz, 1958.A. G o r s k j i ?i K. N e v o s t r u e v , Opisanie., II, 1, 1857, p. 1—30.

    4 A. G o r s k i j fi K. N e v o s t r u e v , op. cit., II, 2. 1859, p. 288— 307.5 V. V o n d r à k , O mluvé Iona Exarcha, Praga, 1896. tJvod.6 D o r a I v a n o v a - M i r c e v a, Kliment Ohridski i loan Ekzarh kato sbzdateli na

    slova, in Sbornih Kliment Ohridski, 916 — 1966, Sofia, 1966, p. 255 u.7 N. P. P o p o v, Les auteurs de 11zbornik de Svjatoslav de 1016, «Revue de études sla

    ves» XIV , 1934, p. 5 u.8 A. G o r s k i j fi K. N e v o s t r u e v , Opisanie..., II , 2, Moscova, 1859, p. 365—405.

    I zbornik Velikago knjazja Svjatoslava Iaroslavila 1073 godi. Reeditat de R. A i t z e t m i l l e r in Monumenta linquae slavicae dialecti veteris fontes et dissertationes, Wiesbaden, 1965, p. 266. N. P. P o p o v, L ’Izbornik de 1076, dit de Svjatoslav, comme monument littéraire, « Revue des études slaves », X, 1954, p. 44 u.

  • 308 PANDELE OLTEANU

    de invàtàmint era in vremea aceea omilia, cateheza. Chiar Hexaimeronul e sistematizat tot sub forma de omilii. Sbornicul Zlatostruj al cneazului Sim ?on devenit al cneazului rus Svjatoslav Jaroslavic este $i o antologie deosebit de valoroasà a genului omiletico-parenetic. Opera aceasta a produs un mare avìnt cultural in noul stat feudal bulgar al tarului Simeon1 si mai tirziu la slavii de ràsàrit etc.

    In afarà de aceste opere masive, lui Ioan Exarhul i s-au mai atribuit fi vreo zece omilii izolate. Acestea sìnt ìnsà in mare parte compilatii, adap- tàri $i traduceri dupà modele bizantine. Vom stàrui deocamdatàasupraomiliei la Schimbarea la fata sau Preobrajenie $i asupra celor de curind descoperite, f i anums omilia despre Ioan teologul si Evanghelistul si omilia la Intimpinarea Domnului Omiliile la Preobrajenie si la ìnàltare sìnt cele mai ràspìndite fi S3 considsrà cà apartin neindoelnic lui Ioan Exarhul.3

    1 E m i l G e o r g i e v , Car Simeon in op. cit., p. 271—290.2 Pinà in prezent se considera in mod aproape unanim cà apartin sigur lui loan Exarhul

    urmàtoarele omilii izolate :

    1 Omilia la Inàltarea Domnului: Ioanna Prezvitera Exarcha bolgarskago: Slovo navSes- vie (voznesenie) Gospoda naie go lisusa Hrista. Incep.: „Veselite se nebesa! Radujse zemle!

    2 Omilia lui loan Prezviterul la Schimbarea la fa^à: Slovo na Preobraienie Gospodne Ioana Prezvitera. Incep.: ,,BogT> ¿elovéka prbvago sT>tvori i vt> raj vi. vede..."

    3 Panegiricul sfintului apostol $i evanghelist loan Teologul— Pochvala svetago apostolai eyaggelista Ioana Bogoslovca, sotvoreno Ioanom Exarchomb bblgarskimb. Incep.: Paky namb pride velikyi edinyi bogoslovecb Ioanb..." A fost descoperità de curind de cercetàtorul romàn loan Iufu in Sbornicul lui Gherman, p. 30 v — 41r. (cf. Ioan Iufu, Sbornicul lui Gherman (1359), in « Ortodoxia" an. X I, 1960, No. 2, p. 253—279).

    4 Omilia lui loan Prezviterul despre Evanghelia la Nasterea lui Hristos: Ioanna Prezvitera slovo ot skazania eyangelbskago na roldestvo Gospoda naSego lisusa Hrista. Incep.: Hristu pravdivomu solncju... Aceastà omilie s-a ràspindit si la romàni.

    5 Omilia lui loan Prezviterul Exarhul la Intimpinarea Domnului: — Ioanna Prezvitera exarcha slovo na sretenie Gospoda naSego lisusa Hrista. A fost descoperità de curind de P. Ilie- vskji intr-un sbornie din see. XV-lea de redac^ie sirbà, pàstrat la Scoplie. Incepe astfel: „Svètb pravednikom prisno imie neèbstivich ugasaiet..." P. I l i e v s k j i , art, cit, p. 94 u.

    6 Omilia despre „Lauda crudi" — Pochvala krestu.S-au mai atribuit lui loan Exarhul si urmàtoarele patru omilii, dar de specialisti mai pu^in i

    si cu multe rezerve.

    1 Omilia lui loan Prezviterul la „Aràtarea Domnului“ . Slovo Ioanna Prezvitera na Bogo- iavlenie. Incep.: ,,Bogi> Gospodb velikii i svetlyi..."

    2 Istorisirea din Evavghelia lui loan -r- de càtre loan, episcop bulgar: Ioanb episkopb Bblgarshi, Slovo ot eyangelbskago skazania. Incep.: Ottidosta paky kfc sebè uéenika divèsta sq. Maria ze stoaàe vii è groba plaéjusti s^...‘‘

    3 Omilia la Bunavestirea lui Ioachim si a .4nei. Slovo na BlagoveUenic Ioakima i Anny Textul acestei omilii incà nu se cunoa§te.

    4 Omilia despre Cei ce se inmorminteazà in bisericà. Slovo o progrebajuStich Vb Cbrkvi. Aceastà omilie apar|ine mai degrabà lui Grigore, fost papà al Romei. Ioan Exarhul este cel mult traducàtorul ei.

    Este posibil sà se mai descopere $i alte manuscrise cu omilii care prin titlu, limbà, sti ¡¿i composite sà apar^inà lui loan Exarhul.

    3 Cele mai numeroase manuscrise se pàstreazà in Rusia. cf. T o d o r P. T o d o r o v ,

    loan Ekzarh kato pisateì-propovednik, Sofia, 1951 p.15; E . P e t u h o v , Bolgarskie literaturnye dejateli dr evnejSej epochy na ruskoj polve, «2urnal Min. Narod. prosv », 1893, nr. 286, p. 314-316.

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 309

    Cullila pentru „Schimbarea la fajà“ sau Preobrajeaie“. „Schimbarea la fata“ a lui Isus, despre care ne relateazà evanghelia (Matei XV II, 1, 8 fi Luca IX , 28—38) cà s-ar fi petrecut pe muntele Taborului in pre- zenta lui Petru, Iacov fi Ioan, se sàrbàtorefte de bisericà la 6 august. Pe tema aceasta s-au scris mai multe omilii. Una din eie, larg ràspindità in lumea slava, se atribuie de peste o sutà de ani lui Icsn Exarhul, mentio- nat in titlul omiliei respective ca autor sub numele de loan Prezviterul. A descoperit-o O. Bodjanskij ìntr-un manuscris de la sfirfitul sec. al XV-lea. Slavifti ca E. Petuhov au observat cà pe unele copii ale omiliei pentru „Preobrajenie“ este indicai ca autor Ioan Exarhul Copiile sint nume- roase si se dateazà din secolele X IV—XVII-lea. O. Bodjanskij considera cà omilia aceasta apartine neìndoielnic lui Ioan Exarhul. Ca dovadà ar fi limba fi compozitia, care sint la fel cu ale cmiliei la Inàltare. Copia editatà de 0. M. Bodianskij ìncà din 1848 are titlul : Cuvintarea lui Ioan Prezviterul la Schimbarea la fata a Domnului Dumnezeului si Mintuitorului nostru Isus Hristos2. Omilia aceasta se pàstreazà fi in Sbornicul lui Gherman, sub titlul Cuvintarea lui Ioan Prezviterul la Schimbarea Domnului la fata3. Versiunea aceasta pàstratà la noi este mai veche fi mai compietà decit cea publicatà de O. Bodianskij. De aceea Academia de ftiinte a R. S. Bulgaria, a hotàrit sà o editeze integrai impreunà cu panegiricul despre Ioan Teo- logul ca opere originale fi foarte importante ale lui Ioan Exarhul 4.

    in afarà de specialistii bulgari au considerai pe Ioan Exarhul ca autor al omiliei pentru „Preobrajenie“ fi slavifti cehi ca V. Vondràk, care a studiat temeinic limba operelor lui Ioan Exarhul 5. Vondrak s-a limitai ìnsà numai la limba a douà omilii : la Inàltare fi la Preobrajenie — cum remarcà fi B. Koneskij, adàugind cà ìncà din vremea lui Kalajdovic aceste douà omilii se considera cà apartin in mod sigur lui Ioan Exarhul B. Tot a lui Exarhul au considerai aceastà omilie fi slaviftii rufi ca O. Bodianskij, S. N. Pa- lauzov7, E. Petuhov, A. I. Sobolevskij, la noi Ioan Iufu. Prof. E. Georgiev, discutind aceastà problemà in meritoria sa monografie : Inflorirea literaturii bulgare in sec. IX —X-lea, Sofia, 1962, conchide cà „trebuie sà acceptàm aceastà cmilie ca o operà a lui Ioan “Exarhul fi cà„ editarea ei este absolut necesarà fiind cunoscutà ca o operà a lui Ioan Exarhul"8. Mai

    1 E. P e t u h o v, op. city p. 3142 Ioana Prezvitera Slovo na Preobralcnie Gospoda Boga i Spasa naSego Isus Hrista, cf.

    O. M. B o d i a n s k i j , Slavjanorusskie solinenija v pergamentnom sbornike. I. N. Carskogo in «Ctenija v imper. otèéestva istorii i drevnostej rossiskich». I l i , 1848, nr. 7.

    3 Slovo na Preobraienije gospodne Ioana Prez' itera. Blagoslovi otte... in « Sbornicul lui Gherman » Biblioteca Patriarhiei Romàne, Cod. slav., nr, 1, f. 240v.

    4 D o r a P e t k a n o v a - M i r c e v a , op. cit., p. 313, unde considera cä «izdanie... e naloiito na rannja bilgarski prepis na tova innogo izvestno proizvedenie na Exarcha».

    5 V. V o n d r à k . O mluvé Jana F.xarchn, Praga, 1896, p. 38 u.6 B. K o n e s k i j , Siovata na Ioana Lgzarha, «Makedonski jazik», V ili. 1, Scoplie^

    1957 f. 13.

    7 S. N. P a 1 a u z o v, Vek bolgarskogo carja Simeona, Petersburg, 1852, p. 107.8 «Treabva da priemem slovoto za deio na loan Exarh»... E. G e o r g i e v , Razcvetbl

    na bblgarskata liter atura, Sofia, 1962, p. 263.

  • 310 PANDELE OLTEANU

    mult : apreciind activitatea de predicator si scriitor a lui loan Exarhul, Emil Georgiev se opre^te chiar asupra limbii acestei omilii pentru „Preobra- jenie“ §i elogiazà latura emotionalà, patetica, partea sensibilà, care domina pe cea de continui a argumentàrii. Ilustreazà afirmatiile, citind un pasaj din omilia pentru Preobrajenie, in care automi cauta sa dovedeascà prin intrebàri cele douà tiri ale lui Isus : firea omeneascà si firea dumnezeeascà : Emil Georgiev citeazà acest fragment pentru a ilustra pe baza lui puterea de argumentare, patetismul §i alte calitàti scriitorice^ti ale lui loan Exarhul :

    „Dacà el nu era om, atunci a cui mamà e Maria ? Si clacà nu era Dumnezeu, atunci cu se inchinau magii ? Si dacà nu era trup, atunci pe cine purta Simeon in bracete sale ? $i cui !' spunea : „Acum elibereazà in pace pe robul tàu stàpine"? Si dacà nu era trup, atunci cu cine a fugit Iosif in Egipt? Si dacà nu era Dumnezeu, cum s-ar fi indeplinit cuvintele: „Din Egipt m i chemat pe fiul meu"1.

    Emil Georgiev deduce cà fiecare argument din textul citat actioneazà mai mult emotional, nu printr-un continut adìnc de dovedire. loan Exarhul are o vorbire frumoasà, nu analizeazá arguméntele. Patetismul acesta se potrivea stàpìnitorilor bulgari, care-si insusiserà ìnvàtàtura crestina ca peo ideologie a lor2. Emil Georgiev considera cà in felul acesta loan Exarhul creeazà o predicà foarte vie. Fragmente din aceastà omilie au fost introduse de B. Angelov si M. Genov si in Antologia de texte bid gare tot sub numele lui loan Exarhul ca autor3.

    Ca si profesorul Emil Georgiev procedeazà prof. Todor P. Todorov' in studiul loan Exarhul ca scriitor-orator si Dora Ivanova-Mirceva in recentul studiu despre Climent de Ohrida si loan Exarhul — ca alcàtuitori de omilii. Pentru a ilustra procedeele stilistice si subtilitàtile filozofico-teolo- gice de ginditor ale lui loan Exarhul reproduce mai multe fragmente din altà parte a omiliei. De ex. dialogul dintre Isus si Simon Petru, care voia sà facà trei colibe pe muntele Taborului in pustie : pentru el, pentru Isus si pentru Moise, sau pasajul unde se vorbeste cà Isus nu e proorocul Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie4. ín versiunea omiliei la Preobrajenie — atribuità lui loan Exarhul — sint unele omisiuni datorità copistilor. Dora Ivanova-Mirceva observà cà in partea a doua a omiliei loan Exarhul are un stil povesti-

    1 «Eto kak na primer Slovoto na Prcobra ¡enti’ se prevrbsta, v preki patetiÈnata reò v niza ot argumenti za dvete estestva na Hrista — bozestvenoto i Coveskoto.

    Ako toj ne beSe iovek, to iija maika e Marija? I ako ne bese bog, to komu se poklo- nicha vlichvite? I ako ne beSe telesen, to kogo nosese Simeon na ncete si? I komu kazvase „Sega pusni raba svoego s mir?“ 1 ako ne beSe telesen, to s kogo izbjaga Iosif v Egipet?, ako ne be§e bog, kak bicha se sbs.dnali dumite: „Ot Egipet \"bzvach sina moego?"».

    E m i l G e o r g i e v , Razcvetbt na bblgarskata literatura v IX — X v., Sofia, 1962 p. 266.

    J No loan propoveadva pred upravljastata vtrchtska, kojato, usvojla christijanskoto uienie kato svoja ideologia ne se pusta da analizira argumentite na propovednika: tja se opiva povece, poveie ot krasnoreÈicto, otkolkoto se zadilboiava v stdbrianieto». E. G e o r g i e v , op. cit., p. 266.

    3 B. A n g e l o v $i M. G e n o v , Stara bblgarska literatura v primeri, prevodi i bibliol- grafja, Sofia, 1922.

    4 T o d o r P. T o d o r o v . loan Ekzarh kato pisatel— propovednik in «God. na du- hov. Akad.», Sofia I (X X V II), 1950— 1951, p. 30^-31; ,D o r a I v a n o v a - M i r c e v a, Kliment Ohridski i loan Ekzarh kato sbzdateli na slova,' ibid., p. 255 u.

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITF.RATURII OM1LETICH 311

    tor deosebit de cel filosofico-teologic din partea I-al . Analiza paralelâ a textelor ne dovedeste însâ câ atît pasajele de mai sus cît fi aproape toatâ aceastâ omilie la Preobreajenie nu este a lui Ioan Exarhul, ci a lui Efrem S iru l2. Ioan Exarhul a tradus intégral pârtile cele mai frumoase si mai intere- sante, altele le-a prescurtat sau le-a omis. Ceva mai personal este în partea de început çi sfîrfit. A schimbat uneori ordinea frazelor, dar nu continutul. A pâstrat consecvent citatele biblice. Textul este identic în cea mai mare parte eu al lui Efrem Sirul, care este adevâratul autor. Întrucît pînâ acum nimeni nu a observât aceasta, vom cita paralel cîteva fragmente, servindu-ne atît de omilia lui Efrem Sirul în versiunea latinâ, cît fi de o altâ versiune slavâ mai noua a omiliei lui Efrem Sirul, pâstratâ în Sbornicul 138 din Bibl. Acad. R .S .R .3 Manuscrisul acesta este din sec. al XV-lea. în prima parte a Parenesisului sînt 100 de cuvîntâri aie lui Efrem Sirul (f. 1—289). Omilia pentru Preobrajenie începe la f. 283.

    Compararea atentà a textelor ne lâmurefte nu numai asupra originalului §i continutului, dar fi asupra limbii, care este mai arhaicâ în versiunea lui Ioan Exarhul, câruia îi apartine probabil fi prima traducere a omiliei lui Efrem Sirul. Astfel eteri (f. 241r altii) a fost înlocuit mai tîrziu eu nécii (f. 284) ,,unii‘, utroba (f. 241v) eu crévo (f. 283v) „pînteee“, dëlma eu radi, za (283 v) „pentru“, phtb (243 v) eu udo „trup, corp“ (284v), skoncati (243v) isphniti (285 r) „a sâvîrfi, a împlini“, krolina (244r) eu zlbc (285v) „fiere“, cum vom vedea mai departe. Vom indica si în textele citate aceste schimbâri de cuvinte fi micile deosebiri pentru a fi urmàrite mai ufor. Iatâ un fragment din prima parte a omiliei, din care se vede câ identitatea textului nu se limiteazâ la citatele biblice, ci este integralâ:

    Efrem Sirul, Opera omnia, vol. II, Coloniae

    1603, p. 686

    Sunt quidam de hie stantibus, qui non gus- tabunt mortem, donee videant filium hominis venientem in gloria sua.

    Et post dies sex, as- umpsit Iesus Petrum, acobum, Ioannem fra- rem ejus. In montem

    Versiunea atribuita lui loan Exarhul, Sb. Gherman 241 r

    „Sgti eteri ot stoostich zde, ize ne imatt viku- siti swnriti dondeze vi- dett syna celovece gre- dostago v i slave svoej.

    Tace po sesti dem> pogtt Simona, Petra i Jakova i Ioana —- brata ego. Ti vbzvedeo na goro vysoko

    Efrem Sirul, Cod. si., 138, f. 283.

    Sçt b nécii ot zde stoçsti- ichi ize ne vikusetb stm- rti dondeze videtb syna celovëceskago gredosta v i slavë svoej.

    I po dnech sestich poeti Simona i Jakova i Ioanna, brata ego na goro vysoko dzëlo i preobrazi

    1 «Na vtorati òast m slovoto autorbt S3 uvliia v razkaz». Op. cit. p. 261.2 E fjr e m S i r u 1,\ E i ç t))V M s I a nil p ( f ioiatv (La Schimbarea la fa^â). încep.

    AOtù tù npàynata naptupoöai, Opera omnia, vol. II , Roma, p. 46 u. Sau édifia Oxford: 1709, Versiunea latin i din „Opera omnia" s-a publicat çi la Coloniae, 1603.

    3 Acelafi manuscris a fost utilizat pentru studiul izvoarelor Invàtàturilor lui Neagpe de câtre Dan Zamfirescu în comunicarea Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Istoria textului si tehnica

    folosirii izvoarelor, prezentatâ la AsociaÇia Slavistilor din R.S.R. la 12 X II . 1966.

  • 3 1 2 PANDELE OLTEANU

    exelsum valde transfi- guratus est ante eos. Et resplenduit facies ejus si- cut sol. Vestimenta au- tem ejus facta sunt alba sicut nix.

    Viri etenim, quos dixit non gustaturos mortem, donec videant figuram adumbrationem adven- tus jus...

    Sunt hi tres apostoli quos assumptos duxit in montem ostendit eis quo pacte venturus sit in die novissimo, in gloria divinitatis, in corpore humanitatis suae. Duxit autem rursus ip- sos in montem ut eis demonstraret, quisnam iste sit filius, cujus.

    Quando enim illos inter- rogavit, dicens : Quem dicunt homines esse fi- lium hominisì Dixerunt ei : Alii quidem Eliam. Alii vero Hieremiam, aut unum ex prophetis.

    Ideo eos sursum duxit in montem, ostendit que se non esse Heliam, sed Deum Heliae. Neque rursus Heremiam, sed qui sanctificavit Heremiam in utero matris. Neque venum ex prophetis, sed prohetarum Dominum, qui miserai eos. Et denuo ostendit illis, se caeli, terrae Creatorem esse. Seque vivorum mortuo- rum esse Dominum. Im-

    dzélo i préobrazi se predi, nimi. Lice emü visija ja- ko i slmce i rizy ego byso bély jako i svéti.

    Mozo bo Qze ménitb jako ne imgtb vbkusiti sm irti dondeze videti slavo pri- chodnog emü.

    To sii to léchQ apostoli 5t dvoju na desetich jpze i pojmb vizvede na gorp. Vizvede ze ochote poka- zati kto est symsij, iiili. Egda bo o viprasaase reky: „Kogo me glagoleti celovéci byti syna celo- vécé? Glagolasp emù : Ovi I l i9 a drùzi Ieremio, ili edini. òt prooroki

    Sego radi vizvedp na goro i pokaza imi. jako nést Ilia, np Bogi, Ilini».

    Izé bé i Iercmip ostili, vi, glrohé materi. I edini. 5t prooroki. np g t pro- orocbski., ize i po&la? i paky pokaza imi. jakoze estb tvorecb zcmli i ne- besi. I st. este vladika zivych i mri.tvych. Povelè bo vi.sedi.somu jako na nebo Ilii saniti i umersomu Moisejuvi.

    se predi nimi. Prosu vteSe lice ego jako slnce rizy ze ego byse bély ja jako svèti,.

    Moze ichze rece ne uz- retb si.mrti dondeze vi- deti obrazi. prisestvia ego.

    Sotb sii trie apostoli ichze poemi, vizide na goro i pokaza imi. kako chos- teti. priiti vi» denb pos- lecLnii Vb slave bozestva ego. Vbzvede ichi na goro da pokazetb im i ci esti syni i kotorago

    Egda bo viprosi ich :

    „kogo me glagoleti elei byti syna celovéceskago. Glàse emù : Ovi ubo Ilio, ovi ze Ieremio ili edinogo ot prooroki.

    Sego radi vizvede ichi na goro i pokazuetiim i jako nésti Ilia np bogi Ilin i. Nize paky Ieremia no ostivy Ieremiu ot èreva materine nize edini proorokomi i poslavyi téchi i paky pokaza im i jako est tvorecb nebu i zemli. I t i i jesti Gos- podb zivymi i mrtvymi.

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATUR!! OMILETICE 3 1 3

    peravit enim caelo, Eliam deduxit invit terrae. Moi- siu suscitavit ipsosque in montem Sina adduxit ut eis ostenderet se esse fi- lium Dei...1

    viskresnoti resnati iz mrtvych i vtzvede o na goro da pokazëtb imi, jako sym. est Bozii...“

    Povelë bo nebu i si>vede Ilio. I poma a zemli vistavi Mojsea i vizvede ichi na gorò da poka- zetiim-b jako ty jestisyn bozii...

    Sau ceva mai departe, dupà un citat din Evanghelie, urmeazà un tablou in care slbtice „soare“ a fost ìnlocuit in versiunea slava din see. al XV-lea cu mi bnia „fulger“.

    Dora Ivanova Mirceva citeazà descrierea pentru a ilustra talentili lui loan Exarhul de a zguràvi tablouri minunate cu un avint organic al fante- ziei2. Prof. Todor P. Todorov considera cà in aceastá descriere loan Exarhul foloseste paralelisme antitetice foarte frumos legate prin repetàri retorice: „Ucenicii vedeau pe munte doi sori : unul obifnuit fi altul neobifnuit. Unul vàzut—“.3 Tabloul ìnsà apartine in intregime lui Efrem Sirul:

    Efrem Sirul, p. 687

    op. cit., Sb. Gherman f. loan Exarhul

    Dvè slmci ùcenici na goré videaachg : edino obye- noe, a drùgoe neobye- noe ; edino vidimo imi i v i vsemb miré sijaoste na tvrbdi a drùgoe tèm i sa- mém tbciq meno ze lice Christovo. I byso bély rizy ego, tèmi, bo javi jakoze ot visego télese emù kypèse slava i ot viseo pitti emù pro- sijaso luce.

    243 r Efrem Sirul Cod. si. 138, f. 248 v

    Dvë sltnci ucenici zrëchç : Edino na nebesi po obyca- ju. I edino irez obyCaju edino svetëstee temu i min i vi semu na tvrdi. I edino temu edinem svetëste lice ego na ne. Rizy ze ego byse bëly jako svët .Poka- za jako ot visego tëla ky- pese slava bozestva ego i ot vbsech udes ego pro- suvteSe svet ego.“

    Duos soles in monte vi- debant discipuli, unum ex consuetudine in caelo resplendentam, alterum praeter consuetudinem : unum qui eis lucebat universum mundum il- luminabat in firmamento unum qui ipsis solis tune resplendebat, faciem ni- mirum Iesu, inter ipsos.Vestimenta autem sua ostendit eis alba in star lucis : quia ex toto corpore ejus, gloria divini- tatis suae scaturiebat. Ex omnibus membris suis ux ejus refulgebat.

    Cercetatorul poate constata numai pe baza versiunilor latina fi slave cä e vorba de aceeasi opera sub douä nume : loan Prezviterul fi Efrem Sirul. Textul este identic. Deosebirile sint de exprimare fi lexic : videaachQ „vedeau“

    1 Sancti Ephraem Syri... Opera omnia... ed. Gerardo Vossio, Coloniae, 1603, v. I l l , p. 686— 691 : Sermo in Transfigurationcm Domini Dei Salvatoris nostri Jesu Christi.

    2 „... Ziznenata pravdivost po krajno interesen nafin se splita s prehrasni obrazi si>zda- deni st.5 stichien polet na fantazijata" — Dora Ivanova - Mirceva, op. cit., p. 262.

    3 «... Propovedniktt se vnsta na novo k im evangelskija razkaz. Sledva mnogo krasivo sravnitelno protivopalagane, sverzano s ritorieno povtorenie: dvé slinci na goré ücenici div- léchu: edino obyéno a drugoe neobyäno. Edino vidimo—». T o d or P . T o d or ov, op. cit p. 31

  • 3 1 4 PANDELE OLTEANU

    $i zreaacliQ „zàreau ; sjaqste „stràlucind“ si svetéste „luminìnd“ sau mene si sveteéte. Javiti „a se ivi“ §i pokazati „a se arata“, ori phtb „trup“ si itdy „modulare“. Nu este exclus sa fie vorba de douà traduceri independente. Prima fàcutà independent de loan Exarhul, care a ales aceastà omilie a lui Efrem Si- rul, $i alta fàcutà in cadrul unei ìntregi colectii de 100 de cuvintàri ale ace- luia^i Efrem Sirul. De obicei ìnsà se ràspìndea si pàstra aceea^i traducere.

    Desi pe alocuri loan Exarhul a intervenit in originalul lui Efrem, oricine ì$i dà seama cà este vorba de aceea^i omilie. loan Exarhul a tradus mai strìns de text partea emotionalà, pateticà de la sfìr^itul omiliei, care incepe chiar cu fragmentul citat $i de Emil Georgiev ca model de frumusete re- toricà a lui loan Exarhul :

    Efrem Sirul — Omilia „In transfigu- rationem Domini, Opera omnia ... Coloniae, 1603, p. 688—689

    Si enim non erat caro, quorsum Maria in mediu producta est?

    Et si non erat Deus, quem noue Gavriil gospodom vocabat?

    Omilia „Schimharea la fata' atri- buita lui loan Exarhul. Sbornicul lu i Gherman, f. 246r

    „...Aste bo bi celoveki nebyli to cija be Mariia mati?

    I aste ne bi Bogi byli sivriseni, to kogo Gavriili gospodomi nari- cale?

    Si non erat caro, quis nam in praesepio recumbebat?

    A omis ijase intrebàri.

    I aste ne biv i p itt ili se, to kogo v i peleny povivaacho?...

    Et si non erat Deus, Simeon ad quem dixit: Dimitte me in pace?

    Si non erat caro, Ioseph quem nam accepit in Aegyptum fugit?

    Et si non erat Deus, illud :„Ex Aegypto vocavi filium meum“, in quo nam ad impletum est?

    Si non erat caro, Ioannes quem baptizavit?

    I aste ne by Bogi byli, to k i komü glagolase Svmeoni : „Nine posli raba svoego miromi“?

    I aste ne bi pliteni, to si cernì béza Iosifi v i Egypeti?

    I aste ne bi bogi byli, to gde se bi slovo se skoncélo : iz i Egypta vizvach syna svoego?

    A§te bi ne bi p lite li byli, to loam kogo kristaase?1

    1 Traducerea versiunii slave preluatà textual de loan Exarhul dup i omilia lui Efrem : Sirul pentru Schimtarea la fa^à:

    ,,Cà dacà nu ar fi fost om, atunci a cui mamà este Maria?¡ji dacà nu ar fi fost Dumnezeu desàvìrsit, atunci pe cine numia Gavriil Domnul? Si dacà

    nu s-ar fi intrupat, atunci pe cine infàsau in scutece?...§i dacà nu ar fi fost Dumnezeu, atunci càtre cine spunea Simeon „Acum sloboze$te pe

    robul tàu, stàpine in pace?"§i dacà nu àr fi fost trup, atunci cu cine a fugit Iosif in Egipt ?Si dacà nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cum s-ar fi implinit cuvintul: „Din Egipt am che-

    :mat pe fi.ul meu ?"Si dacà nu ar fi fost trup atunci pe cine a botezat loan ?

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OM1LETICE 3 1 5

    Et si non erat Deus, Pater a cáelo, cui dixit : „Hic est filius meus di- lectus in quo mihi bene complacui

    I paky aste ne bi bog-b byli, to otecb st , nebese komu glagolase : St. esti syni moj ljubimyi, togo poslusajte...

    A omis çase întrebàri .

    Si non erat caro, in nave quis obdormivit ?

    Et si non erat Deus, ventos, mare quis increpavit?

    I a§te ne bi p liten i byli», to kto v i korabli spèse?

    I a? te ne bi Bogt byli, to vetromi i morju kto zaprëti utisit sf...

    A omis patru întrebàri.

    Si non erat caro, indumentum hominis quis gestabat?

    Et si non erat Deus, virtutes miracula, quis faciebat?Si non erat caro, in terram quis expuit, ac lutum ex sputo fecit?

    Et si non erat Deus, oculos caeco- rum, ex luto quis adspicere coegit?

    Si non erat caro, in Lazari monu- mento quis flebat?

    Et si non erat Deus, mortuum jam quatriduanum solo jussu quis ejecit?

    I aste ne bi v ip litil se, to kako biv i odezdi celovëci chodili?

    Aste ne bi Bogt byli plbtb, to cjudesa tolika kako bi stvorilb? I aste ne bi plbtenb (sic) bylb kako bi na zemë pljunovb v i brënie st- vorilb

    I a§te ne bi bogb bylb to kako bi breniemb tëmb pomazavb slëpomu öci otvrbzblb?

    I aàte ne bi plbteni bylb, to kto nadb Lazaremb proslizisç?

    I aste bi Bogb ne bylb to ciimi povelëniemb mrtvii tb cetvrityi denb vista?...

    Sînt omise noua întrebàri.

    Si non erat caro, cujusnam vesti- Aste ne by plité ne byli to ciamenta milites exuerunt et divi- rizy vojni razdéliso? 1serunt?

    1 ,,§i iará^i: „Dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci tatál din ceruricui spunea: „Acesta este fiul cel iubit-intru carele am binevoit-pe acesta sá-1 asculta^i ...Si dacá nu ar fi fost trup, atunci cine dormia in corabie?Si dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cine porunci vinturilor §i márii sá se lini§teascá ?... $i dacá nu s-ar fi intrupat, atunci cine a umblat in haine de om ?Si dacá nu ar fi fost Dumnezeu cu trup, atunci atitea minuni cum le-ar fi sávlr§it? §i dacá nu ar fi fost om, cum scuipind in {áriná a fácut tiná?$i dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cum ungind ochii orbului cu tiná i-a deschis? Si dacá nu ar fi fost trup, atunci cine a lácrámat asupra — mormintului — lui Lazar ? Si dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cu a cui poruncá a inviat mortul acelaa patra zi?.. Dacá nu ar fi fost trup, atunci ostasii ale cui haine le-au impár^it?

  • 3 1 6 PANDELE OLTEANU

    Et si non erat Deus, sol- quo pacto in cruce obscuratus fuit?

    Si non erat caro, in cruce suspen- sus quis erat?

    Et si non erat Deus, terram a fundamentis quis movit?...

    I aste ne bi bogi byib, to kako slmce tbmQ prieim, pomricé?

    Aste ne bi plbténi bylb, to kogo raspééQ zidove na kristé?

    I aste ne bi bog-b bylb, to zem

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 1 7

    In ultímele rìnduri Efrem Sirul subliniazà cà aceasta e invasatura bisericii sobornicefti despre Treimea cea nedespàrtità pe care s-o sfintim, s-o cinstim si màrturisim, ìnchinindu-ne.

    Ioan Exarhul inchee altfel, mai patetic. Nu spune o vorbà despre Treime, ci cere sa ascultàm pe Creator. Sa se bucure cerul, pàmintul fi ìntreaga fàp- turà, pentru cà astàzi pe muntele cel ìnalt a stràlucit prin trup soarele ade- vàrat. Sà primim toti lumina pe care tatàl a aràtat-o in fiul. Ioan Exarhul vàdeste fi aci emotie fi talent. Chiar traducerea sa din Efrem Sirul e liberà, creatoare, cu naturaletà, fàrà insà sà se indepàrteze de sens.

    Oricum, cel putin in viitor nu trebuie sà mai caracterizàm stilul, compo- zitia si temperamentul emotiv al lui Ioan Exarhul pe baza unor texte ca cele citate, care nu sìnt create de el. Iar ceea ce s-a afirmat pinà acum pe baza lor, trebuie corectat fi atribuite lui Efrem Sirul, care este adevàratul autor.

    P a r t i c u l a r i t à t i l e l im b i i vàdesc cà omilia aceasta la Schimbarea la fata esteintr-adevàr redactatàde Ioan Exarhul, pentru cà aceleafi particularitàti existà fi in limba altor omilii despre care ftim mai sigur cà sint scrise de e l1. Dar aceasta nu insemneazà cà Ioan Exarhul e autorul, care a compus ìntreaga omilie. Unele pàrti sint simple traduceri fi rezumate din omilia lui Efrem Sirul cu aceeafi temà. Se dovedesc astfel ìndreptàtite rezervele fi criteriile preconízate de B. Konieskji in stabilirea autenticitàtii omiliilor lui Ioan Exarhul2.

    Aspectul bulgàresc este prezent in toate compartimentele limbii acestei omilii. Cercetàtorul atent observà fi unele particularitàti ale limbii bulgare de ràsàrit, imbinate cu forme fi constructii càrturàrefti ale slavonei cuite, influ- entatà de limba greacà fi latinà.

    In fonetica remarcàm bulgarisme expresive in grupurile zd < dj fi st ja. Ex. : prézde (242r) mai inainte ; odezdi (247v) haine ; nemostno „imposibil“ (242r) ; poslusaQste (247v) ; „care ascultà" ; zavèta (243v) „testament“. Se pàstreazà nazalele fi ierurile ; zqzdq mqq „setea mea" (244r) ; VbẐ lb „a luat" (243v) ; synb ,,fiu" (247 v). Ierurile finale uneori lipsesc : izvolich (247v). Lichidele: 1, r — au consecvent grafia caracteristicà slavonei de redactie bulgarà lb, rb : slbnce (247r) ; plbtb „trup" ; proslbzise (247v) „a làcràmat" ; vtbchovn „de frante" ; na prbsi (243v) ,,pe sinul". Dar fi iz mrtvych— din morti. L epentetic e atestat doar in citeva cazuri, ceea ce insemneazà cà nu exista in bulgara ràsàriteanà din epoca lui Ioan Exarhul pentru cà se spune regulat zemél vb zemi Iordanstéj (247v), „pàmìnt", sau po zemi, seme (244r), dar fi nepnjemlesi (246r) „tu nu primefti".

    Ioan Exarhul prefera o serie de sufixe in formarea substantivelor fi adjectivelor pe care le ìntilnim fi in limba acestei omilii, cu exceptia sufixelor -ostb ca In vysostb „inàltime" ; Sirostb „làrgime fi -onb ca in trudonb. Dar ìntilnim : -ecb in vodecb (240v) „conducàtor" ; tvorecb (241 v) „creator" ; -telò : strastelb (243) „pàtimitor" ; svedetelb (247v) martor ; -enb : istinenb proorok (243v) „adevàratul prooroc" ; plbtenb „de trup, ìntrupat" (246r). Dar unele

    1 V. V o n d r a k , O tnluvé..., Praga, 1896.2 B. K o n i e s k j i , Siovata na Ioana Egzarha, in « Makedonski jazik » V il i . 1. Scoplie

    1957, p. 13— 25.

  • 3 1 8 PANDELE OLTEANU

    sufixe caracteristice lui loan Exarhul sint chiar in textul tradus din Efrem Sirul.

    In m orfologie sint frecvente participiile, reproduse de obicei dupa modelul grecesc. De ex. particip. prez. si gerunziu: po vode morstej chode (245r) ,,um- blind pe apa marii", sau: chod$st§, vidgstej (242r) ,,ei umblind, vazind“, sau umorig „murind“ ; pogubleg „pierzind“ ; pocivagsta ,,pe cel care se odihnea“ ; jadgsta (242r) „pe cel care minca“. O frecventa si mai mare au participiile active tr. I in -(v)b: vbzvrativb „cel care s-a intors“ ; p lunov& (247v) „a scui- pat“ ; videvb (243v) „a vazut, vazind“ ; prijrrib (240v) „a primit“ ; pojrtib uceniky (241r) el a luat (luind) ucenicii; Vbsedsomu (242r) „celui care a cobo- rit“,ori rekyi (241r ; 242v) „cel care a spus, spunind“.

    O caracteristica a limbii lui loan Exarhul neremarcata pina acum o constituie participiile de tipul pristoplbSb, umenlbSb ■ sctnu pristophsu (f. 240v). Viitorul se exprima frecvent cu verbul imati urmat de infinitiv. Acest viitor reda $i sensul de necesitate : kto se imatb priloziti... ustaviti „unde se va opri,... a$eza. Sau : „kako se imatb sbzdati (243v) „cumseva zidi" ; kto se imatb pristro- jti (244r) „cine va face“. Observam ca acest viitor analitic se exprima si cu verbe perfective prefixate. Aceasta insemneaza ca aspectul nu era a§a de dezvoltat in 1. bulgara ca in limbile slave de apus $i de rasarit. Dar §i in limba lui loan Exarhul prezentul verbelor perfective prefixate exprima viitorul ca verbul imati cu infinitivul. Ambele forme sint folosite chiar in aceeasi fraza : „Prestgplenie Adamovo kto istrebitb i slavnoe odealo kto emu imatb dati „Pacatul lui Adam cine il va ispdsi si cine ii va da slavitul lui vesmint“. Mai frecvent se folosesc cu imati verbele prefixate. Sensul de viitor e categoric. De ex.: To slovesa proroceska kto imatb skonbceti? (244r) „Atunci cuvintele prorro- cilor cine le va indeplim?“ Sau kto se imatb pristrojti (244r). „Cine va face aceasta“In latina ii corespunde uneori participiul viitor: „... quos dixit non gustaturos mortem... Qze mcnitb jako ne imatb Vbkusiti smirtb (f. 241v).

    Declinarea isi pastreaza aspectul integral din slava veche. Se pastreaza $i vechile teme. De ex.: in -s&: ocesa, slovesa, ciudesa (243v î 247v). Expri- marea cazurilor insotite de prepozitii dovedesc tendinta spre analitism si in folosirea lor se prezinta unele particularitati. Exprimarea complementului circumstantial instrumental se face prin acuz. cu prepozitia vb in loc de instr. cu prepozitia Sb. loan Exarhul spune de ex.: Moysi bo vb more udari Vb peliceg i presuSi i... (344r) „Caci Moise a lovit cu toiagul in mare ̂ i a uscat-o“.. Remarcam aci forma arhaica a pron. pers. de pers. Ill-a i. — Mai tirziu s-a spus ego.

    Se pastreaza viguros dualid atit in declinarea numelor, cit si in formele verbale (oboje, oboju (247v). Ex.: ngdze, rgce\ dva slinci; tako glagolasta (245v) astfel au vorbit amindoi. Sau: „... Moysi i Ilija tolika cudesa sbtvorista" „... Moise si Ilie au savirsit atitea minuni". Terminatia -ma- de la instr. dual- se folose^te =;i la plural. Ex. ravna tvorisi vladiko sb raboma — „la fel faci, stapine, cu robii.

    Un alt arhaism este pron. ibso (246r) „ceva“ §i nicbsoze „nimic". Poate fi un dialectism ca si tacemi in loc de takymi: pocto tacimi pomysly „de ce cu astfel de ginduri“? Substantivul pomysly si-a pastrat forma veche a instru- mentalului plural fara terminatia -mi.

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 1 9 *

    Adjectivele posesive in -jb sint preferate fata de cele in -skb. Ioan Exar- hul spune celovéci (241 v) nu celovéceskb „omenesc". Cele in -skb au o forma dialectalà in -st : Iordanstéj „a Iordanului“ etc.

    In sintaxà sint caracteristice constructiile bulgàrefti cu da urmat de in- dicativ. Exprimà de obicei scopul, sau o poruncà, o dorintà. Ex. : „... da otecb- sanib VbZglasitb ,,ca tatàl insusi sa strige“ (242r). Ori: „da egda imqtb ... to uvedgtb ca dacà cumva au... atunci sa aducà“.

    O alta caracteristicà sint constructiile sintetice cu dativul absolut fi mai rar genitivul absolut ori dativul cu infinitivul, care e o calchiere a constructiei acuzativ cu infinitiv din originalul grecesc. Ex.: dobro est namb zdé byti1 — este bine ca noi sa tràim aci“. KctXóv ècmv finfig d>8e efvai. Dativul cu infinitivul urmeazà deci dupà un verb impersonai : e bine — e frumos sa... ; Dativul absolut exprimà o propozitie circumstantialà de timp : Ex. : s q s ì u emù (240v) „in timp ce el era“ ; takoze semu byvbsu trébé, bystb vodecb bezb grécha (240v).. De asemenea dupà ce acesta a avut nevoe (sau“ ... a adus jertvà, s-a pocàit), a fost conducàtor fàrà de pàcat.“ Propozitiile conditionale cu aste „dacà“ redau pe cele cu si din latinà : Si non erat caro... aste ne bi Vbplbtilb „dacà nu s-ar fi intrupat“.

    In lexic sint caracteristice cuvintele arhaice fi dialectale frecvente in operele lui Ioan Exarhul, aitele insà se ìntìlnesc numai in aceastà omilie.Iatà cìteva substantive : krqtnia (244r) „fiere“, in alte versiuni slave ale acestei omilii e zlbCb (Ms. 138 Acad. R.S.R) séni (243v) gr. aicr|va „colibe“ — sinonim cu chramy (244r) ; lépota (243r) „frumusete“ ; vladika „stàpinitor, Dumnezeu". E in antitezà cu povinnikb „supus“. Ex. Vladika a ne povinnikb (245r). ìn alte versiuni se spune acelafi lucru prin participii : obladaqi a ne obladaemb (Ms. 138 Avad. R.S.R). „Stàpinitor dar nu stàpinit“. Exarhul mai spune: Gospodb- a ne robb „Domn dar nu rob“ (245v) ; prichodnie (241 v) „venire“, ìn alte versiuni slave e pri§estvie\ brenie „tinà“ (247v). In alte versiuni slave e kalb „noroi“. Sau prèpona (247r) fi nu zavésa „cortinà, catapeteasmà“. Unele cuvinte compuse sint calchiate: nedomocedecb sau nedomorodecb ca in alte versiuni „neautohton, stràin“. Eteri (241r) „unii“ e un arhaism frecvent ìn slava moravà. Mai tirziu s-a spus nécii „unii, oarecare" ; vetbchb „vechi“ nu spune starb. E in antitezà cu novb : vetbchyi fi novyi zakonb (243v) „legea veche fi nouà."

    Ca adverbe mentionàm dzélo „foarte“ ; vysoko dzélo (241r) „foarte ìnalt“ sau: dzélo svéne estestva bozija est* (242r).

    Mai caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint drévle „mai mult" ; niné „acum" fi mai ales tacé (241r) „apoi“ — sau tate (241r). In alte versiuni e p o — „dupà, apoi“ ; tbciq „numai“ (243r).

    Cauzalitatea se exprimà atit prin conjunctii cunoscute in slava veche ca bo, sego radi (241 v), dar fi prin délma care cere obiectul ìn genitiv fi in proclizà ca fi radi. Ex. : ceso nepodbqlb nas Ubogy ich délma (246r) de ce sà nu ne supu- nà (dea) pe noi sàrmanii din cauza lor — pentru ei“. Sau : nq voleq svoeq spas- enija délma celovecéskago (242v) ,,ci prin voia sa pentru mintuirea oamenilor“.

    1 Matei X V II, 4; Luca, IX , 33.

  • 320 PANDELE OLTEANU

    Aceeasi topica are si conjunctia radma pretioasà prin raritatea ei tbso neprijem- lesi spasenija radma nasego (246 r) „de ce nu primevi pentru mintuirea noas- trà"?.. Nu sìnt atestate conjunctiile cauzale nebonb, céSta. Existà ìnsà particula ti cu sensulde ,,$i“ etc. care caracterizeazà limba lui Ioan Exarhul : rie vbzide na ognbtioQe kolesnicq.. ti rece Simon »(243 v) „cares-a inàltat ìntr-o tràsuricà de foc... si zise Simon“.

    Interjectia seze „iatà“ e foarte frecventà.Unele cuvinte au in limba lui Ioan Exarhul sens special. De ex. skoncatis$

    „a se ìmplini, a se ìnfàptui“ — nu „a se termina“. Ìn alte versiuni ii cores- punde isplbnilisg: kde se bi slovo skoncelo? (246 v) (ispplbnitse) undes-arinfdp- tui cuvintul?. Sau. : ... skoncaelb déla (241 r) „va ìndeplini faptele". Propozitia prò kom sg skoncaet — e tradusà in alte versiuni tot din Efrem Sirul : pri kym isplbnitsf „prin cine se va infàptui". Ioan Exarhul foloseste verbul vbstati „a se scula“ cu sensul vechi specific slavei morave de „a invia" : cetvrbtii denb vbsta (247 v) „a patra zi a inviat“. Si : „ i syna ej iz mrtvych vbstavi ,,$i pe fiul d 1-a inviat (sculat) din morti. Istrébiti are acelasi sens ca trébg tvoriti din slava morava, adicà „a jertfi, — a face ceea ce e necesar pentru ìmpàcarea zeilor“. De aci s-a dezvoltat sensul „a ispàsi, a se pocài", care e dar in fraze ca aceasta din Ioan Exarhul: „... préstgpleme Adamovo kto istrébitb — si pàcatul (crima) lui Adam cine o va ispani?.

    Ioan Exarhul spune tvarb bytia — fata existentei, fàptura, ìn loc de mitb din alte versiuni: prézde ot tvari bytia (242v). Si: prézde daze nebystb mirb (Ms. 138, f. 284) „mai inainte chiar de a fi lumea“. — Ioan Exarhul foloseste des pron. sb — „acesta“. Ex. videvb sb (243 v) „a vàzut aceasta“ ; Sb est vbzvelb na vysotg „acesta a ràsunat ìn inàltime“. Sb bo edinb vladetb— ,,cà acesta singur stàpine^te".

    A redat stilul cald, apropiat al lui Efrem Sirul. Foloseste dialogul cu multe vocative — ca : A ne glagoli Petre \ stvorinib tri séni, ni rbds... „Si nu vorbi Petre : voiu face trei colibe, nici nu spune“ Sau: TbciQ ne reky seze vizdb Si- mone, sènb... „Mumai nu spune : Iatà Simone, vezi coliba..."

    Ioan Exarhul foloseste adresarea — bratie — „fratilor“. Nb Sb B~b bratie, dvé estestva imy Vb eding ypostasi (247 r). „Dar acest Dumnezeu fratilor, are douà firi ìntr-o singurà ipostazà“ Aceastà propozitie o regàsim si ìn omilia despre Ioan Evangkelistul sau Teologul.

    Astfel de adresàri sìnt =ii la Efrem Sirul si la alti predicatori. Ioan Exarhul are o exprimare aleasà uneori plasticà : „nicbsoze zemnago pomysléj no goré mysli, vysokaago isti... kako estb namb zdé dobro ideze zmii vbsvistavb (245 r) „ Sà nu te gìndesti la nimic pàmìntesc, ci sus, gìndeste-te sà ajungi la ìnàl- time... Ce bine e de noi aici unde sarpele a suerat“.

    Incontestabil, cà Ioan Exarhul era nu numai un càrturar mare, dar $i un scriitor si un vorbitor talentai. Traducerea sa e creatoare. Redà comparatine in toatà valoarea lor poeticà. Astfel vorbind despre Ilie si Ioan spune :

    ize vbzyde na ognbngg kolesnicg vbzlegéago na prbsi plamennyg (f. 243 v) „...care s-a inàltat cu o tràsuricà de foc, sezìnd pe sìnul flàcàrilor“. Partea aceasta nu existà in textul evangelic despre schimbarea la fatà (Matei XV II, 4, Luca, IX , 33).

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE 321

    Omilia despre apostolul si teologul loan. Deoarece este vorba de o omilie prea putin cunoscutà pina in prezent *, dar care ilustreazà acest gen de literatura, stàruim putin asupra ei chiar dacá mai departe dovedim cà nu apartine integrai lui loan Exarhul.

    In introducere, automi elogiazà ìnàltimea cugetàrii lui loan teologul si talentul sàu oratorie de apostol. Ioan e pasàrea inàltimilor, e vultur, e o tolbà mare de sàgeti. Invasatura lui inconjoarà pàmintul ca un tunet. E un leu preacurat, e o privighetoare cu glas bun, dulce. Cìntecul ìnvàtàturii lui a scos oamenii din pustietàti si din locuri grele 2. A aruncat mreaja de pescar, a pàràsit plasa fi s-a ocupat de lucrul evangheliei, intrecind pe Moise 3. Ca dovadà citeazà fi explica inceputul Evangheliei lui Ican : „La inceput a fost cuvintul...“ pe care-1 repetà din cind in cind in cursul ccmentariului. Automi nu ocolefte problemele subtile de teologie fi filosofie ca notiunea de timp, raportul intre Dumnezeu tatàl fi fiul, arata insufirile si atributiile fiecàruia, importanza botezului, a evangheliei vestita prin glasul puternic de leu al lui loan, ridicat contra pàginilor, Evreilor fi ereticilor 4. Arata apoi intr-un stil lapidar, povestitor, faptele minunate sàvìrfite de Ioan in indelunga sa viatà.

    Ilustreazà metoda activitàtii apostolice a lui Ioan, povestindu-ne simplu dar captivant in partea a Il-a a omiliei, despre un tinàr ales de Ioan ca sà devinà bun creftin. ìn acest scop, 1-a incredintat episcopului cetàtii. Tinàrul insà la un timp dupà botez s-a intovàràfit cu alti oameni rài, s-a dedat la betii, la desfriu, la jafuri de case fi morminte fi fiind voinic fi puternic a devenit càpetenia unei cete de tilhari, din muntii din imprejurimile cetàtii. Revenind dupà mai multi ani Ioan, si aflind situatia de la episcop s-a dus in munti dupà tinàr fi 1-a readus pe calea cea dreaptà. Dialogul, simplitatea povestirii acestei intimplàri urmeazà ritmat, dramatic, stilul evanghelic fi al celor mai vechi legende sau vieti de sfinti, bine cunoscute lui Climent Alexandrinul, care ne-a làsat aceastà istorisire la sfirfitul omiliei : Care bogat se va mintuil íntr-o altà istorioarà Ioan Exarhul ne povestefte apoi ìn acelafi stil simplu cum Ioan Evanghelistul a dàrimat templul zeitei Arthemida fi a ìnviat pe fratele preotului acelui templu, atràgìndu-1 la creftinism impreunà cu o multime mare de noroade, care striga: „Mare este Dumnezeul lui Ioan". Ni se povestefte apoi cum s-a sfìrsit Ioan Evanghelistul ìn Efes la adìnci bàtrinete, cul- cìndu-se de viu in mormint, unde a faptea zi nu a mai fost gàsit de ucenici. Pe mormint s-a fàcut o bisericà ai càrei preoti sàvìrfesc minuni cu ajutorul tàrinei de pe mormintul lui Ioan. Aspectul arhaic al stilului fi limbii consti- tuie incà o dovadà cà este o omilie alcàtuità dupà izvoade foarte vechi de acest mare càrturar in epoca de ìnflorire a literaturii bulgare de la sfirsitul

    1 A fost semnalatá prima oará de l o a n I u f u í n lucrare Sbornicul lui Gherman, «Ortodoxia», X II , 1960, Nr. 1.

    2 „... Ioam. vysocé par$ i 6reh>, Ioam, velikyi tul'b, nevédyi íto estb trudi ili pokoj Ioant synb gromnyi, egoze uéenie jako gromt ObteCc vs? zem?, préíistyi hvb, dobro glasnyi slavej, iíe zvisdaniemb rehSe pravymt uíeniemt i spregunb i is pustyrib izvede íelovéky post- yne bo pregynq s... si> bo sladkoslovyi". Sbornicul lui Gherman, í. 90 v.

    3 „... prénde rybarb byvb. I mr§z

  • 322 PANDELE OLTEANU

    secolului al IX-lea fi inceputul secolului al X-lea. Arhaismul acesta impresio- neazà pe cititor fi atrage pe cercetàtor la identificarea izvoarelor, spre ana- liza limbii fi a stilului.

    Dialogul, vocativele (episkope, cgdo, rabe), propozitiile scurte, para- tactice, unele repetàri, interogàrile, plasticitatea, intàresc caracterul arhaic fi vorbit al limbii. Nu lipsesc comparatale, care vàdesc talentul autorului. Acestea sint luate indeosebi din natura ìnconjuràtoare. Unele comparatii exprimà concret fi hiperbolic ideea de „multime". Ne spune cà la templul Artemei se adunau vara in sobor „oameni din multe parti ca nisìpul màrii“1. La mormintul lui Ioan se stringeau la ziua mortii lui in fiecare an slàvindu-1 popoarele dimprejur „ca si stelele cerului,,2. in ìncheiere, spune cà Ioan a fost ,,om ceresc fi ìnger pàmintesc“. „Atit Ioan cit fi invàtàtura lui sint unice in lume cum e o singurà primàvarà intre anotimpitri", ,,cum e un singur soare intre stele“, “cum e un singur cer, care sustine toate“ 3.

    Simplitatea e izbitoare cind parairazeazà unele texte evanghelice, apli- cindu-le la Ioan fi la invàtàtura lui, care viazà peste timpuri. Glasul lui, ìnvà- tàtura lui, nu au putut fi ìnàbufite, defi au incercat multi. „A suflat vìntili fi s-au ridicat valurile asupra lumii... intr-adevàr, iatà cà nu s-a dàrimat—• fiindcà era zidità de fiu pe piatrà, in intàrituri“ 4.

    Ioan Exarhul este prezent fi personal prin limbo, in toatà omilia. in ceea ce privefte compozitia si stilul este mai originai numai in prima parte, unde dominà stilul filozofico-teologic despre invàtàtura fi gindirea abstractà a lui Ioan Evanghelistul. Aci autorul reia o serie de idei fi de formule stilistice din prima omilie din Hexaimeron, in care trateazà creearea lumii. Deci fi aceastà parte din omilie e a lui Exarhul. Tema creatiei lumii era fcarte adecvatà pentru interpretarea ìnceputului Evangheliei lui Ican : „La inceput era cuvìntul si cuvìntul era de la Dumnezeu : ,,Vb nacglo bé slovo i slovo bé ot Boga...“ (Ms. f. 32r). Cìnd e vorba de vefnicie fi de divinitate, Ioan Exarhul folosefte imperfectul pentru a indica permanenza, nesfìrfitul, dar si actiuni ce\a mai putin precise decìt actiunile exprimate prin aorist, care sint mai cenerete, mai precise fi finite. De aceea pentru actiunile cu efect ccncret, pàmìntefti, Ioan Exarhul folosefte aoristul fi verbe perfective : bystb, cbtiori... „a fost, a creat...“ 5. Acest procedeu nu e ìnsà consecvent, cum s-a afirmat. Unele situatii sint preluate din greacà, unde in fraza de mai sus avem tot imperfectul : rjv ó X ó y o q , k q ì ó X.óyog fjv rcpòq t ò v 0eóv ...“. Pentru a apàra mai bine

    1 .,Vso ta okrijgnaa ct'd[, i drib e i tvorechp letomb edino 1 1» dent ot mnogi> strain, ielovSkb jako i pesbkb morskyi“ Sbornikul lui Gherman, f. 39r.

    2 „... i drbipti. emu denb dzelo slavnS i sbv-bkupeijtb s? oknjgnii narodi, jako i zvezdy nebesnyp..." Sb. Gherman, f. 40 v.

    3 „O nebesnyi £elove£e i zemnyi aggele"... jedina bo vesna vrvremenecht jedinoze slbnce vi> zvezdach, jedino bo ncbo obdn>Z9 i vso, jedino zc tvoe uct'iiie nadb vbsemi". Sb. Gherman, f. 4ov.

    4 „Koliko m

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 32$

    dogma trinitàtii $i raportul intre ipostazele treimii, Ioan a tradus „cuvintul era „de la Dumnezeu"... in loc de „... era la Dumnezeu" : «npò

  • 324 PANDELE OLTEANU

    Istorisirea acestui scriitor bizantin exista in mai multe versiuni. Una, care se considera de baza, este cea pàstratà in cadrul operei lui Clement Stromatul sau Alexandrinul la sfirsitul omiliei (cap. XLII) „Care bogat se va míntui?“ 1 Alta versiune este aceea a lui Simion Metafrastul, care, in Minologiul sàu a prescurtat putin si a simplificat versiunea originala2 a lui Clement Alexandrinul, zis fi Stromatul. Versiunea lui Simion Metafrastul s-a raspindit cu únele modifican in Vienile de sfinti prescurtate, in proloage fi in sinaxarele din minee, loan Exarhul a folosit o astfel de versiune putin simplificatà fi prescurtatà, •care avea probabil la bazà versiunea lui Simion Metafrastul, scriitor bizantin sin see. X-lea, deci contemporan fi bine cunoscut lui loan Exarhul, dacà nu personal, cel putin prin scrieri. Aceasta insemneazà cà schimbàrile fata de versiunea originala a lui Clement Alexandrinul, nu se datoresc integrai lui loan Exarhul fi nu pot constituí o dovadà a marelui sàu talent de scriitor, cum considerà Dora Ivanova-Mirceva. in metoda de cercetare a izvoarelor nu este deajuns sà stabilim izvorul de bazà, ci sà identificàm fi versiunea pe care a urmat-o scriitorul respectiv. De altfel, in cazul nostru, izvorul de bazà il aratà insàfi loan Exarhul fi in mare parte textul sàu este identic cu cel din Clement Alexandrinul. Deosebirile survenite le explicàm prin alte versiuni pàstrate in Simion Metafrastul, in proloage etc. Astfel loan Exarhul ne apare doar ca traducàtor priceput si talentai. Pentru a dovedi acest lucru vom compara textul istorisirii lui loan Exarhul deoparte cu textul lui Clement Alexandrinul fi al lui Simion Metafrastul de alta parte. Vom constata tot oda tà cà celelalte deosebiri din loan Exarhul se gàsesc chiar in proloagele fi sinaxarele ràspìndite fi in limba romànà.

    Diferitele versiuni mentioneazà de obicei pe Clement Alexandrinul ca autor. Chiar Simion Metafrast spune cà ne redà intimplarea dupà cum ne-o povesteste Clement de Alexandria in cuvìntarea „Care bogat se va mintui" 3

    Clement Alexandrinul ( Stromatul) loan Exarhul. Sb. Gherman

    Migne, Patrologia, V .IX. S. gr. f. 36z> — 37r.

    1 C l e m e n s A l e x a n d r i n u s , op. cit. Migne — Seria greacà IX . col. 647—652 — Opera omnia.

    ■ S i m i o n M e t a f r a s t u l , Minologion, M i g n e — Seria greacà, V. 116, Paris, 1891, col. 683—706.

    3 KA.r)|ir|

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 2 5

    «Toùxov, ecpr), coi 7tapaxi0E|iai hexó 7tàarig arcouSfjc; èui xfjc; èKKXr)oiag Kai xoO XpioxoO nàpxopoi;»...

    Kaì ó nèv etcì xfjv é

  • 326 PANDELE OLTEANU

    Aúxoúq Sé xoúxog àvaXa(3(bv Kaì ÀT)GTT]piOV CTUYKpOTT|CTaq, £TOlH O¡; X.T)- oTapxoq fjv, Piaióxaxog nianpovco- xaxoq xa^E7t®xaxo

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE 3 2 7

    V 0 V (XVXi X fj Ç è K K X î l C T Î a Ç TÓ o p o ç k a x e i X T|cp e nsG’ ò^oiou 0 TpaXl ( l )TÌK oO...

    * 0 anómoXoq, K a ì psxà neyàXriç ainroyfiç 7tX.rî (Xnevoç xi|v KscpaXf)v: «KaX.óv y e, ë(pr|, (pùÀ.aKa xfïç xàSeA,- .i7tov....'AXX' Innoq ri8r| noi 7tapé0xco, Kaì f|Y£HÒ>v ytvéaGü)1 noi xiç xfjç oôoO». "EA-auvev warcep eïxev aùxóGev arcò xfjç èKKÀ,r|criaç......

    ’ EXGwv 8è eiç xô X“ p i°v- uno xfjç 7tpo(puXaKfjç xcôv X i]oxôv àXiaKExai2

    Sbtvori bo se zlb i prokudlivi i sëtnee razbojnikb bysti...

    Protivç semu Ioani kb episkopü : „Dobra tç 5 episkope, straza ô ot- rocii dusi pristavich. Dobra tç pas- tyrë za ovcç Hristovy pristavich. Nq aste konb est, privedi mi niné i pçti vodecb ize vb gorç vedetb kb ôtroku jaze stoç tu ôt crkve... Na konb visèdi. Ioanb nevi>stçzaç ego tecase, za blodbéoç ovcç vbzvratiti myslç Tace dosedb gorb ideze razbojnicest- vo bëse...2

    Fata de originalul lui Clement Alexandrinul pàstrat in versiunea Migne I. P., se constata cà Ioan Exarhul a mai omis cìte ceva din partea expozitivà, din explicatiile amplificate si din repetàri. Dialogul insà 1-a reprodus integrai dupà originalul bizantin al lui Clement Strematili, càruia ca autor ii apartin atìt „emotivitatea cit si dramatismul dialogului“.

    1 Sau 8É8oc9to cum e in versiunea lui Simion Metafrast — Migne — Seria greacà voi.116 col. 706 urm.

    Acesta mai întîi s-a înspàimîntat, cre- zînd câ i se cer banii pe care el nu-i luase,

  • 328 PANDELE OLTEANU

    De asemenea cercetàtoarea bulgara afirma cà loan Exarhul a inlàturat amànuntele bógate din povestirea lui Climent Stromatul fi a creat tablouri incàrcate cu dramatism, cum ar fi de pildà scena dintre loan Evanghelistul fi tinàrul cufundat in nelegiuri fi pe care loan Exarhul vrea neapàrat sà-1 mintue.

    Pentru ilustrare Dora Ivanova-Mirceva citeazà din omilia lui loan Exarhul fragmentul urmàtor dar farà originalul bizantin pe care noi il reproducem paralel pentru a se stabili adevàrul:

    Clement Alexandrinul

    M ¿gwe-PatrologiaS. gr. voi. VIII-col. 650 w.

    S. Metrafrast, Minologion, Migne, voi. 116 col. 706

    „...(xfiTE v|/eùya)v, urite TiapaiToOnevog,

    àXXù powv :« ’Era toOt èXr|X.u0a, etiì tóv apxovxa

    íi|íc5v àvayàyexé ^e».

    "Ì2straze

  • CONTRIBUTII LA STUD1UL LITERATURII OMILETICE 3 2 9

    ’ETfjGi, 7tiaxeuoov. XpioTÓq ne ànc- imi vèrg Christosb posla mg pros-.sv jtpog as.1 tyne ti nesqSta x.

    .............................................................Azi, za t§ pretri,pé simrtb. Na mné

    ............................................................. krvuq < » ¿e esi prolialb. Na moej............................................................. vyj bremg grèchb tvojchb“.

    'O 8è ( . Mèxacp. xouxwv) ùkoOctch; Tace sta junota. Povnbgi orxov (lèv sotti Kaxco pXÉTtov sita trepesti i placg s§ dzélo i pristgph,sppi\|/s xà ókXcl, eixa xpé|x£0v siedete Ioana célovati za dn>zanieim, s1t.zl>juicpfi>

  • 330 PANDELE OLTEANU

    suri pe care le gàsim exact in proloage, la zilele de 8 mai, 26 sept. etc., cind biserica pràznuiefte pomenirea lui loan Evanghelistul sau Teologul. ìnsem- neazà cà Ioan Exarhul nu a folosit versiunea istorisirii pàstratà in Migne, ci o alta mai apropiatà de versiunea lu i S. Metafrastul cu unele reduceri si adaosuri de infiorire, care sà impresioneze fi mai midt pe ascultàtori fi citi- torix. Afa ne explicàm identitatea istorisirii despre convertirea tinàrului cu cea dintr-un prolog románese tipàrit la Neamtu, in 1854. E o traducere din slavona rusà alcàtuità tot dupà izvoade bizantine. lata unele fraze care exista la loan Exarhul fi in prolog. Partile subliniate lipsesc din versiunea lui Clement Alexandrinul pàstratà in Migne.

    loan Exarhul. S . Gherman, f. 36v- 37r.

    Prolog... I. Neamtu, 1854, f. 59v— 60r.

    1. I to glagolavb Iòam> izyde i vb inechb Ijudechb tvoreaSe verno slovo...

    1. Si aceasta zicind loan s-au dus intru alte tari ca sà invete a crede in Christos...

    2. Na konb vtsedi. Ioam> nevistg- zag ego tecase, zablodbzo ’ ove > vbzvr aititi my si?.

    3. Chsristosb posla mg prostyng ti nesqUta.

    4. Na mné krtvg ze esi prolialb. Na moej vyj bremé grechb tvojchb..

    2. Si incàlecind loan pre cal au alergat de grabà càutind pre o%ia cea pierdurà a lui Hristos.

    3. Christos m-a trimis sà-ti aduc iertarea....

    4. Si asupra mea sà fie sìngele pe care tu 1-ai vàrsat, pre grumazii mei sà fie sarcina pàcatelor tale.

    Istorisirea dàrimàrii templului zeitei Artemida fi invierea fratelui unui preot de la templu de càtre Ioan Evanghelistul, se gàsefte in aceleafi izvoare, precum fi in versiunile apocrife ale Faptelor Apostolilor. Versiunile din scrierile apocrife sint mai ìndepàrtate fi cu unele schimbàri. Invierea mortului se face prin apucarea de mìnà, nu numai prin rugàciunea lui Ioan 3. Strigàtul mul- timii : „Mare este Dumnezeul lui Ioan“ e provocat de aceastà inviere : Méyag

    1 S i m i o n M e t a f r a s t , Minologion, Migne Patrologia... series greaca, voi. 116 •col. 683— 706.

    2 Prolog, adecà adunare in scuri din Vietile sfintilor, l, 1854, f. 59v — 60r.3 „Vistavi sego umersaago da i sipoznaeti» svoego tvcrca. Yidé ze Ioam>, verna spsta

    ¿n,ca dzèlo nepomudevt, no pomoli vb Boga. Vistavi skoré umersago“. Ioan Exarhul, Sb. Gherman (f. 40 r.). „Inviazà mortul acesta ca sà se cunoascà creatorul tàu. Iar loan, vàzind cà preo-

    ul este foarte credincios, nu a intìrziat, ci s-a rugai lui Dumnezeu. A ìnviat repede pre cel mort".

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 331

    ó ©eòi; ’Icoótvvoi) in versiunea lui loan Exarhul, acelasi strigàt de admi- ratie : „Velikb estb Bogb Ióanovb“ e provocai de dàrimarea templului2.

    Istorisirea sfirsitului fabulos al lui Iona Evanghelistul o gàsim in toate vietile de sfinti si in sinaxarele ortodoxe indeosebi in mineiul pe septembrie la ziua 263. Acest sfìrsit este mentionat si in scrierea lui Ipolit despre cei 12 apostoli4, iar Eusebiu de Cezareea reproduce in Istoria bisericii tot textul dupà Clement Alexandrinul, asa cum este §i la loan Exarhul5. Textul se citeste uneori si astàzi in bisericà in loc de predica. L-a reprodus §i Simion Metafrastul la sfirsitul Minologhionului sàu. Atit Clement Alexandrinul cìt si Simion Metafrastul $i Ipolit arata cà loan nu a mai fost gàsit in mormint, cind 1-au càutat ucenicii. Simion Metafrastul redà chiar $i amànuntul cà tà- rina de pe mormintul apostolului o intrebuintau preotii bisericii pentru vinde- carea de boli 6. Astfel cà §i aceastà istorisire este tot o traducere din bizantinà, ca §i cele precedente, $i pe baza lor nu putem caracteriza stilul si talentul de creator al lui loan Exarhul7.

    P a r t i c u l a r i t à t i l e de l i mbà ne coni irmà cà aceastà omilie a fost scrisà intr-adevàr de loan Exarhul. Este o limbà deosebit de interesantà prin fórmele specifice vorbirii lui loan Exarhul, prin arhaismele $i prin aspectul ei bulgaro-ràsàritean.

    Pìnà in prezent nimeni nu a analizat limba acestei omilii, pentru cà nici omilia in sine nu se cunoa^te decit din anul 1960. De aceea remarcàm particularitàtile principale din fiecare compartiment al limbii. Caracterul general este cel bulgàresc. Ortografia este veche, dinainte de reforma patriarhului Eftimie al Tìrnovei.

    1 Tòte Xaßojrsvo? ajxoö iff; xsipò; àvfjXOev èv à> tò Tttoijia fjv toO teGvtikótoi;, 0>.>.ou 7to?.\oö jtepióTo?, icai Kpatiioag Tfjg XEipo? aùtoù eItiev « ’Avaaxa ó KaiEÙSwv èv tù òvó- nari ’Iqcroö Xpicrroö u ù Na^opaio / KLai eù9s(o; avÉcriri ó ÌEpeù; ùyifig toO 5e öx>.ou 0au|ià£ovTO Patg Ostrovb vbnems le evang- gelije 5T>pisa ny bavlenis vidé pri Troiane. Usipe vt> Iefesé. Iegoze moätii iska i ne obréto- èas*;.“ (Al trei-lea: loan, a fost izgonit de impäratul Oometian in Asia in insula Patmos. Aici a scris si Evanghelia. Dar izbävi.'ea a väzut-o in timpul lui Traian. A adormit in Efes, dar cind i-au càutat moa?tele nu le-au gàsit), Ipolitovo 12 apostolu kbde kyUdo ihb propovéda ili kbde umréSa, in Izbornik velikago knjaza Svjatoslava Iaroslavila f i 073 goda), publicat in Monumenta linguae slavicae, ed. Aitzetmiiller, 1965 p. 521—522.

    5 Eusebiu (Pamphilius) episcop de Cesareea, Istoria bisericii si viafa lui Constantin cel Mare, trad, in romàne?te de Iosif Gheorghian, Bjcureijti, 1896.

    6 ... minutus quidam pulvis manat ac exoritur cui vis accedenti medelam ab omni morbo suppeditans. „ S i m e o n M e t a f r a s t , Minologion, Migne, Series graeca, voi. 116, col. 706.

    7 Aràtàm aceasta pe bazä de texte paratele in monografia Vechile cazanii la romàni (in pregàtire).

  • 3 3 2 PANDELE OLTEANU

    în fonetica, aceasta se vâdeste din folosirea consecventâ a nazalelor. Ex. : q : sçdb (34 v) „judecatâ“, sçtb ,,ei sînt“, vçston (31 r) „mai mare“, svç- tymb (413) „eu sfîntul“, inocçdy (31 r) „strâin“, rçdnikb (33 v) „dregâtor“, vb nacçlo (30 v) „la inceput", dar ,,çi", qzyky (35 r) „limbile“, deci cu o în loede e.

    Se pâstreazâ consecvent ierurile finale si în anumite pozitii slabe din préfixé: SbVbkupeaçtb sç (40 v) „se vor îngrâmâdi“, vbzirati (30 v) „a privi, a se uita", tbciç „numai, Vbstasç ,,s-au umflat (35 v).ë > ea ca în bulgara : vera (30 v) „credintâ", mnëse (37 v) „au crezut", o Sbvëtë (31 v) „despre sfat“.

    Dupà r, 1 — se folosesc grafie ierurile : r&, r& — krbstiti (35 r) „a boteza“, skrbveno (31 v) „însîngerat“, k rw i (36 v) „a sîngelui“ drbzati (36 r) „a tine“, dar si Sbtnrtb „moarte, mrtvb „m ortul"

    1 > l i : vlbny (35 v) „valurile, praslbzisç (37 v) „a lacrâmat“, plbtb (31 r) „trup". Lipseste iodizatia: edinb, „unul“ Q3yKb „limbâ“.

    In consonantism remarcàm bulgarisme expresive în grupurile zd < dj si St < tj, ktj, gti... Ex. odezdç (313) „hainele“, osçzdenie (34 r) „judecatâ“, takozde „la fel", mezdo „între“. Sau în forme verbale de imperativ ca povëzd mi (33 v) ,,spune-mi“, prëzde (32 r §i / / v) „mai înainte".

    Sau eu st : vçStsçç „mai mare“ — ori în participiile prezente : glagolçstçç „vorbind", trëpçstç (38 v) „tremurînd“, nemostb (31 v) „boalà“.

    E atestat grupul initial zv-\ vb zvezdychb „in stele" (40 v) ca în toate limbile slave de sud si de râsârit.

    Grupul licbidelor prezintâ consecvent tratamentul eu metatezâ ca în limbile slave de sud, în cehâ si slovacâ : gerd > gradb — grady (36 v) „cetàti, orase“, golsb > glas : glasom (31 r) „eu glasul“.

    L epentetic uneori se întrebuinteazà, alteori nu. De ex. nue atestat nicio- datâ în cuvîntul zeme „pàmînt“, vb zemi (40 r), nici in derivatele lui: prach zemnyi (40 v) „praf pâmîntesc“, na zemi (40 v), vbsëzemë (—0 v) „tot pâmîntul“.

    Nu e atestat nici dupà v : pristavenie (40 r) „moarte". In schimb e atestat uneori dupâ p si m : priemlçsta (36 r) „care primeste“, ukrëplenie (35 r) „întâ- rirea" si sbVbkuplbse sç (36 r). Aci însâ poate fi participiul in-/5S5 maialesca în forma de viitor 1 epentetic nu e atestat: sbVbkupëqtb (40 v) „se vor aduna“.

    Aceastâ inconsecventâ confirmâ probabil câ in bulgara veche a existât l epentetic çi in epoca lui loan Exarhul nu dispâruse încâ eu totul.

    în morfologie, substantívele îsi pâstreazâ temele : slovese, cudesa si declina- rea sinteticâ veche. Substantívele mase, teme -o au instr. sing. în -omb (39 v) — edinemb glasomb', predb Ioanonib (30 v) iar la plural încâ nu se generalizase terminatia -mi pentru câ se spune sa vërnymi uceniky „cu ucenicii credinciosi“ (39 r) ; drbzimb celovéky „tinut de oameni".

    Dualul e atestat mai mult la substantívele perechi ,,sqí vb nadré ocu (32 v), mezdo ima (33 v) „intre ei“.

    Substantívele mase, teme -a pâstreazâ declinarea substantivelor femi- nine : vladyko (34 r) „stâpîne“.

    Adjectivele in forma substantivalâ întâresc aspectul arhaic : slava lepa (33 v) ; zlb i prokudlivb (37 v) „ráu si primejdios" ; ¿iva (39 v) „vie“. Aceste

  • CONTRIBUTI! LA STUD1UL L1TERATURII OMILETICE 3 3 3

    adjective urmau si declinarea substantivelor : prinesb bruta mrtva (39 v) „a adus pe fratele mort“ ; miluj mç nemostna (38 v) „miluieste-ma pe mine nepu- tinciosul“ ; drugb i Ijublenikb (36 v) „prieten si iubitor“.

    Sint frecvente insa si adjectivele ca si participiile in forma mai noua pronominalâ sau lunga : précistyi (30 v) „preacuratul" ; vetbchyi zuvetb ,,Ve- chiul Testament“ ; velikyi tulb (—0 v) „marele vultur" ; veleglusnyi Uve (36 v) „leule, cu mare glas“.

    Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint adjectivele cu sufixul -enb : nebesem „ceresc" ; podobenb estb (35 r) „este asemânâtor, cuvios“ ; navycenb nepodobenb (34 v) „obisnuit, invàtat, necuvincios ; istovenb (34 v) „obosit, istovit“. Altele, mai rare, au forma lunga : istenyi (33 v) „adevàrat", sau cuo nuantà de participiu trecut pasiv : blugoslovetib (32 v) „binecuvintat“.

    Sint atestate $i adjectivele posesive : in -skb : stromuUskyi (38 v) Stro- matul ; slovo ocskago (31 v) „cuvintul tatalui" ; pesbkb morskyi „nisipul marii"

    (39 v) ; in -ovb\ apostolovu telu „trupul apostolului“ (40 r) ; in -jb\ rabb bozii „robul lui Dumnezeu", preot“ (39 v) ; zrbóé bruta (39 v) ,,pe fratele preotului pagin". in -in& : o crkvisti Artheminé (38 v) „despre templul Arthemei".

    Arhaice çi caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si pronumele neho- tàrite : Cbso „ceva“, sau in forma negativa : nicbsoze ne bystb (32 v si 40 v) „nu a fost nimic“ ; ¿bsomu „de ce, càrui fapt“ (40 v), si eterb, eteri (nécii) „unul, oarecare“ (37 r), sau inomu „altuia“ (40 v).

    Alte pronume démonstrative au forme tipice bulgaresti: vb tbzde denb (40 r) „in aceeasi zi“. Arhaism e §i forma i ,,pe el“ in loc de ego : vb crkvi i vbvede (38 v) ,,1-a dus in bisericà". Pronumele kakyi ,,ce fel“ e atestat ìntr-o forma cu palatalizare neobisnuita : kuko,ili kucénib obrazomb (37 v) „cum, sau in ce fel“. Sint atestate doua numerale adverbiale cu fonetism bulgaresc : cetyrizdi „de patru ori" ; mnogazdi „de multe ori“.

    Sistemul verbal impresioneazâ pe cercetàtor prin marea frecventa a parti- cipiilor in forme nazalizate, in -IbSb si citeva aoriste tari si sigmatice. Ex. : „... i mrëzQ otvrbgb i trbstb ostavlb içsç po eyuggelie (30 v.) „si a aruncat na- vodul si a pàràsit trestia, s-a luat de evanghelie".

    Cele mai frecvente sint participiile tr. 1. a in ~(v)b. Ex. prisedb (30 v) „a venit (venind) ; odeavb sg (32 r) ,,s-a imbracai“ ; byvb „a fost" etc. Sau in forme lungi : vidévyi (35 r) ,,cel care a vazut" ; nevédyi cto... (30 v) „care nu a çtiut câ" ; Ijubivyi tç (41 r) „care te-a iubit" ; prebyvaç „trâind (fiind) acolo“ in trecut.

    Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si particpiile tr. a. 2-a in -Ih declinate uneori ca si cele in -(v) b : sbvbkuplbsç (37 v) ,,s-au strins, s-au ingrà- madit“. Obisnuit, aceste participii exprima perfectul compus atit singure, cit si cu copula : aste estb umrlb „dacâ a murit“.

    Sint frecvente si partie, prezente. Povëdaçi (30 v) ,,cel care spune, spu- nind“ ; rékqstb (41 r) „zicind“ ; sqì (32 v) „fiind“ si sçsti (31 r) ; glagolçstçç „cel care vorbeste“.

    Participiile prezente pasive sint mai rare: znajemb vsemi bçdet „va fi stiut de toti“ ; vedonib (313) „cel stiut de altcineva" ; neotdelimo (31 v) „cel neinteles si nedespàrtit (de altcineva) etc.

  • 3 3 4 PANDELE OLTEANU

    O característica si in acelati timp un arhaism îl constituie în sintaxá predicativitatea participiilcr active ín ~(v)b, constructiile sintetice çi apoi cele cu partícula da, uimatà de indicativ — pentru a exprima scopul sau o poruñea. Ex. chotëclç videti aste estb timrlb da skepagtb (40 r) „voiau sa vada daca a murit, ca sa-1 dezgreape". Oiidete ot crkvista íogo da stvorç (39 v) „Depar- tati-và de templul actsta ca sa fac..." Sau „...da ot sego razumëete kako milostb... glagoletb Klim Stromatskyi (3b v) „Pentru ca din aceasta sá intelegeti ce fel de mila... ne vorbeste ClimStromatul“. Aci, propozitia finalá cu da stá ínaintea celei principale. Da se folcsca în sens pciuncitor si cchortativ si cu viitorul : da kçdelb imb... (35 r) „sá le íie".

    Dupâ verbe impersonale scopul se exprima prin dativ sau acuzativ — cu infinitiv sau numai prin infinitiv : Ne bo iç lepo togo vestati ,,cà nu e bine sà vestenti (inveri) aceasta".

    lata citeva din numeroasele cazuri in care participiile active prez, çi tr.l sint predicate, pentru cà in vremea lui loan Exarhul procesul de abstracti- zarea lor in gerunzii nu era aça de avansat, incit sâ le slâbeascâ puterea de prédicat. Aci însà trebuie sâ tinem seamà si de influenta limbii greceçti, mai ales in partea a Il-a pe care loan Exarhul a preluat-o dupa omilia lui Clement Alexandrinul : „Care bogat se poate mìntui' ? ¡si dupà alte izvoare greceçti... glagoletb jako ucç skozë grady... i priseib vi> edim gradb (36 v). Ne spune cum invaia prin erase... çi a ajuns intr-o cetate“. Sau: Ti nikakoze sebi nepaiy (35 v) „Si in ni ri un chip nu-ti càdea". Pomysli... kako ti plbtnoe loviste ostavivb vse (35 v) ,,Gîndeste-te cum si toatà loviçtea trupului ti-a parasit-o". Predicativitatea acestor participii e si mai darà cind prcpozitiile participiale se leagà prin i „çi“ cu cele al càror prédicat este exprimât p>rin forme verbale personale : Tace (loan) doSedb gorb, ideze razboi'.iicbstvo lese „Apoi loan a ajuns sus — in munti — unde erau tilharii“. Ori cu i „si" : Povrbj.b orçzie i pristçplb, Ioana cèlovvL (38 r) „A aruncat arma j>;' s-a apropiat, a sàrutat pe loan“. Cum vedem, domina exprimarea paratacticà, ceca ce reese si din fraza urmàtoare, in care toate predicatele sint participiale : „Zivb ze po semb i sbstarëvb sç dobrè vesb denb drbiinib christiany" — „A mai trait dupà aceasta si a îmbâ- trìnit bine fiind tintit toatà ziua de crestini". Ori : Episkopb slovese uzasb sç... „Episcopul s-a ìngrozit de cuvinte“.

    Aceste participii exprimau insà çi raporturi circumstantiale. De ex. partie, tr. a. 1 — exprimâ un raport temporal de antecedentà : I povelé uceni- kom si zakryvse otiti— „Si porunci ucenicilor sài ca acoperindu-l sà piece“. Adicà: ucenicii sà piece numai dupà ce-1 vor acoperi cu pàmint in groapa, in care se culcase de viu. Participiul prezent exprimà si un raport cauzal : „... Tbciç ic desnçç içkç edinako krbvavç sçstç poka.ze.ase... (38 v) — „Numai îsi tot atàta mina dreaptà, fiind insingeratà (pentru cà era însîngeratà)“.

    Raporturile circumstantialc, începind eu cel temporal, sînt exprímate si prin datÍA’ atsolut : Takozè tomu byvsu, prisedb... „Astfel dupa ce s-a întîmplat accasici, a venit“. Sau: Tace prazdenstvo priemsu otroku, pristroiiç i eteri kb sebë (37 r) — „Apci, dupâ ce tînârid a devenit liber s-au strîns si altii în jurul lui". Genitivul absolut apare mai rar, mai aies în partea a doua a omiliei

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 335

    preluata din grcacà: Vidi le Ican, verna igsta èrica, dzélo nepomudévb, ng pentoli Vb Boga (40 r) — „Vàzind Ican cà preotul (templului) este credincios, nu a intirziat prca mult, ci s-a ìugat la Dirrnczeu".

    Instrumentalul de agent e folosit iàrà prepozitie : drbiimb christiany — „tinut fiind de càlre crestini“.

    Rareori se întîlneste genitivul partitiv : Kto bo est smélb ili prbvychb ili po tebe... takyi glasb sbdzvçcnyi iznesti rëkgstb (41 r) „Ca cine a mai indraznit— fie dintre cei vechi, fie dintre cei de dupa tir e... sa mai malte un glas a$a de râsunâtor, zicind..."

    Unele cuvinte compuse sint calchiate din limfca greaca : dobroglasnyi ,,cu glas bun“, veleglasnyi ,,cu glas mare“ ; sladkoslovyi „dulce la cuvinte“ ; inoôçdb (32 v, 35r, v) „de alt neam strâin“ ; slavoslovçSte „spunind cuvinte de màrire“.

    Alte sutstantive $i adjective sint foimate cu sufixe freevente in limba lui Ioan Exarhul. De ex. -cnb \ istovenb, islinenb etc; -ecb \ vodecb (37v) „con- ducatoi“ ; ivorecb (40 r) „creator" ; bogoslovecb (30v) „teolog“. Cuvinte ca filosofb, iposlasb (31 r) ; eretidzi (33v, 35 v) sint reproduse din limba greacà.

    Lexical fclesit ce Ican Exarhul e begat. Pentiu aceeasi notiune folose^te dei-trd teimeni, de ex. pentru „tinar" spune : otrokb (37 b),junoSa,junota (37v) ; pentru ttmplul pâgin spune : crkvüte, kapiste (39v) si idoli e ; pentru „preot" : pastyrb, bozii rabb si ìrub, pentru stapìn, dregator : Vladika (34 r) kbtiçdzb, si rçdnikb (33\) ; pentru an — timp — gody (33 v) vëkb çi lëta (35v). La numàr spune cismç, -ne (40v).

    Unele cuvinte sint mai rare : spregyn, pregyné „vìrtoape, locuri greu de umblat“ ; piry „oaspete, chcfuri“ ; velikyi tulb (30 v) „un soi de vultur mare“, rati (35 v) „lupte“ ; QÎa „lant, chin“ ; prokndlivb „neru^inat, periculos“ ; ne- pomudeti (40r) „a nu intirzia“.

    Caracteristice sint adverbe ca sétnée (37v) „mai trist, mai rau“ ; tace (37r) „apoi“ care e foarte freevent : tace proshzi sç (37v) „apoi a lacrâmat“ ; tbôiç (34v) „numai“, care e socotit ca o caracteristica a limbii lui Ioan Exarhul — mai aies sub forma tbcenb (36v) ; lèpa (33v) caracterizeaza limbile slave de apus. Exista insa fi la Kozma Prezviterul

    Alte adverbe sint cunoscutc in slava vcche: de ex. pace cu al doilea ter- meri de ccmparatie in genitiv : bedy pace meda (36r) „nenorociri mai dulci ca mierea“ ; niné (39 v) „acum“ ; elma (31v) e sinonim cu kohmi pace „c.u atit mai mult“ ; nikolize „niciodata“ drevlé (33v) „mai de mult“ ; ot kgiu „de unde“ (34 v) ; eda (egda) rece „cind a spus“ ; dzélo „foarte“.

    Caracteristice sint prepozitii çi conjunctii ca : délmo (31 r) „pentru“ ; skozé „prin“. Se folosea cu acuz. : skozé grady (36v) „prin orase“. No e foarte freevent : ,,ci, dar, insa“ : ne o tvorci no o tvari (32 r) „nu despre creator, ci despre creatie“. Frecventà e conjunctia copulativa ti ,.si“. Ex. Sqì ti \J (32 v) „Este si a fost“ ; Ti jako tb'ciq v.zrë Ioanna... „Si indata ce a vazut pe Ioan...“ (37r, 38v, 39v etc) ; imze „intrucit,“ tak-kak : imze ibciq (34 r) „numai, pentru ca“.

    1 „...ne tociju ne prostrilit ego, no... ; ne tociju eze ne nauciti» ego, noi... Besëdy, f. 488, r. ,,nu mimai cà... dar

  • . 3 3 6 PANDELE OLTEANU

    Seze (32 r, v) „iatá“ si na „spre, ia, na“ : na se esbmb priselb (38 r); na. uite cá am venit de aceasta..."

    Rekse „adicá“ — explicativ: ize zvizdanienib rekse pravymb uceniemb. Idolie bése Arthemino rekse crkviUe (39r) „Idolii adicá templul erau ai Arthemei", Acest rekse ca $i ti „si“, tbéig, imze se considera ca particularitáti ale limbii lui loan Exarhul. Se intine^te insá $i in limba altor cárturari ai scolii din Preslav. E mai degrabá un dialectism bulgaro-rásáritean. Astfel Kozma Prez- viterul vorbind despre bogomili spunea cá ,,ii cunosti dupa roade adicá (rekse) •dupá fátárnicia lor“ : Tako i vy otploda ichb poznavajte rekse ot licemérstva ichb í. 487. Sau: dan duchovnyi rekse knstb gospodbn ,,(f. 547) 1. E si in Zlatos- trui — ... obraitenie rekbse podbeziíte tvoje...2. Ori in Viata lui Metodie: pojutb mbsa rekbse sluzbby; nomckawowb rekbse zakona pravilo prelozi3 „cintá liturghia (lat. missa) adicá slujbele; a tradus nomocanonul adicá pra- vila legii". ín schimb Climent de Ohrida folose^te sirécb nu rekse: „...vetchago celovéka siréíb poganbskyich(~) nravb Vb novago sirécb i b Christa 4,“ pe omul cel ráu, adicá obiceiul páginilor, in ceea ce e nou, adicá in Hristos.

    Unele cuvinte au sens special de ex. crkviste „templu“, imeti Cbstb ,,a venera“ : íbsib ze veliko itnécliQ dzélo o nej (39r) ,,o venerau foarte mult“. Kazati ,,a inváta“ ! A episkopa otroka prijenib kazase (36 v) „lar episcopul, primind pe tinár, il inváta... Vbstaviti: invia“ : Ioanb vbstavléetb mrtvyg (35 r), „loan inviazá mortii“. Vbstavi segó umersaago (400 r) — „ínviazápe acest mort“. Préstavenie „moarte“ ; vb tbzde denb préstavenie emú..." (40 r) „ín aceeasi zi a fost si moartea lui..."

    loan Exarhul avea ceva specific «i in modul de a se exprima, in topicá. ín aceasta omilie folose^te adesea dativul etic, care caracterizeazá vorbirea populará: Taka ti sg'b segó Ioanna déla ...Asa iti sint faptele acestui loan...“ Sau ti ,,$i“. Asa fi sint faptele acestui loan“.

    Foloseste in proclizá pron. dem. sb: Sb jako be... (32r) ; 1 sb se oziznivb... „si acesta a mai tráit...“ Cauza o exprimá adesea prin imze tbéig „numai pentru cá“ ; prin bo, segó radi — Segó radi gonéchg Iudeje Hrista. imze tbciQ razdru- $aa$e sgbgtg (34 v) — „Pentru aceea goneau Iudeii pe Hristos, numai pentru cá le stricase simbáta...“

    loan Exarhul se intreabá frecvent poeto imze... (35 v) ,,cá de ce“ ; Poeto imze Vb naéflo bé slovo... (35 v) „Cá dece la inceput a fost cuvintul“...?1 Poeto imze ot sbzdanii bé (32 r) „Cá de ce era de la zidirea lumii? Poeto imze otee“... (34r) — „Cá de ce tatál...“

    Desparte adesea adjectivul de substantivul sáu: S b tg g V b s c h o d it b s la v g g . . . (33 r) in loe de s b t o g s la v g g — „cu aceasta slavá se va inalta; sau: d u S n g g u n i r é s b m r b t ig (37 v). Trebuia: dusngg S b in r b t i g . . . „de moarte sufle- teascá a murit“ . Segó t i p r e d a g mgza... Trebuia: segó rjrgza: pe acest bárbat ti-1 incredintez“.

    1 M. G. P o p r u j e n k o , Kozma Presviter bolgarskii pisatelb A' vcka, Sofía, 1936, p. CCVII.

    2 M. G. P o p r u j e n k o , op. cit., p. 209.3 A. T e o d o r o v-B a 1 a n, Kiril, Metodi, I, Sofía 1920, p. 92; 95.4 Omilia despre loan Botezátorul etc.

  • CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 3 7

    Unele versete din scripturà sint traduse in mod deosebit de loan Exarhul. Traducerea aceasta devine un criteriu de stabilirea autenticitàtii operelor lui loan Exarhul. Astfel este inceputul Evangheliei lui loan Teologul, tradus fi in omilia aceasta ; aci in 14 cazuri ca §i in alte opere ale lui loan Exarhul, se spune: Vb nácelo bé slovo si slovo bé ot Boga... „La ìnceput era Cuvìn- tul $i Cuvìntul era de la Dumnezeu...“ (30v), 31 r, 32 v, 33r, v, 35 v, 40 v, 41 v). lntr-un singur caz a folosit vechea traducere slava: Iskoni bé slovo... (32 r) ‘ii altàdatà: Fa nacgtokb bé slovo...

    Are repetàri, prin care impresioneazà si accentuieazá ideea : ide o zivot... ide o zdani... (33 v) ,,e vorba de viatà... e vorba de fàpturà...“. Sau : Vb sètemb bystb eda rece... vb ,,sétemb bystb a ne rete, vb sétemb bystb. ,,ln mreajà a fost cind a spus..., in mreajà a fost dar nu a spus... in mreajà..."

    Pronumele dem. tb, la, lo stà uneori dupà substantivul la care se referà. Ex. Dél§tb ze prachb tb mQ¿ie crkvnii— ,,Praful acesta il fac oamenii bise- ricii..." (40v). Aceastà topicà premerge transformarea pronumelui tb in artieoi enclitic : prachbtb.

    Cind comenteazà versetele loan Exarhul imbinà in mod originai tex- tul biblic cu gindirea proprie. „Pride vetrb i i'bstas§ vhny, priidoíq na m in rekse na vérg ti ne pade sebe... na kameni rekse na vére (35v) — ,,S-a stirnit vintul si s-au umflat valurile, au venit in lume adicà la credintà si nu a càzut... pe piatrà, adicà pe credintà“ . Aoristele dau