ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris CZU: 336.71 (043.3)

ENICOV Igor

TEORIA ŞI PRACTICA RISCULUI ÎN BANCA COMERCIALĂ

Specialitatea: 08.00.10 – Finanţe, Monedă, Credit

AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în ştiinţe economice

Chişinău 2007

2

Teza a fost elaborată la Catedra „Finanţe şi Bănci” din cadrul Universităţii de Stat din Moldova

Consultant ştiinţific: prof. univ., dr. hab., membru-corespondent al A.Ş.M.

Hrişcev Eugeniu

Referenţi oficiali: conf. univ., dr. hab. Secrieru Angela Academia de Studii Economice din Moldova conf. univ., dr. hab. Băncilă Natalia

Academia de Studii Economice din Moldova prof. univ., dr. Cocriş Vasile Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi

Susţinerea va avea loc la „26” ianuarie 2008, ora 11.00, în cadrul

şedinţei Consiliului Ştiinţific Specializat D 32.08.00.10-16 din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, pe adresa: MD-2005, mun. Chişinău, str. Căpriana 50, blocul „C”. Etajul 4, biroul 413.

Teza şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională a

Republicii Moldova, Biblioteca Academiei de Studii Economice din Moldova, Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi pe pagina web a C.N.A.A. (http:www.cnaa.acad.md).

Autoreferatul a fost expediat la „25” decembrie 2007 Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat, doctor în ştiinţe economice, conferenţiar universitar Botnari Nadejda Consultant ştiinţific: doctor habilitat în ştiinţe economice, profesor universitar, membru-corespondent al A.Ş.M. Hrişcev Eugeniu Autor Enicov Igor

3

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a acesteia Actualitatea temei de cercetare În anii 90 ai secolului trecut, în Republica Moldova, a demarat procesul

de reformare a economiei ţării, în consecinţa căruia băncile s-au transfor-mat din instituţii ale controlului financiar şi centre de decontări între diferitele subdiviziuni ale economiei centralizate, în societăţi comerciale, care funcţionează în baza principiilor economiei de piaţă. Dezvoltarea şi multiplicarea activităţilor bancare, în perioada reorganizării, a impus abor-dări noi în realizarea politicilor şi tehnicilor bancare, inclusiv a manage-mentului riscului bancar.

Gestiunea riscurilor în sectorul bancar are o importanţă deosebită, fiind argumentată prin rolul pe care îl au băncile în economie, prin prezenţa unui mare şi variat număr de riscuri bancare, prin faptul că banca, mai mult ca oricine, operează cu banii societăţii (o dată la formarea capitalului social şi a doua oară operând cu conturile clientelei).

În plus, se simte o înviorare a concurenţei din partea instituţiilor finan-ciare din străinătate, care, pătrunzând pe piaţa Republicii Moldova, aduc cu sine politici, tehnologii, produse, servicii şi abordări noi ale gestiunii bancare. Pentru a-şi menţine poziţia pe piaţă, băncile Republicii Moldova vor trebui să perfecţioneze abordarea tradiţională a gestiunii bancare, practicată anterior, inclusiv în domeniul riscurilor bancare. Managementul riscurilor bancare devine, astfel, un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

În lucrările economiştilor din Republica Moldova, sunt evidenţiate direcţiile principale de dezvoltare a managementului bancar, însă, multe aspecte referitoare la gestiunea riscurilor, deocamdată, nu sunt abordate. Afară de aceasta, importanţa şi complexitatea gestiunii riscului bancar, evoluţia rapidă a modalităţilor şi tehnicilor de gestiune şi, nu în ultimul rând, apariţia permanentă a tipurilor noi de servicii şi produse bancare, şi, respectiv, a riscurilor implicate de acestea, impun o reactualizare periodică a temei abordate. Integrarea metodelor şi tehnicilor bancare moderne în Republica Moldova este impusă şi de mediul concurenţial creat în ultimii ani, inclusiv prin intrarea pe piaţă a băncilor străine.

Astfel, problema elaborării metodelor aplicative privind administrarea riscurilor bancare, în momentul de faţă, relevă evenimente curente atât pentru Sistemul Bancar Naţional, cât şi pentru Sistemul Bancar Mondial,

4

fapt confirmat de publicaţiile recente ale Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel pe lângă Banca Internaţională a Reglementărilor (Comitetul Basel).

Actualitatea lucrării rezidă în totalitatea acestor factori.

Gradul de studiere a temei Se consideră că bazele managementului riscului au fost puse odată cu

apariţia teoriei probabilităţii (în contextul jocurilor de noroc) în secolul XVII, care, mai târziu, a evoluat într-o disciplină de sine stătătoare, care, cu timpul devine baza matematică a teoriei financiare şi, respectiv, a teoriei riscului. După cum afirmă Bernstein, în secolele XVI-XVII, au fost desco-perite majoritatea mijloacelor şi instrumentelor utilizate astăzi în manage-mentul riscului – de la teoria probabilităţii, teoria jocurilor şi până la teoria haosului.

Analiza literaturii economice în problema riscului şi managementului riscului bancar demonstrează lipsa, chiar şi în prezent, a unei opinii unice referitoare atât la definirea noţiunii de risc, cât şi la principiile managemen-tului adecvat al riscului în banca comercială.

În cadrul cercetărilor efectuate, au fost luate în considerare rezultatele investigaţiilor ştiinţifice ale mai multor instituţii, precum: Comitetul Basel, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Institutul Monetar European, Asociaţia Băncilor din Republica Moldova, Institutul Bancar Român etc.

Domeniul de cercetare Teza are ca domeniu de cercetare aspectele teoretice, metodologice şi

practice ale gestiunii riscului în banca comercială Obiectul cercetării îl constituie sistemul de management al riscului în

banca comercială, procesele de identificare, evaluare, analiză şi control ale riscului bancar, analiza comparativă a cerinţelor organelor de supraveghere bancară, perfecţionarea metodelor de evaluare a riscului în banca comer-cială.

Scopul şi sarcinile cercetării întreprinse Scopul tezei – dezvoltarea aspectelor teoretice, metodologice şi practice

de gestiune a riscului bancar şi formularea propunerilor privind perfecţio-narea managementului riscului în băncile din Republica Moldova.

Scopul propus a determinat următoarele sarcini ale cercetării: – analiza evoluţiei noţiunii de risc, abordarea contemporană a noţiunii

de risc; – concretizarea esenţei, particularităţilor, principiilor de identificare şi

clasificare a riscurilor bancare;

5

– analiza etapelor evoluţiei şi dezvoltării managementului bancar, inclusiv managementului riscului bancar;

– evidenţierea particularităţilor gestiunii riscului bancar în ţările cu economia în reformare;

– analiza cerinţelor organelor de supraveghere bancară, inclusiv ale Comitetului Basel, referitor la managementul riscului în banca comercială;

– concretizarea esenţei, structurii şi metodelor de identificare, evaluare, analiză şi control ale riscului financiar;

– analiza şi perfecţionarea modelelor de evaluare a riscului financiar în banca comercială;

– cercetarea şi dezvoltarea tendinţelor actuale în gestiunea riscurilor bancare;

– cercetarea posibilităţilor utilizării unor metode principial noi în evaluarea riscului bancar;

– propunerea modalităţilor de implementare în practica bancară a managementului integrat al riscului băncii comerciale.

Structura şi conţinutul tezei Ţinând cont de scopul şi sarcinile cercetării a fost determinată următoa-

rea structură a tezei: introducere, patru capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie, adnotare, anexe.

În introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, necesi-tatea, importanţa şi gradul de studiere. Este formulat scopul şi sarcinile cercetării, sunt prezentate domeniul şi obiectul cercetării, elementele de noutate ştiinţifică. Este redată semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării.

Capitolul I – Abordarea teoretico-conceptuală a noţiunii de risc şi evaluarea riscului – pune în evidenţă evoluţia noţiunii de risc, oferă o analiză a abordării contemporane a noţiunii de risc bancar. Sunt prezentate criteriile de clasificare a riscului, utilizate în teoria şi practica bancară. Sunt analizate principiile de evaluare a riscului şi este prezentată o clasificare a metodelor de evaluare utilizate în practica bancară.

Capitolul II – Tendinţe în dezvoltarea sistemului bancar şi gestiunea riscului – analizează evoluţia sistemului bancar în ţările cu economia în reformare, inclusiv evoluţia sistemului bancar din Republica Moldova. Este prezentată analiza concurenţei pe piaţa bancară din Moldova. Sunt analizate prevederile Comitetului Basel referitor la managementul riscului în banca comercială. Sunt descrise principiile managementului riscului aplicate de băncile comerciale contemporane.

6

Capitolul III – Perfecţionarea gestiunii riscului financiar – prezintă propuneri de evaluare a riscului financiar, modalităţi de perfecţionare a evaluării riscului de credit, riscului de lichiditate şi riscului de piaţă, care pot fi utilizate în practica băncilor comerciale din Republica Moldova.

Capitolul IV – Abordarea integrată în evaluarea riscului băncii comer-ciale – prezintă o analiză critică a cadrului tradiţional de administrare a riscului, caracterizat prin absenţa unei abordări integrate, consistente şi coerente a gestiunii riscului bancar. Se propune o nouă concepţie de admi-nistrare a riscurilor. Este argumentată oportunitatea utilizării Reţelelor Petri (RP) în evaluarea şi analiza riscurilor aferente activităţii băncii comerciale. Este prezentată o descriere succintă a RP. Este prezentat modelul de simu-lare a activităţii băncii comerciale şi este expusă modalitatea de evaluare a riscului.

Ultimul compartiment al tezei cuprinde sinteza rezultatelor obţinute şi inserează concluziile la care s-a ajuns şi care, în opinia autorului, reprezintă importante măsuri, orientări şi direcţii de perfecţionare a gestiunii riscului în băncile comerciale.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării. Metodologia cercetării s-a bazat pe utilizarea următoarelor metode de cercetare ştiinţi-fică: metoda dialectică, metoda de analiză, metoda comparativă, metoda de ajustare a seriilor cronologice, metoda analizei de regresie şi corelaţie, metode de modelare economică şi de previziune, metode de analiză prin rating.

Suportul teoretico-ştiinţific este materializat în lucrările economiştilor din Republica Moldova şi din străinătate privind teoria managementului financiar în economia de piaţă, problemele tranziţiei sistemului financiar, teoria riscului şi metodele de gestiune a riscului în banca comercială.

Bazele teoretice şi metodologice ale gestiunii riscurilor bancare, ale evaluării, controlului, eliminării şi finanţării riscurilor în bănci sunt abordate şi cercetate în lucrările multor autori, precum: W. Thorhill, W. Loleman, S. Jaqtiani, G. Seldin, B. Pesek, P. Angelini, R. Bhala, G. Caprio, M. Edez, F. Edwards, K. Froot, I. Brauda, F. Modiliani, W. Sharpe, W. Thornhill, V. Cocriş, C. Basno, N. Dardac, P. Bran, V. Dedu, C. Kiriţescu, L. Roxin, L. Cobzari ş.a.

La elaborarea tezei, au fost utilizate documente oficiale ale Guvernului Republicii Moldova, Băncii Naţionale a Moldovei, Comitetului Basel, Institutului Bancar Român, materiale prezentate în cercetările experţilor internaţionali, ale Centrului de Elaborări Strategice, Comisiei Europene, Consiliului Europei, Centrului European de Documentare etc.

7

Suportul informaţional îl constituie datele Departamentului de Statis-tică al Republicii Moldova, Băncii Naţionale a Moldovei, Băncilor Comer-ciale din Republica Moldova, Comitetului pentru Statistică al Ţărilor CSI, precum şi cercetările Băncii Mondiale şi ale altor organisme financiare internaţionale şi companii de consulting. Autorul a generalizat datele pri-mare ale băncilor comerciale din Republica Moldova, utilizând, de aseme-nea, datele din băncile Ţărilor Baltice, României, Ucrainei, Federaţiei Ruse şi altor ţări.

Noutatea ştiinţifică a tezei rezidă în următoarele aspecte: 1. Propunerea unei viziuni noi asupra conceptului de risc bancar.

Considerăm că, în scopul analizei activităţii băncii, noţiunea de risc are sens numai în raport cu obiectul de studiu în cadrul sistemului examinat, ca urmare riscul băncii este caracterizat de starea în care se află banca. Riscul băncii este caracterizat de analiză şi evaluarea probabilităţii de apariţie şi a efectului provocat de evenimentele care pot influenţa starea băncii.

2. Dezvoltarea metodologiei de clasificare a riscurilor bancare, prin argumentarea oportunităţii clasificării riscurilor, în funcţie de natura evenimentelor care generează expunerile la risc.

3. Identificarea unor posibilităţi de perfecţionare a evaluării şi analizei riscului în băncile comerciale din Republica Moldova, formulate în baza efectuării unui studiu comparat asupra metodelor de evaluare şi analiză utilizate în practica bancară contemporană.

4. Dezvoltarea metodologiei de evaluare a riscului de credit. 5. Identificarea unei noi abordări asupra riscului de lichiditate şi elabo-

rarea unei noi metode de estimare a riscului de lichiditate. 6. Dezvoltarea metodologiei de evaluare a riscului de piaţă, în baza

evaluării şi analizei termenelor de scadenţă şi în baza metodei duratei (duration).

7. Identificarea unor posibilităţi de perfecţionare a managementului riscului în băncile comerciale din Republica Moldova, în baza realizării unui studiu comparat privind modelele de management al riscului aplicate în sistemele bancare din Occident.

8. Propunerea unei noi viziuni asupra gestiunii riscului în banca comercială prin elaborarea metodologiei de management integrat al riscului şi înaintarea propunerilor pentru implementarea abordării integrate în băncile comerciale din Republica Moldova.

9. Propunerea unei noi viziuni asupra principiilor de analiză a activi-tăţii băncii comerciale, în scopul elaborării unui sistem complex de gestiune a riscului prin aplicarea Reţelelor Petri.

8

10. Elaborarea unui „model de scenariu” de activitate a băncii comer-ciale prin aplicarea softului consacrat „Visual Hybrid Petri Net V.2.1.”.

Elementele de noutate ştiinţifică, având importanţă teoretică şi practică, pot contribui la dezvoltarea conceptului de risc bancar, la clasificarea riscului, perfecţionarea aspectelor teoretice şi practice de evaluare a riscului în banca comercială.

Importanţa teoretică şi valoarea practică a tezei rezultă din propu-nerile privind abordarea noţiunii de risc, principiile clasificării în scopul unei evaluări mai eficiente a riscului, propunerile privind utilizarea modele-lor de evaluare a riscului financiar, oportunitatea abordării integrate a managementului riscului.

Importanţa practică constă în: – posibilitatea aplicării principiilor de clasificare a riscului în funcţie de

natura evenimentelor care generează expunerile la risc; – posibilitatea perfecţionării metodologiei de evaluare a riscurilor

financiare în băncile comerciale din Republica Moldova; – propunerea evaluării riscului de credit în băncile comerciale din

Republica Moldova prin aplicarea metodologiei VaR (value at risk); – prezentarea metodologiei evaluării riscului de lichiditate în banca

comercială; – propunerea metodei de estimare a riscului ratei dobânzii la care este

expusă banca prin utilizarea metodei analizei diferenţei scadenţelor şi metodei duratei modificate;

– propunerea metodei de calcul al influenţei modificării ratelor dobânzii asupra modificării valorii economice a băncii comerciale;

– propunerea metodei de calcul al influenţei modificării ratelor dobânzii asupra modificării venitului net lunar aferent dobânzii;

– posibilitatea utilizării de către băncile comerciale din Moldova a principiilor unui management integrat al riscului;

– posibilitatea utilizării modelului de simulare a activităţii băncii. Rezultatele cercetării, ulterior, pot fi utilizate: – de către băncile comerciale în scopul optimizării metodologiei de

evaluare a riscurilor financiare; – de către băncile comerciale din Republica Moldova în scopul

perfecţionării managementului riscului; – de către Banca Naţională a Moldovei în scopul perfecţionării metodo-

logiei de supraveghere bancară; – în cercurile ştiinţifico-profesorale în procesul pregătirii cadrelor de

înaltă calificare în domeniul economiei;

9

– la pregătirea materialelor ştiinţifice şi didactice destinate specialiştilor din sectorul financiar-bancar.

Aprobarea lucrării. Principalele aspecte ale prezentei cercetări, con-cluziile şi recomandările incluse în teză au fost prezentate şi aprobate în cadrul a 17 conferinţe şi simpozioane internaţionale. Ideile fundamentale ale tezei au fost expuse şi materializate în 63 de lucrări publicate cu un volum total de 103 c.a., inclusiv în monografiile „Evaluarea riscului finan-ciar în banca comercială”, „Orientări în managementul riscurilor bancare”, „Riscuri şi instrumente financiare de acoperire”, „Предпринимательский риск и страхование”, „Коммерческие банки”.

Rezultatele cercetării expuse în teză sunt implementate în cadrul B.C. „Moldindconbank” S.A., B.C. „Victoriabank” S.A., sunt utilizate în proce-sul de instruire şi cercetare la Universitatea de Stat din Moldova.

Cuvinte-cheie – risc bancar, evaluarea riscului, sistem bancar, bancă comercială, risc de credit, risc de lichiditate, risc de piaţă, management integrat etc.

II. TEZELE FUNDAMENTALE ALE LUCRĂRII Abordarea teoretico-conceptuală a noţiunii de risc şi de evaluare a riscului În prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc,

deoarece un astfel de demers este extrem de complicat şi complex. În plus, în timp, apar noi expuneri la riscuri sau unele riscuri, anterior neglijate, sunt trecute în revistă, în categoria celor care necesită o atenţie deosebită. Diversitatea riscurilor bancare îi forţează pe mulţi specialişti în domeniu, în special pe practicieni, să se concentreze asupra unei clase sau a unei grupe de riscuri, evitând abordarea lor general-globală. Cercetătorii, care s-au pronunţat asupra acestei probleme, au aplicat diferite metode şi procedee de analiză a riscurilor bancare şi, în funcţie de acestea, au formulat criteriile de clasificare. Totuşi, diversitatea riscurilor cu care se confruntă o bancă comercială, precum şi diversitatea factorilor care influenţează aceste ris-curi, impun mai mulţi autori să considere că o clasificare completă a riscurilor bancare este posibilă doar în baza mai multor principii.

Considerăm că ar fi corect să clasificăm riscurile în funcţie de natura evenimentelor care generează expunerile la risc. În atare caz, toate tipurile de risc sunt grupate în patru mari categorii:

1) riscuri de afaceri (business risks); 2) riscuri financiare (financial risks); 3) riscuri operaţionale (operational risks); 4) riscuri ale evenimente externe (event risks).

10

Fiecare dintre aceste categorii, la rândul său, este divizată în clase de riscuri.

În activitatea bancară, există mai multe criterii şi principii de clasificare a metodelor de evaluare a riscurilor. Tipologia acestor metode este, de asemenea, complexă. În funcţie de obiectul şi dimensiunile de estimare, metodele de evaluare a riscurilor bancare sunt delimitate în două mari categorii:

• Categoria pentru evaluarea individuală a tranzacţiilor, elementelor de portofoliu etc.

În această categorie, sunt incluse metode pentru evaluarea riscului unic aferent unei singure tranzacţii, operaţii bancare, precum şi pentru evaluarea expunerilor la risc ale unor elemente patrimoniale separate. Riscul unic se măsoară cu ajutorul unui indicator specific, numit abaterea medie pătra-tică. El caracterizează abaterea sintetică a fiecărei rentabilităţi particulare previzibile faţă de rentabilitatea medie scontată. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare, cu atât probabilitatea devierilor de la valoarea medie este mai mare, deci şi riscul este mai înalt.

• Categoria pentru evaluarea globală a expunerilor la risc ale băncii. În această categorie, sunt incluse metode pentru evaluarea riscului

global (corporativ) al unei subdiviziuni structurale a băncii, al unui profil funcţional (de ex., credite, depozite, valută, decontări, carduri, portofolii de titluri de valoare etc.), precum şi al băncii în ansamblu. Metodele din această categorie sunt mult mai complexe, deoarece presupun evaluarea, analiza, compararea, sistematizarea, stabilirea corelaţiilor dintre diferite expuneri la risc, demers ce poate fi extrem de dificil de realizat în practică. Pentru aprecierea riscului corporativ, mai des, se utilizează doi indicatori consacraţi: coeficientul de corelaţie dintre rentabilitatea proiectului şi renta-bilitatea medie a celorlalte active ale firmei şi sensibilitatea. Coeficientul de corelaţie indică intensitatea legăturii funcţionale dintre două variabile. Cu cât valoarea absolută a acestuia este mai mare, cu atât legătura funcţională este mai puternică. Sensibilitatea (volatilitatea), arată influenţa pe care o are variabila independentă asupra variabilei dependente şi se calculează în baza analizei regresionale sau, altfel spus, pe baza regresiei variabilei depen-dente asupra celei independente.

În funcţie de maniera de estimare a riscurilor, metodele de evaluare a riscurilor bancare sunt grupate în două mari clase:

1. Metode interne – în această clasă sunt incluse metodele de evaluare a riscurilor ce sunt aplicate nemijlocit de către bancă. Metodele din această

11

clasă sunt delimitate în patru mari categorii, pe care le vom prezenta în continuare.

a) Metoda ratelor. Este cunoscută şi ca metoda indicatorilor. Metoda foloseşte diferite rate pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor la care este expusă banca.

b) Metodele analitice. Sunt cunoscute şi sub numele metode parametrice. Sunt ceva mai complicate decât metodele din categoria precedentă, pentru că fac apel la unele mărimi şi estimări probabilistice (sunt utilizate concepte şi indicatori din teoria probabilităţilor şi statistica matematică; de ex., probabilitatea medie de default a creditelor etc.).

c) Metodele de scoring. Mai multe bănci comerciale din Republica Moldova utilizează, pe larg, această metodă la evaluarea riscului unic de credit aferent unui credit acordat (sau de acordat) unui client (solicitant). Utilizată în acest context, metoda este cunoscută şi sub denumirea consac-rată de credit-scoring. Ideea generală rezidă în faptul că sunt selectaţi şi utilizaţi un set de indicatori relevanţi de apreciere a riscului de credit relativ unui agent economic. Fiecărui indicator „i” se asociază un punctaj maxim admisibil. Ulterior, domeniul admisibil de variaţie al fiecărui indi-cator este fragmentat în subdomenii, cărora li se atribuie, în ordine progre-sivă sau degresivă, câte un punctaj efectiv aferent (notă). Finalitatea meto-dei este reprezentată de un indicator sintetic agregat, denumit generic, credit-scor. Creditul-scor va fi suma valorilor tuturor acestor punctaje efec-tive, în funcţie de nivelurile corespunzătoare ale fiecărui indicator.

d) Metode de simulare. Sunt cele mai complexe metode interne de evaluare a riscurilor bancare. La baza lor stau o serie de simulări numerice şi estimări statistice complexe, prin care sunt obţinuţi indicatorii sintetici ce permit aprecierea gradului de risc la care este expusă banca. Toate aceste metode sunt proiectate şi implementate pe calculatoare. Dintre cele mai cunoscute metode de simulare, utilizate în evaluarea riscurilor, menţionăm: metoda Monte-Carlo şi variantele acesteia; analiza discriminantă; analiza sensibilităţii; teoria jocurilor şi teoria deciziei.

2. Metode externe – în această clasă, sunt incluse metodele de evaluare a riscurilor ce nu sunt aplicate nemijlocit de către bancă (agenţii de rating, firme de consultanţă, piaţa asigurărilor etc.). Banca este, în cazul acestor metode, un beneficiar gratuit sau contractual al rezultatelor metodelor aplicate.

Tendinţe în dezvoltarea sistemului bancar La finele secolului XX, sub influenţa globalizării, în sistemul bancar,

s-au produs unele modificări principiale.

12

În primul rând, în industria bancară, s-a intensificat tendinţa internaţio-nalizării şi orientării spre băncile mari din SUA, Japonia, Europa. Aceasta a condus la pătrunderea, pe pieţele naţionale a concurenţilor străini, la creş-terea concurenţei dintre aceştia şi băncile naţionale, care activau numai într-o ţară. Băncile străine au adus cu ele servicii bancare noi, băncile naţionale au început să participe la toate tipurile de servicii internaţionale.

În al doilea rând, în anii 80-90 ai secolului trecut, s-au deschis noi pieţe de capital, care au modificat sistemele de depozite tradiţionale. O creştere mare a depozitelor bancare era asigurată din contul altor bănci, datorită pie-ţei interbancare mondiale, care se dezvolta permanent, precum şi datorită apariţiei şi dezvoltării instrumentelor noi pe piaţă.

În al treilea rând, în industria bancară, contrar reţinerilor din partea legislaţiei bancare, în multe ţări, a început diversificarea, care a dus la creş-terea listei serviciilor bancare tradiţionale acordate de băncile comerciale.

În al patrulea rând, tehnologiile informaţionale noi încep să aibă o influenţă tot mai mare asupra industriei bancare. În acest fel, multe instituţii bancare devin tot mai automatizate şi apare o posibilitate reală de prestare a serviciilor de prelucrare informaţională a datelor, care devine un tip nou de servicii prestate de băncile comerciale. În consecinţă, a crescut brusc concurenţa în activitatea bancară legată de deservirea persoanelor fizice. Propunerea pachetelor noi de servicii financiare dintre cele mai rafinate, de exemplu,“sistemul de gestiune cu numerarul” în cazul Merrill Lynch, complică activitatea băncilor tradiţionale. Toate acestea au creat o situaţie, principial, nouă pentru sistemul bancar.

Particularităţile dezvoltării sistemelor bancare în ţările cu economie în tranziţie În procesul tranziţiei de la economia centralizată la economia de piaţă,

pot fi evidenţiate două modalităţi de restructurare a sistemului bancar: - restructurarea prin liberalizare radicală parcursă de Ţările Baltice,

Ungaria, Cehia, Polonia, care au ales calea liberalizării, pentru a transforma sistemul bancar, conform modelelor occidentale, în timp cât mai scurt. Liberalizarea radicală din aceste ţări a condus, în mare parte, la “absorbţia” băncilor naţionale de către băncile străine.

- restructurarea prin tranziţie lentă la principiile economiei de piaţă, însoţită de reglementarea activă din partea instituţiilor de supraveghere. Pe această cale, a fost restructurat sistemul bancar în Vietnam, China, Uzbekistan, Kazahstan etc. În aceste ţări, cota capitalului străin în sectorul bancar este strict reglementată de către stat. Ele au obţinut, de asemenea,

13

rezultate bune în creşterea economică, stoparea inflaţiei, asigurarea stabili-tăţii valutei naţionale.

Rezultate mult mai modeste au obţinut acele ţări, care au încercat imple-mentarea “mecanică” a modelului bancar occidental liberal, fără a lua în considerare particularităţile economiilor naţionale. Aceasta se referă, îndeo-sebi, la Federaţia Rusă, unde majoritatea băncilor mari (Inkombank, Imperial, SBS-Agro, Toribank ş. a.) au dat faliment în perioada 1998-2000.

Restructurarea sistemului bancar în Republica Moldova Sistemul bancar din Republica Moldova s-a dezvoltat rapid în condiţiile

unei inflaţii mari şi instabilităţii generale a mediului macroeconomic, factori care au permis băncilor o creştere rapidă a volumului activelor şi pasivelor.

În numeroase studii ale economiştilor din Republica Moldova, sunt argumentate direcţiile macroeconomice de dezvoltare a sistemului bancar. Ele ţin de promovarea unei politici monetar-creditare echilibrate, care va lua în considerare: necesităţile reale ale agenţilor economici în monedă şi resurse investiţionale; creşterea fiabilităţii sistemului bancar; lărgirea func-ţiilor sistemului bancar, care vor permite accesul investitorilor de stat, corporativi şi privaţi pe piaţa valorilor mobiliare; atragerea resurselor temporar libere de la populaţie şi întreprinderi pentru efectuarea progra-melor de investiţii, în particular, prin deschiderea depozitelor speciale pentru investiţii etc. Însă, toate aceste măsuri vor avea efect numai în cazul îmbunătăţirii considerabile a managementului în bănci, în primul rând, în baza implementării practicii mondiale privind gestiunea riscurilor bancare.

Din aceste considerente, ne interesează aprecierea calitativă a concuren-ţei din sectorul bancar, verificarea gradului şi sensului în care reglementă-rile în vigoare au influenţat dinamica concurenţei, determinarea principa-lelor tipuri calitative (categorii) de instituţii financiare ce activează pe piaţa financiară etc.

Analiza concurenţei din sistemul bancar vizează aprecierea gradului de concentrare a diverselor elemente din portofoliul băncilor comerciale (active, capital normativ total, depozite, credite, automate bancare, carduri emise, clientelă etc.) şi, pe această bază, a nivelului concurenţei şi a principalelor raporturi de forţă dintre băncile comerciale din Republica Moldova. Caracterizarea statistică a concentrării este realizată prin două categorii de procedee: procedee numerice (prin calcul) şi procedee grafice.

Măsurarea gradului de concentrare prin procedee numerice constă în calculul unor indicatori ai concentrării, cum ar fi coeficienţii gradului de concentrare (indicele de concentrare Gini şi indicele Herfindahl-Hirschman).

14

Măsurarea concentrării pe cale grafică constă în construirea curbei de concentrare – curba Lorentz-Gini şi, pe baza ei, aflarea gradului de con-centrare, prin determinarea unui coeficient – indicele Gini.

Astfel, în baza rezultatelor analizei statistice realizate, au fost delimitate trei categorii principale de bănci comerciale:

- TIPUL 1 — Moldova-Agroindbank, care se detaşează net de celelalte bănci comerciale ale sistemului bancar al Republicii Moldova, graţie importantelor cote de piaţă pe care le deţine (peste 20% din totalul fiecărui element de portofoliu)

- TIPUL 2 — Patru mari bănci comerciale: Victoriabank, Banca Socială, Moldindconbank şi Banca de Economii.

- TIPUL 3 — următoarele zece bănci comerciale. Concentraţia tuturor elementelor de portofoliu analizate este una accen-

tuată (indicele Gini ia valori cuprinse între 0,444 şi 0,536). În perioada analizată, concurenţa dintre băncile comerciale s-a intensificat (reducerea gradului de concentrare a elementelor de portofoliu şi a diferitelor seg-mente ale pieţei financiare). Cele mai concentrate au fost creditele şi depozitele, iar cele mai dispersate/diluate au fost capitalurile. Comparativ cu celelalte elemente de portofoliu, activele bancare au înregistrat o concentraţie moderată.

Prevederile Noului Acord de Capital Basel Scopul reglementării bancare şi recomandărilor Comitetului de Supra-

veghere Bancară de la Basel pe lângă Banca Internaţională a Reglemen-tărilor (Comitetul Basel) privind principiile reglementării este apropierea maximală posibilă a sumei capitalului bancar de suma riscurilor asumate de bancă. Anume, urmând acest scop, au fost propuse metode detaliate de eva-luare şi management al riscului în băncile comerciale. Chiar dacă managerii băncilor sunt interesaţi de elaborarea unor tehnici alternative de manage-ment al riscului, ei sunt obligaţi să respecte actele normative elaborate de organele de supraveghere şi reglementare. Din aceste considerente, dar şi pentru că, în prezent, în practica bancară, sistemul de management al riscului se bazează în mare parte, pe recomandările Comitetului Basel, considerăm că este absolut necesară clarificarea acestor principii.

Ultimul document consultativ, care reprezintă rezultatul conlucrării Comi-tetului Basel cu mai mult de 350 de bănci din 40 de ţări ale lumii, propune două direcţii de îmbunătăţire a estimării suficienţei capitalului ponderat la risc:

- dezvoltarea cadrului de reglementare a capitalului, care presupune nu numai cerinţele faţă de capitalul minim, dar şi controlul organelor de supraveghere, şi disciplina de piaţă;

15

- sporirea substanţială a sensibilităţii cerinţelor minimale faţă de capital, în funcţie de gradul de risc.

Aceste modificări sunt îndreptate spre stimularea dezvoltării practicilor de administrare a riscurilor şi perfecţionarea continuă a capacităţilor bănci-lor de a estima riscurile asumate. De aceea, Comitetul Basel este convins că recomandările noului acord vor fi aplicabile pentru sistemele bancare din toată lumea.

Noul Acord asupra Capitalului acord se bazează pe trei piloni: 1. Cerinţele faţă de capitalul minim. Noul Acord propune calcularea

suficienţei capitalului minim total pentru acoperirea a trei grupuri de risc: riscul de creditare, riscul de piaţă şi riscul operaţional. Cerinţele faţă de capitalul minim total conţin trei elemente de bază: capitalul normativ total; activele ponderate la risc; raportul minim dintre capitalul normativ total şi activele ponderate la risc. Metoda de calcul al activelor totale ponderate la risc este menită să asigure calitatea estimării riscurilor asumate de bănci şi, ca urmare, să ridice însemnătatea indicatorului de suficienţă a capitalului.

Inovaţia cea mai semnificativă a noului acord constă în propunerea a trei metode alternative pentru calcularea riscului de creditare şi trei metode pentru riscul operaţional. Comitetul Basel nu insistă asupra vreunei metode concrete. Din contra, abordările propuse de Basel II diferă prin gradul de sensibilitate faţă de risc, ceea ce permite băncilor şi organelor de supraveghere bancară locale să selecteze metodele care, după părerea lor, corespund, în cea mai mare măsură, nivelului de dezvoltare a băncii şi infrastructurii financiare locale.

2. Supravegherea asupra suficienţei capitalului. Al doilea pilon al noului Acord reprezintă un set de principii, care accentuează necesitatea aprecierii, din partea băncilor, a suficienţei capitalului şi supravegherii acestui proces din partea organelor respective.

3. Disciplina de piaţă. Comitetul propune ridicarea nivelului de discip-lină de piaţă prin stabilirea unui set de cerinţe privind dezvăluirea informa-ţiei în scopul de a asigura accesul partenerilor băncii la informaţia-cheie cu privire la structura riscurilor asumate de banca şi nivelul de capitalizare al ei. Comitetul Basel este convins că această dezvăluire este extrem de importantă în condiţiile noului Acord, care prevede utilizarea metodelor interne pentru aprecierea cerinţelor faţă de capital. Ca urmare, se va îmbunătăţi managementul riscului şi stabilitatea financiară a băncilor.

Modele de management al riscului Managerii instituţiilor financiare sunt conştienţi de faptul că maximiza-

rea profitului implică o expunere permanentă la risc. În acest context,

16

managementul riscurilor este o componentă importantă atât a managemen-tului bancar, cât şi a strategiei unei bănci.

În limbajul curent, deseori, managementul riscurilor este asociat cu controlul riscurilor sau viceversa. În majoritatea lucrărilor de specialitate, cele două concepte au accepţiuni similare, dar nu identice. În lucrările Comitetului Basel, managementul riscurilor este definit drept ansamblul activităţilor şi acţiunilor de hedging sau neutralizare a expunerilor la risc, rezultat dintr-o tranzacţie sau dintr-o serie de tranzacţii. În acest context, se vorbeşte despre imunizarea instituţiilor contra diferitelor expuneri la risc. Scopul acestor acţiuni este prevenirea şi reducerea expunerilor la risc, pe care le întâmpină instituţiile în desfăşurarea activităţii lor. Controlul riscurilor reprezintă însă ansamblul concepţiilor, politicilor, procedurilor, sistemelor şi acţiunilor pe care o instituţie trebuie să le ia pentru asigurarea unei gestiuni prudente şi judicioase a tuturor riscurilor relative tranzacţiilor economice încheiate şi derulate, precum şi pentru a se asigura că toate tranzacţiile economice încheiate sunt conforme cu preferinţa şi toleranţa pentru risc ale instituţiei. În scopul evitării unor conflicte de interese, contorul riscurilor ar trebui să fie separat şi suficient de independent în raport cu celulele economice ale instituţiei, care execută tranzacţiile.

În teorie, se cunosc mai multe concepţii de gestiune a riscurilor şi de organizare a structurilor responsabile. Unii consideră că riscurile ar trebui gestionate în mod separat, independent, iar compartimentele aferente ar trebui organizate şi ele în mod independent. Principalul motiv invocat este cel al simplităţii şi al operativităţii în fundamentarea deciziilor de adminis-trare a riscurilor. În plus, riscul adoptării deciziilor eronate sau neoptime este şi el mai mic. Un dezavantaj cert al acestei abordări îl constituie neuti-lizarea corelaţiilor dintre diferitele expuneri şi, eventual, multiînregistrări ale aceleiaşi expuneri la risc.

O altă viziune apreciază că riscurile ar trebui gestionate de o manieră integrată, consistentă şi coerentă, în vederea eliminării dezavantajelor expuse anterior. Principala problemă a unei atare abordări o reprezintă complexi-tatea acestui demers, volumul mare de informaţii necesare, impactul înalt al luării unor decizii eronate sau neoptime, cheltuieli semnificative de întreţi-nere a personalului şi a sistemelor integrate de gestiune a riscurilor.

Se cunosc mai multe modele de gestiune a riscurilor. Unul dintre cele mai cunoscute şi utilizate modele din practică presupune că întregul proces de management al riscurilor este delimitat în patru mari etape.

1. Stabilirea contextului. Este etapa fundamentală a oricărui proces de gestiune eficientă a riscurilor - etapa teoretică şi conceptuală a procesului

17

de management al riscurilor. De succesul acestei etape depinde reuşita celorlalte. Ea presupune parcurgerea următoarelor subetape:

a) stabilirea contextului strategic. Sunt stabilite şi, eventual, revizuite obiectivele strategice, structura organizaţională, delimitarea autorităţilor şi a responsabilităţilor etc. Sunt determinate principalele condiţii ale mediului de afaceri, în care operează instituţia respectivă, trăsăturile şi conexiunile aferente, precum şi tendinţele şi perspectivele de evoluţie în viitorul previzibil. Sunt identificate principalele tipuri de expuneri la risc, precum şi caracteristicile şi impactul acestora pentru instituţie.

b) stabilirea contextului de gestiune a riscurilor. Este elaborată filozofia şi concepţia generală a băncii în raport cu riscurile la care este expusă activitatea acesteia. Este stabilită atitudinea (toleranţa) băncii în raport cu expunerile la risc: aversiune, neutralitate sau preferinţă pentru risc. În baza celor expuse anterior, este elaborată şi proiectată o politică de gestiune a riscurilor: una pasivă sau una activă (agresivă). Ulterior, sunt stabilite obiectivele generale şi sarcinile de realizat în materie de management al riscurilor. În baza acestora, sunt elaborate metode şi metodologii de identificare, captare, monitorizare, analiză şi gestiune a riscurilor. Tot în această subetapă, sunt elaborate şi dezvoltate procedeele de evaluare şi comparare a riscurilor. Este determinată subdiviziunea responsabilă de gestiunea riscurilor, responsabilităţile şi autoritatea acesteia.

2. Identificarea, analiza şi investigarea riscurilor. Este etapa cea mai importantă şi cea mai mare consumatoare de timp. Scopul acesteia constă în elaborarea unui profil al riscului (spectrul de riscuri relevante la care este expusă activitatea băncii) instituţiei, care să poată fi testat la diferite scenarii (este analizată fezabilitatea şi viabilitatea acestui profil al riscului).

3. Tratarea riscurilor. În baza datelor şi a informaţiilor din etapele precedente, precum şi a informaţiilor aferente experienţei băncii în gestiunea riscurilor (abordări şi date istorice), sunt identificate şi evaluate strategiile posibile de reducere şi, chiar, eliminare, a riscurilor la care este expusă banca. Trebuie să fie dezvoltate soluţii adecvate pentru a permite realizarea următoarelor obiective: a) reducerea probabilităţii de apariţie a riscurilor; b) reducerea impactului financiar al riscurilor; c) transferul riscului; d) reţinerea şi gestiunea riscurilor (sursă de avantaj competitiv); e) eliminarea riscului.

4. Implementarea şi monitorizarea planului de gestiune a riscurilor. În baza planului de gestiune a riscurilor, strategiile selectate sunt imple-mentate în practică. Totodată, sunt evaluate şi performanţele acestor imple-

18

mentări. Rezultatele evaluărilor anterioare sunt procesate, raportate şi analizate de către responsabilii şi managerii de nivel ierarhic superior. Activităţile sensibile la risc sunt monitorizate în continuu, iar rezultatele sunt transmise în etapa iniţială. Este important ca elementele strategiei de gestiune a riscurilor să fie comunicate atât în interiorul, cât şi în exteriorul băncii. Responsabilităţile specifice trebuie alocate personalului specializat. Este important ca modelul şi strategia de gestiune a riscurilor să fie dinamice şi să reflecte modificările din mediul extern şi intern al băncii.

Evaluarea riscului de lichiditate Asigurarea unei lichidităţi adecvate a fiecărei bănci este extrem de

importantă şi pentru minimizarea riscului, la care este supus întreg sistemul bancar. Practica demonstrează că nivelul lichidităţii este primul indicator al fiabilităţii oricărei instituţii financiare. Practic, asigurarea lichidităţii şi înseamnă gestiunea activelor şi pasivelor. Problema, însă, constă în determinarea nivelului optimal al lichidităţii, în dependenţă de un şir de factori interni (care pot fi controlaţi de instituţia financiară) şi externi (care nu depind de managementul unei societăţi concrete).

În scopul perfecţionării managementului riscului de lichiditate în băncile comerciale din Republica Moldova, propunem aplicarea modelului de evaluare a riscului descris în continuare.

În scopul modelării, vom nota prin (1 - p) probabilitatea (coeficientul de încredere) că necesarul de bani (M) nu va depăşi cantitatea de bani suficienţi pentru onorarea obligaţiunilor (N) plus banii-rezervă (R). p – coeficient al riscului sau probabilitatea contrariului, adică necesarul (M) va depăşi (N + R). În limbaj matematic: ( )RNMPp +>= , sau: )RNM(Pp >−= .

În intervalul (0, 1), necesarul de bani constituie M. Vom presupune că, pentru asigurarea lichidităţii băncii, au fost comandaţi (cumpăraţi, rezervaţi, împrumutaţi) N bani şi pentru o mai mare siguranţă şi o rezervă de bani R. Necesarul M poate fi suficient sau insuficient. Dacă RNM +> , apoi necesarul este mai mare decât posibilităţile N plus rezerva. Acest lucru se poate întâmpla cu o anumită probabilitate p:

( ) ( )RNMPpPNMPp >−=⇒+>= , sau RNM +< – necesarul M de bani nu va depăşi disponibilul N plus rezerva R şi acest lucru se întâmplă cu probabilitatea ( ) ( )RNMPpRNMPp <−=−⇒+>=− 11 .

Problema se reduce la determinarea mărimii R. Admitem M – variabilă aleatorie cu o repartiţie a probabilităţilor normală. În acest caz, speranţa matematică a variabilei aleatorii M este N şi, deci, funcţia de densitate a probabilităţii este:

19

( )2

2

2

21)( σ

πσ

NM

eMP−

−= ,

unde: (M - N) exprimă devierea necesarului de bani de la media aritmetică (de

la speranţa matematică); ∆=

−σ

NM – devierea (abaterea) specifică (la o unitate de σ , unde σ –

abaterea medie pătratică). În locul variabilei aleatorii M, substituim variabila aleatorie standardizată

(abaterea de la speranţa matematică exprimată în abaterea medie pătratică):

P (∆) = ( )( )

∫∫ ∫∞+

∞−

∆−

−−∞+

∞−

∞+

∞−

∆⋅=∆=

∆=−

== deddM

NMdMedMMP

NM22

2

2

2

21

21

πσσσ

πσσ

Problema constă în determinarea acelei valori a variabilei aleatoare normalizate

σNM

p−

=∆ (care depinde de probabilitatea p), pentru care:

pdep

=∆∫+∞

∆

∆−

2

2

21π

Ştiind că pNM

∆=−σ

şi M – N = R, determinăm rezervele de bani

σ⋅∆= pR . Deci, cuantumul rezervei de bani R depinde de coeficientul riscului

acceptat de bancă. Evident că riscul tinde la zero când rezerva tinde la∞ . Coeficientul de risc şi rezerva de bani sunt în dependenţă inversă. Rezerva de bani şi abaterea medie pătratică (oscilaţiile necesarului de bani) sunt în dependenţă direct proporţională. Relaţiile dintre M, N şi R pot genera, pentru bancă, două situaţii:

NMR −> şi NMR −< . În prima situaţie ( )NMR −> , banca suportă pierderi din cauza rezervei

prea mari de bani. Aceste pierderi pot fi calculate: ( )( )NMRr −−1 , unde:

1r – rata dobânzii de care banca ar fi putut profita şi ar fi obţinut o sumă de bani egală cu produsul dintre rata 1r şi surplusul de bani ( )( )NMR −− .

În al doilea caz, NMR −< , banca este pusă în situaţia să împrumute, să cumpere bani suplimentari pentru acoperirea necesarului de bani .M De

20

data aceasta, banca va avea de suportat nişte cheltuieli specifice c . Deci, pierderea suportată de bancă după acoperirea necesarului ( )NM − cu bani

împrumutaţi va fi .12

crr −= Problema se reduce la minimizarea speranţei matematice a pierderilor (a

câştigurilor ratate) totale de către bancă, adică stabilirea mărimii rezervei R şi a valorii coeficientului de risc ,p pentru care valoarea probabilă a

câştigurilor ratate de către bancă va fi minimă. Dacă notăm câştigurile totale ratate prin G , atunci speranţa matematică a acestor pierderi este:

( )( ) ( ) ( ) ( )( ) ( ) ( )∫∫+∞

∞−

−−−−+−−−−=

R

R

NMdNMfRNMrNMdNMfNMRrEG21

valoarea EG este minimă, dacă:

( )( ) ( ) ( ) ( )( ) ( ) ( )∫ ∫∞−

+∞

=−−−−∂∂

+−−−−∂∂

=∂∂

R

R

NMdNMfRNMR

rNMdNMfNMRR

rR

EG 021 .

De aici, rezultă că EG este minimă, dacă:

( )( ) ( ) ( )

( )( ) ( ) ( )

.2

1

∫

∫

∞−

∞

−−−−∂∂

−−−−∂∂

−= RR

NMdNMfNMRR

NMdNMfRNMR

r

r

Integrala:

( )( ) ( ) ( )∫∞−

−−−−∂∂ R

NMdNMfNMRR

constituie speranţa matematică a surplusului de bani şi corespunde cazului unei rezerve de bani prea mare. Derivata acestei mărimi este surplusul de bani probabil marginal.

Integrala:

( ) ) ( ) ( )(∫∞

−−−−∂∂

R

NMdNMfRNMR

21

este speranţa matematică a insuficienţei de bani. Derivata acesteia constituie deficitul probabil marginal. Admitem că limitele de integrare sunt R şi l. Calculăm derivata de la integrala definită:

( )( ) ( ) ( ) ( )( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )∫∫ ∫ −−=∂∂

−−∂∂⋅−+−

∂−−−∂

=−−−−∂∂ R

l

R

l

R

l

NMdNMfRllR

RRRRNMd

RNMfNMRNMdNMfNMR

R

(ultimii doi termeni sunt zero din cauza 0=− RR şi 0=∂∂Rl ).

Transformările de mai sus sunt valabile şi în cazul când limitele de integrare sunt infinite, deci:

( )( ) ( ) ( ) ( ) ( )∫ ∫∞− ∞−

−−=−−−−∂∂

R R

NMdNMfNMdNMfNMRR ,

( )( ) ( ) ( ) ( ) ( )∫ ∫+∞ +∞

⎜⎜⎝

⎛−−−=−−−−

∂∂

R R

NMdNMfNMdNMfRNMR

.

obţinem:

( ) ( )

( ) ( ) 2

1

rr

NMdNMf

NMdNMf

RR =

−−

−−

∫

∫

∞−

∞

sau: 1

21rr

pp=

− , de unde: 21

1

rrr

p+

= ; 21

21rr

rp

+=− .

Astfel, dacă banca suportă pierderi specifice 1r şi 2r în situaţii când rezervele sunt excedentare sau insuficiente, atunci rezerva optimă trebuie să

fie insuficientă cu probabilitatea 21

1

rrr

p+

= .

Evaluarea riscului de credit În scopul perfecţionării managementului riscului de credit în băncile

comerciale, propunem un model de evaluare a riscului de credit, elaborat în corespundere cu principiile de bază stipulate în acordul Basel II. În cadrul acestei abordări, sunt utilizate următoarele noţiuni:

22

• Riscul de creditare – posibilitatea pierderilor în urma incapacităţii şi/sau lipsei dorinţei contractantului de a îndeplini obligaţiile contractuale.

• Probabilitatea incapacităţii de plată (Probability of Default, PD) – posibilitatea (eventualitatea) în care contractantul va da faliment, va deveni insolvabil sau din alte motive nu va fi în stare să achite obligaţiunile într-o anumită perioadă de timp (un an).

• Expunerea în risc la momentul incapacităţii de plată (Exposure at default, EAD) – estimarea costului poziţiilor bilanţiere şi extrabilanţiere expuse la risc în momentul incapacităţii de plată, fără a lua în considerare sursele de asigurare.

• Proporţia pierderilor în cazul incapacităţii de plată (Loss Given Default, LGD) – pierderile în cazul nerambursării creditului, care se ega-lează cu expunerea băncii la risc în momentul incapacităţii de plată minus mijloacele băneşti, care pot fi recuperate, şi plus cheltuielile adiţionale ocazionate de recuperarea creditului.

• Capitalul economic inerent riscului de creditare – partea capitalului acţionar, care trebuie rezervată pentru acoperire pierderilor potenţiale maxime cu probabilitate de 99% inerente activităţii de creditare. Mărimea acestui capital reprezintă estimarea riscului de creditare asumat de bancă.

În cadrul modelului, vom calcula pierderile în urma riscului de creditare (Credit loss, CL) după formula:

CL = PD × EAD × LGD Pentru efectuarea calculelor necesare, se vor parcurge următoarele etape: Etapa 1. Calculul Probabilităţii incapacităţii de plată (PD) În prezenta abordare, se presupune existenţa corelaţiei intensive dintre

ratingurile de credit şi probabilitatea incapacităţii de plată a contractanţilor băncii. Din cauza lipsei, în momentul de faţă, a ratingurilor de credit externe (prevederile Comitetului Basel presupun existenţa acestor ratinguri), băncile din Republica Moldova vor fi nevoite să elaboreze şi să utilizeze metode interne de apreciere a ratingului de credit, bazându-se pe statistica proprie. În această privinţă, poate fi utilizată metoda creditului-scoring, care permite stabilirea relaţiilor empirice între indicatori financiari şi nefinanciari a contractanţilor cu probabilitatea incapacităţii lor de plată.

Presupunem că, în urma metodelor interne, se efectuează clasificarea debitorilor băncii după ratingurile de credit în categorii solvabile. După aceasta, se determină ponderea debitorilor care au devenit în stare de inca-pacitate de plată timp de un an, din numărul total al debitorilor cu acelaşi rating. Pentru estimarea pierderilor aşteptate de la portofoliul de credite, se va calcula incapacitatea de plată medie. Volatilitatea frecvenţelor incapaci-

23

tăţii de plată (abaterea medie pătratică), multiplicându-se cu coeficientul de încredere (pentru probabilitatea de 99%, el se egalează cu 2,33), estimează conservativ probabilitatea incapacităţii de plată pentru fiecare clasă de rating.

PDi = Medie ponderatăi + 2,33 × Volatilitatei,

unde: i = 1, N (N-numărul claselor de rating). Etapa 2. Expunerea la risc şi proporţia pierderilor în cazul incapacită-

ţii de plată Presupunem că, în conformitate cu metodele interne, banca a efectuat

calcularea, pentru fiecare debitor, a expunerii la risc în momentul incapacităţii de plată şi proporţiei pierderilor în cazul respectiv. În scopul simplificării calculelor, în continuare, vom înţelege prin expunerea la risc următorul indicator (capitalul economic inerent riscului de creditare a unui portofoliu de credite), care reprezintă multiplicarea expunerii la risc cu proporţia pierderilor:

E = EAD × LGD. Abaterea negativă a pierderilor de la credite faţă de nivelul lor aşteptat

(mediu) trebuie să fie acoperită cu capitalul economic inerent riscului de creditare rezervat contra pierderilor neaşteptate. Pierderile neaşteptate nu sunt sumabile şi se supun efectului de corelaţie. Pentru a exemplifica cele expuse anterior, vom presupune că portofoliul cu rating Aaa, al unei bănci comerciale, conţine n credite cu expunerile la risc Ei şi probabilitatea incapacităţii de plată xi. Pierderile în urma riscului de creditare (CL) se estimează după următoarea formulă:

CL = E1x1 + E2x2 + ... + Enxn . Probabilitatea incapacităţii de plată este egală pentru toate expunerile cu

acelaşi rating de credit şi se descrie prin formula:

⎭⎬⎫

⎩⎨⎧

−==

pqateaprobabilitcupateaprobabilitcu

x1,0

,1

Ca urmare, estimarea matematică a variabilei x este egală cu: M(x)=p.

⎭⎬⎫

⎩⎨⎧

−==

pqateaprobabilitcupineachitariateaprobabilitcu

x1,0

,12

Estimarea matematică a variabilei x2 este egală cu: M(x2)=p. Ţinând cont de faptul că M(x) este un număr constant: dispersia varia-

bilei x este egală cu D(x) = M(x – M(x))2 = M(x2 – 2xM(x) + (M(x))2) = M(x2) – M(2xM(x)) + M(M2(x)) = =M(x2) – 2M(x)M(x) + M2(x) = M(x2) – M2(x). D(x) = M(x2) – M2(x) = p – p2 = p(1-p) = pq.

24

Abaterea medie pătratică a variabilei x se calculează după următoarea formulă:

σ(x) = pq . Presupunem că expunerile la risc Ei – sunt constante. Estimarea

matematică a pierderilor aferente portofoliului de credite cu anumit rating se apreciază după următoarea formulă: M(E1x1+E2x2+...+Enxn) = M(E1x1)+M(E2x2)+...+M(Enxn) = E1 M(x1)+ E2 M(x2)+...+ En M(xn) = p (E1+E2+...+En). M (Σ Ei × x) = p × ΣEi .

Pentru două variabile X şi Y este posibilă obţinerea următoarelor ecuaţii: D(X+Y) = D(X) + D(Y) + 2σxσyρxy, unde: ρxy – corelaţia reprezintă între variabile X şi Y; D(CX)=C2D(X), unde C – constanta. Drept rezultat, dispersia pierderilor aferente portofoliului de credite cu

un anumit rating se calculează după formule dificile care includ corelaţia dintre probabilităţile incapacităţii de plată a debitorilor. În scopul simplifi-cării calculelor aferente, este necesară prevederea a două variante: optimistă şi pesimistă.

Conform variantei optimiste, expunerile la riscul de creditare sunt con-siderate ca independente (ceea ce corespunde etapei de creştere a ciclului economic), iar toate corelaţiile

ρ = 0. D (portofoliului) = D(E1x1+E2x2+...+Enxn) = D(E1x1)+ D(E2x2)+...+

D(Enxn) = E12D(x1)+ + E2

2D(x2)+...+ En2D(xn) = E1

2pq+ E22pq+...+ En

2pq = pq × ΣEi

2. D (Σ Ei×x) = qp × ΣEi

2.

∑×=n

iEpq1

2σ .

Capitalul economic inerent riscului de creditare sau pierderile neaştep-tate de la portofoliul de credite, respectiv, reprezintă VaR, care se calculează pentru varianta optimistă după următoarea formulă:

∑∑∑ ××+=×+×=n

i

n

i

n

ii EpqEpkxEMVaR1

2

11

33.2)( σ .

Conform variantei pesimiste, expunerile la riscul de creditare sunt considerate ca absolut dependente (ceea ce corespunde etapei de criză a ciclului economic), iar toate corelaţiile ρ = 1.

25

D (portofoliului) = D(E1x1+E2x2+...+Enxn) = D(E1x1)+ D(E2x2)+ ... + D(Enxn) + 2(σ(E1x1) × σ(E2x2)+ ... + σ(E1x1)×σ(Enxn)+ σ(E2x2)×σ(Enxn) + ... + σ(En-1xn-1)×σ(Enxn) = qp×ΣEi

2 + 2(E1E2σ(x1)σ(x2)+...+ E1Enσ(x1)σ(xn)+ + ... + E2Enσ(x2)σ(xn) + ... + En-1Enσ(xn-1)σ(xn)).

Conform definiţiei variabilei x, σ(x1) = σ(x2) = ... = σ(xn) = pq = σ. D (portofoliului) = qp×ΣEi

2 + 2pq(E1E2+...+ E1En+ ... + E2En + ... + En-1En) = D (optimistă) + riscul corelaţiei.

∑∑ ∑ ××=×+×=−=

=

>==

n

ji

n ninj

ijji

jii EEpqEEpqEpq11

1

21

2 2σ

Capitalul economic inerent riscului de creditare se calculează pentru varianta pesimistă după următoarea formulă:

∑∑∑ ×××+=×+×=n

ji

n

i

n

ii EEpqEpkxEMVaR111

33.2)( σ

Etapa 3. Capitalul economic inerent riscului de creditare a portofoliu-lui total de credite

Capitalul economic calculat pentru portofoliile de credite cu anumit rating de credit nu este sumabil din cauza efectului de corelaţie. Aceasta problemă poate fi parţial rezolvată prin calcularea corelaţiei dintre frecvenţele de incapacitate de plată pentru diferite ratinguri de credit.

Etapa 4. Calculul riscului de credit asumat de bancă Considerăm portofoliul total de credite al băncii ca fiind compus din

„N” portofolii (după numărul ratingurilor de credit). Conform formulei dispersiei, calculăm dispersia portofoliului total al băncii Dtotal şi, respectiv, volatilitatea lui σtotal. Capitalul economic total inerent riscului de creditare se calculează după următoarea formulă:

total

niNj

ji

jijtotal pEVaR σ×+×= ∑==

==

33.2

11

.

Acest capital reprezintă estimarea simplificată a riscului de creditare asumat de o anumită bancă comercială. Astfel, este posibilă perfecţionarea metodologiei de evaluare a riscului de credit, practicate în prezent, în băncile comerciale din Republica Moldova. Este important faptul că acest model este elaborat în corespundere cu principiile de bază stipulate în acordul Basel II şi utilizează metodologia Value at Risk.

26

Evaluarea riscului de piaţă Riscul de piaţă este riscul aferent valorii de piaţă a unui portofoliu de

active şi pasive, e determinat de lipsa de certitudine a valorii viitoare a unor active şi pasive. Pentru cazurile când managerii îşi concentrează atenţia asupra necorespunderii dintre termenele de rambursare, executare sau reevaluare a activelor şi pasivelor aferente dobânzii, foarte populară este analiza diferenţei scadenţelor, folosită, în prezent, de băncile comerciale din Republica Moldova. Considerăm că este necesar de menţionat unele rezerve ale acestei metode, a căror înlăturare ar asigura eficientizarea mana-gementului riscului de piaţă. În primul rând, calculând modificarea cumula-tivă a venitului băncii aferent dobânzii, se presupune că ratele dobânzii pe piaţă (pentru perioada supusă analizei) sunt constante, ceea ce nu cores-punde realităţii. De asemenea, metoda presupune că diferenţa scadenţelor este constantă, ceea ce nu este real. Şi, nu în ultimul rând, metoda presu-pune că ratele dobânzii sunt constante pe perioada examinată şi se modifică (sunt reevaluate) doar la începutul perioadelor de scadenţă. Pe lângă aceasta, analiza diferenţei scadenţelor nu ia în calcul riscul curbei rentabilităţii (apare în cazul unor deplasări neaşteptate ale curbei ce au un efect negativ asupra valorii economice şi rezultatului financiar al băncii), nu este luat în calcul riscul bazei cauzat de corelarea defectuoasă a ratelor dobânzii a mijloacelor atrase şi plasate (în cazul când ratele dobânzii se revizuiesc periodic unilateral sau depind de anumiţi indici financiari independenţi). Diferenţele rezultate din schimbarea independentă a ratelor de atragere şi plasare pot avea un efect imprevizibil asupra structurii fluxurilor băneşti şi spreadului activelor, pasivelor şi posturilor extrabilanţiere cu aceeaşi scadenţă sau frecvenţă de reevaluare. Şi, nu în ultimul rând, este necesar de luat în calcul riscul opţionalităţii, cauzat de posibilitatea clientului de a modifica mărimea şi/sau data plăţilor aferente unui instrument financiar, modificând, astfel, structura fluxurilor băneşti aşteptate.

Considerăm că, în scopul perfecţionării managementului riscului ratei dobânzii, este necesară analiza influenţei riscului ratei dobânzii asupra valorii economice a băncii (folosind ca bază metoda analizei diferenţei sca-denţelor), dar examinând şi gradul de sensibilitate a valorii economice a băncii la modificarea ratelor dobânzii. În acest caz, diferenţa scadenţelor pozitivă/ negativă urmează să fie tratată ca un flux bănesc de intrare/ieşire, care va avea loc peste o anumită perioadă de timp (Ft). Ca urmare, în scopul esti-mării riscului ratei dobânzii, la care se expune valoarea economică a băncii, poate fi utilizată metoda duratei (duration) modificate descrise mai jos.

27

Valoarea economică a băncii (NPV), din punctul de vedere al fluxurilor băneşti, reprezintă suma valorilor nete actualizate a tuturor fluxurilor băneşti aferente (de intrare şi de ieşire) şi se calculează după următoarea formulă:

∑ +=

tt

t

rFNPV

)1(,

unde: r indică rata dobânzii utilizată pentru actualizare; t – termenul peste care va avea loc fluxul bănesc Ft.

Coeficientul duratei fluxurilor băneşti în cauza D se calculează după următoarea formulă:

∑∑ ++×=

tt

t

tt

t

rF

rFtD

)1(/]

)1([ .

Presupunem că rata dobânzii r s-a modificat nesemnificativ cu ∆r, atunci:

=+××−=′+×=′+

=′

+=

∆∆ ∑∑∑∑ −−−

t

tt

t

tt

tt

t

tt

t rtFrFr

Fr

Fr

NPV ])1([])1([])1(

[])1(

[ 1

rNPVD

rr

Fr

F

rtF

rrtF

t

tt

t

tt

t

tt

tt

t

+×

−=+

×

+

+×+×−

=+×+

×−= ∑

∑

∑∑ 1

])1(

1

)1(

)1()1(

[])1()1(

[

rNPVD

rNPV

+×

−=∆

∆1

=> rr

DNPVNPV

∆×+

−=∆

1

Modificarea valorii economice a băncii (NPV) este invers proporţională cu modificarea ratei dobânzii r. Coeficientul de proporţionalitate este

rD+1

,

care se numeşte coeficientul duratei modificate. Metoda propusă prevede parcurgerea următorilor paşi:

1. Clasificarea posturilor bilanţiere şi extrabilanţiere sensibile la rata dobânzii în clase de scadenţă/reevaluare şi calcularea poziţiei deschise pentru fiecare clasă de scadenţă/reevaluare, prin scăderea valorii obligaţiunilor din valoarea activelor.

2. În cadrul tabelelor scadenţă/reevaluare, construite în parte pentru valutele incluse în calcul, pentru fiecare clasă de scadenţă/reevaluare, se calculează coeficientul duratei, coeficientul duratei modificate, coeficientul de greutate ca produsul dintre coeficientul duratei modificate şi modificarea previzionată a ratelor dobânzii. Calculul coeficientului duratei (D) se va efectua în luni, pentru fiecare clasă de scadenţă / reevaluare în parte.

28

Sensibilitatea valorii economice a băncii la modificarea ratelor dobânzii este redată de coeficientul duratei modificate, care se calculează în ani, după următoarea formulă:

121

1×

+= j

ijimod_ r

DD ,

unde: r j reprezintă rata de actualizare pentru valuta j, se stabileşte în mod expert.

Pentru fiecare clasă se calculează, în mărime procentuală, coeficientul de greutate (w), în conformitate cu următoarea formulă:

w ji = D j

mod_i × ∆r jprog ,

unde: j exprimă valuta pentru care se efectuează calculele; ∆rj

prog – modificarea prognozată a ratelor dobânzii pentru valuta j. 3. Pentru fiecare valută, pentru care a fost construit un tabel de scadenţă

/ reevaluare, separat, se calculează modificarea valorii economice a băncii (∆NPVj) aferente acestei valute ca suma poziţiilor deschise ponderate la coeficienţii de greutate (w) în conformitate cu următoarea formulă:

∑=

=∆n

i

ji

j GAPPNPV1

,

unde: n indică numărul claselor de scadenţă/reevaluare; ( ) j

ij

ij

i wGAPGAPP ××−= 1 – poziţia deschisă ponderată a clasei de scadenţă/reevaluare i.

4. Calcularea modificării valorii economice a Băncii (estimarea cantita-tivă a riscului ratei dobânzii asumat de bancă), în urma modificării ratelor dobânzii, ca suma modificărilor valorii economice a băncii aferente tuturor valutelor analizate după următoarea formulă:

∑=

∆=∆k

j

jNPVNPV1

,

unde: k exprimă numărul de valute pentru care a fost construit tabelul de scadenţă/reevaluare.

Calculele expuse anterior pot fi efectuate pentru fiecare valută j în parte. În consecinţă, băncile comerciale vor fi în stare să determine profilul lor de risc cu o exactitate suficientă şi să echilibreze activitatea curentă din punctul de vedere al relaţiei „risc/profit”.

Managementul integrat al riscului Tehnicile tradiţionale de gestiune a riscurilor, inclusiv cele propuse, în

prezent, de Comitetul Basel, sunt, de regulă, fragmentate şi pasive, orien-tate spre asigurarea şi prevenirea pierderilor. Această abordare a riscurilor

29

nu ia în considerare faptul că riscurile sunt o sursă de avantaje competitive. Studiile recente în materie de modele şi strategii de gestiune a riscurilor recunosc acest potenţial competitiv al riscurilor în cadrul unei abordări sistemice, care maximizează valoarea unei întreprinderi. Deci, este necesară o nouă concepţie, care va presupune că toate funcţiile relevante dintr-o instituţie financiară (trezorerie, creditare, valutară, de personal, de control intern, de audit intern, financiar-contabilă, de dezvoltare strategică, de marketing etc.) să participe (să fie integrate) la procesul de administrare a riscurilor. Sistemul de management integrat al riscului, bazat pe această concepţie, de asemenea, va include şi procesele de elaborare şi proiectare de principii consistente de evaluare, monitorizare şi gestiune a riscurilor identificate. În mod natural, conceptul de management integrat al riscului se află într-o condiţionare reciprocă cu exigenţele de afaceri ale fiecărei instituţii financiare. Esenţa managementului integrat al riscului trebuie înţe-leasă ca managementul tuturor tipurilor de risc aferente tuturor subdiviziu-nilor băncii. Un sistem de management integrat al riscului va opera cu categorii largi de risc (riscul de piaţă, riscul de credit, riscul juridic etc.), cu diverse riscuri ataşate diferitelor instrumente şi portofolii (riscuri aferente titlurilor mobiliare, creditelor, valutelor, contractelor swap etc.), cu riscuri asociate diferitelor celule ierarhice din cadrul băncii, precum şi cu riscuri asociate celulelor localizate în diferite zone şi regiuni geografice, care operează în diferite sisteme legislative şi de reglementare juridică.

În prezent, datorită insuficienţei metodelor ştiinţifice existente pentru managementul activelor financiare, analiştii sunt tentaţi să elaboreze teorii, principial, noi de gestiune a sistemelor financiare, care să funcţioneze în condiţii de risc sau incertitudine. Considerăm că ar fi corect ca aceste teorii să înceapă cu o definire clară a noţiunii de risc. În viziunea noastră, noţiunea de risc are sens numai în raport cu obiectul de studiu în cadrul sistemului examinat şi pornind de la aceasta, apreciem că riscul băncii este caracterizat de starea în care se află banca. Această stare este influenţată de un şir de evenimente, care pot provoca venituri sau pierderi pentru bancă. Respectiv, analiza şi evaluarea probabilităţii de apariţie, mărimii şi efectu-lui acestor evenimente asupra băncii, caracterizează riscul băncii, sau pro-babilitatea abaterii venitului băncii în comparaţie cu prognozele. Totodată, probabilitatea derulării şirului de evenimente se formează în urma unor activităţi interne şi externe pentru bancă. Adică, banca poate fi prezentată ca un sistem care activează în condiţiile influenţării unui şir de factori (evenimente) interni (inclusiv deciziile luate de manageri) şi a unui şir de factori (evenimente) externi (de piaţă). Anume, această abordare permite

30

modelarea evoluţiei riscului băncii comerciale prin modele, principial, noi. Una din posibilităţi, în acest sens, considerăm că poate fi folosirea reţelelor Petri, utilizate pe larg, în prezent, pentru analiza şi validarea proceselor paralele ale sistemelor discrete .

Reţelele Petri sunt definite ca obiect matematic ce determină un suport teoretic eficient de descriere a comportării proceselor paralele ale sisteme-lor discrete cu interacţiuni asincrone. Ele reflectă într-o formă compactă structura sistemului şi relaţiile dintre elementele acestuia, dinamica schim-bării stărilor lui pentru condiţiile iniţiale date şi paralelismul proceselor ce au loc în astfel de sisteme, interacţiunile locale dintre procese şi nedetermi-nismul comportării lor. Nivelul de abstracţie al modelului în baza unei reţele Petri este foarte înalt şi el corespunde descrierii interacţiunilor din sistem în termeni de numai două noţiuni fundamentale: evenimente şi condiţii.

Modelarea sistemelor distribuite cu ajutorul RP se efectuează la nivel de stare: se determină ce acţiuni se produc în sistem, care stări preced aceste acţiuni şi în ce stări va trece sistemul după producerea acţiunilor. Simulând modelul de stări prin RP, vom obţine descrierea comportamentului sistemu-lui. Analiza rezultatelor ne vorbeşte despre stările în care s-a aflat sau nu sistemul, care sunt, în principiu, stările neaccesibile.

Simularea activităţii băncii comerciale Pentru modelul analizat, vom considera că toate activele băncii sunt

împărţite în „n” categorii. Deoarece rentabilitatea activelor din aceeaşi cate-gorie poate să difere în dependenţă de termenul pentru care au fost plasate activele, intervalul de timp pentru care se doreşte modelarea va fi împărţit în perioade „r” (perioadele pot fi egale cu o zi lucrătoare, cu o lună, cu un an etc.) Pentru fiecare interval de timp, se va pune în corespundere o func-ţie a dobânzii dependentă de categoria activului (An) şi termenul investiţiei R (termenul investiţiei R se compune din una sau mai multe intervale de timp r). Adică, funcţia Pan (q,r) este rata dobânzii spre încasare, calculată de bancă, pentru activul din categoria „n” investit pe o perioadă de „r” intervale de timp. Pentru toate activele vom stabili perioade de rambursare Ar şi o rată a rambursării.

Analogic, vom repartiza şi obligaţiunile băncii în „n” categorii, unde On (q,r) – suma împrumutată în perioada „q” din categoria obligaţiunilor de tipul „n” pe un termen „r”, care este exprimată în valuta obligaţiunii respective. Pentru fiecare perioadă de timp R, se va pune în corespundere o funcţie a dobânzii dependentă de categoria obligaţiunii (On) şi termenul obligaţiunii r. Adică, Pon (q,r) este rata dobânzii pentru obligaţiunea din categoria „n” investită în perioada q pe un termen „r”. Capitalul şi rezervele băncii, de asemenea, se vor repartiza în ”n” categorii.

31

Deoarece atât activele, cât şi obligaţiunile băncii pot fi plasate în diferite valute, pentru fiecare perioadă R este posibil a lua în considerare cursul valutar ca funcţie de tipul valutei, de exemplu: wr(v) – cursul valutar pentru valuta „v” în perioada „r”.

În modelul examinat, pentru fiecare interval de timp, situaţia băncii se va determina de suma depozitelor acceptate, suma resurselor investite, diferenţa netă dintre dobânzile calculate şi încasate pentru perioada r , diferenţa scaden-ţelor, valoarea de bilanţ şi valoarea reală a activelor, valoarea de piaţă şi valoa-rea reală a obligaţiunilor, cererea pentru investire, oferta de resurse financiare.

În baza modelului descris, a fost simulată activitatea unei bănci comer-ciale virtuale cu utilizarea softului consacrat – Visual Hibrid Petri Net V.2.1. - oferit de catedra “Calculatoare”, Universitatea Tehnică a Moldovei. Simularea efectuată acordă posibilitatea modificării (în procesul simulării şi analizei rezultatelor) oricărui din parametrii care ne interesează pentru efectuarea stress-testingului. În concluzie, afirmăm că metodologia propusă de simulare a activităţii băncii permite evaluarea şi gestiunea principalelor riscuri financiare în baza evaluării şi analizei acestora.

III. SINTEZA REZULTATELOR CERCETĂRII Cercetarea aspectelor teoretice, metodologice şi practice ale manage-

mentului riscului în banca comercială ne-a permis să sintetizăm următoarele rezultate ale investigaţiilor efectuate:

- a fost cercetată evoluţia abordării noţiunii de risc şi a noţiunii de risc bancar;

- a fost propusă o abordare nouă a conceptului de risc al băncii comerciale; - au fost cercetate principiile clasificării riscurilor aferente activităţii

bancare, fiind scoase în evidenţă unele lacune existente în practica bancară din Republica Moldova;

- au fost cercetate şi analizate metodele de evaluare a riscului, aplicate de instituţiile financiare din Republica Moldova şi din Occident;

- au fost analizate tendinţele evoluţiei sistemului bancar mondial, evi-denţiate particularităţile reformării sistemelor bancare în ţările cu economia în reformare şi particularităţile restructurării sistemului bancar din Repub-lica Moldova;

- a fost efectuat un studiu al cerinţelor organelor de supraveghere ban-cară asupra managementului riscului în instituţiile financiare;

- a fost efectuat un studiu comparat al modelelor de management al riscului aplicat de băncile comerciale din lume;

- au fost cercetate metodele de evaluare a riscului de lichiditate şi identificate noi oportunităţi în evaluarea acestuia;

32

- au fost cercetate metodele de evaluare a riscului de credit, analizate cerinţele Comitetului Basel privind evaluarea riscului de credit, au fost propuse modalităţi de perfecţionare a evaluării riscului de credit în băncile comerciale din Republica Moldova;

- au fost analizate principiile de evaluare şi analiză a riscului de piaţă şi au fost identificate posibilităţile de perfecţionare a metodologiei de evaluare a acestuia;

- au fost elaborate propuneri privind oportunitatea implementării mana-gementului integrat al riscului în băncile comerciale;

- au fost scoase în evidenţă avantajele aplicării managementului integrat; - a fost propusă o variantă nouă de evaluare şi analiză a riscului băncii

comerciale prin aplicarea Reţelelor Petri; - a fost efectuată o analiză a posibilităţilor simulării activităţii băncii

comerciale prin aplicarea Reţelelor Petri; - a fost propus un model de simulare a activităţii băncii comerciale

construit cu ajutorul Reţelelor Petri.

IV. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Cercetarea temei propuse, conform scopului şi sarcinilor stipulate, a

determinat formularea concluziilor şi recomandărilor prezentate în continuare. Concluzii: 1. Analiza aspectelor de reflectare a esenţei economice a riscurilor a

demonstrat lipsa unei abordări univoce a noţiunii de risc, acceptabilă pentru majoritatea economiştilor. Astfel, utilizând în explicaţia riscului, aceiaşi termeni, deseori se concep esenţe şi lucruri diferite.

2. Conform abordărilor moderne, riscul este considerat o noţiune obiectivă, independentă de obiectul sau subiectul analizat şi de metoda de management aplicată. Însă, criteriile de clasificare a riscurilor, deseori, sunt dependente de obiectul de studiu şi de metoda de evaluare aplicată, fapt ce califică riscul drept o noţiune dependentă de o serie de elemente şi tehnici.

3. Teoria financiară caracterizează riscul ca fiind fie mărimea abaterii posibile de la valoarea prognozată (estimată în unităţi monetare), fie probabilitatea apariţiei evenimentului (poate fi descris prin intermediul unei legi de repartiţie a probabilităţilor). Cercetările efectuate demonstrează că această abordare nu poate explica ipoteza aflată la baza teoriei financiare a riscului privind aversiunea investitorului faţă de risc. Considerăm că este necesară examinarea celui de-al treilea factor: utilitatea profitului scontat (rentabilităţii scontate). Acest factor este o funcţie determinată de situaţia financiară, conjunctura economică, vârstă, personalitate etc.

33

4. Abordările contemporane ale noţiunii de risc pun în prim-plan natura statistico-matematică (probabilistică) a riscului, ce permite modelarea situa-ţiilor de risc şi, în acelaşi timp, confirmă că riscul, ca noţiune, este exogen pentru obiectul şi subiectul de studiu, precum şi pentru metoda de manage-ment aplicată. În consecinţă, uneori, survine afirmaţia că riscul nu poate fi gestionat, deoarece este independent de voinţa noastră, sau, mai frecvent, că riscurile trebuie clasificate în riscuri pasive (există independent de voinţa noastră şi nu pot fi influenţate prin anumite metode de management) şi riscuri active, pentru care poate exista un management al riscului. Opinăm că această clasificare provine de la neînţelegerea noţiunii de risc, deoarece nimeni nu va risca în aşteptarea pierderii.

5. Pentru modelarea corectă a evoluţiei parametrilor şi elementelor în timp, este insuficientă doar analiza datelor statistice, întrucât, odată cu schimbarea tendinţelor evoluţiei, toată informaţia statistică devine inutilă, dat fiind faptul că se modifică nu doar valoarea elementelor, ci şi multitudinea factorilor de influenţă asupra acestora. Practica analizată confirmă că, în majo-ritatea cazurilor, atât rezultatele financiare obţinute, cât şi semnalele interne şi externe ale sistemului analizat, nu pot fi considerate de natură statistică.

6. Ultimele abordări ale noţiunii de risc pun accentul pe natura psihologică a riscului, susţinând ideea că, în anumite cazuri, riscul există doar în conştiinţa oamenilor şi depinde doar de acceptarea sau neacceptarea de către o persoană sau alta. În plus, modul în care se formulează o problemă influenţează decizia luată.

7. Metodele şi modelele de prognozare existente descriu inadecvat incertitudinea informaţională, sau folosesc formalisme nefundamentate şi ca rezultat sunt posibile decizii eronate. La modelarea riscului, o importanţă enormă revine modelării activităţii persoanelor care iau decizii în sistemul financiar analizat şi acest comportament (sau viziune) trebuie să obţină o formalizare, care ar permite evaluarea sa cantitativă şi (sau) calitativă.

8. În prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc, inclusiv din cauza că un astfel de demers este extrem de complex. În plus, totodată, apar noi expuneri la riscuri sau unele riscuri, care, anterior, au fost neglijate, sunt trecute în revistă, în categoria celor care necesită o atenţie deosebită. Cercetătorii, care s-au pronunţat asupra acestei probleme, au aplicat diferite metode şi procedee de analiză a riscurilor bancare, şi, în funcţie de acestea, au formulat criteriile de clasificare.

9. Metodele de evaluare a riscurilor în activitatea bancară sunt pe cât de bogate şi variate, pe atât de complexe. Aşadar, se cunosc mai multe criterii şi principii de clasificare a acestor metode.

10. În urma analizei tendinţelor în dezvoltarea sistemelor bancare din diverse ţări, s-a ajuns la concluzia că, în prezent, practic, nu există diferenţe

34

în tehnologiile de evaluare a riscului în băncile comerciale. Evident, fiecare ţară, fiecare bancă comercială au particularităţile lor, care se cer luate în considerare, deşi principiile unui management adecvat al riscului sunt aceleaşi.

11. Managementul riscului în banca comercială este influenţat de trei puteri principale: proprietarii băncii; managementul băncii; societatea (interesele fiind reprezentate de organele de reglementare). Fiecare dintre aceste puteri, pentru intervale mici de timp, sau în anumite condiţii speci-fice, poate avea scopuri diferite şi aceasta explică diferenţa metodologiilor recomandate şi aplicate în managementul riscului.

12. Scopul principal al reglementării bancare şi al recomandărilor Comi-tetului Basel, în domeniul gestiunii riscului, este de a apropia maximum posibil suma capitalului bancar de suma, riscurilor asumate de bancă. Anume, urmând acest scop au fost propuse metode detaliate de evaluare şi mana-gement al riscului în băncile comerciale. Reprezentanţii Comitetului Basel sunt convinşi de corectitudinea abordărilor prevăzute în regulile elaborate de Comitet, însă, acest optimism nu este susţinut de toţi reprezentanţii băncilor comerciale. Drept rezultat, managerii băncilor sunt interesaţi de elaborarea unor tehnici alternative de management al riscului.

13. Se cunosc mai multe modele de gestiune a riscurilor, însă, principa-lele obiective ale managementului riscului sunt identificarea sistematică a expunerilor la risc, evaluarea şi analiza riscurilor, stabilirea magnitudinii riscurilor identificate, dezvoltarea sistematică a strategiei de gestiune a riscului.

14. În aprecierea noţiunii de lichiditate a sistemului bancar, putem evidenţia două aspecte:

• În sens îngust, aceasta înseamnă mijloacele băneşti şi alte active lichide, care asigură posibilitatea onorării obligaţiunilor la micronivel şi care asigură circulaţia monetară şi trecerea operativă a mijloacelor dintr-o ramură în alta la macronivel;

• În sens mai larg, lichiditatea este privită ca o caracteristică calitativă a sistemului bancar: la micronivel – ca asigurare a solvabilităţii, fiabilităţii şi stabilităţii financiare, iar la macronivel – prin lichiditatea sistemului bancar subînţelegem o asemenea stare, care asigură o suficientă masă monetară în economie şi funcţionarea normală a sistemului de decontări.

15. În practica bancară contemporană, determinarea cantitativă a nivelu-lui lichidităţii este destul de actuală, însă, soluţia este dificilă, deoarece este necesară analiza mai multor indicatori, fiecare vorbind numai despre una dintre laturile lichidităţii.

16. Elaborarea metodelor aplicative privind administrarea riscului de credit în banca comercială este extrem de actuală atât pentru sistemul

35

bancar naţional, cât şi pentru sistemul bancar mondial. Riscul de credit este considerat principalul risc pe piaţa financiară.

17. Documentele Comitetului Basel referitelor la gestiunea riscului au absorbit realizările teoretice şi practice în domeniul administrării riscurilor celor mai vestite bănci din lume. Totodată, relevanţa presupunerilor ce stau la baza recomandărilor Comitetului Basel, privind riscurile bancare (de exemplu, creditarea întreprinderilor cu expunerea totală mai mică de 1 mln euro se tratează ca retail), în cadrul economiei naţionale a Moldovei, se pune la îndoială şi cere a fi examinată minuţios.

18. Riscul de piaţă este riscul aferent valorii de piaţă a unui portofoliu de active şi pasive. Este determinat de lipsa de certitudine a valorii viitoare a unor active şi pasive. Este asociat cu mişcarea nefavorabilă a nivelului sau vola-tilităţii preţurilor de piaţă ale mărfurilor, hârtiilor de valoare, valutelor, ratelor de dobândă etc. Altfel spus, riscul de piaţă este probabilitatea necorespunderii caracteristicilor sau stării obiectului în comparaţie cu valorile prognozate. Pentru cazurile când managerii îşi concentrează atenţia asupra necorespunderii dintre termenele de rambursare, executare sau reevaluare a activelor şi pasivelor aferente dobânzii, foarte populară este analiza diferenţei scadenţelor.

19. Tehnicile tradiţionale de gestiune a riscurilor, inclusiv cele propuse în prezent de Comitetul Basel, sunt, de regulă, fragmentate şi pasive, orien-tate spre asigurarea şi prevenirea pierderilor. Această abordare a riscurilor nu ia în considerare faptul că riscurile sunt o sursă de avantaje competitive. Studiile recente în materie de modele şi strategii de gestiune a riscurilor recunosc acest potenţial competitiv al riscurilor în cadrul unei abordări sistemice care maximizează valoarea unei instituţii financiare.

20. Managementul integrat al riscului permite fundamentarea şi luarea deciziilor atât la nivelurile ierarhice inferioare (de ex., dealeri, traderi, manager de active etc.), cât şi la cele superioare (luarea de decizii strategice), rezolvarea problemelor de coordonare între agenţii descentralizaţi ai diferite-lor celule de afaceri şi contribuie la o fundamentare mai calitativă a deciziilor relative ale gestiunii riscurilor la toate nivelurile manageriale. În plus, contri-buie la creşterea eficienţei economice şi prin alte modalităţi de natură administrativă sau managerială (de ex., o mai bună alocare a capitalului).

21. Managementul integrat al riscului ajută banca să furnizeze acţionari-lor actuali şi potenţiali, precum şi investitorilor, o mai bună informaţie relativă riscurilor la care este expusă. Banca poate raporta poziţiile sale de risc de o manieră mai completă şi, astfel, va permite părţilor interesate să fundamenteze decizii în condiţii optime.

36

22. Odată cu creşterea societăţilor bancare, vechile sisteme de manage-ment al riscurilor devin neadecvate, iar expunerile la riscuri (de ex., fraudă, erori umane etc.) cresc semnificativ.

23. Aplicarea concepţiei de management integrat al riscului în băncile comerciale presupune implementarea unui sistem de evaluare capabil să măsoare şi să consolideze toate riscurile aferente activităţii de o manieră consistentă, luând în considerare toate interrelaţiile existente şi posibile, şi să prezinte expunerea şi sensibilitatea băncii sau a oricărei celule de afaceri la oricare factor de risc în orice moment.

24. Modelarea sistemelor cu ajutorul Reţelelor Petri se efectuează la nivel de stare. Analiza rezultatelor modelării ne vorbeşte despre stările în care s-a aflat sau nu sistemul, care sunt în principiu, stările neaccesibile. În prezent, Reţelele Petri au numeroase aplicaţii şi sunt, utilizate în diverse domenii: inginerie, telecomunicaţii, sistemele de calcul, modelarea proce-selor de afaceri şi în învăţământ, deoarece dispun de o reprezentare grafică foarte accesibilă, au o semantică bine definită care permite o analiză for-mală a comportamentului şi proprietăţilor acestora.

Recomandări: 1. În scopul analizei activităţii băncii comerciale, noţiunea de risc are

sens numai în raport cu obiectul de studiu în cadrul sistemului examinat şi, pornind de la aceasta, recomandăm ca riscul băncii să fie examinat ca starea în care se află banca la un moment dat. Respectiv, analiza şi evaluarea probabilităţii de apariţie şi a efectului provocat de evenimentele care pot influenţa starea băncii, caracterizează riscul băncii.

2. Se propune clasificarea riscurilor bancare în funcţie de natura evenimentelor care generează expunerile la risc. În acest caz, toate tipurile de risc vor fi grupate în patru mari categorii: 1) riscuri de afaceri; 2) riscuri financiare; 3) riscuri operaţionale; 4) riscuri ale evenimentelor externe.

3. În scopul perfecţionării gestiunii riscului în băncile comerciale din Republica Moldova recomandăm implementarea unui model-etalon de mana-gement al riscului care va include etapele de stabilire a contextului strategic, contextului de gestiune a riscurilor, identificarea, analiza şi investigarea ris-curilor, tratarea riscurilor (alegerea soluţiilor adecvate care permit realizarea obiectivelor de reducere a probabilităţii de apariţie a riscurilor, reducerea im-pactului financiar al riscurilor, transferul riscului, în anumite situaţii – reţine-rea şi gestiunea riscurilor ca sursă de avantaj competitiv şi/sau eliminarea riscului) şi implementarea/monitorizarea planului de gestiune a riscurilor.

4. Se recomandă a considera lichiditate a băncii comerciale capacitatea băncii de a-şi onora la timp obligaţiunile (în orice moment, obligaţiunile la

37

vedere şi în termenele stabilite – obligaţiunile la termen), deţinând pentru aceasta o cantitate suficientă de mijloace băneşti in formă lichidă. Şi, respectiv, riscul lichidităţii va însemna probabilitatea că banca nu-şi va putea onora obligaţiunile la timp (acest risc trebuie cuantificat atât în sensul probabilităţii apariţiei, cât şi al sumei insuficienţelor posibile).

5. În scopul perfecţionării evaluării riscului de lichiditate în băncile comerciale, se propune a lua în considerare faptul că, dacă banca suportă

pierderi specifice 1r (în cazul când rezervele sunt excedentare) şi 2r (în cazul când rezervele sunt insuficiente), atunci rezerva optimă trebuie să fie

insuficientă cu probabilitatea 21

1

rrr

p+

= .

6. În scopul perfecţionării metodologiei de evaluare a riscului de credit în băncile comerciale din Republica Moldova, propunem aplicarea modelu-lui elaborat, care permite evaluarea riscului în cazul când expunerile la riscul de credit, pentru debitorii băncii, sunt considerate independente (ceea ce corespunde etapei de creştere a ciclului economic) sau absolut depen-dente (ceea ce corespunde etapei de criză a ciclului economic).

7. Capitalul economic inerent riscului de creditare sau pierderile neaştep-tate de la portofoliul de credite se recomandă să fie calculate prin aplicarea metodologiei VaR (value at risk), cu un coeficient de încredere de 99%.

8. Pentru cazurile când managerii îşi concentrează atenţia asupra necorespunderii dintre termenele de rambursare, executare sau reevaluare a activelor şi pasivelor aferente dobânzii, recomandăm evaluarea riscului de piaţă prin aplicarea metodologiei analizei diferenţei scadenţelor.

9. De asemenea, este recomandată analiza influenţei riscului ratei dobânzii asupra valorii economice a băncii (folosind ca bază metoda analizei diferenţei scadenţelor), examinând şi gradul de sensibilitate a valorii economice a băncii la modificarea ratelor dobânzii. În acest caz, diferenţa scadenţelor pozitivă/negativă urmează să fie tratată ca un flux bănesc de intrare/ieşire, care va avea loc peste o anumită perioadă de timp. În scopul estimării riscului ratei dobânzii, la care se expune valoarea economică a băncii, se propune utilizarea metodei duratei modificate.

10. În scopul perfecţionării managementului riscului de piaţă, se pro-pune calcularea influenţei modificării ratelor dobânzii asupra modificării venitului net lunar aferent dobânzii cu utilizarea metodologiei VaR.

11. Recomandăm aplicarea concepţiei de management integrat al riscu-lui în băncile comerciale, deoarece esenţa managementului riscului trebuie

38

înţeleasă ca managementul tuturor tipurilor de risc aferente tuturor celulelor economice. Un sistem de management al riscului va opera cu categorii largi de risc (riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate etc.), cu diverse riscuri atribuite diferitelor instrumente şi portofolii (riscuri aferente titluri-lor mobiliare, creditelor, valutelor, contractelor swap etc.), cu riscuri aso-ciate diferitelor celule ierarhice din cadrul băncii, precum şi cu riscuri asociate celulelor localizate în diferite zone şi regiuni geografice, care operează în diferite sisteme legislative şi de reglementare juridică (de ex., instituţiile transnaţionale). Toate aceste expuneri la risc sunt abordate într-o manieră unitară, ca un sistem integru şi coerent de celule de afaceri şi de expuneri la diverse riscuri, de conexiuni între acestea, precum şi de condi-ţionări reciproce şi interacţiuni permanente. Sistemul de management integrat al riscului identifică şi captează toate aceste riscuri, evaluează con-secinţele potenţiale şi adoptă o abordare activă în raport cu incertitudinea şi riscul inerent în atingerea obiectivelor fixate.

12. În scopul implementării managementului integrat al riscului, se recomandă examinarea băncii comerciale de pe poziţii de sistem, respectiv, banca este privită ca verigă a sistemului financiar, fiind parte componentă a acestuia, care activează în conformitate cu anumite principii pentru care sunt caracteristic: complexitatea, limitarea resurselor, multitudinea factori-lor ce influenţează evoluţia sistemului, natura stochastică a evenimentelor, multitudinea variantelor posibile de evoluţie etc. Din punctul de vedere al sistemului financiar, activitatea financiară a unei bănci comerciale poate fi considerată ca un flux de semnale de ieşire (rezultate financiare), obţinute în urma deciziilor managerilor băncii şi semnalelor din exterior, care au o natură stochastică (nedeterminată).

13. Recomandăm un model de activitate a băncii care admite simularea activităţii acesteia prin Reţelele Petri, oferind posibilitatea analizei relativ simple a multitudinii de variante posibile de evoluţie a sistemului şi, respectiv, elaborarea unor direcţii de influenţare (prin semnalele de intrare) în funcţie de evoluţia acestuia.

14. În cazul simulării activităţii băncii comerciale, se recomandă exami-narea tuturor evenimentelor posibile şi analiza unui număr finit de stări posibile (adică de situaţii de risc, în care se poate afla banca). Un factor important, în cadrul acestei simulări, este posibilitatea prezentării modelu-lui băncii (prin Reţelele Petri) într-o formă comodă pentru analiză şi eva-luare cu ajutorul calculatorului.

15. În scopul perfecţionării gestiunii riscului, propunem utilizarea softu-lui consacrat Visual Hibrid Petri Net V.2.1, care acordă posibilitatea modificării (în procesul simulării şi al analizei rezultatelor) oricăruia din parametrii care ne interesează pentru efectuarea stress-testingului.

39

V. LISTA SELECTIVĂ A LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI 1. Enicov I. Evaluarea Riscului financiar în banca comercială // Monografie /

CEP USM, 2007. -224 pag., ISBN 978-9975-70-311-6. 2. Enicov I. Orientări în managementul riscurilor bancare // Monografie /

Chişinău. ASEM, 2001, 195 pag. 3. Enicov I., Tomozei V., Oboroc I. Riscuri şi instrumente financiare de acope-

rire // Monografie / Chişinău, Evrica, 2002, 264 pag., ISBN 9975-941-82-6 4. Еников И., Зубрицкий В. Предпринимательский риск и страхование //

Monografie / Chişinău, ASEM,2001.402 pag. 5. Еников И., Зубрицкий В. Коммерческие банки // Monografie / Chişinău,

ASEM, 2001, 440 pag. 6. Enicov I. Principii de modelare a riscului băncii comerciale // Conferinţa

ştiinţifică internaţională „Modalităţi de eficientizare a managementului în condiţii economice concurenţiale” / Chişinău, 2007:CEP USM, pag., 237-241., ISBN 978-9975-70-223-2

7. Enicov I. Modelarea riscului băncii comerciale // Sesiune ştiinţifică naţio-nală cu participare internaţională „Progrese în teoria deciziilor economice în condiţii de risc şi incertitudine” Iaşi, 2007, pag. 38.

8. Enicov I. Riscul de piaţă a băncilor comerciale // Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională: Probleme actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova şi experienţe de dezvoltare a altor ţări / Chişinău 2007: CEP USM, pag. 280-282., ISBN 978-9975-70-171-6

9. Enicov I. Consideraţii privind modelarea riscului băncii comerciale // Sim-pozion ştiinţific internaţional: „Probleme şi strategii de dezvoltare ale siste-mului financiar” / Chişinău,2006, ISBN 978-9975-9562-2-2, pag. 38-41.

10. Enicov I. Determinarea coeficientului de risc al lichidităţii în băncile comer-ciale // Simpozion internaţional „Investiţiile şi relansarea economică”, ediţia a VI-a / Bucureşti, România, 27 şi 28 mai 2005, pag. 1461-1470.

11. Enicov I. Modelarea riscului băncii comerciale prin aplicarea Reţelelor Petri // Conferinţa ştiinţifică internaţională, A.S.E.M., 2004.

12. Enicov I. Evaluări privind stadiul actual al sistemului bancar din Republica Moldova // Romania şi Republica Moldova, un deceniu de colaborare în cercetarea ştiinţifică economică (conferinţa ştiinţifică internaţională) // Bucureşti, 2001, pag. 126-136.

13. Enicov I. Evaluarea riscului de investiţie în bănci // Culegere „Investiţiile şi relansarea economică” (Simpozion ştiinţific internaţional) / Bucureşti, România, 2001, pag. 636-644.

14. Enicov I. Principii de modelare a riscului băncii comerciale // Studia Universitatis, Ştiinţe exacte şi economice, Anul I, nr.8 / Chişinău 2007: CEP USM, pag. 213-217., ISSN 1857-2073.

40

15. Enicov I., Guţuleac E. Modelarea activităţii băncii comerciale prin Reţele Petri Hibride Temporizate// Studia Universitatis, Ştiinţe exacte şi economice, Anul I, nr.8 / Chişinău 2007: CEP USM, pag. 218-225., ISSN 1857-2073.

16. Enicov I., Guţuleac E. Modelarea şi evaluarea performanţelor băncii comer-ciale prin Reţelele Petri // Studia Universitatis, Ştiinţe exacte şi economice, Anul I, nr.2 / Chişinău 2007: CEP USM, pag. 177-178., ISSN 1857-2073.

17. Enicov I. Analiza discriminaţională // Studia Universitatis, Ştiinţe exacte şi eco-nomice, Anul I, nr.2 / Chişinău 2007: CEP USM, pag. 177-178, ISSN 1857-2073.

18. Enicov I. Analiza concurenţei în sistemul bancar din Republica Moldova // Conferinţa ştiinţifico-practică, Probleme actuale ale dezvoltării social-economice a R.M., 18-19 noiembrie 2005 / Chişinău 2005: CEP USM, pag. 295-320., ISBN 978-9975-70-052-8.

19. Enicov I. Evoluţia şi abordările contemporane ale noţiunii de risc // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, seria „Ştiinţe socio-umanis-tice”, Volumul II // Chişinău, 2006:CEP USM, pag. 441-444. ISBN 1811-2668.

20. Enicov I., Bunescu G. Manangementul riscurilor în băncile comerciale contem-porane // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, seria „Ştiinţe socio-umanistice”// Chişinău 2004:CEP USM, pag.264-268. ISBN 1811-2668.

21. Enicov I. Gestiunea riscurilor financiare // Bilanţul activităţii ştiinţifice a U.S.M. în anii 2000-2002. Conferinţa corpului didactico-ştiinţific / Chişinău: CEP USM, 2003, pag.269-270.

22. Enicov I. Gestiunea riscurilor prin aplicarea teoriei jocurilor // Analele ştiinţifice ale USM/ Chişinău:CEP USM, 2003, pag. 197-210. ISBN 1811-2668.

23. Enicov I., Tomozei V. Evaluarea riscului de creditare prin metoda analizei discriminaţionale // Revista „Economie şi Finanţe” nr.6-7, 2001 / Chişinău, ASEM, 2001, pag. 54-60.

24. Enicov I. Consideraţiuni privind criteriile de evaluare a riscului proiec-telor finanţate de bancă // Culegere „Symposia professorum” / Chişinău, ULIM, 2001, pag.196-2000.

25. Enicov I. Банки, риски, страхование // Тавpiйский науковий вiсник / Херсон, Украина, 2001, pag. 165-170.

26. Enicov I. Gestiunea riscurilor bancare în perioada de tranziţie // Analele Uni-versităţii „Valahia”, Anul IV, nr.6 / Târgovişte, România, 2001, pag. 195-201.

27. Enicov I. Gestiunea lichidităţii băncilor comerciale // Revista interstatală „Drept, Economie şi Informatică”, nr.2 / Galaţi, România, 2000, pag. 81-89., ISSN 1810-8725.

28. Enicov I. Основные тенденции развития мировой банковской системы // Revista „Economie şi sociologie”nr.1 / Chişinău, AŞRM, 2001, pag.17/26.. , ISSN 0236-3070.

29. Enicov I. Unele abordări ale gestiunii riscurilor bancare // Revista „Economie şi finanţe”, nr. 1 / Chişinău, ASEM, 2001, pag. 66-73.

41

ANNOTATION The thesis of doctor in science in economic studies on the theme

“Risk’s theory and practice in the bank of commerce”

The goals and tasks of the undertaken research are determined by the necessity to study and analyze the theoretical, methodological and practical aspects of risk management in the bank of commerce with the aim of improving it. We have researched the conceptual approaches of the notion of risk and risk management as part of banking, the criteria of classification, identification, assessment, analysis and control of risk. We propose the risk classification in accordance with the events which generate risk exposure. We have made a comparative analysis of risk admeasurement methods applied in banking practice. We analyze the requirements of both managerial body and Basel Committee. We analyze the evolution of banking system and risk management in banks of commerce with a reforming economy. The work presents an ample analysis of the competition in the banking system from the Republic of Moldova.

We make a comparative analysis of financial risk assessment practice in banks of commerce and the work proposes assessment models of risk liquidity, credit risk and market risk which will allow the improvement of risk management methods applied in the present. For the elaboration of the above mentioned methods we have used traditional assessment methods which correspond with the recommendations of the banking supervisory body. These methods are implemented in some banks of commerce from the Republic of Moldova.

The work presents a critical analysis of traditional methods of risk mana-gement. We propose the implementation of the integrated risk management model in banking practice. In order to achieve this we propose a new approach of the concept of risk and a banking model which allows its activity simulation on the basis of Petri Networks. We have made a detailed analysis of possibilities to simulate the bank of commerce activity on the basis of lagging hybrid Petri Networks and this work presents an example of simulation using an intended soft.

The scientific and practical importance of the present thesis is determined by the conclusions and recommendations concerning the risk classification, the improvement of the traditional risk management methods, the possibility of the integrated risk management implementation and the application of the main new methods of analyzing the risk by means of Petri Networks.

The results of this research may be used by banks of commerce with the aim of improving the risk management, by theoreticians who study problems of the banking risk management and also by institutions of education.

42

АННОТАЦИЯ Диссертации на соискание учёной степени доктора хабилитат экономических наук на тему «Теория и практика риска в

коммерческом банке» Цель и задачи данной работы обусловлены необходимостью исследо-

вания и анализа теоретических, методологических и практических аспектов менеджмента риска коммерческого банка с целью его дальней-шего усовершенствования. Были исследованы концептуальные аспекты понятия риска и его менеджмента в банковской деятельности, критерии классификации, идентификации, расчета, анализа и контроля. Предло-жено своё видение классификации рисков в зависимости от событий генерирующих возможные риски. Исследованы требования органов банковского регламентирования и надзора в.т.ч. Базельского Комитета. Выполнен анализ банковских систем и управления риском в коммер-ческих банках стран с переходной экономикой. Представлен анализ конкуренции в банковской системе Республики Молдова.

Проведён сравнительный анализ существующей практики оценки финансовых рисков в коммерческих банках и разработаны модели рас-чета кредитного и рыночного рисков, а также риска ликвидности, которые позволят усовершенствовать, используемые в настоящее время методы. При разработке указанных моделей были использованы тради-ционные методы оценки риска, которые соответствуют рекомендациям органов банковского надзора. Эти модели внедрены в некоторых коммерческих банках Республики Молдова.

В работе представлены результаты критического анализа традицион-ных методов управления рисками. Предложено внедрение в банковскую практику модели интегрированного управления риском. Обозначен новый подход в определении риска и предложена модель деятельности коммерческого банка, которая позволяет осуществить симуляцию ра-боты банка с использованием Сетей Петри. Представлен пример ими-тации работы коммерческого банка при помощи специального софта.

Научная и практическая значимость данной работы обусловлена выводами и рекомендациями относительно классификации рисков, совершенствования традиционных методов управления рисками, воз-можностью внедрения интегрированного менеджмента риска и возмож-ностью применения принципиально новых методов анализа риска с использованием Сетей Петри.

Результаты исследования могут быть использованы коммерческими банками в практической деятельности для совершенствования менедж-мента риска и исследователями изучающими проблемы управления банковскими рисками, а также высшими учебными заведениями в процессе профессиональной подготовки.

43

Enicov Igor

TEORIA ŞI PRACTICA RISCULUI ÎN BANCA COMERCIALĂ

Specialitatea: 08.00.10 – Finanţe, Monedă, Credit

AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în ştiinţe economice

Bun de tipar 21.12.2007.

Formatul 64×841/16. Coli de tipar 2,25. Coli de autor 2,0. Tirajul 50 ex.

Comanda nr.433.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM Str. A Mateevici, 60, mun. Chişinău, MD 2009