iesirea din indiviziune apartament

68
http://smtp.jurisprudentacedo.com/ Ieşire din indiviziune. Contribuţie exclusivă la dobândirea bunului comun de către unul din soţi după despărţirea în fapt Prin sentinta civila nr. 3428/24.03.2009, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, a fost admisa actiunea formulata de reclamantele I.L. si I.A.E. în contradictoriu cu pârâta E.M.D., s-a constatat ca apartamentul situat în Ploiesti, astfel cum a fost achizitionat prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. x/29.11.1986, a fost dobândit cu contributia exclusiva a numitului I.C.; s-a constatat ca asupra apartamentului în litigiu, au calitatea de coindivizare: reclamanta I.A.E, în calitate de fiica a defunctului I..C., decedat la 25.09.2005 cu o cota de 3/4 si reclamanta I.L., în calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de 1/4; a atribuit reclamantelor în indiviziune apartamentul si a respins cererea reconventionala. Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin cererea înregistrata sub nr. 3941/281/2008, reclamantele I.L si I.A.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta E.M.D. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra apartamentului situat în Ploiesti. În motivarea actiunii reclamantele au aratat ca prin contractul de vânzare nr. x/29.11.1986, autorul acestora I.C. a dobândit apartamentul în litigiu, precizând ca la acea data desi era despartit în fapt de sotia sa, pârâta din prezenta cauza înca din data de 28.05.1986, divortul pronuntându-se abia prin sentinta civila nr. 552/1987, hotarâre ramasa definitiva prin nerecurare în data de 27.03.1987, dar ca în cuprinsul contractului autentic de vânzare- cumparare s-a mentionat situatia reala a dobândirii apartamentului din banii proprii ai cumparatorului, dupa despartirea în fapt de sotia sa, desi au fost invocate în act si dispozitiile art. 30 din codul familiei. Prin întâmpinare - cerere reconventionala, pârâta a solicitat sa-i fie atribuita cota de 1/2 din apartament, pretinzând ca bunul în litigiu a fost dobândit în timpul casatoriei de catre pârâta cu fostul sau sot I.C.

Upload: sandamara

Post on 19-Jan-2016

503 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Iesirea Din Indiviziune Apartament

http://smtp.jurisprudentacedo.com/

Ieşire din indiviziune. Contribuţie exclusivă la dobândirea bunului comun de către unul din soţi după despărţirea în fapt

Prin sentinta civila nr. 3428/24.03.2009, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, a fost admisa actiunea formulata de reclamantele I.L. si I.A.E. în contradictoriu cu pârâta E.M.D., s-a constatat ca apartamentul situat în Ploiesti, astfel cum a fost achizitionat prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. x/29.11.1986, a fost dobândit cu contributia exclusiva a numitului I.C.; s-a constatat ca asupra apartamentului în litigiu, au calitatea de coindivizare: reclamanta I.A.E, în calitate de fiica a defunctului I..C., decedat la 25.09.2005 cu o cota de 3/4 si reclamanta I.L., în calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de 1/4; a atribuit reclamantelor în indiviziune apartamentul si a respins cererea reconventionala.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin cererea înregistrata sub nr. 3941/281/2008, reclamantele I.L si I.A.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta E.M.D. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra apartamentului situat în Ploiesti.

În motivarea actiunii reclamantele au aratat ca prin contractul de vânzare nr. x/29.11.1986, autorul acestora I.C. a dobândit apartamentul în litigiu, precizând ca la acea data desi era despartit în fapt de sotia sa, pârâta din prezenta cauza înca din data de 28.05.1986, divortul pronuntându-se abia prin sentinta civila nr. 552/1987, hotarâre ramasa definitiva prin nerecurare în data de 27.03.1987, dar ca în cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumparare s-a mentionat situatia reala a dobândirii apartamentului din banii proprii ai cumparatorului, dupa despartirea în fapt de sotia sa, desi au fost invocate în act si dispozitiile art. 30 din codul familiei.

Prin întâmpinare - cerere reconventionala, pârâta a solicitat sa-i fie atribuita cota de 1/2 din apartament, pretinzând ca bunul în litigiu a fost dobândit în timpul casatoriei de catre pârâta cu fostul sau sot I.C.

Pârâta a aratat ca în ultimii doi ani de convietuire cu fostul sau sot, au realizat economii de aproximativ 70.000 lei vechi si ca urma ca în anul 1986 sa achizitioneze un nou autoturism, iar la momentul plecarii din fostul domiciliu comun, fostul sot a luat toate bunurile din casa si sumele de bani existente, cu aceste sume de bani a achizitionat apartamentul în litigiu, apreciind ca fara aceste sume nici nu ar fi fost posibila achizitionarea respectivului bun, având în vedere ca între data despartirii în fapt - mai 1986 si noiembrie 1986 data cumpararii apartamentului a fost un interval de timp foarte scurt care nu i-ar fi permis fostului sau sot obtinerea unor venituri necesare achizitionarii apartamentului.

Dupa administrarea probatoriului încuviintat la solicitarea partilor, instanta a retinut ca desi, în continutul contractului de vânzare-cumparare prin care a fost

Page 2: Iesirea Din Indiviziune Apartament

dobândit imobilul în litigiu este înserata mentiunea ca desi i-au fost aduse la cunostinta cumparatorului I.C. prevederile art. 30 din codul familiei, acesta arata ca nu îi sunt aplicabile respectivele prevederi deoarece este despartit în fapt, se afla în divort cu sotia sa, iar cumpararea s-a facut din banii sai proprii, mentiune ce se coroboreaza cu continutul declaratiei autentice ce emana de la vânzatorul apartamentului în litigiu, care a declarat ca pretul integral al apartamentului - 87.000 lei a fost achitat de tatal reclamantei I.L., reclamanta care la data respectiva avea calitatea de concubina a cumparatorului I.C.De asemenea, instanta a mai retinut ca din analiza sentintei civile nr. 7394/05.09.1986 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, rezulta ca apartamentul ce a reprezentat fostul domiciliu comun al sotilor nu era achitat integral la data despartirii în fapt, astfel încât la masa de partaj au fost incluse si ratele si dobânzile apartamentului, situatie în care, instanta a apreciat ca este greu de crezut ca pârâta si fostul sau sot sa fi avut la acea data economii însumând o valoare de aproximativ trei ori mai mare decât valoarea bunurilor ce s-ar fi cuvenit fiecareia dintre parti în urma partajului, cu atât mai mult cu cât, pârâta din prezenta cauza nu a inclus la data promovarii actiunii de partaj cu fostul sau sot - 14.07.1986, o data relativ apropiata de data despartirii în fapt - mai 1986, printre bunurile solicitate si pretinsa suma de 70.000 lei cu titlul de economii comune.Evacuarea unui fost soţ din locuinţa proprietate comună în devălmăşie.

1.Evacuarea unui fost soţ din locuinţa proprietate comună în devălmăşie.

În cazul în care unul dintre foştii soţi exercită abuziv drepturile conferite de lege asupra locuinţei ce constituie bun comun, pentru a pune capăt acestui abuz, se poate solicita ieşirea din indiviziune printr-o acţiune de partaj bunuri comune.

Această soluţie se impune în considerarea calităţii de bun comun a apartamentului din care se solicită evacuarea.

Fiind o proprietate comună în devălmăşie, cei doi soţi sunt împreună proprietari asupra bunului, fără ca dreptul de proprietate să fie divizat pe cote părţi.

Soţii exercită împreună atributele dreptului de proprietate asupra apartamentului, astfel că nici dreptul de folosinţă nu poate fi divizat între aceştia.

În conformitate cu principiul egalităţii dintre soţi, aceştia administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele, potrivit art. 35 al.1 Cod. fam.

Decizia civilă nr.157/A/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 1658/2008 a Judecătoriei Vaslui a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta D. L. în contradictoriu cu D. G.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Vaslui a reţinut următoarele:

Părţile au fost căsătorite, iar prin sentinţa civilă nr. 2790/10.09.2007 s-a dispus desfacerea căsătoriei, din culpa comună a părţilor. Apartamentul situat în Vaslui,

Page 3: Iesirea Din Indiviziune Apartament

este proprietatea comună a părţilor, după cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 176/14l.02.2005. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că reclamanta nu a locuit în mod permanent în acest apartament. Dimpotrivă, până în luna februarie 2008 în acest apartament a desfăşurat o activitate comercială. Acest lucru s-a constatat şi din fotografiile depuse la dosarul cauzei. Nu s-a făcut dovada în cauză că pârâtul este o fire extrem de violentă, că pune în primejdie viaţa reclamantei şi a copilului, că îi interzice reclamantei să se folosească de bunul comun.

Dreptul de proprietate este ocrotit în mod egal de lege. Deposedarea, prin evacuare, se poate dispune doar în situaţii extreme când viaţa, sănătatea, exercitarea atributelor dreptului de proprietate sunt grav atinse. În apartamentul situat în Vaslui, nu locuieşte niciuna din părţi, astfel încât solicitarea reclamantei de evacuare a pârâtului, este neîntemeiată.

Având în vedere aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 30 Codul familiei şi ale art. 480Cod civil, instanţa de fond a respins acţiunea civilă formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţa a declarat apel D.L., considerând-o netemeinică.

Astfel, apelanta arată că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu a locuit în apartamentul proprietate comună din Vaslui, precum şi faptul că viaţa ei şi a copilului nu sunt puse în pericol din cauza violenţelor pârâtului.

Instanţa de fond a reţinut şi interpretat în mod greşit probele administrate, rezumându-se doar la o examinare a fotografiilor făcute în sufragerie, unde pârâtul a ridicat un zid despărţitor.

Intimatul a depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Nu s-a dovedit că intimatul este o fire violentă, iar apelanta a avut întotdeauna posibilitatea de a folosi oricare dintre apartamente, iar în prezent doreşte să folosească în mod exclusiv unul din apartamente pentru a-şi desfăşura activitatea profesională.

În ceea ce priveşte siguranţa copilului, intimatul arată că până în luna martie, acesta a locuit împreună cu el, neexistând nici un pericol pentru creşterea şi educarea lui.

Tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Soluţia de respingere a acţiunii civile formulată de reclamanta D. L. în contradictoriu cu pârâtul D. G. este legală şi temeinică, însă motivarea sentinţei este necorespunzătoare pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Page 4: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Din probele administrate rezultă, cu certitudine, faptul că apartamentul situat în Vaslui, este proprietatea comună a părţilor, precum şi faptul că căsătoria celor doi soţi a fost desfăcută prin divorţ.

Folosinţa în mod exclusiv a locuinţei ce constituie bun comun al soţilor poate fi luată de instanţă doar în condiţiile art. 6132 Cod pr.civ., deci numai în timpul procesului de divorţ, pe cale de ordonanţă preşedinţială. Aceasta constituie o măsură vremelnică cu privire la folosirea locuinţei, asemenea dispoziţii imperative neputându-se extinde la alte împrejurări sau situaţii.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată nu rezultă că cererea de evacuare a fost formulată pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, cu toate că s-a indicat la motivarea în drept a cererii art. 6132 Cod pr. civ.

Cu atât mai mult, după despărţirea soţilor prin divorţ, în urma unei hotărâri definitive şi irevocabile evacuarea unuia dintre soţi nu poate avea loc pe calea unei acţiuni de drept comun, în evacuare, cum este cazul cererii formulate de reclamantă.

Se poate dispune evacuarea pe motiv de convieţuire imposibilă doar între colocatari nu şi între coproprietari.

În cazul în care unul dintre foştii soţi exercită abuziv drepturile conferite de lege asupra locuinţei ce constituie bun comun, pentru a pune capăt acestui abuz, se poate solicita ieşirea din indiviziune printr-o acţiune de partaj bunuri comune.

De altfel, o astfel de acţiune există pe rolul Judecătoriei Vaslui.

Această soluţie se impune în considerarea calităţii de bun comun a apartamentului din care se solicită evacuarea.

Fiind o proprietate comună în devălmăşie, cei doi soţi sunt împreună proprietari asupra bunului, fără ca dreptul de proprietate să fie divizat pe cote părţi.

Soţii exercită împreună atributele dreptului de proprietate asupra apartamentului, astfel că nici dreptul de folosinţă nu poate fi divizat între aceştia.

În conformitate cu principiul egalităţii dintre soţi, aceştia administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele, potrivit art. 35 al.1 Cod. fam.

Acestea sunt motivele pentru care tribunalul a constatat că acţiunea formulată de reclamată, de evacuare a pârâtului dintr-un apartament bun comun, este inadmisibilă.

De aceea, cele reţinute de instanţa de fond cu privire la faptul că reclamanta nu a locuit în permanenţă în acest apartament sau că nu s-a făcut dovada că pârâtul este o fire violentă, nu au relevanţă în cauză. În condiţiile în care acţiunea

Page 5: Iesirea Din Indiviziune Apartament

formulată este inadmisibilă, nu este necesar să se mai cerceteze alte aspecte legate de fondul cauzei.

Faţă de cele arătate mai sus, tribunalul a constatat că apelul formulat este neîntemeiat şi prin urmare a fost respins în baza art. 296 Cod pr. civ.

Sistare indiviziune. Imposibilitatea partajării în natură a bunului imobil. Inadmsibilitate

Este real că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune şi că terenul aflat în proprietatea reclamantei îndeplineşte criteriul suprafeţei, fiind mai mare de 150 m.p., însă aceasta nu este suficient pentru a dispune ieşirea din indiviziune în natură, prin formarea de loturi, pentru că nu sunt îndeplinite celelalte criterii impuse de H.G. nr.525/27.06.1996 iar, în condiţiile în care suprafaţa reală a terenului este mai mică decât aceea menţionată în actele de proprietate ale părţilor, absolutizarea exerciţiului dreptului reclamantei ar avea ca revers negarea drepturilor celorlalţi titulari, situaţie de neconceput dar pe care reclamanta, tributară unei viziuni pro causa, determinată de interesul său exclusiv, înţelege să o ignore.

Cum nici una dintre părţi nu a solicitat atribuirea întregului imobil iar, pentru considerentele expuse, împărţeala sa în natură nu este posibilă, instanţa urmează să respingă cererea de partaj ca neîntemeiată." ( sentinţa civilă nr.2921/07.04.2005)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 08.07.2004, reclamanta E.H. a chemat în judecată pe pârâţii I.M., I.S., S.G. şi S.C. APOLODOR S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă totală de 420 m.p., situat în Bucureşti, str. A.V. nr.136, sector 2; stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea sa, în suprafaţă de 91,60 m.p. şi terenul proprietatea pârâtelor; obligarea pârâtei I.S. să dezafecteze gardul metalic şi gardul viu situate în apropierea casei reclamantei şi stabilirea unei servituţi de trecere pietonală, cu plată, pentru pârâţii S.G. şi P.M., mama acestuia, care domiciliază în apartamentul din spatele curţii imobilului. A solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.584 - 585 C.civ., art.616-619 C.civ., art.728 C.civ. şi ale art.1073.1077 C.civ, art.112 - 114 C.proc.civ., reclamanta arată că este proprietara unei cote indivize de teren în suprafaţă de 91,60 m.p., din terenul situat în Bucureşti, str.A.V. nr.136, sector 2, în suprafaţă totală de 420 m.p.

Ca modalitate concretă de ieşire din indiviziune propune ca terenul să fie împărţit în trei laturi, corespunzătoare cotelor indivize aflate în proprietatea părţilor, în faţa apartamentelor deţinute de fiecare, iar în ceea ce priveşte servitutea propune ca

Page 6: Iesirea Din Indiviziune Apartament

aceasta să fie stabilită pe mijlocul terenului aflat în indiviziune, respectiv pe lungimea acestui teren".

În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză topometrică.

Alăturat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 alin.(2) C.proc.civ., titlul de proprietate nr.19733/2 eliberat de Prefectura Municipiului Bucureşti la data de 22.03.2001.

Cerere timbrată cu suma de 171.000 lei, conform chitanţei nr.59005-018930/08.07.2004 emisă de CEC-Ag.Victoria 1. şi timbru judiciar de 3.000 lei.

În data de 10.08.2004 s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de pârâta I.S., prin care se arată că a vândut o cotă indiviză de 70 m.p., din cei 193,60 m.p. cotă indiviză proprietatea sa, numitei M.I.M., şi că gardurile metalic şi viu au fost edificate în anul 1979, cu acordul tuturor coproprietarilor de la acea dată.

A depus la dosar, în copie certificată: certificat de moştenitor S.114/1970 eliberat de Notariatul de stat sector 2 Bucureşti, privind pe defunctul V.F.; înscris sub semnătură privată intitulat declaraţie prin care la data de 13.02.1979 coproprietarii imobilului din str. A.V. nr.136 şi-au exprimat acordul la edificarea unui gard de sârmă; certificat de moştenitor nr.1253/1991 eliberat de Notariatul de stat sector 2 privind pe defunctul I.P.; act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3132/06.06.1966 la Notariatul de stat al Raionului 1 Mai Bucureşti. Ulterior, în data de 26.11.2004, a depus la dosar, în copie: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5465/18.12.1998, cu încheiere de rectificare nr.855/25.05.2000, schiţă imobil, contract de vânzare-cumpărare nr.5571 din 22.08.2003 încheiat cu S.C.Apolodor S.A.

Pârâtul S.G., prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.09.2004, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, solicitând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive arată că nu este proprietar asupra nici unei suprafeţe de teren din imobil, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului teren indiviz de 30 m.p. din suprafaţa totală de 384 m.p. şi construcţie fiind mama sa, P.M., care a dobândit imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1455/04.09.1996. Alăturat întâmpinării a depus şi cerere de arătare a titularului dreptului.

Arată că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, terenul aflat în proprietatea părţilor fiind terenul de sub construcţii şi, eventual, trotuar de vizitare, neputând face obiectul ieşirii din indiviziune.

În data de 02.09.2004 reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare prin care arată că pârâtul S.G. nu are calitate procesuală pasivă şi că înţelege să cheme în judecată pe mama acestuia, P. M..

Page 7: Iesirea Din Indiviziune Apartament

A arătat şi că suprafaţa totală a terenului proprietatea sa este de 182,90 m.p., conform titlului de proprietate nr.19732/2 şi 19733/2, corespunzător apartamentelor nr.1 şi 2 şi a precizat că nu solicită despăgubiri pentru cota parte din terenul ce va fi afectat servituţii de trecere pietonală pentru pârâţii P.M. şi S.C.Apolodor S.A., ce solicită a fi stabilită la limita dintre lotul ce va fi atribuit subsemnatei şi limita lotului pârâtei I. S."

Cu privire la ieşirea din indiviziune arată că solicită împărţirea în loturi pentru fiecare parte, mai puţin pentru pârâta P.M., al cărui teren se află sub construcţie şi care ocupă abuziv suprafaţa de 12,59 m.p. pe care sunt amplasate anexele oficiu şi w.c."

A depus la dosar, în copie: titlurile de proprietate nr.19732/2 şi 19733/2 din 22.03.2001; adresa nr.39166/23.07.2004 prin care Primăria sectorului 2 Bucureşti îi comunică faptul că depozitarea de materiale de construcţii nu face obiectul Legii nr.50/1991modif. şi o îndrumă ca, în cazul în care consideră că prin depozitarea respectivelor materiale îi este încălcată proprietatea, să se adreseze instanţei de judecată; adresa nr.38634;41320/12.08.2004 a Primăriei sectorului 2 Bucureşti prin care se comunică reclamantei că suprafaţa de teren de 30 m.p. aflaţi în proprietatea pârâtei P. este mai mică decât suprafaţa locuinţei, de 42,59 m.p., fapt ce constituie o anomalie, schiţă de plan.

O nouă cerere precizatoare, intitulată notă explicativă privind apărările formulate" este depusă de reclamantă pentru termenul din 11.11.2004, însoţită de fişa bunului imobil, plan de amplasament şi certificat de moştenitor privind pe defunctul E.I., prin care se arată că suprafaţa construită aflată în proprietatea sa este de 59,43 m.p. diferenţa până la 182,90 m.p. fiind teren curte, rezultând că este proprietara unui procent de 44\% din suprafaţa totală a imobilului.

În şedinţa publică de la 09.09.2004, instanţa a dispus scoaterea din cauză a pârâtului S.G. şi introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a titularului dreptului, P.M., prezentă personal la termenul de judecată.

La acelaşi termen de judecată au fost discutate probele, fiind încuviinţată administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză topometrică având ca obiective identificarea terenului care constituie curtea imobilului, cu propuneri de lotizare, pentru reclamantă şi proba cu înscrisuri pentru pârâta P.M., dispunând instrumentarea unei adrese către S.C.APOLODOR S.A. pentru a se comunica situaţia juridică a terenului care constituie curtea imobilului din str.A. V. nr.136, sector 2.

În data de 01.10.2004, pârâta P. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, arătând că părţile nu deţin în proprietate decât terenul de sub construcţii. În ipoteza în care din probele administrate ar rezulta că părţile deţin în proprietate mai mult teren decât cel construit, să se constate că sunt în indiviziune forţată, prin ieşirea din indiviziune contravenindu-se normelor impuse prin Legea nr.50/1991, cu consecinţa

Page 8: Iesirea Din Indiviziune Apartament

obstrucţionării accesului celorlalţi proprietari precum şi a maşinilor de intervenţie în caz de necesitate.

Totodată, a depus cerere de intervenţie forţată a numitului R.A., solicitând obligarea acestuia la desfiinţarea gardului amplasat ilegal pe terenul în litigiu.

La termenele din 07.10.2004 şi 11.11.2004, instanţa a dispus completarea obiectivelor expertizei cu stabilirea servituţii de trecere pietonală, dacă este posibilă stabilirea acesteia şi, ulterior, cu precizarea distanţei la care se află gardul a cărui desfiinţare se solicită faţă de locuinţa reclamantei.

În data de 08.11.2004 a depus la dosar întâmpinare R.A. care a solicitat respingerea cererii de intervenţie forţată ca tardiv formulată în raport de dispoziţiile art.57 alin.(2) C.proc.civ. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată susţinând că are calitatea de proprietar, în indiviziune, asupra imobilului din str. A. V. nr.138, imobil strict delimitat de cel aflat la numărul 136, asupra căruia poartă prezentul litigiu.

Excepţia tardivităţii cererii de intervenţie forţată a fost admisă de instanţă în şedinţa publică de la 09.12.2004, când s-a dispus scoaterea din cauză a intervenientului forţat.

Expertiza tehnică topografică a fost efectuată şi depusă la dosar în data de 01.03.2005, expertul constatând că suprafaţa reală a parcelei imobilului este de 418 m.p., mai mică decât aceea rezultată din însumarea suprafeţelor menţionate în actele de proprietate, de 467,97 m.p., din care suprafaţă construită 244 m.p. şi suprafaţa curţii interioare de 174 m.p.

Totodată, expertul a constatat că imobilul este delimitat perimetral de clădiri şi nu are front la calea publică, trecerea locatarilor spre calea publică făcându-se pe aleea de deservire a imobilului de la nr.138 şi pe teritoriul acestuia, fără ca în actele de proprietate ale părţilor litigante să existe vreo referire în acest sens.(fila 3, pct.02.02 şi fila 5, lit.d din raportul de expertiză).

Expertiza a concluzionat că imobilul nu dispune de suficient teren pentru a fi dezmembrat în loturi individuale, iar poziţia fiecărei părţi din clădire deţinută de fiecare locatar nu permite o astfel de divizare", neputându-se propune variante de lotizare, situaţie faţă de care nu se poate stabili nici o servitute de trecere pietonală. (fila 5 din raportul de expertiză, fila 117 din dosar)

Împotriva concluziilor expertizei a formulat obiecţiuni reclamanta (obiecţiuni susţinute oral în şedinţa publică de la 31.03.2005 şi formulate în scris şi alăturate concluziilor scrise depuse prin serviciul registratură), susţinând că expertul nu a făcut decât să legalizeze abuzurile practicate de pârâţi, nu a solicitat înscrisurile deţinute de toţi proprietarii şi nu a coroborat înscrisurile existente cu schiţele anexă, concluzionând greşit că imobilul nu dispune de suficient teren pentru a fi

Page 9: Iesirea Din Indiviziune Apartament

dezmembrat în loturi individuale, concluzie care nu poate fi exprimată de către un expert tehnic care a fost investit tocmai cu lotizarea individuală".

În opina reclamantei, expertul avea obligaţia profesională de a interveni cu corecţii geometrice specifice în vederea lotizării, situaţie la care acesta nu s-a conformat".

O altă critică vizează faptul că expertul nu a făcut nici o referire la gardul existent pe teren, gard edificat fără acordul reclamantei şi care ar obstrucţiona linia mediană a curţii.

Obiecţiunile formulate de reclamantă au fost apreciate de instanţă ca neîntemeiate întrucât, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, fila 2, expertul a avut în vedere actele de proprietate depuse la dosar, situaţia reflectată de actele de proprietate fiind expusă la punctul 02.01 din expertiză.

Existenţa unor neconcordanţe între actele de proprietate ale părţilor şi situaţia din teren a fost evidenţiată de expert, care a subliniat faptul că suprafaţa reală a imobilului este mai mică iar a propune corecţii în sensul dorit de reclamantă, respectiv al diminuării suprafeţelor de teren menţionate în actele de proprietate ale pârâţilor în raport de schiţe (cu referire directă la titlul de proprietate al pârâtei Ioniţă Maria şi schiţele de plan depuse la dosar de părţi, în sensul că suprafaţa de teren menţionată în actul autentic este mai mare decât aceea reală, trecută în schiţă), excede competenţei expertului.

Pentru a ajunge la concluzia că nu se poate realiza o lotizare, expertul a avut în vedere situaţia întregii parcele, edificată cu clădirii de locuit, pe care a analizat-o în raport de criteriile înscrise în Regulamentul general de urbanism privind dimensiunile minime ale loturilor de teren destinate construcţiilor, aşa cum sunt enumerate la Capitolul V, litera C din raportul de expertiză, aspect cu privire la care reclamanta nu a avut obiecţiuni.Faptul că, aşa cum rezultă din extrasele din presă anexate de reclamantă notelor de concluzii scrise, între părţi există o stare conflictuală ce a degenerat în plângeri penale, nu justifică pronunţarea unei hotărâri cu neobservarea dispoziţiilor legale.

Este real că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune şi că terenul aflat în proprietatea reclamantei îndeplineşte criteriul suprafeţei, fiind mai mare de 150 m.p., însă aceasta nu este suficient pentru a dispune ieşirea din indiviziune în natură, prin formarea de loturi, pentru că nu sunt îndeplinite celelalte criterii impuse de H.G. nr.525/27.06.1996 iar, în condiţiile în care suprafaţa reală a terenului este mai mică decât aceea menţionată în actele de proprietate ale părţilor, absolutizarea exerciţiului dreptului reclamantei ar avea ca revers negarea drepturilor celorlalţi titulari, situaţie de neconceput dar pe care reclamanta, tributară unei viziuni pro causa, determinată de interesul său exclusiv, înţelege să o ignore.

Page 10: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Cum nici una dintre părţi nu a solicitat atribuirea întregului imobil iar, pentru considerentele expuse, împărţeala sa în natură nu este posibilă, instanţa urmează să respingă cererea de partaj ca neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată şi cererea de stabilire a servituţii de trecere.În ceea ce priveşte cererea de desfiinţare a gardului de metal şi a gardului verde, instanţa reţine, pe de o parte, că faptul edificării acestora în curtea comună cu acordul tuturor coproprietarilor imobilului la data de 13.02.1979 nu a fost contestat de reclamantă şi, pe de altă parte, faptul că, în condiţiile în care curtea este în coproprietate indiviză, reclamanta nu făcut dovada că existenţa gardurilor îi stânjeneşte exercitarea dreptului de proprietate sau îi lezează interesele legitime, ci a solicitat, pur şi simplu, desfiinţarea lor, împrejurare faţă de care şi acest capăt de cerere se priveşte ca neîntemeiat.

http://smtp.jurisprudentacedo.com/Sistare-indiviziune.-Imposibilitatea-partajarii-in-natura-a-bunului-imobil.-Inadmsibilitate.html

Respectarea principiului partajarii in natura.

Bun imobil ce poate fi impartit in doua unitati locative cu independenta

functionala. Partajarea rezulta din aspectele tehnice retinute de catre

experti. Motivul ca partile nu se inteleg si astfel nu ar fi posibila

coabitarea nu poate conduce la incalcarea principiului partajarii in natura

a bunurilor. Acest principiu are intaietate chiar daca unul dintre

coproprietari a adus anumite imbunatatiri imobilului.

Prin decizia civila nr.203/2009, pronuntata în dosarul nr. 6526/110/2007

al Tribunalului Bacau a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâta

N.V.I..F. împotriva sentintei civile nr. 8727/14.12.2005 pronuntata de

Judecatoria Bacau în dosarul nr. 8426/2003 în contradictoriu cu intimata-

reclamanta A.D., având ca obiect partaj judiciar.

A fost schimbata în parte sentinta civila apelata cu privire la valoarea

apartamentului, compunerea si valoarea loturilor, valoarea sultei. S-a constatat ca

valoarea apartamentului este de 152680,20 lei în loc de 135966,10 lei. A fost

înlaturat din dispozitivul sentintei civile apelate mentiunile privind atribuirea

întregului apartament în lotul reclamantei si a fost atribuit în lotul acesteia

încaperile 1, 2, 3, 6, 9, logic 10, boxa în valoare totala de 84195,93 lei din

Page 11: Iesirea Din Indiviziune Apartament

apartamentul situat în Bacau str. Aleea Parcului nr. 29, ap. 1 (identificata prin

contur portocaliu în schita nr. 2 din varianta 3 a expertizei E. A. efectuata în apel).

S-a constatat ca valoarea lotului nr. 1 este de 87161,41 lei.

A fost atribuit în lotul nr. 2 pârâtei si încaperile 4, 5, 7, 8 si 11, balcon 12, 13, boxa

în valoare totala de 68484,52 lei din apartamentul situat în Bacau str. A.P. nr...,

ap... (identificat prin contur verde în schita nr. 2 din varianta 3 a expertizei E.A.

efectuata în apel). S-a constatat ca valoarea lotului nr. 2 este de 71.000,72 lei.

A fost obligata reclamanta sa plateasca pârâtei 8080,22 lei sulta. Au fost

mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate. Au fost compensate

cheltuielile de judecata în apel. În motivarea deciziei, instanta de apel a aratat ca:

Prin sentinta civila nr. 8727/14.12.2005 Judecatoria Bacau a admis în principiu si în

fond cererea principala formulata de reclamanta A.D. împotriva pârâtei N.V., a

admis în principiu si în fond, în parte cererea conexa formulata de N.V. si cererea

reconventionala formulata de A.D.;

A constatat ca dupa defunctii H.C. si H.M. au ramas ca mostenitori N.I.V.F. si A.D. în

calitate de descendenti de gradul I cu o cota de ? fiecare. A constatat compunerea

masei succesorale si faptul ca reclamanta A.D.  a adus la apartamentul din

Bacau str. A.P. nr... ap..., urmatoarele îmbunatatiri: practicarea unei a

doua iesiri din locuinta prin balcon, montat baterii noi la obiectele

sanitare si bucatarie.

A respins capatul de cerere privind  raportarea la masa succesorala a sumei de

1200 dolari SUA reprezentând chirie si capatul de cerere referitor la cheltuielile de

întretinere formulate de reclamanta A.D.

A respins capatul de cerere referitor la îmbunatatiri formulat de pârâta N.V. A

dispus iesirea din indiviziune prin atribuirea de loturi si a obligat reclamanta sa

plateasca pârâtei suma de 677076925 lei (ROL) cu titlu de sulta. Pentru a pronunta

aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin încheierea de admitere în principiu pronuntata la 30.06.2004 instanta a admis

în principiu în totalitate cererea principala formulata de A.D. si în parte cererea

conexa formulata de N.V. si cererea reconventionala formulata de A.D., a constatat

Page 12: Iesirea Din Indiviziune Apartament

deschisa succesiunea ramasa dupa defunctii H.C. si H.M., a constatat calitatea de

succesori a partilor si cota fiecaruia, precum si masa succesorala.

S-a constatat ca reclamanta A.D. a adus îmbunatatiri la apartamentul situat în

Bacau str. Aleea Parcului nr. 29, ap. 1, s-a respins capatul de cerere privind

raportarea la masa succesorala a sumei de 1200 SUA reprezentând chirie si

capatul de cerere referitor la cheltuielile de întretinere formulata de reclamanta

A.D. S-a respins capatul de cerere referitor la îmbunatatiri formulat de pârâta-

reclamanta N.V. S-a luat act de renuntarea reclamantei-pârâte A.D. la judecarea cu

numitul N.V.E.. S-a luat act de renuntarea pârâtei reclamante N.V. la cererea de

partajare a suprafetelor de 20 ha teren arabil si 0,50 teren padure situat în comuna

Izvoru Berheciului.

În cauza s-au efectuat expertize specialitatea constructii, bunuri mobile si metale

pretioase, bunurile ce compun masa de partaj fiind evaluata astfel: - apartamentul

– fara valoarea îmbunatatirilor efectuate de reclamanta-pârâta la suma de

1.359.661.000 lei (ROL); - bunurile mobile – 32.720.000 lei (ROL); - bijuteriile –

22.096.850 lei. Nu s-a retinut valoarea de 500.000 lei reprezentând un lant cu ceas

cu încuietoare (fila 121) deoarece nu s-a retinut acest bun în masa de partaj si de

asemenea inelul din aur cu dragon a fost retinut la valoarea de 6.300.000 lei

calculata la o greutate de 14 g întrucât desi reclamanta a declarat ca greutatea

acesteia este de 10 g nu l-a prezentat expertului desi bunul se afla în posesia fiului

sau, diferenta de valoare fiindu-i astfel imputabila.

În temeiul art. 728 Cod civil si art. 6735 C.p.c. s-a dispus iesirea partilor

din starea de indiviziune cu privire la întreaga masa de partaj mai putin

imobilul situat în Botosani, str. P. R. nr. ... a carei partajare s-a disjuns de

restul cauzei întrucât nici una din parti nu doreste atribuirea în lotul sau

a bunului respectiv, acesta urmând a se vinde prin buna învoiala de catre

parti sau de catre executorul judecatoresc.

În ce priveste atribuirea loturilor instanta a facut aplicarea art. 6739 C.p.c.

astfel  bunul imobil a fost atribuit partii care a efectuat îmbunatatiri,

partajarea bunurilor mobile s-a facut în mod aleatoriu; respectându-se si

vointa partilor, în ce priveste bijuteriile s-a avut în vedere posesia si

optiunea partilor.

Page 13: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Au fost compensate cheltuielile de judecata reprezentând taxa de timbru, timbru

judiciar si onorariu expert tinându-se seama si ca unele cereri au fost admise

partial iar la altele s-a renuntat la judecata.

Împotriva sentintei a declarat apel pârâta-reclamanta NV.I.F. pentru urmatoarele

considerente: - gresit instanta de fond i-a respins cererea reconventionala privind

îmbunatatirile aduse apartamentului si de asemenea în mod gresit i-a respins

proba cu martori solicitata pentru dovedirea cererii reconventionale. -

apartamentul a fost evaluat gresit deoarece pe piata libera valoarea acestuia este

de peste 200000 lei (RON) iar din relatiile furnizate de agentiile de intermediere

din zona rezulta ca valoarea de piata a apartamentului este cu mult peste 2

miliarde de lei - în cel mai rau caz apartamentul se putea atribui în natura

ambelor parti deoarece are doua intrari si este comod partajabil în

natura.

Prin cererea înregistrata la dosarul la 03.03.2006 apelanta a aratat ca: - sentinta

civila nr. 8727/14.12.2005 nu a retinut urmatoarele bunuri: cont la Banca Populara

Româna în valoare de 22734462 lei (ROL),  despagubirile în valoare de 39000000

lei (ROL) din procesul înaintat soferului vinovat de producerea accidentului în urma

caruia autoarea partilor a decedat, imobilul si terenul situat în municipiul Botosani;

- s-a încalcat principiul continuitatii completului de judecata; - bunurile au fost

împartite preferential, în avantajul reclamantei, fara a tine seama de necesitatile

partilor, atribuind reclamantei si ceea ce aceasta a recunoscut ca nu exista; -

martorii reclamantei au declarat mincinos deoarece nu cunosteau casa parintilor.

Tribunalul Bacau prin decizia civila nr. 471/15.12.2006 pronuntata în dosarul nr.

634/2006 a respins apelul ca nefondat.

Prin decizia civila nr. 931/07.11.2007 Curtea de Apel Bacau a admis

recursul promovat de pârâta N.V.I.F., a casat decizia civila nr. 471/15.12.2006 si a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacau retinând

cainstanta nu a dat dovada de rol activ pentru a lamuri optiunea partilor si a

verifica în privinta lotizarii respectarea întocmai a dispozitiilor cuprinse si stabilite

prin încheierea de admitere în principiu, ca se impune refacerea raportului de

expertiza cu efectuarea unei   propuneri de lotizare în natura a

apartamentului ,  ca la solutionarea motivului de apel referitor la împartirea

bijuteriilor instanta nu a avut în vedere ca  lotizarea expertului nu face vorbire

Page 14: Iesirea Din Indiviziune Apartament

de vointa partilor iar reclamanta nu a solicitat sa-i fie atribuite în lot

toate bijuteriile aflate în posesia sa.

Cauza a fost înregistrata în apel pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 6526/110/2007.

În rejudecarea apelului s-a dispus efectuarea expertizei tehnice specialitatea

constructii. Analizând actele si lucrarile dosarului s-a retinut urmatoarele: În

sistemul procesual civil român respectarea principiului continuitatii

presupune ca hotarârea sa fie pronuntata de judecatorii care au luat

parte la dezbaterea în fond a pricinii.

În speta acest principiu a fost respectat, sentinta apelata fiind pronuntata de

acelasi judecator care la data de 07.12.2005 a luat parte la dezbaterea în fond a

pricinii. În ceea ce priveste imobilul din Botosani, în mod corect, în aplicarea

prevederilor art. 67311 C.p.c. privind vânzarea la licitatie în cazul în care nici unul

dintre coproprietari nu cere atribuirea, instanta a dispus disjungerea prin

încheierea din 07.12.2005 în conditiile în care, astfel cum s-a consemnat în

încheiere, nici una dintre parti nu a solicitat atribuirea în lot a acestui imobil

iar  cauza se afla în stare de judecata cu privire la celelalte cereri formulate de

parti.

Apelul declarat de pârâta priveste nelegalitatea si netemeinicia încheierii de

admitere în principiu din 30.06.2004 cu privire la solutionarea cererii sale având ca

obiect îmbunatatiri aduse imobilului bun succesoral si administrarea probei cu

martori pe care a formulat-o în sustinerea acestei cereri, neretinerea la masa

succesorala a sumei de 22732462 lei (ROL) aflata într-un cont al defunctei la Banca

Populara Româna si a despagubirilor în suma de 39000000 lei (ROL) din procesul

desfasurat ca urmare a decesului autoarei partilor într-un accident de circulatie.

Potrivit dispozitiilor art. 6738 C.p.c. în forma în vigoare la data pronuntarii

încheierii de admitere în principiu anterior modificarii aduse prin O.U.G. nr.

65/09.09.2004, încheierea prevazuta de art. 6736 al. 1 C.p.c. poate fi atacata cu

apel mai înainte de pronuntarea hotarârii, nemaiputând fi supusa apelului cu

hotarârea asupra fondului în ceea ce priveste masa bunurilor supuse împartelii.

Atâta vreme cât pârâta reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva

încheierii din 30.06.2004 cu privire la compunerea masei succesorale si

îmbunatatirile aduse imobilului bun succesoral nu mai poate valorifica aceste critici

Page 15: Iesirea Din Indiviziune Apartament

pe calea de atac a apelului îndreptata împotriva hotarârii pronuntata asupra

fondului.

În aplicarea principiului înscris în art. 741 Cod civil la formarea si

compunerea loturilor trebuie sa se dea fiecarui copartas pe cât se poate

aceeasi cantitate de mobile si imobile. Apelanta a criticat sentinta apelata sub

aspectulmodului de împartire a bijuteriilor.

Expertiza de specialitate efectuata la judecata în prima instanta

evidentiaza posesia exercitata de parti asupra acestor bunuri iar lotizarea

dispusa de instanta are în vedere acest criteriu. Motivele de apel nu se

concretizeaza sub aspectul optiunii pârâtei – reclamante privind lotizarea

bijuteriilor, acesta neprecizând bunurile pe care le solicita în lotul sau.

Singurul aspect concret se refera la siragul de perle naturale, apelanta

aratând ca au fost atribuite reclamantei desi acesta a sustinut ca nu au

existat. În acest context singura care ar putea invoca vatamarea

decurgând din atribuirea unui bun care nu exista este reclamanta or

aceasta nu a înteles sa declare apel.

Bunurile supuse partajului se evalueaza la valoarea de circulatie din momentul

partajului. Prin expertiza tehnica specialitatea constructii efectuata în apel s-a

stabilit pentru apartamentul bun succesoral o valoare de circulatie de 152680,20

lei (RON) care nu a fost contestata de parti.

În consecinta urmeaza a retine aceasta valoare de circulatie în loc de 135966,10

lei cât s-a retinut prin sentinta apelata. În principiu împarteala se face în natura iar

inegalitatea loturilor se compenseaza prin sulte. În privinta apartamentului din

Bacau str. A.P nr... ambele parti au formulat cereri de atribuire, apelanta

solicitând partajarea în natura în doua loturi iar intimata atribuirea în

totalitate a acestui bun.

Din expertiza tehnica întocmita de expert Enica Aurel rezulta ca apartamentul

în litigiu este partajabil în natura, putând rezulta doua locuinte

evidentiate în schita nr. 2 a raportului de expertiza cu posibilitatea

realizarii din punct de vedere tehnic a instalatiilor necesare ambelor

locuinte.

Page 16: Iesirea Din Indiviziune Apartament

În acelasi sens sunt si concluziile expertului parte H.C. pentru apelanta-pârâta. În

ceea ce-l priveste pe expertul parte L.F. pentru intimata-reclamanta acesta

precizeaza ca apartamentul nu este comod partajabil în natura  însa din cuprinsul

raportului rezulta ca aceasta concluzie se întemeiaza nu pe considerente

de ordin tehnic ci pe dezacordul intimatei cu privire la împartirea în

natura a apartamentului aceasta fiind o solutie oneroasa.

Având în vedere propunerea de lotizare în natura a apartamentului astfel

cum rezulta din expertiza tehnica efectuata în apel de expert E.A. s-a

retinut ca cererea apelantei privind împartirea acestui bun în doua unitati

locative distincte este întemeiata.

În consecinta, vazând si prevederile art. 296 C.p.c., a fost admis apelul si a fost

schimbata în parte sentinta apelata cu privire la valoarea apartamentului,

compunerea si valoarea loturilor, valoarea sultelor. S-au mentinut celelalte

dispozitii ale sentintei apelate. Cheltuielile de judecata efectuate de parti în apel

au fost compensate în temeiul art. 276 C.p.c., având în vedere dubla calitate a

acestora în procesul de partaj.

Împotriva deciziei a promovat recurs reclamantul care a criticat nelegalitatea

hotarârii atacate, invocând în esenta, faptul ca solutia instantei de apel este

rezultatul unei interpretari eronate a probelor administrate în cauza, a dispozitiilor

legale aplicabile si a situatiei de fapt existente în cauza. Astfel, instanta de apel nu

a avut în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate de expertul E.A., potrivit

careia apartamentul în litigiu nu poate fi partajat în natura. Totodata, instanta de

apel nu a dat eficienta dispozitiilor art. 673 indice 6 Cod pr. civila în sensul de a

solicita expertului sa precizeze daca bunul supus împarteli este comod partajabil în

natura si în ce mod anume. Astfel, nu s-a precizat în concret componenta fiecarui

spatiu locativ rezultat urmare a împartelii, suprafetele minimale necesare,

modificarile constructive ce se impun pentru crearea celor 2 suprafete locative,

dificultatile si costurile modificarilor.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele: Motivul de

recurs privind interpretarea eronata a probelor administrate nu se încadreaza în

motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.1-9 Cod procedura civila, pct. 10,

11 ale art. 304 Cod pr. civila referitoare la aprecierea eronata a probelor

administrate fiind abrogate prin O.U.G.nr.138/2000, considerent pentru care acesta

Page 17: Iesirea Din Indiviziune Apartament

urmeaza a fi înlaturat ca nefondat. În ce priveste motivele de recurs referitoare la

încalcarea dispozitiilor art.673 indice 6 si indice 10 Cod pr. civila, instanta

apreciaza, ca acestea sunt, de asemeni, nefondate. Din lucrarile dosarului, rezulta

ca instanta de apel, în virtutea rolului activ prin dispozitiile art.129 al.5 Cod pr.

civila, a dispus efectuarea de expertize tehnice (expert E.A., respectiv H.C.), a

suplimentului la expertizele efectuate, urmare a obiectiunilor partilor, probe de

natura sa clarifice posibilitatea partajarii în natura a apartamentului în litigiu, a

spatiilor locative ce se pot creea urmare a lotizarii, modificarile constructive ce se

impun, posibilitatea realizarii tehnice a instalatiilor necesare ambelor fonduri

locative. În contextul anterior aratat, nu pot fi retinute motivele de recurs conform

carora, instanta de apel nu a dat eficienta dispozitiilor art.673 indice 6, si indice 10

C.pr. civila, cu atât mai mult cu cât, expertizele efectuate în cauza, si, suplimentul

la expertiza, au fost încuviintate de instanta de apel în considerarea art.6736 Cod

pr. civila, iar la atribuirea loturilor a avut în vedere dispozitiile art 67310 al.1

coroborat cu art.6739 Cod pr. civila. Mai mult, din hotarârea atacata, în speta,

rezulta ca, instanta de apel, a procedat la o corecta aplicare a dispozitiilor art.741

Cod civil potrivit carora „la formarea si compunerea loturilor, trebuie sa se dea în

fiecare parte, pe cât se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi

sau de creante de aceeasi natura sau valoare”, evitându-se pe cât posibil

îmbucatatirea peste masura a eritajelor.

Ori, în cauza, se retine ca, partile au o cota-egala la masa succesorala, sunt

îndrituite în mod egal la atribuirea în natura a eritajului, iar potrivit

expertizelor din imobilul supus împartelii pot fi create doua unitati

locative separate, cu independenta functionala. Împrejurarea invocata de

recurenta conform careia apartamentului nu este comod partajabil în natura si

crearea a doua unitati locative distincte ar presupune lucrari suplimentare de

constructie si amenajari imposibil de realizat (conform expertului parte F. L.) nu

este de natura sa excluda un erede de la dreptul sau de atribuire în natura a cotei-

parti ce i se cuvine din succesiune; pe de alta parte, sustinerile recurentei privind

imposibilitatea realizarii unor lucrari de amenajare suplimentare sunt infirmate de

însesi concluziile expertizelor efectuate în cauza, conform carora realizarea a doua

spatii locative separate necesita lucrari minime, ce nu comporta costuri

substantiale. Este de retinut, totodata, din probele administrate ca, însasi

recurenta, a avut amenajat ca spatiu distinct, în apartamentul în litigiu, compus

din 4 camere, dependinte, boxa si 2 balcoane, un magazin ce a functionat în

Page 18: Iesirea Din Indiviziune Apartament

perioada 1992-2002, împrejurare de natura sa confirme concluziile expertilor H. si

E., potrivit carora imobilul poate fi partajat comod în natura. Având în vedere cele

anterior mentionate, apreciind ca, instanta de apel a facut o corecta aplicare a

dispozitiilor art.6736, art.67310 Cod pr. civila (invocate de recurenta) si a art.741

Cod civil, în temeiul art.312 1Cod procedura civila urmeaza a se respinge ca

nefondat recursul.

http://www.partaje-avocati.ro/partaje/partaj-succesoral/respectarea-principiului-

paratajarii-in-natura.htm

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Partaj de bunuri comune. Constituirea masei bunurilor comune. Bun dobândit de unul din soţi prin moştenire. Transformarea bunului propriu

dobândit prin moştenire în bun comun al ambilor soţi. Condiţii.Nr: -/2006 (10.05.2005)

Instanta: Tribunalul VasluiContinut

Partaj de bunuri comune. Constituirea masei bunurilor comune. Bun dobândit de unul din soţi prin moştenire. Transformarea bunului propriu dobândit prin moştenire în bun comun al ambilor soţi. Condiţii. Toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepţia celor prevăzute de art. 31 Codul familiei, se prezumă ca sunt bunuri comune ale ambilor soţi, de la data dobândirii lor. În principiu, participarea soţului neproprietar la îmbunătăţirile sau reparaţiile ce se fac unui imobil bun propriu al celuilalt soţ nu duce la schimbarea naturii juridice a bunului şi deci nu-l transformă din bun propriu în bun comun. În situaţia în care lucrările efectuate în timpul căsătoriei asupra imobilului respectiv, l-au transformat în aşa măsură încât el a devenit un bun deosebit de cel iniţial, acesta trebuie considerat ca fiind dobândit în timpul căsătoriei, fiind bun comun în sensul art. 30 din Codul familiei. Prin sentinţa civilă nr. 166/25 mai 2004, Judecătoria Murgeni (Chiosa Liviu) a admis acţiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantă şi a constatat că masa de împărţit se compune din casă de locuit, terenul aferent acesteia, terenul dobândit de soţul pârât prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 reţinându-se o cotă de contribuţie a reclamantei de 80 % şi a pârâtului de 20 % la dobândirea bunurilor comune. Investit cu apelul pârâtului şi suplimentând probele, Tribunalul Vaslui a schimbat în parte sentinţa pronunţată de judecătorie (decizia civilă nr. 78/05.04.2005) în sensul că a scos din masa bunurilor comune terenul aferent construcţiei şi terenul înscris în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului. A rezultat din probe că pârâtul a dobândit prin moştenire o casă şi terenul aferent. Casa fiind în stare avansată de degradare la data dobândirii a fost

Page 19: Iesirea Din Indiviziune Apartament

demolată şi cei doi soţi au construit o casă nouă, acest imobil fiind considerat bun comun şi inclus în masa de împărţit. Terenul aferent casei (dobândit prin moştenire) cât şi cel reconstituit pârâtului conform Legii 18/1991 este bun propriu al acestuia, situaţie recunoscută chiar şi de reclamantă, astfel că instanţa de fond greşit l-a inclus în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.Hotărârea primei instanţe a fost schimbată şi în ce priveşte contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor comune. Din probele dosarului s-a reţinut că părţile au o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune. Deşi reclamanta a fost salariată şi pârâtul a realizat venituri, exercitând meseria de tâmplar.http://www.spete.info/jurisprudenta-obiect/partaj-de-bunuri-comune-constituirea-masei-bunurilor-comune-bun-dob%C3%A2ndit-de-unul-din-so%C5%A3i-prin-mo%C5%9Ftenire-transformarea-bunului-propriu-dob%C3%A2ndit-prin-mo%C5%9Ftenire-%C3%AEn-bun-comun-al-ambilor-so%C5%A3i-condi%C5%A3ii-3207/

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Partaj bunuri comune. Contributie inegala la dobandirea bunurilor comune. Criterii pentru formarea si atribuirea loturilor.

Nr: 546 (12.10.2006)Instanta: Tribunalul Vrancea

ContinutDomeniu: partajNr/data: 546/12.10.2006Decizie civilaAutor:Tribunalul Vrancea, sectia civilaPartaj bunuri comune. Contributie inegala la dobandirea bunurilor comune. Criterii pentru formarea si atribuirea loturilor. Potrivit art.30 codul familiei ,,bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soţilor”. Textul instituie şi o prezumţie relativă de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. Cota propriu zisă ce se cuvine din devălmăşie fiecăruia dintre soţi se stabileşte pe baza contribuţiei efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie. Această contribuţie nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuţie pe întreaga durată a căsătoriei. Ori, prin probele administrate în cauză rezultă că pe durata căsătoriei părţilor reclamanta a avut o contribuţie financiară şi casnică superioară, contribuţia pârâtului fiind sporadică, necuantificabilă şi constând prioritar în activitate gospodărească. Cu privire la atribuirea imobilului, instanţa reţine că au fost încălcate prevederile art.6739 cod procedură civilă. Astfel, la formarea şi atribuirea loturilor instanţa de fond nu a ţinut seama de domiciliul şi ocupaţia părţilor, precum şi de faptul că reclamanta locuieşte de mai mulţi ani în Italia, perioadă în care pârâtul a locuit în mod continuu în apartamentul în litigiu, pe care l-a întreţinut şi a suportat cheltuielile curente. Astfel fiind, tribunalul a admis recursurile, a modificat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa, iar în rejudecare a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul în litigiu cu o contribuţie de 75% reclamanta şi 25% pârâtul. Având în vedere particularitatea situaţiei părţilor, respectiv dovada

Page 20: Iesirea Din Indiviziune Apartament

mare de timp de când reclamanta nu a mai locuit în apartament, faptul că aceasta este stabilită în străinătate, dar şi contribuţia continuă a pârâtului la întreţinerea curentă a imobilului, a atribuit pârâtului apartamentul situat în Focşani, Aleea 1 Iunie, jud.Vrancea.

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

I. Chiar dacă s-a solicitat partajarea bunurilor comune în cote egale, nu înseamnă că, în situaţia dovedirii unei cote mai mari de către unul din soţi, instanţa nu poate reţine o cotă mai mare pentru acesta întrucât

pentru constatarea unei cote mai mari nuNr: (30.09.2008)

Instanta: Tribunalul Dolj - Sectia Minori si FamilieContinut

I. Chiar dacă s-a solicitat partajarea bunurilor comune în cote egale, nu înseamnă că, în situaţia dovedirii unei cote mai mari de către unul din soţi, instanţa nu poate reţine o cotă mai mare pentru acesta întrucât pentru constatarea unei cote mai mari nu trebuie formulată o cerere expresă. În acest sens este şi decizia civilă nr. 1738/1978 a fostului Tribunal Suprem, unde se arată „La determinarea cotelor ce se cuvin soţilor din bunurile comune, instanţa nu trebuie să pornească de la prezumţia că fiecare soţ are dreptul la o cotă invariabilă de 50%, ci urmează să stabilească în concret, pe bază de probe, care este întinderea drepturilor fiecărui soţ asupra bunurilor comune, în raport de contribuţia lor efectivă la dobândirea acestora”.II. Oricare dintre soţi poate dovedi, potrivit art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954, prin orice mijloc de probă, chiar împotriva sau peste conţinutul unui act scris că, în realitate s-a plătit un preţ mai mare decât cel care este indicat în înscris sau că, în fapt, preţul nu a fost plătit de către soţii care au încheiat actul autentic, ci a fost plătit de către părinţii unuia dintre soţi care au înţeles, în acest mod, să gratifice pe copilul lor.La data de 18.04.2005, reclamanta R.D. a chemat în judecată pe pârâtul R.A., solicitând instanţei împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.Prin sentinţa civilă nr.2392MF din 12.12.2006, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă.A fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienţii N.J. şi N.E.A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul R.A., a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert U.E. în varianta I şi atribuit reclamantei apartamentul cu două camere, urmând ca aceasta să plătească pârâtului sultă în cuantum de 23180 RON.A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert N.L. în varianta I şi au fost atribuite reclamantei următoarele bunuri mobile: maşină de spălat Indesit, canapea şi 2 fotolii, lustră cu 4 braţe, televizor LG, colţar bucătărie, hotă cu două motoare, combină frigorifică Whirlpool, calculator Pentium echipat, imprimantă HP 3820, tâmplărie geam termopan, urmând a plăti pârâtului sultă de 1931 RON.Au fost atribuite pârâtului următoarele bunuri mobile: dormitor Luxor, mochetă 0,7x5 m, televizor Wattson, bibliotecă formată din 3 corpuri şi un dulap cu două uşi, urmând ca acesta să primească sultă de 1931 RON de la reclamantă.Împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâtul

Page 21: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Răducu Anton, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.În motivarea apelului, a arătat că apelul şi nu recursul este calea de atac ce poate fi exercitată în cauză, apartamentul a fost greşit evaluat întrucât s-a aplicat indicele de 30% pentru zonă, cerere şi ofertă, deşi trebuia aplicat un procent de creştere de 70%, nu trebuia să se aplice o reducere de 10% pentru procesul în curs. Instanţa de fond a dat ce nu s-a cerut, întrucât deşi s-a solicitat de către reclamant să se constate calitatea de bun propriu asupra imobilului situat în Craiova, instanţa a constatat calitatea de codevălmaşi a părţilor, în cote de 1/4. Nu s-a respectat principiul universalităţii ce guvernează proprietatea comună a soţilor, instanţa constatând o contribuţie de 1/4 pentru anumite bunuri şi 1/2 pentru alte bunuri.În lipsa unei clauze exprese din care să rezulte intenţia intervenienţilor ca bunul să aparţină doar fiicei lor, apartamentul şi bunurile mobile sunt bunuri comune, operând astfel prezumţia relativă de comunitate.Apartamentul şi bunurile mobile constatate de instanţă ca fiind dobândite în codevălmăşie în cote de 1/4 pentru fiecare parte, sunt doar bunuri comune ale soţilor, dobândite în timpul căsătoriei, operând prezumţia de comunitate.Instanţa poate doar să constate o contribuţie diferenţiată la dobândirea bunurilor şi nu o proprietate codevălmaşă a altor persoane.Achiziţionarea primului apartament s-a realizat după încheierea căsătoriei, din banii obţinuţi ca dar de nuntă, iar achitarea parţială a preţului de către intervenienţi nu relevă faptul că intenţia acestora a fost ca bunul să-i aparţină doar fiicei lor.Instanţa de fond a administrat probe cu înscrisuri sub semnătură privată şi martori, peste un înscris autentic, care nu face dovada contribuţiei la dobândirea bunurilor comune, ci dovada achitării unui alt preţ decât cel înscris în contractul autentic.Prin motivele suplimentare depuse la data de 05.02.2007, s-a mai motivat neinvocarea de către instanţă a reţinerii unei contribuţii diferenţiate la dobândirea apartamentului cu 2 camere, maşina de spălat, mobila de dormitor “Luxor” şi canapeaua cu 2 fotolii.Instanţa în mod greşit a admis cererea de intervenţie formulată de N.J. şi N.E., în interesul reclamantei; valoarea imobilului ce a făcut obiectul partajului este mult mai mică faţă de valoarea reală a acesteia, neţinându-se cont de valoarea de circulaţie a apartamentului.Tribunalul Dolj, prin decizia civilă 103/12 iunie 2007 a respins apelul formulat de pârâtul R.A.Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.Prin decizia civilă nr.259/15.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de pârâtul R.A., s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.Analizând motivele de recurs invocate, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat şi l-a admis pentru următoarele considerente:Tribunalul, ca instanţă de apel, a apreciat că în mod corect instanţa de fond a constatat calitatea de codevălmaş a părţilor, cu o contribuţie de ? pentru reclamantă şi ? pentru pârât, pentru apartamentul cu 2 camere, maşina de spălat, mobila de dormitor Luxor, o canapea şi 2 fotolii şi calitatea de codevălmaş a reclamantei şi pârâtului, fiecare având cota de ? cu privire la celelalte bunuri reţinute prin încheierea de admitere în principiu.Instanţa de apel a reţinut că în cauză s-au stabilit cote de contribuţie diferite pentru apartament şi câteva bunuri mobile pe de o parte, şi pentru o serie de alte bunuri mobile pe de altă parte, deoarece pentru prima categorie de bunuri s-a considerat

Page 22: Iesirea Din Indiviziune Apartament

că la achiziţionarea lor au contribuit şi intervenienţii în interesul reclamantei, pentru celelalte bunuri mobile apreciindu-se că au fost dobândite prin contribuţie egală a foştilor soţi.Această reţinere diferenţiată a contribuţiei foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune încalcă însă principiul universalităţii ce guvernează proprietatea comună a soţilor întrucât instanţa, sesizată cu acţiune de partaj bunuri comune trebuie să constate masa partajabilă şi apoi contribuţia fiecărei părţi la dobândirea bunurilor faţă de toată masa partajabilă şi nu faţă de un bun sau o categorie de bunuri. Aceasta întrucât patrimoniul este o universalitate juridică, universalitate de drept, ce întruneşte cele două elemente ale universalităţii juridice şi anume este o masă de bunuri, de drepturi şi obligaţii legate între ele şi supuse aceluiaşi regim juridic, iar bunurile, adică drepturile şi obligaţiile, sunt distincte de universalitate, în aplicarea dispoziţiilor art. 1718 cod civil.Contribuţia la dobândirea bunurilor trebuie astfel stabilită faţă de universalitatea de bunuri supuse partajării şi nu cu privire la fiecare bun sau categorie de bunuri luată în individualitatea sa, instanţa de apel reţinând în mod greşit aplicarea acestui principiu şi a dispoziţiilor legale ce-l guvernează, având în vedere doar finalitatea practică a reţinerii unor cote distincte pentru categorii diferite de bunuri.Aplicarea greşită, de către instanţa de apel a principiului universalităţii bunurilor conduce la reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 cod pr.civ., cu consecinţa faptului că o aplicare corectă a acestui principiu ar presupune o apreciere a probelor administrate în cauză, interzisă în recurs, conform cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 cod pr.civ. S-a reţinut astfel că sunt incidente şi dispoziţiile art. 312 alin.5 cod pr.civ. întrucât instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, din perspectiva aplicării corecte a principiului universalităţii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea apartamentului şi a administrat proba cu martorii U.V., G.C. şi O.M.Prin decizia civilă nr. 149/08.07.2008, Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de pârâtul R.A., a schimbat în parte Încheierea de Admitere în Principiu, în sensul că: A admis în parte şi în principiu cererea de intervenţie formulată de intervenienţii N.J. şi N. E. în interesul reclamantei-pârâte. A constatat calitatea de codevălmaşi a părţilor, reclamanta-pârâtă având o cotă de 72,63%, iar pârâtul-reclamant o cotă de 27,37% asupra următoarelor bunuri:-un apartament cu două camere, situat în Craiova;-o maşină de spălat, marca Indesit;-o mobilă de dormitor Luxor, compusă din şifonier cu 4 uşi şi pat de mijloc;-o canapea şi 2 fotolii;-un colţar de bucătărie; -o mochetă de 5 m;-o lustră de sufragerie;-două televizoare (unul marca Wattson şi unul marca LG);-o hotă;-o combină frigorifică marca Whirlpool;-un calculator;-o imprimantă;-o bibliotecă formată din 3 corpuri şi un şifonier;-îmbunătăţirile apartamentului, constând în tâmplăria PVC cu geam termopan.A dispus sistarea stării de devălmăşie asupra bunurilor comune în cotele precizate, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii de admitere în principiu.A schimbat în parte sentinţa, în sensul că:A admis în parte cererea de intervenţie formulată de intervenienţii N.J. şi N.E. în interesul reclamantei-pârâte.S-au atribuit reclamantei în lot următoarele bunuri:-apartamentul, situat în Craiova, în valoare de 175.528 lei;-îmbunătăţirile la acest apartament, în valoare de 10.664 lei;-o maşină de spălat Indesit, în valoare de 1.126 lei; -o canapea şi 2 fotolii, în valoare de 1.000 lei; -o

Page 23: Iesirea Din Indiviziune Apartament

lustră cu 4 braţe, în valoare de 50 lei; -un televizor LG, în valoare de 900; -un colţar de bucătărie, în valoare de 550; -o hotă cu 2 motoare în valoare de 225 lei; -o combină frigorifică Whirlpool, în valoare de 1.535 lei; -un calculator Pentium echipat, în valoare de 2.470 lei; şi -o imprimantă HP 3820, în valoare de 295 lei. Total valoare bunuri primite în lot = 194.343 lei. Valoare cotă ce i se cuvine =143.430 leiPlăteşte sultă pârâtului în cuantum de 50.913 lei.S-au atribuit pârâtului în lot, următoarele bunuri: -o mobilă de dormitor Luxor, în valoare de 1.168 lei; -o mochetă 0,7x5 m, în valoare de 90 lei; -un televizor Wattson, în valoare de 620 lei; şi -o bibliotecă formată din 3 corpuri şi un dulap cu 2 uşi, în valoare de 1.260 lei.Total valoare bunuri primite în lot = 3.138 lei. Valoare cotă ce i se cuvine = 54.051 lei.Primeşte sultă în cuantum de 50.913 lei de la reclamantă.S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele: Critica apelantului, cum că instanţa de fond a dat ce nu s-a cerut, nu este întemeiată. Aceasta, deoarece, chiar dacă prin acţiunea precizată, reclamanta a solicitat să se constate că apartamentul din Craiova şi alte bunuri mobile au calitatea de bunuri proprii ale sale, nu se poate susţine că în situaţia în care nu se dovedea acest lucru instanţa nu putea reţine aceste bunuri la masa de partaj întrucât pârâtul prin cererea sa reconvenţională a solicitat partajarea acestor bunuri. Faptul că pârâtul a solicitat partajarea acestora în cote egale, nu înseamnă că, în situaţia dovedirii unei cote mai mari de către celălalt soţ, instanţa nu putea reţine o cotă mai mare pentru acesta întrucât pentru constatarea unei cote mai mari nu trebuie formulată o cerere expresă. În acest sens este şi decizia civilă nr. 1738/1978 a fostului Tribunal Suprem, unde se arată „La determinarea cotelor ce se cuvin soţilor din bunurile comune, instanţa nu trebuie să pornească de la prezumţia că fiecare soţ are dreptul la o cotă invariabilă de 50%, ci urmează să stabilească în concret, pe bază de probe, care este întinderea drepturilor fiecărui soţ asupra bunurilor comune, în raport de contribuţia lor efectivă la dobândirea acestora”.Nici critica, cum că nu este admisibilă proba cu înscrisuri sub semnătură privată sau cu martori peste înscrisurile autentice, pentru dovedirea unui alt preţ al imobilului faţă de cel înscris în actul autentic, nu este întemeiată. Aceasta, deoarece, deşi potrivit art. 1191 C.civ., nu se poate face dovada prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul scris, de la aceste prevederi există derogarea pe care o face art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954, ce se referă şi la această dispoziţie legală şi deci oricare dintre soţi poate dovedi, prin orice mijloc de probă, chiar împotriva sau peste conţinutul unui act scris că, în realitate s-a plătit un preţ mai mare decât cel care este indicat în înscris sau că, în fapt, preţul nu a fost plătit de către soţii care au încheiat actul autentic, ci a fost plătit de către părinţii unuia dintre soţi care au înţeles, în acest mod, să gratifice pe copilul lor.Critica apelantului-pârât, privind subevaluarea apartamentului, este întemeiată şi astfel instanţa va lua în calcul noua valoare stabilită prin expertiza din apel, efectuată de expertul C.D.A, valoare care a fost însuşită de toate părţile. Cu privire la critica privind nerespectarea cotei unice asupra universalităţii de bunuri, se constată că şi aceasta este întemeiată întrucât întinderea dreptului de proprietate al fiecăruia dintre soţi se stabileşte, cu ocazia împărţelii, sub forma unei cote unice asupra universalităţii de bunuri comune, iar nu printr-o pluralitate de cote în raport de fiecare bun în parte sau categorie de bunuri mobile sau

Page 24: Iesirea Din Indiviziune Apartament

imobile.În această situaţie, instanţa de apel urmează a reanaliza actele şi lucrările dosarului, pentru a stabili cu exactitate cota de contribuţie a soţilor.Astfel, cu privire la apartamentul din Caracal, se constată că acesta a fost achiziţionat în întregime cu banii părinţilor reclamantei. Aceşti bani reprezintă un dar manual. Darurile manuale sunt prezumate a fi făcute în folosul unei părţi şi astfel cel care contestă acest lucru trebuie să facă dovada că darul a făcut în folosul ambilor soţi şi nu invers cum susţine apelantul. Ori, cum în cauză, pârâtul nu a dovedit că darul s-a făcut în folosul ambilor soţi, prezumţia arătată nu a fost răsturnată, ci chiar a fost întărită de afirmaţia martorei G.C., care a arătat că părinţii reclamantei au spus că cumpără acel apartament din Caracal pentru fiica lor.Faptul că acest apartament a fost achiziţionat în întregime cu banii proveniţi de la părinţii reclamantei este dovedit atât cu martorii propuşi de reclamantă şi intervenienţi, cât mai ales cu înscrisurile sub semnătură privată, depuse la dosar. Astfel, din actul de vânzare sub semnătură privată, din 18.12.1996, reiese cu exactitate că s-a primit suma de 15.000.000 lei vechi de la N.J. şi N.E. (părinţii reclamantei), iar la rubrica si semnătura cumpărătorului apare cea a lui N.J. În acest act, s-a mai prevăzut că diferenţa de 13.000.000 lei vechi, cumpărătorul (N.J.) o va achita în două rate, din care 3.000.000 lei vechi la 29.12.1996 şi 10.000.000 lei vechi la 15.01.1997 şi că la data achitării integrale a sumei de 28.000.000 lei vechi vânzătorul se obligă a întocmi şi perfecta actul de vânzare prin Notariat.Prin chitanţa din 30.12.1996, s-a achitat de către N.J. suma de 3.000.000 lei vechi, iar martor la această achitare apare pârâtul R.A. La data de 15.01.1997, s-a achitat şi diferenţa de 10.000.000 lei vechi tot de N.J. şi atunci s-a făcut şi predarea apartamentului şi a cheilor de la intrare către N.J. Şi la această achitare apare ca martor tot pârâtul R.A.Ori, în atare situaţie, dacă reclamanta şi pârâtul ar fi cumpărat din banii lor acest apartament, aşa cum se susţine de către pârât, s-ar fi menţionat în aceste acte acest lucru, iar pârâtul ar fi avut calitatea de cumpărător şi ar fi semnat în această calitate, nu în calitate de martor, cum a făcut-o.Afirmaţia pârâtului, pe care a încercat s-o dovedească şi cu martorii B.G şi D.N., cum că apartamentul din Caracal a fost cumpărat cu banii din nuntă este contrazisă, pe de altă parte, şi de lista cu persoanele şi sumele de bani date de acestea la nuntă, listă necontestată de pârât, din care reiese că suma totală rezultată din nuntă a fost de 13.350.000 lei vechi, ori pentru apartament a fost achitată suma de 28.000.000 lei vechi.Pe de altă parte, declaraţia martorului U.V., propus tot de pârât, prin care se susţine că suma de 15.000.000 lei vechi avans a fost plătită din banii de la nuntă, iar diferenţa până la 25.000.000 lei vechi a fost plătită ulterior în rate de către soţi, este contrazisă chiar de cele învederate de pârât, în sensul că pârâtul a arătat că întregul preţ s-ar fi achitat din banii de nuntă, nu o parte, cum susţine martorul. În altă ordine de idei, părţile s-au căsătorit la data de 28.09.1996, iar apartamentul a fost achiziţionat la data de 15.01.1997, la un interval de aproximativ 4 luni de la căsătorie, când părţile nu puteau să economisească atât de mulţi bani pentru a achita apartamentul. Ca urmare a celor arătate mai sus, se constată că pârâtul nu a avut nici o contribuţie la achiziţionarea acestui apartament din Caracal.Pentru achiziţionarea celuilalt apartament, cel din Craiova, aşa cum recunoaşte chiar pârâtul la interogatoriu, s-au folosit banii obţinuţi din vânzarea apartamentului din Caracal, respectiv 85.000.000 lei vechi plus diferenţa

Page 25: Iesirea Din Indiviziune Apartament

de 35.000.000 lei vechi, care a fost suportată jumătate de soţi şi jumătate de intervenienţi. Ca atare, cei doi soţi, din banii comuni, au contribuit decât cu suma de 17.500.000 lei vechi şi deci fiecare soţ cu suma de 8.750.000 lei, care reprezintă un procent de 7,2 % din valoarea apartamentului de la acea dată.Această cotă a pârâtului de participare de 7,2% raportată la valoarea actuală a apartamentului, aşa cum a fost stabilită prin expertiza de apel, înseamnă suma de 12.638 lei. [7,2 % din 175.528 lei (186.192 lei val. apartament-10.664 lei val îmbunătăţiri)=12.638 lei]Tot din recunoaşterea pârâtului la interogatoriu mai reiese, de asemenea, că mobila de dormitor (în valoare de 1.168 lei), maşina de spălat Indesit (în valoare de 1.126 lei) şi canapeaua cu 2 fotolii (în valoare de 1.000 lei) au fost achiziţionate cu jumătate bani comuni şi jumătate banii intervenienţilor, ceea ce înseamnă că pârâtul a avut o contribuţie de 25% din aceste bunuri, adică a contribuit cu suma de 823,5 lei (25% din 3294=823,5 lei). Banii proveniţi de la intervenienţi (părinţii reclamantei) sunt consideraţi dar manual şi, aşa cum s-a arătat mai sus, profită reclamantei, nedovedindu-se că aceştia ar fi fost daţi în folosul ambilor soţi.Celelalte bunuri, conform aceleiaşi recunoaşteri a pârâtului la interogatoriu, au fost dobândite cu cotă egală de cei doi soţi. Adică, colţar bucătărie, în val. de 550 lei, mochetă, în val. de 90 lei, lustră cu 4 braţe, în val. de 50 lei, un TV LG, în val. de 900 lei, un TV Wattson, în val. de 620 lei, hotă cu 2 motoare, în val. de 225 lei, combină frigorifică Whirlpool, în val. de 1.535 lei, calculator Pentium echipat, în val. de 2.470 lei, imprimantă HP 3820, în val. de 295 lei, bibliotecă formată din 3 corpuri şi un dulap cu 2 uşi, în val. de 1.260 lei şi îmbunătăţirile la apartament, în val. de 10.664 lei, ceea ce înseamnă că pârâtul a contribuit cu suma de 9.329,5 lei (50% din 18.659 lei=9329,5 lei).În atare situaţie, se constată că, în raport de valoarea tuturor bunurilor, care este de 197.481 lei, pârâtul a contribuit doar cu suma de 22.791 lei (12.638 lei+823,5 lei+9.329,5 lei), care reprezintă un procent de 11, 5%.Instanţa nu-i poate reţine acestuia însă această cotă întrucât la instanţa de fond i s-a stabilit o cotă de 25 % din apartament, mobila de dormitor, maşina de spălat Indesit şi canapeua cu 2 fotolii, deci 25% din suma de 178.822 lei, adică suma de 44.705,5 lei şi cota de 50 % din celelalte bunuri, în valoare de 18.659 lei, adică suma de 9329,5 lei, ceea ce în raport de valoarea întregii masei partajabile reprezintă o cotă procentuală de 27,37 %, deci o cotă mai mare decât a contribuit efectiv acesta la realizarea bunurilor.În atare situaţie, având în vedere principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, precum şi faptul că acţiunea reclamantei a fost admisă doar în parte şi că în această situaţie aceeaşi soartă trebuie să aibă şi cererea de intervenţie formulată în interesul acesteia, instanţa, în baza art. 296 C.p.civ., a admis apelul de faţă şi a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa, conform celor arătate mai sus.

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Page 26: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Bunuri comune ale soţilor. Partaj. Imobil destinat ca folosinţă unei singure familii

Nr: 128 (31.10.2006)Instanta: Curtea de Apel Alba Iulia-secţia minori şi familie

ContinutBunuri comune ale soţilor. Partaj. Imobil destinat ca folosinţă unei singure familii. Atribuirea loturilor. Scăderea importantă a valorii construcţiei. Atribuirea imobilului bun comun soţului care deţine mijloacele materiale de achitare a sultei. În condiţiile în care construcţia edificată în timpul căsătoriei este destinată ca folosinţă unei singure familii dată fiind componenţa imobilului format din două camere, bucătărie şi baie iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri funciare ar duce la o scădere importantă a valorii imobilului, chiar dacă expertul a propus varianta de partajare în natură, imobilul bun comun se va atribui soţului care deţine mijloacele materiale de achitare a sultei şi care, potrivit dovezilor de la dosar are aceeaşi situaţie locativă ca celălalt soţ. Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr. 128/31 octombrie 2006 Constată că prin sentinţa civilă nr. 6283/2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâta R. L. precum şi cererea reconvenţională formulată de R. L. în contradictoriu cu B. V. şi printre altele s-a constatat că părţile sub durata căsătoriei au dobândit în cote egale imobilul în litigiu. S-a sistat codevălmăşia asupra imobilului prin formarea a două loturi, lotul 1, compus din două camere, atelier şi teren de 250 m. p. s-a atribuit reclamantului; lotul nr. 2 compus din bucătărie, cameră, baie, hol, terasă, pivniţă , magazie, garaj şi teren în suprafaţă de 300 m. p. cu acces din drumul de hotar s-a atribuit pârâtei. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 16.01.2004 s-a admis în principiu acţiunea, s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale imobilului din litigiu, s-a sistat codevălmăşia stabilindu-se cota de ? părţi pentru fiecare codevălmaş şi s-a dispus vânzarea imobilului prin bună învoială. Părţile nu au înstrăinat imobilul şi au solicitat instanţei să dispună partajul prin atribuirea în natură a imobilului. Judecătoria a apreciat cu privire la modalitatea de partaj că deşi reclamantul a solicitat atribuirea întregului imobil faţă de poziţia pârâtei care nu deţine alte posibilităţi locative şi a solicitat un corp funciar se impune partajul în natură prin formarea a două loturi apreciind de asemenea că, imobilul este comod partajabil în natură raportat la soluţia propusă de expert. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul B. V. apel soluţionat prin decizia civilă nr.286/2006 a Tribunalului Sibiu care a admis apelul a schimbat în parte sentinţa atacată şi a dispus sistarea stării de devălmăşie asupra imobilului prin atribuirea acestuia reclamantului. A fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 507.800.000 lei cu titlu de sultă. Pentru a hotărî astfel Tribunalul a apreciat că imobilul din litigiu a fost edificat ca o gospodărie pentru o singură familie, astfel că soluţia aleasă de expert de a partaja construcţia în două unităţi locative este deficitară. De asemenea, Tribunalul a mai reţinut că prin formarea a două unităţi locative distincte se ajunge la o scădere a valorii imobilului construcţii şi de asemenea nu este posibilă nici partajarea terenului aferent casei de locuit, întrucât calea de acces s-ar asigura pentru apartamentul nr.2 pe terenul proprietatea unei terţe persoane neidentificată. Împotriva deciziei pronunţată de

Page 27: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Tribunalul Sibiu a formulat în termen recurs pârâta R. L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând printre altele că instanţa de apel era obligată să facă împărţeala în natură potrivit expertizei efectuate în cauză care concluzionează că imobilul este comod partajabil în natură atât din punctul de vedere al construcţiei cât şi al terenului. Prin decizia civilă nr. 128/31 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 2879/57/2006 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă. Analizând punctual motivele de recurs, s-a subliniat că în ce priveşte modalitatea de partaj, că într-adevăr imobilul din litigiu este destinat ca folosinţă unei singure familii dată fiind componenţa imobilului format din două camere, bucătărie şi baie, iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri funciare ar lipsi ambele loturi de dependinţele necesare, respectiv baie şi bucătărie. De asemenea, o asemenea modalitate de partaj determină o scădere importantă a valorii acestuia, iar modalitatea de acces propusă de expert nu poate fi acceptată întrucât este practicată pe un teren ce nu se află în proprietatea părţilor. Refuzul recurentei de a i se transforma cota de proprietate în sultă, dispoziţiile textului art. 678/10 Cod procedură civilă prevăd în mod expres că partajul se poate efectua prin atribuirea întregului imobil unui coproprietar în situaţia în care împărţeala în natură nu este posibilă sau ar scădea valoarea imobilului, cu obligaţia acestuia la plata sumelor ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.Aşa fiind Curtea a constatat că decizia pronunţată de Tribunalul Sibiu este legală şi temeinică astfel că prezentul recurs a fost respins ca nefondat potrivit disp. art. 312 Cod procedură civilă.

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Minori şi familie. Partaj bunuri comune. Acţiune in constatare negativă. Lipsa dreptului de proprietate comună a soţilor

asupra unui bunNr: (26.03.2010)

Instanta: Judecatoria PatarlageleContinut

J U D E C A T AAsupra acţiunii civile de faţă; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.800/277/18.05.2009 la această instanţă, reclamantul N.E. a chemat în judecată pe pârâta S.(N.)A. solicitând instanţei partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei. În motivarea acţiunii arată că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1973 şi a convieţuit cu aceasta până în anul 1992, când s-au despărţit în fapt, iar ulterior căsătoria a fost desfăcută prin divorţ. În timpul căsătoriei, susţine

Page 28: Iesirea Din Indiviziune Apartament

reclamantul că a dobândit împreună cu pârâta următoarele bunuri comune: o casă de locuit situată în oraşul *****, între vecinii: *****, compusă din 8 camere, parter si etaj, construcţie realizată din blocuri de diatomit acoperită cu ţiglă, un garaj, tot din aceleaşi materiale, pe terenul aferent de 500 m.p. Mai arată reclamantul că în prezent în acest imobil locuieşte el şi familia sa, pârâta stabilindu-şi domiciliul în Canada. La realizarea construcţiilor contribuţia reclamantului a fost esenţială, pârâta având un salariu mic în calitate de funcţionară la IFET *****. În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.30 din codul familiei şi art.6732 din codul de procedură civilă. A depus la dosar o adeverinţă cu nr.2073/11.03.21009 emisă de Primăria oraşului *****, sentinţa civilă nr.1873/21.11.1994 prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor. A fost citată pârâta în conformitate cu disp.art.1141 alin.4 din codul de procedură civilă. Pârâta şi-a ales domiciliul în vederea comunicării actelor procedurale în Municipiul Bucureşti, la domiciliul numitei N.E.-E. şi a fost reprezentată în cursul procesului de SCA „Bârsan, Popescu şi Asociaţii”. Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin întâmpinare se arată că acţiunea reclamantului nu este întemeiată deoarece construcţia a cărei partajare se solicită nu este bun comun al soţilor, ci este edificată de mama pârâtei, respectiv D.E., executarea construcţiei fiind făcută pe cheltuiala acesteia şi cu manopera plătită de ea. Prin cererea reconvenţională se solicită instanţei să constate că imobilul teren şi construcţie situat în oraşul ***** nu este bun comun al soţilor S.(N.)A şi N.E. În subsidiar, în situaţia în care se va constata că imobilul este bun comun se solicită să se stabilească care parte a acestuia este bun comun, care este cota de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora şi să se dispună atribuirea în întregime a imobilului, pârâtei. S-a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr.56234/51 din 11.04.2000, emis de pe urma def. D.D., moştenitoarei S.(N.)A; autorizaţie pentru executare de lucrări nr.1013/1974; certificat de moştenitor nr.20/1987 emis de pe urma def. D.E.; certificat de moştenitor nr.292/1974 emis de pe urma def. D.D.; chitanţe pentru procurarea unor materiale; procură judiciară prin care S.(N.)A împuterniceşte pe N.E.-E. să-i susţină interesele în faţa instanţelor judecătoreşti. Printr-o cerere depusă la data de 04.09.2009, reclamantul N.E. şi actuala soţie a acestuia, N.C., solicită instanţei să constate că au făcut investiţii la imobilul menţionat în acţiunea principală, respectiv au construit o încăpere de 2/3 în vederea instalării unei centrale termice, au instalat o centrală termică în valoare de

Page 29: Iesirea Din Indiviziune Apartament

20.500 lei, au înlocuit în totalitate instalaţia electrică de aluminiu în cupru. Ulterior, la termenul de judecată din data de 22.01.2010, reclamantul prin apărător a făcut precizarea că cererea de la fila 43 este o precizare la cererea introductivă şi că a fost făcută din eroare şi în numele actualei soţii de către reclamant. A precizat că nu doreşte introducerea în cauză a soţiei actuale. La termenul de judecata din data de 27.11.2009 reclamantul a făcut precizări la cererea de chemare in judecată, solicitând pe lângă cele arătate anterior şi constatarea unui drept de superficie în favoarea sa asupra terenului aferent construcţiei. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri. La data de 17.02.2010 reclamantul a depus personal prin intermediul judecătorului de serviciu, o cerere prin care a solicitat instanţei să se ia act că renunţă la judecată . Cererea de renunţare la judecată a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 19.02.2010, pârâta prin apărător arătând că nu se opune la renunţarea la judecată, însă a insistat ca instanţa să se pronunţe pe primul capăt de cerere din cererea reconvenţională şi să respingă cel de-al doilea capăt al reconvenţionalei ca rămas fără obiect, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Reclamantul-pârât N.E. a formulat acţiune de partaj bunuri comune în contradictoriu cu pârâta S.(N.)A., acţiune precizată ulterior şi completată cu un capăt de cerere privind instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei , ce se cere a fi partajat. La termenul de judecată din data de 19.02.2010 s-a pus în discuţie cererea reclamantului de renunţare la acţiunea formulată, cerere cu care pârâta prin apărător a fost de acord, solicitând însă cheltuielile de judecată. Potrivit disp.art.246 cod procedură civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Dacă renunţarea se face după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Având în vedere aceste dispoziţii procedurale, precum şi acordul pârâtei, instanţa în baza art.246 cod procedură civilă va lua act de renunţarea reclamantului la judecată. În privinţa cererii reconvenţionale formulată de către pârâta-reclamantă S.(N.)A., instanţa reţine următoarea situaţie: Prin primul capăt de cerere pârâta - reclamantă solicită instanţei să constate că imobilul compus din teren şi construcţie aflat în oraşul ***** nu este bun comun al soţilor S.(N.)A. şi N.E. Pârâta a insistat asupra acestui capăt de cerere chiar în condiţiile în care reclamantul a renunţat la judecata acţiunii principale, astfel încât

Page 30: Iesirea Din Indiviziune Apartament

instanţa se va pronunţa separat cu privire la acestea. Referitor la fondul pretenţiei pârâtei, instanţa apreciază că cererea acesteia este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În privinţa terenului aferent casei de locuit, instanţa reţine că acesta nu este bun comun al foştilor soţi, terenul aparţinând tatălui pârâtei, D.D. şi fiind reconstituit pârâtei în calitate de moştenitoare a acestuia aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr.56234/51 din 11.04.2000 in care terenul figurează la tarlaua 108, intravilan, curţi-construcţii. În privinţa imobilului casă de locuit instanţa reţine că în anul 1974 mama pârâtei, D.E., a hotărât dărâmarea casei vechi de chirpici şi construirea unei case noi pe terenul situat în oraşul *****. Pentru edificarea acestei noi locuinţe a formulat cerere pentru eliberarea autorizaţiei de construire, cerere înregistrata la Primăria ***** sub nr.1013/1974 (fila 101 din dosar). În vederea executării a fost comandat un proiect de execuţie cu realizarea devizului estimativ pentru materiale şi manoperă, cota de proiectare fiind stabilită la suma de 1200 lei aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 102 din dosar. Plata aferentă proiectării s-a făcut cu chitanţa nr.1380/25.10.1974 aflată la dosarul cauzei (filele 56, 62, respectiv filele 66, 68), autorizarea executării construcţiei s-a realizat prin autorizaţia pentru executare de lucrări emisă la data de 25 mai 1974 sub nr.1013 (dosar nr.42), înscris aflat la fila 10 din dosar. Persoana autorizată să execute lucrările este D.E., pe numele său fiind întocmite toate actele privind execuţia acestei case şi anume: devizul de lucrări (fila 65 din dosar), memoriu tehnic cu extrasul de materiale (filele 103, 104 din dosar), devizul de lucrări (filele 105-109 din dosar), planul de amplasament (fila 111 din dosar). În privinţa executării concrete a construcţiei instanţa reţine faptul că pârâta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât cumpărarea materialelor necesare cât şi contractarea de lucrări de execuţie şi plata acestora ca fiind făcute de mama pârâtei D.E.. Astfel, la dosarul cauzei s-a depus contractul de lucrări (fila 63) situaţia de plată (fila 64), chitanţa de plată prestări servicii nr.1473/1974, chitanţa de plata a echipei de constructori nr.81/01.07.1974, chitanţa de plată de prestări servicii nre.1926/22.07.1974, contractul nr.3095/30.05.1974, situaţia de plată nr.36129/ 23.07.1974, factura nr.706/30.05.1974 pentru achiziţionarea fierului beton precum si alte înscrisuri privind achiziţionarea de fier beton, ciment, plasă împletită, blocuri de zidărie, lemn , şipci, vopseluri, broaşte, balamale, geamuri. Pe parcursul procesului, prin memoriile depuse la dosar, reclamantul a susţinut si a încercat să acrediteze ideea că mama

Page 31: Iesirea Din Indiviziune Apartament

pârâtei, D.E., fiind în vârstă şi beneficiind doar de o pensie în cuantum modic, nu avea posibilităţi materiale să realizeze o asemenea investiţie şi că atât materialele cât şi manopera au fost suportate din veniturile realizate de către reclamant, atât în calitate de salariat cât şi prin prestarea unor activităţi arătând că, lucra particular pe ascuns, confecţionând lucrări dentare, activităţi în urma cărora obţinea venituri substanţiale. Susţine reclamantul că a cumpărat toate materialele de construcţie şi s-a ocupat pentru efectuarea lucrărilor însă, nu face nici o dovadă cu înscrisuri în acest sens. Susţinerile reclamantului-pârât sub acest aspect sunt contrazise de înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei, astfel, conform devizului estimativ si a situaţiilor de lucrări, construcţia acestei case a fost stabilită la suma de 60.000 lei, la care se adaugă suma de proiectare de 1200 lei, adică un total de 61.200 lei. disponibilităţile băneşti ale proprietarei D.E. au fost dovedite prin depunerea extrasului de cont privind lichidarea unui cont aflat la CEC în valoare de 74.812,55 lei, sumă cu mult peste valoarea estimată a construcţiei (fila 112 din dosar), lichidare care a avut loc in data de 10.01.1974, înainte de începerea executării construcţiei. Toate aceste probe dovedesc că titularul dreptului de proprietate asupra construcţiei a fost mama pârâtei, D.E., iar foştii soţi S.(N.)A. şi N.E. nu au dobândit nici un drept de proprietate in devălmăşie asupra acestui bun. Având în vedere aceste considerente instanţa urmează a admite în parte cererea reconvenţională în privinţa primului capăt de cerere şi în consecinţă urmează a constata că imobilul compus din construcţie şi teren aferent situat în oraşul *****, nu este bun comun în devălmăşie al foştilor soţi N.E. si S.(N.)A. Urmează să respingă cel de-al doilea capăt de cerere reconvenţională ca rămas fără obiect. Fiind in culpă procesuală, atât ca urmare a renunţării la judecată în condiţiile prevăzute de art.246 alin.3 cod procedură civilă, cât şi ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, reclamantul - pârât urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă în sumă de 2555,82 lei reprezentând onorariu pentru serviciile juridice acordate de SCA „Bârsan, Popescu si Asociaţii” conform chitanţei nr.83/30.10.2009 depusă la dosar. PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIH O T Ă R Ă Ş T E În baza art.246 cod procedură civilă, ia act de renunţarea la judecată a reclamantului N.E., în contradictoriu cu pârâta S.(N.)A. Admite în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă S.(N.)A. împotriva reclamantului-pârât N.E.. Constată că imobilul compus din casă de locuit şi teren aferent, situat

Page 32: Iesirea Din Indiviziune Apartament

în oraşul *****, între vecinii: *****, nu este bun comun al foştilor soţi N.E. şi S.(N.)A. Respinge cel de-al doilea capăt de cerere din reconvenţională ca rămas fără obiect. Obligă reclamantul-pârât la 2555,82 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.4

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Partaj judiciar. Valoarea probatorie a raportului de expertiza efectuat cu privire la stabilirea valorii de circulatie a

imobilului. Existenta a doua rapoarte de expertiza de evaluare, care stabilesc valorii diferite pentru imobilul supus partajarii.

NecesNr: 1545 (07.12.2010)

Instanta: Sectia a IV a CivilaContinut

Partaj judiciar. Valoarea probatorie a raportului de expertiza efectuat cu privire la stabilirea valorii de circulatie a imobilului. Existenta a doua rapoarte de expertiza de evaluare, care stabilesc valorii diferite pentru imobilul supus partajarii. Necesitatea administrarii si altor mijloace de proba pentru stabilirii valorii de circulatie a imobilului. Posibilitatea administrarii unui nou raport de expertiza în faza procesuala a recursului, dupa casare cu retinere. - C.p.cv., art.304 pct.7, art.312, Metodologia Corpului Expetilor Tehnici În cazul în care parerile expertilor cu privire la cuantumul coeficientului de zona aplicabil unui anumit imobil nu concorda, existând diferente foarte mari, judecatorului îi revine sarcina de a stabili pe baze obiective valoarea reala a terenului, administrând probe suplimentare cu privire la caracteristicile imobilului si încadrarea acestuia în categoria celor care pot justifica aplicarea unui anumit coeficient, sau dispunând efectuarea unei noi expertize, eventual de catre o comisie formata din 3 experti. De asemenea, judecatorul nu este tinut de opinia expertului, ci solutia pronuntata în cauza trebuie sa se întemeieze pe ansamblul probelor administrate, însa înlaturarea unei probe si luarea în considerare a alteia trebuie sa se faca argumentat. Insuficienta motivarii deciziei din apel nu atrage în mod necesar reluarea judecatii pe fond, în masura în care instanta de recurs ar putea, pe baza probelor administrate, sa complineasca aceasta lipsa. Însa, instanta de recurs se afla în

Page 33: Iesirea Din Indiviziune Apartament

imposibilitatea de a stabili pe baza probelor administrate care este valoarea reala de circulatie a terenului în litigiu, deoarece la dosar exista parerile a doi experti care difera în mod substantial în ceea ce priveste valoarea coeficientului de zona si nici nu exista alte probe pe baza carora sa se poata opta în mod argumentat pentru una sau alta dintre opinii. Având în vedere ca modificarea hotarârii nu poate fi dispusa, fiind necesara administrarea de noi probe, în temeiul art. 312 alin. 3 si 4 C. pr. civ., Curtea va casa decizia recurata si va retine cauza pentru rejudecare în fond, ocazie cu care se va pune în discutie necesitatea efectuarii unei noi expertize de evaluare a terenului, nefiind exclusa posibilitatea administrarii si a altor probe de natura a conduce la stabilirea valorii reale actuale a terenului supus partajului.CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILADECIZIA CIVILA NR. 1545/07.12.2010 Prin sentinta civila nr.8077/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 2297j299/2007 s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta P.A.în contradictoriu cu pârâtul R.M. (prin care s-a solicitat iesirea din indiviziune prin atribuirea imobilului catre reclamanta), s-a respins ca neîntemeiata cererea reconventionala formulata de pârât (prin care acesta a solicitat partajarea imobilului în natura, prin formarea a doua loturi) si s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor asupra imobilului situat în Bucuresti, compus din teren în suprafata de 300 mp si constructie din paianta, acoperita cu carton, compusa din trei camere, bucatarie si hol, în sensul ca a fost atribuit întregul imobil reclamantei Prisacariu Alexandra, a fost obligata reclamanta la plata catre pârât a sumei de 118.579 lei cu titlu de sulta în termen de 60 de zile de la data ramânerii definitive a hotarârii si a fost obligat pârâtul Radu Marin la plata catre reclamanta a sumei de 2513 lei reprezentând cheltuieli de judecata. În ceea ce priveste cuantumul sumei la care a fost obligata reclamanta cu titlu de sulta, instanta a avut în vedere concluziile raportului de expertiza întocmit de expertul C.N., prin care s-a stabilit ca valoarea de circulatie a terenului este de 323.553 lei si concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara în specialitatea constructii, întocmit de experta Carbunescu Catalina, înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice si Contabile sub nr. 5520/19.09.2007, prin care a fost stabilita valoarea de circulatie a constructiei la suma de 32.184 lei. Instanta nu a considerat întemeiata solicitarea reclamantei de omologare a raportului de expertiza topografica întocmit de expertul Popescu Ioan, care a stabilit ca valoare de circulatie a terenului o suma mai mica. Instanta a

Page 34: Iesirea Din Indiviziune Apartament

retinut ca ambele parti au criticat modul de calcul, reclamanta însasi formulând obiectiuni si depunând la dosar un punct de vedere al unui expert consilier ( fila 168). Mai mult, chiar instanta a înteles sa dispuna efectuarea unei contraexpertize, apreciind ca raportul de expertiza mai sus mentionat nu este in masura sa lamureasca aspectul privitor la valoarea de circulatie a terenului, valoare ce a fost stabilita in baza Hotarârii CGMB nr. 211/2006 care reglementeaza metodologia de calcul si evaluarea terenurilor din domeniul public si privat al Municipiului Bucuresti. Prin decizia civila nr.261/25.02.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamanta Prisacaru Alexandra împotriva sentintei civile nr. 8077/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în contradictoriu cu intimatul - pârât Radu Marin si a fost obligata apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimat. Din înscrisurile aflate la dosar instanta de apel a retinut ca, în speta, au fost efectuate 3 expertize tehnice pentru stabilirea valorii de circulatie a imobilului supus partajarii, fiecare expert numit în cauza aplicând un alt coeficient de zona pentru determinarea acestei valori. Dintre cele 3 expertize, apelanta reclamanta pune în discutie ultimele doua expertize, considerând ca a doua expertiza tehnica efectuata în cauza a aplicat un coeficient de zona corect, iar a treia expertiza, omologata de instanta este eronata prin aplicarea unui coeficient de zona gresit. Astfel, apelanta reclamanta sustine ca expertul Popescu Ion a stabilit în mod judicios valoarea de circulatie a imobilului, prin aplicarea corecta a coeficientului de zona de 1,25 folosind metodologia de calcul si criteriile de zonare pentru Municipiul Bucuresti cuprinse în HCGMB nr. 207 si 286/2005, actualizate prin HCGMB nr. 211/2006. Tribunalul a apreciat ca, dimpotriva, expertiza corecta este cea întocmita de expertul tehnic N. Corneliu, în care a fost aplicat coeficientul de zona 3 si care a fost valorificata de prima instanta. Asa cum a retinut prima instanta, Tribunalul a apreciat ca, pe de o parte, expertiza întocmita de expertul tehnic Popescu a fost la rândul sau criticata de apelanta reclamanta prin concluziile expertului sau consilier depuse la fila 168 din dosarul de fond. Pe de alta parte, coeficientul de zona 3 poate fi aplicat nu numai în zona 0 a Municipiului Bucuresti, asa cum sustine apelanta reclamanta, ci si în celelalte zone, în cazuri foarte bine justificate (a se vedea extrasul din Metodologia elaborata de Corpul Expertilor Tehnici din România, depus la fila 213 din dosarul de fond, ca anexa la raspunsul la obiectiuni pe care l-a întocmit expertul tehnic

Page 35: Iesirea Din Indiviziune Apartament

N. Corneliu). În aceasta Metodologie, dupa ce este redat un tabel cu valoarea coeficientului de zona Z pentru zona 0 ( cu valoarea cuprinsa între 6 si 3) a Municipiului Bucuresti si a municipiilor cu peste 200.000 locuitori, Corpul expertilor tehnici recomanda anumiti coeficienti de zona, cu precizarea ca pentru zonele 1, 2 si 3, indiferent de oras, expertii vor putea aplica coeficienti de zona, în cazuri foarte bine justificate. În speta, expertul N. Corneliu a justificat în mod temeinic aplicarea coeficientului de zona 3 pentru imobilul în litigiu, aratând ca terenul este "amplasat foarte aproape de zona 2, la circa 350 m de Lacul Grivita, pe o strada linistita, cu posibilitati de parcare lânga teren, în apropierea mai multor baze sportive si la circa 200 m de un cartier rezidential modern format numai din vile pe malul Lacului Grivita". Aceeasi metoda de calcul, fundamentata pe aceleasi acte normative a folosit si expertul I.Popescu în expertiza tehnica apreciata de apelanta ca fiind cea corecta. Singura diferenta consta în faptul ca acest din urma expert a aplicat un coeficient de zona mai mic ( aproximat si nu dinainte stabilit de vreo dispozitie legala), în valoare de 1,25 si nu de 3, iar tribunalul a retinut ca si acest expert si-a justificat alegerea valorii coeficientului de zona în functie de anumite criterii, cum ar fi localizarea între 2 microzone care apartin zonei 2 de evaluare (se vedea fila 150 din dosarul de fond). Tribunalul a concluzionat ca alegerea unui coeficient de zona s-a facut dupa aprecierea si aproximarea fiecarui expert, în ambele expertize, în functie de criteriile pe care fiecare le-a gasit mai relevante în speta si ca prima instanta a considerat în mod just ca lamuririle date de expertul tehnic Nicoalescu la obiectiunile facute de apelanta cu ocazia ultimei expertize lamuresc situatia de fapt si corespund caracteristicilor imobilului supus partajarii. Asa fiind, tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat, prima instanta cenzurând în mod corect expertiza tehnica pe care a valorificat-o la pronuntarea sentintei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevazut de art. 301 C. pr. civ., reclamanta P.A. În motivarea recursului, reclamanta arata ca decizia din apel se fundamenteaza pe aprecierea si aproximarea subiectiva formulata de expertul tehnic N. Corneliu. Decizia astfel pronuntata, prin care se mentine sentinta civila pronuntata de Judecatoria Sector 1, lasa loc arbitrariului. Or, o hotarâre judecatoreasca se pronunta în numele legii, astfel ca aceasta trebuie data numai în litera si spiritul legii, neputând lasa loc echivocului. Recurenta mai arata ca expertul-parte, în concluziile sale, a prezentat situatia speciala a terenului pentru care urmeaza sa se plateasca sulta, în

Page 36: Iesirea Din Indiviziune Apartament

justificarea faptului ca metoda folosita de expertul Popescu Ioan pentru stabilirea sultei este una impartiala, specificând faptul ca metoda îl protejeaza atât pe detinator, în sensul ca se da valoare unui teren care în conditiile normale n-ar putea fi tranzactionat, cât si pe platitorul sultei, prin faptul ca nu este fortat sa plateasca o valoare raportata la o piata pe care terenul nu va avea cumparatori. Fata de aceste opinii exprimate de expertul parte, aprecierea tribunalului în sensul ca raportul de expertiza întocmit de expertul Popescu a fost contestat de reclamanta, este vadit gresita si neîntemeiata, având în vedere considerentele mai sus aratate si nu în ultimul rând faptul ca acesta a aratat ca raportul de expertiza atinge toate obiectivele impuse de instanta. Cu toate aceste motivari ale instantei de apel, tribunalul a retinut, în final, ca prima instanta a considerat în mod just ca explicatiile date de expertul N. lamuresc situatia de fapt si corespund caracteristicilor imobilului supus partajarii, omitând a avea în vedere faptul ca însusi expertul N. a mentionat în concluziile sale urmatoarele: valorile prezentate sunt informative, valoarea reala de piata a unui teren este stabilita de realitatea economica locala si individualizata prin tranzactia între vânzator si cumparator. În aceste conditii, recurenta considera ca valoarea de circulatie mentionata în expertiza întocmita de expertul N. este abuziv si artificial stabilita, dupa aproximarile subiective ale expertului, neîncadrându-se în limitele de legalitate stabilite prin normele edictate de Corpul Expertilor Tehnici. Prin întâmpinarea la motivele de recurs, intimatul pârât Radu Marin a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca decizia din apel a fost pronuntata cu respectarea prevederilor legale. Curtea a apreciat ca recursul este fondat, dispunand admiterea recursului, casarea deciziei apelate si retinerea cauzei in vederea rejudecarii in fond, acordandu-se termen pentru administrarea expertizei de evaluare a terenului. În motivarea deciziei, s-au retinut urmatoarele: Recurenta sustine în esenta, ca, desi instanta de apel a fost învestita cu critici privind modul arbitrar în care expertul N. Corneliu a înteles sa aplice coeficient de zona 3, aceasta a retinut ca expertul si-a justificat optiunea, indicând anumite criterii de natura a creste valoarea terenului, fara a motiva de ce nu s-a avut în vedere lucrarea expertului P., care, de asemenea, si-a justificat optiunea pentru aplicarea unui alt coeficient, 1,25, care este de natura sa determine o valoare mai mica a terenului supus partajului. Criticile astfel formulate de recurenta se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., care reglementeaza ca motiv de recurs situatia în care hotarârea nu cuprinde

Page 37: Iesirea Din Indiviziune Apartament

motivele pe care se sprijina ori ea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii. Potrivit art. 261 pct. 5 C. pr. civ., hotarârea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor. Motivarea hotarârii presupune aratarea în scris a ratiunilor care au determinat judecatorul sa respinga sau sa admita a cerere. Motivarea trebuie sa fie clara, convingatoare si pertinenta, constituind o garantie pentru parti în fata arbitrariului judecatoresc si, în acelasi timp, singurul mijloc prin care se da posibilitatea exercitarii controlului judiciar. Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ. vizeaza nu numai inexistenta motivarii hotarârii, dar si insuficienta ei. De asemenea, simplele afirmatii generale în considerentele hotarârii, nu corespund scopului motivarii si echivaleaza cu o nemotivare. În speta, instanta de apel a retinut ca alegerea unui coeficient de zona s-a facut dupa aprecierea si aproximarea fiecarui expert, în ambele expertize, în functie de criteriile pe care fiecare le-a gasit mai relevante în speta si ca prima instanta a considerat în mod just ca lamuririle date de expertul tehnic N. la obiectiunile facute de apelanta cu ocazia ultimei expertize lamuresc situatia de fapt si corespund caracteristicilor imobilului supus partajarii. Aceasta concluzie a instantei de apel nu este motivata în niciun fel, nerezultând, din considerentele deciziei, de ce coeficientul de zona 3 aplicat de expertul N. este mai "just" decât coeficientul de zona 1,25 aplicat de expertul P., în conditiile în care ambii experti si-au fundamentat lucrarile pe aceleasi acte normative si au indicat criteriile de alegere a coeficientului. Metodologia Corpului Expetilor Tehnici recomanda anumiti coeficienti de zona, pentru imobilele aflate în Zona 0, cu mentiunea ca expertii pot aplica coeficienti de zona, în cazuri bine justificate, si pentru imobilele aflate în Zonele 1, 2 si 3. Coeficientii de zona ce pot fi aplicati de experti în astfel de cazuri bine justificate, pentru imobile ce nu se gasesc în Zona 0, ci în Zonele 1, 2 si 3, nu sunt prevazuti si cuantificati în mod expres în Metodologia Corpului Expertilor Tehnici. În consecinta, stabilirea coeficientului este lasata la latitudinea expertului, care trebuie sa motiveze de ce este vorba despre un "caz bine justificat" în raport cu caracteristicile concrete ale imobilului expertizat. Evident ca un asemenea indice de zona nu ar putea fi mai mare de indicele maxim aplicabil Zonei 0, însa poate fi mai mic si nu neaparat cifra întreaga, ci si cifre zecimale, asa cum a procedat, spre exemplu, în cauza, expertul Popescu, care a stabilit un coeficient de 1,25. Instanta de recurs întelege sa faca referire la acest

Page 38: Iesirea Din Indiviziune Apartament

coeficient, în acest context, nu pentru a sustine ca acesta este corect stabilit, ci pentru a arata ca valoarea coeficientilor ce pot fi aplicati de experti pentru imobilele situate în Zonele 1, 2 si 3 pot avea orice valoare cuprinsa între 1 si valoarea coeficientului maxim pentru Zona 0. În cazul în care parerile expertilor cu privire la cuantumul coeficientului de zona aplicabil unui anumit imobil nu concorda, existând diferente foarte mari (cum este cazul în speta, în care stabilirea coeficientului 3 a condus la triplarea valorii de baza a terenului), judecatorului îi revine sarcina de a stabili pe baze obiective valoarea reala a terenului, administrând probe suplimentare cu privire la caracteristicile imobilului si încadrarea acestuia în categoria celor care pot justifica aplicarea unui anumit coeficient, sau dispunând efectuarea unei noi expertize, eventual de catre o comisie formata din 3 experti. De asemenea, judecatorul nu este tinut de opinia expertului, ci solutia pronuntata în cauza trebuie sa se întemeieze pe ansamblul probelor administrate, însa înlaturarea unei probe si luarea în considerare a alteia trebuie sa se faca argumentat. Instanta de apel nu a motivat de ce considera corecta si justa opinia expertului N. cu privire la coeficientul 3 si, de asemenea, de ce opinia expertului P. cu privire la coeficientul 1,25 nu poate fi luata în considerare. În acest context, trebuie mentionat faptul (retinut dealtfel si de catre instanta de apel) ca ambii experti au efectuat evaluarea în raport de metoda comparatiei prin bonitare, raportându-se la aceeasi metodologie, diferenta constând exclusiv în coeficientul de zona aplicat. În aceste conditii, instanta de recurs constata ca este întemeiat motivul de recurs invocat de recurenta, hotarârea recurata nefiind suficient motivata. Insuficienta motivarii deciziei din apel nu atrage în mod necesar reluarea judecatii pe fond, în masura în care instanta de recurs ar putea, pe baza probelor administrate, sa complineasca aceasta lipsa. Însa, Curtea se afla în imposibilitatea de a stabili pe baza probelor administrate care este valoarea reala de circulatie a terenului în litigiu, deoarece la dosar exista parerile a doi experti care difera în mod substantial în ceea ce priveste valoarea coeficientului de zona si nici nu exista alte probe pe baza carora sa se poata opta în mod argumentat pentru una sau alta dintre opinii. În mod gresit instanta de apel a respins cererea apelantei-reclamante de efectuare a unei noi expertize în apel, punând-o pe aceasta în situatia de a nu-si putea dovedi motivele de apel si încalcându-i astfel dreptul de a administra proba solicitata, în conditiile art. 292 C. pr. civ., prin cererea de motivare a apelului. Având în vedere ca

Page 39: Iesirea Din Indiviziune Apartament

modificarea hotarârii nu poate fi dispusa, fiind necesara administrarea de noi probe, în temeiul art. 312 alin. 3 si 4 C. pr. civ., Curtea va casa decizia recurata si va retine cauza pentru rejudecare în fond, ocazie cu care se va pune în discutie necesitatea efectuarii unei noi expertize de evaluare a terenului, nefiind exclusa posibilitatea administrarii si a altor probe de natura a conduce la stabilirea valorii reale actuale a terenului supus partajului.

Jurisprudenta RomaniaA B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Dovedirea contribuţiei majore la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei se poate face cu orice mijloc de probă.

Nr: 155 (14.02.2011)Instanta: Sectia a III a Civila

ContinutDovedirea contribuţiei majore la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei se poate face cu orice mijloc de probă.(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE - DOSAR NR.8552/303/2008 - DECIZIA CIVILĂ NR.155/14.02.2011) Prin cererea formulată la 24.10.2008 reclamanta B.T. a chemat în judecată pe pârâţii O.M. şi O.F. solicitând, pe calea acţiunii oblice, sistarea stării de coproprietate devălmaşă a părţilor asupra imobilului apartamentul nr.16, din B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, sectorul 6, în vederea recuperării debitului în sumă de 120.931,66 lei, cu dobânzile aferente, debit ce constituie obligaţie personală neexecutată asumată de pârâtul O.M. prin contractul de credit nr.9214/17.07.2006 şi nr.5583/23.05.2006, modificat prin actul adiţional nr.01/5583/21.11.2006. În motivarea acţiunii s-a arătat că societatea SC M.L.M. - Agent de Asigurare a contract mai multe credite, iar pentru garantarea acestora s-au emis trei bilete la ordin şi ştampilate, în alb şi avalizate de către asociatul unic O.M., acesta având şi calitatea de administrator al societăţii. În cauză, pârâtul răspunde cu întreg patrimoniul său pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, reclamanta începând executarea silită datorită neexecutării obligaţiilor de restituire a creditului, motiv pentru care a solicitat partajul bunurilor comune. În drept s-au invocat prevederile art.33 alin.2 Codul familiei şi art.493 Cod procedură civilă.

Page 40: Iesirea Din Indiviziune Apartament

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti prin sentinţa civilă nr.7942/30.10.2009 a admis în parte acţiunea, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă O.F., a constatat că masa partajabilă şi cota de contribuţie a părţilor la dobândirea acesteia a fost stabilită prin încheierea premergătoare din data de 7.04.2009, a constatat că suma de 6.030 euro (25.831 lei), reprezentând sultă stabilită prin încheierea provizorie din data de 5.05.2009 a fost achitată pârâtei O.F. de către pârâtul O.M., a atribuit în natură, pârâtei O.F. imobilul situat în B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, apartamentul 16, sectorul 6, cu o valoare de circulaţie de 60.298 euro (258.305 lei) (1 Euro-4283 lei). În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin contractul de credit nr.9214/17.07.2006 şi contractul de credit nr.5583/23.05.2006 modificat prin actul adiţional nr.01/5583/21.11.2006, a acordat două credite SC M.L.M.-Agent de Asigurare SRL, în sumă totală de 120.931,66 lei cu destinaţia achiziţie cu destinaţia achiziţie echipamente şi completare capital de lucru cu o dobândă anuală de 16% şi respectiv 17%. Pentru garantarea executării obligaţiilor contractuale pe lângă garanţiile reale mobiliare constituite, societatea debitoare a emis trei bilete la ordin semnate şi ştampilate în alb, avalizate de pârâtul O.M. în calitate asociat unic şi administrator al societăţii. În timpul căsătoriei părţilor aceştia au achiziţionat în anul 1999 imobilul situat în B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, sector 6 astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1155/08.11.1999 la BNP M.V.L.. Din înscrisul depus la fila 116 dosar şi intitulat "chitanţă" rezultă că pârâta O.F. în schimbul renunţării la dreptul de moştenire de pe urma părinţilor săi în favoarea fratelui său, a primit de la părinţii săi în octombrie 1999 suma de 100 milioane lei ce a constituit parte din preţul apartamentului din Bucureşti. Acest început de dovadă se completează cu declaraţiile martorilor D.G. şi D.D.C., ultimul martor la întocmirea chitanţei sub semnătură privată menţionată mai sus. Din declaraţiile coroborate ale celor doi martori - filele 119-120 - se reţine că pârâta reclamantă a renunţat la partea din moştenire de pe urma părinţilor săi în favoarea fratelui, moştenire compusă nu numai din casa părintească dar şi din anumite suprafeţe de teren. Martorul D.D.C., mai arată în declaraţia sa că suma dată de părinţi nu a fost restituită niciodată acestora nefiind dată cu titlu de împrumut ci, în considerarea răscumpărării cotei ce i se cuvenea, iar banii luaţi de la părinţi au avut destinaţia de preţ apartament. Potrivit art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri

Page 41: Iesirea Din Indiviziune Apartament

comune ale soţilor. Proprietatea este devălmaşă, iar cota de 50% este doar o prezumţie instituită de dispoziţiile Codului familiei, astfel că prezumţia poate oricând fi răsturnată prin administrarea probelor. Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că în timpul căsătoriei, respectiv anul 1999, părţile au achiziţionat un imobil cu contribuţia majoritară a soţiei, dat fiind suma dată acesteia de părinţii săi. S-a reţinut că banii primiţi de pârâta - reclamantă de la părinţii săi au avut destinaţia de parte preţ imobil domiciliu comun, instanţa apreciind cota majoritară de contribuţie a pârâtei reclamante la achiziţionarea imobilului, domiciliu comun, în proprietate de 90%. Considerând că în cauză sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea s-a apreciat că se impune pronunţarea unei încheieri potrivit art.6736 Cod procedură civilă, constatându-se că pârâţii au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuţie din partea pârâtei - reclamante de 90% şi a pârâtului de 10% - imobilul situat în B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1, ap.16, sector 6. Având în vedere că la data de 20.10.2009 instanţa, prin luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului, a constatat că obligaţia impusă pârâtei a fost respectată, potrivit art.67310 alin.2 Cod procedură civilă, a atribuit în natură bunul imobil pârâtei O.F., constatând că suma stabilită ca sultă prin încheierea din data de 05.05.2009 a fost achitată. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor premergătoare a declarat apel reclamanta criticându-le ca netemeinice şi nelegale. În motivele de apel s-a arătat că interesul major şi principal al creditorului într-o cerere de partaj este acela de a-şi realiza creanţa iar instanţa de fond era ţinută de principiul stabilit prin decizia civilă nr.4517/30.05.2005 în sensul că modalitatea de înfăptuire a împărţelii judiciare trebuie aleasă în aşa fel încât să nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul din codevălmaşi. Or, prin atribuirea imobilului în proprietatea exclusivă a codevălmaşului neobligat faţă de creditor s-a încălcat în mod flagrant principiul antemenţionat, întrucât în acest fel urmărirea ulterioară a imobilului a devenit imposibilă. Mai mult banca a fost în imposibilitate de a urmări chiar şi sulta de 6.030 euro pe care pârâta O.F. o datora pârâtului O.M. ca echivalent a cotei sale de 10% din imobil având în vedere că pârâţii în mod convenabil au declarat că sulta s-a achitat şi încasat. Referindu-ne la înscrisul intitulat "chitanţă", datat 24.10.1999, depus la dosarul cauzei, învederează că este un înscris sub semnătură privată a cărui forţă probantă trebuie apreciată în contextul intereselor pârâţilor din această cauză. Nici data, nici calitatea şi semnătura

Page 42: Iesirea Din Indiviziune Apartament

părţilor din înscris nu este atestată de vreo autoritate cu atribuţii în acest sens. Mai mult, chiar dacă ar fi existat în realitate înţelegerea descrisă în documentul menţionat, nu se poate stabili cu certitudine dacă suma de 100 milioane lei a fost într-adevăr utilizată pentru plata preţului contractului de vânzare-cumpărare având în vedere că nu a fost probată o legătură de cauzalitate între primirea sumei respective de către O.F. şi achitarea preţului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.665/20.05.2010 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă atacată în sensul că a admis acţiunea, a respins cererea reconvenţională, a atribuit imobilul către intimatul O.M., cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 30.150 euro către O.F., la cursul BNR din ziua plăţii, a obligat intimata - pârâtă la 10,3 lei cheltuieli de judecată. În considerentele deciziei s-a reţinut că art.30 Codul familiei dispune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor - bunuri comune ale soţilor. Odată încetată comunitatea de bunuri, fie la cererea foştilor soţi, fie la cererea creditorilor ca în speţa de faţă, bunurile urmează să fie atribuite soţilor în aport pe contribuţia cu care fiecare dintre ei a avut-o la dobândirea şi consemnarea bunurilor. Aşa fiind se observă că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a principiilor care guvernează comunitatea de bunuri a soţilor, reţinând o situaţie de fapt neconformă cu realitatea şi nesusţinută de probatoriile administrate în cauză. Soluţia instanţei de fond şi concluzia acesteia privind cota majoritară de 90% a intimatei pârâte reclamante O.F. la dobândirea imobilului bun comun supus partajului în prezenta cauză, fundamentată pe înscrisul intitulat "chitanţă" (fila 116), din care rezultă că O.F. se obligă să renunţe la partea sa din moştenirea de pe urma părinţilor în favoarea fratelui, renunţare condiţionată de primirea sumei de "100 milioane lei" este fundamental greşită şi nelegală. Tribunalul a constatat că o astfel de "renunţare" la o moştenire viitoare, având în vedere că la data de 24.10.1999 ambii părinţi ai intimatei erau în viaţă, condiţionată de primirea unei sume de bani este imorală şi lipsită de consecinţă juridice, fiind înlăturată ca probă. "Renunţarea la moştenire" ca şi dreptul de opţiune succesorală reprezintă un drept subiectiv al succesibilului care se naşte şi respectiv se poate uza de el la moartea unei persoane, deci la data deschiderii succesiunii. Din certificatul de moştenitor nr.413 din 03.11.2004, eliberat de BNP B.M. - Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, rezultă că tatăl intimatei M.E. a decedat la data de 16.04.2001 iar la categoria "moştenitori

Page 43: Iesirea Din Indiviziune Apartament

renunţători" nu este trecută intimata O.F.; mai mult chiar, se observă că aceasta a dat o declaraţie autentificată sub nr.5427/03.11.2004 din care rezultă că este străină de succesiunea defunctului M.E.prin neacceptare. Neacceptarea succesiunii în termenul de exercitare a dreptului de opţiune succesorală nu echivalează cu "renunţarea la succesiune", la care face referire atât intimata în dovedirea cotei de 90% la dobândirea imobilului cât şi instanţa în motivarea soluţiei pronunţate. În lipsa unor dovezi certe, verosimile şi pertinente, care să dovedească şi să susţină contribuţia majoritară a intimatei pârâte la dobândirea imobilului supus partajului la cererea creditoarei, tribunalul a reţinut contribuţia egală a celor doi soţi de 50% fiecare, la dobândirea apartamentului situat în B., str.M. nr.5, bl.10, sc.2, et.1 sector 6. Mai mult, tribunalul a observat că încheierea din 05.50.2008, prin care imobilul a fost atribuit provizoriu intimatei - pârâte - reclamante cu obligaţia corelativă a acesteia de a plăti o sultă de 6.030 euro intimatului - pârât până la data de 01.09.2009, este lovită de nulitate întrucât nu este însoţită de încheierea de dezbateri din data de 21.04.2009, iar instanţa de control judiciar nu poate verifica care au fost susţinerile părţilor de la acea dată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii O.F. şi O.M.. Recurenta O.F. a criticat decizia sub aspectul nelegalităţii în ceea ce priveşte cota de contribuţie la dobândirea imobilului - bun comun. În acest sens se arată că, înscrisul denumit chitanţă încheiat la 24.10.1999 atestă faptul că recurenta a primit de la părinţii săi suma de 100.000.000 lei ROL în scopul achiziţionării apartamentului ce face obiectul cauzei, recurenta urmând să renunţe la partea sa de moştenire ce i s-ar fi cuvenit de pe urma părinţilor săi, în favoarea fratelui său N.M.. Instanţa a înlăturat greşit acest înscris pe considerentul că "renunţarea la o moştenire viitoare condiţionată de primirea unei sume de bani este imorală şi lipsită de consecinţe juridice". Acest înscris a avut rolul de a consfinţi o înţelegere în cadrul familiei, prin care au înţeles să gratifice pe unul dintre copii, fără a dezavantaja pe celălalt, scop în care a dat recurentei suma de 100 milioane pentru cumpărarea locuinţei. Astfel, nu se poate trece peste faptul că aceea chitanţă atestă faptul că recurenta a primit de la părinţii săi suma de 100 milioane lei în scopul achiziţionării unei locuinţe. O dovadă în plus, că recurenta a primit această sumă este şi certificatul de moştenitor nr.413/3.11.2004 eliberat de Biroul Notarului Public B.M., în care s-a dezbătut succesiune tatălui său Nicula Emil, recurenta neacceptând succesiune şi fiind astfel, străină de moştenire. Consecinţa juridică a

Page 44: Iesirea Din Indiviziune Apartament

acestui comportament al recurentei fiind aceea că fratele său a dobândit întreaga moştenire, înţelegerea familială fiind astfel respectată. Neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege nu echivalează cu renunţarea la moştenire, însă rezultatul urmărit de părţi, respectiv ca recurenta să nu beneficieze de moştenirea tatălui său, s-a realizat, în acelaşi condiţii în care ar fi renunţat la moştenire. În acest sens, recurenta a invocat dispoziţiile art.977 Cod civil arătând că înscrisul denumit chitanţă este o probă certă, verosimilă şi pertinentă. Se mai arată că, şi din cartea de muncă şi declaraţiile martorilor rezultă că recurenta avea venituri mai mari decât soţul său, în perioada 1.04 1999 aceasta obţinând un venit de 966.000 lei, iar pârâtul în perioada 1.05.1999 a obţinut un venit de 585.000 lei. O altă critică priveşte criteriile de atribuire ale apartamentul, recurenta apreciind că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art.6739 Cod procedură civilă, respectiv cota majoritară de 90%a recurentei, în timp ce tribunalul nu a arătat criteriile avute în vedere când a atribuit imobilul intimatului pârât O.M.. Recurentul O.M. a criticat decizia tribunalului sub aspectul greşitei aprecieri a probelor, a aplicării greşite a dispoziţiilor art.6739 Cod procedură civilă şi a nemotivării. Intimata - reclamantă B.T. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la recursul formulat de recurentul O.M. Curtea a pus în discuţie excepţia anulării sale ca netimbrat. În conformitate cu dispoziţiile art.20 din Legea nr.147/1996 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii. În cauză, acestui recurent i s-a pus în vedere să timbreze recursul cu suma de 1263,60 lei şi cu 5 lei timbru judiciar fiind citat cu această menţiune din data de 1.10.2010. Întrucât recurentul nu s-a conformat acestei dispoziţii, recursul său urmează a anulat ca netimbrat. Recursul formulat de pârâta - reclamantă O.F. va fi admis având în vedere următoarele considerente: Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri

Page 45: Iesirea Din Indiviziune Apartament

comune ale soţilor, ele alcătuind obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie al acestora. Calitatea de bun comun, se dispune în mod expres în art.30 alin.3 din Codul Familiei, nu trebuie să fie dovedită. Prezumţia instituită prin art.30 din Codul Familiei nu are un caracter irefragabil, ci este o prezumţie legală care scuteşte pe cei care o invocă de orice altă probă. În speţă, creditorul urmăritor nu este obligat să facă dovada că un anumit bun al soţilor este comun, deoarece potrivit art.30 din Codul Familiei calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Dimpotrivă, partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al său în speţă recurenta, trebuie să facă această dovadă. În acest sens, recurenta a înţeles să formuleze cerere reconvenţională, susţinând că are o cotă majoritară de contribuţie la dobândirea imobilului - apartamentul nr.16 bun comun, fapt probat prin chitanţa din 24.10.1999, încheiată între recurentă şi părinţii săi, înscris prin care recurenta a primit suma de 100.000.000 lei ROL, în scopul achiziţionării acestui apartament, cu condiţia ca recurenta să renunţe la partea sa de moştenire de pe urma părinţilor săi. Tribunalul a înlăturat această probă apreciind că o astfel de renunţare la o moştenire viitoare, având în vedere că ambii părinţi ai intimatei erau în viaţă la data încheierii înscrisului, condiţionată de primirea unei sume de bani este imorală şi lipsită de consecinţe juridice, urmând a fi înlăturată ca probă. În apel, s-a mai reţinut că recurenta a dat o declaraţie de neacceptare a succesiunii de pe urma tatălui său, însă neacceptarea succesiunii nu echivalează cu renunţarea la succesiune la care face referire atât intimata în dovedirea cotei de 90% la dobândirea imobilului cât şi instanţa de fond în motivarea soluţiei pronunţate. Această accepţie a tribunalului nu va primită de Curte având în vedere următoarele: În conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Decretul nr.32/1954, pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice dovada că un bun este propriu se va face între soţi prin orice mijloc de probă. Aceasta înseamnă că soţul care neagă calitatea de bun comun va putea să facă dovada prin orice mijloc de probă că bunul respectiv, deşi dobândit în timpul căsătoriei, este bun propriu. Prin această regulă instituită cu privire la dovada calităţii de bun propriu în raporturile dintre soţi se derogă, în unele privinţe de la normele dreptului comun referitoare la proba actelor juridice. Astfel, proba că un bun este propriu se poate face nu numai prin înscrisuri, ci şi prin martori ori prezumţii, fără nici o restricţie chiar dacă este vorba de acte juridice cu o valoare mai mare de 250 lei. În cauză, recurenta a înţeles

Page 46: Iesirea Din Indiviziune Apartament

să dovedească că a primit suma de 100 milioane lei Rol de la părinţii săi în vederea achiziţionării apartamentul, bun comun, înţelegând astfel să o gratifice numai pe ea, cu condiţia de a nu mai ridica pretenţii la moştenirea lor întrucât recurenta mai are un frate. Convenţii referitoare la succesiunile nedeschise sunt interzise de lege şi nu produc nici un efect juridic în ceea ce priveşte renunţarea ori neacceptarea succesiunii. În prezenta cauză, însă nu se dezbate o chestiune legată de materia succesiunii pentru a se analiza valabilitatea înscrisului din această perspectivă, ci înscrisul denumit chitanţă din 24.10.1999 este un început de dovadă scrisă care poate fi completat cu prezumţii, în sensul că la dobândirea imobilului bun comun, reclamanta a avut o contribuţie majoritară cu o sumă de bani reprezentând bun propriu. Astfel, deşi nu este valabilă ca şi convenţie asupra unei moşteniri nedeschise, chitanţa invocată de recurentă dovedeşte faptul că recurenta a primit o gratificaţie personală din partea părinţilor săi, în cuantum de 100 milioane lei Rol, la data de 24.10.1999. Acest început de dovadă scrisă a fost completat cu martori şi alte înscrisuri din care rezultă faptul juridic al primirii de către recurentă a sumei de 100 milioane lei Rol de la părinţii săi, sumă de bani care a fost folosită în noiembrie 1999 pentru achiziţionarea apartamentul în litigiu. Declaraţia de neacceptare a succesiunii tatălui recurentei, constată prin certificatul de moştenitor nr.413/3.11.2004 este o prezumţie în favoarea dovedirii împrejurării că aceasta a primit efectiv suma de bani dată de părinţii săi şi a respectării acelei înţelegeri familiale. De altfel, în jurisprudenţă s-a arată că dacă este vorba de dobândirea de către unul dintre soţi a unor bunuri mobile ca daruri manuale, dovada între soţi că ele sunt proprii se va putea face prin orice mijloc de probă, deoarece obiectul probaţiunii în astfel de situaţii îl constituie faptul predării efective a bunurilor dăruite, existenţa faptelor juridice, în sensul restrâns al cuvântului, putând fi dovedită şi în cadrul dreptului comun prin orice mijloc de probă. Prin urmare, respingerea cererii reconvenţionale ca nedovedită, exclusiv prin analizarea valabilităţii şi înlăturarea înscrisului denumit chitanţă din 24.10.1999, apreciind că este imoral şi lipsit de eficacitate juridică în ceea ce priveşte succesiunea, fără coroborarea celorlalte probe administrate în cauză este nelegală, fiind incidente dispoziţiile art. 04 pct.9 Cod procedură civilă. Faptul că recurenta a avut o contribuţie majoritară la dobândirea bunului comun rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, iar atribuirea imobilului către recurentă se impunea având în vedere cota majoritară reţinută şi

Page 47: Iesirea Din Indiviziune Apartament

motivată de către instanţa de fond. Curtea subliniază că şi în condiţiile art.493 alin.1 Cod procedură civilă, soţi au posibilitatea de a face toate apărările prevăzute de lege, inclusiv invocarea cotei majoritare la dobândirea bunurilor comune ori invocarea calităţii de bun propriu pentru un anumit bun din comunitatea de bunuri. Dacă s-ar da eficienţă soluţiei contrare, ceea susţinută de intimata B.T. prin motivele de apel, ar însemna ca instanţele de judecată să efectueze o judecată formală potrivit căreia, în concurs cu instituţiile bancare soţii nu pot avea decât o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, altfel interesele acestor instituţii ar fi ab iniţio prejudiciate, instanţele neavând căderea de apreciere asupra constituirii comunităţii de bunuri. Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va anula ca netimbrat recursul formulat de recurentul O.M., va admite recursul formulat de O.F., se va modifica în tot decizia recurată în sensul că se va respinge apelul ca nefondat.2