U.S.A.M.V BUCURESTI M.I.E.A.D.R

FILIALA CALARASI

Proiect practica:IERBAR ILUSTRAT

Student: David Paul ClaudiuÎndrumător: Sef Lucrari Dr. Melente

Adrian

Increngatura ANGIOSPERMAE (MAGNOLIOPHYTA)Clasa DICOTILEDONATE

Subclasa ROSIDAEI. Ordinul ROSALES – Fam. ROSACEAE.

Ordinul Rosales

Cuprinde un număr mare de specii de plante lemnoase sau ierboase, cu o mare varietate de forme. Frunzele sunt prevăzute cu stipele perechi. Florile sunt dispuse în inflorescenţe diferite, rar soliare. Florile, la majoritatea sunt bisexuate, actinomorfe şi dispuse pe un receptacul bine dezvoltat. Invelişul floral este dublu, caliciu şi corolă, dialipetal, pe tipul 5.

Androceul este format din numeroase stamine, iar gineceul din numeroase carpele; uneori poate avea număr mai mic de carpele sau chiar o singură carpelă. Fructele sunt foarte variate : folicule, nucule,

drupe,bace, fructe multiple.

Fam. Rosaceae

Este una dintre cele mai importante familii si grupează peste 3000 de specii, ierboase şi lemnoase, răspândite mai ales în zona temperată.

● Subfam. Spireoideae - cuprinde arbuşti cu flori mici, albe, dispuse în corimb. Fruct folicula.

Spiraea x vanhouttei (Briot.) Zabel - Taulă, cununiţă

2

Fig.1. Spiraea x vanhouttei (Briot) Zabel - cununita

Descriere: Arbust înalt pănă la 2m, cu ramuri subţiri, arcuite. Frunzele sunt alterne, rombic - ovate pănă la rombic - obovate, cuneate,

spre vărf slab 3-5 lobate sau serate, de 2-3,5 cm lungime. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, mici, dispuse în corimbe. Caliciul este format

din 5 sepale libere. Corola constă din 5 petale libere, albe, mai lungi decăt sepalele. Androceul prezintă numeroase stamine. Gineceul este format din 5 carpele libere, poziţie superioară. Înfloreşte în mai-iunie. Fructul este o

polifoliculă.Importanţă. Este cultivată ca planta ornamentală.

● Subfam. Rosoideae - cuprinde specii arbustive sau ierboase. Florile au numeroase stamine şi carpele libere, apocarpe, situate inferior sau

superior pe un receptacul convex sau concav. Fructul poate fi poliachenă sau polidrupă.

Fragaria x anannasa Duchesne – Capsun

Fig.2. Fragaria x anannasa Duchesne - capsun

Descriere. Este o plantă perenă cu rizom scurt, înconjurat de numeroase rădăcini adventive şi de resturile uscate ale frunzelor din anii

precedenţi. Tulpina este scapiformă, la bază cu o rozetă de frunze din axila cărora pornesc stoloni aerieni lungi, care se înrădăcinează la noduri

înmulţind astfel planta vegetativ. Frunzele sunt peţiolate iar baza

3

peţiolului concreşte cu două stipele lanceolate. Frunzele sunt trifoliolate; foliolele au marginea crenat - serată. Peţiolii şi tulpinile florifere prezintă peri patenţi. Tulpinile florifere sunt erecte şi au numai o frunză mică, la baza inflorescenţei. Inflorescenţa este cimoasă, paucifloră. Florile sunt

hermafrodite, actinomorfe, mari. Caliciul este dublu. Caliciul extern este concrescut cu caliciul intern. Sepalele caliciului extern sunt mai scurte decăt cele ale caliciului intern. Corola este dialipetală cu 5 petale alb-gălbui, obovate. Androceul are numeroase stamine, uneori cu anterele

reduse, în acest caz florile fiind funcţional femeieşti. Gineceul este dialicarpelar, format din numeroase carpele, inserate pe receptaculul

convex. Înflorirea are loc în mai-iunie.Fructul este o poliachenă. Achenele sunt mici, gălbui prinse pe

receptaculul mare, cărnos, roşu, ce reprezintă partea comestibilă.Importanţă. Se cultivă pentru fructele sale ce se folosesc în stare

proaspătă sau pentru prepararea de gem, jeleuri, sirop, etc.

Rubus idaeus L. – Zmeur

Fig.3. Rubus idaeus L. – zmeur

Descriere. Arbust înalt pănă la 2 m. Rădăcinile sunt trasante, drajonante. Tulpinile trăiesc numai 2 ani. În primul an sunt vegetative, neramificate, în al doilea an din mugurii laterali se formează lăstari cu

inflorescenţe. Drajonii formaţi în fiecare an asigură tufei o longevitate de 15-20 ani. Tulpinile au la partea inferioară ghimpi. Frunzele sunt alterne,

imparipenat-compuse, cu 5 foliole sau trifoliolate. Foliolele sunt alb şi dens păroase pe faţa inferioară. Stipelele sunt mici, liniare. Florile sunt

grupate în inflorescenţe cimoase. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5. Caliciul este dialisepal. Corola este formată din 5 petale albe, erecte. Gineceul este format din numeroase parpele libere. Înfloreşte în

mai-iunie.

4

Fructul este o polidrupă roşie ce se desprinde la maturitate de receptaculul conic, alb.

Ecologie şi răspăndire. Este o specie pionieră, eutrofă şi mezotrofă. Creşte spontan în regiunea de munte, în luminişuri şi tăieturi de pădure

Importanţă. Se cultivă pentru fructele sale. Prezintă şi importanţă medicinală. Ceaiul de frunze se foloseşte împotriva avitaminozelor,

enterocolitei, a gastritei şi a ulcerului gastrointestinal.

Rosa canina L. – Măceşul

Fig.4. Rosa canina L. – macesDescriere. Arbust înalt de 1,5 - 3 m, cu rădăcini drajonante şi

tulpini prevăzute cu ghimpi. Frunzele sunt alterne, imparipenat-compuse; 5-7 foliole cu marginea simplu sau dublu serată. Baza peţiolului este

concrescută cu 2 stipele mari, lanceolate, cu marginea fin dinţată. Florile sunt solitare sau dispuse în cime pauciflore (căte 2-5). Florile sunt mari, hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5. Pedicelul se termină cu receptacul

mare, urceolat. Caliciul este dialisepal, format din 5 sepale diferite ca înfăţişare: 2 sepale sunt penat-fidate, 2 sunt întregi, iar a 5 este fidată

numai pe o singură parte. După înflorire sepalele sunt reflecte şi persistente. Androceul este format din numeroase stamine. Gineceul este dialicarpelar format din numeroase carpele, închis în receptacul. Măceşul înfloreşte în mai-iunie. Fructul este o poliachenă. Achenele

galbene, păroase sunt închise în receptacul, care la maturitate devine cărnos, roşu, comestibil.

Ecologie şi răspăndire. Specie pionieră, xeromezofită pănă la mezofită, ce creşte in zona de stepă pănă în etajul fagului, la marginea

pădurilor sau în pajişti.Importanţă. Alimentară - din receptacul se pregăteşte

marmeladă şi sirop;Importanta medicinală - receptaculul conţine multă vitamina C şi

este recomandat pentru tratamentul avitaminozelor, a diskineziei biliare, a colecistitei şi calculozei renale sau biliare;

- formele fără spini ale măceşului se folosesc ca portaltoi pentru trandafir;

5

- plantă meliferă;- scoarţa prezintă proprietăţi tinctoriale.

● Subfam. Maloideae - sunt rosaceele lemnoase importante economic, răspândite în regiuni temperate. Se carecterizează prin receptaculul

concav, concrescut cu gineceul, formând un fruct fals, comestibil, poamă.

Malus domestica Borkh - Mărul cultivat

Fig.5. Malus domestica Borkh – Marul cultivat

Descriere. Arbore înalt pănă la 10m. La exemplarele mature, ritidomul se exfoliază în plăci neregulate. Lăstarii tineri sunt păroşi, mai

tărziu devin glabrescenţi. Mugurii pot fi floriferi avănd o formă ovată, sau vegetativi de formă conică. Frunzele sunt alterne, cu prefoliaţie convolută.

Limbul este ovat pănă la eliptic, cu marginea serată. La început toată frunza este păroasă mai ales pe faţa inferioară. Cele două stipele de la

baza frunzei cad de timpuriu. Florile căte 3-7, sunt grupate în inflorescenţe cimoase. Florile sunt mari, actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. plăcut mirositoare. Receptaculul este bine dezvoltat, urceolat.

Caliciul este format din 5 sepale libere. Pedicelul, receptaculul şi caliciul sunt tomentos păroase. Corola are 5 petale alb-roze, libere, obovate.

Androceul este format din 20 de stamine dispuse pe 3 cercuri. La baza staminelor se află un ţesut nectarifer. Anterele sunt galbene. Gineceul este format din 5 carpele libere, dar concreşte cu receptaculul. Ovarul

este inferior şi se continuă cu 5 stile unite la bază şi păroase.Înfloreşte în aprilie-mai. Fructul este o poamă fără sclereide, cu două

cavităţi - pedicelară şi calicială.

6

Importanţă. Se cultivă pentru fructele sale şi are importanţă meliferă. Lemnul se foloseşte pentru sculptură, tămplărie fină. Scoarţa proaspătă

are proprietăţi tinctoriale.

Pyrus communis L. Părul

Fig.6. Pyrus communis L. – marul cultivat

Descriere. Arbore înalt pănă la 20 de metri, cu ramuri groase, ce formează o coroană piramidală. Ritidomul se exfoliază în plăci alungite. Lăstarii sunt glabri. Frunzele sunt ovate, cu prefoliaţie involută, adesea

coriacee (pieloase), la maturitate glabre.Inflorescenţa este un corimb. Florile au aceeaşi alcătuire ca şi cele de la

măr, de care se deosebesc astfel: sunt neplăcut mirositoare, petalele sunt albe, staminele au antere roşii, stilele sunt libere şi glabre. Fructul este

piriform, fără cavitate pedicelară, cu sclereide.Importanţă. Se cultivă pentru fructe. Lemnul părului este tare, folosit în

tâmplărie şi construcţii.

● Subfam. Prunoideae - arbori şi arbuşti cu flori cu numeroase stamine, dar o singură carpelă. Receptaculul concav nu participă la formarea

fructului. Fructul e o drupă.

Prunus x domestica L. - Prunul

7

Fig.7. Prunus x domestica L. - Prun

Descriere. Prunul este probabil un hibrid între P. spinosa şi P. cerasifera subsp. divaricata. Arbore înalt pănă la 12m, lipsit de obicei de

spini. Rădăcinile sunt drajonante. Ritidomul este cenuşiu, crăpat. Lăstari la început pubescenţi, devin mai tărziu glabri. Mugurii sunt solitari sau în

grupuri de căte 3, din care cei marginali sunt floriferi, iar cel median este vegetativ. Frunzele sunt alterne, de obicei obovate, pubescente pe ambele feţe. Marginea limbului este crenat-serată. Prefoliaţia este

convolută.Florile sunt dispuse căte 1-2 (5) pe pediceli pubescenţi, lungi de 5-20mm. Înflorirea este protantă. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5. Receptaculul are formă de cupă şi este căptuşit cu un ţesut nectarifer. La maturitate receptaculul se usucă şi cade. Sepalele sunt păroase. Corola este formată din 5 petale libere, albe. Androceul este format din 30 de

stamine dispuse pe 3 cercuri. Gineceul este monocarpelar, inferior.Fructul este o drupă variabilă ca formă, lungă pănă la 8cm, colorată în negru-albăstrui, violet sau gălbui. Epicarpul este acoperit cu pruină, iar

endocarpul este comprimat, carenat, rugos. Mezocarpul nu este aderent la endocarp.

Importanţă. Cel mai răspăndit pom fructifer din Romănia, de la cămpie pănă la etajul montan.

Cerasus avium L. – Cireşul

Fig. 8. Cerasus avium L. - ciresDescriere. Arbore înalt pănă la 20m. Ritidomul se exfoliază în făşii

circulare. Ramurile de schelet sunt puternice, etajate. Coroana este conică. Cireşul fructifică de obicei pe ramuri scurte numite "buchete de

8

mai". Frunzele sunt mari, de 8-15cm lungime, dispuse altern. Limbul este alungit-eliptic pănă la obovat, pe marginea grosier serat, pubescent pe

faţa inferioară de-a lungul nervurilor. Peţiolii prezintă 2-3 glande nectarifere roşiatice. Prefoliaţia este conduplicată.

Din mugurii floriferi se dezvoltă inflorescenţe de tip umbelă ce nu sunt însoţite la bază de frunze provenite din acelaşi mugure. Înflorirea este

protantă. Florile au aceeaşi alcătuire ca şi cele de prun, de circa 2,5cm în diametru. Sepalele au marginea întreagă. Ovarul este glabru. Fructul este

o drupă sferică, cu diametrul pănă la 2cm, cordiformă, de culoare roşie sau alb-gălbuie. Epicarpul nu este acoperit cu pruină, mezocarpul este

dulce, iar endocarpul este globulos, neted.Importanţă. Arbore fructifer, florile sunt melifere, iar lemnul se foloseşte

pentru mobilă.

Cerasus vulgaris Mill - Visinul

Fig.9. Cerasus vulgaris Mill. - visin

Descriere. Arbust sau arbore mic, înalt pănă la 6m. Ritidomul se exfoliază în făşii circulare. Coroana este sferică. Vişinul fructifică de obicei pe ramuri lungi, pedente numite "plete". Frunzele sunt alterne, mai mici

decăt cele de cireş (6-8cm), ovate pănă la eliptic-obovate, glabre. Frunzele sunt verzi-închis, coriacee, fin serate. Prefoliaţia este

conduplicată. Peţiolii cu 1-2 glande nectarifere extraflorale. Inflorescenţele sunt umbele ce prezintă la bază 1-3 frunze provenite din acelaşi migure. Florile au aceeaşi alcătuire ca şi cele de cireş, dar sunt puţin mai mici, de

circa 2,1 cm în diametru, iar sepalele au marginile glandulos-serate.Drupele sunt asemănătoare cu cele de cireş, dar sunt de obicei mai mici,

de circa 1cm în diametru, globuloase, roşii cu gust acid.Importanţă. Arbore fructifer, florile sunt melifere.

Armeniaca vulgaris Lam. – Cais

9

Fig.10. Armeniaca vulgaris Lam. – cais

Descriere. Arbore înalt pănă la 10m, cu ritidomul negricios, crăpat longitudinal. Pe ramurile puternice mugurii sunt grupaţi de obicei căte 3,

cel central este vegetativ iar cei laterali sunt floriferi. Frunzele sunt alterne, lat-ovate pănă la subrotunde, cu vărful acuminat şi prefoliaţie

convolută. Marginea limbului este fin serată. Dintr-un mugure florifer se dezvoltă o singură floare, scurt pedicelată. Alcătuirea florii este

asemănătoare cu cea descrisă la prun.Sepalele sunt reflecte, de culoare roşie-închis. Corola are petalele alb-roze. Ovarul este păros. Înflorirea este protantă. Fructul este o drupă

sferică, cu diametrul de 3-8 cm, păroasă, galbenă-portocalie. Endocarpul este comprimat, neted.

Ecologie şi răspăndire. Specie sensibilă la ger dar rezistentă la secetă. Se cultivă cu predilecţie în sudul ţării.

Importanţă. Arbore fructifer şi melifer.

Persica vulgaris Mill. – Piersic

Fig.11. Piersica vulgaris Mill. - piersic

Descriere. Arbore înalt pănă la 8 m. Frunzele sunt eliptice pănă la lanceolate (lăţimea maximă a limbului se găseşte la mijloc), lungi de 7-

10

15cm, acuminate, pe margine serat-crenate. Peţiolii sunt mai scurţi decăt jumătatea lăţimii limbului foliar. Prefoliaţia este conduplicată.

Florile sunt solitare, mai rar căte 2, scurt pedicelate sau sesile. Alcătuirea generală a florii este cea prezentată la prun. Corola poate fi de "tip

rozaceu" cu petale mari ce se deschid complet, sau de "tip campanular", cu petale mici ce nu se deschid în întregime. Culoarea petalelor este de

obicei roz dar uneori pot fi albe. Gineceul este unicarpelar, uneori bicarpelar, dialicarpelar. Înflorirea este protantă. Fructul este o drupă

mare, sferică, cu epicarpul glabru sau pubescent. Mezocarpul este aderent sau nu la endocarpul adănc brăzdat.

Ecologie şi importanţă. Este o specie termofilă, rezistentă la secetă. Se cultivă în special pentru fructele sale. Prin ameliorare s-au obţinut şi

numeroase cultivaruri cu flori involte ce se cultivă în parcuri ca ornamente.

Amygdalus communis L. – Migdal

Fig.12. Amygdalus communis L. - migdal

Descriere. Arbore înalt pănă la 10m. Frunzele sunt ovat-lanceolate (lăţimea maximă a limbului foliar se găseşte în partea sa inferioară), lungi

de 7-10, acuminate, pe margine fin serate. Peţiolii sunt mai lungi decăt jumătatea lăţimii limbului foliar. Florile sunt mai mari decăt cele de

piersic, sunt dispuse căte 1-2 şi sunt scurt pedicelate. Petalele sunt albe, mai rar roze. Fructul este o drupă parţial dehiscentă, la maturitate

epicarpul şi mezocarpul se usucă şi crapă. Endocarpul prezintă numeroase adăncituri punctiforme, în rest este neted.

Ecologie şi importanţă. Este o specie termofilă, rezistentă la secetă. Se cultivă în special pentru seminţele sale dulci sau amare. Prezintă şi

cultivaruri cu flori involte ce se cultivă în parcuri.

11

Increngatura ANGIOSPERMAE (MAGNOLIOPHYTA)Clasa DICOTILEDONATE

Subclasa ROSIDAEII. Ordinul Saxifragales

Include plante cu caractere variabile, cu flori de obicei hermafrodite, pe tipul 5 (pentamere), cu ovar superior sau inferior. Au multe asemănări cu

Rosalele, din punct de vedere morfologic, embriologic, biochimic.

Fam. Grossulariaceae

Are un singur gen, Ribes, cu peste 150 specii arbustive, răspândite în regiunea holarctică.La noi în ţară se cunosc 6 specii spontane şi

cultivate.

Ribes nigrum L. - Coacăz negru

Fig.13. Ribes nigrum L. – coacaz negru

Descriere. Arbust înalt de 1-1,5m, cu ramuri lungi şi scurte pe care se formează inflorescenţele. Frunzele sunt alterne, palmat-lobate, cu 3-5

lobi. Caracteristic speciei este prezenţa pe faţa inferioară a limbului a unor glande secretoare punctiforme, galben - strălucitoare. Marginea frunzelor

este neregulat dublu-serată. Stipelele filiforme, concresc parţial cu peţiolul, Prefoliaţia este plicată. Florile sunt grupate în raceme. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pentamere, cu receptacul campanulat, păros şi prevăzut cu glande. Caliciul este dialisepal, reflect şi roşcat. Petalele sunt

12

libere, albe-gălbui, mai scurte decăt caliciul. Androceul este compus din 5 stamine libere. Gineceul este bicarpelar, gamocarpelar, inferior, parţial

concrescut cu receptaculul. Înfloreşte în aprilie-mai.Fructele sunt bace sferice de culoare neagră, cu glande punctiforme. La formarea fructului participă şi receptaculul. Întreaga plantă are un miros

specific.Ecologie, răspăndire şi importanţă. Este o specie heliosciadofită sau

sciadofită, eutrofă, mezohigrofită pănă la higrofită. Creşte spontan în zona de deal şi de munte, în tufărişuri, zăvoaie sau chiar în mlaştini. Se cultivă

tot mai mult pentru fructele sale foarte bogate în vitamina C.

Ribes rubrum – Coacaz

Fig.14. Ribes rubrum

Descriere: coacăz - arbust de talie mică, cu frunze peţiolate alterne, palmat lobate. Flori cu simetrie actinomorfă. Se cultivă pentru

fructele, mici, roşii, comestibile (bace).

Familia Crassulaceae

Cuprinde plante ierboase, suculente, cu adaptări la xerofitism, majoritatea trăind pe stâncării şi terenuri aride, răspândite cu precădere

în regiuni calde. Au ţesuturi care înmagazinează apa.Frunzele sunt de consistenţă cărnoasă. Flori grupate în inflorescenţe cimoase, sunt

bisexuate, de regulă pe tipul 5. Polenizare entomofilă, fructe folicule.

● Sedum acre - iarba de şoaldină - are frunze cărnoase, cilindrice, şi flori galben aurii. (Fig.15.)

● Sedum maximum- frunze cu lamina lată. flori galben verzui.Creşte prin păduri şi poieni şi se cultivă şi ca specie ornamentală. (Fig.16.)

● Sedum spurium - floare grasă - cultivată - are tulpini scurte, la bază cu numeroşi lăstari. Frunzele sunt cărnoase. Florile roz sau purpurii.

Folosită la decorarea bordurilor. (Fig.17.)

13

● Sempervivium - grupează specii cu frunze bazale groase, dispuse în rozetă.Sepale, petale, carpele în număr de la 6-20.Speciile spontane cresc

pe stâncării din regiunile muntoase.Unele specii se cultivă : Sempervivum tectorum. (Fig.18.)

● Bryophyllum calycinum - cultivat - Frunze mari, cărnoase, pe marginea lor se formează nişte muguri care căzând pe pământ se

înrădăcinează şi dau naştere la alte plante (mod de înmulţire pe cale vegetativă). In vârful tulpinii apare primăvara o inflorescenţă bogată în

flori tubulare de culoare galben- oranj. (Fig.19.)● Echeveria minor - cultivată - Originară din America centrală.Are frunze rotunjie, foarte cărnoase, de culoare verde albicios (argintiu).

(Fig.20.)● Kalanchoe - cultivată - Are numeroase specii africane, la noi

cultivată.Kalanchoe tomentosa -are aspect de tufă, frunze ovate, verde cenuşiu, pubescente. Cu vârsta, marginea frunzei devine

brunie.Kalanchoe blossfeldiana - este una dintre speciile cele mai extinse în cultură.Planta are frunze cărnoase, aşezate în perechi. Flori mici, grupate în cime, de culoare roşu , oranj, galben. După ce trece

perioada de înflorire de 6-8 săptămâni, planta rămâne decorativă prin frunze.

Fig.15. Sedum acre - iarba de soaldina Fig.16. Sedum maximum

14

Fig.17. Sedum spurium Fig.18. Sempervivium

Fig.19. Bryophyllum calycinum Fig.20. Echeveria minor

Familia Saxifragaceae

Cuprinde plante ierboase sau lemnoase, cu frunze alterne (rar opuse), uneori dispuse în rozete bazale. Flori actinomorfe, bisexuate (rar unisexuate), dispuse în inflorescenţe cimoase. Florile au 5 sepale, unite la

bază, 5 petale libere, 5-10 stamine, carpele 5 până la două, de obicei unite. Ovar superior sau inferior. Fruct capsulă, foliculă, rar bacă.

● Saxifraga aizoon - iarba surzilor - frecventă pe stâncile din munţi. (Fig.21.)

● Philadephus coronarius - iasomie, lămâiţă - arbust mic, cu frunze opuse ovale, flori mari, albe, mirositoare, hermafrodite, dispuse în

raceme. (Fig.22.)● Bergenia crassifolia - cultivată -se cultivă frecvent în grădini,

înfloreşte primăvara timpuriu.Spontan creşte în pădurile din Asia, mai ales Siberia. In pământ are un rizom, gros, negru.Frunzele sunt groase, dispuse

în rozetă. Flori roz, dispuse în racem bogat. (Fig.23.)● Hydrangea (Hortensia) opuloides - hortensia - cultivat -în condiţii

naturale (Japonia, China de Nord) planta se prezintă sub forma unui arbust tufos.In seră, planta formează 3-5 tulpini florale. Frunze mari, cu marginea

serată şi vârful acuminat. Florile sunt sterile şi fertile, grupate în inflorescenţe mari, globuloase. Partea decorativă o reprezintă florile

sterile, cu sepale mari, petaloide, de culoare roz, alb, roşu. Florile fertile,

15

de dimensiuni mici, sunt acoperite de celelalte şi nu au interes decorativ. (Fig.24.)

● Astilbe davidii - cultivat în grădini. (Fig.25.)

Fig. 21. Saxifraga aizoon – iarba surzilor Fig.22. Philadephus coronarius - iasomia

Fig. 23. Bergenia crassifolia Fig.24. Hydrangea opuloides – hortensia

Fig. 25. Astilbe davidii

16

17