IDEILE DELIRANTE

Apar pe un fond de claritate a conştiinţei

Se exprimă limpede

Mecanismele delirului sunt unice sau multiple (în legătură cu fenomene perceptuale sau ideative)

Pot fi deschise sau încapsulate

IDEEA DELIRANTĂ (Wahn, delusion): se exprimă limpede, evoluând pe fond de claritate a conştiinţei. Mecanismele delirului pot fi unice sau multiple, în legătură cu fenomene perceptuale, ca iluziile sau halucinaţiile, sau cu fenomene ideative (intuiţii, situaţii imaginate şi interpretări).

CARACTERISTICILE IDEILOR DELIRANTE

1. Convingerea delirantă (certitudinea)

2. Incorigibilitatea (neinfluenţabilitatea)

3. Lipsa motivaţiei convingerilor delirante şi a atitudinii critice faţă de ele (imposibilitatea conţinutului)

4. Comportamentul delirant.

pun stăpânire pe conştiinţa insului

se menţin în ciuda contradicţiilor evidente cu realitatea

nu corespund realităţii cu care se află în certă contradicţie şi pe care o reflectă în mod deformat

schimbă comportamentul

CLASIFICAREA IDEILOR DELIRANTE

Idei delirante de persecuţie

Idei delirante de relaţie

Idei delirante expansive: de mărire, bogăţie (grandoare), invenţie, reformă, filiaţie, erotomanice, mistice

Idei delirante depresive: autoacuzare şi vinovăţie, hipocondriace, prejudiciu, negaţie

sdr. Cotard (idei delirante de enormitate + imortalitate + negaţie)

După conţinutul tematic:

1. Idei delirante expansive: mărire, bogăţie (grandoare), invenţie (grandoarea şi invenţia - în manie, schizofrenie, paranoia), reformă, filiaţie, erotomanice, mistice (religioase);

2. Idei delirante depresive: persecuţie, revendicare, gelozie, transformare şi posesiune (delir metabolic sau zoontropic), relaţie (atitudinile, comportamentul, discursul celorlalţi fac referire la el), autoacuzare şi vinovăţie, hipocondriace (boală, defect fizic), prejudiciu, negaţie (sd. Cotard - demenţe avansate, de obicei luetice, melancolie delirantă în special de involuţie, mai rar în stările confuzionale de origine infecţioasă. Sindromul Cotard - idei delirante depresive (melancoliforme) de enormitate (negaţia lumii, corpului, organelor, morţii) + imortalitate + negaţie. Este rareori complet în depresia psihotică (cel mai des sunt ideile de negaţie a existenţei unor organe).

Idei delirante mixte (evoluează pe fondul unei tonalităţi afective ambigue)

• idei de interpretare exogene sau endogene (inferenţe, prin intuiţie imediată, de la o percepţie exactă la o concepţie delirantă), se dezvoltă în reţea

Clerambault – idei delirante pasionale (gelozie, erotomanie)

• idei de influenţă

• idei metafizice

• 3. Idei delirante mixte (combinate) - evoluează pe fondul unei tonalităţi afective ambigue.

• a. Idei de interpretare (deşi aspectul interpretativ rămâne o caracteristică a tuturor ideilor delirante), în care mecanismul delirant e interpretarea, care e orientată asupra evenimentelor exogene şi endogene (exogene - analizează excesiv datele furnizate de propriile simţuri, realizând prin intuiţie imediată o inferenţă de la o percepţie exactă la o concepţie delirantă (interpretarea sau percepţia delirantă, fenomen cu 2 verigi descris de Kurt Schneider şi inclus de Jaspers ca formă a delirului primar) şi endogene - analizează evenimentele lumii sale interioare, materialul interpretărilor fiind oferit de propria sa producţie ideativă, conţinutul visurilor şi senzaţiilor sale corporale. Acest material „endogen” este prelucrat prin aceleaşi mecanisme interpretative cu 2 verigi). Clerambault - ideile delirante pasionale (gelozie, erotomanie) se dezvoltă în lanţ pornind de la o verigă princeps şi realizând un sector delirant al vieţii psihice; ideile delirante de interpretare se dezvoltă în reţea (percepţiile iluzorii, prin raţionamente, supoziţii, prin interpretări succesive duc la o reţea difuză ce cuprinde în ochiurile sale noi aspecte ale realităţii). Ey arată că mecanismul de mai sus se produce numai în fazele iniţiale ale construcţiei delirante, apoi când delirul se structurează, bolnavul are „revelaţia” adevărului său - delirant fireşte - descoperit şi demonstrat până la evidenţă.

• Delirurile pasionale şi de revendicare (ca formă de paranoie) sunt astfel de idei delirante de interpretare. Serieux defineşte interpretarea delirantă ca un raţionament fals ce

pleacă de la un fapt exact, o percepţie reală ce capătă, prin asociaţiile realizate de pacient, o semnificaţie personală pentru pacient printr-un joc inductiv / deductiv greşit. În dezvoltarea în reţea orice eveniment poate fi adăugat sistemului, totul capătă o explicaţie, deci se adaugă noi interpretări care se însoţesc de o convingere absolută.

• b. Idei de influenţă - alte variante ale delirului de interpretare

• c. Idei metafizice - caută elucidarea originii vieţii, sufletului, reîncarnării, metempsihozei

Autismul = interiorizarea patologică a gândirii delirante cu pierderea contactului cu realitatea.

- este de obicei sărăcit în conţinutul său delirant, apărând mai târziu în evoluţia psihozei

Alogia = pierderea legăturilor logice ale gândirii (schizofrenie)