Ia uită-te, soră Transilvanie, ce ou mare şi frumos ne-a dăruit Dumnezeu de Paşti !

— Văd, Romănio Mare; dar mi se pare că înăuntru are pui...liticiani!

Polemica între Patrioţi \)a dud „duşmanii noştri de azi,

prietenil-de ieri şi de miine", c u n u n i -mia Stere pe complicii lui Marghilo­man, an deslânţuit acea furor hunga-ricus căreia Trbtzki îi zice, sadea: bol­şevism, partidele din Romînia se de­dau la un sport aidoma cu cel prac­ticat de boerii caftanlii, pe cînd, la Ţarigrad, s e pusese premiu pe ca­pul ghiaurului de Brincoveanu. Epi­sodul' este interesant, de aeeea-1 re-zumez de pe ziarele grave, ai căror patroni alternează, cu clientela res­pectivă, pe tenderul maşinei guver­namentale.

Presa liberală spune Conferinţei din Paris că d. Take Ioneseu, prin ur­mare partidul conservator, a şi înche­iat tîrgul cu sîrbii în privinţa Toron-talului • de unde marii judecători trag, fireşte, încheierea că, de vreme ce UJJ partid, cel mai «Pu cre-tîit din ţară, renunţă la această parte de Ba­nat, dreptatea trebuie să fie de par­tea celor dela Belgrad.

La rîndul lui, şeful celor fără To-rontal răspunde: n'am încheiat, n'am tocmit şi n'am cedat nimic nimănui; prezenţa, însă, la Conferinţă, a doc-, torului Creanga, ca delegat "al Romî-niei, pentru a pleda în cel mai for­midabil proces pe care l'a intentat vreodată neamul nostru, nu impune destul înaltei instanţe - de aci difi­cultăţi cari ar putea să ne micşoreze quota parte.

Cei cu Torontalul, tari pe drepta­tea cauzei ce apără, nu se lasă, ci ri­postează, acru: ori cum s'ar învîrti da-ravera, noi avem zapis la mînă şi temeiul acestui zapis, nici prezenţa d-lui Pilidi, printre măririle celor doua continente, nu e în stare să-1 ză­dărnicească.

Aşa ar fi, replică Epoca, daca... Daca, ce? îi ia vorba din gură

Viii ouil. 1 * Daca, continuă gazeta vampiri­

lor, daca purtarea d-lui Brătianu, du­pă Brest Litowsk, n'ar fi perimat pu­terea zapisului.

Cum? Ia mai zi odată, se răs­teşte organul patrioţilor dela Banca Românească. Şi repetă: zi pe slovă, trâdătorule, pentru ea România mare sa-ţi vază pînă în fund iadul sufletesc !

Şi, pusă, astfel, la zis, gazeta re­acţionară începe, domol:

După pacea separată a Rusiei, d. Brătianu,' la diferitele consilii de Coroană ţinute la Iaşi, a pus punct politicei războinice.

Ce pace? Ce punct? Ck poli­tică? se repede Viitorul. Nu vă e ru­şine să minţiţi dela obraz? Noi, pace separată?- Noi, cari am stat strajă la căpătâiul intereselor mari ale ţărei? Pacea a încheiat-o, la Buftea, gene­ralul Averescu, care la Flămînda n'a

CRIZA DE* ZAHĂR I iabeticii chiar, aslăzi. Caută zadarnic zahăr. Unde'i zahărul din piaţă? L-un mister, un zahaimahăr! Dacă n u l mai afli nici la mi bolnav de Diabet, Cine'i acaparatorul ce-a- pus mâna în secret, Ca să spectdeze lttmea v pe tot zahărul din ţară? Fără zahăr, viaţa noastră,-negreşit, este amară. Ziua 'n gând vezi numai zahăr, şi n vis după ce te culci. Cum să'şi scrie 'ndrăgostiţii, fără el, bilete dulci? Şi poeţii rime bune, oare, cum să mai găsească, Dacă Muza lor, Cafeaua, d'acum o să le lipsească? --Apoi, Paştjle's aicea, şi la noi (ah, mii de draci !) Paşti fără "Christos se poate, dar iui fără cozonaci ! Dar copilul, inocentul, cate tuturor ni-e sacru, Vreţi ca dela doici să sugă doar iaurt şi lapte acru ? Daţi-ne deci grabnic zahăr, domnilor dela.guvern, De nu vreţi viitorimea să vă dea un blam etern.

,N'aveţi sfeclă, o să mi spuneţi, scuza am mai auzit-o. Găsiţi sfeclă iute, iute, căci altminteri aţi sfeclit-o !

J o r j Delamizil

avut tancuri iar ia Măraşti a bă­tut pe Mackensen numai prin virtutea bravului soldat romîn, nici de cum prin calităţile lui de comandam.

Dacă c treaba pe aşa, se oţă-răşte, atunci, organul celor cari sug singele poporului, poftim ! Şi dă, E-poca, la iveală, sub nasul censorului. textul .scrisorei trimisă, d e d. Taver-nier, către ziarul Le Teinps, ziar ca-re-1 expediase în Romînia ca să ur­mărească evenimentele - şi scrisoa­rea francezului, plecat, acum, la Paris, ami c o c h o n cu şeful guvernului li­beral , zice, cu data de Martie 1017: guvernul, din care conservatctfii, par­tizani ai rezistenţei p înă la capăt, s'au retras, guvernul romîn şi-a băgat sa­bia în teacă ş i , paşnic, face Făzboi d e politică internă.

La atita lipsă de grijă pentru in­teresele ţărei, nu se aşteptau libe­ralii , d e aceea Viitorul, indignat, a-dresează, verde, delatorilor, o dogmă bine simţită:

• Şi, trădători de neam, socotiţi că slujiţi cauza Romîniei desvelind, pentru cei dela Paris; toate tainele politicei noastre? Oprobriul cază a-supra capetelor voastre — şi răspun­derea pentru Torontal urmărească-vă ca timbra lui Banco!

In vremea asta, ui se declară răz­boi de către ruşi, de^către ukraineni, şi de către unguri, în comandita ger­manilor iar Viitorul, ca să desmintă pe îndreptarea, care denunţase o tică­loşie pc care o credea săvârşită tot de către Vintilă Brătianu, scrie, tri­umfător :

- N u e Vintilă, calomniatorilor; cel la care se referă denunţarea voas­tră, se numeşte Dinu Brătianu !

Ştia el, poetul, pasă-mi-te, ce spu­ne, cînd scria:

Vi-toi dc aur ţara t oastră are r. Şi prevăd prin veacuri a ei înii.'ilţare.

Aihibald

M U C U R I D E IDEI — O r i g i n a l e . —

La mahala.

Marele războiţi european s'a sfîr-şit... dând naştere la alte războaie mai mici. ,,Învinşii" nu vor să ce­deze nimic din cele hotărâte la con­gresul Păcii. învingătorii, bazaţi pe ,,dreptul" naţiunilor de-şf hotărî sin­gure soarta", trimet anuala ca să facă ordine. Gata conflictu! E drept, că francezul spune: „Qui a bu boira". După aproape cinci ani de lupte cum­plite, e greu să dezarmezi milioane de oameni dintr'o dată, să-i faci să 'nţeleagă că d'aci încolo a ucide de­vine un odios asasinat. Nenorocirile înrâesc omul. Individul in care zil­nic s'a adăogal un pic de răutate este asemenea putinei cu varză: poţi s'o opăreşti cât vrei, mirosul acru tot persistă. Istoria, ca şi natura, nu /ace salturi.» Că ',,prefaceri"/Yor avea loc... Mai va până atnnci'-ffr

La noi, în Capitală,"-„opinia pu­rifică" a celor de jos, în stare să-şi croiască o părere şi fără ajutorul zia­relor cari mai rău ii încurcă, diferă mult de-a celor dela centru - de-a politicianilor cari ne guvernează. Şi e foarte simplă - vorbesc de efectul'' moral al acestui mare război, care se poate rezuma în crâmpeiul de dia­

l o g avut între doi mahalagii vecini cu curtea.

Mâi Niţâ, mă, zău dacă mai înţeleg ceva ! De câteori te întâlneşti cu taica popa pe stradă, te repezi de-i pupi mâna ; dar la biserică nu te-am pomenit să te fi dus vreodată.

Aşa-s vremurile, nene Machc: am ajuns să-mi fie mai frică de om, decât de Dumnezeu !

Că „prefaceri" vor atea loc. Mai va .până atunci! .

1

F U R N I C A

Se potriveşte şi aşa!

Madam PopescU e in bucătărie: prepară dejunul scumpului ei soţ care o asistă. (Don Popcşcu e ,,sub-şef" la al noulea minister.)

- Gaia? înghile dânsul în sec, cu ochii la găluştcle cari dansează în zeama unsuroasă a supei ce fierbe pe maşină.

•- Ho, că n u crapi! Să spăl niţel cratiţa şi pe tirtnă mergem la masă.

Madam Popcscu. femee energică, "uneşte .* vorbele acţiunei t apucă vân­

jos cratita. o clăteşte de murdărie, aooi svârlc conţinutul pe fereastra lăsată înadins descinsă, spre aerisire.

Bucătăria menajului Popescu se gă­seşte la mansarda care termină eta­jul II.

întâmplarea a voit ca sub fereas tra acestei bucătării să fie gura une pivnrţi tu capacul deschis. Un* mun­citor, purtând tui sac cu lemne la sninarc, tocmai scobora treptele. Apa din cratiţa îi cade 'fi can, râspândin du-se în forma unui duş ,,ecosez*'.

Muncitorul, surprins, se scutură ca un câine prins ele. ploaie:., ridicând privirea spre fereastra mansardei, în­cepe să b lesteme : *

- Ce fa, şoangherito, te durea co-tonoâgele să te dai jos până la; ca­nal?... plesniţi-ar ochii din- cap şi ţie' şi cui te-a adus în ţara românească !

Madam Ponescu. indignată se re­pede ca să răspundă. D-nul Popescu

vă rog să nu uitaţi : ,,subsef" la al noulea minister o trage de mânecă înapoi:

— Miţişor, dragă", lasâ-l. . lasă-l să urle: suntem prea sus puşi ca să ne scoboram până la el ! o sfăfuîşte dânsul, demn.

«

Rezon!

Lipsa alimentelor de prima nece­sitate face pe mulţi să primească orice sacrificiu.

Această reflecţie mi-a venit iu gând, fiind martor la următoarea scenă pe­trecută pe stradă:

Un colos de român, nu importă împrejurările, se ciocneşte c'un sfri­jit de evreu. Aceasta se poate întâm­pla oricui ; restul, mai rar.

Israelitul. în virtutea iuţelei dobân-fdite, îşi continuă drumul suindu-se pe lăboaele înflorite cu băuturi ale herculelui care, electrizat instantaneu, începe să-i scapere ochii de durere.

Când ţi-oi* da un pumn, te fac turtă ! ridică el braţul în aer, gala să-şi realizeze ameninţarea. 1

Evreul pitic răspunde, rânjind sub perpendiculara ciocanului dc carne gata să-1 pocnească: 4

Primesc dija şi asta: tot n'ain făcut azi nici un ghişeft. Să-mi dai un pumn şi-un chil de zahăr: cel puţin să -mor turtă... dulce!

•t̂ r,K ey* N a e D. Ţăcanu

Revista „FURNICA" Proprietar t N. D. ŢĂRANI)

Apare de două ori pe săptămână i Lunea şl Vinerea Preţul: 50 bani t o a t a

Abonamentul: 50 lei pe an , 25 lei pe ţease luni; 12.50 pe trei luni, plătit înainte pr in-

mandat poştal. 1

Adresa i Revista ,,FURNICA" - Bucureşt i

rtiS Ş l P L I N S Ni. ştiu cum vei fi fiind dumneata.,

cititorule, dar eu, unul, nu pot să văd femeia plîngînd în schimb, insă. mă tăvălesc de rîs cînd aud bărbat bocindu-se. De aceea mi-a nlăctit lu­cru mare un articol din Viitorul dc zilele trecute, articol prin care ar-honţii din roata stegarului Vintilă spu­neau că, iac'aşa : au să guverneze fără parlament, ei în de ei. prin simplu ucaz. cum se făcea în Bolşevicia pe vremea cînd la Ţarigrad împărăţia Abdul Hamid pentrucă conservatorii se certau pe şefie, pe cînd liberalii, indiferent" dc cine le servia tainul, s e opinteau din greu să Se lunbogă-+ "as'-ă ne Ia leatul cînd se plămădia Romînia modernă.

Mi-a plăcut articolul cu deosebire şi P a n i citit cu luare aminte, cum se citeşte un tropar cînd e romînul bi-sericoş fiindcă adevărul însuşi a grăit prin pana condeierului care 1-a turnat în Viitorul.

Ce să facă. într'adevăr. cu guvern naţional, adică cu conservatorii iu \ -binet, ministrul de industrie sau Bai. ca Romînească. ministrul de fapt al tuturor departamentelor? Ce să facă? Să se certe, adică să facă cum au făcut reacţionarii la sai'şase. la şap' şapte, la op'ş'opt şi la nouă'ş'nouă Lehamite!

Şi au cuvînt bălăcenii. Căci, de cînd au căscat liberalii

uşa ca să se prelingă şi ei la viaţa publică, ciocoii n'au făcut altceva de­cât să se ciorovăiască pe cînd bo­ierii democraţi îşi legau samarul.

Cînd cu revoluţia clela Ploeşti, con­servatorii, în loc să-şi asigure puterea pentru toată domnia regelui Carol, se apucaseră să organizeze oştirea ca să aibă Maican cu ce obţine succese, pe urmă.

La 70, după încercarea poliţiei roşii de a detrona pe Vodă, albii, stăpini pe situaţie şi avînd de adversari numai nişte simpli condotieri, fără partid

si goi puşca, in loc să umple tem­niţele cu maximaliştii. s ' a u pus să tămâduiască~ starea financiară ca' să poată liberalii, cu vremea, deveni me-leoneri.

Mai tîfziu, cînd pierdurăm B a s a -j ab ia din pricina simţului diplomatic al patrioţilor, conservatorii le deteră răgaz să se împăuneze cil prestigiul ,,independenţei", în loc să-i fi alungat eu piciorul şi astfel ajunseseră ascendenţii copâierilor de azi să măr­turisească cum că, pentru a-şi întemeia .domnia, au tolerat 'crime şi procese scandaloase.

Pe urmă, cînd Ghenadie a gonit pe Sturdza ca să potolească vijelia din sufletul creştinilor, Lascar Catargiu, iu loc să alunge cu biciu dc foc pe zarafii cari îşi făceau mendrele în gîrliciul altarului, a pus pe Aurelian să astupe prăpastia ea nu cumva să se îngroape pramatiile .de colectivişti.

La «07, -apoi, cînd Moţiunii dă­dură foc satelor, conscuiatorii, în loc să deschida.de perete uşile puşcăriilor

, ca să înghită pe culpeşi, se traseră înlături şi Ic puseră tunul în mină pentru ca autorii păcatului să secere pe victime.

Şi la U17, citul generalul Iliescu adusese pe nemţi Ia Sirct, reacţionarii în loc de a înlătura pe nevrednici ca să apuce ci pe Mackensen de coar­ne, s'au pus să le gireze poliţele ca să-i scape de faliment.

Acum, la U19, cînd. din toată mîn-dreţea de legiuiri cu cari ne-a înzes­trat vremea şi progresul, am ajuns, legaţi de mîini şi cu căluş în gură. să fim guvernaţi prin comandiroveă t nus -câlcască, conservatorii, credincioşi sis­temului din vechili, plîng şi-şi pun capul sub foarfecă censurei pe cînd ,,ai noştri" sc spetesc făcînd import

.si export de." produse democratice. Cpm să nu rid, dat, de lacrămilc

bicisnicilor, cînd lor se datoreşte a-"itputernicia liberalilor, ca i i , " graţie * leranţei pe care au întilnit-o la ad­versari, şi-au făcut, din arghirofilie şi din celelalte virtuţi străbune, zale si paloş şi proytă în lupta pentru exis­tenţă !

lalea conservatorilor la spectacolul hidos al operei mîniilor lor aduce cu bocetul unei măicuţe care ar da din pîntecile dumisalc prunc, pardon, cu surpătură de aceea, de si foarte simţitor la durerile absurde ale a-proapelui, mă bufneşte rîsul cînd ci­tesc presa de opoziţie şi mă bucur foarte de cinismul bărbat al ermafro-diţilor politici cari redactează Viitorul.

Ale tale dintru ale talc. monşer Ţoţoi.

i l Dimancescu

N u m ă r u l v i i t o r v a f l p u s Tn v â n ­zare V i n e r i 25 A p r i l i e .

PASTILE VAGABONZILOR

— Da' foame ţi-e, mă Gheorghe... Tu trebue să fii unu din ăi cinci mii de oameni pe care lsus Hristos i-a hrănit cu cinci pâini şi doi peşti!

Distracţie de Paşti. — Cinematograf vorbitor

— Fă, A n i c o , ce vezi ? — Film picant, soro !

G F U R N I C A

M'aş fi culcat iu patul cu fe­meia.

Tocmai aşa am făcut şi cu.

Cavaler..- modern .

Dialogul dc mai la vale n'are ne­voie de un anumit decor: fiind scurt, „acţiunea" cum se zice la teatru

se poate petrece oriunde, numai părinţii lor să nu fie faţă.

Scumpă verişoară, ţi-aduci amin­te când ne plimbam cu barca pe la­cul Cişmegiu ?.;. Dacă nu mă hrşel e-rea, ca şi azi, a doua zi de Paşti.

— $tiu unde vrei s'ajtmgi I Află, însă, că. cu sunt botărîtă să nu mă mărit decât c'un bărbat curajos...

Păi cine te-a scăpat atunci dela înec?

Tu, verişorule. Dar nu-i destul: vreau ca viitorul meii soţ pe lângă curaj să poseadă şi-o inteligenţă rară.

In cazuî acesta, dragă verişoară, iţi dau voe sa mă săruţi.

Nil 'nţ'eleg... Eu singur am făcut să se răs­

toarne barca ! Nae 0. Ţăranu

ZAMBILELE / inegr/xce étrange et navrante Est dans le blanc trépas des lys ..

Jean lo r ra in

In gradina unde înfloreau odată . Gingaşe zambile, albe, diafane, Vnde ardeau macii, roşii lampioane, fu lumina stinsa, parcă voalată Ce-o aruncă 'n preajmă stânjeneli vineţi, Azi, e întunerec şi pustietate... Ah, ee cruntă moarte, flori nevinovate ' Voi, ce in potire madrigale jincţi.

Iu grădina tristă, in gradina moartă, •Unife astăzi lotul, totul fanebral e. Printre ramuri rupte, veştede petale. Doar un flutur negru jale.a ţi-o mai poarta.

Ascultaţi povestea /lorilor damnate: Ele nu muriră 'n glastre ce omoară. ^ K'ati murit pe albe şanuri de fecioară Xici in plete blonde. N'au murit presate 'A' breviarul vranei Gretchen visătoare. Ci 'ntr'o dimineaţă, un măgar intrai a In grădină Vila mirosi o floare. Rupe una. două, apoi cu grămada. » Urechi al al lacom le mancă pe loale..

Eu, nu plâng sfârşitul fluritor rurale Xici bine. mi'mipare. viei nu sim' vre-o mila Pentru floarea care moare ori învie • Eu. când mă apuc să fac o poezie, Sirnl asinul rare mesteca zambilă.

August^Prostu

S „ AO/\P?ABH

La un pahar cu vin.

Când Mitică ia ,,danf", greu să-1 reţii: calcă morala în picioare ca mun­citorii când strivesc strugurii în saci, ca să facă vin.

Iu prima zi de Paşti a fost invitat la masă, la Popeseu. O mică expli­caţie: Mitică e „per tu" cu d-ua Po­peseu şi-atâta tot. D-nul Popeseu îngăduie această familiaritate: i s'a spus şi-a constatat sirrgur că Mitică a copilărit cu viitoarea madain Po­peseu, sora lui fiind prietenă bună cu «dânsa.

Masă de oameni îndestulaţi, 1110-safirii unu şi unu : dela un milion ca­pital în sus.

Au băut şi şampanie foarte "proastă, dar au băut. Apoi fiecare a început să istorisească vreo păţanie ..autentică", eroul, bineînţeles, fiind chiar povestitorul.

Profitând ca un moment se făcuse linişte, Mitică, care până atunci nu deschisese gura, începe:

Şi inie mi s'a întâmpla! odată... Dna Popeseu, văzându-b băut, şi

ştiind că are obiceiul să deraieze, îl întrerupe tare:

D-le Mitică, te rog... Madam Popeseu, fiţi pe pace,

nu-i ce credeţi: am să vă spui ceva aşa dc cuviincios, că chiar dimineaţa ai să termini povestea.

Invitaţii, surprinşi, eiuşdeşc ure­chile. .Mitică urmează:

Eram la Sinaia, vara, când căl­dura soarelui alternează cu răcoarea munţilor, enervând si pa cei mai ne­putincioşi...

D-ic Mitică... Înţeleg, madam Popeseu. E-

nervând şi pe cei mai neputincioşi în stare să sue cărările umbroase ale munţilor. Plec singur în escursie şi rătăcesc drumul. Se făcuse noapte şi eu tot nu ştiam unde mă găseam.. Deodată, zăresc în depărtare o lu­mină. Dau fuga. O cârciumioară cu obloanele lăsate. Probabil că trecu­sem la unguri. Mă" uit pe fereastra odăiei luminată şi văd două paturi...

D-le Mitică... Madam Popeseu, am înţeles... -

I nt r'un pat dorm ia hangiul, în celălalt ncvastă-sa, o femeie superbă, ale cărei forme...

D-le Mitică, ajunge!... Madam Popeseu, nu sunt eu dt

vină. Ereau numai două paturi şi a-mândouă ocupata. Ce-ai fi făcut dum­neata dacă aţi fi fost în iocitl meu?

INTEROGATORUL LUI AVRUM Ştii pentru ce ai fost arestat

şi adus înaintea Cttrţei Marţiale? • .Ştiu, domnule căpitan: fiindcă

sunt ovrei. Deocamdată eşti numai obraz­

nic !... Noi nu facem deosebire dc religie

şi naţionalitate, dovadă că odată cu tine, Avriun sin Avrum, au fost daţi judecatei Popeseu, Vasilescu, lonescu, Dumitresctt, .Niculescu, Georgescu Ăştia- tot ovrei sunt? Sunt români sadea, mi se parc...

Nu. ăştia sunt socialişti. A ha, va să zică socialiştii nu

sunt români? Socialiştii n'au patrie. Pentru

noi, francez, ungur, român, bulgar, englez, muscal, tot om e!

Avrum, tc admir, recunosc că ' eşti un băiat cu principii solide... Dar, ascultă sfatul meu, băete, re­nunţă la ele...

Cum o să renunţ, domnule că­pitan? Altă meserie n 'am: primesc regulat dela clubul socialist cinci silfi­de lei pe lună leafă.

Tc povăţuesc spre binele tău, Avrum, poţi să câştigi tot atât vân­zând pe strada Lipscani în mod o-nest şireturi şi cremă de ghete, ori co­laborând la „Jurnalul" d-lui Jean Luca Niculescu, decât să joci tristul rol de bolcevist în România.

Dar domnule căpitan, eu deja... Niciun deja, Avrum ! Să -taci

din gură când vorbeşti cu superio­rul ! Eu îţi zic, fii cuminte, Nn. vezi

că şi Dumnezeu e contra bolcevişti-lor? Uite, adineaori citii în ziare că Trotzky, vestitul vostru Trotzky, şe­ful boicevisniului rusesc, este bolnav de tifos exantematic.

Ce dovedeşte asta, mă rog? T.-a muşcat pe Trotzky un păduche, şi gata. Ce, păduchele e D-zeti?!

Nu, Avrum. asta dovedeşte că bolceviştii sunt murdari, nespălaţi, necivilizaţi, şi că sunt mai expuşi de­cât noi la atacurile insectelor para­zitare.

Lasă, domnule căpitan, că au murit şi mulţi burghezi de exante­mat ic! '

- - E-adevărat, insă ăia... Aoleo!... Dar cu tine nu mai sfârşesc!... Ce, măi, pârlitule; crezi că eu te-am che­mat aci ca să stau la discuţie cu t ine?! Răspunde scurt la interogator!

Răspund, domnule căpitan. Ai strigat sau nu, când cu miş­

carea socialistă de stradă, „los Re­gele"?

Eu să fi strigat aşa ceva! Im posibil!

—Cinci martori au declarat că te-.tti auzit. !

— Şi mai imposibil, domnule că­pitan, pe onoarea mea, pentrucă eu am zece martori cari pot să jure că în ziua aceea eram foarte răguşit, în­cât chiar dac'aşi fi strigat, cum /.ici dumneata, dar eu nu zic c'am stri­gat, — n'ar fi putut să 'm'audă, prin urmare...

; ...Interogatoriul lui Avrum con­tinuă, inculpatul apărându-se cu a-celaş succes. 'Marchizul de Kogealac

HOMANŢE I I I ţ i

L A L I B E R A L I /. /. C. H., fiu de statut-, UII filosof cum altul au e, Cu fraţii lui transccdentali, Conduc ca malta competenţa Partidul plin d'inteligenţă

fu liberali.

Principii? Vax! Program? Raliat! Aceste lucruri le-au lăsat LA cavaleri medievali; Ta dacă vrei să le faci cheful, Sâ zici aşa cum zice şeful

f.a liberali.

Pentru cei mici,'plini de-durere. Cu gâtului veşnic la putere, Atâţia intelectuali Se străduesc pentru^al lor bine la băncile ca aur pline

La liberali.

Cum fiecare tara are • Eroii ei de drumul mare Şi cavaleri industriali, Am strâns şi not făr' de voinţă Tot ce nu are conştiinţă:

La liberali. Waldemar

Moartea NikeluluS Un necrolog?... Regret, aşa e ; dar

nu vă întristaţi prea mult, fiindcă mortul de care e vorba, rudă nu v'a fost în nici un fel, şi dacă v'a fost cumva amic, a fost dintre aceia faţa de cari ne place să afectăm dispreţul acela care spune: da, îl cunosc şi pe ăsta, un biet pârlit, pe care-1 onorez, trecător, cu amiciţia mea îngăduitoa­re, eu care am interi nu mă învârtesc decât în societatea unui Arginteanu, Aurescu sau Bancnotopol... Va să zică, chiar amic dacă v'ar fi fost, era din­tre aceia dispreţuiţi, de cari nu-ţi aduci aminte decât atunci când... ţi-e ruşine să-ţi aduci aminte de ei.

Va să zică, iar: de emoţionat n'o să vă emoţionaţi din cale afară, şi cu atât mai puţin cu cât poate nici n'aţi băgat bine de seamă, ci tre­buie sa viu eu acuma să vă spun: Nikelul a murit, uikelul este mort, nikelul nu mai există!

E, fiindcă eu sunt un om senti­mental şi un scriitor romantic: îmi place fă-mi aduc aminte de timpul co­pilăriei fericite (fiindcă mai târziu vine şi una nefericită) când mă plim'-bam prin livada de pruni, fără să bă­nuiesc încă extracţiunea otrăvitoare din fructul acelor drăguţi pomi care mai târziu mi-a pricinuit atâta zăpăceală de minte, când alergam după fluturi, şi-mi pierdeam nasturii dela pantaloni la jocul de rişca.

Poate cine ştie? imaginea acelui nikel alb, strălucitor, care a

b U iv' N I C A

\entt, la un momelii dat. sâ înlocu­iască potcoavele de aramă ale ftio-netei mărunte de odinioară, ini-a re­memorat amintirea duioasă a regre­taţilor nasturi dela pantaloni, poate iar sâ fi fost numai un efect al dis­poziţiilor mele estetice dela natura, - poate una, poate alta, poate amân­

două sau niciuna : am îndrăgit nikelul. L-am îndrăgit cu atât mai mult,

când un ministru de finanţe al nostru a avut ideea (răutăcioşii «puneau tund c'ar fi importat-o clin Congt , ca sâ înzestreze mica, alba,' strălu­citoarea monetă, cu o gâurică la mij­loc. Aceasta îi dădea un farmec deo­sebit, tiu fel de graţie femenină, de •care inovatorul poate nu şi-a dat sea­ma, dar pe care noi cei mulţi, ro­mâni ,şi orientali in acelaş timp, am apreciat-o la justa, şi aş putea chiar zice la injusta ei valoare.

(Ie s'a ales din toată această fru­museţe? Nikelul negăurit a fost a-lungat de pe piaţă de cel găurit, dar la rândul lui, iată că şi uikelul cel găurit a intrat par'câ intr'o gaura de şarpe.

Şarpele care 1-a înghiţit, se zice c'ar avea un nume, în economia po­litică ; dar cum aceasta nu e speciali­tatea mea, diipft cum din nenorocire, n'atn fost în stare să mă specializez' în nicitin fel de economie, îmi ră­mâne să constat tristul adevăr:

Cei cari au ascuns nikelul, şi-au ajuns scopul: Reapariţia lui n'ar mai avea niciun înţeles astăzi. Altădată eu un nikel puteai să cumperi un capăt de aţă, un ac cu gămălie sau un număr de gazetă; toate 'astea, şi celelalte, se taxează azi dela două­zeci şi cinci de bani în sus unitate la care nikelul nu s'a putut avânta, aşa după cum stăruieşte hârtia a toate

. răbdătoare. Deci: a murit nikehil, tră­iască hârtia !

Şi dacă vr'odată vom asista la re-surecţiunea nikelului, ei! hârtia n'o să-şi piardă valoarea niciodată cu totul. Ion Grămăticii

CUSUTE CU AŢA ALBAj» O făcurăm şi p 'asta: am petrecut

şi Pastele. Cum, numai Dumnezeu şi primarul Capitalei ştiu, că ei ne-au îndopat, unul cu binecuvântarea, şi celălalt cu... paşte făinoase.

In orice caz, un "lucru e sigur: de data asta nimenea nu s'a îmbol­năvit de indigestie cu pwlejul sărbă­torilor, afară de cazul când o fi citit revista d-lui Eugeit^ Lovineseu, s.carc in materie ae nteratură, o cam... rovi-neşte cu oiştea 'n gard.

Nu ştiu cum or fi mâncat de Paşte burlacii, dar ştiu că noi, cei însuraţi, am dus-o prost. Cu o săptămână îna­inte de Paşte nevastâ-mea m'a tri-

rites să i aduc miel,—şi eu, car-e ştiam e.l mielul e rel mai blând animal, ba chiar aşa de .blând că suge la doua... bugete, şi ma aşteptam să pui mâna pe el fără să-j pun sare pe coadă, am rămas fără miel, ca \iţelul la... înalta Poartă, mulţumin-du-mă cu o costiţă de constantinescu cumpărată cu patruzeci de lei kilo­gramul dela un măcelar din comisia pentru fixarea preţurilor maximale. Miel voi mânca "probabil la Pastele... ,iilor.

De altfel" Pastele cailor e o săr­bătoare mult mai importantă decât Pastele animalelor care obişnuiesc să umble numai pe două picioare a câte cinci copite. Când o veni Pastele cal-ilor o sâ se 'ntâmple lucruri mari în ţara noastră ; atimcea d. Constanti-îiescu n'o sa mai facă gheşefturi," d. Emil Petreşcu n'o să-şi mai orga­nizeze banchete, liberalii n'or să mai maimuţărească reformele democratice, madani Capdeleinn nu o să-şi mai însele bărbatul.

Râdeţi? Cu toate astea niadaiu Ortansa Cap­

deleinn, bună prietena a mea, a du-mitale, a dumnealui, a noastră, a voastră, a lor, etc., etc. îşi iubeşte foarte mult bărbatul. Ce, nu credeţi ? Totuşi, aşa e, mi-a spus mie buna ei prietena Mimi Aiiileriagrea, care e în acelaş timp butta prietenă a "mea, a dumitale, etc., etc., etc.*

Monşer, Ortansa îşi iubeşte aşa de mult bărbatul, că întrebuinţează bărbaţii altora ea să nu şi-'l uzeze pe-al ci!

Dar, apropo de uzat : sunt sigur, că d. Panaitescu, celebrul fost şef al siguranţei, n'o să-şi tocească deloc limba la Paris, unde a fost trimes ca delegat antibolşev.ist român. Şr n'o să şi-o> tocească pentrucă o să. ; fie cuprins subit de* un mutism mai de­săvârşit decât însuşi cel â( Mutului dela Manutanţă, personificat cu atâta silenţiozitate de colonelul Barca, care' cam umblă cu.:, vâsla în două luntri.

Pentrucă, domnilor, trimesul nostru la Paris nu ştie boabă franţuzeşte Se zice că, imediat ce-a ajuns la Paris, d-sa a intrat într'im birt, a scos din buzunar o cărticică p e copertă că­reia scrie ,,Ştii franţuzeşte"? si a dat să cheme chelnerul, răsfoind febril în

.•vocabularul la îndemâna oricui. Şi gă­sind acolo, în dreptul cuvântului bă­iat,-tradus homme qui u'e.-,t pas mar:i, d. Panaitescu a început să strige' fu­rios, văzând că lumea îl priveşte cu aerul plin dc milă şi şoptindu-şi : Pauvre homme, şi bătând cu pumnul în masă:

ţ i ! homme qui n'est pas marié !

Sandy.

L A P A L A T

Christos a înviat, Sire! Uf!... Ou ăsta miroase a Verzea clocită!

Desen di- F. Ş i r a t c

I