i. st ui) 11promacedonia.org/rs/rs4_1.pdfi. st ui) 11 a. lingvisticÄ slavistica romÍneascÁ dupÀ...

30
I. ST UI) 11 A. LINGVISTICÄ SLAVISTICA ROMÍNEASCÁ DUPÀ 1944 SI SARCINILE El ACTUALE (LUGRÀRILE DE LINGVISTICÀ) * G. Mihàilsi Succesele ob^inute in anii ce s-au scurs de la eliberarea patriei no astro in domeniul lingvisticii fac necesarà o privire retrospectiva asupra càilor de dezvoltare a slavisticii romine§ti in ultimii ani §i asupra rezultatelor obli riti le pina acum in domeniul studierii relatiilor lingvistice slavo-romine. In 'acelasi timp, se impune o precizare a citorva din sarcinile ei actúale, tinìnd scarna de necesitadle dezvoltàrii §tiin|elor sociale in patria noastrà, in particular, de problemele importante care stau in fata lingvisticii romine^ti actúale. 23 August 1944 a creat, in primul rind, conditile obiective unei dezvoltàri in continua crestere a slavisticii romìnesti, deschizindu-i largì perspective de extindere a cimpului de investigale si de aprofundare a problemelor tratate. in anii imediat urmàtori eliberàrii, mai precis, dupà reforma invàtàmìn- tului (1948), vechile catedre de slavistica ale universitàtilor noastre au fost reorganizate §i mult largite. Au fost create, pentru prima data la noi in ^arà, un institut special destinai pregàtirii profesorilor de limba §i literatura rusa — Institutul « Maxim Gorki » (1948), sec^ii de slavistica §i de filologie rusà la Universitatea « C. I. Parhon » din Bucure§ti (1949) si sec^ii de filologie rusà la Universitarie din Cluj si Iasi, precum $i la Institutul pedagogie din Timisoara. Un numàr de tineri studenti si aspiranti romini §i-au fàcut sauiiji fac in prezent studiile la facultadle de filologie din U.R.S.S., R.P. Bulgaria, R. S. Cehoslovacà, R.P. Polonà, specializindu-se in domeniul limbilor §i litera- turilor slave. Ei s-au intors cu o buna pregàtire, fiind incadra^i apoi in insti- tutele noastre de invatàmìnt superior, in institutele stiinjifice ale Academiei R.P.R., la edituri, in redactii de reviste si ziare etc. Alàturi de ace§tia, cele clteva serii de absolventi ai invatamìntului superior, avìnd specialitatea limba §i literatura rusa, s-au incadrat cu entuziasm in munca didactica din insti tutele noastre de invátám int superior, din ^colile satelor §i oraselor noastre, 1 Prescurtäri: CL — « Cereetari de lingvisticu » (Cluj), CV — « Cum vorbim », DR — « Dacoromania », LR — « Limba rominä », RS1 — « Romanoslavica », SCL — « Studii si oercetari lingvistice ». O

Upload: others

Post on 21-Jan-2020

17 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

I. ST U I ) 11

A. LINGVISTICÄ

SLAVISTICA ROMÍNEASCÁ DUPÀ 1944 SI SARCINILE E l ACTUALE

(LUGRÀRILE DE LINGVISTICÀ) *

G. Mihàilsi

Succesele ob^inute in anii ce s-au scurs de la eliberarea patriei no astro in domeniul lingvisticii fac necesarà o privire retrospectiva asupra càilor de

dezvoltare a slavisticii romine§ti in ultimii ani §i asupra rezultatelor obli riti le pina acum in domeniul studierii relatiilor lingvistice slavo-romine. In 'acelasi timp, se impune o precizare a citorva din sarcinile ei actúale, tinìnd scarna de necesitadle dezvoltàrii §tiin|elor sociale in patria noastrà, in particular, de problemele importante care stau in fata lingvisticii romine^ti actúale.

23 August 1944 a creat, in primul rind, conditile obiective unei dezvoltàri in continua crestere a slavisticii romìnesti, deschizindu-i largì perspective de extindere a cimpului de investigale si de aprofundare a problemelor tratate.

in anii imediat urmàtori eliberàrii, mai precis, dupà reforma invàtàmìn- tului (1948), vechile catedre de slavistica ale universitàtilor noastre au fost reorganizate §i mult largite. Au fost create, pentru prima data la noi in ^arà, un institut special destinai pregàtirii profesorilor de limba §i literatura rusa— Institutul « Maxim Gorki » (1948), sec^ii de slavistica §i de filologie rusà la Universitatea « C. I. Parhon » din Bucure§ti (1949) si sec^ii de filologie rusà la Universitarie din Cluj si Iasi, precum $i la Institutul pedagogie din Timisoara. Un numàr de tineri studenti si aspiranti romini §i-au fàcut sauiiji fac in prezent studiile la facultadle de filologie din U.R.S.S., R.P. Bulgaria, R. S. Cehoslovacà, R.P. Polonà, specializindu-se in domeniul limbilor §i litera- turilor slave. Ei s-au intors cu o buna pregàtire, fiind incadra^i apoi in insti- tutele noastre de invatàmìnt superior, in institutele stiinjifice ale Academiei R.P.R., la edituri, in redactii de reviste si ziare etc. Alàturi de ace§tia, cele clteva serii de absolventi ai invatamìntului superior, avìnd specialitatea limba §i literatura rusa, s-au incadrat cu entuziasm in munca didactica din insti­tutele noastre de invátámint superior, din ^colile satelor §i oraselor noastre,

1 Prescurtäri: CL — « Ceree tari de lingvisticu » (Cluj), CV — « Cum vorbim », DR — « Dacoromania », LR — « Limba rominä », RS1 — « Romanoslavica », SCL — « Studii si oercetari lingvistice ».

O

ràspindind in rindurile elevilor §i studentilor cunoa§terea limbii ruse si a lite- raturii ruse clasice §i sovietice. 0 parte dintre absolventii sectiei de slavis­tica de la Facultarea de filologie din Bucuresti, avind specialitatea limba ucraineanà, sirbo-croatà, slovacà au fost repartizati sa lucreze in ^colile cu limbile de predare respective. Demn de subliniat este faptul cà unii dintre ei sìnt reprezentanti ai nalionalitatilor conlocuitoare, care au astfel posibilitatea sa studieze la facultate limba si literatura materna, pentru a deveni cadre de valoare in dezvoltarea culturii noastre multinationale.

0 asemenea extindere a ìnvà^àmìntului filologie in domeniul slavisticii nici nu putea fi conceputà ìnainte. In Republica Popularà Romina, ea este o expresie vie a prieteniei dintre poporul romin, popoarele U.R.S.S. §i ale tarilor slave democrat-populare prietene, este o dovadà gràitoare a politicii. nazionale duse de Partidul Muncitoresc Romin si de Guvernul Republicii Populare Romine.

In ceea ce priveste cercetarea §tiin^ificà in domeniul lingvisticii slavo- romine, demn de remarcat este faptul cà, alàturi de generala virstnicà de slavisti romini, in frante cu academicienii Emil Petrovici si Alexandru Rosetti, se ridica noi cercetàtori, formati in ^arà §i in stràinàtate in anii regimului democrat-popular. Primele rezultate ob^inute de acestia in cercetarea stiin- fificà s-au §i fàcut simtite in ultimii trei-patru ani. Prin eforturile unite ale tuturor cercetàtorilor in domeniul filologici slave si slavo-romine, studiile intre- prinse pina acum vor trebui continuate si extinse, in asa fel incit slavistica romineascà sà ocupe locul ce i se cuvine, atit intre disciplinele similare din tara noastrà, cit §i in cadrai slavisticii internazionale.

Crearea pentru prima data in tara noastrà a A soc ia li slavistilor din R.P.R. (1956) a dus la o extindere simjitoare a activitàtii stiintifice in dome­niul slavisticii si al studierii relatiilor slavo-romine. In decurs de trei ani, Asociajia si-a làrgit rindurile cu repeziciune, ajungìnd sà cuprindà un mare numàr de cadre didactice si cercetàtori stiintifici care lucreazà in domeniul slavisticii si se preocupà de problemele slavo-romine in lingvisticà, literaturà, istorie. In special activitatea Asociatiei s-a intensificat in legàturà, cu pregà- tirile pentru cel de al IV-lea Congres international al slavistilor, care s-a {inut la Moscova in septembrie 1958 2 si in cinstea càruia Asocia^ia slavis­tilor din R.P.R. a publicat primele t'rei volume de cercetàri sub titlul comun « Romanoslavica » 3. Participarea la congres a unei delegatii destul de nume- roase din tara noastrà, sub conducerea acad. E. Petrovici, presedintele Asociatiei slavistilor din R.P.R. si membru in Comitetul international al slavis­tilor, referatele tinute de membrii delegatiei (acad. E. Petrovici, acad. Al. Rosetti, M. Novicov, I.C. Chitimia, I. Pàtrut, D.P. Bogdan, E. Fodor, G. Mihàilà), interventiile la discutii, primirea càlduroasà de care s-au bucurat volumele « Romanoslavica » la congres sìnt semne evidente ale unei cresteri

2 V e z i G. M i h a i 1 a, AI IV-lea Congres international al slaviftilor, LR, V II, 1958, nr. 5, pp. 73—76; V. Vascenco , IV . MejtcdynapodHbiu cie.id cjiaeucmoe, «Culegere de studii» (Inst. «Maxim Gorki»), Bucure§ti, 1958, pp. 129 — 136. Cf. V. V. V i n o g r a do v , Hmozu IV Aleitcdynapoduoeo cieada cjiaeucmoe u uamu nadanu e o6jiacmu caoomickou (JiujioAozuu, «H3BecTHH AH CCCP, 0T«. jniT. h H3.», XV II, 1958, fasc. 6, pp. 489—500;A. N. R o b i n s o n , IV MeMcdynapodnbiu cte3d cjiaeucmoe ( i\ ¡tam.Kuu omnem), ibidem, p. 570-574.

3 Vezi recenzia publicata In SCL, X, 1959, nr. 1, pp. 127 — 138 de Gh. B o l o - c a n G. M i h S i l S .

6

càlitative si cantitative in ultimii ani a cercetàrilor in domeniul slavisticii la noi §i, in special, al filologiei slavo-roinìne.

** *

* Cercetatorii anilor viitori vor serie, farà ìndoialà, o istorie a slavisticii romì- neçti, cu toate succesele ei remarcabile de-a lungul celor aproape o suta de ani de existera, dar çi cu râtâcirile si câutârile zadarnice, provocate nu o data de idei preconcepute, anti§tiinj;ifice, nazionaliste. Una dintre sarcinile noastre de astazi consta in preluarea a tot ce este pozitiv çi valoros ìn cerce- tarile de slavistica romìneasca din trecut si, in acelasi timp, ìn criticarea si înlâturarea definitiva a teoriilor antistiinjifice, eronate, nazionaliste, privi- toare mai ales la Telatile slavo-romìne de-a lungul veacurilor.

Trebuie spus însâ câ, spre cinstea slavisticii romîneçti, cei mai buni slavisti ai noçtri din trecut s-au situât aproape totdeauna pe pozi|;ii ferme, obiec- tive, aducînd contribu|ii de valoare çi luminìnd prin cercetarile lor nume- roase probleme controversate din istoria poporului romîn çi a evolu|iei limbii sale ìn contact cu limbile slave. Slavistica romìneasca ì§i are originea in lucrà- rile pre^ioase ale lui B.P. Hasdeu, primul care a apreciat just importanza docu- mentelor slavo-romìne, valorificìndu-le prin publicarea in bogata sa colecZie Arhiva istorici a Romìniei (1865—1867) 4 ; in DicZionarul lui A. de Cihac (Dictionnaire d’étymologie daco-romane. I. Éléments latins ..., II. Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfurt a/M., 1870 — 1879), care, eu toate greçelile çi exagerârile sale, inaugureazâ studiul çtiin^ific al voca- bularului limbii romine, fiind primul nostru dicZionar etimologie 5 ; in impor- tantele publica^ii de documente çi cronici slavo-romìne, insolite de ample studii çi comentarii ale lui I. Bogdan, « primul nostru filolog slavist în sensul adevârat al cuvîntului »6. loan Bogdan are meritul de a fi introdus çi sus^inut eu tarie în filologia çi istoriografia romînâ un spirit çtiin^ific, obiectiv 7, care a permis cercetâtorilor din deeeniile urmâtoare sa duca mai departe studiile lingvistice propriu-zise, pe care el însuçi n-a avut posibilitatea sa le dezvolte în toatâ extensiunea necesarâ.

La înccputul secolului nostru apare primul volmn al cunoscutei Histoire, de la langue roumaine (Paris, 1901), datorit ilustrului istorie al limbii romîne Ovid Den^usianu, spirit sintetic, cu o larga orientare, care a dat în capitolul « Influença slavâ » (pp. 237 —287) un tablou amplu çi veridic al rela^iilor ling­vistice slavo-romîne. Cam în acelaçi timp si în deeeniile urmâtoare îçi dezvoltâ activitatea prodigioasâ, dar nu întotdeauna suficient de riguroasâ çi obiectivâ, titularul celei de a doua catedre de slavistica din Zara noastrâ — IlieBârbulescu, numit în 1905 profesor la Universitatea din Iaçi, autor a numeroase lucrâri, dintre care unele — în ciuda caracterului lor polemic — îçi pâstreazâ valoarea

4 Asupra activit&tu de slavist a lui B. P. Hasdeu vezi D. M a c r e a, Opera lingvis-ticà a lui Bogdan-Petriceicu Hasdeu, LR, II I . 1954, nr. 3, p. 11 si urm.

6 Vezi L. § à i n e a n u , Istoria filologiei romine, ed. 2, Bucure§ti, 1895, pp. 198—206.6 D. M ac re a, Opera de slavist a lui loan Bogdan LR, iV, 1955, nr. 4, p. 7.

Vezi iji D. P. B o g d a n , loan Bogdan. Activitatea ftiinfificà fi didacticà, RSL, III , 1958, pp. 187-207.

7 Vezi, in acest sens, leccia sa inaugurala la Universitate (1891), Insemnàtatea studiilor slave pentru Romini (Bucure§tì, 1894); de asemenea: Rominii fi Bulgarii. Raporturile culturale f i politice intre aceste douà popoare, Bucure§ti 1895 ; Istoriografia rominà fi probie- mele ei attuale (Academia Romina. Discursuri de recep(ie, XVII), Bucure^ti 1905.

pinä astäzi8. Demn de subliniat este §i faptul eä, in indelunga sa earierä, I. Bärbulescu a reu§it sä creeze o §coalä, o serie de elevi ai sài ajungind sä publice contribuya interesante la studierea relatiilor romino-slave (Margareta Stefänescn, Eufrosina Simionescu §i al^ii) 9.

0 mai restrinsà contribuye, dar nu lipsità la inceput de cäutäri originale, a adus la dezvoltarea slavistica rominesti P. Cancel, urmasul lui loan Bogdan * la catedra de slavisticà a Universitàtii din Bucuresti10.

La Universitatea din Cluj, deschisä dupä primul räzboi mondial, slavis­tica a fost reprezentatà la inceput prin Iosif Popovici, specialist mai ales in probleme de fonetica 11 §i, in parte, de Th. Capidan, autor al unei lucràri utile consacrate Elementului slav in dialedul aromin (Bucuresti 1925), precum si al altor studii tratìnd despre raporturile lingvistice slavo-rominella.

Sub conducerea lui S. Puscariu, directoral « Muzeului limbii romine » din Cluj, el insusi preocupat de problemele slavo-romine12, E. Petrovici, impreunä cu S. Pop, ancheteazà intre 1929—1938 pentru « Atlasul lingvistic romìn» un mare numàr de puncte rominesti, stringxnd un material deosebit de pretios pentru istoria §i dialectología limbii romine13. ìn ceea ce prive§te imprumu- turile lexicale din limbile slave, härtile atlasului (seria veche si seria nouä) dau indicatii precise si adesea instructive asupra repartijiei lor pe teren, ajutìnd, prin aceasta, la stabilirea vechimii si sursei lor dialectale 14. Din acest punct de vedere, se poate afirma, färä teamà de exagerare, cà astàzi cercetàrile de etimologie slavo-rominà sint aproape imposibile farà datele ALR.

0 inovatie deosebit de interesantà a Atlasului, prezentà mai ales in vola­mele publieate de E. Petrovici, o constituie anchetarea anui numàr de puncte cu graiuri ale naUonalìtiUilor conlocuitoare, in primul rind slave : siri) es Li (Carasova si Gad, comuna Rudna, in Banat), bulgäresti (Be§enova Veche — Arad si Tuzla — Constante), ucrainene (Brodina — Suceava). Roadele unni atare procedeu, menit sä dezväluie interactiunile reciproce dintre graiurile rominesti si cele slave, maghiare etc. s-au vàzut curìnd prin publicarea de càtre E. Petrovici a unei ampie monografii intitúlate Graiul carasovenilor. Siudiu

8 Fonetica alfabetului cirilic in textele romine din veacul X V I si X V II, in legatura cu monumentele paleo-, sirbo-, bulgaro-, ruso-fi romino-slave, Bucuresti 1904; Cúrentele literare la Uomini in perioada slavonismului cultural, Bucuresti 1928 ; Individualitatea limbii romine fi elementele slave vechi, Bucuresti 1929, §i áltele. #

9 Vezi, in acest sens, Omagiu profesorului Ilie Bärbulescu (« Arhiva ». X X X V III, nr. 2—4), Ia§i, 1931.

10 Termenii slavi de plug in daco-rominà, Bucuresti, 1921 ; Despre « rumin » f i despre unele probleme lexicale vechi slavo-romine, Bue. 1921. Mai putin misitä, dar nu lipsità de Ínteres, este Introducere la filologia f i linguistica slavo-rominà, Bucuresti, 1938.

11 Cf., ìn domeniul slavisticii: Sur l’accent en serbo-croate, Paris, 1902; Vne prononci- ation bulgare. Recherches de phonétique experimentóle, Cluj, 1931; vezi, de asemenea, Einige Bemerkungen über die serbo-rumänischen Lehnwörter, « Slavia », V II, 1928, 1, pp. 15 — 24.

Ua Cf. de exemplu, Raporturile lingvistice slavo-romine, DR, I I I , 1924, p. 130—238.12 Vezi o serie de articole ale sale grupate in Études de linguistique roumaine, Cluj —

Bucure§ti, 1937, precum ?i lucrarea de ansamblu Limba rominä, Vol. I, Privire generala, Bucure§ti, 1940 (pp. 277 — 310 §i passim).

13 Cf. cele spuse de S. B. Bernstein in recenzia sa la ALR: dupä aparifia lui « se poate afirma cu toatä convingerea cä färä datele acestui atlas nu se poate crea o istorie §tiintificä a limbii romine». («BiojuieTem niian. ceKTopa IliicTHTyTa pyccKoro ¡isuKa», fase. 3, Moscova Leningrad, 1918, p. 97).

14 Cf. valorificarea unei serii intregi de härti in unele lucräri publieate in ultimii anila noi §i in sträinätate.

8

de dialeclologie slava meridionala (Cluj, 1935) 15, urinata mai tirziu de o monografie similarà a lui I. Pàtrut asupra graiului Iniqui din Valea Sucevei16.

Lui E. Petrovici ii aparjin o serie de articole §i note publicate in « Daco- romania », « Transilvania », « Balcania » §i in alte reviste, consacrate precizàrii dialectelor slave din care s-au fàcut primele ìmprumuturi, datàrii §i interpre- tàrii procesului de bilingvism slavo-romin, precum §i unor probleme de fone­tica slavo-romfnà, etimologie §i toponimie17.

Cam in acela§i timp apare o lucrare de ansamblu, incadratà intr-o serie de volume consacrate Istorici limbii tornine, datorità unui «romanisti) prin excelenp, dar cu o largà orientare in domeniul balcanologiei §i slavisticii, Al. Rosetti (IL R , I II . Limbile slave meridionale, Bueurefti, 1940). Despre Al. Rosetti se poate spune, cu depliná justificare, ceea ce afirmase loan Bogdan cu privire la lucràrile de filologie si lingvisticà ale lui B. P. Hasdeu: «Roma- nistul care vrea sá se ocupe cu limba rominà trebuie sa fie pina la un oarecare punct §i slavist. In intrunirea acestor douà calità^i consista meritul cel mai mare al d-lui Hasdeu»18.

Aceastà lucrare reprezintà nu numai o sintezà a ceea ce s-a scris inainte cu privire la influenza slava meridionala veche in limba rominà, ci §i o contri­buye proprie, atìt in fixarea cadrului istorico-lingvistic al contactului slavo- romin dupà secolul al VI-lea, cìt si in relevarea influenti slave in vocabular, fonetica, derivale, morfologie §i sintaxà.

Contributii interesante in domeniul lingvisticii slavo-romine aduce §i Al. Graur, care intr-o serie de articole, note §i recenzii face observa^ii §i exprima puñete de vedere noi, mai ales in ceea ce prive§te influenza slava in gramaticà si vocabular 19.

Dintre lingvi§tii grupa^i in jurul revistei « Bulletin linguistique », condusà de Al. Rosetti, o men^iune specialà se cu vine tinàrului slavist C. Racovi^à, cercetàtor talentai §i indràzne^, care dà spre sfìr§itul deceniului al patrulea lucràri originale de o deosebità valoare in domeniul lingvisticii slave §i romine 20. Bun cunoscàtor al lingvisticii ruse §i sovietice, C. Racovi|à reprezenta pe atunci o speranza a slavisticii rominesti ; disparirla sa prematurà in 1947, inainte de a fi implinit 30 de ani, in momentul in care Facultatea de litere din Bucure§ti ii incredinj;ase catedra de slavistica, a làsat in urmà un gol puternic resim^it, mai ales de cei care 1-au cunoscut indeaproape §i au avut ocazia sà-i urmà- reascà cu simpatie succesele ^tiin^ifice21.

16 Cf. primirea câlduroasâ fâcutâ acestui studiu de càtre P. S k o k (recenzie în « Jya<H0CJi0BeHCKH (Jmjiojior », X V III, 1—4, 1949—1950, pp. 253—259) si P. Ivié (ibidem, pp. 318—322).

16 Vezi mai jos, p. 25.17 Men|ionâm, printre acestea, Note slavo-romine, I —III , DR, X, partea I, 1941,

pp. 26-38; partea a Il-a, 1943, pp. 335-352; X I, 1948, pp. 184-193; Daco-slava, DR, X, partea a Il-a, pp. 233—277 etc.

18 însemnâtatea studiilor slave pentru Romlni, Bucureçti, 1894, p. 23.19 Les verbes « réfléchis » en roumain, BL, VI, 1938, pp. 42 — 87; Notes étymologiques,

în Mélanges linguistiques, Paris—Bucureçti, 1936, pp. 115—121, etc.20 L'article en russe, BL, VI, 1938, pp. 90—138 ; « Travail>> et «souffrance», BL, V II, 1939,

pp. 96—101; Sur le genre personnel en roumain, BL, V III, 1940, pp. 154—158, §i altele.21 Vezi necrologul publicat de A l. G r a u r : Constantin Jtacovilâ (1917 — 1947),

BL, XV, 1947, pp. 116—117, si nota comemorativâ a aceluiaçi în « Cum vorbim », II , 1950, nr. 1, p. 13.

9

în sfîrsit, pentru a încheia scarta noasträ expunere asupra lucrärilor de lingvisticä slavo-romîna pîna în 1944, trebuie sä amintim aici contributiile importante ale unor istorici slaviçti, care au publicat çi comentat numeroase documente slavo-romîne : Mihai Costächescu, P.P. Panaitescu, D.P. Bogdan, autor al unui studia consacrat diplomaticii slavo-romîne §i al unui manual de paleografie slavo-romîna (în colaborare), si altii.

Bilanful, foarte sumar §i incomplet, al slavisticii romînesti pînâ la elibe- rarea patriei noastre ne aratä, färä putintä de tägadä, cä, în ciuda lipsei de interes a oficialitätilor vremii, oameni de stiin^ä entuziaçti si obiectivi au fäcut sä progreseze cercetärile noastre, mai aies în domeniul relatiilor ling- vistice slavo-romîne. Aläturi de contribufiile importante ale unor slavisti si balcanologi sträini cu renume, ca B. Kopitar, Fr. Miklosich — întemeietorul de fapt al « slavo-romînisticii » —, L. Miletici, A.I. Ia];imirski, P. Sîrcu, B. Tonev, Kr. Sandfeld, P. Skok si altii, oamenii nostri de stün^ä au cultivât si dezvoltat, într-o anumitä mäsurä, aceastä disciplinä în tara noasträ. în ciuda unor lipsuri §i greçeli — voite sau nevoite — în interpretarea fenomenelor complexe, care au dus la exercitarea puternicei influente slave asupra limbii romîne, în ciuda caractcrului adesea izolat si fragmentar al cercetärilor, nu se poate spune cä slavistica ar fi fost o « cenusäreasä » a stiin|elor istorico- filologice din tara noasträ22 sau cä « în Romînia nu existä o traditie a studiilor de slavisticä » 23.

Insuficienta dezvoltare a slavisticii la noi se datereste, in primul rind, unor conditii generale în care se cultiva filologia §i lingvisticä în tara noasträ. La aceasta se adaugä, desigur, si « antipatia » fatä de popoarele slave vecine, artificial sus^inutä de reprezentantii claselor stapînitoare, de elementele natio­naliste çi çovine. Totuçi, trebuie subliniat cä în atmosfera încârcatâ si pu^in propice studiilor obiective în domeniul slavo-romîn, care a domnit mai aies în deceniul al patrulea si în timpul râzboiului, au apärut la noi lucräri obiec­tive, eu o serioasä Jinutä stiintificä, cum sînt acelea ale lui Al. Rosetti, sau E. Petrovici, savanti cunoscuti pentru vederile lor democrate. Aceastä traditie çtiinfifica, obiectiva si plinä de simpatie fatä de popoarele slave, inaugurata de B.P. Hasdeu, A. de Cihac, Ioan Bogdan si continuata deO. Densusianu, Al. Rosetti, E. Petrovici si de al^i cercetätori, e dezvoltatä azi, prin träsäturile ei cele mai bune, în noile conditii de dezvoltare a çtiin|ei create de regimul democrat-popular.

ie* *

In primii ani dupa 1944 cercetärile în domeniul slavisticii romînesti au continuât cîtva timp pe vechile fâga§uri de dezvoltare, în jurul catedrelor universitäre §i al publicatiilor periodice de lingvisticä si istorie existente atunci24, publicatii în care au apärut si unele articole privind mai aies problemele slavo- romîne.

Astfel, în continuarea seriei de articole si note, intitulatä Vestiges des parlers slaves remplacés par le roumain, începuta în « Ralcania », în 1943 (VI,

22 Vezi cele spuse in nota informativa trimisä revistei «CnaBHHe» (Moscova) în numele Asociatiei slavistilor din R.P.R. si publicatä ìn nr. 3 pe 1958 al acestei publicatii (PyMHHCKiie cnaBHCTbi nepeß Me>K«yHaposHi>iM c/be.'iAOM, p. 15).

23 E. S e i d e l , Elemente sintaetice slave în limba romînâ, Bucuresti, 1958, p. 95.24 Cf., în acest sens, D. M a c r e a, despre lingvisticä romîneascâ ìn genere: Reali-

zàri f i perspective ìn lingvisticä romineascä de astäzi, LR, VI, 1957, nr. 5, p. 5.

10

pp. 498—513), E. Petrovici publica în aceeaçi revista note asupra etimologici unor cuvinte comune (painjinct, zadie etc.) §i toponimice (Pojoga, Obreja, Rozavlea etc.) (VII, 2, 1944, pp. 474—487), observaÇii asupra vocalelor nazale în toponimicele romînesti de origine slava si alte contributii istorico-lingvistice (V III, 1945, pp. 228—235). Acelaçi autor îçi continua în « Dacoromania » seria de interesante Noie slavo-romîne, începutâ în 1941, ocupîndu-se de astâdatà de calcul din slavâ pe de rost, de etimologia unor cuvinte de origine slava, de sufixul slav -ui, întünit §i la verbele de origine maghiarâ, ca urmare a extin- derii întrebuintârii lui, precum §i de evoluta lui h final în elementele slave aie limbii romîne (DR, X I, 1948, pp. 184—193). Precizârî utile §i sugestii pe linia determinârii în timp a celei mai vechi influence slave meridionale asupra limbii romîne, aduce §i articolul Les slaves en Grèce et en Dacie (« Balcania », V II, 1, 1944, pp. 464—473), scris ca un comentar « slavo-romîn » pe marginea carpii cunoscutului slavist german M. Vasmer, Die Slaven in Griechenland {Berlin, 1941).

Al. Rosetti continué, de asemenea, nótele sale, publícate aproape numâr de numâr în « Bulletin linguistique », sub titlul generic de Slavo-romanica. Pe lîngâ vocativul féminin în -o, care e de origine slava, autorul considera câ vechiul vocativ masculin romînesc de origine latina în -e a fost întârit sub influenza dialectelor sud-slave, care prezintâ acelaçi -e la subst. masc. (tema -o-)25. în ceea ce priveçte vechimea cuvintelor sud-slave din romînà, acestea nu pot fi anterioare — susine autorul — secolului al IX-lea, deoarece, spre deosebire de Grecia, în Dacia a avut loe o primenire continuâ a împrumutu- rilor §i o readaptare fonetica a lor la sistemuL slav din secolele ulterioare sec. V I- V II 26.

Un anumit Ínteres îl prezintâ cele douâ lucrâri publícate de D.P. Bogdan în 1946 : Caracternl limbii texlelor slavo-romîne si Glosarul cuvintelor romînesti din textele slavo-romîne. Scrise de un istoric-paleograf, lucrârile, desi prezintâ serioase lipsuri în selec|.ionarea §i interpretarea materialului, au meritul de a fi atras atenjia asupra bogâ^iei de fapte pe care le pot furniza textele slavo- romîne pentru istoria limbii romîne §i mai aies asupra unui sector important al lexicologiei istorice romîneçti.

Acelaçi autor scoate un volum de Acte moldoveneçli din anii 1426—1502 (Bucureçti, 1947), necunoscute înainte. Remarcabil, din punctul de vedere al lingvisticii, este faptul câ D.P. Bogdan întocmeçte un indice complet al cuvintelor din actele publicate, asa cum fâcuse §i într-o alta publicare simi- larâ anterioarâ 27.

Dintre lucrârile cu caracter istorie apârute în aceastâ perioadâ, prezintâ Ínteres pentru filologia slavo-romînâ, printre áltele, volumul Interpretan romî­nesti de P.P. Panaitescu (Bue. 1947), cuprinzînd çi articole mai vechi, dintre care únele consacrate perioadei slavone în cultura romîneascâ §i altor problème slavo-romîne.

Un punct de vedere singular, care a atras dupâ sine o serie de polemici, a fost expus de P. Olteanu în lucrarea sa K fonetickemu sùvisu medzi rumun- èinou a zapadnou slovanéinow (Turciansky Sv. Martin, 1947), în care susine cu argumente neprobante câ unele din cele mai vechi împrumuturi slave în

26 Sur le vocatif des noms féminins en roumain, BL, X III , 1945, p. 139; Sur le vocatif des noms masculins en roumain, BL, XV, 1947, pp. 103—105.

26 La date des plus anciens éléments slaves du roumain, BL, XIV, 1946, pp. 114 — 116.27 Acte moldoveneçti dinainte de Çtefan cel Mare, Bucureçti, 1938.

11

limba romînâ ar trebui explicate prin slovaca (de ex. cele cu reflexul un pentru si. com. ç; cf. slovac. u < si. com. ç) w.

Un an mai tìrziu, ìn 1948, un grup de slaviçti romìni scot la Praga, cu sprijinul unor cunoscuti reprezentan^i ai lingvisticii cehoslovace (B. Havrà- nek, K. Krejci, Fr. Wollmann, Ján Stanislav s.a.), o publicatie specialà consa­crata « studiilor slavo-romîne », intitulatâ « Bomànoslavica », din care n-a apàrut decìt un singur numàr. Dintre articolele scrise de cercetàtori romìni asupra unor probleme de lingvisticà §i paleografie pot fi semnalate: Emil Kaluiniacki si scrierea chirilica la romìni, de D.P. Bogdan (pp. 11—39), Cele mai vechi urme de limba romineascü, de I.C. Chitimia (pp. 117 —127) si articolili informativ Linguistica slovacà de astazi si importanta ei pentru limba romînâ, de P. Olteanu (pp. 128 — 155). Acestora li se adaugà contributiile lingvistice slavo-romîne datorite lui M. Krepinskj7 §i Zd. Wittoch, precum si alte articole, recenzii si note.

Inainte de a trece la cea de a doua perioadà ìn dezvoltarea slavisticii si a lingvisticii romîneçti dupa eliberare, care ìncepe o data cu reorganizarea vechii Academii Romîne ìn Academia R.P.B. (1948) si ìnfiintarea Institutelor de lingvisticà din Bucuresti si Cluj (^cesta din urma pe baza vechiului Muzeu al limbii romîne) si a colectivului de lingvisticà de pe lìngà Filiala din Ia§i a Academiei R.P.R. (1949) 29, se cuvine sa ne oprim asupra contributiilor de lingvisticà dintr-o publicatie festivà a fnstitutului de studii romìno-sovietic, ìnchinatà celei de a 30-a aniversàri a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie— Studii si comentarii de istorie si lingvisticà (Bue. 1947). Prima dintre acestea — Marea limba a marelui poporrus (pp. 21 —27), datorità prof. E.Petrovici,. e un artieoi entuziast, care relevà o serie de aspecte ale bogà^iei limbii ruse si ale importantei ei ca limbà de culturà international. în acelasi timp, E. Petro- vici scoate in eviden^à folosirea in vechile cancelarii moldoveneçti a limbii scrise slavo-ruse, care este o dovadà elocventà a relatiilor istorice si culturale dintre poporul romìn si slavii de ràsàrit. Acest artieoi e un ìnceput, càruia ìi vor urma o serie de numeroase contributii în domeniul cunoaçterii limbii ruse la noi, ìn cea de a doua perioadà a dezvoltàrii slavisticii noastre dupa 1944.

în cel de-al doilea artieoi — Puncte de vedere asupra elementelor slave din limba romînâ (pp. 29—34), prof. Al. Graur reía cu spirit critic o serie de probleme ale studierii relatiilor lingvistice slavo-romíne, spunínd, pe buna dreptate, ín concluzie : « . . . Fârâ sâ punem cîtusi de pu^in în discu^ie originea latinâ a sistemului morfologie al limbii noastre, precum si a unei pârti impor­tante din vocabularul ei esencial, nu putem tàgâdui câ majoritatea vocabu- larului, marea majoritate a sufixelor, bunâ parte din materialul sintactic si

28 Vezi critica acestui punct de vedere la A 1. R o s e 11 i, Influenia limbilor slave- meridionale asupra limbii romîne (sec. V I— X I I ) , Bucureçti 1954, p. 70; cf. si recenzia lui Zd. Wittoch, în « Romanoslavica », I, 1948, pp. 163—164. P. Olteanu neglijeazâ în aceastâ lucrare faptul câ slovaca centralà se apropie în multe privinte de grupul limbilor slave de sud, în urma unor conditii de vecinâtate istoricà. (Cf. N. van Wijk, Les langues slaves. De l’unité à la pluralité, ed. 2, Haga, 1956, p. 47). Pe de altâ parte, denazalizarea vocalei nazale posterioare spre u apare ca fiind « cea" mai naturala », dat fiindcà «p la sfirsitul- slavei comune era un fel de u nazal » (într-adevâr, în rusa, sorabâ, cehâ, slovacâ si sîrbo-croatà g>u, în timp ce tratamentul o > -i, > -k din bulgaro-macedoneanâ apare ca dialectal): A. V a i l l a n t , Grammaire comparée des langues slaves, I, Lyon-Paris, 1950, pp. 153-154.

29 Vezi D. M a c r e a, Realizâri si perspective in lingvisticà romineascá de astâzi, LR, VI, 1957, nr. 5, p. 5.

] 2

o oarecare portarne din elementele de morfologie s-au adàugat prin contactul cu limbile popoarelor vecine, in special cu cele slave. Din acest punct de vedere, trebuie sa ne intereseze indeosebi problema uniunilor lingvistice . ..

Este necesar, mai departe, sa se studieze serios problemele de fonologie §i in generai problemele de strueturà a limbii romine, in comparatie cu struc- turile limbilor vecine, pentru a vedea in ce màsurà romina concorda cu eie. Trebuie revàzut lexicul §i frazeologia, §i mai ales trebuie luat de la inceput studiul sintaxei, domeniu in care s-a fàcut pina astàzi prea pu^in. Intr-un cuvint, trebuie cercetate toate domeniile lingvisticii romine, càci farà indoialà cerce- tarea atentà a limbii romine inseamnà in bunà parte cercetarea rela^iilor limbii romine cu limbile slave» (pp. 33 — 34).

Aceste constatàri §i sarcini, ce stàteau in fata slavisticii romine?ti, ràmin §i astàzi perfect vaiabile. Intr-adevàr, de$i numeroase probleme de limbà au fost neintrerupt studiate, prezentarea de ansamblu a istoriei influen^ei slave in vocabularul, fonetica, derivala, morfologia, sintaxa §i frazeologia limbii romine e incà o sarcinà a viitorului. Vom vedea insà, in cele ce urmeazà, cà o serie din aceste chestiuni au fost intr-adevàr reluate §i cà — In linii mari — ne aflàm pe drumul rezolvàrii lor, In màsura in care stadiul actual al cercetàrilor de istorie, romanistica §i slavisticà permit acest lucru.

Una dintre caracteristicile principale ale perioadei care incepe cu 1949 este orientarea tot mai asiduà a lingvi§tilor nostri spre interpretarea materia- list-dialecticà a faptelor de limbà, làrgirea orizontului lor prin cunoa§terea metodelor de cercetare §i a realizàrilor importante ale lingvistilor sovietici. Trecind peste o fazà scurtà, in care s-au manifestat unele influente ale « marris- mului », curentul « oficial », dar nu singurul in lingvistica sovieticà din 1948 pinà in mai 1950, lingvi§tii nostri au fàcut cuno§tintà, prin intermediul revis- telor « Cum vorbim » (1949 — 1952), « Studii §i cercetàri lingvistice» (1950 §i urm.), « Limba rominà » (1952 §i urm.) §i al altor publicatii, create intre timp (« Cercetàri de lingvistica » — Cluj, 1956 §i urm., Analele Universitàtilor din Bucuresjti, Ia§i §i Cluj, seria de §tiinte sociale a « Studiilor §i cercetàrilor §tiintifice » — Filiala Ia§i a Academiei R.P.R.), cu numeroase lucràri ale lingvi- §tilor sovietici, in care se trateaza multilateral §i pe o bazà materialist-istoricà probleme ale limbii ruse, ale limbilor slave §i romanice, inclusiv ale limbii romine etc. Cu tot caracterul adesea nesistematic al informatiilor §i recenziilor de acest fel, un lucru devine absolut evident : an de an a crescut interesul lingvistilor nostri fatà de lingvistica sovieticà, in primul rind rusà, si fatà de slavisticà in genere, astfel cà, de pildà, intr-un curs de introducere in lingvistieà exemplele ilustrative din limba rusà §i din alte limbi slave ocupà un loc important alàturi de cele din rominà, limbile romanice occidentale etc. 30.

Numàrul recenziilor §i prezentàrilor unor lucràri sovietice cu caracter generai sau consacrate lingvisticii ruse, slave romanice etc. a crescut in ultimii ani, acestea ajungind sà fie din ce in ce mai substantiale, aducind uneori contributi! si interpretàri originale. Apar de asemenea o serie de articole mai ampie, cu caracter informativ, cum sint cele datorite prof. D. Macrea : Din problemele linguistica sovietice. Dupd o vizila in Uniunea Sovieticà (LR, II,

30 Vezi Introducere In lingvistica, de un colectiv sub condueerea acad. A l. G r a u r, Bucuresti, 1958 (cf. Indicele de cuvinte).

13

1953, nr. 1, p. 12 — 19); Linguistica rusa si souieticà despre limba romtnà (LR, III, 1954, nr. 6, pp. 5 — 15), artieoi deosebit de util, mai ales prin faptul cà o serie din lncràrile prezentate erau putin cunosciite la noi sau se refera in mod special la relatiile lingvistice slavo-romíne ; Lexicografía souieticà si influenfa ei asupra dezuottàrii lexicografiei mastre actúate (LR, VI, 1957, nr. 6, pp. 5 — 13).

In aceea§i ordine de idei pot fi semnalate articolele lui B. Cazacu (Unele probleme ale studiali limbii literare In lumina ultimelor lucràri ale lingvistilor souietici (LR, II, 1953, nr. 4, pp. 47—56) §i C. Otobicu (Problemele stilistica in discutía linguistilor souietici (LR, V, 1956, nr. 2, pp. 98--105), precum si articolili lui G. Ivànescu (Teoriile lui L. P. Iakubinski despre slaua primitiuà si rusa ueche, SCL, V ili , 1957, nr. 2, pp. 193—206). 0 incercare de prezentare in ansamblu a principalelor rezultate ale lingvisticii sovietice, in particular ale rusisticii si slavisticii, de-a lungul a 40 de ani dedezvoltare a .dat G. Mihàilà in comunicarea Aspecte din linguistica souieticà, prezentatà in 1957, cu prilejul aniversàrii a 40 de ani de la Marea Revolute Socialista din Octombrie 1917 (apàrutà in SCL, IX , 1958, nr. 1, pp. 109 — 125). Un an mai tìrziu, acad. Al. Graur publica interesantul artieoi Unele caracteristici ale lingvisticii sovietice (« Via{;a Romineascà », X I, 1958, nr. 11, pp. 112 — 118), in care scoate in evidenza universalitatea, caracterul marxist si legatura cu practica, specifice lingvisticii sovietice.

Cìteva articole si informatii publícate in ultimii ani prezintà activitatea si publicadle lingvi§tilor bulgari (D. Macrea 81, Maria Radulescu 32, C. Velichi33) $i cehoslovaci (S. S ta ti3i, lingvistii cehi V. Polak si V. Horejsi35).

In aceastà a doua perioadà a dezvoltàrii slavisticii noastre actúale, se remarca o largire considerabilà a cimpului de cercetàri, paralel cu reluarea si aprofundarea unor probleme mai vechi. In ultimii ani, mai ales, se observa aparitia in paginile revistelor de specialitate a unor nume de tineri cerce- tàtori, formaci in universitarie noastre sau in cele din U.R.S.S., Cehoslovacia, Bulgaria si Polonia, care, alàturi de lingvistii mai virstnici, isi aduc contribuya lor la dezvoltarea slavisticii romìnesti.

Dat fiind numàrul relativ mare de lucràri apàrute in anii din urmà, ni se pare util a le grupa pe probleme, ciliar dacà principiul cronologie nu va fi respectat cu slricteLe.

Lueràri cu caracter generai. Dintre lncràrile cu caracter generai apàrute in acea.stà perioadà, douà re£in mai ales atendía filologilor si istoricilor. Prima dintre ele este comunicarea acad. E. Petrovici prezentatà la sesiunea Academiei R.P.R. din 21—25 martie 1951, Invàtàtura lui I. V. Stalin cu privire la stiinta limbii si sarcinile lingvistilor din República Populará Rominà36, in care un loc important il ocupà interpretarea rela^iilor istorico-lingvistice dintre poporul romìn si populaba slava in vechime pe teritoriul de azi al farii noastre. Anali- zind conditiile istorice de dezvoltare a latinei orientale, in evolufia ei spre

31 Probleme si realizàri ale lingvisticii bulgare. Dupà o vizila in República Populará Bulgaria, LR, II, 1953, nr. 6, pp. 37 — 45.

32 Atlasul dialectal bulgar, SCL, V il i, 1957, nr. 2, pp. 251 — 255; Activitatea lingvisticà in R. P. Bulgaria in 1957—1958, SCL, IX , 1958, nr. 4, pp. 563 — 569.

33 Dictionarul limbii bulgare literare contemporane, LR, IV, 1955, nr. 6, pp. 80 — 82.34 Dupà o vizità in República Cehoslovacá, LR, VI, 1957, nr. 1, pp. 78—80.36 Starea actúala a lingvisticii cehoslovace, SCL, V il i , 1957, nr. 2, pp. 245 — 250.36 Problemele §tiintelor sociale in dezbaterea Academiei R .P .R . (21 — 25 martie 1951),

Ed. Acad. R.P.R., 1951, pp. 77-107.

14

limba ramina, acad. E. Petrovici ajunge la urmàtoarea definifie istoricà a limbii ramine : « Limba romìneascà este deci limba romanica orientala, de un tip deosebit de limbile romanice occidentale, rezultatà din dezvoltarea limbii latine populare, vorbità in imperiul roman de ràsàrit, de populadle romaní­zate — in primul rìnd tracice (getice, misice, dacice) — din preajma cursului inferior al Dunàrii, adoptatà mai tirziu (sec. V I—X II I ) §i de numeroase elemente etnice slave, in numàr mai mie turcice (cumane, pecenege etc.) §i maghiare, influentatà de limbile tracà (poate si ilirà), greacà, albanezà [?], apoi in màsurà foarte mare (mai ales in lexic, dar §i in fonetica, derivale, sintaxà §i chiar in morfologie) de graiuri slave (ìndeosebi bulgare, dar §i ucrai- nene si sirbe§ti, precum §i de limba rusa), avìnd numeroase tràsàturi lexicale, fonetice, sintactice §i chiar morfologice comune cu bulgara si albaneza » (p. 98).

Sau mai pe scurt : « limba ramina este limba romanica de tip orientai, deosebità de grupul limbilor romanice de tip occidental, dezvoltatà in mediu tracie, grecesc, maghiar, turcic etc., dar in primul rind slav » (ibid.).

De§i problemele miscàrilor de populare in regiunile carpato-dunàrene capàtà in comunicarea acad. E. Petrovici o tratare oarecum singulara, bazatà mai mult pe ra|ionamente decit pe date istorice, trebuie insa retinutà ca foarte importanti concluzia cà slavii care au làsat puternice urme in toponimia romìneascà au fost « un popor números, care a tràit pe acest pàmint sute de ani », ei trebuind sa fie socotiti « printre stramoni Rominilor de astàzi » (p. 91).

ìn ceea ce prívente gradui de pàtrundere a ìnfluenjei slave in diverse laturi ale limbii, cel mai puternic influenzai a fost vocabularul §i, in parte, «fondul principal de cuvinte » (« vocabularul esential » spusese acad. Al. Graur in 1947), dupà care urmeazà sintaxa, sistemul fonetic §i fonologie, derivala (formarea cuvintelor) §i, in sfìr§it, morfologia, care aproape n-a fost atinsà de influenza slava (p. 95) 37.

Prin urmare, studiul istoriei 4imbii ramine e o opera{ie complexa, care cere cercetàtorilor nu numai cunoa§terea limbii latine §ì a lingvisticii romanice, ci §i a lingvisticii indo-europene, pentru a elucida problema ìnfluen^ei substra- tului, apoi a lingvisticii maghiare §i turcice, dar mai ales a slavisticii (p. 98). Deosebit de important este, a§adar, studiul istoric-comparativ al limbilor slave, cu ajutorul càruia « vor putea fi determinate influencie vechi §i recente, populare sì literare (càrturaresti), pe care le-au exercitat diferite limbi slave (populare, ca bulgara, ucraineana, rusa, sirba, pe de o parte, §i literare, ca slavona bisericeascà de tip bulgar, slavona de tip rusesc sau slavona de tip sirbesc, pe de alta parte) » (p. 99).

La cele de mai sus poate fi adàugat referatul acad. E. Petrovici prezentat la Conferita internationalà a slavi§tilor de la Belgrad (1955), in care se face o succinta prezentare a lucràrilor de slavistica romìneascà ìntre 1945 — 1955, precum §i a sarcinilor urgente ce stau in fata noastrà in acest domeniu. Printre acestea, ìn primul rind, slavijtii nostri au datoria de a crea lucràri care sà

37 Reproductnd aceastà tezà formulata de domnia-sa in 1951, acad. E. Petrovici adaugà in referatul Problemele slavisticii in Rominia in ultimii zece ani, prezentat la Con­fe rita internationala a slavistilor de la Belgrad (15—21 sept. 1955), urmatoarele: « In prezent, considerarli cà influenza slava asupra limbii romìne a fost mult mai puternicà ìn fonetica decit ìn lexic». (Vezi Beogradskii medunarodni slavisticki sastanak. 15 — 21. IX .1955, Belgrad, 1957, p. 460). Dupà pàrerea noastrà, cu toatà importanza influentei slave in sistemul fonetic al limbii romìne, aceasta nu poate sta pe primul lgc ìnaintea vocabula- ruluì, ci imediat dupà vocabular §i ìnaintea sintaxei. In acest caz, ordinea ar fi urmàtoarea: vocabularul, sistemul fonetic, derivala, sintaxa, si, ìn sfìr§it, morfologia.

15

prezinte detailat influenza diverselor limbi slave asupra limbii romine, pecesare « pentru intocmirea unei lucràri fundaméntale despre influenza slava in ansamblu asupra limbii romine. Aceasta — conchide acad. E. Petrovici — este, farà indoialà, o sarcinà de onoare a lingvi§tilor nostri » 3S.

A doua lucrare de ansamblu, apàrutà in ac.est timp, este cartea acad. Al. Rosetti, Influentii limbilor slave meridionale asupra limbii romine (sec. VI —X I I ), Ed. Acad. R.P.R., 1954, care reprezintà o nouà editie, imbogàfità .sì completata cu rezultatele cercetàrilor din ultimii ani, a celili de-al treilea volum al Isforiei limbii romine, intitulat Limbile slave meridionale (1940) 39.

Bazat pe o bogatà informale, autorul fixeazà in Introducerea acestei lucràri cadrul istorie si geografie al relafiilor romino-slave intre secolele al VI-lea— al Xll-lea. In urma unui indelung proces de bilingvism, populatia slavà de la nordul Dunàrii isi insuse§te limba rominà (pinà aproximativ in sec. al X I I-lea), transmifindu-i un numàr mare de cuvinte, o serie de particularitàti fonetice si morfologice ale graiului pe care il vorbea.

Elementóle constitutive ale limbii romine — arata acad. Al. Rosetti — sint cel autohton (traco-ilir), cel latin §i cel slav. Definitia genetica a limbii romine este ìnsà formulata, pe scurt, astfel: «romina este o limbà romanica care a suferit o puternicà influentà slavà meridionalà » (p. 13). Elementul slav, ìmpreunà cu elementele balcanice, contribuie la crearea caracterului particular al limbii romine, fafà de celelalte limbi romanice, nu numai in privinta vocabnlarului, ci §i a « uneltelor gramaticale, din care unele sint luate din slavà » (p. 14).

In partea I, Efeclele bilingvismului slavo-romin, acad. Al. Rosetti cerceT teazà fenomenele de ordin fonetic, morfologie, sintactic si mai ales lexical {inclusiv formarea cuvintelor, onomastica §i toponimia), care se datoresc influ- entei slave. Partea a Il-a e consacratà Isloriei sunetelor slave meridionale in limba rominà, mai precis tràsàturilor fonetice ale graiurilor slave (de tip bulgàresc), care au furnizat limbii romine cele mai vechi ìmprumuturi, precum si substi- tutiei si evolu^iei sunetelor (fonemelor) slave in limba rominà.

In ciuda unor scàpàri inerente si a unei prezentàri pe alocuri prea sumare, cartea acad. Al. Rosetti ràmine pinà astàzi cel mai bun compendili al problemei, adesea sugerind càutàri noi §i, in tot cazul, servind drept punct de piecare pentru cercetàrile viitoare 40.

Recent, cei doi academicieni si-au expus incà o data pnnctul de vedere asupra problemelor istorico-lingvistiee slavo-romine in referatele prezcntate la §edinta largita a Comisiei pentru studiul formàrii limbii si a poporului romin de pe lingà Academia R.P.R. (25 nov. 1958): acad. Al. Rosetti in Scurte consi­derata asupra formàrii limbii romine si acad. E. Petrovici in Toponimia carpato- balcanicà si continuitaiea daco-romanà. Discutiile ampie si concluziile dèzbale- rilor au aràtat cà, desi existà multe elemente comune in interpretarea faptelor, multe chestiuni sint tratate incà in mod diferit. Se impune, prin urmare, continuarea cercetàrilor de detaliu in domeniul limbii, istoriei, arheologiei, topo- nimiei, precum si o nouà sistematizare si interpretare a datelor vechi si noi furnizate de fiecare stiin^à in parte, pentru a se ajunge la concluzii generale

38 Bocnpocbt cjiaeucmuKu e PyMbmuu aa nocjiedaue decnmb jiem, in Beogradski medu- narodni slavisticki sastanak, p. 464.

39 Cf. mai sus, p. 9. Vezi §i editia publicatà in 1950 in Edilura de Stat: Contributie la o istorie ftiintificà a limbii romine. Influenza limbilor slave meridionale.

40 Vezi recenzia noastrà publicatà in SCL, V II, 1956, nr. 1 — 2, pp. 140—143.

16

bine fundamentate, acceptate de majoritatea cercetàtorilor istoriei poporului si a limbii romine 41.

Influenja slava in vocabularul limbii romine. Dat fiind cà influenza slava s-a manifestai in primul rind in vocabular, e explicabil interesul pe care continua sà-1 prezinte tocmai studierea, sub diverse aspecte, a lexicului de origina slava.

0 serie de lucràri au reluat in ultimii ani problema elementelor constitutive ale lexicului limbii romine sub raport statistic, confirmind ìncà o data locul important pe care-1 ocupà fondul lexical slav, care urmeazà imediat ca impor­tanza dupà cel latin.

Astfel, pornind de la un studiu mai vechi, publicat in 1942, prof. D. Macrea a aràtat 42, pe baza dic^ionarului lui I. A. Candrea, cel mai complet pina nu de mult (43 269 cuvinte), cà 20,58% cuvinte au origine latinà, 16,41% — slava, 29,69% — francezà 43 etc. Aducìnd serioase corecfiuni statistica incomplete a lui Cihac, care, probabil, ii dàduse mult mai pu^inà importanza decit criticii sài, D. Macrea extinde statistica sa la cercetarea intrebuinZàrii §i circulaZiei cuvintelor respective pe baza poeziilor lui Eminescu (publicate in timpul vieZii poetului). Aici rezultatele sìnt, dupà pàrerea noastrà, interesante, oglindind intrebuinZarea si circulafia cuvintelor in opera celui mai mare poet romin, dar nu suficient de gràitoare pentru limba rominà in ansamblu. Dintre cele 3 607 cuvinte ìntrebuinZate de Eminescu in poeziile sale antume, 48,68% sint latine, 16,81% — slave, 11,97% — franceze etc., in timp ce circulaZia lor (33 846 atestàri) e reprezentatà prin urmàtoarele cifre: 83% — latine, 6,93% — slave, 2,52% — franceze etc.

Pe alte cài §i cu alte metode, acad. Al Graur, cercetind « fondul principal lexical» al limbii romine44, ajunge la concluzia cà, din 1419 cuvinte care ar reprezenta fondul stabil si curent de bazà 45 al limbii romine, 827 (58,21 %) avi origine latinà, iar 305 (21,49%) sìnt slave, de unde se poate deduce cu usu- rintà cà fondul slav este al doilea ca importanZà dupà cel latin, chiar si in aceastà categorie centralà a vocabularului romìnesc46.

Statistici de acest fel sint deosebit de instructive, eie permiZind o privire de ansamblu asupra lexicului limbii romine. Studierea acestuia trebuie sà meargà insà in adincime, pentru a se aràta « viata » realà a cuvintelor, valorile lor lexicale, intrebuinZarea in diverse stiluri ale limbii, in graiuri etc. Sìnt necesare de asemenea lucràri cu caracter strict etimologie, care sà permità crearea intr-un viitor nu prea ìndepàrtat a unui dicZionar etimologie complet al limbii romine la nivelul stiinZei de astàzi.

41 O prezentare succinta a problemelor originii si structurii limbii romine in lumina cercetàrilor mai noi a fost fScutà cu citiva ani în urmâ de prof. D. Macrea în articolul cu acest titlu, publicat ìn «Limba rominà» (III, 1954, nr. 4, pp. 11—30), în care problema influentei slave este prività ìn cadrul amplu al istoriei limbii romine.

42 Contributie la studiul fondului principal de cuvinte al limbii romine, SCL, V, 1954, nr. 1 — 2, pp. 7 — 18; vezi çi Despre originea f i structura limbii romine, LR, III , 1954, nr.4, pp. 25 — 28. Sìntem informati cà prof. D. Macrea ìntreprinde ìn prezent o nouà statis­tica pe baza Dictionarului limbii romine moderne, apârut ìn 1958, care depàçeste cifra de50 000 de cuvinte §i oglindeste mult mai bine aspectul lexical actual al limbii romine.

43 Aici intra foarte multe « internaZionalisme », precum çi un numàr de cuvinte de origine francezà neasimilate in limba rominà. Cifra apare, prin urmare, pufin màrità.

41 Incercare asupra fondului principal lexical al limbii romine, Bucuresti, 1954.45 Avem in vedere lista cea mai largà a autorului.46 Vezi listele si statisticile autorului la pp. 48—59.

2 — c. 33017

In ceea ce prive^te studiile de lexicologie slavo-romìne propriu-zise, o serie de lucràri au fost consacrate, in ultimii ani, mai ales influenfei vechi sud-slave §i celei ruse§ti.

Imprumuturilor vechi sud-slave in limba romìnà le este consacrata diser­ta la autorului acestor rinduri47, lucrare din care au apàrut unele fragniente sub forma de articole 48. Automi a publicat de asemenea un articol-program privind intocmirea unui dictionar etimologie al elementelor lexicale slave din limba romìnà, la care lucreazà in prezent49.

In acelasi cerc de preocupàri se ìnscrie articolul lui P. P. Panaitescu, Urme din vremea orinduirii feudale in vocabularul limbii romine (SCL, IX , 1958, nr. 2, pp. 159 —173), in care se studiazà o serie de cuvinte, de origine slava sau de altà origine, intilnite in documentele slavo-romìne din secolele X IV —XV §i in textele vechi rominesti (pirdalnic, hitlean, viteaz, ohabnic, obroc, vorbà). In afarà de analiza concretà a sensurilor si etimologici cuvintelor respective, trebuie retinutà ideea autorului, potrivit càreia « cercetareavechilor documente slave din Moldova §i Tara Romineascà este de cel mai mare interes pentru dic^ionarul limbii romine, mi ninnai in privinta « rominismelor » stre- curate in texlele slave, ci si pentru numele institufiilor, nume slavone, care erau adoptate §i de romini. Numele acestor institutii fac parte din limba rominà » (p. 160).

In ceea ce prive§te influenza limbii ruse asupra limbii romine, mai ales in epoca noastrà, iniziativa apartine acad. Iorgu Iordan, cercetàtor atent §i observator fin al limbii noastre contemporane, care a semnalat primul pàtrun- derea « sovietismelor » in limba romìnà50. Astfel, in comunicarea prezentatà la Academia R.P.R. in 1949, cu titlul Influente rusesti asupra limbii romine51, dupà ce face o scurtà prezentare a influentelor ruse§ti mai vechi, incepìnd cu sec. al XVlI-lea — al XVIII-lea, acad. Iorgu lordan dà o bogatà listà de cuvinte imprumutate sau calchiate din limba rusà in perioada de dupà 23 August 1944, ìmpàrtind pe acestea din urmà in calcuri lexicale si calcari sintactice. Problema a mai fost reluatà de autor cu exemple noi in articolul Limba rominà actualà (LR, III , 1954, nr. 4, pp. 31—44) si ocupà un loc important in manualul pentru invàtàmìnt superior Limba rominà contemporanà (Bucuresti, ed. 1 - 1954,’ed. 2 - 1956 52).

47 Vezi autoreferatul disertatici: C jioea dpeenecjiaeiiHCKoeo npoucxo jicdenuH e pyM un-

c k o m , H3bine, Moscova, 1957. Cf. C. O t o b ì c u, D is e r ta ta p e n tru obtinerea t i t lu lu i de c a n ­

d id a i in s tiin te le filo log ice , su s tin u te in a n u l sco lar 1956 —19-57, LR, V I, 1957, nr. 5, pp. 80—81.

48 Hajeamw podemea u mepMUHbi oópaufeHu.i CJiaemioKozo npoucxo.tfcdenuJi e pyMUH- ckom H3bitze, RS1, I, 1958, pp. 52 — 62; Adjective de origine slava in limba rominà, RS1, III , 1958, pp. 61 — 76; Citeva verbe rominesti de origine slava, in Omagiu lui Iorgu lordan, Ed. Acad. R.P.R., 1958, pp. 611 — 616; Unele probleme de semantica ale celor mai vechi imprumuturi sud-slave in limba rominà, SCL, IX , 1958, nr. 3, pp. 351 — 377.

49 B onpocb i cocm aejienuH amuMOAoaunecKoeo c jioeapn c jiae .w cK ux 3auM cm eoeaH uti e

pyMbmcKOM nanne , RS1, II, 1958, pp. 115—131, si in versiune romineasca: Prob lem ele

a lc à tu ir i i u n u i d ic t io n a r e tim ologie a l im p ru m u tu r i lo r slave in l im b a ro m in à , SCL, IX , 1958, nr. 2, pp. 213-229.

50 Fenomenul e amintit ìncà in Limba rominà actualà, Bucure§ti, 1948, p. 476, n. 3.51 Apàrutà in Analele Academiei R .P.R., seria C, tom. I, mem. 4 (Bue. 1950) §i

in brosurà separata. Vezi si articolul cu acelasi titlu aparut in CV, I, 1949, nr. 4, pp. 24—25.62 Vezi Partea I : Lexicul, cap. IV : Componenta lexicului rominesc contemporan din

punclul de vedere al originii lui istorice §i cap. V : Schimbàri in vocabularul limbii romineliterare dupà 23 August 1944.

18

Merglnd pe aceeasi linie, G. Mihàilà aduce o serie de Observatii asupra influenti ruse in vocabularul limbii iornine contemporane (LR, III , 1954, nr. 3, pp. 27 — 35), semnalind, printre altele, imprumuturi ruse§ti-sovietice in presa noastrà progresistà dinainte de 1944 §i fàcind o incercare de clasificare tematica a cuvintelor noi — imprumuturi §i calcuri din limba rusà.

Influente rusesti mai vechi in limba scriitorilor §i oamenilor nostri de cultura sint studiate de acad. E. Petrovici (Limba lui Dimitrie Cantemir, LR, II, 1953, nr. 6, pp. 5 —16 33) §i de V. Vascenco (Influente rusesti in limba tipàri- turilor lui Mihail Slrilbilchi — sfirsilul sec. al X V 111-lea, SCL, IX , 1958, nr. 2, pp. 231—242). Acela§i autor a sustinut disertala consacrata studierii impru- mulurilor slave rasàritene (ruse §i ucrainene), pàtrunse in limba romina din epoca celor mai vechi contacte pinà in sec. al XlX-lea 54. Dupà o introducere teoretica, autorul dà un glosar de aproape 1 000 de cuvinte, dintre care unele n-au fost inregistrate pinà acum in dictionarele noastre, precum $i un studili istorico-lingvistic al acestor Imprumuturi.

Tot aici trebuie men^ionatà studierea elementelor ucrainene in termino­logia forestiera din Valea Bistritei, Bucovina §i Maramure? in lucrarea lui V. Arvinte, Terminologia exploatàrii lemnului si a plulàrilului55.

In acelasi timp apar in diverse reviste o serie de note etimologice, consa­crate unor cuvinte de origine slavà: cdsild (Gr. Rusu, in GL, I, 1—4, 1956, pp. 141 — 143); $ugubdt, a zbirci «a gre§i » (acad. Al. Graur, in SCL, V II, 1956, nr. 3—4, pp. 275 — 277) ; solz (se reia etimologia latinà), pràvdlie, intilnit in textele slavo-romine sub forma upiiKHAhf « privilegiu, brevet » (G. Ivànescu, Note etimologice. Istoria sodala in serviciul etimologici romìne, SCL, V il i , 1957, nr. 4, pp. 513—517); deald, progadie, vread (I. Pàtrut, in CL, II, 1957, pp. 292—297); academic « academician », bici, cihotca, cladovcà, cneaghind (VI. Drimba, Conlri- bufii lexicologice, LR, V ili , 1959, 1, pp. 26 — 29).

In sfirijit, in domeniul etimologici, in particular al etimologiei slavo-romine, in 1956 — 1957 s-a depus o anumità activitate pentru redactarea etimologiilor cuvintelor cuprinse in Dic\ionanil limbii romine moderne (Ed. Acad. R.P.R., 1958), utile pentru marele public, dar insuficiente, fatà de necesitatea creàrii unui dictionar etimologie propriu-zis al limbii romine 56.

Influenta slava asupra sistemului ionetic al limbii romine. Putin studiata Inainte57, aceastà problema si-a gàsit in anii din urmà un

63 Articolili a fost reprodus in voluraul De la Varlaam la Sadoveanu. Studii despre limba f i stilul scriitorilor, ESPLA, 1958, pp. 120—138.

64 Vezi autoreferatul disertatiei: BocmomiocjiaonncKue aauMcmeoeaHuii e pymiahckom ninne, Leningrad, 1958. Independent de V. Vascenco, un cercetàtor ucrainean S. V. Semcinski a sustinut in acelasi an la Kiev disertatia consacrata aceleia^i probleme. In 1958 au apàrut citeva articole ale lui Semcinski ?i, recent, fascicola intii a disertatiei: ■ leKcumii .lanoayHenHfi 3 pociucbKoi ma ynpaincbKoi moo y . pyMyHCKiu Mogi, Kiev, 1958.

65 «Studii $i cercetari ¡jtiintifice », Filologie. Academia R.P.R. Filiala la§i, V il i , 1957, fase. 1, pp. 1 — 185 (Elemente ucrainene in terminologia pàduràritului, pp. 50—60; cf. sì cap. II: Stadiul actual al terminologiei forestiere, passim).

56 Vezi A. N i c o l e s c u , Activitatea lingvisticà in 1957, SCL, IX , 1958, nr. 1, p. 106; M. S e c h e, (ree.) « Dicfionarul limbii romine moderne», LR, V il i, 1959, nr. 1, pp. 96—97; cf. pentru problemele etimologiei slavo-romine in acest dictionar, G. M i- h à i 1 à, Problemele alcàtuirii unui diclionar etimologie..., p. 219.

57 Vezi capitolul Fonetica din voi. I l i al Istoriei limbii romine de A l. R o s e 11 i, pp. 40—42, in care se arata, pe scurt, printre altele, cà opozitia, cu valoare morfologicà (la sfinitili cuvintelor) a consoanelor dure ?i muiate « a fost..! introdusà in romina dupà modelul slav » §i cà « diftongarea lui e- in limba rominà vorbità » se explicà prin iodizarea vocalelor prepalatale slave (è, e, i, i).

2*19

asiduu cercetàtor in persoana acad. E. Petrovici, caie, in decurs de opt ani, a dat la ivealà un mare numàr de articole si luerari axate pe aceeasi tema fundamentalà: influenza slava asupra sistemului fonemelor limbii romine 58.

In lucrarile si articolele sale, acad. E. Petrovici cauta sa dovedeascà printr-o multiplicitate de fapte cà « in urma contactului multisecular dintre limba rominà §i limbile slave — indeosebi limba slava vorbità pe cursul inferior al Dunàrii, din care s-a dezvoltat mai tirziu limba bulgara —, in urma biling- vismului indelungat al populatiei rominesti §i slave si in urma adoptàrii limbii romine§ti de càtre o numeroasà populatie slava, in sistemul fonetic rominesc au intrat numeroase deprinderi slave de pronuntare, care au dus inevitabil la constituirea unui sistem fonologie asemànator cu cel slav » 59. Acest lucru e valabil atit pentru sistemul vocalic rominesc, in care vocalele anterioare e, i §i vocalele mediale a, ? se comporta — afirmà acad. E. Petrovici — ca vari­ante combinatorii (a, i dupà consoane nepalatalizate si e, i dupà consoane pala- talizate), ca §i in limbile bulgara, rusà, polonà, cit si in sistemul consonantic, in care au apàrut corelatiile de timbru: consoane nepalatalizate si palatalizate, pe de o parte, §i consoane nerotunjite si rotunjite, pe de alta parte. « Datorità influentei slave limba rominà a devenit o limbà cu putine vocale §i numeroase consoane » 60, càpàtind o structurà foneticà (fonologicà) slava, spre deosebire de structurà morfologicà, care ràmine romanica61. Articolele si lucrarile acad. E. Petrovici au provocat aparijia unui numàr aproape tot atit de mare de articole datorite acad. Al. Rosetti §i unora dintre elevii sài, colaboratori ai sectiei de foneticà si dialectologie de la Institutul de lingvisticà din Bucuresti. Mai mult decit atit, aceastà discutie a stirnit

68 lata, in ordinea aparifiei, aceste luerari §i articole: Corelatia de timbru a consoa- nelor dure si moi in limba rominä, SCL, I, 1950, nr. 2, pp. 172 — 233; Corelatia de timbru a consoanelor rotunjite f i nerotunjite in limba rominä, SGL, III , 1952, pp. 127 — 185; Unele Probleme de foneticà in lumina invàtàturii staliniste despre limbà, LR, II, 1953, nr. 3, pp. 17 — 25; Contributii la studiul fonemelor limbii romine, SGL, VI, 1955, nr. 1 — 2, pp. 29—42; Rimele rominefti din punct de vedere fonologie, «Limba si literaturä », [I], Bue. 1955, pp. 273 — 284 ; Echivalenfa morfologicà a variantelor fonemelor vocalice romineçti, CL, 1,1 — 4,1956, pp. 11 — 27; Esquisse du système phonologique du roumain, in For Roman Jakobson, Maga, 1956, p. 382 urm. ; Influenta slava asupra sistemului fonemelor limbii romine, Bue. 1956 (lucrarea are la baza comunicarea prezentatä la Conferita slavistilor, care a avut loc la Berlin în noiembrie 1954, apärutä sub titlul Zum slavischen Einfluss auf das rumä­nische Laut-und Phonemsystem, «Vorträge auf der Berliner Slavistentagung. 11 — 13 November 1954 », Berlin 1956); Sistemul fonematic al limbii romine, SCL, V II, 1956, nr. 1 — 2, pp. 7 — 20; Problema mostenirii din romanica comunä a corelatiei palatale a con­soanelor in limba rominä, SCL, V II, 1956, nr. 3—4, pp. 163 — 169; Fonemele limbii romine, LR, V, 1956, nr. 2, pp. 26 — 37; Interpénétration d’une phonologie slave et d’une morpho­logie romane, Mélanges linguistiques..., Ed. Acad. R.P.R., 1957, pp. 81 — 89; Kann das Phonemsystem einer Sprache durch fremden Einfluss umgestaltet werden ? Zum slavischen Einfluss auf das rumänische Lautsystem, Haga, 1957; Probleme de fonologie, SCL, V III,1957, nr. 1, pp. 63—76; Hejienua cumapMonu3Ma e ucmopimecKoii fonemune pyMbmcKoeoH.ibiKa ■— cjie'dcmeue cjiaeaHO-pyMUHCKOÜ H3UKOSOÜ immeptßepennuu, RS1, II, 1958, pp. 5—37 (Fenomene de sinarmonism in fonetica istorieä a limbii romine, CL, II, 1957, pp. 97 —126) ; (in colaborare eu P. Neiescu) Un fonem sau douä foneme? ln legàturà eu fonemele conso- nantice diezate finale in limba rominä, « Foneticä §i Dialectologie», vol. I, Bue. 1958, pp. 53 — 58. O neKomopbix exodemeax Meiicdy pyMUHcnoü u cJiae»HCKOÜ (fionemunecKUMu cucm eM üM u , « Slavia », 1959, 1, pp. 12—19.

59 Influenta slavä asupra sistemului fonemelor limbii romine, p. 37.60 Ibidem, p. 38.61 Vezi Interpénétration d’une phonologie slave et d’une morphologie romane.

20

%

un larg ecou In tre foneticienii din alte tari, in primul rind din Uniunea Sovietica 62.

Farà a intra in amanuntele discutei, vom sublinia doar cà teoria acad. E. Petrovici prezinta serioase inovajii in tratarea sistemului fonetic al limbii romine in evoluta sa istoricà. Insa pentru dovedirea influenti slave, çi nu ninnai a existen^ei unei « uniuni fonologice eurasiatice, câreia îi aparfine çi limba rominà » 63, autorul ar trebui sa insiste mai mult asupra comparatici cu sistemul fonetic al limbii bulgare §i al graiurilor ei pe o lunga perioada de timp — de la slava comunâ pînâ astazi —, sà faca apel mai mult la datele fone- ticii experimentale çi fiziologiei sunetelor, realizìnd In acelaçi timp o delimi­tare strictà ìntre sistemul fonetic al limbii literare romìne contemporane si sistemele diverselor dialecte çi graiuri romîneçti64.

In acest sens §i-a ìndreptat cercetàrile sale de fonetica dialectal;! I. PàtruJ, care a arâtat, câ unele diferen^ieri fonetice dialectale se datoresc influen^elor locale slave (bulgare, sirbe, ucrainene) sau maghiare asupra limbii romìne65.

Problemele foneticii istorice romìnesti, in corelafie cu celelalte limbi « balcanice » — bulgara §i albaneza — au constituit recent obiectul articolului acad. Al. Rosetti, Slavo-romanica. Sur la constitution du système phonétique du roumain (RSI, I, 1958, p. 27—30), in care se ocupâ de existera in cele trei limbi a unor vocale eu timbru asemânâtor (rom. â, bg. -k, alb. ë), de apa- riÇia vocalei rom. î, precum si de problema diftongilor ea çi oa, pusâ in lega­tura eu existera « diftongului ea » în dialectele bulgare orientale 66.

Un ait aspect al studiilor fonetice slavo-romîne îleonstituie cercetarea redârii sunetelor slave în cuvintele respective pâtrunse în limba romîna. Singurul articol în açeastâ direc^ie, dupa privirea de ansamblu data de acad. Al. Rosetti67, este acela al acad. E.' Petrovici consacrai Corespondenlelor romînesti aie grupurilor bulgareSt, zd (« Limba si literaturà », II, Bucureçti, 1956, pp. 285 —292), în care se analizeazâ, pe baza unor numeroase exemple din toponimie çi din vocabularul comun, aceastâ puternicâ trâsâturâ bulgâreascâ a vechilor împrumuturi slave aie limbii romîne.

Influença slavâ în sintaxa limbii romîne.-O aparijie demnâ de relevât în acest domeniu, o constituie cartea lui E. Seidel, Elemenle sintaclice slave în limba romînâ (Ed. Acad. R.P.R., 1958), în care autorul studiazâ o serie de problème legate de influence sintactice slave asupra numelui, verbului, asupra

62 Vezi în ultimili timp, N. I. D u k e 1 s k i, O cucmeMe (fwueM coepeMetmozo pyMbtKCKOzo xatiKct, «BecTHHK JI e h h m r p a a c k o r o v h h n e p c h t f! t a », 1959, nr. 2, seria istorie, limba çi literaturà, fase. 1, pp. 130 — 139; cf. çi recenzia la lucrarea Kann das Phonern- system..., publicatà în revista americanà «Language» (vol. 34, nr. 2, partea 1, 1958, pp. 297—303) de F. B. Agard çi G. H. Fairbanks.

63 Fenomeni de sinarmonism— , p. 109 (fioAenun cumapMOHuaMa . . . , p. 19).64 Vezi çi cele spuse de acad. B. P e t r o v i c i în articolul Unele problème de

fonetica. ■., p. 25. De altfel, adversarii teoriei acad. B. Petrovici opereazâ toemai cu datele limbii literare, în timp ce domnia-sa se bazeazâ mai aies pe datele dialectelor.

65 Influences slaves et magyars sur les parlers roumains, RSL, I, 1958, pp. 31—43; vezi çi articolul sàu mai vechi Raporturi fonetice ucraino-romine, DR, X I, 1948, pp. 51 — 59, consacrai influenfelor ucrainene în fonetica graiurilor din Maramureç, Bucovina, Nordul Moldovei. Cf., în acest sens, çi nota lui M. S a l a despre Un fenomen fonetic romî- nesc produs sub influenfa graiurilor slrbo-croate, RSL, I I I , 1958, pp. 249—250 (â > g în Secâçeni, reg. Timiçoara).

66 Dupà cum se vede, acad. Al. Rosetti çi acad. E. Petrovici sînt unanimi în a recu- noaçte influença slavà în sistemul fonetic al limbii romîne: diferen^ele apar însâ în inter- pretarea acestei influente çi a gradului ei de manifestare.

67 lnfluen\a.. . , p. 58 urm.: Istoria sunetelor slave meridionale in limba rominù.

21

celorlalte pàr£i de vorbire si asupra propozitiei in ansamblu. In afarà de comen- tariul critic la discuoile pe inarginea manuscrisului lucrarli, care au avut loc la Institutul de lingvisticà din Cluj, E. Seidel a adàugat lucràrii sale douà anexe cu titlul: Teoria calcului lingvistic 68 si Istoria limbii romlne, o oglindà a istoriei poporului romin.

Am aràtat in altà parte cà, pe lingà meritul incontestabil de a fi abordat cu curaj una dintre problemele cele mai pu^in studiate ale influentei slave in limba rominà, cartea lui E. Seidel suferà de o interpretare insuficientà sau, uneori, eronatà a fenomenelor in discute, fiind mai mult o punere a proble- melor, decít o rezolvare a lor 69. Cu toate acestea, autorul a reusit sa grupeze o serie de fenomene sintactice (si morfologice), a càror interpretare din unghiul de vedere al influentei slave (si, mai larg, al interac^iunilor « balcanice ») e binevenità, chiar dacá cercetàrile ulterioare vor infirma unele concluzii.

Influenza slavà in morfologie. Singura discutie mai amplà s-a dus in jurul genului neutru (ambigen) in limba rominà, punindu-se problema dacà pàstrarea §i dezvoltarea lui in limba rominà poate fi interpretatà ca o manifestare a influentei slave sau nu. In aceastà privin^à, se pare cà are dreptate I. Pàtrut, care sustine, pe baza unei serioase argumentàri, cà: 1) ambigenele romine§ti isi au inceputul in latina populara §i 2) nu se poate vorbi de o contributie slavà la mentinerea neutrului latinesc §i la dezvoltarea lui in limba rominà, printre aitele, si pentru faptul cà substantívele neutre slave au intrat in rominà in grupa femininelor (de ex. bg. neutru creme — rom. fem. vreme, v. si. neutru èudo — rom. fem. ciudà etc.), iar neutrele (ambigenele) rominesti imprumutate din limbile slave sìnt in aceste limbi masculine (v. si. masc. bob-h — rom. neutru bob-boabe §i mase, bob-bobi, v. si. mase, darh — rom. neutru dar — daruri etc.)70.

Toponimia (le origine slava pe teritoriul R. P. Roinine. Datele lingvisticii propriu-zise si ale istoriei, insuficiente pentru determinarea teritoriului si epocii simbiozei slavo-romìne sint completate, in parte, prin studiile de toponimie. Cercetàtorii au observat de mult bogàtia numelor de locuri slave pe teritoriul Rominiei de astàzi, ajungìnd ia concluzia generalà — formulata de acad. E. Petrovici in felul urmàtor: « Aceia care au dat nume Dimbovi^ei, Ialomi^ei, Prahovei, Ilfovului, Mostistei, Snagovului, Moldovei, Sucevei, numeroaselor Cerne, Bistrite, Ristre fi Crasne, Tìrnavelor, Craiovei, Brasovului, Sibiului, Bàlgradului (numele popular al Albei-Iulii), Milcovului, Putnei, Bucovului, Teleajenului, Predealului, Branului, Slànicului, Doftanei, Zimnicei, Zlatnei, Moigradului etc., etc., n-au fost o minà de oameni, ci un popor números care a tràit pe acest pàmint sute de ani » 71.

Greutatea incepe insà acolo unde cercetàtorii incearcà sà interpreteze aceste toponimice slave si lipsa — sau necunoasterea — unor toponimice « rominejti » in epoca veche pe teritoriul tàrii noastre. In tot cazul, este un

68 Cf., in acest sens, si lucrarea lui I. R i z e s c u , Contributii la sludiul calcului lingvistic, Ed. Acad. R.P.R., 1958, in care numeroase exemple sìnt luate din rominà si limbile slave.

69 Vezi recenzia noastrà publicatà in SCL, IX , 1958, nr. 4, pp. 571 — 576. Cf. si recenzia lui Gh. Bolocan, in LR, V II, 1958, nr. 5, pp. 77 — 82.

70 Vezi I. P à t r u t , Despre genul « neutru » in limba rominà, CL, I, 1 — 4, 1956, pp. 29 — 40 (Sur le gerire « neutre » en roumain, in Mélanges linguistiques. . ., Ed. Acad. R.P.R. 1957, pp. 291 — 301). Vezi acolo men|ionarea diverselor pàreri, cu bibliografia corespunzàtoare.

71 Problemele stiintelor sociale..., p. 91.

22

lucru lndeob§te recunoscut astàzi cà « toponimia noastrà slava trebuie consi­derata mai curind ca o dovadà a convietuirii ìndelungate intre slavii stabiliti pe aceste locuri si popularía bà§tina§à [romanica §i romanizatà], care i-a asimilat, decit ca o dovadà a lipsei rominilor din nordul Dunàrii, cum au interpretat-o unii istorici §i lingvi§ti din trecut » 72.

In 1952 acad. Iorgu Iordan publicà Nume de locuri romìnesli in República Populara Romina, vol. I (Ed. Acad. R.P.R.), In care un loe important se acordà toponimicelor de origine slavà, « extrem de numeroase la noi ». Acad. Iorgu Iordan se raliazà pàrerii istoricilor si lingvi§tilor nostri de azi, care sus^iii cà, in vechime, slavii « s-au a§ezat prin { in u t u r i le Rominiei actúale ca o popu­late relativ pa^nicà si cà, datorità acestui fapt, s-au putut amesteca, destili de u§or §i repede, cu populaba romanizatà §i cu bà§tina$ii care nu fuseserà incà romanizaji. Asa se explicà participarea lor la formarea poporului romìn, §i tot asa numàrul enorm de nume topice slave existente alàturi de cele roma­nice in acelea^i regiuni » ( Inlroducere, p. VII).

Continuind cercetàrile sale mai vechi, expuse mai ales In « Dacoromania » §i « Balcania », acad. E. Petrovici a dat in ultimii ani o serie de articole bine documentate, care ne permit sà intrevedem in viitorul apropiat o lucrare de ansamblu asupra intregii toponimii slave de pe teritoriul patriei noastre73. Bazìndu-se pe cele mai vechi atestàri din documéntele slavo-romine, efectuind o localizare precisà a numelor topice slave cu ajutorul hàrjilor, acad. E. Petro­vici delimiteazà cu rigurozitate toponimicele formate de slavi in§i$i de cele care puteau fi date de populaba romineascà cu un nume comun de origine slavà (de ex. Dumbrava). ìn acest fel, existenja slavilor in vechime pe teritoriul patriei noastre capàtà contururi din ce In ce mai precise, numeroase topo- nimice putindu-ne indica, prin aspectul lor fonetic, grupul dialectal càruia li aparfinea o populate slavà sau alta, care a làsat urme in toponimia romineascà 74.

Mai pu^in riguros in studiile sale toponimice este P. Olteanu, care, pe baza unor lucràri ale cercetàtorilor slovaci, incearcà sà explice unele Numiri slave in Transilvania de nord cu ajutorul limbii slovace 75.

In sfir^it, amintim aici pentru interesul pe care-1 prezintà din punct de vedere istorie §i lingvistic articolili lui I. Pàtruf, Denominations multiples des villes slaves en roumain 76 (numele ora§elor Moscova, Kiev, Lvov, Cracovia in limba romíná veche §i moderná).

Probleme de slavà veche «¡i slavonà pe teritoriul Járilor Romine. Mai pu^in a fost studiatà slavona din tàrile romine in legàturà cu slava veche §i redac^iile ei medio-slave.

72 D. Macrea, Despre originea fi structura limbii romine, LR, III , 1954, nr. 4, p. 18.73 Elementelc slave din limba romíná — márturie a legáturilor istorice dinlre poporul

nostra fi poporul rus, LR, I, 1952, nr. 1, pp. 19 — 24; Adjective posesive slave In -j- ca topo­nimice pe teritoriul R .P.R., SCL, IV, 1953, pp. 63—87; Etimologia toponimicelor Doftana, Dofteana, Doftànef, Doftànita f i a cuvintului dohot, SCL, V, 1954, nr. 1 — 2, pp. 19 — 30; Cjiaenno-6oAiapcKaíi mononu.uuKa na meppumopuu PyMUHCKOÜ Hapoduoü PecnyÓJiuKU, RSI, I, 1958, pp. 9 — 26 (Toponimice de origine slavo-bulgará pe teritoriul R.P.R., CL, II,1957, pp. 23 — 46); Numele de persoanà Laiotà in toponimia romineascà, RSI, III , 1958, pp. 13—20; Toponymes roumains d’origine slave présentanl le groupe « voyelle + nasale o pour si. comm, g, in Contributions onomastiques, Ed. Acad. R.P.R., 1958, pp. 33—43.

74 Vezi §¡ articolili acad. E. P e t r o v i c i din volumul de fat5 consacrai topo­nimicelor slave de pe teritoriul R.P.R. prezentind trecerea g > h.

75 «Limba si literatura», I I I , Bucure§ti, 1957, pp. 185—214.76 Contributions onomastiques, pp. 45 — 54.

23

Intr -un artieoi publicat in « Limba romìnà » ( III, 1954, nr. 2, pp. 56—60)I. Pàtrut atràgea atentia asupra insemnàtà(ii cunoasierii limbii slave vechi pentru limba romìnà si limba rusà, cunoscut fiind faptul cà slava veche repre- zintà un obiect de invà^àmìnt la facultàtile noastre de filologie (sechile rominà, rusà §i slavistica)77.

In ultimul timp au inceput sa aparà §i citeva articole consacrate slavonei de diverse redac^ii, mai ales slavonei din parile romine. Astfel, P. Olteanu a consacrat un artieoi Lexicului povesiirilor slave despre Vlad J'epcs78 (sec. XV), iar alte trei articole publicate in « Romanoslavica » (I, II, III , 1958) — incepu- turilor culturii slave si limbii slavone in Transilvania si imperfeetului in slavona din fàrile romine 79, din pacate suferind de o anumità lipsà de discer- namìnt in interpretarea faptelor. Valeria Costàchel s-a ocupat intr-un artieoi de unii termeni comuni in « Russkaia pravda » si documentele medievale romine§ti80, iar D. P. Bogdan de unele particularitàti fonetice ale limbii documentelor slavo-romine din see. al XIV-lea81. Un scurt studili concret, de aplicare la text, a dat recent E. Vrabie82.

In domeniul epigrafici, paleografici si diplomatica slavo-romine trebuie amintità aici, in primul rind, descoperirea in 1950, publicarea si comentarea inscrip^iei dobrogene de la anul 943, care a atras atentia slavistilor de peste botare83. D. P. Bogdan a publicat in 1956 douà studii ampie — Din paleo­grafia slavo-rominà 84 si Diplomatica slavo-romìnà85, cu referiri la problemele de limba, interesante de consultai si de càtre filologi. In sfirsit, recent a aparut primul volum din catalogni Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., datorit lui P. P. Panaitescu (Ed. Acad. R .P.R., 1959).

I)ialectolo(|ia slava pc teritoriul It. I*. Romine. Aceastà disciplina cu totul noua ìsi are originea la noi, asa cuni am aràtat inai sus, in cercetàrile de teren ale acad. E. Petrovici efectuale cu 20—30 de ani in urmà pentru Atlasul

77 Vezi, in alta ordine de idei, articolili aceluiasi autor despre Legea silabelor deschise in Unibile slave fi urme ale ei in scrierea veche rornineascâ (LR, IV, 1955, nr. 4, pp. 74 — 82), ìn care pledeaza pentru o transeriere fonetieà, interpretativà, a textelor noastre veclii.

78 «Revista Universitatii C. I. Parlion », Seria stiintelor sociale. Filologie, nr. 2—3,1955, pp. 227-251.

79 Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie du nord et le Maramures, 1ÌS1, I, pp. 169 — 197; Henomopue ocoóeimocmu cjiaenncKoeo H3biKa TpaHcuJibeanuu, RS1, II, pp. 77 — 114; Imperfectul in slava de la noi f i traducerea lui in limba rominà, RS1, III , pp. 43—60.

80 Oóut/Hocmb mepMUHOjioauu « PyccKOü Ilpaedu » u pyMbiHcrtux cpedueeenoeux naMnmnuKoe, RS1, I, pp. 73—87.

81 0OHemuHecKue ocoôeHHOcmu n3UKa cjiaeaHO-pyMUHCKUx epaMom X IV sena, RS1, II, pp. 55—75. Din pacate, articolul e sub nivelul cerut, continìnd numeroase greseli de interpretare si inexactitati.

82 Mediobulgara intr-un hrisov slavo-romin de la inceputul secolului al XV-lea, ìn « Culegere de studii» (Inst. ped. de limba §i lit. rusà « M. Gorki»), Bucuresti, 1958, pp. 62 — 68.

83 în afarà de studiul paleografie §i lingvistic publicat in 1951 («Studii», 1951, II I , pp. 123—128), D. P. B o g d a n a tipàrit recent un artieoi mai amplu, in care se dà çi bibliografia obiectului: JJoòpydatcaHcitasi u a d n u c b 943 so d a , RS1, I, pp. 88 — 104.

84 în Documente privind istoria Rominiei. Introducere, vol. I, Ed. Acad. R.P.R.,1956, pp. 79-168.

86 Ibidem, vol. II, 1956, pp. 3—224. Ambele studii sìnt ìnsotite de numeroase repro- duceri. Vezi §i: idem, T extele slavo-romine in lumina cercetârilor rusefti, I, in Relafii romino- ruse in trecut. Studii fi conferinte (Institutul de studii romìno-sovietic), Bucuresti, 1957;II, in « Analele romìno-sovietice », istorie, X I (1957), nr. 2, pp. 117 — 143; I I I , ibidem, X II (1958), nr. 3-4, pp. 63-96.

24

lingvistic romin. Problema a ìnceput sà fie pusà pe un pian mai larg abia in ultimii ani, cìnd colectivele de slavistica §i rusa de la facilitatile noastre de filologie si-au pus ca sarchia studierea graiurilor bulgàre§ti, sirbo-croate, ucrainene, ruse (lipovenesti), slovace, celie, poloneze, reprezentate de populajii slave mai mult sau mai pu^in compacte pe teritoriul patriei noastre86.

Totusi, deocamdatà, in afarà de cercetàrile ìntreprinse de unii slavisti stràini (St. Stoikov — graiul bulgarilor din Banat, P. Ivic — graiul cara§o- venilor), dispunem in prezent de putine monografii §i studii recente consacrate dialectologiei slave pe teritoriul R.P.R.

Prima dintre acestea este monografia lui I. PàtruJ:, Fonetica graiului huful din Valea Sucevei (Ed. Acad. R .P .R ., 1957), bazatà pe materialul cules de acad. E. Petrovici in 1Ò36 —1937 de la hujuln din Brodina §i publicat parlai in ALR 87. Graiurilor ucrainene din Maramure? le este consacrata disertala lui N. Pavliuc, in care, dupà o scurtà privire istorico-geograficà asupra ucrainenilor din Maramure§, autorul face analiza particularità|ilor fonetice, morfologice §i lexicale ale acestor graiuri, oprindu-se de asemenea asupra influenfei romine §i maghiare in vocabularul locai ucrainean 8S.

In sfir§it, douà articole recente datorite lui V. Arvinte §i Gh. Boloc.an se ocupà de efectele bilingvismului la populaba lipoveneascà dintr-un sat moldovean 89 §i de unele probleme de foneticà ale graiului bulgar din Brànesli (reg. Budiresti)9a.

Pentru rela|iile lingvistice slavo-romanice prezintá Ínteres noile contribuii ale lui I. Coteanu asupra «caracterului mixt» al istrorominei, in care se aratà rolul covir§itor al sirbo-croatei §i slovenei in evolutia acestui idiom romanic izolat 91.

In ceea ce prive§te Unibile slave in ansamblu, contributia slaviijtilor romini a fost cu totul redusà. Citeva articole ale lui Al. Iona§cu sint scrise pe baza unui material ilustrativ din limba rusà sau cuprind interesante paralele tipologice ruso-romine 92. Maria Dumitrescu ?i-a consacrai disertala declinàrii substantivului in Evanghclia lui Ostromir (1057), in comparale cu datele textelor evanghelice vechi slave 93.

ín domeniul altor limbi slave nu avem decit citeva prezentàri tipologice ale unor fapte de gramaticà din domeniul limbilor polonà, slovacà §i rominà,

86 Vezi Acad. B. P e t r o v i c i , Sarcinile actuale aie dialectologilor din R .P .R ., « Foneticâ §i Dialectologie», vol. 1, 1958, pp. 207—210.

8’ Vezi recenzia noastrà publicatà In SCL, IX , 1958, nr. 2, pp. 286—289.88 Vezi autoreferatul disertatiei: VKpauHcKue zoeopu MapaMopufunu, Harkov, 1958.89 V. A r v i n t e , Un caz de bilingvisin slavo-romin. în legâturâ eu elementele rotnî-

neçti din graiul lipovenilor din Dumasca, SCL, IX , 1958, nr. 1, pp. 45 — 69.90 G h. B o 1 o c a n, Cu privire la corelatia de sonoritate in graiul bulgar din comuna

Brünefti, SCL, IX , 1958, nr. 4, pp. 491 — 495.91 Curn dispare o lirnbd : istroromina, Bucuresti, 1957; À propos des langues mixtes

(sur l’istro-roumain), în Mélanges linguistiques, Ed. Acad. R.P.R., 1957, pp. 129 — 148. Vezi fi interventia acad. A l. R o s e 11 i, Limbâ sau dialect? SCL, IX , 1958, nr. 1, pp. 101 — 102 (§i SCL, IX , 1958, nr. 3, pp. 395—397) §i râspunsul lui I. C o t e a n u , .£( totusi istroromina este o limbâ, SCL, IX , 1958, nr. 3, pp. 391 — 393.

92 Morfemul fi structura morfologicà a suvintului., SCL, V III , 1957, nr. 2, p. 133 — 149; « Categoria stârii» din limba rusâ fi expresiile corespunzâtoare din rominâ, LR, V II,1958, nr. 6, pp. 5—14.

93 Vezi autoreferatul disertatiei: HMetmoe cruionenue e OcmpoMupocoM eaaueejiuu e conocmae.ienuu c dannuMu cmapoc.iae.icKux naMnmHUKoe, Moscova, 1958. Cf. si arti- colul cu acelasi titlu publicat în « Culegere de studii » (Inst. « Maxim Gorki »), Bucureçti,1958, pp. 51 — 61.

25

publícate recent in « Romanoslavica » 94, precum si un articol al Ecaterinei Fodor consacrat istoriei genului personal in limba polona 95.

In ultimii ani, revista « Limba rominá » a publicat o serie de articole in domeniul metodicii predàrii limbii ruse in scolile noastre medii si superioare, scrise mai ales de cadre didactice de la Institutul pedagogie de limba si literatura rusà « Maxim Gorki »: L. Niculescu, B. Chelmer, S. Buium si altii. Activitatea §tiinZificà si didacticà din ultimul timp a cadrelor didactice din Institut s-a concretizat prin publicarea in 1958 a unei prime « Culegeri de studii », («y^eHue 3anncKH») cu articole scrise in Unibile rusà si romìnà, consa­crate mai ales unor cercetàri tipologice ruso-romine si metodicii predàrii limbii ruse 96.

Pe aceea^i linie trebuie mentionatà aparitia, in presa noastrà literarà si lingvisticà, a unor articole tratìnd despre problemele traducerilor din limba rusà §i din alte limbi slave 97.

In ceea ce priveste dictionarele slavo-romine, o lucrare importantà este noul Diclionar rus-romin, elaborai de Institutul de lingvisticà din Bucuresti (2 voi., 1959 —1960), care cuprinde circa 60 000 cuvinte. Cìtiva colaboratori ai institutului au intoemit in colaborare cu cercetàtori polonezi (Var§ovia) un Diclionar polon-romin, iar altii au revizuit, impreunà cu cercetàtori cehi si bulgari, Dictionarul romin-ceh, elaborai la Praga, si Dictionarul romtn-bulgar, elaborat la Sofia.

In domeniul studierii si valorificàrii mo§tenirii §tiin}ifice poi fi menzionate aici douà articole ale lui I). Macrea inchinate marilor nostri filologi Bogdan Petriceicu-Hasdeu f8 si loan Bogdan " , in cadrul unei serii de articole consa­crate istoriei lingvisticii romìnesti, precum si articolili lui D. P. Bogdan despre activitatea stiintificà si didacticà a lui loan Bogdan (RSL, III , 1958, pp. 18^—207). Acad. E. Petrovici a pregàtit pentru tipar o culegere de studii si articole de lingvisticà publícate de loan Bogdan in diverse reviste sau ca brosuri separate 10°.

ìn sfìr§it, nu vom exagera dacà vom spune cà chiar culegerea Scriitorii romini despre limba si stil, publicatà de Gli. Bulgàr (Societatea de stiinte istorice si filologice, Bucuresti, 1957) prezintà pentru filologia slavo-romìnà o importanza deosebità. ìn ea sint reproduse, printre áltele, o serie de fragmente din lucràrile scriitorilor nostri din trecut si de astàzi, ìn care nu o datà acestia

94 S i 1 v i a N i t à, Le «doplnok> [slovaque] et son correspondant en roumain, RS1,I, 1958, pp. 63 — 69 ; I. C. C h i \ i m i a, Genul personal In Unibile polonà si rominá, RS1,III , 1958, pp. 31-41.

96 K ucmopuu cmaHoejieHua namesopuu nepconaJibHOcmu e nojibcnoM nauKe, RS1,II, 1958, pp., 39-53.

96 Dintre primele citàm: N. M a n g u i , CucficfìuKCbi omejieneHHbix uM eu cyiuecm-

eumejibHbix e pyccnoM u pyMUHCKOM uauttax, pp. 32 — 45; M. S i n g e r , dK euea jienm H biü

nepeeod pyMbmcKoeo nped jio sa «p e n tru », pp. 46 — 50; din cele din a doua categorie: L. N i c u l e s c u , Henomopue HaÓAtodeHuti nad npedjiozaMU e pyccKOM H3bme, pp. 90—101. Vezi prof. N. P a s c u , P r in c ip in e p r e d à r i i l im b i i in U.R.S.S. s i r o lu l lin g v is t ilo r

i n r id ic a re a n iv e lu lu i p r e d à r i i l im b i i ruse in R.P.R., « Studii » , 1951, II I , pp. 67 — 90.97 Mentionam, dintre cele apárute in publicatiile de lingvisticà: E m. L e v i t i v i ,

Despre limbasi stilul traducerilor din Nekrasov, LR, V, 1956, nr. 5, pp. 47 — 68 ; G h. B o 1 o- can , Despre traducerea aspectelor verbale din rusà in romìnà, LR, V il i , 1959, nr. 1, pp. 74 — 80; L a u r a F o t i a d e , Nicola Vaptarov in romineste, RS1, III , 1958, pp. 251 —257.

98 Opera lingvisticà a lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, LR, II I , 1954, nr. 3, pp. 5 — 21.99 Opera de slavist a lui loan Bogdan, LR, IV, 1955, nr. 4, pp. 5—16.

100 Cf. I. S t a n, Institutul de lingvisticà din Cluj (cronicà), CL, I, 1 — 4, 1956, p. 148.

26

se ridica in apararea limbii poporului, in care cuvintele de origine slava ocupä un loc de prim rang lo1.

Ar mai fi citeva cuvinte de spus despre legäturile internationale ale ling- vi§tilor, in special ale slavi§tilor nostri. Acad. E. Petrovici a fost ales in 1955, la Belgrad, membru al Comitetului International al Slavi§tilor, in care calitate a luat parte la §edintele de pregätire a celui de-al IV-lea Congres international al slavi§tilor. Acad. Iorgu Iordan, acad. Al. Graur §i prof. D. Macrea au vizitat, printre alte {ari, U.R.S.S. si Bulgaria, luind cuno§tintä de activitatea §tiintifica a lingvi§tilor de peste hotare. Jara noasträ a fost vizitatä de slavisti cunoscuti, care au prezentat in fata publicului §tiintific §i a tineretului univer­sitär comunicari din domeniul slavisticii $i al lingvisticii generale : V. Kiparsky, R. Jakobson, L. Andreicin §i alt», in publicatiile noastre de specialitate apar tot mai des articole ale unor savan^i straini, fie consacrate unor probleme de slavistica §i de filologie slavo-rominà, fie unor probleme de lingvisticä generala, romanistica etc. (acad. V. V. Vinogradov, acad. Witold Doroszewski, prof. Stoiko Stoikov, prof. K. Krejci ¡?i altii). Se poate remarca astfel faptul cä intr-un volum cuprinzätor §i reprezentativ cum este Ornagiu lui Iorgu Iordan, recent apärut (Ed. Acad. R.P.R., 1958), o serie de articole ale savanfilor sträini sint consacrate tocmai problemelor de slavisticä §i lingvisticä slavo-rominä (L. Andreicin, S. B. Bernstein, V. I. Borkovski, VI. Gheorghiev, K. Horälek, V. Kiparsky, B. Simeonov, St. Stoikov, V. V. Vinogradov, Zd. Wittoch). Aceastä colaborare imbucurätoare pe tärimul lingvisticii slavo-romine §i al slavisticii constituie o incurajare in activitatea noasträ §i o chezä§ie a succeselor noastre viitoare.

O ac|iune din ce in ce mai intensa e chematä sä desfä§oare in acest sens Asocia^ia slavi^tilor din R.P.R., care a §i stabilit, incä dinaintea Congresului, legäturi cu comitetele nationale ale slavi§tilor din alte Zäri §i cu o serie de institutii §i personalitäti §tiintifice de peste hotare. Desfä§urindu-§i activitatea in cadrul sarcinilor mari pe care §i le-a pus slavistica international la recentul congres de la Moscova 102 $i al necesitätilor dezvoltärii §tiintelor filologice din patria noasträ, slavistica romineascä i?i va aduce, färä indoialä, contributia sa la dezvoltarea stiintei noastre.

101 Sä luäm, de pildà, pe marele nostru poet Mihail Eniinescu: « Celor care doresco purificare absolutà a limbii li vom räspunde cä acele vorbe pe care vor ei sä le alunge sint a$a increscute in tesatura limbii romine, ìncìt trebuie sä rupi toat.fi tesätura ca sä le scoti — §i cum cä limba se de§irà alungind vorbe de o iluzorie origine slavä, e dovadä in latini^tii nostri» (p. 141).

Urmätorul pasaj ni se pare mai mult decit edificator pentru larga culturä §i bunul sirnt al marelui poet: « Legile noastre fonetice sint cele vechi slave, care sint neobi§nuit, ba chiar de mirare, apropiate de cele romanice, a?a incit contopirea lor in limba rominä este cu totul naturala. Din « Columna» am in|eles limpede cä dl. Ha$deu pricepe in mod practic vechea slavonä, dar in ce prive?te fonetica, face gre^eli cu totul elementare. Lucrul mi s-a pàrut curios, càci dacà el ar fi cunoscut fonologia slavä, i-ar fi fost usor sä punà la locul lor pe etimologisti §i sä rezolve definitiv chestiunea ortografica» (p. 139; cf. Gh. Bulgär, Eniinescu despre problemelc limbii literare, Bue. 1955, p. 70). Un adevärat « aliat » al acad. E. Petrovici !

Probabil cä n-ar fi lipsit de interes un artieoi care sä fie inchinat atitudinii §i pàrerilor scriitorilor nostri, de la cronicari pinä astàzi, privitoare la elementele slave ale limbii romine. Acesta ar fi un studiu deosebit de instnjctiv §i util.

102 Vezi: V. V. V i n o g r a d o v , iln io su IV Meotcdyn apodnoeo cieada cjiaeucmon u Hauiu saiiami e oó.iacinu cjiaeiwcKoü fiuiojwsuu, «MaBecTHH AH CCCP, 0T;;eji. jih t. il H3 .» 1958, X V III fase. 6, pp. 489 — 500; Bonpocu cjiae.mcKozo iishiKonnamui uà IV Mencàynapodiio.u aesdè cjiaeucmoe (articol redactional), «Bonpocu H3i,iK03HaHHfi» VI I I ,1959, nr. I, p. 3-15.

27

Dacà pina nu de mult conjinutul aproape exclusiv al slavisticii romi- nesti il formau cercetàrile slavo-romine, ultimii ani au aràtat cà acest cadru de activitate stiin£ificà poate si trebuie sa fie làrgit, in interesul dezvoltàrii generale a lingvisticii in tara noastrà.

In lumina celor de mai sus, apar in mod evident sarcinile ¡mediate mai importante ce stau in fata slavisticii romìnesti.

1. Principalul obiectiv al slavisticii romìnesti continua sä fie si de acum inainte studierea relatiilor lingvistice, istorice §i culturale cu popoarele slave. In acest sens, trebuie sprijinite si dezvoltate cercetàrile care contribuie, intr-un fel sau altul, la elucidarea problemelor mari legate de istoria limbii romine, in contact si interactiune cu limbile slave. Acestea vor trebui sä ducä in viitorul apropiat, a§a cum aräta acad. E. Petrovici, la intocmirea unei lucräri fundamentale despre influenza slavä in ansamblu asupra limbii romine 103.

In vederea atingerii acestui {d e nevoie, in primul rind, de lärgirea si intensificarea activitätii de cercetare stiintificä in cadrul Sectiei de slavisticä a Institutului de lingvisticä din Bucuresti, de alcätuirea unui plan concret de cercetare stiintificä a membrilor Asociatiei slavistilor lingvisti, care se ocupä de studierea relatiilor slavo-romine. Planurile de cercetare stiintificä ale catedrelor noastre universitäre de slavisticä si filologie rusä vor trebui sä fie de asemenea subordonate sarcinilor centrale ale filologiei slavo-romine.

2. In mod concret, trebuie studiatä in continuare influenta slavä in vocabularul limbii romine, atit in epoca veche, cit si in epoca mai nouä, pinä in zilele noastre. Intocmirea unui dic^ionar etimologie complet al elementelor slave din limba rominä trebuie sä fie insolita de apari^ia a cit mai multe articole si note lexicale si etimologice, care sä adueä lumina in istoria concreta a unui mare numär de cuvinte slave pätrunse in limba rominä.

3. Mult mai multa aten^ie decit pina acum trebuie sä se dea studierii influen£ei slave asupra formarii cuvintelor in limba rominä, inregisträrii tuturor afixelor slave, cu urmärirea productivitätii lor in limba veche romineascä si in epoca moderna. Actiunea inceputä la Institutul de lingvisticä (colectivul de formarea cuvintelor sub conducerea acad. Al. Graur) constituie un bun inceput, trebuind sä fie extinsä, în ceea ce ne priveste, la cercetarea tuturor sufixelor si prefixelor de origipe slavä.

« Strîns legata de problema tipologici fonologice a limbilor slave este problema caracterizärii fonologice a unor limbi vecine cu cele slave, de exemplu a limbilor rominä si maghiarä. Atenfia fa^ä de faptele interferentei lingvistice slave-neslave este... extrem de importantâ pentru fonetica istoricä a limbilor slave si a celor vecine cu eie » 104. In acest sens, cercetàrile intreprinse de acad. E. Petrovici urmeazä sä fie continuate, iar rezultatele lor generalizate intr-un studili de ansamblu asupra acestei problème. E de dorit ca çi alti tineri foneti- cieni sä ia in discutie argumentele aduse de acad. Al. Rosetti si colaboratorii säi, sä caute punctele de contact dintre cele douä conceptii, aducind contributii noi in interpretarea fonologica a fenomenelor fonetice discutate.

103 Yezi mai sus, p. 16.101 Vezi articolul redactional citât mai sus din «Bonpocw H3biK03HamiH» (VIII,

1959, nr. 1, p. 8).

28

5. Trebuie dezvoltate cercetàrile de sintaxà istoricà a limbii romìne, pe baza textelor vechi si noi de limbà, in vederea stabilirii pe cìt posibil exacte a interacfiunilor balcanice §i slavo-romine, care au dus la aparijia unor eategorii gramaticale asemànàtoare mai ales in romìnà §i bulgara.

In ceea ce prive§te influenza, relativ restrinsà, asupra morfologiei, sint, dupà cum se pare, pu(ine de adaugat la cele ce se cunosc pina acum. Cu toate acestea, §i aici existà ìncà un cimp de cercetare in studierea, de pildà, a vocati- vului la substantive, a numeralului, verbului (formele reflexive, formarea unor timpuri compuse) etc. Astfel de cercetàri sint cu atit mai a§teptate, cu cit existà incà unele probleme controversate (de ex., problema neutrului).

(j. O importanza deosebità o au cercetàrile asupra toponimiei de origine slava in primul rìnd asupra hidronimicelor. Studiile de acest fel vor aduce material nou in cercetàrile istorice slavo-romine, lucru ce se poate ìntrevedea astàzi, dupà apariZia articolelor recente ale acad. E. Petrovici consacrate problemelor toponimiei. Mai mult, eie sint menite sà aducà contribuZia romìneascà la « alcàtuirea unui repertoriu generai al hidronimicelor slave, care sà fie o parte a unui proiectat dicZionar toponimie generai slav pentru teritoriul de la Rin la Volga §i de la Marea Baltica la Marea Egee §i Adriatica»105.

7. Sarcini insemnate revin slavi§tilor nostri in continuarea §i dezvoltarea studiilor asupra redacZiilor romine§ti ale limbii scrise slavone (sec. X IV — XVII). Astfel de studii s-ar incadra in problematica mai largà — discutatà la Congresul slavi§tilor — legata de studierea rolului slavei vechi ca limbà de cultura comunà a slavilor de sud, de ràsàrit §i, in parte, a celor de apus (precum si, pina intr-o anumità epoca, a rominilor), de studierea istoriei tipurilor càrturàre§ti (KHHHiiihie) ale vechilor limbi literare slave, care, dupà cum se vede, sint tipuri ale unei limbi unice slave càrturàre§ti (KHJiJKiiocJiaBmi- CKHfi) sau « slave biserice§ti » (nepKOBHOCJiaBHHCKHÌi:)l06. Demnà de remarcat, in acest sens, este menZionarea in materialele Congresului slavi§tilor a unui tip special de limbà scrisà — vechea slavo-rominà (flpeBuepyMHHCKOCJia- bhhckiiìì) lo7, lucru extrem de important pentru sublinierea rolului cultural, lingvistic §i literar pe care 1-a avut aceastà limbà scrisà asupra dezvoltàrii ulterioare. a limbii scrise-literare romine§ti, a culturii §i literaturii romìne.

8. In legàturà cu aceasta, o importanZà deosebità o capàtà proiectul intoemirii unui dicZionar complet al limbii slavone din Jàrile Romine, dicZionar care sà fie in acelasi timp o contribuZie la lexicologia istoricà slavà §i la cea romineascà. In ceea ce prive§te primul aspect, e suficient sà ne referim la propu- nerea formulata la Congresul slavi§tilor de a edita un dicZionar al limbii slavone (nepKOBHOCJiaBHHCKnii) de diverse redacZii, propunere care a fost, in principiu, acceptatà de Comisia pentru colaborarea §tiinZificà internaZionalà 108. in p r iv ila celui de al doilea aspect, importanza unui astfel de dicZionar pentru lexicologia istoricà romìneascà este astàzi recunoscutà de tot mai mulZi cercetàtorilo9.

105 Ibidem, p. 10.106 Ibidem, p. 5.107 Ibidem.108 Vezi V. V. V i n o g r a d o v , Ilmoeu i y Meotcàytiapodnoso cieada cjiaeuc-

moe. . ., p. 498.109 Cf., de pildà, cele spuse de M. Z d r e n g h ea in articolul Pentru un die\ionar

istorie al limbii romine (LR, I I I , 1954, nr. 3, p. 72): « Consideràm cà este necesar sà se scoatà material §i din textele scrise ìntr-o alta limbà (de ex. in slavà sau latinà), dar in care se gàsesc inregistrate cuvinte romine^ti, dacà acestea sint anterioare primelor texte romìne§ti ».

29

î>. E necesarâ, de asemenea, reluarea activitâ|ii de editare si comentare a unor texte slave scrise pe teritoriul ^ârii noastre, în primul rînd a documentelor juridice nou descoperite, a cronicilor în limba slavonà no, precum si a glosarelor si gramaticilor slavo-romîne 1U.

10. în cadrul comisiei de editurà si textologie a Congresului slavistilor s-a fàcut, printre áltele, propunerea întocmirii si editârii unor cataloage complete ale manuscriselor slave aflâtoare în bibliotecile din tarile slave si neslave. în acest sens, actiunea înlreprinsâ în cadrul Bibliotecii Academiei R.P.R. de publicare a unui astfel de catalog pentru manuscrisele slave de la no i1,2 este mai mult decît binevenitâ.

11. Una din tre problemele centrale care au atras atentia participantilor la recentul Congres international al slavistilor a fost aceea a necesitâtii întoc­mirii unui atlas comun al limbilor slave, pe marginea càruia s-au prezentat cîteva referate si au avut loc ample discutii113. La sfîrsitul Congresului, Comisia pentru colaborarea stiintificâ internationalâ a dat sarcinâ unei grupe de lucru sa pregâteascâ pentru congresul al V-lea (1963) materialele necesare pentru începerea unei astfel de actiuni stiintifice de amploare, fârà precedent în istoria geografici lingvistice 114.

Din materialele Congresului rezultâ câ « nu trebuie neglijatà propunerea de a se oglindi în atlasul comun al limbilor slave domeniul de râspîndire a limbilor romînâ, maghiarâ, baltice, finice, pe teritoriul càrora pot sa se continue sau sâ se uneascâ unele izoglose fonetice si lexicale » 115. Açadar, slavistilor si dialectologilor romîni, în frunte cu acad. E. Petrovici si acad. Al. Rosetti, le revine sarcina de a contribui la elaborarea chestionarului, a sistemului de transcriere, la stabilirea punctelor ce urmeazâ sâ fie anchetate pe teritoriul târii noastre (romînesti si slave) etc.

în aceastâ muncâ, un roi important îl va avea studierea si generalizarea rezultatelor obtinute prin publicarea Atlasului linguistic romîn, atît în ceea ce priveste oglindirea influentei slave în lexic si fonetica, cît si în privinta studierii graiurilor slave pe teritoriul R.P.R.

12. Farà îndoialâ, cercetârile de dialectologie slava pe teritoriul târii noastre capâtâ o importanza de prim ordin pentru lingvistica slavo-romînâ. Rezultatele obtinute pînâ acum trebuie fructificate §i dezvoltate, astfel ca într-un viitor apropiat, sâ putem întoemi o hartâ compléta a tuturor punctelor cu populatie slavà (bulgarâ, sîrbâ, ucraineanà, rusâ, slovacâ, cehà, polonâ) de pe teritoriul Republicii Populare Romîne.

în legâturâ eu aceasta e necesarâ organizarea unei consfâtuiri consacrata dialectologiei slaue în R.P.R ., la care sâ se prezinte referate asupra sarcinilor

llü Cf., în acest sens, Cronicele slavo romine din sec. XV — X V I publicate de Io n B o g d a n . Ed. rev. §i compl. de P. P. P a n a i t e s c u Ed. Acad. R.P.R. 1959.

111 Vezi în volumul de fa^a articolul lui D. S t r u n g a r u , Gramatica lui Smo- tritki fi prima gramatica romîneascâ.

112 P. P. P a n a i t e s c u, Manuscrisele slave..., vol. I, Introducere, p. V : în total, lacrarea va cuprinde 3 volume.

113 Vezi G. M i h à i 1 â, Problemele Atlasului comun al limbilor slave la al IV-lea Congres al slaviftilor (Moscova, 1 —10 sept. 1958), SCL, IX , 1958, nr. 4, pp. 537-541.

114 Vezi \ . \ . V i n o g r a d o v , Hmoeu y M e.w;dy na pod nozo cbeada c.iaeuc-moe . . , p. 498.

116 Vezi «Bonpocti H3HK03HaHHH», 1959, nr. I , p, 12.

30

generale de studiere a acestor graiuri §i referate tratìnd despre unele cercetàri concrete recente. La aceastà consfàtuire, la care e de dorit sa participe dialectologi din tarile slave care se ocupà de graiurile slave de pe teritoriul târii noastre, urmeazà sâ se ia màsuri concrete pentru studierea pianificata a graiurilor bulgare, sîrbe, ucrainene etc. vorbite pe teritoriul târii noastre. Nu ìncape îndoialâ câ cercetârile de dialectologie slava în R.P.R. vor aduce o contribuye efectivâ la dialectología §i istoria limbilor slave ìn ansamblu. .

13. Cunoaçterea çi popularizarea limbilor çi a lingvisticii slave interna­tionale constituie una dintre sarcinile noastre permanente. Pentru realizarea ei trebuie sprijinitâ prin toate mijloacele aparitia unor articole §i lucràri de slavistieà generalà §i specialà, alcàtuirea unor manuale pentru Invàtàmìntul superior de limba slavâ veche, rusâ, bulgarâ, sîrbocroatâ, cehâ, polonâ etc., publicarea — fie çi sub formâ litrografiatà — a unor crestomatii de texte pentru uzul studentilor.

Î 11 re vistele noastre de specialità te vor trebui sâ aparâ, ca çi pînâ acuin, articole ale unor slavisti de peste hotare, fie avìnd un caracter informativ, fie consacrate unor problème çtiintifice speciale. în legâturâ cu aceasta e de dorit traducerea in limba romînâ a unor lucràri impor­tante recente din domeniul slavisticii, care sa poata fi consultate §i de romaniçtii nostri.

14. Succesele viitoare ale slavisticii romîneçti depind ìntr-o bunà màsurà de studierea si valorificarea moçtenirii noastre çtiintifice, domeniu in care s-a lucrat prea putin in aceçti ani. Proiectele existente trebuie duse la indeplinire; e necesar sâ se studieze in profunzime istoria slavisticii romîneçti, sâ se reediteze si comenteze unele dintre lucràrile clasiee ale filolo- gilor noçtri slavisti.

Implinirea in 1960 a 100 de ani de la prezentarea de càtre Fr. Miklosich a primei lucràri fundaméntale despre influenta slavâ asupra limbii romìne, iar ìn 1961 implinirea a 70 de ani de la ìnfiintarea primei catedre de slavistica din tara pot constituí prilejuri minunate de intensificare a cercetàrilor de slavis- ticà la noi §i de studiere a drumului parcurs, ìn decurs de un secol, de ling- vistica slavo-romìnà.

ló. Redactarea definitivâ çi publicarea in viitorul apropiat a unei bibliografii slavo-romine, la care se lucreaza in prezent in cadrul A soc ia li slavistilor, ar umple un gol de mult simtit în aceastâ privintà §i ar da putintâ cercetâtorilor sâ foloseascà tot ce e pozitiv in creala çtiintificâ a deceniilor trecute.

Acestea sint numai citeva din sarcinile ce stau in fata slavisticii romîneçti ìn viitorul apropiat. Eie trebuie sâ fie, in parte, realízate sau màcar ìncepute pin i la viitorul Congres international al slaviçtilor, care va avea loc la Sofia in 1963. Importantâ este, mai ales, unirea eforturilor in vederea atingerii obiectivelor largi si, ìn acelasi timp, creçterea de noi cadre de cercetàtori slavisti, care sâ-§i poatâ perfeziona cunosjtintele in centrele de slavistica din stràinàtate, ìn primul rìnd din U.R.S.S. §i din celelalte tàri slave. Aceasta va fi o chezàsie a dezvoltàrii mai departe si a extinderii cercetàrilor de slavistieà din tara noastrà.

19 aprilie 1959.

PyM blHCKAH CJIABMCTHKA nOCJIE 1944 rO,T,A

II EE AKTVAJIbHBIE 3A,n,AHH

(PAEOTBI n o JlMHrBHCTHKE)

( Pe3KMe )

C T a T b H iipeflCTaBJineT K p a T K H H 0 6 3 0 p nyTeii p a s B i m i H pyMHHCKOö CJiaBHCTHKH 3a 15 JieT CO RHH OCBOÒOJKfleHHH PyM HHHH II p e 3 y jI b T a T O B , A O C T H n iy T H X b H S y n e H H ii c jia B H H O -p y M M H C K iix h s h k o b u x O T iio m e H H ft.

Ilocjie KpaTKotì xapaKTepHCTiiKii p y M b iH C K o ii cjiaBiicTiiKii h o 1944 r. (E . ü . X a f f i f l e y , A . H n x a K , M. Bo i^a ii, 0 . ^ e i i c y m a n y , M. B a p G y j i e c K y ,

Ó . Kanneji, Hocn<|> IIonoBiiH, T. Kaniiflan, 3 . HeTpoBiiH, A . P o c e T T H ,-

K . P a K O B im a h f l p . ) ì a B T o p o c T a iia B J iiiB a e T C H u à o c h o b h m x H a n p a B J ie H H x

H C C JieflO B aH Iìit B OÖJiaCTH C O B peM eH H O ii p yM H H C K O H CJiaBHCTHKH.

B nepBOM 3Tane, ao 1948 r . , cjieayeT oTMeTHTb pHA paôoT h CTaTefl

3 . rieTpoBHHa, A . PoceTTii, a TaK.æe II . Bor^aHa, I I . I I . IlaHanTecKy h « p .

Hannnan c 1949 r. k o j i i i h c c t b o p a ß o T no c jia B H C T iiK e y B e jn iH iiB a e T C H , HTO CTaHOBHTCH 3aMeTHM ocoßenHO nocjie 1956 r ., « o r ^ a o p r a m i s y e T o i

AcCOI^HaiiHH CjiaBIICTOB PH P .PyMHHCKHe JIH IirB H CTbl npOH BJIH IOT B 3TI1 r O flU B 0 3 p a C T a i0 U p iH IIIIT ep eC

K CO B eTC K O ñ JIH IirB H C T H K e, B OCOGeilHOCTH p y C C K O ft , a T a K JK e K CJIàBH CTIIKe

B 0 0 6 m e , MTO B iip a T a e T C H , b n acT H O C T H , b p n ^ e p e i je H 3 i i ì i h C T a T e ii.

HccTOflOBaTejibCKiie paßoTH KpaTKo anajiHSiipyioTCH b cjieAyioineM

nopHflKe: paßoTbi oßmero xapaKTepa (3. neTpoBim, A . Pocem i); cjia- BHHCKOe BJIHHHHe B oßjiaCTII JieKCHKII pyMHHCKOTO H3HKa (cTaTHCTHKa CJiOBapn: anafl. A . Tpayp, Manpn, cJiaBHHO-pyMbincKaH JieKCHKOJiorun :

ana«. M. Hopflan, T. Miixan-ra, I I . n . IlaHaHTecKy, B . BacneHKo h flp.); •CJiaBHHCKoe BJiHHHiie Ha (JtOHeTimecKyio CHCTeMy pyivmucKoro H3bma (paßoTbi

anafl. 3 . HeTpoBHna, anaA- A . PoceTTH, M. nsTpyna), Ha ciiHTaKcnc (paöoTa 3 . 3eüAejiH) h Mop$ojioriiio; cjiaBHHCKan tohohhmhh Ha Teppn- TopiiH PyMbiHCKoit HapoAnoii PecnyÖJiHKH (paôoTU anaA- l ì . Hopaaiia,

ana«. 3 . neTpoBiina n AP-) ; HsyneHHe nepKOBHOCJiaBHHCKoro (khhjkiio- c.naBHHCKoro) H3HKa pyMHHCKOH peAaKu;Hii (CTaTbH H . nsTpyna, n . OjiTHiiy h AP-)i cjiaBHHO-pyMbiHCKan naJieorpaijmH n AnnjiOMaTHKa

n . BorAan, n . n . naHairrecKy) ; cjiaBHHCKaa AnajieKTOJiornH na TeppiiTopiiH PyMHHCKOö HP (M. noTpyu;, H . IlaBiiioK, B . ApBiiHTe, T. BojiOKaH); HSyneiiHe cjiaBHHCKiix h3hkob (Mapim ^yMHTpecKy, EnaTe-

pniia <t>OAop h AP •) h MeTOAiiKa npenoAaBaHHH pyccKoro H3biKa b pyiMbiH- CKHx HiKOJiax («YneHbie 3anncKH» HHCTiiTyTa HMeiiH M. TopbKoro, pa3Htie CTaTbll), CJiaBHHO-pyMMHCKIie CJIOBapiI (b HaCTHOCTH, pyCCKO-pyMUHCKIIH

c j io B a p b ) ; H 3yneH H e H a y r a o r o HacjieACTBa (cT aT bii M a K p n o B . n . X a n s A s y

i l H . É o rA a H e i i AP-)- H a K O H e ij, aBTopoTM enaeT y K p e n j ie m ie H a y n H u x

CBH3eñ pyM H H C K IIX JTlIHrBHCTOB C 3apy5eH tH H M H CJiaBHCTaM II.

B saKJHoneHHe, nepenncjiHioTCH ß jin jKaöuiiie 3aAaHH, CTOHujiie nepeA

pyMHHCKOö cJiaBHCTHKOü : AaJibHeìiuiee nsynem ie h b h k o b h x , iicTopiinecKiix

H KyjIbTypiIHX C JiaB H H O -p yM H H C K H X CBH3eñ, B MaCTHOCTH CJiaBH H CKO rO

B.ÏÏHHHHH H a J ie K C H K y , CJI0 B0 0 6 p a 3 0 B a i I l i e , $ O I ie T I I K y , CH H TaKCH C II M0 p(J)0 -

32

jtormo pyMHHCKoro H3biKa; naynemie cJiaBHHCKoii toiiohhm hkiï Ha 'reppii-

TOpiIH PyMHHCKOH H P , II3yHeHIie KHIIÎKHOCJiaBHHCKOrO H3HKa pyMHHCKIIX

KHHHîecTB ( X IV — X V I I bb .) , cocTaBJieHiie cnoBapn aToro H3UKa; Hccjieflo-

BaHHH no cJiaBHHCKOH AiiajieKTO,nornii Ha TeppiiTopira P H P h ynacTiie b

pauoTax, cBHsaHHHx c cocTaBJieHiieM OÔmecjiaBHHCKoro jiiiiirBncTn'iecKoro

awiaca, cocTaBJieHne c ji a b h i t o - p y m l i h c k o h 6ii6jmorpa<|>iiii, nsynemie nay mi­

noro HaoJieHCTBa b oÔJiacTH pyMHHCKoü cjiaBHCTiiKxi h ;np. Hcnojineime

b 1960 r . cTOJieTHH co ahh npeflCTaBJiennH O p . MnKJioimmeM riepBoit

({(yH^aMeirrajibiiOH paôoTH o cjiaBHHCKOM bjihhhhh na pyMHHCKHft hb lik ,

a b 1961 r . — ceMiiaecHTiuieTiiH c MOMenTa ocnoBanim nepBoii Ka^eapH

cJiaBHCTHKH b PyMHiiHii (b ByxapecTeKOM ymiBepCHTeTe — irpoc}).

H . Bordan) npinse^eT 6e3ycjiOBHO k vch;i€hhio c.naBucTiniecKHx pasHCKainiii

b Hameñ CTpaHe.

BunojiHHH npeACTOHiiuie a a ^ a n n , py ium icK an cJiaBiiCTHKa CMOîKeT

rip ir iin i Ha Y M e ík ,o,y 11 a p o ’ ( in,iii cT>e3fl cjiaBHCTOB (1963 r .) c h o b h m h

ycnexaMH, KOTopue no3Bo.unT ett sanaTb aoctomtioo mccto b m eatsy h ap o a ii o ii

CJiaBHCTIIKe. ,

LA SLAV1STIQUE ROUMAINE APRÈS 1944 ET

SES OBLIGATIONS ACTUELLES

(TRAVAUX DE LINGUISTIQUE)

( Résumé )

L ’article passe en revue les voies clans lesquelles s’est développée la slavistique roumaine, pendant les 15 ans qui se sont écoulés depuis la libération de la Roumanie ainsi que les résultats obtenus par l’étude des relations linguis­tiques slavo-roumaines.

Après une courte présentation de la slavistique roumaine jusqu’en 1944 (B. P. Hasdeu, A. de Cihac, I. Bogdan, O. Densusianu, I. Bârbulescu, P. Cancel, Iosif Popovici, Th. Capidan, E. Petrovici, Al. Rosetti, C. Racovi^â et les autres), l’auteur insiste sur les principales directions des recherches dans le domaine de la slavistique roumaine actuelle.

Au cours de la première étape, c’est-à-dire jusqu’en 1948, une serie de travaux et d’articles sont à remarquer: ce sont ceux de E. Petrovici, Al. Rosetti, comme aussi les travaux de D. P. Bogdan, P. P. Panaitescu, etc.

A partir de 1949, le nombre des travaux de slavistique ne fait que croître, fait qui devient une évidence surtout depuis 1956, année de la mise sur pied de l’Association des Slavistes de la R.P.R.

Pendant cette période, les linguistes roumaine manifestent un intérêt croissant pour la linguistique soviétique, russe surtout, pour la slavistique en général, faits concrétisés entre autres dans une série de comptes-rendus et d’articles.

Les travaux de recherches scientifiques sont analysés succintement comme suit: les travaux d’un caractère général (acad. E. Petrovici, acad. Al. Rosetti); l’influence slave swr le vocabulaire de la langue roumaine (statistique du

3 c. 330 q o

vocabulaire: acad. Al. Graur, D. Macrea; lexicologie slavo-roumaine: acad. Iorgu lordan, G. Mihâilâ, P. P. Panaitescu, V. Vascenco, etc.); l’influence slave sur le système phonétique de la langue roumaine (travaux de l’acad. E. Petrovici, de l’acad. Al. Rosetti, I. Pâtrut), dans la syntaxe (ouvrage de E. Seidel) et dans la morphologie; la toponymie d’origine slave sur le territoire de la R. P. Roumaine (travaux de l’acad. Iorgu lordan, de l’acad. Emil Petrovici, etc.); l’étude du slavon dans les pays roumains (articles de I. PâtruÇ, P. Olteanu, etc.), la paléographie et la diplomatie slavo-roumaine (D. P. Bogdan, P. P. Panai­tescu); la dialectologie slave sur le territoire de la R. P. Roumaine (I. Pâtrut, N. Pavliuc, V. Arvinte, Gh. Bolocan); l’étude des langues slaves (Maria Dumitescu, Ecaterina Fodor, etc.) et la méthode d’enseignement de la langue russe dans les écoles roumains (« Culegere de studii » de l’institut «Maxime Gorki », etc.), les dictionnaires slavo-roumains (en particulier le dictionnaire russe-roumain), la valorification de l’héritage scientifique (articles de D. Macrea sur B. P. Hasdeu et Ion Bogdan, etc.). Enfin, l’auteur insiste sur l’intensification des contacts scientifiques entre les linguistes roumains et les slavistes étrangers.

En conclusion, il est fait mention de quelques-unes des tâches les plus urgentes que la slavistique roumaine a devant elle: continuation de l’étude des relations linguistiques, historiques et culturelles slavo-roumaines, surtout de l’influence slave sur le vocabulaire, les dérivations, la phonétique, la syntaxe, la morphologie; étude de la toponymie slave sur le territoire de la R. P. Rou­maine; étude du slavon dans les Pays Roumains (X IVème—X V IIÈme s.), composition d’un dictionnaire de slavon roumain; recherches de dialectologie slave sur le territoire de la R. P. Roumaine et participation aux travaux se rapportant à l’atlas commun des langues slaves; édition d’une bibliographie slavo-roumaine, valorification de l’héritage scientifique dans le domaine de la slavistique roumaine, etc. Le Centenaire en 1960 de la présentation par Fr. Miklosich du premier ouvrage fondamental sur l’influence slave dans la langue roumaine, et en 1961 — les 70 ans de la création de la première chaire de slavistique de Roumaine (à l’Université de Bucarest — professeur Ioan Bogdan) fourniront une occasion merveilleuse à l’intensification des recherches de slavis­tique dans notre pays.

En réalisant ces tâches, la slavistique roumaine pourra se présenter devant le Vème Congrès international des Slavistes (1963) avec de nouveaux succès, qui lui permeteront d’occuper dans l’ensemble de la slavistique inter­nationale la place qui lui revient.