BURII LA ADAMCLlSI ?

RADU FLORESCU

Lucrarile de restcurare ~i.amenaja re muzeistica intreprinse, inca din anul 1960, la monumentul tri umfal al lui Traian, Tropoeum Troiani, de la Adamcl isi, au generat 0 adeva rat6 recrudescenta a preocupariior ~tiintj­fice legate de acest stilp de hotar al istoriei poporu lui nostru. Monografii ~j olbume, relevee riguroase ~i pro iecte de conserva re ~i restaurare, arti­cole, note .. controverse ~i polemici au tinut treaza atentic publicului lorg ~i a speciali~tilor, contribu ind la mai bllna cunoaetere a venerabilului ~i impuniitorului vestigiu.

Cum era ~i normal, incercarile de exegeza a reliefurilor istoriote care-I impodobesc, au cunoscut, la rindul lor, 0 anumitii inviorare. Fa\ii de vechile ipoteze, dotorate mai ales unor inv6tati germani - Cichorius, Furt­wangler 1 - care vedeau in coalitia de transdanubieni de pe metopele monumentului populalii din alte vremuri (sec. I e.n., sec. IV e.n.) decit cea a riizboaielor dacice ale lui Traian, Flo rea Bobu Florescu 2, pe temeiul unor comparatii etnografice . anacronice .- O-?O dar nemetodice - a incer­cat sa argumenteze dacismul exclusiv 01 luptatorilor, adversari, romanilor figurati pe metope, Aceasta ipoteza exciusivista ~i exagerata, a provocat, pe bunii drepuate, reac\ia altor inviitati - I. I. Russu, Grabri&la Bo'Cde­nache 3 - care au atras atentia asupra prezentei unor elemente indubita­bil nedacice printre detaliile de caracter etnogralic ale ligurilor de pe Columnii .

Dar cea mai importanta contributie in acest sens a adus-o prof, Radu Vulpe. care nu 5 - 0 multumit numai sa critice ipotezele anterioare sou sa

1 A. Furtwongler, Dos Monument von Adomklissi und die iiftesten Dorstellungen von Germonen. Intermezzi. Kunstgeschichtliche Studien, in Abhondlungen der boyeri­schen Akademie, I.C1., II I Abhd .. vol. XXI, Leipzig-Bertin. 1896. p. 42-77; C. Ci~horius, Die Reliefs des Denkmal von Adamklissi, in Philosophisch-Historische Beitroge Curt Wach­smuth zum sechszigsten Gebu(tstog, Leipzig, 1897.

2 Monumentul de 10 Adomclissi, Tropaeum Troiani, ed. 11. Bue. 1961. 3 Gabriella Bordencche. Florea Bobu Florescu. f'v1onumenful de la Adomclissi, 7(0-

paeum T (ajoni, Docia, NS, 4, p. 595 j 1. 1. Russu.

66 RADU FLORESCU

sublinieze unele observa!ii mai mult sou mai pulin concludente, ci a incer­cat chier sa construiasca 0 exegeza complete. istorica ~i etnografico a (de fapt) elementului germanic ~i contribuliei acestuia in luptele dintre daci ~i romani, din iarna 101-102, in Moesia inferioara.

Teoria aceasta nouo, complexo, cu caracter de edificiu log ic, a fost expuso succesiv in trei crticole 4 ~i intr-un pasaj din vol. II 01 sintezei Din istoria Dobrogei 5, aceste materiale intregindu-se reciproc. Punctul de ple­care este celebrul pasaj 01 scrisorii pe ciuperco, din Dio Cassius (LXVIII, 8), pe care prof. R. Vulpe il interpreteazo co pe un avertisment cominatoriu, un act du~manos 01 burilor ~i alialilor lor fala de romani. Analizind apoi scenele Columnei, el regase~te scene soliei cu scrisoarea pe ciuperca, impreuna cu Cichorius. in scene IX, aceea a c61aretului pe catir eczut in fala imparatului. .

Tn continuore, sintetizind informatiile din izvoarele literare. schiteaza in linii largi, istoria Burilor, de 10 stabilirea lor in spaliul dintre Dunarea mijlocie ~i Carpetii nordici, odeto cu quazii ~i marcomanii, trecind prin episodul expansiunii lor catre Tisa - adica spre granila dacica - apoi prin eventuale ciocniri cu dadi, pentru a conch ide ca, in vremea razboa­ielor lui Traian cu dacii, burii erau singura forla politico ~i militara - pro­babil 0 coalilie de triburi condusa de elementul suebic de 10 care i se tra­gea ~i numele - capabila ~i, de altfel, ~i interesata so se alieze cu dacii lui Decebal impotrivQ pericolului cornun pe care-I reprezentau romanii. Analizind apoi condijiile genera Ie ale teatrului de razboi, arata co doar popoarele din nordul ~i estul Daciei scapasera influenlei romane sou 0

suferisera mai mult nominol, a~a inoH 'Puteou fi folo6He de doci in cadrul unei coalitii razboinice impotriva romanilor, pentru 0 lovitura in sudul Dunerii, pentru a crea un 01 doilea front.

Plecind de 10 aceste premize i5torice, prof. R. Vulpe incearca apoi explicarea prezenlei predom inan te a unor luptatori germanici pe reliefu ­rile monumentului triumfal de 10 Adamclisi, tocmai prin participarea buri­lor 10 campania daco-sarmato-bure, de data aceasta impotriva romanilor din Moesia inferioara, incheiata cu victoria romanilor ~i ridicarea - 10 ~apte ani rna; tirziu - a rnonumentului triumfal care comemora aceasta victorie. Cu acest prilej sesizeaza ~i nepotrivirea dintre desfa~urarea nara­liunii sculptate de pe Columna ~i aceea de pe monument. Argumentind comparativ, conch ide co Columna, a fost executata mai tirziu, dupa schile sumare ~i urmarind 0 tematic6 in care accentul principal codea pe activi­totea imparatului ~i nu pe raportarea fidel a a desfo$urarii razboaielor in toate amanuntele lor - aCjiuni, tipuri, peisaje, etc. Lipsa acestor populalii dintre figurile Columnei s-ar explica prin,lipsa de importanla pe care au avut-o in raport cu figura centrale - imporatul Traian ~i cu aproximotio informo1iei arti~tilor care au executat relieful. Totu~i. 10 0 analiza mai sen­sib ila, profesorul Vulpe considera co este posibil so se distinga patru scene

4 Les Bures allies de Decebo/e dans fa premiere q uerre dacique de Tro ja n. Studii C/osice, 5. 1963. p. 223-247: Dion Cassius et 10 Campagne de Trojan en rvtesie In fe ­rieure, Stud;; C/osice, 6, 1964, p. 205-232; Copturorea scrisorii lui Decebof. Sargetia. 4, 1966, p. 75'-96. .

5 p. 87.

BURII LA ADAMCLlSI ~ 67

in core elemente germonice lupta de porteo docilor: primo este oceio 0

calarelului cazut (sceno IX). a daua este scena primei batalii. desfa~urata in preajma taberei de care. din campania maesica (XXXVII I). unde printre luptatorii daci. se distinge unul cu pieptanatura ~i castumul diferit de ale celorlalli ; a treia este scena primei salii docice (XXVII). in cadrul careia se disting .. buri. daci nordici ~i calareli sormo\i" ; in sfi r~it. a patra este scena soliilor populalii lor ba rbore (C). invecinate cu teatrul de lupta. care 10 inceputul ce[ui de al doilea razboi yin so aduca imparatului. aflat la Drobeta unde tocmai inaugurase podul peste Dunare. asigurarea fide­litali i ~i neamestecului lor.

Pentru a incheia. prof. Vulpe explica obsenla orica rei menl iona ri a buri lor in izvoarele scrise privitoare 10 campania moesica a lui Tro ian prin caracterul rezumativ 01 pasajelor in care campania amintito este men ­Vonata.

Construita cu logica ~ i erudilia bine cu noscuta ale invalatu lu i pro­tesor bucure~tea n . ipotezQ rezumata in rindurile onterioare, 10 0 examinare mai otenta a izvoorelor se dovede~te inso , a avec un coracter pur conjec­tural. fora so se poota sprijini pe niciun element cancret din izvoarele entice f ie ele l iterore. fie monumentale.

Astlel. daca ne referim la izvoarele literare. adica in primul rind 10 Dio Cassius (sau. mai precis. 10 epitomatorii sai. Zonaras ~i Xifilinos) inca de 10 Krumbacher 6 este cunoscut procedeul de alcatuire a textului re­zumat, prin excerpte juxtapuse, adeseo chicr fara respectareo ordinii cro­nologice. Dar daca acesta este rezultatul criticei filologice. 0 critica isto­rica. procedind prin comparorea informalii lor aparind in diferite locuri. regrupate pe reo litali istorice - evenimente. formalii po litice. populalii. locuri. persona lito\i, institutii - nu s-a incereat inca. Este evident co un asemenea studiu or d.,pa~i codrul comunicari i de fala. Vom line seama totu ~j, in cefe ce urmeaza, de acest princi piu. f ie ~i numai pentru reo lita­\ ile de care ne yom ocupa.

Daca facem abstrac\ie de Ptolomeu 7 are. dupa parerea prof. Rodu Vulpe B. i~i bazeaza relatarea pe 0 confuzie fundomentola ~i pe informalii ind irecte. cele moi vechi ~tiri despre buri Ie avem de 10 Tacit. care in Germanio. scrie textual ..In spate. marsignii. osii. burii inchid spatele mor­coman'i-lor ~i quaz.ilor ; d·in're aoe-~tio moosign,i ~i burii sint considera\i suebi. datorita dialectului ~i formelor de cultura" 9. M-am indepartat intenliono.t de tradi\ia traducerilor literare in citatul de mai sus. intrucit termenii in~i~i oj originolului, consideroti in context. mi-ou impus-o. In odevar. cu un ca­pitol moi inointe. Tacit serio: .. Lingo hermunduri se oflc noriscii , opoi morcomonii ~i quozii. Forto ~i foimo morcomanilor sint deosebite; pine chiar ~i locurile ocupote Ie-au dobindit prin vitejie. dupa ce odinioara i-au izgonit pe boi. Nici noriscii ~i quazii nu sint moi prejos. Aeeste popoore

6 Geschichte der byzontinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des ostromi-schen Reiches (527-1453), ed. 2, Munchen, 1897, p. 370.

7 Ptolomeu, Geogralia. 8 R. Vu lpe, Les Bures, p. 9 Tacit, Germanic. 43: "Retra Marsigni, Gothini. Osi, Burii manorun Quadorumque

c1audunt; e quibus Marsigni et Burii sermone cultuque Suevos referunt".

68 RADU FLORESCU

sint co ~i un front 01 Germoniei, \inind tot otit cit este ocoperit de Dunare 10. Termenii specific militori frons (cap. 42) ~i terga (cap. 43) indica fara nici un echivoc posibil situorea geogrofica a burilor in raport cu celelalte popula\ii german ice de 10 Dunare - in spatele acestora, deci 10 nord de ele. eu alte cuvinte, in vremea lui Tacit, burii locuiau teritorii situate in nord-vestul Cehoslovaciei ~i sudul Germaniei, ior nu in nordul Unga­riel de astozl sou in Ucraina 5ubcarpatica. Intre ei ~i doci se cflou alte populatii german ice sou iraniene - co iazigii, ~i in aceasta vreme inca nu ajunsesera 10 un contact direct eu str6mo~ii no~tri.

Cele mai multe informa\ii despre aceasta popula\ie suebica insa Ie putem culege tot din epitomele lui Dio Cossius. ~i de aceosta dota lu­crurile tre-buie considerate in contextul lor, critic ~i comparotiv. Ceo mol veche men1iune este fora lindal-ala episodul scri,sorii pe ciuperca :"i se ad use o ciuperca mare lui Troian, pe care era scris eu litere latine co atit ceiJalti aliot; cit ~i burii sfatuiesc pe Troian sa se intoarcQ inopoi ~i sa faea pace 11",

Evident, anterior ~i succesiv, fragmentul cltat cuprinde ~i alte informatij re­feritoore 10 sosireo lui Troion pe cimpul de lupta de 10 Tapae ?i 10 desfa ­~urarea luptei de aei - sou, poote, din olto porte 12. Fo\a de intregu! copi~ tol (LXVIII, 8), anolizo istorica poote porni de 10 doua premize care ;e exelud. Ori se admite, impreuno cu prof. Vulpe, ca intregul copitol este com pus din excerpte distantate intre ele in textul original. ~i in acest caz noici precizarea de timp ?i loc, "Cind Traian a porn it impotriva dacilor Ji se apropio de Tapae, locul unde barbarii iJi oveau tabara" a corei oaracler contras este evident, nu mai poate fj puso in raport direct cu episodul scrisorii pe ciuperca ; Ori, dad] 5e atribuie fragmentului valoarea unui re­muzat con~tijnclos ~j logic, fidel textului original, urmeazo co burii sint le ­ga\i exelusiv de batelio de 10 Tapoe ~i discu\ia se incheie oci.

Chior doce am pune sub semnul indoielii demonstro\io prof. Vulpe cu privfre la compunerea din fragmente disparate, distantate in timp ~i le­gote de fopte diferite 0 copitolului 13, sa urmarim primo varionta, data fiind sterelitatea celei de a doua. Este evident co trebuie so ne rezumam exclu­siv 10 formula iiterara in care este vorba de scrisoarea pe cluperco. In pri­mul rind, textul vorbe~te de aducerea unei scrisori lui T raion - nu de 0

solie, ocliune pentru care, in alte par\i, folose~te un termen opropiat ?i lipsit de echivoc. Este de asemeneo, evidenta lipsa oricarei indicotii direct cu privire 10 portenento burilor 10 tabara docilor sau 10 oceea a romanilor. Cuvintul paroinein, cu sens strict de a sfatui, a invata, a overtizQ nu per­mite interpretarea de avertisment cominatoru 14, sou de act ostif 15, pe care door 0 analiza 0 circumstan~elor or putea-o sprijini, ci are un coracter

1,) Id. ibid. 42 : " Iuxta Hermunduros Narisci, ac deinde Mc.rcomani et Quadi ogunt. P;(.CIecipuo Morcomonorum gloria viresque ; otque 'ipsa etiom sedas puisis olim Boiis, virtute paroto. Neo Norisci. Quadive degeneront. Eoque Germanioe velut frons est, quotenus Danubio tegitur".

" LXVIII, 8, 1," 12 R. Vulpe, Die Cassius, d. supra n. 4. 13 H. Doicoviciu, Notes sur 10 premiere guerre docique de TrOjan, AMN, VII,

p. 109-125. 14 R. Vulpe, Les Bures, p. 242. 15 Id. ibid., p. 230.

BURl I LA ADAMCLlSI ? 69

neutru din punctul de vedere care ne intereseaza. Deasebit de revelatoare ni se pare insa pomenirea burilor impreuna cu a/tii (a lte popula\ii baroare). In adevar, burii mai apor in inca trei episoade din izvorul de care ne ocu­pam ocum 16, De fiecare data ii intilnim mentionati impreuna eu alte popu­la\ii - dar nici 0 data cu dacii - fie ex pres specificate. fie denumite gene­ric a/lii (halloi). S-ar parea deci ca in rapo rturile lor cu romanii. burii s-au manifestot intotdeauna in asociatie eu alte popoa:-c 'invecinate. Nu exista inse suficiente temeiuri pentru a odmite existenta unei confederatii de popula\ii 17. mai intii pentru ca in cazurile in care celelalte popula\ii sint numite, ele nu ramin in mod constant ocelea~i, apoi pentru co in episodul pacii incheiate de Commodus 18. ii vedem su?u~i. separat. unor tratamente djferite. Dar mai interesanta este aparitia in episodul de care ne ocupam a termenului symmohoi - tradus de obicei prin alioti - care nu 5e mai intilne~te in episodul pacii lui Commodus unde a/tii (halioil nu este com­pletat cu alt complement pronominal. In schimb. in episodul pacii lui Marc­Aureliu 19, terrmenul reapa re sub forma lui verbala, pentru a desemna aju­torul ermat pe care burii ~j iozigii urmau so-I dea romani!or ca urmare a incheierii pocii. D:lCO ~inem seama de faptul co rozboaiele dacice ale lui Traian sint. intre altele. caracterizate ~i de folosirea pentru prima data -sou printre primele dati - a symmahiarii/or. contingentele unor popula\ii barbare. din afara grani\elor imperiului. dar din apropierea lor ~i accep­tind he;Jemonia statului roman. care luptau cu armele. costumul ~i in for­me Ie de organizare aborigene. ne putem intreba daca nu cumva termenul de symmahoi nu trebuie t,adus p,in .. participanti 10 un pact de ajutor mili­tor reciproc cu Romo". Consecinte-Ie pentru interpretarea textu lui in disou­tie nu mai au nevoie de explicatii.

In aceasta lumina. cel pu\in tot atit de important apare ~i alt episod. acela 01 pacii incheiata de Com modus cu burii 20. intr-un capitol anterior. Dio Cassius. s'a,u mai deg,aba epitomator·ul lui amint8'~te .. ~i mai mu/t. ci' nu se vo rna; razboi nici cu iozigii, nici cu burii, nici cu . vandalli" 21. Apo,j reia ideia pocii in capito/ul urmator, scriind : "Co ~i buri/or, care au trimis soli. Com modus le-a daruit pacea ... ; dar. apoi. dupa ce i~i sfir~isera for­fe/e. a tratat cu el. primind ostateci. iar de 10 buri mu/fi prizonieri. de 10 ceila/fi cinsprezece mii. iar pe cei/a/ti constringindu-i sa jure co nu se vor stabili ~i nici nu-~i vor mai pa~te vite/e. 10 ei in tara mai aproape de patru­zeci de stadii de granita Daciei" 22. Am dot mai sus 0 traducere nDua a fragmentului din izvorul antic, deoorece, tocte cele anteriocre p6c6tuind prin exces de literaturizare ; am sim\it nevoia de a face inteligibil un text aluziv ~i. probabil. t runch iat dupa sistemul bine cunoscut. Daca \inem sea­rna de context insa. textul apare cu u~urin\a decriptat. in adevar. in tra­tatul de pace sint specificate trei populatii distincte. avind fiecare condi\ii

16 D;o Coss;u'. LXXI. 18; LXXII. 2 ; LXXII. 3. 11 R. VUlpe, Les Bures, p. 229. 13 Dio Cassius, LXXII, 3. 19 Dio Cassius, LXXI, 18 ;" 20 Dio Cassius, LXXII, 3 :H :21 Dio Cossius, LXXII, 2 :" n Ct. S'.Ipro nota 20.

70 RADU FLORESCU

specifice: prima popula\ie, burii, trebuia sa restituie mulli prizonieri; a doua populalie, nespecificata, trebuia sa jure ca va respecta 0 fijie de na man's land de patruzeci de stadii de la hotarele Daciei romane, Este clar deci co nu bur;i sint cei invecinati cu Dacia ~i fata de care se insti­tuie zona de pratec\ie. Daca tinem seama de fragmentul din capitalul an­terior, uncle impreuno cu burii sint mentionati vandalii ~i iazigii pare clor ca celelalte doua papulalii men\ionate co facind pace cu Commodus sint tocmai acestea, ~i devine plauzibila - atit pentru temeiuri de situatie geo­grafica cit ~i pentru temeiuri de topica literaro - co iazigii sint cei care jura sa res peete no man's land-ul.

A~adar izvoarele literare referitoare 10 buri nu ofero nici 0 informatie cu privire 10 vecinatatea lor directa cu dacii ~i cu atit mai putin cu privire 10 LO eventuale oHanta ou ace~Ua, j'n 'indlferent ce momen,t a',I ,j,stori'ei, anti­chitatii ramane, Burii apar, ori de cite ori popula\iile acestea sint expres denumite, in asociatie cu popula\ii de la vest de Dacia, iazigi, vandali, norisci, ~.a. ~i niei 0 data in asociatie cu decii. Mei mult dedt atit, intr-un episod imediat 23 urmator celui al pacii lui Com modus este v~rba de trans­ferarea unui grup de daci liberi in provincio Dacia, in cadrul aceloraji ac­tiuni rozb~inice. dar ace~tia nu sint asocioti cu burii, o~a cum este cazul pentru iazigi ~i vandalL Cit despre termenul de symmahoi, acesta or putea fi inteles ca desemnind popu latiile d in jurul granitelor imperiului, in de­pendenta acestuia ~i din rindul carora se recrutou trupele de symmoh-iorii, Cu alte cuvinte, analiza critica, comparativa, riguroasa, a izvoarelor lite­rare nu of era niciun temei frumoasei constructii istorice care faceo din buri unul dintre factor ii componenti oi coalit;'';i antiromane condusa de Decebal ~i-i punea sa coboare tocmai de la izvoarele Elbei ~i Oderului, de-a lungul versantului estic al Carpa\ilor circa 1500 km" pina in Moesia inferior.

Dar izvoarele literare nu sint singurele care ne of era informo~ii, ~;, cel putin in cazul razboaielor dacice, cele monumentale au adus, de ose­menea, un aport important. In legatura cu exegeza ocestor izvoare doua fapte trebuie men\ionate inca de la inceput : primul este ceeo ce s-or pu­tea numi servitutea literare a incercarilor de interpretore de pina acurn, adica faptul ca to\i exege\i i au urmarit, inca de la inceputul incercarilor lor, sa identifice episoade precise cunoscute din izvoarele literare, fara sa se ingrijeosca de sintaxa interna a imaginilor ~i a roporturilor pe care des­fa~urarea continua a nara\iunii in relief Ie putea genera; cel de 01 doilea fapt notabil este pOli\ia naturalista, fotografica, de pe core aproape toli exege\ii de pina acum ou incercat sa interpreteze Columna ~i Trofeul 24, ~i Sa Ie judece valooreo, co ~i dezamagirea agnostica care i-a cuprins dnd au constatat ca este altceva decit 0 reproducere mecanica a realitatii isto­rice, fara sa-~i puna nici un moment problema limbajului, a codu/ui figu­rativ, in care ele au fost redactote. De oici ji .prejudecata despre fidelita-

23 Dio Cassius. lXXII. 3 :" 24 In ocest sens, H. Stuart Jones, The Histo1ical Interpretation of the Reliefs of Tro­

jan's Column, Papers of Britisch School at Rome, V (1910), p. 433-461 ; Cf. R. Vulpe, Les Bures. p. 237.

Fig. 1

Fig. 3

BURII LA ADAMCLlSI ? 71

tea monumentului triumfal. in comparatie cu alterarea prin infrumusetare a Columnei. In realitate sint monumente cu tema : glari ficarea entita\ii di­vine Virtus imperatoris 25, temei 01 cosmosului roman, 01 victorii lor crmate­lor ~i 01 pad romane; ambele au un model - Comentariiie imporotuiui Troian j ambele au fost construite posterior evenimentelor comemorate -nu s-ar puteo ad mite 0 data de incepere a constructiei Trofeului anterioara anului 107 e.n. ; ambele sint stilizote. Diferen\ele dintre ele sint de cuprins ~i de stil. Astlel, in timp ce Columna poveste~te ambele razboaie dacice, Trofeul probabil co se refera numai 10 campania moesica (in paranteza fie zis, orce exegeza ore de ales intre a adopta 0 ordine Dorecare a metope­lor ~i de aid de a admite fie co reliefurile reprezinta fie ambele razboaie -precum Tocilescu ~i Florea Bobu Florescu, fie door campania moesica -precum Teohari Antonescu, Petersen ~i subsemnatul, ~i intre a Ie respinge pe toote in bloc, caz in care este obligato sa se refugieze intr-o rezerva prudenta dar nimic nu indreptate~te afirmatia eel ele s-or referi numoi 10 a doua batalie din Moesia, aceasta afirma\ie raminind doar 0 simpla conjec­tura). De asemenea, Columna se inscrie in limitele iluzionismului antic pre­zentind un curios sinoretism intre temele ~i modele Ie clasice ~i citeva mo­dalito\i de redare a spaliului ~i a mi~corii genera Ie care lin mai de graba de pracedeele orientale ~i numai rareori de perspectiva piramidalo, ilu­zionista. T rofeul in schimb este un monument de arta provinciala . cu un limbaj mai simplu ~i mai brutal, procedind din citeva modele trad i\ona le. tronsmise prin continuitatea de atelier ~i de caracter folcloric, adica admi­lind 0 infiin\are de variante a detaliilor, ceea ce do 0 evidenta spontaneitate de sentiment ~i sinceritate in amanunt. Dar ambele monumente .. vorbesc" cite un limbaj plastic ~i nu constituie un reportaj fotagrafic, "dupa natura", a unuia sou mai multor episoade din marea incle~tare a anilor 101-106.

Evident, incercarea de decadificare a celor doua monumente nu-si gase~te focul in cadrul acestei comunicari. Dar in aceasta lumina se cuvin~ so fie incercate analizele acelor scene care au fost anterior puse in discutie.

Astfel, pe Columna, dupe prof. Vulpe, . burii sint reprezenta\i in patru episoade : calare\ul cu "ciuperca" (scena IX), luptatorul cu costum deosebit de 01 dacilor in lupta de lingo tabara de care (scena XXXV) din campania din Moesia, cei do i luptotori germanici inso\ind salia de dad ~i sarma!i (scena XXVII), in sfir~it germanii din scena soliilor popoarelor din vecina ­tatea teatru lui de razboi, venite 10 Drobeta sa-I asigure pe imparat de fidelitatea lor (scena C). Dar red area tipului de bur nu este omogena in toate aceste patru imagini. Astfel, in timp ce i n ultimele doua scene, apare tipul tradi\ional germanic - bustul gol, pantaloni lungi, strin~i pe pulpe, sagum, par lung pieptanat cu nodus - in prima apare acel dudat cos­tum - tunica prinsa pe umeri, pidoarele ~i bra!ele goa Ie, parul scurt, cre!, cazind in bucle verticale, co 0 peruce - care nu prezinta nici un element geimanic, dimpotriva, lipse~te acel element de port tipic nordic: pantalo ­nii. iar in a doua. figura luptatorului presupus german. ascunsa in mare parte de cele dimprejur lose so se distinga un elemen! de port care este

- ::!5. Ch. Gilbert Picard. Les trophees ' remains_ Cohfributies a I'histoire de 10 religion ef de /'ort triomphof a Rome, Paris, 1957, p_ 389- 391.

12 RADU FLORESCU

comun ~i docilor - tunica formind falduri triunghiulare 10 gil. Aceasta vorietote - sau, moi bine zis. inconsecventa iconografica (sau, mai de graba. de interpretare). ne pune. inca de 10 inceput. in fa\a unei probleme metod ice : alternativa de a pleca in exegeza de la premiza - confirmata de altfe l. de analiza statistica comparativa a re liefurilor - co naratiune sculptata a avut un limbaj. un cod uni tar ~i in aces! caz exegeza trebuie sa se inscrie in limitele ~i parametrii lui, sou de 10 aceea co fiecare artist, in fiecare episad. a interpretat liber. in func\ie de cuno~tin\ele ~i pricepe­rea so. textul modelului (Comentariile lui Tra ian). ceea ce deschide cimp liber confabula\iei in exegeza. ~i face orice discu\ie inuti la.

Alegind ded prima premizQ. trebuie so constatam co germonii sint reprezenta\i pe Co lumna de douasprezece ari (scenele XXIV. XXVII. XXXV. XLI. XLII. XLVI. C. CVIIi. CXV) - de doua ori prof. Vulpe considerind co sint de partea dacilor (scene Ie XXVII C). Din aceste do'!asprezece (zece) ori, de zece ori sint cu siguranta figuroti co simmahiarii oi romanilor (sce ­nele XXIV. XXXV. XLI. XLII. LXVI. LXXII . LXX. CVIII. CXV). Dintre acestea din urma, trei scene se petree in timpul Companiei din Moesia inferioara, (scenele XXXV. XLI. XLII). in alte trei sint prezenta\i in asocialie cu alte doua corpuri de simmahiarii (scene Ie LXVI. LXX. CVIII) : arca~i .i pra.tia~i. ~i inca in cleua in asociatie numai cu cite 0 uni tate de simmahiarii : edeto cu a,ca~i (scena CXV). alta data cu pra~tia~i (scena LXXII) - adica tot cu corpurile cunoscute din celelalte scene, amintite mai sus. Se contureaza astfel un ansamblu omogen, coherent, in cele doua scene, in care prof. Vulpe considera ca germanii sint figura\i de partea dacilor. foe 0

insolit6 exceptie. Daca luam acum. pe rind. scenele incrim inate. se degaja alte con­

cluzii inca ~i moi precise ~i mai edificatoare. Scena calare\ului cu "ciu­perea" (scena IX) este extrem de ciudata. In primul rind. personajul scenei. nu are 0 atitudine neobi~nuita, ci 0 pozitie dezordonata, exprimind 0 mi~­care violenta, 0 cadere ; de asemenea, nu tine in mine un obiect circular, ei mai de graba, se tine de acel obiect ci;cular, trainic fixat pe spinarea fugarolui. In lumina acestor observa!ii discu\ia capata 0 intorsatura mult mai pu\in sigura ~i clara. In aceea~ i ordine de idei. reamintim co textu l lui Dio Cassius nu vorbe~te de nici un fel de sol sou solie. ci de primirea unei serisori. Deci nu este de loc obligatoriu co personajul cazut lingo fugar so fie un bur. german. sau chiar un luptator din tabara dacilor - ci pur $i simplu un simmahiarius roman, care oduce scrisoarea pe ciuperea, daca admitem co obiectul circular de pe spinarea fugarului este in ade ­vo r, 0 ciuperea. Se mai peate de asemenea remarca ~i faptul co pe monu­mentul de 10 Adamclisi nu apare niciun lutptator cu trasaturile caracteristice ole personajului in diseutie, nu numai printre sou in osociatie eu luptate~ rii germanici. dar nici printre barbarii reprezenta\i pe reliefuri. in general. In schimb se regasesc foarte multe dintre aceste trasaturi in cadrul altui grup de simmahiarii de pe Columna: maurii lui Lusius Quietus. Ace~tia poarta tunica scurta prinsa pe umeri - faro mineci - picioarele ~i bra\ele goa Ie. parul scurt. pieptanat clar in etaje de bucle libice. calaresc foro ~ea - dar ~i faro capastru. ceea ce constituie a diferen\a fa\a de perso ­najul nostru. Ei au seuturi mici, circulare de tip parma, eu marginea mar~

BVRII LA ADAMCLlSI ? 73

cata, dar fara sa aiba cimpul circular umplut cu puncte. Ceo mai plauzibila interpretare or fi deci ca avem de a face cu un astlel de simmahiarius maur, executat probabil de alt artist decit cel care a realizat rel ieful cu ~arja grupului de mauri, ~i care ~i-a permis unele stilizari de amanunt dife­rite de cele din aceosta scena.

Tn ceea ce prive~te figura de luptator germanic (?), din batalia de linga labara de ca re, d in cadrul campaniei maesice, (scen'a XXXV) trebuie spus ca exegeza prof. Vulpe este 10 fel de conjecturala. in adevar, in cadrul campaniei moesice, simmahiarii germonici. de un tip perfect caroc­terizat, sint prezen\i in trei scene, (scena XXXV, XLI, XLII), in toate de par­tea romanilor. in insa~i scena bata liei de linga tabara de care, ei lupta impreuna cu romanii, impotrivQ docilar. Luptatorul din rindurile docilar in care prof. Vulpe crede a puteo identifieo un germanic, este situ at intr-un plan de fund, in mare parte acoperit de figurile unor luptatori din fa\a lu i - nu se v6d decit umerii cu portee de sus a pieptului, capul -?i un brat core riclica sabia pentru a levi. Ceea ce se poote spune despre aceast6 figura este ca poarta, cu siguran\a, tunica. Nu se distinge un sagum, dar nici nu se poate afirma ca nu il poarta ~i ca eventual faldurile bogate din juru[ gitului !iii de pe umeri nu or reprezenta incercarea - nu prea reu­~i t6 - de a figure tocmai aceasta piesa de port. in orice cal, nici una dintre figurile clar caracterizate de germani fie ele de pe Columna sou de pe Trofeu nu poarta tunica. Cit despre figura, aceasta este prezentata intr-un evident raccourci. Prelunga. dar 050050, este rnai rare printre l up~ tatorii daci, dar nu neobi~nuita. In schimb, pieptanatura, cu parul adus pe frunte, taiat drept, in .. breton", este curenta printre daci. Tn aceste condi­\ii este evident necesar un mare efort de fantezie erudita pentru a vedea un german in ~uptotorul in disoutie.

Tn celelalte doua scene folosite de prof. Vulpe apar in schimb ger­mani de tip perfect caracterizat. in prima, (scena XXVI I) doi luptatori ger­mani apar in primul plan 01 unui grup de soldali romani - cum or veni 10 flancul sting 01 acestora - care participa 10 0 scena de exhortatio. Ei sint totu~j in exteriorul castrului in care are lpc actiunea. In stingo, deci in fete lor, este situat suggestus, pe care vorbe~te imparatul. in dreapta, adica in spate, un grup de barbari, d intre care trei sint cu siguran\a calari. Despre ceilal\i cinci, in planuri acoperite de figurile din fala, nu se poate spune cu siguronta doca sint colore sou pede~tri. Toti insa poorta costumul tipic docic. inclusiv pieptanatura cu perul adus pe frunte. ~ i - 10 cei care nu acuza 0 calvolie evidenta - taiat drept, cu breton. Identificarea celor 10 care se vede clar calul, drept sarma\i 26 nu are nici un temei concret, CU

atit mai mull cu cit mai apor calare!i daci ~i in alte scene ale Columnei. Mai mult decit atit, in rindurile dacilor nu apar luptatori de alt neam ~i cu trasaturi caracterizate, diferite de ale dacilor, decit intr-un singur caz -lupta din jurul carelor din campania moesica (scena XXXII, XXXV) ~i in acest caz sormanlii, roxolani sint clar indica\i de portul catafractei. Ar Ii deci un caz cu totul ie~it din comun so fie prezentati sarmoti cu trasaturi dacice. De fop!, insa, problema nu este a acestor presupu~i sarma!i, ci a celor doi luptatori germanici. Pe toata Columna, in nici una din scenele

26 R. Vulpe. DID, II, p. 87.

74 RADU F LORESC U

reprezentind solii dacice. salii nu apar inarma1i. Cei doi razboinici ger­mani si nt inarmali : unul paarta scutul, celalalt este parlial acoperit, a~a incit scutul nu a mai fost figurat. dar in virtuteo principiului reprezentorii abreviate - .. pars pro toto" - trebuie sa consideram ca amindoi sin! repre­zentati inarma1i. Faro indoiala, orma of ens iva a celor doi germani nu este prezentata. Dar nici armele ofensive ale soldalilor care participa la exhor­tetio nu sint figurate. Moi mult dedt atit. in niei 0 scene de exhortatio sol­dalii nu sint reprezentali ca pu rt ind armele ofensive la vedere, chiar atunci cind a lte amanunte ale costumului lor - d.e. diagonala (balteus) - indica evident ca Ie au. In sfir~it planurile pe care sint situa\i solii daci pe de 0

parte, ~i cei doi germani pe de alta, nu coincid. Toate aceste detalii arata cit se poate de elar ca cei doi luptatori trebuie asociali cu trupa romana ~i nu eu solii daci. Fora indoiol6, otitud inea dina mica a unuia dintre ei introduce 0 conotalie care, din lipsa cunoa~terii textului Comentariilor lui T raian, nu poote fi interpretata . De notat ;ns6 co eo nu corespunde altei co nota Iii din grupul solii lor daci . .5i pentru a intregi argumentalia - in alta scena de exhortatio, ~scena XLI I) facind pante d'in episodul C'a'mpaniei moe­sice, apar, de asemenea, doi luptatori germanici, din nou pars pro toto, intr-o pozi1ie similara eu aceea din scene in discutie. Este deci evident co scene exhortatiei trebuie inclusa printre ceelea in care sint reprezentoti sim.ma hiorii germaniei ~i nu considerata co atestind existenta unor aliati germanici ai dacilor.

Negre~it, ceo mai dificil de interpretat ramine scena soliilar venite la Traian, la Drobeta, imediat dupa inaugurarea podului peste Dunare (scena C). Se impun citeva observalii preliminare: daca linem seama de cele discutate moi sus, or urmo co aceasto sceno aromas singura, din douasprezece, in care iuptatori germanici ar fi reprezentali in calitate de aliali ai dacilor ; Intre cei patrusprezece barbari figurali in aceasta scena, nlei unul nu are trasaturi thpj,ce de doc, Sio'u moi proprilUz1j·S, niciunui'o nu-i Iipse~te trasaturile care sa - i diferen\ieze de dacii propriu zi~i, a~a cum ace~tia sint caracterizoti in celelalte scene in relief de pe Columna; in sfir~it. printre cei patrusprezece, barbari, se pot distinge patru tipuri, daca elementele de port - niciunul dintre aceste tipuri, poate cu excep\ia unuia singur, nu este reintilnit in celelalte scene de pe Columna in osociatie cu dacii. Trebuia de asemeneo remarcet ca toli barbarii sint reprezentali in costum de calatorie, fara arme, ceea ce determina unele dificultali de interpretare. Daca ii analizam pe rind, primii ~i cei mai numero~i - ~ase personaje - sint germanicii clor caracterizoli, cu bustul gol, pantaloni st rin~i pe pulpe, sagum ~i parul pieptanat cu nodus. A~a cum s-a Valut au fost curent intilnit! pe Columna co simmahiarii oi romo­nilor, atit anterior (scenele XXIV, XXVI, XXXV, XLI, XLII, LXVI, LXX, LXXII) cit ~i dupa scena in discu\ie (scenele eVIII, CXV). Alt grup - de numai doi indivizi - este reprezentat de purtotorii de sagum, cu par scurt, budat, incins de 0 diadema - restul corpului fiind acoperit de alte personaje din planurile anterioare. Nu este de loc hazardat sa incercam identificarea ocestora cu pra~tia~ij' intilnili ceva m1

0i inain~te, in asociotie cI:J si.mmo·hiorii germanici ~i la care se reintilnesc - in afara de altele - cele doua trasa­turi mentionate mai sus. Trebuie spus co ace~ti pra~tia~i apar . atit .in sce-

BURII LA ADAMCLlSI ? 75

nele anterioare (scena LXVI. LXX. LXXII) celei in disculie cit ~i una succe­sivii (scena CVIII) acesteia. De asemenea trebuie spus ca cel pu\in una dintre trasaturi - diadema - nu se mai intilne~te 10 alIi luptatori barbari din tabaro romana, sou din aceea dodce, sou romani. Cel de 01 treilea tip, reprezentat prin trei personaje, este caracterizat de portul unei tunici lungi. peste care este imbriicat un pieptar de piele. segmental. Parul scurt iii buclat face cununa ~i, cel putin intr-un caz, este ocoperit de 0 caloto. Singurii purtatori de tunici lungi sint simmahiarii arca~i, care apar in 050-

cialie cu germanicii ~i pra~tia~ii in scene atit anterioare (scene Ie LXVI. LXX) cit ~i posterioare (scenele CVIII. CXV) celei in discu\ie. De sigur. in aceste scene in core arca~ii poarto Jerico squamata ~i coif conic segmentat, piep­tOful ~i calota. sou pieptanatura nu mai sint vizibile.

A~a dar. trei dintre grupurile reprezentate in aceasta scena pot fi identificate cu simmahiarii romanilor. aparind atit in scene onterioare cit ~i posterioare celei in disculie. AI patrulea grup este un grup de trei ciila­reli. purtind tunici lungi - pinii 10 jumiitatea pulpei. ne mai intilnite pina acum la daci. pantaloni lungi. strin~i pe glesne. incallari moi. sagum ~i 0

acoperitoare de cop rigido, tronconico. Ni se da ~i 0 indicatie cu privire 10 ornamentul lor. fiind f igurata 0 tolba de sageli cilindrica. Un singur ele­ment caracteristic, diferential, pentru acest grup prezinto relative asema­nari cu elemente ale altor tipuri de barbari figu rate pe Columna : coiful conic. cu obrazare ale catafractariilor din episodul moesic (scenele XXXII. XXXV). (alia!i ai daci lo r) ~i coiful conic CU obrazare a doi luptatori carac­terizali de alte elemente de port curat dacice ~i luptind cu marele cosor curbat de lupta. dintr-o scena de capturare a unor luptatori de la sfir~i­tul naraliunii in piatra (scena XCU). A~a cum se vede. analogia nu este perfecta. iar alte elemente de asemanare. caracteristice - tolba. d.e. -lipsesc. Concluzia nu poate fi dedt aceea co in scene respectivo este v~rba de fapt de prezentarea contingentelor de simmahiarii. pe care ii cunoa~tem, din scenele din primul razboi ~i pe care ii vom reintilni ~i in ur:tele dintre cele care urmeaza. Unul singur - dintre cele patru grupuri -prezinto vagi asemanari cu grupuri de luptatori nedaei, dar aliati cu dadi. Daca linem seama de faptul cii unul dintre aceste grupuri din urma este cu mare probab il itate acela al sarma\ilor roxo lani. am putea avansa ipo­teza co in toote cele trei eazuri avem de a face cu grupuri mai mult sau mai putin sarmatice, dintre care unul lupta din partea romenilor - even­tual iezigii ? - iar altele doua sint aliate cu dacii. Urmeaza deci co niei in scena soliilqr de 10 Drobeto germanicii nu sint reprezentoti in colitote de eliati ai dacilor ci in aceea de simmahiarii ai romanilor ~i cu aceasto este clar co pe Columna germanieii apar numoi de partee romani/or.

Analiza de pinii acum a izvoarelor literare ~i a reliefurilor Columnei lui Traian nu permit sa se mai vorbeasca de participarea unui contingent germanic .aliituri de daci . in luptele impotriva romanilor ~i cu atit mai pulin sa se identifice acest contingent drept buri . ~i sa fie localizatii parti­ciparea lui 10 episodul moesic. Este a~adar clar ca reliefurile monumentu­lui de 10 Adamclisi, pe care luptatorii germanici, edversori romani/or _ pre:­domina. nu prezinta 0 diferenta ci 0 flagranta contrazicere fa\a de cele aleColumnei. Cum se explica. acest fapt. istoric ?

76 RADU FLORESCU

Nici locul nici timpul nu ar permite 0 incercare completa de exegeza. Citeva sugestii se pot totu~i desprinde din considerarea problemei in ansamblul istoriei imperiului roman la gurile Dunarii ~i din compara\ia dintre monumentele contemporane ~i inrudite.

Este necesar, mai intii, sa tinem seamo de circumstantele in care monumentul a fost inal\at : primul dintr-o serie de manifestari plastice de caracter triumfal (intre cam mai t rebuie pomenite Columna, 110-113, moree friza din For - data necunoscuta -, arcul de triumf de 10 Bene­vento, post 114) ilustrind doar un episod din razboaiele dacice, destinat sa fie realizet de 0 echipa de me?teri provincia li, cu 0 relative saracie de mijloace ortistice. IpotezQ co tocmai datorit6 faptului co erau arti?ti pro­vinciali, adica mai primitivi, sou mai ncivi, a determinet 0 mai fidela redore a reolit6tii istorice, nu este altceva dedt 0 varianta contemporana a motivu­lui de folclor ~tiin\ific, aparut inca din epoca luminilor a .. salbatecului cel bun". Aulic sau provincial, arti stul deforma, sou, mai degrabo, sistematiza realitatea istorica reprezentata, prin faptul co selec\iona ~i ordona faptele in raport de 0 anumita idee ~i Ie prezenta cu ajutorul unui limbaj plast ic comportind conventii ~i stilizeri, in aceea~i masura in care istoricul i nsu~ i. antic sau modern, deformeaza sau, mai de graba, sistematizeaza realitatea istorica, in raport cu 0 anumita scara de valori, cu anumite principii meto­dice ~i prin lolosirea unui repertoriu specific de concepte, termenii verba Ii ~i formule literore. .

Existenla unor moc;lele ale scenelor de pe Trolell este plauzibila daca luam in considerare laptul ca apor teme plastice core se repeta, uneori pina la identitate, alteori mai reletiv, ba chiar ca exista perechi, apropiate co tema, in codrul caroro insa fiecore metopa este aproape identica cu cealalta. (d.e. suita de signiferi ~i antesignani), (metopele XII, XIII, XXVI, Xl). Aceste modele ~i repetare dihotomica a scenelor, chior daca nu se accepta gruparea in .?ose scene simetrice. grupote in doua cicfuri sime­trice, Ptopusa de mine, implica existenta unei temotici. Faro indoiala oceosta temotica trebuia so fie moi simpla. moi accesibila decit cele ale Columnei sou ale marii frize, dar ideea centrala trebuie sa fi fost aceea de virtus imperatoris, a~a cum a oratat Charles Gilbert Picard 27, ior sursa de inspira\ie trebuie sa Ii fost tot Comentariile lui Treian, sau, daca 10 da ta inoltarii monumentului coriera inca nu oparuse, ocele! ide! ale imparatu­lui, pe care aceste vroio so Ie exprime in text. De altfel. 0 anumita comu­nit.ate de inspirot,ie se po-ate re'lativ u~olr in~revedea. A,stfel, pe Imetopele Trofeului chiar daca, inca 0 data, nu admitem ordinea propusa de mine, core ofera paralelisme frapante, se pot identifica secvenlele unei ~erje de cavalerie. Singura ~orja la care participo cavaleri~ti roman i, figureta pe Columna, este aceea din episodul moesic. $i pe Columna, ca ~i pe Tro ­feu, adversarii sint atit calari cit ~i pede~tr i. Mai interesanta inca este rego­sirea motivului imparatului triumfator care colea in picioarele calului un du~man dobarit atit pe marea friza de For 28 cit ~i pe monument. Este insa evident, datorita laptului ca pe metopa trofeului imparatul este figural

27 Cf. supro n. 25. 2e R. Bionchi-Bondinelli, Rome, Je centre du pouvoir, p, 229 ~i 235, fig, 4!!:lS-256.

BURII LA ADAMCLlSI 1 77

statuar (se distinge soelul) co daco ideea este aceea~i, relieful din For nu a servit direct de model celui de 10 Adamelisi. in aceasta din urma regasim mai degrab6 ecouri a doua teme plastice bine cunoscute in pro­vinciile de hat~r din centrul ~i vestul Europei. Prima este oceea care se intilne~te pe stelele funerare ale unor cavaleri~ti din trupe auxiliare de origine traoica : raposotul in erme, co:l:are, zdrobe~te in picio'Orele CQrl'ului un du~man invins 29, Ceo de a doua este reprezentata de coronamentele a~a numitelor coloane ale lui Jupiter 3D, in virful cararo este situata statuia ecvestra a zeu/ui reprezentat co un imp6rat in erme, zdrobind in picioareie calului un gigant anguiped. Este aici a pre\ioasa sugestie cu privire 10 tra­di\iile de atelier ale me~terilor de 10 Adamelisi. Daca pe linga aceasto , rna i tine seama co intr-un document oficial roman - inscriptio funerara a lui Ti. Plautius Silvanus Aelianu s 31 se folose~te, pentru a desemna grupul de popula\ii de origini diferite, printre care, cu siguranla, ~i daci, terme­nul nedeterminat din punct de vedere etnic de transdanubieni 32, ne-om putea explica inca ~i mai bine aceasta contradictie intre cele doua izvoa re monumentale. precum ~i asemanarea dintre iconografia barbarilor de pe trofeu, cu aceia reprezentali pe alta Columna, ceo a lui Marc-Aureliu.

LES BURES A ADAMCLlSI 1

L'outeur rouvre 10 d iscuss ion des a llies germaniques des daces, representes sur les reliefs du Monument triomphal de Trajan a Adomclisi. 11 passe, d'abard, en revue les anciennes exegeses - Cichorius, Furtwangler, FI. B. Florescu - mais n'insiste pas, leur coducite etant un fait deja acquis.

II s'arete, surtout, sur la derniere hypothese du prof. R. Vulpe, qui croit pouvoir identifier dans les germains figures sur les reliefs du trophee, les bures, suebe habitant une region de ]'Europe Centrale.

L'auteur reprend les sources litteraires, et comparant taus les passages du Dian Cassius, qui en est 10 principole, arrive a io conclusion que, conformement oux informa­tions fournies par cet auteur, les Bures ne souraient pas etre les voisin3 des daces, leur siege etant plutot au nord du Danube moyen. En essayant aussi de preciser les terme3 dons les quels est decrite I'intervention des Bures dans Ie conffict daco-romain, iI etab lit toujours par rapport au vocabulaire specifigue de I'ensemble des extes de Dien, que Ie terme de symmachoi, peut, tout au plus, indiquer les allies des remains, mais ne peut guerre denominer une coal1ition anti romaine.

Por suite, I'auteur posse aux representation fjgurees des germains sur les monu­ments commemorant les guerres daciques: la Colonne Trajanne et 10 Trophee d'Adam­clisi. II etablit d'ebord qu 'en general les germaniques portont 10 coiffure a nodus appa­roissent sur la frise de 10 Colonne comme les allies des romoins, combattant dons leur rougs tandis que sur les reliefs du Trophee ils sont du cote des daces.

Puis il analyse les quatre scenes de 10 Colone dans lesquelles Ie pro Vulpe croit pouvoir identifier des germains combattant du cote des daces. En general i1 constate que dans les quatre scenes les ainsi dits Bures sont representes en trois manieres diffe-

29 Aus Rheinische Kunst und Kultur, nr. 7, fig. 7; 1M.C. Toynbee, Art in Roman Britain, Londra, 1963, nr. 82, fig. 87 ; nr. 83, fig. 92.

30 S. Ferri, Arte romano sull Reno, p. 31 D. M. Pippidi, Contribu!ii fa Istorio Veche 0 Romoniei, ed. 2, Bucure~ti, 1967,

p. 287-328. 32 Id. ibid., p. 301 : "In qua plura centum mill (ia) es numero Transdanuvianor (um'­

cd oraestando tributa cum coniugibus oc liberis et principibus aut regibus suis transduxit".

78 RADU FLORESCU

rentes. En comparant les monleres specifiques pour chocune avec toutes les Qutres ftgu­res des barbares de 10 fr ise de 10 Colonne iI arrive cux conclusions suivontes : Ie cheva­lier tombaut avec I'objet p lot et rond, peut. plutot, etre rep roche des cavaliers mours de lusius Quietus mois iI ne sauroit du tout etre identifie 0 un germain; Ie combattant de 10 hateille pres des chers. ne se distingue que par quelque traits de details des Qutres soldats doces, mois ou ne tertouve pas cueuo de traits splkifiques cux germains, tandis que de suebes carocte rises, combattant, da ns 10 me me scene. du cote des romains : dons !es deux Qutres scenes cpparaissent vro iment des suebes carocteries mois it sera it porti­culi!luement diffic il e de demontrer qu'il sont figures du cote des daces; en aucun cas il ne peuvent etre cons ide res comme etant figures associes a des daces.

Toute cette analyse conduit a condure qu'on ne saurait plus vois de bures dans les germoniques figures sur la Trophe et que entre les images de 10 Colonne et celles du Trophee iI y 0 une contradiction f1agronte sur 10 premiere les suebes 0 nodus etont figures cornrne symmachiarii des roma ins, pendant que sur les reliefs de I'outre les memes sont representes du cote des daces.

les deux monuments euts etant des monuments a .. these", eieve: pour celebrer la virtus imperotoris, et suivont Ie modele du Commentaires des Trojan, I'explication de cette contradiction doit etre recherchee dons 10 difference de style, de formation P.t d'origine des artistes Qui les ont execute.