BISERICA PENTICOSTALĂ

APOSTOLICĂ

BETANIA - GETAFE - MADRID

NR.2

Vremi` de Har

Pag 1

”Hristos a Înviat în firul ierbii,

A înviat Hristos în Adevăr; În poienița-n care zburdă cerbii, În florile de piersic și de măr”.

Vasile Militaru

HRISTOS A ÎNVIAT !

Martie 2016

PAG .2

Moartea Domnului Isus din partea Lui, a fost

jertfirea vieții Sale. O jertfă sfântă, complet dăruită as-

cultării de porunca lui Dumnezeu.

-Din partea omenirii , ptr. că El nu a suferit ptr. El În-

suși, nu a fost crucificat ptr. El, nu a murit și a înviat

ptr. El Însuși ci pe toate acestea le-a făcut din dragoste

pentru noi.

Atenție!

El a murit ptr. toți, dar nu a și înviat ptr. toți !

-Toată viața, activitatea, suferința, răbdarea, moartea

Lui au fost prezentate înaintea Tribunalului Suprem al

Lui Dumnezeu. Și după ce a fost acuzat, cântărit și

apreciat, a fost găsit vrednic să primească cununa vie-

ții. Apoc. 5 :9-12

Moartea lui Isus este plata păcatului; unde pă-

catul este oprit, ridicat și anulat iar învierea lui Isus

este darul fără nici o plată al lui Dumnezeu oferit

omenirii prin Isus Hristos.

Ady Szép

De ce a murit Isus ? Singurul om care a știut că se naște ca să moară, Isus Hristos, a venit din cer conști-ent de adevărul acesta asupra destinului Său: SE NĂȘTEA CA SĂ MOARĂ —DE CE A MURIT DOMNUL ISUS? -De durere / -De dragoste / -De dor

1 ) ISUS A MURIT DE DURERE; E adevărat că era și dure-rea fizică; mâinile și picioarele pironite în cuie; pe cap cunună de spini, istovit, lovit , bătut, povara lemnului, sulița în coastă ; -Însă Isus murea ptr. că nu a fost înțeles. Pilat îl întrebase ești tu împărat? Da, sunt ! și mor de durerea că frații mei nu au înțeles lucrul acesta. Ptr. că Împărăția Mea nu-i de jos ci de sus. 2) ISUS A MURIT DE DRAGOSTE; Dragostea ptr. o lume pierdută. Ioan 3 :16 ; și în lumea aceea pierdută eram eu și tu… Îi mulțumim ptr. această dragoste. 3) ISUS A MURIT DE DOR.. ce dor avea El ? În cer avea compania îngerilor,-heruvimilor, serafimilor ; Și totuși Îi era dor de ceva: I-a fost dor de noi pământenii. Ptr. cei care nu-L ascultă, sau care încă nu s-au împăcat cu El, El mai are: -durere / -dragoste /-dor pentru ei . Mai are dor după Biserica răscumpărată ; dorește să fie totdeau-na cu El. Dar oare nouă , celor care-l iubim ne e dor de El? ”/:Mi-e atât de dor:/Scumpul meu mântuitor Și-n dorul meu nestăvilit /Te chem să vii Isus iubit:/….” Pastor Ady Szep

PAG 3

PAG 4

Bucuria mântuirii..,

N-o găsești pe orice drum.

Vino, calcă drumul crucii,

Nu e josnic nicidecum.

Vino pe-a Lui cale strâmtă...,

Cale care duce-n sus.

Nu privi deloc în vale,

Tu privește-L pe Isus!

El te cheamă ,te așteaptă

Azi la cruce ca să vii

Dragostea-i îți spune-n șoaptă,

Te roagă … să nu întârzii.

Vino lasă-a ta povoară ,

Și dezbracă-ți haina grea.

Chiar de-s vorbe de ocară,

Schimbă-le spre Slava Sa.

Pace-n inimă primește

Nu sta mult pe gânduri dus!

Mântuit vei fi în Slavă

Vino–n grabă la Isus !

Vanesa Szép

BUCURIA MÂNTUIRII

PAG 4

NU UITA SĂ ZÂMBEȘTI !

Zilnic, o fetiță mergea și venea de la școală. Deși în acea dimineață

vremea era pusă sub semnul întrebării și se formau nori, ea și-a par-

curs zilnicul drum spre școala elementară. Pe măsură ce după-amiaza

înainta, vânturile s-au stârnit împreună cu tunete și fulgere. Mama

fetiței a devenit îngrijorată de faptul că fiicei sale i-ar putea fi fri-

că în timp ce vine acasă de la școală, și s-a temut că furtuna elec-

trică, ar putea vătăma copila. În urma vuietului de tunete.., fulgere-

le, precum o sabie de flăcări, tăiau zarea. Plină de îngrijorare, mama

a intrat rapid în mașină și a condus de-a lungul rutei zilnice a copilei sale. În timp ce se

apropia de școală, și-a văzut fetița mergând, însă, la fiecare fulger, fetița se oprea,

privea în sus și zâmbea. Altul și altul urmau rapid, iar fetița, la fiecare fulger, privea la

lumină și zâmbea. Când mama a ajuns cu mașina lângă fetiță, a deschis geamul și a stri-

gat-o: “Ce faci? De ce te tot oprești?” Copila a răspuns:“ Încerc să arăt drăguță, Dum-

nezeu continuă să îmi facă poze.

”Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze în furtunile cu care te confrunți în calea ta! Și nu

uita să le zâmbești!”

Sunt ferm convinsă, că nu este om pe acest pământ să nu sufere, dar noi, copiii Lui

Dumnezeu, ar trebui să zâmbim și în încercare! Sunt conștientă că, de multe ori, nu poți

să zâmbești, pentru că te consideri slab, ești trist, îngrijorat și

crezi că nimănui nu ii pasă de starea ta, dar există Cineva căruia

mereu Îi va păsa și nu va îngădui doar să suferi; atunci Vrea să

zâmbim și să ne lăsăm toate poverile și încercările, la crucea de

la Golgota! Să Îi spunem necazul și să ne eliberăm inima și mintea

de frământări, ca din nou, inima noastră să zâmbească! Acesta

este Domnul, Tatăl nostru iubitor, care întotdeauna ne va mân-

gâia și ne va da putere! Binecuvântat să

fie Tatăl nostru Ceresc! Te rog, atunci când treci prin momente

grele și crezi că nimeni nu te poate ajuta, pleacă-ți genunchii înain-

tea Domnului și spune-i tot ce te apasă; vei vedea că El îți va

șterge lacrimile, și vei putea să mergi mai departe! Doar la Isus vei

putea găsi speranță și salvare! Fii biruitor și înaintează prin credin-

ță! Niciodată nu ești singur!

Beatrice Stănculeț

Pag.5

Mapamond Creștin Mapamond Creștin Mapamond Creștin Mapamond Creștin

….de Departe dar, ...totuși, Aproape Suntem plini de fericire că putem să facem parte din acest număr al revistei ”Vremi de Har " și să ne exprimăm bucuria de a vă putea transmi-te un scurt mesaj. Înainte de toate vrem să-i aducem mulțumire Domnului pentru că a unit drumurile noastre pe pământul acesta și a lăsat o dragoste (în căminul nostru ) pe care nici nu o visam, chiar fiind la distanță de 3500 km Dumne-zeu a pregătit locul și momentul potrivit ca să ne întâlnim și să ne dorim și să fim împreună pentru totdeauna. Totodată vrem să-i mulțumim Domnului pentru că, chiar atunci când credeam că suntem singuri și nu ne vine nimeni în ajutor, ne-a demonstrat

încă o dată că El nu are nevoie de nimeni ca să-Și îndeplinească planul pentru noi și să ne trimită ajutorul potrivit în momentul potrivit În al doilea rând vrem să le mulțumim părinților și Bisericii pentru că ne-au învățat să iubim sufletele oamenilor și să căutam ce este mai bun la ei. Mulțumim părinților pentru că de copii ne-au învățat despre Dumnezeu și ne-au dus în fiecare duminică la biserică. Mulțumiri și părinților noștri pentru că ne-au ajutat tot timpul să creștem în frica de Domnul învățându–ne ce este bine și ce este rău ca să trăim o viață sfântă și plăcută Domnului. Ne este foarte greu să exprimăm în scurte cuvinte toată dragostea și amintirile plăcute rămase din Biserica Betania. În ea am trăit momente de neuitat în prezența Domnului atât în rugăciune cât și în cântare și cu-vânt. Putem spune cu adevărat că am simțit prezența Domnului și am auzit glasul Lui. Suntem foarte bucuroși că am putut sluji într-o biserică în

care dragostea și unitatea au fost pe primul loc în inimile fraților; mulțumim tuturor pentru dragostea pe care ne-au oferit-o prin fiecare zâmbet, sprijin în rugăciune și prezența lor în cele mai importate momente ale vieții noastre. Ne este dor și ne amintim cu drag de fiecare frate în parte, de toți copila-șii și de zâmbetele lor pline de fericire, de toți tinerii cu care am avut harul de a-L sluji pe Domnul și de corul bisericii în care ne-am bucurat învățând cântece așa de frumoase . Și nu în ultimul rând , vrem ca Domnul să vă păstreze în Dragostea și Unitatea în care ne-a crescut pe toți și care a adus atâtea bucurii în Familia Betania. Domnul să reverse peste voi Dragostea, Pacea, Înțelepciunea și Statornicia pe care ni Le-a promis în nenumărate rânduri. Nu stingeți făclia iubirii pe care Domnul a pus-o în mijlocul vostru, pentru că ea încălzește sufletele voastre. Vă purtăm cu drag în fiecare rugăciune deoarece , chiar fiind departe, gân-dul nostru este cu voi. Domnul să vă binecuvânteze în tot ce faceți mâna

Domnului să vă păzească în fiecare zi. Psalmul 62 versetele 7 și 8 Paul și Denisa Stanciu. ”Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea / În Dumnezeu este Stânca puterii mele, Locul meu de Adăpost . / Popoare, în orice vreme încredeți-vă în El! / Vărsați-vă inimile înaintea Lui! / Dumnezeu este Adăpostul nostru”.

PAG 6

Mapamond creștin Mapamond creștin Mapamond creștin Mapamond Creștin

PAG 7

UN GÂND PENTRU FRAȚI

Pacea Domnului.

Mă bucur că am posibilitatea să transmit pe această cale

salutările mele fraților din biserica Betania. Faptul că ne putem

menține în contact , e o parte

din harul Domnului, care e mi-

nunat.

Aici în România, pe lângă pri-

măvara frumoasă care se vede

în natura care ne înconjoară,

este și primăvara sufletului. Se

fac evanghelizări aproape în

toate bisericile, fapt care este o

mare bucurie ptr. noi, și împreună cu toți frații, mulțumim Dom-

nului , când vedem rezultatele muncii , în ogorul Său.

Ca și biserică locală , biserica penticostală din Chiralei,

suntem în jertfă necurmată de un an de zile ; da , ați auzit bine;

de un an de zile, și ne rugăm Domnului, să mântuiască cât mai

multe suflete din sat. Știm că Domnul poate, dar, așteptăm să

se facă voia Tatălui în toate privințele.

Salutul bisericii noastre este din 1 Cor 15 vers 58: ”De aceea,

fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți

că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” .

Prea iubiții mei frați, mă alătur și eu îndemnului apostolului

Pavel, și vă îndemn la veghere, căci venirea Domnului se

apropie. Domnul să fie lăudat, ptr. toate.

Liviu Chiș

CU IERBURI AMARE

Ca un vis au trecut sărbătorile de Crăciun și tot ca un vis au venit cele de

Paști. Tot ca un vis au trecut si cei 430 de ani de eră sclavagistă egipteană

din viața evreilor. Într-o zi un om avea să stea în picioare în fața celui mai

de temut om al vremii, ptr. a-l determina să-i lase poporul să plece în pus-

tie ca să I se închine și să-i slujească Celui Etern care se recomandă ”Eu

Sunt”.

4 generații întregi și o a 5-a tânără generație au fost necesare ptr. a se îm-

plini o hotărâre cerească rostită la vremea ei.

Oamenii se nășteau și mureau într-o robie mult, mult prea lungă ptr. ei,

dar ETERNITATEA avea în vedere judecata dumnezeilor robiei :

Si Domnul a zis lui Avram: ”să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o

țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită și o vor apăsa greu timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căru-

ia îi va fi roabă îl voi judeca Eu, și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogații. În al patrulea neam ,se va în-

toarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă vârful” . (Gen.15:13/14 și 16)

Vremea a trecut odată cu urgiile asupra Egiptului și, în același

timp, slava și gloria lui. Evreii au ajuns dincolo de mare, într-un

loc ce avea să le țină de pelerinaj timp de patruzeci de ani.

Atunci aveau să înțeleagă că robia din care tocmai fuseseră

scoși, a fost ca ”o croazieră pe Nil” în comparație cu realitatea

care le stătea în față; și realitatea era sumbră; În față—pustiu,

nisip încins, merinde tot mai puține, iar de lapte și miere nici po-

meneală . În spate — amintirile belșugului de carne , legume zar-

zavaturi, fructe, chiar dacă ele aveau un preț destul de ridicat ptr. ei :”ROBIA”.

Ierburi amare in Egipt, ierburi amare în deșert. De acest lucru s-a legat Dumnezeu în mod deosebit și a fă-

cut din asta un simbol veșnic ce nu avea voie să lipsească sub nici o forma de lângă Mielul Pascal: o adevă-

rata contradicție de raportare la situații: ierburi amare ptr. a-și aminti întotdeauna că au dus o viață plină

de amărăciuni și nevoi, și miel jertfit ce trebuia mâncat în grabă. Motivul ? Nimicitorul avea programare

(misiune) în Egipt. Mielul simboliza salvarea din Robie. Ca o lege ptr. Israel, a rămas porunca aceasta: când

copiii voștri vor întreba ce înseamnă toate acestea, părinții să le spună că bunicii și străbunicii lor au fost

robi într-o țară străină, iar Domnul i-a scos de acolo cu un braț întins și mână puternică. Și încă ceva co-

pii… când veți ajunge în Canaan , să nu-i asupriți nici pe frații voștri, nici pe străinii care sunt în slujba voas-

tră; ptr. că voi știți ce gust are robia (munca fără plată și lipsa tuturor drepturilor) ; să vă aduceți aminte

aceasta ori de câte ori veți mânca ierburile amare.

Astăzi este aidoma acelor vremuri. Creștinătatea este chemată, să sărbătorească praznicul Paște-

lui ,avându-L în față pe Hristos (Mielul Pascal) și în spate, Egiptul lumii acesteia cu ierburile amare ale tre-

cutului nostru ( ”fiind morți în păcatele si greșelile noastre”) debarasându-ne de regretele legate de ”luxul

egiptean”, acceptând curățirea în sângele Mielului, ca singur mod de celebrare a dreptului de a sta la ma-

să cu EL.

Să nu uităm, totuși , că Hristos Paștele noastre, a fost jertfit !

Nicușor Ciobanu

PAG 8

Când ești închis în propriul Egipt

Și ești în lumea ta introvertit,

Când nu mai calci pe sub eucalipt,

S-ajungi în Canaan …,Hristos a fost jertfit.

Când ai în față doar ierburi amare

Și-n juru-ți lumea ta s-a năruit,

Când fericirea-n zări nu mai apare,

Nu renunța ușor …! Hristos a fost jertfit.

Când cei cu care tre’ să fii în luptă

Te trag ‘napoi cu foc și îndârjit…

Și-ți spun că-i bine, dar aripa-i ruptă

Nădejdea e la cruce...! Hristos a fost jertfit.

Prea mulți ieșiți din anticul Egipt

Pierd lupta azi, spre care-au ațintit..

Căci lungă-i calea spre eucalipt

Și prea puțini strigă...: Hristos a fost jertfit.

Unirea Duhului prin legătura păcii:

Aceasta e chemarea-n infinit

Veniți ca să-i dăm astăzi curs strigării:

”HRISTOS E-N NOI …ROBIA S-A SFÂRȘIT !

HRISTOS A FOST JERTFIT !

Nicușor Ciobanu

Pag.9

PAG 10

PUTEREA RUGĂCIUNII ȘI IMPORTANȚA EI

Provin dintr-o familie de creștini după evanghelie, unde de mic copil, o auzeam pe mama cântând mereu, deși era greu bolnavă. Prea multe despre rugăciune nu știam, cum nu auzisem multe nici despre minuni si despre vindecări; de văzut cu ochii mei nici atât.

Știam că mai sunt și alte biserici ; pe unele le-am văzut, trecând pe lângă ele, dar nu am mers ni-ciodată în altă biserică . Până într-o zi când l-am cunoscut pe Cornel, cel care urma să-mi devină soț. Când am mers prima oară în biserica penticostală, am avut împotriviri, mi se spunea să nu merg acolo că este diferit fa-ță de noi, și că se roagă toți cu voce tare, și că voi ieșii de acolo cu dureri de cap. Din contră, ptr. mine a fost ceva diferit de ceea ce știam eu și practicam. Dumnezeu a lucrat la inima mea, rugăciu-nea m-a atras de la început, și am simțit puterea și prezența Domnu-lui cum mi se descoperă , cum nu am mai simțit-o până în momentul acela. Dumnezeu mă pregătea ptr. ceea ce avea să vină în familia mea. În jurul vârstei de 2 ani, Ruben, băiatul meu cel mare, s-a îmbolnăvit și a făcut convulsie febrilă. Într-o noapte îl ținea în brațe socrul meu și dintr-o dată nu mai sufla ,nu mai avea suflare; împreună cu el și cu soțul, am hotărât toți să îngenunchem și să ne rugăm. Am strigat la tronul harului si îndurării Lui Dumnezeu și El ne-a răspuns. Meritul tot este al Domnului, și numai a Lui să fie gloria. Mulțumim Celui ce este Viața și dă viată. Mi-am dat seama că prima minune am văzut-o în casa mea cu ochii mei și am înțelese cât de importantă este rugăciunea. Domnul Isus Însuși ne învață să ne rugăm neîncetat, atât în bucurii cât și în încercări, atât pentru noi cât si pentru semenii noștri, așa cum Domnul mijlocește pentru fiecare din noi, așa ne învață și pe noi să-i urmăm exemplul (1Tesaloniceni 5:17) ”Rugați-vă neîncetat” / 18.)

”Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,”/ 19) ”Nu stingeți Duhul.” Rugăciunea ne dă putere în încer-cările vieții; având o viață de rugăciune în fiecare zi pu-tem avea biruințe când norii negri vin, altfel nu vom avea izbândă. Mulțumesc Domnului că deși au fost multe încercări în familia mea, Dumnezeu a fost mereu cu noi, luptând în locul nostru aducând mari biruințe și binecuvântări. Mulțumesc de asemenea familiei Betania, Getafe-Madrid, care ne-a fost alături; Domnul să răsplătească cu viată veșnică. Să nu stingem focul; Domnul vrea ca întotdeauna și în orice loc să înălțăm rugăciuni sincere și curate.

Focul Domnului să ardă în noi, aceasta însemnând că trebuie să avem în vedere trei lucruri impor-tante: 1) unde ne rugăm, / 2) când ne rugăm, / 3)ptr.ce ne rugăm. Rugăciunea în toiul nopții nu numai că este cea mai frumoasă, dar și cea mai puternică. Prin rugăciune sunt deschise porțile cerului ; prin ea stăm de vorbă cu Dumnezeu. Simona Petruța Cojocea

PAG 11

ÎNCA UN AN

Încă un an s-a dus, un an nou a venit Să privim mai mult, la Domnul Isus

Să lucrăm în via Lui, via bogată a Domnului. Sa fim roditori, să culegem flori.

Să ne pregătim mai mult

Să tânjim după-al Său cuvânt Să căutăm Fața Lui

Lumina Sfântă a Domnului

Ne stă în față un alt an Să fim plini de bucurie

Cu fiecare an ce se apropie Ne apropiem și noi de veșnicie

Domnul Isus se va întoarce

La ai Săi de pe pământ Să îi ia la cerul sfânt

Pe cei ce-așteaptă veghind

Haideți frați, surori cu toții Să luptăm lupta cea bună

Să veghem întotdeauna Că ne-așteaptă-n cer cununa!

Când vom fi cu Domnu-n slavă

Vom uita c-am suferit Vom uita de plâns și jale Lângă-al nost’ Isus iubit

Bucuria va fi mare

Sus pe plaiul florilor

Domnul ne va-ntinde masa Iar noi veșnic vom cânta

În împărăția Sa.

Simona Petruța Cojocea

PAG 12

ÎMBRĂCAȚI PENTRU VEȘNICIE !

SĂ NU NE SCHIMBĂM HAINA (1 ÎMP 22:30).

CÂTE HAINE EXISTĂ?

1.Haina lumii.

2.Haina Domnului (haina Lui Dumnezeu).

Să începem cu partea a doua:

2. HAINA LUI DUMNEZEU – HAINA CREȘTINULUI

a) Haina nouă. Îmbrăcat în Hristos. (Ef.

4:24, Rom.6:4-14 , 2 Cor.5)

b) Îmbrăcat în haina mântuirii (Isaia 61:10)

c) Îmbrăcat cu o inimă plină de îndurare (Coloseni 3:12)

d) Îmbrăcat cu putere de sus ( Luca 24:49, Fapt 2 :1-4, Isaia 6 )

e) Îmbrăcat cu toată armătura lui Dumnezeu (Ef.6:11-17)

f) Îmbrăcați cu haine albe (Apoc. 3:18)

g) Îmbrăcată cu in subțire (MIREASA) (Apoc. 19:8 ,14)

De unde se pot cumpăra hainele lui Dumnezeu? Apoc 3:18

Să ne lăsăm îmbrăcați de Domnul (Isaia 6 :1-7)

UCENICI (Fapte 2: 1-4)

Să revenim la prima parte:

1. HAINA LUMII sau FAPTELE FIRII PĂMÂNTEȘTI

Haina pe care omul o îmbracă, (dezbrăcându-se de haina în care a fost îmbrăcat de Domnul )

va schimba soarta omului ptr. veșnicie.

Oameni care și-au schimbat haina : Ahab 1 Împ.22:20

Nevasta lui Ieroboam 1 Împ. 14 1-4

Iosia 2 Cronici 35 : 22

Rezultatul schimbării hainei : CONSECINȚA este moartea

moarte pământească /omul pleacă de pe pământ

moarte spirituală / omul este fără Dumnezeu

Gavrilă Moldovan

Mic studiu pentru zidire

PAG 13

Un Gând pentru cei Tineri..

Slăvit să fie Dumnezeu că încă pot să fac parte din

această revistă minunată. Ceea ce voi scrie aici, este un gând

pe care Dumnezeu mi l-a lăsat in urmă cu câteva luni ; Domnul

să vă binecuvânteze. Trei tineri pe care îi putem afla în Sfânta

Scriptură ; (Meșac, Șadrac, Abed-Nego) acești trei tineri erau

foarte credincioși, erau uniți.

Ceea ce Dumnezeu le-a cerut a fost să Îi fie credincioși

până la capăt. Acești trei tineri nu au vrut să se închine lui Ne-

bucadnețar. Nebucadnețar văzând că nu și-au plecat genun-

chii, a trimis niște oameni să îi aducă în fața lui; ei tot credinci-

oși au rămas, spunând (Noi nu slujim dumnezeilor tăi și nu ne

închinăm chipului de aur pe care l-ai înălțat tu) ; erau curajoși, Nebucadnețar fiind cel

mai mare împărat pe vremea aceea. Dar acești trei tineri aveau un Împărat mai mare ca

Nebucadnețar; Glorie Lui! (Dumnezeu căruia și noi în vremea asta Îi slujim) Nebucadne-

țar văzând că nu se pleacă nici a doua oră, a poruncit să încălzească cuptorul de șapte

ori mai mult. Trei tineri, legați cu hainele lor , dar având o mare credință când i-a aruncat

în cuptorul aprins, Nebucadnetar a știut că a aruncat trei tineri, (Daniel 3:25) . ”Nu am

aruncat noi trei oameni ? Ei bine eu văd patru și cel de-al patrulea seamănă cu al unui fiu

de Dumnezeu”. Glorie Ți-e Doamne. Vedeți, chiar și în necaz, în strâmtorare, în lipsuri,

cheamă-L pe Dumnezeu, este aici vrea să meargă cu tine, întindeți mâna, Îl vezi ? Doam-

ne ajută-i pe tinerii Tăi; Doamne trimite puterea Ta peste noi. Trei tineri, legați, aruncați

în mijlocul focului, dar care nu și-au pierdut credința, nu s-au ars cu focul, nici măcar că-

mașa lor nu a fost arsă. Avem un Dumnezeu care poate totul, scrie în Isaia 54:10 : ”Pot să

se mute munții, pot să se clatine dealurile, DAR DRAGOSTEA MEA NU SE VA MUTA DE LA

TINE”. Vedeți ce dragoste are Tatăl pentru toți, nu doar pentru cei creștini. Are pentru fie-

care persoană.

De multe ori ne lăsăm amăgiți, tulburați, biruiți de cel rău, dar Dumnezeu este acolo

în fiecare clipă, vrea să Îi spui Lui tot ce te apasă; încrede-te în Dumnezeu, luptă-te lupta

cea bună! Nu știm cât mai este, nu știm ceasul sau ziua, dar de ce să ne lăsăm amăgiți și

biruiți; Doamne ajută copiii tăi, ajută-ne să mergem înainte orice ar fi, nici un cuptor, nici

o amenințare, nimic să nu ne despartă de Tine; Tu meriți lauda noastră în fiecare zi. Trei

tineri, puternici, foarte credincioși, UNIȚI nu aveau ură unul pentru altul, luptau împreu-

nă, nu se plângeau că nu au ce să mănânce, totul era în mâna Domnului. Doamne ajută-ne

ca și noi ,tinerii , să fim mai uniți; sunt mulți tineri în lumea acesta dar te rog ca să pui

mâna Ta peste fiecare, să-i modelezi, să-i dai putere fiecăruia în parte. Asta vrea Dumne-

zeu de la noi. El niciodată nu a spus că va fi ușor, dimpotrivă o să fie greu: lupte, ispite,

necazuri, pierderi, batjocură, dar spune în Cuvântul Său (Îndrăzniți că eu am biruit lumea).

Versetul acesta este foarte frumos, pentru că aici ne încurajează Dumnezeu când zice

(Îndrăzniți) aveți răbdare, nu vă temeți de nimic, de nimeni, nu va fi nimeni capabil să ne

facă rău. De ce ? Dumnezeu este cu noi, Glorie Lui. Vreau să le spun tinerilor, de pretu-

tindeni; să nu vă temeți, să luptați, nu mai este mult și Cel ce vine, va veni și nu va ză-

bovi. Aș vrea ca încheiere să vă mărturisesc ceva. Eu am trecut prin multe necazuri în

viața mea: ispite și încercări; mi se părea că eram singur , că nu era nimeni să mă ajute

la acestea, dar întotdeauna era Cineva care mă păzea, care mă lua de mână, care mă aju-

ta la tot și în fiecare clipă, niciodată nu m-a lăsat ; niciodată nu S-a schimbat. Eu m-am

schimbat. Și mă întrebam de ce îmi merge așa rău pe cale doar sunt Copilul Domnului. El

m-a mântuit, nu ? Dar știți de ce trebuie să trec prin toate aceste încercări ? Nici eu nu

am înțeles din prima de ce. Este pentru că Dumnezeu mă iubește, pentru că aurul trebuie

curățit înainte; cu fiecare încercare mă fac mai puternic și Îi mulțumesc pentru toate în-

cercările pe care mi le dă El, fie numele Lui slăvit. De aceea vă spun tuturor , nu numai la

tineri, nu vă lăsați, luptați, luptați, luptați ! Sunteți aurul lui Dumnezeu, copii răscumpă-

rați; când vine vreo ispită mulțumiți Domnului, când sunteți în necaz mulțumiți Domnului.

El a biruit primul lumea, acum îi suntem datori…

Ivan Vivo

VENIȚI ?

Veniți voi astăzi la Isus

Din orice colț al lumii!

Isus vă cheamă tot mereu

Veniți…dar… azi… ! nu mâine !

E încă har, dar nu știm cât

Și ușa se va-nchide.

Vom bate, dar va fi-n zadar,

N-om mai putea deschide.

Acum, privește blând, duios,

și cheamă, cheamă, cheamă.

Nu neglija chemarea Lui

căci, vine ziua când vei vrea,

Vei vrea.. dar nu s-a mai putea…!

Și-om plânge...

Și-om plânge cu amar și greu

Dar, vom rămâne-afară ,

C-atunci când Domnul ne chema

Noi nu-L băgam în seamă.

Și-acum când timpu-i pe sfârșit

Isus ne cheamă suspinând:

Veniți, veniți , încă e har;

Dar nu e mult și se va lua

Și-om rămânea afară…

dar ...nu că vrem,

Nici că El vrea;

de nepăsarea noastră

vom rămânea jos în abis,

În flăcări și pucioasă…,

...din nepăsarea noastră!

Ionela Bădoi pag14

ROADA DUHULUI SFÂNT

SAU FAPTELE FIRII PĂMÂNTEȘTI?

Trăind pe pământ , având viața de la Dumnezeu, avem și libera

alegere în a-L urma. E minunat, frumos, glorios ! Acesta e DUM-

NEZEUL veșniciei, Cel care domnește în viața mea . E Tatăl

meu...Îl văd în tot ce mă înconjoară și-L recunosc în semenii

mei .Dacă aici în viața asta care trece îi văd măreția, ce va fi când

Îl voi vedea față în față?

Ca orice creștin mi-am pus și eu multe întrebări . Una dintre ele

este aceasta: cât din roada Duhului Sfânt răspândesc în jurul

meu? Îmi doresc cu toată ființa mea să trăiesc ptr. Hristos și ori-

decâteori L-am chemat lângă mine, nu m-a dezamăgit, nu m-a

lăsat niciodată singură , de multe ori coborându-Se lângă mine

chiar prin oameni ; prin oameni frumoși și minunați ca EL. Glorie

Lui! (Galateni 5:22) Cunoaștem cuvântul; este timpul ca fiecare

să se oprească în dreptul lui ptr. a-și face o simplă verificare.

CREDINȚĂ SAU OBIȘNUINȚĂ?

Oare mai mergem la casa Domnului cu dorința de a-L lăuda pe El

de a ne întâlni cu El , de a-I asculta glasul și povața? Depindem de

El? Eu depind de Isus și dorințele mele sunt legate de El. Minunile ,vindecările și transformă-

rile din viața păcătosului le mai dorim și azi? Obișnuința de a fi

creștini nu are ce căuta în viața noastră și cu putere din pute-

rea lui Hristos vom birui (Matei 21:22 ). Tot ce veți cere cu cre-

dință prin rugăciune veți primi.

Viața pe pământ o găsesc frumoasă. Un scop am și-l voi

avea până voi ajunge acasă. Deși aici suntem efemeri , binecu-

vântări minunate ne-a dat Dumnezeu, ptr. care Îi vom mulțumi nespus. Totuși nimic nu poate

fi pus alături de slava cerească ; de ceea ce Dumnezeu

ne-a pregătit acasă . Îl voi iubi necurmat căci S-a îndurat

și m-a făcut copil al Său, fără merite, doar prin iubire .

Suntem îndemnați să trăim în pace , întrucât atârnă de

noi. S-o facem : să iubim , să fim buni, să fim blânzi ca

El . A Lui, a lui Hristos , a Tatălui și a Duhului Sfânt să fie

toată slava, cinstea, onoarea și mărirea în veci.

Mia Bădoi

Gânduri printre Rânduri Devoționale și cugetări

Pag 15

PAG 16

La resurrección de Jesús demuestra que:

La verdad es más fuerte que la mentira Juan 1:14, Juan 3:33

El deseo del diablo ha sido desde siempre de desacreditar

de cualquier forma, el plan de Dios referente a la corona

de su creación: El hombre. Este deseo es visible desde el

comienzo de la historia de la humanidad; Pero lo que des-

pertó aún más la ira del diablo, era la resurrección de Je-

sucristo.

Lo que hasta ahora ha sido una ambición, de este momen-

to se convierte en el objetivo principal de la misión diabóli-

ca. El trabajo de desacreditar la misión de salvación de la humanidad se convirtió para el en ab-

soluto necesario : Evitar que el hombre crea en su salvación por la fe en el sangre de Jesús; y

evitar que el hombre crea que la muerte y la resurrección son la solución para conseguir la vida

eterna, era la única posibilidad de destruir la relación entre el Hombre y Dios . Para que su

plan funcione, tenía que mentir; mentir que el cuerpo fue robado, que los soldados dormían,

que El todavía no estaba muerto cuando lo bajaron de la cruz, que era un buen guion dirigido

por los discípulos, y muchas más mentiras. Desde entonces y hasta hoy en día cada vez con más

ganas miente... ¿Pero, ya sabes lo que es la belleza? ... Cuántas más mentiras feroces, cuanto

más se extienda el reino de Dios en la tierra; parece que aumenta inversamente con la multitud

de mentiras, para probar una vez más la verdad. Por eso, la verdad es más fuerte. La verdad, es

Cristo. Cristo ha resucitado y este hecho ¡no puede negarse!

¡Que el amor es más fuerte que el odio! Desde el nacimiento

hasta la muerte estaba rodeado por el odio; El que ha amado

tanto al ciego, que le devolvió la vista; que amaba tanto a los

cojos, que los puso en pie; que amaba tanto a Tabita, que le

devolvió la vida; por lo que este gran amante de la gente era

odiado y desagraciado hasta la muerte: agredido, abucheado,

escupido, burlado, humillado por las multitudes….hizo el últi-

mo gesto: Los amo hasta al final tanto que dió su vida para

pagar el precio de la salvación al hombre. Y es terrible la forma en la que lo ha hecho; ha de-

mostrado su amor, con cada gota de sangre que se vertía en el Calvario, ha dado su vida, para

demostrar al mundo, que el odio es una característica de una mente débil, que la burla es la for-

ma en la que el diablo trata a la gente, que el amor es la única manera de conquistar el corazón

de alguien; que el amor es más fuerte que el odio…. Si su amor se limitaría a la cruz y tumba, ha-

bríamos permanecido en un mundo de desesperanza y oscuridad... Pero, con la resurrección

abrió para nosotros ¡una eternidad de luz, de verdad y de amor! Su Resurrección reserva para

nosotros, el derecho de resucitar tal como El en otra vida.

3. El bien es más fuerte que el mal.

Que el mal es una forma de vida, y el bien es tam-

bién una forma de vida. Pero que, en cualquier

tiempo, el hombre que elige el modo bueno de vida

resultará superior a aquellos que eligen el mal ca-

mino. Cada estilo de vida tiene consecuencias in-

mediatas... una persona quien decide hacer el bien,

va a cosechar bendición y cualquier persona que

elige vivir haciendo el mal, estará acompañado en

su camino de: sufrimiento, vergüenza y inmorali-

dad. Es cierto que hay un aspecto un poco delicado

de entender esto...El Santo apóstol Pablo dice, refi-

riéndose a este aspecto: Me esfuerzo por hacer el bien y despierto haciendo el mal... Por es-

to, reconoce que para derrotar el mal hay que hacer un esfuerzo y al principio de este esfuer-

zo hay que aprender a hacer bien dicha elección...elegir vivir el bien, o elegir vivir el mal. El

diablo no puede reconocer la superioridad del bien, porque eso

significaría reconocer su perdición. Por lo tanto cualquier persona

que lucha para vivir el bien recibirá una mayor recompensa por su

elección. Dios no puede ser burlado, la bondad de Dios es inco-

rruptible y tu bienestar dependerá de la elección que hagas de

hacer el bien.

4. La vida es más fuerte que la muerte.

Pisando la muerte con su muerte, dió a la humanidad la posibili-

dad de esperar, soñar, anhelar, desear otra vida; pero no se trata

de la vida terrenal si no de la vida eterna que en su comienzo,

después de la muerte, transforma la vida efémera en una vida de luz. La vida sin la esperanza

de resurrección no tendría sentido, ya que se cerró en límites claramente definidos

(Nacimiento y muerte). Pero los límites de nuestra vida terrenal se dejan de lado, los horizon-

tes sin fin de la vida, nos muestran un nuevo sol que ilumina la vida nueva, en que la muerte

ha sido vencida! A partir de ahora el pecado ya no tiene poder sobre los hijos de Dios, y la os-

curidad nunca envolverá a la humanidad, la luz de Cris-

to brillará en el cielo porque la muerte fue derrotada

por la resurrección. Porque Cristo es el sol del nuevo

cielo.

¡Cristo ha resucitado! Para aquellos que creen esto,

la eternidad será brillante.

pastor ADY SZEP PAG 17

CE ESTE UN PRIETEN !

Un prieten este o persoană pe care ai vrea să o ai alături atunci când mori și care ai vrea să fie lângă ti-ne cât ești în viață; este cel spre care te îndrepți când

ai nevoie de ajutor și când ești în necaz; este cel care aude primul, vești-le bune și este cel căruia poți să-i încredințezi un secret pe care nu ai vrea să-l știe nimeni. El nu va scormoni în sufletul tău să vadă dacă ai și alte secrete care să fie scoase la iveală. Este cel pe care te poți bizui când te doare sufletul, dar care nu va profita niciodată de lucrul acesta. Este cel care va înge-nunchea lângă tine, atunci când ești căzut și care va uita că a făcut lu-crul acesta când vei fi din nou pe picioarele tale. Este cel pe al cărui umăr poți plânge, atunci când ești trist, și cu care poți râde când ești bucuros ; Prietenul este cel pe al cărui obraz curge o lacrimă atunci când suferi și ai cărui ochi strălucesc când soarele-ți su-râde din nou. Este cel care are o durere în suflet, atunci când ești trist, și o melodie în glas când ești fericit . Îți admiră punctele tari, dar te iubește în ciuda ce-lor slabe . Nu permite ca limitările tale să-ți umbrească talentele. El es-te mândru de tine atunci când ești binecuvântat, dar nu-i este rușine de tine atunci când cazi; este cel care contribuie la succesul tău, fără să pretindă nimic; este mulțumit când îi faci pe plac, dar niciodată nu are resentimente când îl dezamăgești. Prietenul iți va spune adevărul chiar și atunci când te doare și căruia poți să-i spui adevărul, fără să se simtă ofensat. El iți întinde o mană de ajutor si-ți ușurează povara fără să aștepte altă răsplată decât aceea de a fi avut prilejul să o facă ; este cel care spune doar lucruri bune despre tine, atunci când toți ceilalți spun doar lucruri negative. Prietenul adevărat seamănă cu Hristos. Toți avem nevoie de astfel de prieteni și fiecare din noi este dator să fie astfel de prieten. Dumnezeu să ne ajute .,.,. Romeo Lucian Roman

PAG 18

PAG 20

Dacă tu nu Îl găsești pe

Dumnezeu El te găsește oricând

și oriunde.

Într-o sâmbătă după-masă hotărâtă să

ies puțin, am decis să merg în Arganda de

Rey la o întrunire de surori, pe Comunita-

tea de Madrid , aici fiind intre 100 și 150 de

surori; acolo discutând unele mărturisiri

făcute de o soră din România care avea 3 copilași, toți cu probleme de să-

nătate foarte grave; și cum Domnul a făcut mari minuni în familia ei; cân-

tând Domnului și lăudându-L cu bucurie am hotărât să ne rugăm ptr. pro-

blemele fiecăruia, dar mai întâi să scriem fiecare pe hârtie cam care ar fi

prioritățile noastre pe care dorim ca Dumnezeu să ni le rezolve cel mai re-

pede .Am început fiecare să așternem pe hârtie prioritățile .Eu având-o pe

mama mea nepocăită și bolnavă foarte grav de

un cancer de plămâni, am pus prima mea priori-

tate, ca Domnul să-i dea mântuirea și, dacă do-

rește, să o și vindece. A doua prioritate a fost să

am toți copiii întorși la Domnul, a treia să mă aju-

te să fac tot timpul voia Lui și să-i fiu pe plac .

Apoi au adunat toate hârtiile cu dorințele tuturor

surorilor din biserică , precizând că nu vor pu-

tea fi citite toate ;doar o să selecteze câteva;

dintre cele care eram, am avut surpriza să fie

scoasă prima a mea . Domnul m-a cercetat și a

luat la cunoștință dorința mea sinceră ptr. mama,

dăruindu-i înainte de moarte, mântuirea sufletu-

lui .Nu pot descrie în cuvinte ce am simțit când a

început să citească prioritățile la problemele me-

le. Apoi după luni de zile ,când am văzut împli-

nindu-se dorința mea legată de mântuirea mamei

mele, am înțeles puterea și bunătatea Lui.

Știu că am un Dumnezeu foarte mare, nespus de bun și milos; cine vrea

să-L caute Îi va rezolva și lui problemele prioritare din viață . Eu cu mii de

mulțumiri vin înaintea Lui și-L laud până în veșnicii.

ELENA CHELARU

Pag.19

Mărturie

După cum am spus și în numărul anterior, provin dintr-o familie creștină. În

prezent am 31 de ani, și mereu mă gândeam că a fi creștin (pocăit) e ceva nor-

mal.

Copilăria mea a fost extraordinar de frumoasă; nu îmi aduc aminte de vreun lucru după care să fi tânjit și să nu îl am; aici mă refer în limita situației financi-are pe care familia mea o avea în timpul acela ; și să recunoaștem, copiii de atunci erau mai mulțumitori și mai modești decât copiii din ziua de azi. Crescând în armonia sânului familiei, mi se părea normal sa fiu pocăită, și nu

înțelegeam de ce nu sunt toți pocăiți. La vârsta de 13 ani, a cam început să se schimbe gândirea mea, când în urma unei predici m-am întâlnit cu Dumnezeu care mi-a vorbit direct și L-am simțit cum nu L-am mai simțit până atunci. În seara aceea m-am predat Domnului, și i-am promis că la vârsta de 17 ani, Îl voi mărturisi în apa botezului. Am rămas marcată de seara aceea, dar viața mea a continuat la fel de frumoasă, mulțumitoare și mă bucuram de copilăria mea. Aici trebuie să aduc mulțumire părinților mei, că in ciuda copilăriei lor grele, mie și fratelui meu ne-au dat voie să avem o copilărie pe care fiecare copil și-o dorește Deși trăind la țară nu ne-au expus muncilor agricole, (cum fac mulți) și, ce e mai im-portant, ne-au lăsat să luăm decizii, fapt care , personal , m-a ajutat să fiu oarecum independentă și capabilă să înfrunt orice situație care se ivea. La vârsta de 14 ani, am intrat la Liceul de muzică din Reșița; o altă perioadă din viață pe care nu am s-o uit niciodată. Am fost o persoa-nă mereu distractivă ptr. cei din jurul meu. În anul 2001, aveam să împlinesc vârsta de 17 ani, și mi-am adus aminte de promisiunea pe care I-am făcut-o Domnului. Am vorbit cu fratele meu care mi-a zis că vrea să se boteze; i-am răspuns că și eu, ptr. că vreau să împlinesc promisiunea făcută Domnului . Bineînțeles , ne-am anunțat părinții ; bucurie enormă a fost faptul că ne-am hotă-rât să facem pasul acesta împreună. Doar că aceasta mare bucurie, în data de 13 iunie 2001, a fost oa-recum , ruptă de moartea bunicului nostru. A fost o lovitură foarte puternică , în primul rând, fiind pe neașteptate; a fost stâlpul casei; a fost bucuria mea; a fost jocul meu; a fost prima înmormântare de care am avut parte în familie. PE VREMEA ACEEA AM CREZUT CĂ TO-TUL S-A SFÂRȘIT; NU MI-AM MAI IMAGINAT VIATA MEA LA FEL. AM TRĂIT ZILE DE COȘMAR. Domnul a fost cel care ne-a întărit, și ne-a ajutat să depășim momen-tul. În 21 septembrie a venit și ziua mult așteptată; cu mari emoții și bucurie, dar , în același timp și cu tristețe, ptr. faptul că bunicul nos-tru nu își putea vedea nepoții în haine albe! Am trăit una din cele mai frumoase zile din viața mea, zi pe care, nu o voi uita niciodată și Îi mulțumesc Domnului pentru harul pe care mi l-a oferit , acela de a-L cunoaște, ptr. că nu este un merit al meu, ci e doar dragostea Lui. Doar că botezul în apă nu te scutește de păcate și necazuri…am avut și momente de căderi, deoarece, uneori am ascultat șoapta vrăjmașului. În anul 2002, am început să am foarte mari dureri de cap, deși , eram aceeași fată distractivă, doar că, părinților mei li s-a părut foarte ciudată oboseala de care mă plângeam întruna și durerile de cap. Au hotărât să mergem la spital. Întâlnindu-ne pe holul spitalului cu doamna doctor, ne-am prezentat și ea s-a uitat la palmele mele și m-a întrebat cum de pot să mai stau pe picioare? Nu înțelegeam întrebarea.

PAG 20

Pag 21

Am fost internată și au început analizele; am fost depistată cu o anemie severă, cu hemoglobina 5,2 și mi-au zis că sub 6 , he-moglobina înseamnă leucemie; și medicii nu înțelegeau cum de totuși nu am aceasta boală.. De atunci a început stresul ptr. că în urma unor întregi serii de tratamente nu era nici o schimbare… Cu ajutorul unor perfuzii, ptr. care le mulțumesc părinților mei, du-pă atâția ani, căci nici azi nu știu cum au reușit să le cumpere în timp atât de scurt ptr. că erau foarte scumpe; cu ajutorul acestora am reușit să evităm puncția în coloană și transfuzia de sânge nece-sare. Într-o zi , la un control dentar, mi s-a spus că anemia provine din cauza danturii; aveam infecție foarte mare la rădăcina dinților. Am

început imediat tratamentul și am reușit să urcăm hemoglobina la 9 . După câteva săptămâni de spitalizare am continuat tratamentul și dieta și am reușit să ținem, oarecum, situația sub control. Am terminat liceul și am stat o perioada acasă cu motivul de a-mi reveni un pic din oboseala care era ,totuși, stăpână pe mine din cauza bolii. După un an m-am angajat, iar vrăjmașul atâtea piedici și ispite mi-a adus în cale încât, în scurt timp , am ajuns la o rutină pe calea credinței... Mi se părea normal să fiu creștină, dar mi s-a dus bucuria pe care am avut-o mai bine de trei ani de la botez și parcă am uitat de toate ex-periențele pe care le-am avut cu Dumnezeu; m-am simțit ca o barcă intrată într-o furtună fără nici o ieșire și purtată din val în val. În anul 2006 la o invitație făcută de un prieten am hotărât să vin în Spania, cu gândul să ies din rutina care a pus stăpânire pe mine. Dar Spania este o altă mărturie pe care am pus-o în numă-rul 1 al acestei reviste, drept pt. care nu voi insista mult asupra ei. Drag cititor, poate au fost lucruri pe care nu le-ai înțeles din această mărturie, dar am ținut să le împărtășesc cu tine cu scopul de a mărturisi că prin toate etapele prin care am trecut în co-pilărie (distracție, boală ,tristețe), Domnul a rămas de partea mea neîncetat călăuzindu-mi și orientându-mi pașii ! Mă rog fierbinte ca tu ,cel care citești această revistă, să primești această îndrumare pe calea vieții tale, ptr. a putea trăi viața în pace și liniște. Mă rog ca Domnul să Se lase descoperit inimii tale, ptr. ca, prin revelația pe care o poate aduce în viața ta, să te facă să-ți predai viața în mâ-na Lui și astfel , numărul celor binecuvântați să crească; când numărul celor aleși se va îm-plini Domnul Isus va veni să ne ia acasă. Poate nu poți să crezi că după moarte mai e ceva ; poate crezi că viața e ceva.. din ceea ce am mărturisit în rândurile acestea aș vrea să înțelegi convingerea mea că ceea ce urmează după moarte e mai important decât ce trăim azi! ”nefăcând nimic te faci părtaș cu nepăsarea, îndepărtându-te de la credință”; și când faci asta , de fapt, ești nepăsător de veșnicia ta. Dumnezeu vorbește și astăzi. El se lasă descoperit. Caută-l pâ-nă nu este prea târziu. Nimic nu se poate compara cu viața tră-ită în ascultare de El , sub autoritatea Lui; o viață împlinită pe toate planurile. Eu, în toți acești ani, am simțit călăuzirea, dragostea, îmbărbă-tarea și grija Domnului care a fost cu mine și pe munte și atunci când eram în vale. Acum ,plină de bucurie ,pot spune : ”Eu și casa mea vom sluji Domnului”, ptr. că alături de El sunt binecu-vântarea, siguranța și liniștea de care noi avem nevoie. Tu nu ai nevoie de acestea în viața ta? Domnul să te binecuvânteze și să te păzească FII BINECUVÂNTAT TU ȘI CASA TA ! Nory Stan

Din cutia cu Amintiri Departe, la orizont, în scânteierile reci ca de gheață ale norilor ce, parcă, încremeniseră pe cerul dimineții și în cețurile din vârfurile dealurilor, se mai puteau observa încă urme ale iernii ce abia trecuse. Cu grabă mare, odată cu primele raze ale soarelui, primăvara se instala tot mai vizibil în natura care îmbrăca, parcă, strai de sărbătoare , la apropierea datei praznicului învierii. Totul era floare, soare și strălucire ; totul fremăta de viață iar pe fețele trecătorilor puteai citi o expresie de fericire . Un nou început renăștea parcă ptr. fiecare odată cu natura . Și Gabriel era fericit . Pe Gabriel l-am cunoscut în numărul trecut; un adolescent, copil al nimănui, dar care a avut harul să-L cunoască pe Domnul și în felul acesta s-a găsit integrat deodată în marea familie unică pe pământ: Biserica. Un adolescent ca toți ceilalți, poate doar un pic mai poznaș, dato-rită creșterii și educării sale la orfelinatul din oraș .Dimineața aceasta era și el fericit, deoarece , un tânăr din biserică, i-a dăruit o bicicletă. Nu era foarte veche și ptr. că a fost întreținută cu grijă, arăta impecabil .Gabriel, bucuros nevoie mare, a ieșit la prima plimbare cu bicicleta proprietate persona-lă, ptr. a le arăta și prietenilor săi, noua sa binecuvântare. Plin de entuziasm, a pedalat și a pedalat, ore întregi. Apoi, după ce toți cunoscuții lui au fost puși in temă cu noua lui achiziție, s-a gândit, ero-ul nostru , că este vremea să-și supună vehiculul unui test mai serios ; și cum paștele se apropia și avea de gând să profite din plin de natura revenită la viață, s-a decis din scurt: va pleca la drum lung.. Unul din prietenii săi locuia la 100 de km de oraș, într-un sătuc așezat în mijlocul naturii, între dea-luri acoperite de păduri și pajiști întinse acoperite cu mii de covoare înflorate… un mic paradis , pe care-l cunoștea binișor, sau cel puțin așa credea , întrucât își vizitase prietenul și cu alte ocazii. Pro-blema era că de fiecare dată se deplasase cu autobuzul. Acum voia să o facă cu bicicleta .În calculele sale, cu 15 km la oră, ar fi avut nevoie de vreo 7 ore să ajungă. Nimica toată pe așa vreme frumoasă ; nemaipunând la socoteală faptul că drumul prin toate satele acelea și frumusețea naturii, erau ex-trem de ademenitoare; nu i-a fost greu ,așadar , să decidă. Așa că la orele 1 , puțin trecut de amiază, Gabriel, purcese la drum. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg, după primii 40 de km era deja extenu-at. Pedalatul pe neîncălzite, organismul nefiind obișnuit, l-a obligat să se oprească , să-și tragă sufle-tul; pedalase mult și dimineață și fizic nu era pregătit pentru așa multe ore de pedalat. Dar Gabriel nu era băiatul care să se dea învins ușor…era ajun de paște și avea de gând să –l petrea-că la prietenul său. Așa că și-a mobilizat voința, și-a adunat forțele și a pornit din nou. Problema era că randamentul scăzuse, și ceea ce ar fi trebuit sa fie un drum de 7 ore , s-a transformat într-un drum de 13 ore, întrucât, drumul șerpuia printre și peste dealuri care ,uneori, trebuiau urcate la pas întru-cât efortul pedalatului l-ar fi terminat complet. Dacă mai luăm în calcul și faptul că lăsarea serii a adus cu sine una din acele ploi de primăvară nici reci dar nici calde, ne putem imagina starea în care se găsea Gabriel la orele 1 noaptea, când, în sfârșit, a ajuns la intrarea în sat. Mai rămânea acum o singură problemă .. niciodată n-a mers singur la prietenul său , cu atât mai puțin noaptea; își amin-tea oarecum poziția casei în sat, dar nu era sigur. Singura soluție era să întrebe pe cineva … dar pe cine la ora 1 noaptea? Zgribulit și ud a bătut la ușa primei case. Morarul satului, se lăsă așteptat pu-țin pană să deschidă ușa și să întrebe cine-i și ce dorește… —Domnule, spuse Gabriel, am un prieten în satul acesta și nu știu unde locuiește; iertați-mă că de-ranjez dar m-ați putea îndruma un pic? Mai de voie de nevoie omul îi dădu indicațiile necesare... Da , îl cunoșteau pe prietenul lui ..era băietul lui Ion pocăitul. În regulă , ții drumul înainte și tot urci , până ajungi la el… PAG 22

pag23

A pornit Gabriel mulțumind ptr. ajutor. Doar că moșul a uitat să-i spună că drumul se intersectează și cu altele.. . după câteva sute de metri, la o prima intersecție, Gabriel se găsea din nou încurcat ... acuma încotro? ce să facă ¿ să întrebe din nou? Și bate la altă ușă . La ora 2 noaptea, doar câinii mai veghează porțile satului... omul trezit , morocănos și ursuz , îi indică din nou drumul lui Gabriel și intră abătut în casă…. Ce ți-i Doamne și cu po-căiții ăștia..! Din nou pornit la drum , după alte câteva sute de metri, Gabriel era din nou într-o răscruce ... v-am spus nu ¿ drumul pană la prietenul său avea să se intersecteze cu cel puțin altele 15 …cumplită misiune. Dar Gabriel era

hotărât... nu avea să cedeze pe ultima sută de metri... și bătu din nou la alta ușă…. Domnule .. am un prieten pocăit… În felul acesta , între orele 1 și 3 noaptea , Gabriel trezi `jumate satul, ca să ajungă la casa priete-nului său… La un moment dat, tot urcând dealul, ajunse lângă pădure.. răsuflă ușurat...casa pe care o căuta era undeva lângă pădure... doar că nu mai avea puterea să continue... simțea că pică de pe picioare . Văzu o căpiță de fân și la câțiva metri, un staul cu rezerva de fân ptr. iarnă aproape terminată. Nu mai avea nevoie de altceva în acel moment... Ptr. a se odihni era sufici-ent.. va vedea el dimineață unde este casa prietenului său. Rezemă bicicleta de fânar și se lăsă să cadă în fânul pufos...Dimineața, l-a trezit fratele Ion, care venise să hrănească animalele. Hei ,domnișorule, cine sunteți? Vă este rău? Treziți-vă, veniți în casă să vă încălziți și să mân-cați ceva... v-o fi foame… Domnule, știți, eu am un prieten …pocăit…am tot căutat astă noapte dar nu am reușit să găsesc casa unde stă…Haideți înăuntru domnișorule! Pe băietul meu îl căutați. Nu e acasă ! S-a dus să-și petreacă vacanța de paște cu tinerii din Bistrița… Grea lovitură ptr. Gabriel. Dar ce era să facă? Dimineață a mers la biserică cu fratele Ion și soția lui. Au petrecut frumos, ca în familie. La întoarcerea acasă, în timp ce sora pregătea masa , Gabriel povestea aventura ; Apoi fratele Ion i-a zis lui Gabriel: -Uite, pe laviță, ai coșul cu ouă vopsite; ser-vește până se pregătește masa…eu ies puțin să mai hrănesc ani-malele. N-a trebuit invitat Gabriel de două ori…bune ouă ...proaspete , de casă ...și ptr. că dura cam mult pregătirea mesei, Gabriel s-a servit, și s-a tot servit…și...până să observe cineva , coșul cu ouă vopsite s-a golit... ……………………………………………………………………………………… Dimineața următoare soțul meu , fiul fratelui Ion, primește telegramă de acasă… ”caută-l pe Gabriel, vezi, nu-i e rău? O mâncat 30 de ouă”! ................ După ani l-am întrebat și eu....—Gabriel nu ți-o fost rău? --Ba mi-o fost vreo trei zile, da’ mi-o trecut! Încă zâmbim când ne aducem aminte după ani de poznele lui Gabriel…însă a rămas în amintirea noastră și o lecție de determinare și voință. Și una mai practică; nu renunța la căutare în ultimul moment, ptr. că riști să dormi în fân…adică dacă tot ai trezit jumate satu’ întreabă și la ultima casă... Și încă una: Niciodată , dar niciodată, nu mânca 30 de ouă…! Riști să-ți fie rău, ...cel puțin 3 zile. Rodica Farcaș

PAG 24

PREȚUL RĂSCUMPĂRĂRII

Pe Golgota pe cruce sus,

Muri al nostru scump Isus Batjocorit și alungat

Si de norod și de Pilat.

El pentru tine a murit , Chiar și moarte-a biruit , Ca tu să poți să fii salvat De tot ce-i rău eliberat.

Spre munte sus, pe Golgota

Ducea Isus o cruce grea, Scuipat de oameni, pironit,

Ca tu să poți fi mântuit.

De ce privești azi cu mirare De unde îți vine îndurare? De ce Isus Hristos iubește Pe- acela care Îl primește?

Tu, cel cu inima ‘mpietrită Dar de Dumnezeu iubită Întoarce-te azi la Hristos Și nu mai fii un păcătos!

De ce stai azi ne-nduplecat? Nu crezi că Isus a-nviat?

El este viu și va veni . Nu sta atât și zăbovi !

Pentru tine, pentru mine, Muri pe cruce în suspine

Ca tu să fii eliberat De greul vieții și păcat

Nu te lăsa tu, dus cu vorba

Ca nu cumva să-L vinzi ca Iuda! Să-L vinzi pe Domnul nost'

Hristos Pentru lucruri fără folos

Lovit, bătut , batjocorit, Isus pe cruce S-a jertfit.

De-atunci prin El tu ești salvat; Prin El păcatul ți-e iertat.

Nu fii plăpând și nu-ntreba De-i drept ce spune Biblia .

Privește azi cu-nfiorare, La Cel ce-ți face o chemare.

Prin sânge sfânt tu ești spălat Și-o haină nouă ai căpătat.

Pleacă-ți genunchii azi, te roagă, Căci Domnul încă te mai spală.

Codrin Ionel

PAG 25

NIMIC NU E LA ÎNTÂMPLARE

Aș vrea să vă spun cât de bun și de mare este Dumnezeu, dar sunt

sărac în cuvinte, față de măreția Lui . Numele meu este Cristian

Ioan Savonea și vreau să vă mărturisesc cum Dumnezeu a lucrat în

viața mea. Încă de când eram mic toate grădinițele din oraș erau

ocupate, mai era loc doar într-o grădiniță de pocăiți. Credeți ca era o

întâmplare? Nicidecum. Era mâna Celui Sfânt care îi înștiința pe cei

din jurul meu că viața mea îi aparține Lui.

Anii au trecut. Cei mai buni prieteni de familie erau pocăiți. Ei erau ca și a doua familie a mea. Și ia-

răși întreb: să fi fost o întâmplare? Nu cred . Datorită problemelor familiale am părăsit România ,

venind în Spania la un văr de-al meu. Locuiam la el împreună cu familia mea. La ceva timp mi-am

făcut un prieten, fan al drogurilor și alcoolului. Într-una din zile stând lângă un teren de fotbal, am

întâlnit un băiat care ar fi vrut sa ne bată, datorită faptului că prietenul meu a râs. Bun . Acest băiat

de curând cunoscut, era Emanuel, zis Manu care venea dintr-o fa-

milie de pocăiți . Era iarăși o întâmplare? M-am împrietenit cu el,

i-am lăsat pe prietenii mei și acum îl aveam doar pe Manu ca prie-

ten. El mai avea un prieten, un băiat spaniol, care se chema Ivan,

și care a învățat româna. În aceea perioadă Manu a început să

frecventeze adunarea și m-a invitat și pe mine , căci ajunseserăm

toți trei prieteni de nedespărțit ca frații. Am ajuns și eu la aduna-

re; nu am înțeles eu nimic, dar mi-a plăcut cum ei i se adresau lui

Dumnezeu și îi slujeau prin poezie, cântare și psalmi, ceea ce eu

nu am mai văzut până atunci. Am continuat să merg la biserică

până când Manu a decis să se boteze și să lase tot ce făcuse până

ce veniserăm la adunare: băutură, țigări, furturi etc. Văzând că el

poate să se lase de toate cu ajutorul Domnului, am decis și eu și

Ivan să fim mai serioși cu adunarea. Manu s-a botezat, iar după un

an am decis și noi să ne botezăm. Înainte de botez, fr. păstor a anun-

țat stăruință după Duhul Sfânt.. nu știam ce e și cum e dar după câ-

teva seri de stăruință eram și eu foarte fericit și bucuros. Eram și eu

printre cei botezați cu Duhul Sfânt. Din nefericire nu a durat mult,

căci și cel rău lucrează, și la scurt timp mi-a furat bucuria; dar după

un timp de căință mi-a redat fericirea și m-a umplut din nou de bu-

curie. Acum nu pot decât să-L laud…Dumnezeu mi-a dat o soție bi-

necuvântată și așteptăm ceea ce va fi cea mai mare binecuvântare a

noastră ca familie; un copilaș. Împreună cu soția mea, suntem feri-

ciți și bucuroși pe calea Dumnezeului viu și adevărat.

Nimic nu e la întâmplare. Gândește-te la viața ta și împacă-te cu

Dumnezeu! El te așteaptă să vii.

Cristi Ioan Savonea

pag26

SĂ UMBLI SMERIT CU DUMNEZEU

Omul smerit, plăcut lui Dumnezeu, nu se mândrește cu nimic, nu se fălește cu nimic, nu este

îngâmfat, nu se înalță pe sine, nu se laudă pe sine

(Filipeni 2:3).

”Nu faceți nimic din duh de ceartă, sau din slavă

deșartă, ci în smerenie, fiecare să privească pe al-

tul mai presus de el însuși”. Smerenia este virtutea

creștinului prin care recunoaște că toate darurile

și însușirile lui bune, le-a primit de la Dumnezeu și

de aceea nu-și aduce o laudă proprie lui, ci lui

Dumnezeu, din mâna căruia le-a primit.

”Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit, și dacă l-ai primit de ce te

lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?”

Smerenia adevărată vine dintr-o inimă curată având o atitudine umilă, supusă , respectuoa-

să, blândă, în stare să primească răul în același fel cum primește binele; căci omul smerit

știe că Dumnezeu este drept în tot ceea ce face și că învățătura Lui este dreaptă. Mustrarea

Lui este dreaptă, de aceea când vine necazul peste el stă smerit, cu ochii plecați în rugăciu-

ne, și Dumnezeu îl izbăvește din orice necaz și suferință (Iov22:29) .Vină smerirea, tu te vei

ruga pentru ridicarea ta. Dumnezeu ajută pe cei cu ochii plecați.

-Fără smerenie nu poate avea loc lucrarea eficientă a harului lui Dumnezeu, nici pocăința

adevărată și nici stăruința în bine; credința este o smerenie a minții în ascultare de Dumne-

zeu ; o smerire a voii, a poftelor și a patimilor. De aceea Mântuitorul Isus ne îndeamnă cu

multă stăruință prin Cuvântul Său (Matei 11:29). ”Luați jugul meu asupra voastră și învățați

de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”.

Care alt Dumnezeu S-a mai smerit ca Dumnezeul nostru? Isus spune : ”(Eu și Tatăl una sun-

tem)” într-atât încât a luat chipul neputinței noastre și S-a făcut om (Isaia 53:3). ”Disprețuit

și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că-ți întor-

ceai fața de la El.”

A trăit o viață plină de lipsuri, ”s-a smerit până la moarte ”și încă ce moarte: -moarte de

cruce! Urmărind și împlinind lucrarea de mântuire a oamenilor; de aceea ne îndeamnă la

smerenie, călcând pe urmele Lui (Iacov :6). Dumnezeu stă împotriva celor mândri și dă har

celor smeriți (Mica 6:8). ”Ți s-a arătat omule ce este bine și ce alta cere Domnul de la tine

decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău (Țefania 1:3).

”Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară care împliniți poruncile Lui . Căutați dreptatea,

căutați smerenia poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.

GELU ANGHEL

pag27

SĂ FII SMERIT

Omul smerit în Dumnezeu nu are gânduri rele

E bun, e blând, e darnic, nu-i pasă de avere.

Nu poartă ură chiar de i-ai făcut un rău;

Se roagă pentru tine la bunul Dumnezeu.

Nu se răzbună nicidecum, e doritor de bine,

Dorește vindecare (și viața veșnică) în Domnul pentru tine.

Nu caută folosul lui, slujește la oricare

A fi smerit asta înseamnă să mergi pe-această cale.

Și Domnul Dumnezeu cel sfânt, El da-ți-va biruința

Căci Domnul vede ținta ta ; că-i pacea și credința.

Smerenia e o virtute, un dar ce-aduce mântuirea

Ascultă de Cuvântul sfânt și-ai să–nțelegi cu firea.

Tu stai pe calea Domnului , să ai multă răbdare

Și stai smerit în fața Lui în orice-mprejurare.

Cu sentimente sincere cu inima curată,

când ești în suferință (sau necaz) să nu cârtești vreodată.

Căci Dumnezeu cel veșnic al nostru Creator,

Ți-a dat cuvântul, harul, să fii biruitor.

Amin

Gelu Anghel

Pag 28

Pace vouă

Mă bucur foarte mult ptr. că fac și eu parte din

această familie numită Betania. În această biseri-

că am crescut și fizic și spiritual.

Deșii eram un tânăr care nu mă încânta faptul de

a venii la biserică și a mă pocăi, biserica aceasta

este momentan motorul meu spiritual; pentru

mine, e ceva necesar a venii la casa Domnului și

de a mă închina în Biserica Betania.

Mulțumesc Domnului în primul Rând pentru ti-

nerii minunați cu care Domnul a binecuvântat această familie. E o plăcere să

slujesc cu tineri care sunt mereu dispuși pentru lucrarea Domnului.

Mulțumesc Domnului pentru surorile înțelepte care

sunt între noi, care de fiecare dată m-au șlefuit și au

știut să ne încurajeze. Mulțumesc Domnului pentru

frații care, chiar dacă au avut parte de probleme și

încercări, au știut să ducă lucrarea mai departe. Și

pentru că noi toți trebuie să lucrăm împreună, și să

alergăm împreună spre aceeași țintă . Ținta noastră

să fie Isus. Domnul să vă binecuvânteze.

Ca și creștini alergarea noastră ar trebui să fie permanentă, și niciodată n-ar

trebui să ne oprim din alergarea noastră.

Ca orice alergător, trebuie să avem ținta clară. Premiul

alergării cerești. Filipeni 3:14

Știind că alergarea noastră este cea bună, să nu dăm

voie nimănui, să ne abată de la acesta Galateni 5 :7 și

să ne ajute Domnul ca toată familia să spunem în ur-

ma alergării ceea ce a putut spune apostolul Pavel în

2 Timotei 4:7-8.”M-am luptat lupta cea bună”...

DOMNUL SA NE AJUTE Emanuel Bădoi

PAG 28

Pag 29

Femeie, tu; Când Dumnezeu a zis să fie lumină, avea în vedere desigur ,dorința Lui de a scoate în evidentă frumusețea ta . Cum altfel ar fi putut fi văzută și ad-mirată coroana creației sale? Când a zis să fie un luminător care să lumine-ze ziua a știut că razele lui oglindite în chipul tău , vor putea aduna în ele toată frumusețea cerului. Când a creat stelele, a luat sclipiri din ele și le-a ascuns în ochii tăi, dând privirilor tale, un spectru divin. Când a creat păsările cerului, știa că tu vei înțelege cântul lor, și zborul lor va fi un model ptr. tine în ați trăi viața. Când a creat florile câmpului, și le-a împodobit în mii de culori, știa desigur că prinse în părul tău , vor însoții fiecare legământ al tău ptr. veșnicie cu cel ptr. care ai fost creată. Când te-a creat pe tine, a fost ptr. a încununa crea-ția Sa cu ultimul lucru absolut necesar. Tu ! Femeia , fără de care capodope-ra Domnului ar fi fost incompletă ; tu cea care ai primit de la El cel mai mult în ce privește asemănarea cu El, și ai moștenit de la om (ptr. că din coasta lui ai fost luată și modelată), ai moștenit slăbiciunea și efemeritatea … de aceea ești numită și azi vasul slab, întrucât în tine nu sălășluiește forța pă-mântului aspru și greu. În tine sălășluiește doar fiorul cărnii firave, sensibi-le la atingere, tremurul mădularului desprins de la locul lui, și transplantat ; iar vibrația sufletului tău, e răspunsul la strigatul universului că nu e bine ca omul să fie singur…de aceea ți-a fost dată puterea de a alunga singurăta-tea, de a umple golul din sufletul celui creat brut din țărână , ți-a fost dat harul de a aduce gingășie în existența pumnului de lut , și de a sensibiliza inima de piatră a maiestuosului și neînduplecatului bărbat , stăpân al hu-mii. Ai fost creată sensibilă, drăgăstoasă , gingașă, cochetă, curată , pură, grațioasă ; adică exact ceea ce un bărbat nu putea fi prin însăși natura lui…Ai fost creată ca o completare a ceea ce noi nu vom putea fi niciodată ; de aceea nu putem fi împliniți fără tine… deși există și în noi dorința de a fi uneori ceea ce ești tu, trebuie să recunoaștem că doar împreună noi sun-tem un ”întreg ” al planului lui Dumnezeu. De aceea te cinstim; de aceea mulțumim necurmat Domnului ptr. tine, ptr. tot ceea ce ești, si ptr. tot ceea ce ne ajuți pe noi să fim. Te iubim femeie, ptr. că DOMNUL ÎNSUȘI TE-A CREAT PENTRU CA SĂ FI IUBITĂ. FI BINECUVÂNTATĂ ÎN VECI și SĂ AI O PRIMAVARĂ FRUMOASĂ. Iosif Farcaș

pag30

De la dreapta spre stânga 2. responsabil cu decizia crucificării 5. Isus Nazarineanul Regele Iudeilor 8. paște fals 9. învățăceii 12. boldul morții 14. vin înăcrit 17. laitmotivul învierii 21. Nu l-a putut ține 22. Unicul ,Veșnicul , Biruitorul 24. obiectul aplicării pedepsei 25. ziua în care trupul nu putea rămâne pe cruce 27. asigurat ptr. veșnicie 28. prima zi a noii vieți 29. cuvântul lui Dumnezeu. 30. adusă la altar

De sus în jos 1. forma în care a învins moartea 3. coroana împărăteasca 4. Simbolul rușinii și disprețului 6. acuzație adusă ucenicilor lui Isus 7. bloca trecerea într-o altă dimensiune 10. esența sărbătorii 11. deșteptătorul 13. gradina suferințelor 15. salvat fără merit 16. funcție de răspundere în armata romană 18. așa a murit Isus 19. praznic de primăvară 20. prețul trădării 23. dealul căpățânii 26. cel care s-a lepădat

Colorați în galben căsuța cu răspunsul corect. Ce este paștele?

Ce sărbătoreau de paște în vechime?

Ce sărbătorim de paște astăzi?

În ce anotimp sărbătorim paștele?

O sărbătoare

Un cântec

O rugăciune

Intrarea in Canaan

Ieșirea din Egipt

Începerea noului an

Nașterea Domnului

Rusaliile

Învierea Domnului

Colțișorul copiilor

SĂ ÎNVĂȚĂM BIBLIA DEZLEGÂND REBUS

Iarna

Primăvara

Toamna

Trandafir

Ghiocel

Lalea

Răspundeți întrebărilor,

împreună cu copii dumneavoastră

Pagina îngrijită de –iojy-

Colorați împreună cu copii voștri

REBUSUL ÎNVIERII

COMPLECTĂM REBUSUL RESPECTÂND REGULA SCRIERII EBRAICE :

Cum se numește floarea

din imaginea alăturată?

BISERICA CREȘTINĂ PENTICOSTALĂ APOSTOLICĂ DE LIMBA ROMÂNĂ DIN GETAFE

MADRID , SPANIA

Pag 31

COLEGIUL DE REDACȚIE

REDACTOR

IOSIF FARCAS

AJUTOR PENTRU TEHNOREDACTARE

AMALIA CRISTUREAN

AJUTOR ÎN CULEGEREA MATERIALELOR

NORY SI SANDU STAN

FOTOGRAFUL PUBLICATIEI

SAMI BUHNICI

ECHIPA DE CORECTARE

IOSIF FARCAȘ , NICUȘOR CIOBANU,

ROMEO LUCIAN ROMAN,

MEMBRII FONDATORI

ADY SZEP, MARIAN NICOARĂ, ANCA ȘI RE-

MUS SALA, BOGDAN STĂNCULEȚ, IVAN VI-

VO ,RODICA ȘI IOJY FARCAS, IONEL CODRIN ,

GELU ANGHEL , IONELA BĂDOI , NORY SI

SANDU STAN , TITUS SZEP , EMIL GONȚ

ORARUL ÎNTÂLNIRII CREDINCIOȘILOR LA BISERICA BETANIA:

DUMINICĂ DIMINEATA 10-13 ÎNCHINARE ȘI SERVICIU DIVIN

DUPĂ-MASĂ 17-19 ÎNCHINARE ȘI SERVICIU DIVIN

MARȚI SEARA 20-21,30 RUGĂCIUNE

JOI SEARA 20-21,30 RUGĂCIUNE

VINERI SEARA 20-22 ADOLESCENȚII

SÂMBĂTĂ 16-18 COPII

SÂMBĂTĂ 18-20 COR

VĂ INVITĂM CU DRAG SĂ PARTICIPAȚI LA TOATE ÎNTÂLNIRILE NOASTRE

ADRESA

Calle Villaverde nr. 24 , Getafe , Madrid

PASTOR ADY SZEP

COMITETUL BISERICII

SECRETAR : TRÂNC DANIEL

CASIER : STĂNCULET TITEL

MEMBRU : MOLDOVAN ȘTEFAN

MEMBRU : CRISTUREANU TITUS

ADRESA DE CONTACT

publicație

betaniagetafe@outlook.es

PAG.32

AȘTEAPTĂ

M-ai învățat să vin la Tine, Să cer, să cred și voi primi, Și ai promis că Ești cu mine, Să mă ajuți, oriunde-aș fi.

Dar mă simțeam pierdut și singur.., strigam…

Tu răspundeai în șoaptă, Cu dragoste și cu răbdare;

”Copilul meu iubit, AȘTEAPTĂ!”

S-aștept? Cât să aștept? De ce?... Stăteam înfrânt și rătăcit…

Oare e mana Ta prea scurtă? Urechea Ta n-a auzit?

Și în genunchi, a câta oară

Te-am implorat, un semn să-mi dai? Vreau un răspuns la rugăciune;

deci spune-mi: ”mergi” sau spune-mi “stai”!

Chiar dacă nu găsești răspunsuri și viața-ți pare prea nedreaptă… Să-ți amintești că sunt cu tine,

chiar și atunci când spun ”Așteaptă”!

Beatrice Stănculeț