Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19-30; Sâmbăta – Spovedanie, h 16.

(În post, vinerea - spovedanie, h 17:30)

Sf. Liturghie, joi 6 decembrie, h 9:00 (Sfântul Ierarh Nicolae).

Joi, 6 decembrie, h 18:00, va fi organizată cu binecuvântarea Ps. Episcop

Siluan, o întâlnire a tinerilor ortodocși de la Roma și împrejurimi, cu prilejul a

împlinirii a 4 ani de la înființarea Frăției Nepsis Italia, la Paraclisul Episcopal Sf.

Alexie Omul lui Dumnezeu, via Torre Spaccata 157.

BINECUVÂNTAREA CASELOR înainte de Crăciun şi Bobotează. Cei care

doresc să vină preotul pe la casele lor, pentru binecuvântare, sunt rugaţi să

lase la ieşire numele, prenumele, adresa şi numărul de telefon.

Săptămâna a XXVII-a după Rusalii:

Duminică: Ef 6, 10-17; Lc 13, 10-17 - Sf. Proroc Avacum; Sf. Mc. Miropi.

Luni: 1 Tim 5, 1-10; Lc 17, 20-25 - Cuv. Gheorghe de la Cernica.

Marţi: 1 Tim 5, 11-12; Lc 17, 26-37 - Sf. Mc. Varvara; Cuv. Ioan Damaschin.

Miercuri: 1 Tim 5, 22-25; 6, 1-11; Lc 18, 15-17, 26-30 - Sf. Sava cel Sfințit.

Joi: 1Tim 6,17-21;Lc 18,31-34 -Sf. Ier. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Vineri: 2Tim 1, 1-2,8-18; Lc 19, 12-28 -Sf. Mc. Filoteia de la Curtea de Argeș.

Sâmbătă: Ga 5, 22-26; 6, 1-2; Lc 10, 19-21 - Sf. Ap. Cezar, Tihic și Onisifor.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi

HRAMUL PAROHIEI, 9 DECEMBRIE 2012

La hramul parohiei noastre sunt invitați toți preoții din protopopiatul Lazio II,

din care noi facem parte. Cu acest prilej, în ajunul hramului, sâmbătă 8 decembrie

ora 18, se va sluji în sobor Sf. Maslu. Și anul acesta vom avea spre cinstire, o

părticică din moaștele Sf. Anastasia Romana, de la parohia Genzano di Roma.

Programul sărbătorii de hram:

Sâmbătă, 8 decembrie 2012:

-Sf. Maslu, slujit în sobor de către toți

preoții (ora 18);

- Concert de colinde și cântări în

cinstea Maicii Domului susținut de

Grupul coral Armonia;

- împărțirea de pachete cu hrană pentru

toți cei prezenți.

Duminică, 9 decembrie 2012:

- Utrenia - ora 8:30;

- Sf. Liturghie - ora 10:00;

- Program de colinde și cântări în

cinstea Maicii Domnului susținut de

Grupul coral Armonia;

- masa de obște;

- programul de duminică după amiază.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An V, Nr. 34 (2 decembrie 2012)

n vremea aceea, pe când se

apropia Iisus de Ierihon,

un orb şedea la marginea

drumului şi cerşea. Şi,

auzind mulţimea trecând, el

a întrebat: ce este aceasta?

Şi i-au spus lui că trece

Iisus din Nazaret. Atunci el

a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David,

fie-ţi milă de mine. Iar cei care

mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el

însă şi mai tare striga: Fiul lui David,

fie-ţi milă de mine! Iar Iisus s-a oprit şi

a poruncit să-l aducă la Dânsul; şi,

când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând:

ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus:

Doamne, să văd. Şi Iisus i-a zis: vezi!

Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a

văzut şi a mers după Iisus slăvind pe

Dumnezeu, şi tot poporul, văzând

aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu .

Duminica a XXXI-a după Rusalii

(Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43

Apolstol: I Timotei 1, 15-17

Fraţilor, vrednic de credinţă şi de

toată primirea e cuvântul că Iisus

Hristos a venit în lume ca să

mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care

cel dintâi sunt eu. Şi tocmai pentru

aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să

arate mai întâi în mine toată îndelunga

Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede

în El, spre viaţa veşnică. Iar Împăratul

veacurilor, Celui nestricăcios,

nevăzutului, singurului Dumnezeu fie

cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!

Sfântul Ierarh Nicolae

Acesta a trăit pe vremea tiranilor împărați Dioclețian și Maximilian (284-

305) și a strălucit mai înainte în viața pustnicească și, pentru nespusa lui

bunătate, a fost făcut arhiereu. Fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind

creștinătatea și propovăduind cu îndrăzneală și cu glas slobod dreapta

credință, a fost prins de mai marii cetății Lichiei și dându-l la osândă și la

cazne l-au închis în temniță, împreună cu alți creștini. Și de vreme ce marele și bine

credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut împărat al romanilor, cei ce erau

închiși au fost sloboziti din legături și, cu ei împreună, a fost slobozit și marele Nicolae. Și,

mergând la Mira, n-a trecut multă vreme și s-a strâns de către marele Constantin, întâiul

Sinod de la Niceea, la care a luat parte și minunatul Nicolae. Din anul 1087 moaștele

Sfântului Nicolae se află la Bari, luate din Mira, ca să nu cadă în mâinile musulmanilor.

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXXI-a după Rusalii ne prezintă

vindecarea unui orb de către

Mântuitorul Iisus Hristos în apropierea oraşului Ierihon.

Oraşul Ierihon, care se traduce prin

"oraş al parfumurilor" sau "al palmierilor", este o aşezare străveche

din Ţara Sfântă, situat în apropierea

graniţei dintre Israel şi Iordania. Considerat ca fiind cel mai vechi oraş

din lume, Ierihonul a intrat în istoria

biblică odată cu sosirea poporului evreu în pământul făgăduinţei. În

secolul al XIII-lea înainte de Hristos,

vechea cetate canaanită a Ierihonului a

fost cucerită de Iosua după ce acesta împreună cu tot poporul lui Israel au

înconjurat de şapte ori cetatea în sunet

de trâmbiţe. Acest eveniment istoric al ocupării cetăţii de către poporul evreu

este prezentat în Cartea lui Iosua

Navi din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament (cf. Iosua 2-6). După ce au

rătăcit prin deşertul Sinai vreme de 40

de ani, israeliţii s-au pregătit să treacă râul Iordan pentru a intra în Ţara

Făgăduinţei, situată dincolo de Ierihon.

Înainte de a face trecerea, Iosua,

succesorul lui Moise, a trimis doi spioni care au intrat în oraş. Spionii au scăpat

de a fi prinşi prin ajutorul desfrânatei

Rahab, care locuia în zidul oraşului. Tot de la ea spionii au primit şi informaţii

preţioase cu privire la Ierihon. Deşi

Iordanul se revărsase în perioada în care israeliţii aveau să treacă, apa a

încetat să mai curgă, în chip minunat,

astfel încât toţi au trecut "pe pământ ca pe uscat". Apoi au mers în jurul

oraşului fortificat zilnic, timp de şapte

zile suflând în şapte trâmbiţe şi strigând. În ziua a şaptea, zidurile s-au

dărâmat, iar israeliţii au pătruns în

oraş trecând totul prin foc şi sabie.

Distrus de invazia israeliţilor şi apoi de intemperiile vremurilor, Ierihonul din

timpul lui Iosua nu a mai fost reconstruit timp de câteva secole.

După aproximativ 400 de ani, în timpul

domniei regelui Ahab (cca 874/3-853 î.Hr.), Hiel din Betel a întemeiat din

nou Ierihonul. Acest Ierihon a fost cel

din timpul lui Ilie şi Elisei (cf. IV Regi 2, 4-5; 18-22). În câmpia Ierihonului,

babilonienii l-au prins pe Sedechia,

ultimul rege al regatului Iuda (cf. IV Regi 25, 5). Se pare că babilonienii au

distrus mare parte din oraşul Ierihon,

după exilul babilonian continuând să existe doar un Ierihon modest.

Ierihonul Noului Testament este situat

la aproximativ 2 km de vechiul Ierihon,

în locul numit Tulul Abu el-Alayiq. Aici, datorită climei mai calde, Irod cel Mare

(40/37-4 î.Hr.) a construit un palat de

iarnă dotat cu apeducte, un hipodrom şi un teatru. De asemenea, a

înfrumuseţat zona cu plantaţii de

palmieri şi balsam, care aduceau venituri importante regatului.

Pe vremea Mântuitorului Iisus

Hristos, Ierihonul era locul de întâlnire al evreilor care veneau din Pereea şi

din Galileea, şi împreună mergeau spre

Ierusalim la templu, pentru a sărbători

Paştele. Sfânta Evanghelie ne mărturiseşte că şi Domnul Iisus

Hristos a trecut de mai multe ori

prin acest oraş în drumul său spre Iordan sau Ierusalim.

Acest episod al vindecării orbului

ne arată, în fraze scurte, o lucrare mare a lui Dumnezeu care izvorăşte

din milostivirea Lui cea negrăită şi

nemărginită faţă de omul suferind. Când orbul aude că o mulţime de

oameni trec pe cale, el întreabă "ce

este aceasta?" (Luca 18, 36). I-au s p u s c ă " t r e c e I i s u s

Nazarineanul" (Luca 18, 37). Îndată ce

a aflat cine trece pe drum, orbul a

simţit în sufletul său că unica şansă a vieţii sale, adică a vindecării sale, este

Iisus Nazarineanul. El a înţeles că este vorba despre Iisus Cel ce a vindecat o

mulţime de bolnavi, ajutându-i astfel

să-şi schimbe viaţa lor nefericită. De aceea, orbul nu a mai întrebat cine

este Iisus, ci îndată a început să

strige: "Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!" (Luca 18, 38).

După ce acest om nevăzător sau

orb s-a apropiat de Iisus, El l-a întrebat: "Ce voieşti să-ţi fac?" (Luca

18, 41), iar orbul a răspuns: "Doamne,

să văd!" (Luca 18, 41). În auzul tuturor, orbul cere, de fapt, ceea ce

nimeni altul dintre oameni nu-i poate

da, decât numai Iisus Nazarineanul,

ad i că sănă ta t ea och i l o r sa u vederea. Atunci, Iisus i-a zis

orbului: "Vezi! Credinţa ta te-a

mântuit" (Luca 18, 42). În clipa aceea, i s-au deschis orbului ochii şi îndată a

văzut şi mergea după Iisus. Prin

această vindecare înţelegem că Mântuitorul Iisus Hristos nu este

indiferent la suferinţa celor bolnavi,

că El ascultă mai ales acele cereri sau rugăminţi ale bolnavilor care izvorăsc

din credinţă puternică şi rugăciune

stăruitoare. Adesea, Iisus, înainte de

vindecarea unor bolnavi, vrea să constate cât de mare este credinţa lor.

De ce? Pentru ca ei să conlucreze cu El

în vindecare, adică să participe cu toată voinţa şi dorinţa lor la primirea

darului sănătăţii depline. Cu alte

cuvinte, Iisus voieşte ca, odată cu refacerea sănătăţii oamenilor, să se

refacă şi legătura personală a acestora

cu Dumnezeu, Izvorul vieţii şi al tuturor darurilor benefice pentru om.

De aceea, Iisus îl întreabă pe orb: "ce

vrei să-ţi fac?", nu "ce vrei să-ţi dau?". Deci,Iisus nu dăruieşte omului daruri

materiale exterioare lui, ci îi schimbă

starea vieţii acestuia, îl ridică pe

om din starea rea în care acesta se a f l ă l a o v i a ţ ă n o u ă

binecuvântată! Evanghelia ne mai

spune, în cuvinte simple, dar profunde, că orbul de la Ierihon, după ce a fost

vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, adică după ce i s-a schimbat în bine

starea vieţii lui nefericite, a mers după

Iisus şi a arătat recunoştinţă:"mergea d u p ă E l , s l ă v i n d p e

Dumnezeu" (cf. Luca 18, 43).

Înţelegem acum de ce, la început, Iisus nu S-a dus lângă orbul care-L chema la

marginea drumului, ca să-l vindece

acolo, ci a poruncit ca acesta să fie adus lângă El, în mijlocul drumului. Cu

alte cuvinte, Iisus ştia că orbul, odată

vindecat, va merge cu El pe acelaşi drum al binevestirii iubirii milostive a

lui Dumnezeu faţă de oameni.

Din cerşetor de la marginea

drumului ajutat de alţii din milă, orbul de la Ierihon devine un misionar-

mărturisitor, preamărind pe Dumnezeu

Cel mult milostiv Care l-a vindecat prin omul Iisus din Nazaret.

Când Mântuitorul Iisus Hristos

vindecă pe demonizatul din ţinutul Gadarenilor, omul vindecat atunci

cerea Mântuitorului să-l ia cu Sine. Dar

M ân t u i t o r u l I i s u s H r i s t o s î i spune:"Întoarce-te la casa ta şi spune

tuturor cât bine ţi-a făcut ţie

Dumnezeu" (Luca 8, 39). De ce?

Pentru că acest om trebuia să fie văzut ca fiind sănătos tocmai în acele locuri

în care lumea l-a cunoscut când

pătimea mult, întrucât era chinuit de demoni. Trebuia ca lumea să-l vadă ca

fiind om vindecat şi paşnic, readus la

demnitatea lui de chip al lui Dumnezeu, de fiinţă liberă în

comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii.

Însă, în cazul de faţă, Mântuitorul Iisus Hristos nu spune orbului de la

Ierihon pe care l-a vindecat: "rămâi

unde te afli acum sau mergi la casa ta", ci îl lasă să-L urmeze, să meargă

cu El în cetatea Ierihonului. De ce? Ca

omul acesta să vadă cetatea cu ochii

săi sănătoşi, iar cei din cetate să-l vadă vindecat pe cel care mai înainte, orb

fiind, stătea în afara cetăţii pentru a

cerşi mâncare sau bani la marginea drumului. (preluat din Ziarul Lumina)