Horia de Aron Cotru de jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moti, pentru cei sraci si goi, pentru toti... si-ai despicat n dou istoria, tran de cremene cum n'a fost altul s-ti semene, Horia!... te-ai desprins aspru din gloat, cu-obraji supti, cu ochi crunti, s lupti s 'nfrunti din slbatecii-ti munti: ostile craiului, temnit, roat... vrut-ai s spinteci pe munti, pe vi, largi, netede, slobode ci pentru-ai ti cei mncati de strini, despuiati de biruri, de sbiri, de rele-ornduiri... si uitati de regi si'mprati... pn'la Blgrad pe roat, uimind cli, nemesi, gloat, ti-a btut neschimbat sub tundra srac aceeasi mare, ne'nfricat inim romano-dac... duhul treste nc treaz n munti si va tri drz ct vor domni peste moti sbiri crunti si miselnici despoti... urias domn pe-al adncurilor noastre sfsiat somn, pe-al rzmeritelor rosu praznic, - mai rosi-vei oare vreodat, npraznic, acestui neam, viata si istoria, - tu, munte al vrerilor noastre celor mai crunte. Horia?!...