* HITITUL FOSILĂ

Gândea într-o limbă moartă

De trei mii de ani. Şi scria pe plăcuţe cerate,

Care imediat prindeau patima vremii

Şi se ascundeau în biblioteci

Îngropate.

Adora bronzul. Nu înţelegea fierul

Şi tăişul acestuia nu-1 vătăma.

Era un hitit fosilă.

Rătăcit într-o cută a timpului,

Nu ştia că e hitit,

Nu ştia că e o fosilă.

Nu bănuia că vorbeşte-ntr-o limbă

Moartă de trei mii de ani.

Dar adora bronzul,

O, adora bronzul,

A dispărut în golul unui clopot.