histologie subiecte rezolvate sem2

80
1 1.Stratigrafia peretelui vascular Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZ-AMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco- elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici. Diagnosticul histologic de vas sangvin se face astfel: vasul este o structura tubulara, cu lumen central, peretele este format din trei tunici, limitele dintre ele fiind evidente sau nu in functie de tipul vasului, lumenul este delimitat de celule endoteliale formand endoteliul; in sectiune transversala lumenul arterelor este rotund, al venelor este ovalar, turtit sau neregulat, mai mare decat la arterele corespunzatoare; peretele arterelor este mai gros decat la venele corespunzatoare. A. TUNICA INTIMA Este formata dintr-un endoteliu asezat pe o membrana bazala, un strat subendotelial (nu este obligatoriu) si o limitanta elastica interna. Fibrele sunt longitudinale. Aceasta tunica are rol de shimb si este netrombogenica. B. TUNICA MEDIE Are fibre musculare netede si tesut elastic sub forma de lamele elastice sau nu. Prezinta limitanta elastica externa. Dispozitia fibrelor si lamelelor este in general circularav sau spiralata. Are rol in reglarea fluxului sangvin. C. ADVENTITIA Are tesut conjunctiv cu toate tipurile de fibre si nu are lamele. Are fibre musculare netede. La vasele mari prezinta vasa vasorum cu rol nutritiv, vase limfatice si nervii vaselor. Arterele din vasa vasorum provin din acelasi vas sau dintr-o artera invecinata. Ramuri din vasa vasorum patrund si in medie la arterele elastice si musculare, oprindu-se aproximativ la jumatatea ei; restul tunicilor sunt hranite prin difuziune din sangele care circula prin lumenul vasului. Dispozitia fibrelor este longitudinala. Are rol mecanic, de ancorare, protector pentru celelalte tunici si nutritiv. 2. Artera de tip elastic Sunt reprezentate de : aorta, pulmonare, carotida comuna, trunchi brahiocefalic, subclavie, iliaca comuna. Ele prezinta strat subendotelial, lamele elastice fenestrate (40-70 de straturi),

Upload: anca

Post on 15-Jan-2016

107 views

Category:

Documents


10 download

DESCRIPTION

Histo Sub Rez Sem2 umf

TRANSCRIPT

Page 1: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

1

1.Stratigrafia peretelui vascularIntreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZ-AMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici.Diagnosticul histologic de vas sangvin se face astfel: vasul este o structura tubulara, cu lumen central, peretele este format din trei tunici, limitele dintre ele fiind evidente sau nu in functie de tipul vasului, lumenul este delimitat de celule endoteliale formand endoteliul; in sectiune transversala lumenul arterelor este rotund, al venelor este ovalar, turtit sau neregulat, mai mare decat la arterele corespunzatoare; peretele arterelor este mai gros decat la venele corespunzatoare.

A. TUNICA INTIMAEste formata dintr-un endoteliu asezat pe o membrana bazala, un strat subendotelial (nu

este obligatoriu) si o limitanta elastica interna. Fibrele sunt longitudinale. Aceasta tunica are rol de shimb si este netrombogenica.

B. TUNICA MEDIEAre fibre musculare netede si tesut elastic sub forma de lamele elastice sau nu. Prezinta

limitanta elastica externa. Dispozitia fibrelor si lamelelor este in general circularav sau spiralata. Are rol in reglarea fluxului sangvin.

C. ADVENTITIAAre tesut conjunctiv cu toate tipurile de fibre si nu are lamele. Are fibre musculare

netede. La vasele mari prezinta vasa vasorum cu rol nutritiv, vase limfatice si nervii vaselor. Arterele din vasa vasorum provin din acelasi vas sau dintr-o artera invecinata. Ramuri din vasa vasorum patrund si in medie la arterele elastice si musculare, oprindu-se aproximativ la jumatatea ei; restul tunicilor sunt hranite prin difuziune din sangele care circula prin lumenul vasului. Dispozitia fibrelor este longitudinala. Are rol mecanic, de ancorare, protector pentru celelalte tunici si nutritiv.2. Artera de tip elasticSunt reprezentate de : aorta, pulmonare, carotida comuna, trunchi brahiocefalic, subclavie, iliaca comuna. Ele prezinta strat subendotelial, lamele elastice fenestrate (40-70 de straturi), limitante elastice interna si externa, iar adventitia are toate componentele. Limitanta elastica interna este o lamela elastica groasa, fenestrata si ondulata3. Artera de tip muscularSpre deosebire de cele elastice, au rare lamele elastice. Prezinta limitante elastice interna si externa. Unele au perete gros comparativ cu lumenul: aa. coronare, aa. membrelor inferioare. Arterele intracraniene si pulmonare au peretele mai subtire.4. Arteriola – metaarteriolaARTERIOLA

Diametrul lumenului este de doua ori grosimea peretelui, fibrele musculare netede sunt asezate pe 1, 2, 3 randuri, cele mai mari (cu 3-4 randuri) pot avea limitanta elastica interna (arteriolele mici renale), niciodata externa, si vasa vasorum. Arteriolele cu un sigur rand de fibre au fibrele dispuse continuu.

METAARTERIOLAEste o arteriola precapilara, are un sfincter precapilar, un endoteliu continuu pe o membrana

bazala, nu are limitanta elastica interna, prezinta un singur rand de fibre musculare netede, discontinuu. Sfincterul precapilar are contractii ritmice (la 2-8 s).

Arteriolele si metaarteriolele regleaza dar nu opresc circulatia sangelui, au rolul de a mentine nivelul presional dintre sistemul arterial si venos. Sfincterul, prin contractie, opreste complet fluxul sangvin.

Page 2: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

2

Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZ-AMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici.5. VeneleVENULELE POSTCAPILAREAu un strat continuu de pericite cu ramificatii ce inconjura venula. Ele continua capilarele continue si fenestrate. Au un diametru de 15-20 micrometri, o lungime de 50-700 micrometri (de obicei 200 micrometri). Dupa 200 micrometri apar 1-2 randuri de fibre musculare si dispar pericitele. Venulele postcapilare au intre celulele endoteliale jonctiuni slabe, mai permeabile , ce se pot desface sub actiunea histaminei, serotoninei, PROTEOGLICANI, bradikininei. In jurul lor intalnim mastocite, eozinofile, plasmocite, fibroblasti, macrofage (la suprafata celulelor endoteliale). Nu prezinta tunica medie.

Rolul venulelor este: de bariera, metabolic si antitrombogenic.a.-bariera sange-tesuturi (lichid interstitial): o celula activa din jurul unui capilar trebuie sa fie

asezata la 20-40 de micrometri fata de el (exceptie: tendon, aponevroza, os, vase mai mari in tunica medie si intima).

b.-bariera sange-aer (alveolo-capilara)c.-bariera sange-tesut: este pentru capilare continue si fenestrate si este foarte selectiva; cu

capilare continue sunt in: SNC, timus, testicul, ochi.d.-bariera hemato-encefalica: se gaseste la nivelul ariei postrema, eminentei mediane,

neurohipofizei, organului pineal, subcomisural si subfornical; are selectivitate mare la capilare continue datorita jonctiunilor stranse; au numar redus de vezicule plasmalemale.

Bariera sange-tesut functioneaza ambi-sens. Straturile barierelor sunt:-suprafata celulei endoteliale care este incarcata negativ si respinge elementele figurate sanguine-celula endoteliala propriu-zisa-membrana bazala capilaraPh-ul, diversele gradiente, marimea si incarcarea electrica a particulelor, fenestratiile sunt factori

care influenteaza difuziunea. Prin jonctiunile intercelulare pot trece particule cu diametrul mai mic de 2 nm, prin diafragmele fenestratiilor particule cu diametrul mai mic de 10nm (transport selectiv electric), iar prin canalele transcelulare si veziculele plasmalemale (diacitoza) particule cu diametrul mai mare de 10 nm.*Valva venoasa are: endoteliu, membrana bazala si elemente ale stratului subendotelial in ax.6. Tipuri de capilare sanguineCAPILARUL

Exista mai multe tipuri de capilarizare:- normala: arteriola - metarateriola - sfincter - retea de capilare - venula postcapilara- reteaua poate fi suntata de un vas care leaga arteriola de venula, caracteristic arteriolelor mici

fara limitanta elastica interna, cu fibre in strat continuu, bine inervata. Acest tip de retea se intalneste la nivelul muschilor, pielii degetelor subunghial, urechii. Ea regleaza presiunea si fluxul sanguin; are rol in mentinerea caldurii in acea regiune

- capilare-venula-capilare/ venula-capilare-venula; alcatuiesc sistemul port venos; se intalneste la nivelul ficatului

- sistemul port arterial: capilare-arteriola-capilare; se intalneste la nivelul glomerulului renal, pancreasului

In rinichi, ficat, m. striat, reteaua capilara este abundenta. Retelele capilare sunt mai slab reprezentate in mm. netezi, tesutul conjunctiv dens.

Peretele capilarului este format dintr-un strat de celule endoteliale asezate pe o membrana bazala in dedublarea careia se gasesc pericite.Nu prezinta tunica medie.

TIPURI DE CAPILARE

Page 3: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

3

-capilare continue: intre celule exista jonctiuni stranse si GAP; au un diametru de 5-10 micrometri; se gasesc in: SNC, muschi, glande exocrine, plamani, timus, retina, etc.

-capilare fenestrate: prezinta fenestre (orificii rotunde) intre celulele endoteliale, au diametru de 50-80 nanometrii; fenestrele pot avea diafragme; se gasesc in glandele exocrine, tract gastro-intestinal, plexuri coroide, rinichi (nu au diafragma).

-capilare sinusoide: au atat stratul de celule endoteliale cat si membrana bazala discontinuue; pericitele lipsesc; se gasesc in: lobulul hepatic, splina, maduva osoasa, hipofiza anterioara.7. Organizarea histologică a lobulului timicLobulul timic

- are formă cu margini neregulate- are 2 zone: corticala şi medulara

Lobulul are reţea de susţinere cu dublă origine: - epitelială pentru că organul se dezvoltă din pungile 3 şi 4 branhiale (din endoderm)- conjunctivă – ce derivă din mezoderm

Reţeaua de susţinerea) celulele epiteliale îşi modifică forma, au prelungiri ce se ramifică şi vin în contact unele cu altele citoreticul(celulele au formă asemănătoare cu celulele reticulare conjunctive) , dar citoplasma celulelor epiteliale conţine tonofilamente şi tonofibrile.

b) există şi citoreticul format de celule reticularec) reţeaua reticulară este alcătuită din fibre de reticulină

(citoreticulul este o pseudoreţea celulară)1. Corticala – la periferie, înconjoară medulara, apare întunecată

- conţine multe limfocite mature în special T(sosesc din măduvă pe cale sanguină)- poate fi socotită centrul germinativ deoarece aici se nasc multe limfocite T şi multe

limfocite T mor pe loc(foarte puţine limfocite T trec în medulară şi pe cale sanguină ajung să populeze zonele timo-dependente din organele limfoide periferice)

- prezintă foarte multe capilare sanguine: între sânge şi limfaticele din jur se formează bariera sânge-timus cu următoarele straturi(dispre lumen spre populaţia de celule limfocitare): 1. Endoteliul vascular continuu

2. membrana bazală conjunctivă a vasului sanguin3. lamă subţire de ţesut conjunctiv în care se află o placă deasă de fibre de

reticulină4. membrana bazală a celulelor epiteliale din afară5. 1-2 rânduri de celule epiteliale situate pe această membrană bazală

Astfel se formează o barieră de nepătruns între sânge şi celulele limfatice T pentru ca limfocitele T să fie ferite de agresivitatea antigenului ce le poate distruge.

2. Medulara - pe reţeaua de susţinere dublă sunt mai puţine celule : macrofage, limfoblaşti şi limfocite mature în număr mai mare (ce trec din corticală).

- corpusculii Hassall : în număr variabil în fiecare lobul (cresc cu vârsta) , au formă rotunjită, ovalară, celule epiteliale ce şi-au încheiat activitatea(nu mai au nucleu, sunt inerte) celulele se aşează unele peste altele ca foile într-o ceapă.

Unii corpusculi Hassall pot conţine în mijlocul lor o substanţă hialină sau lichid sau depuneri de calciu.

Rolul lor este : - forme reziduale de celule epiteliale fără activitate - prezenţa lor pune diagnosticul de organ

Funcţii : 1. organ limfopoietic – formează limfocitele T pentru organism2. intervine în procesul imun al organismului, în special în imunitatea celulară3. funcţia endocrină : secretă timina, timozina cu rol de hormoni

Page 4: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

4

Involuţia timică : se dezvoltă cel mai mult la pubertate apoi involuează. Ţesutul timic e înlocuit cu ţesut adipos. La bătrâni există insule timice înconjurate de adipocite.

8.Proliferarea,diferenţierea şi selecţia limfocitelor timice9. Splina, pulpa albaPulpa albă prezintă: teci foliculare periarteriale, corpusculii splenici Malpighi.

Tecile au stromă obişnită(citoreticul şi reţea de reticulină). Pe stromă sunt aşezate limfocite T, astfel tecile sunt zona timo-dependentă a splinei.

Corpusculul(foliculul splenic) Malpighi format din :- zona corticală întunecată- zona medulară (centrul germinativ)- capilare sanguine- e populat cu limfocite B şi reprezintă zona timo-independentă din splină- conţin excentric un ram arterial(permite punerea diagnosticului de organ de splină : folicul

limfatic cu arteriolă).Splina

- este situată pe cale sanguino-circulatorie, nu pe cale limfatică- are o capsulă conjunctivă groasă ce conţine multe fibre de colagen, puţine fibroblaste şi

substanţă fundamentală- din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede)

ce se ramifică la întâmplare necompartimentând complet splina şi formând teritorii inegale ca mărime şi ca formă.

- septurile formează trabecule sau travee- splina prezintă o suprafaţă convexă şi un hil, are 3 sectoare: - pulpa roşie(cea mai bine

reprezentată) - pulpa albă(e mai redusă) - zona marginală între pulpa

albă şi pulpa roşie- pulpa albă e reprezentată de mici puncte albe diseminate în pulpa roşie

10. Splina, pulpa roşiePulpa roşie prezintă : cordoane celulare Billroth şi sinusuri venoase.

Cordoanele celulare au aceeaşi stromă pe care se află foarte multe tipuri de celule: granulocite, agranulocite(limfocite/monocite), trombocite , macrofage, plasmocite, foarte rare megacariocite.

Sinusurile venoase au calibru neregulat, traiect helicoidal şi perete cu endoteliu discontinuu: celule endoteliale la distanţă între ele, cu axul mare paralel cu axul lung al vasului; pentru a fi menţinute pe loc, în jurul lor se află un cerc cu ulte fibre de reticulină(circulare) ce solidarizează celulele.Splina

- este situată pe cale sanguino-circulatorie, nu pe cale limfatică- are o capsulă conjunctivă groasă ce conţine multe fibre de colagen, puţine fibroblaste şi

substanţă fundamentală- din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede)

ce se ramifică la întâmplare necompartimentând complet splina şi formând teritorii inegale ca mărime şi ca formă.

- septurile formează trabecule sau travee- splina prezintă o suprafaţă convexă şi un hil, are 3 sectoare: - pulpa roşie(cea mai bine

reprezentată) - pulpa albă(e mai redusă)

Page 5: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

5

- zona marginală între pulpa albă şi pulpa roşie

- pulpa albă e reprezentată de mici puncte albe diseminate în pulpa roşieFuncţii :1. organ limfopoietic ce formează limfocite pentru organism2. intervine în apărarea organismului în procesul umoral şi celular prin limfocitele B şi T 3. este locul principal de distrugere a hematiilor îmbătrânite . Hematiile sunt reţinute aici şi fagocitate de macrofage. Prin această degradare se eliberează fier din hematii. Fierul trece în sânge şi la nivelul măduvei hematogene este reutilizat pentru fabricarea unor noi hematii.11. Circulaţia intrasplenică a sângeluiCirculatia la nivelul splinei

Arterele dau ramuri trabeculare ce dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului. Aceste ramuri se inconjoara de tesut limfoid si formeaza arterele centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi din pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii.

Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase. Prima sustine ca exista continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator. A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil.

Splina nu are circulatie limfatica.12. Ganglionul limfaticSe gasesc raspanditi in tot organismul. Sunt o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul vaselor limfatice. Sunt organe incapsulate, avand o capsula conlucntiva care trimite septuri (trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul.

Un ganglion are o fata convexa si un hil. La nivelul fetei convexe intra vasele aferente caare ies pe la nivelul hilului sub forma unui singur vas eferent. La nivelul hilului se afla si arterele si venele ce vascularizeaza ganglionul.

Ganglionul limfatic are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara). Intre cele doua regiuni exista zona paracorticala. Corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi. Acesti foliculi limfoizi sunt formatiuni rotund-ovalare cu aspect caracteristic. La nivelul lor exista limfocite T in diferite stadii de diferentiere.

Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati.

Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare. Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc predominant

lifocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare.Circulatia sangelui si limfei din ganglionLimfa patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea unidirectionala catre

sinusul subcapsular sinusurile intermediare (strabat corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil.

Page 6: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

6

Circulatia sangelui se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi. Sangele se aduna apoi in venule care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, ce formeaza prin unire venele ce parasesc ganglionul pe la nivelul hilului.

La nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice. Ele se numesc venule cu endoteliu inalt (HEV - high endothelium venules)

Alte tipuri de celule in ganglionul limfatic:in foliculi: celule dendritice foliculare - APCregiunea paracorticala - celule interdigitatein sinusuri, in cordoanelel celulare ale medularei si la nivelul tesutului limfoid propriu-zis din corticala exista si macrofage.in sinusuri sunt mai putine limfocite decat in restul parendchimului si prin urmare aici pot fi observate mai usor celulele reticulate prin MO.

Rolul ganglionilor limfatici: produc doua tipuri de limfocite B efectorii: plasmocitelimfocite B cu memorie13. Foliculul limfatic - structură, funcţie

Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati.

Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare. Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc predominant

lifocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare14. Mucoasa cavitatii bucale: tipuri, localizare, structura, functieStructură histologică generală1. Mucoasa – alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat, keratinizat sau parakeratinizat (are strat cornos iar celulele cornoase, deşi au keratină, îşi păstrează nucleii)

- lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax2. Submucoasa - ţesut conjunctiv lax

- conţine glande salivare mici3. Musculara - muşchi striaţi4. Raport cu pielea şi epiteliul respirator

Mucoasa1. Masticatorie – acoperă palatul dur şi gingia2. De căptuşire - acoperă pereţii vestibulului (buze şi obraji)

- e reprezentată şi de mucoasa alveolară- acoperă podeaua cavităţii bucale, faţainferioară a limbii, palatul moale

3. Specializată (gustativă) – faţa superioară a limbii1. Mucoasa masticatorie din palatul dur - inextensibilă, legată ferm de os - epiteliu pavimentos stratificat – keratinizat, nekeratinizat, parakeratinizat - lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu: strat papilar cu multe papile, capilare sanguine, fibre nervoase, corpusculi Meissner; strat reticular (profund) alcătuit din ţesut dens semiordonat - fibrile de ancorare cu epiteliul

Submucoasa palatului dur - nu există pe rafeul median şi pe gingie - e aşezată pe osul palatin

Page 7: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

7

- acolo unde există, în partea anterioară are ţesut adipos şi în partea posterioară are multe glande salivare mici

2. Mucoasa de căptuşire - este extensibilă şi elastică şi se adaptează - este alcătuită din epiteliu pavimentos nekeratinizat cu trei straturi : bazal, spinos, superficial, şi celule din următoarele tipuri: keratinocite, Langerhans, melanocite, celule Merkel (receptori mecanici). - este alcătuită şi din epiteliu parakeratinizat - lamina propria este alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu papile, conţine fibre nervoase TNL ce pătrund în epiteliu şi corpi Meissner

Submucoasa - este alcătuită din ţesut conjunctiv lax - este prezentă cu excepţia feţei inferioare a limbii - are benzi de colagen ceea ce implică o rezistenţă crescută - are fibre elastice elasticitate necesară mai ales la obraji (pentru ca ei să nu fie mestecaţi) - este legată de muşchi sau de os - conţine glande salivare mici, ce se extind în muşchi, vase sanguine, limfatice, nerviRaporturi: cu mucoasa respiratorie, pielea, osul, arcadele dentare.

- Pe faţa internă a obrajlor, în apropierea comisurii labiale, există glande sebacee de culoare galbenă (granulele Cordance)

- Mucoasa de căptuşire prezintă zone de trecere între mucoasa bucală şi cea respiratorie (pe faţa posterioară a palatului moale) şi între mucoasa bucală şi cea digestivă (în faringe)

- orice zonă de trecere între tipuri diferite de epitelii prezintă o rată mai mare de diviziune a celulelor, aceste zone având un risc mai mare de apariţie a cancerelor (D.E. canalul cervical al colului uterin şi epiteliul extern al vaginului – cancerul de col uterin3. Mucoasa specializată - se află pe faţa superioară a limbii - este alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos - lamina propria este un ţesut conjunctiv lax 1/3 posterioară corespunde bazei limbii

- este alcătuit din ţesut pavimentos stratificat nekeratinizat cu cripte (invaginări adânci)- lamina propria conţine amigdalele linguale (aglomerări de foliculi limfatici) şi glande salivare

mici 1/3 posterioară şi 2/3 anterioare sunt separate de V-ul lingual – şanţul terminal (vestigiu al ductului tiro-glos) 2/3 anterioare corespund corpului şi vârfului limbii

15. Structura generală şi inervaţia limbiiPapilele linguale

- sunt ridicături ale epiteliulu şi ale laminei propria de dedesupt - axul lor conşine ţesut conjunctiv lax, iar epiteliul lor este stratificat pavimentos - sunt de patru tipuri: filiforme, fungiforme, circumvalate (înconjurate de un şanţ la bază), foliate (numai la sugari)

Papilele Filiforme - sunt cele mai multe (pe toată suprafaţa limbii), au formă conică - conţin epiteliu stratificat pavimentos keratinizat - nu au muguri gustativi, au rol mecanic

Papilele Fungiforme - sunt mai rare pe suprafaţă, dar mai frecvente pe margini - sunt formate din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat

Page 8: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

8

- au muguri gustativiPapilele Circumvalate

- sunt în număr de 8-12 situate anterior de V-ul lingual - sunt alcătuite din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat - au muguri gustativi - au glande salivare mici (von Elmer) în lamina propria

Mugurii gustativi - se găsesc în epiteliul palpilelor fungiforme, foliate şi circumvalate, precum şi în epiteliul faringian - au un corp palid ovoidal, cu trei tipuriMuşchii limbii Sunt muşchi striaţi extrinseci şi intrinseci aşezaţi pe 3 planuri : longitudinal, orizontal, longitudinal, oblic.

Inervaţia limbii - motorie prin nervul XII - senzorială : 2/3 anterioare prin nervul VII, iar 1/3 posterioară prin nervul IX - senzitivă (tact, durere, cald, rece) : 2/3 anterioare prin nervul V, iar 1/3 posterioară prin nervul IX - vegetativă –simpatică şi parasimpatică– pentru vase şi glande salivare

- neuronii postganglionari simpatici se află în ganglionul cervical simpatic, iar cei postganglionari parasimpatici sunt intramurali16. Mugurii gustativi; localizare, structură, ultrastructură, funcţieMugurii gustativi - se găsesc în epiteliul palpilelor fungiforme, foliate şi circumvalate, precum şi în epiteliul faringian - au un corp palid ovoidal, cu trei tipuri de celule la MICROSCOPUL OPTIC :

- de susţinere (înalte)- neuroepiteliale senzoriale (înalte)- bazale (mici, scunde)

- celulele înalte converg spre suprafaţă şi delimitează un por gustativ - la fiecare por vin fibre nervoase senzoriale din nervii VII sau IX.La MICROSCOPUL ELECTRONIC : - celule de susţinere ce conţin granule de secreţie (proteoglicani) - neuroepiteliu ce prezintă microvili spre por şi unul singur e lung şi gros (spre por)

Din celulele bazale (generatoare) apar celulele de susţinere apoi celulele neuroepiteliale cu microvili mulţi şi celulele neuroepiteliale cu un microvil mare

Celulele cu un microvil mare eliberează la polul bazal (spre fibra nervoasă) osubstanţă cu rol de madiator atunci când există substanţe sapide.

- gustul acru e dat de substanţe acide (acţionează prin canalul de K deschidere depolarizare)- substanţele sărate se presupune că ar acţiona prin canale de Na deschidere depolarizare- substanţele dulci şi amare se pare că ar avea receptorii în membrana celulelor neuroepiteliale

17. Dintele: structura, compozitie moleculara, functie- există două tipuri de dinţi :

- dinţii deciduali : (2 incisivi, 1 canin, 2 premolari)x4, - dinţii permanenţi : (2 incisivi, 1 canin, 2 pemolari, 3 molari)x2

- sunt formaţi din - perete dur : dentina acoperită de smalţ (acoperă dentina la nivelul coroanei) şi cement (acoperă dentina la nivelul rădăcinii)

- cavitatea pulpară ce se continuă cu canalul apical ce se deschide prin foramen apical (la vârful rădăcinii) conţine pulpa dentară, vase şi nervi

Smalţul - este un material extracelular foarte mult mineralizat, conţinând: 96% mineral de hidroxi-apatită, 4% materie organică + apă

Page 9: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

9

- e format din prisme adamantine + substanţă interprismatică - ia naştere numai în timpul vieţii intrauterine de ameloblaşti - prezintă: - linii incrementale Retzius (sunt aproape paralele cu suprafaţa smalţului)

- tufele(?) smalţului, care sunt neregularităţi între smalţ şi dentină - liniile Retzius sunt de mai joasă mineralizare (reprezintă etape în depunerea calciului) - matricea organică este alcătuită din enameline şi are rol în protejarea tufelor

Dentina - este alcătuită din 70% apatită - prezintă: - linii incrementale (de creştere) von Ebner (una e mai groasă şi se numeşte linia Owen)

- tubuli dentinali (Tomes) : adăpostesc 1 prelungire apicală a unui odontoblast (celulă ce secretă dentina)

- strat granulos (Tomes)- lacune (Czermak)

- 30% materie organică cu 90% colagen I şi 10% glicoz-amino-glicani şi fosfo-proteineCelulele - sunt odontoblaşti cu: - corp cilindric ce conţine retiul endoplasmatic rugos, aparat Golgi, granule de secreţie (secretă colagenul,GLICOZ-AMINO-GLICANI, fosfoproteine), mitocondrii şi corpusculii abac

- odontoblaştii participă la mineralizare- prelungire (Tomes) în tubulii dentinali, microtubuli, microfilamente,

granule de secreţie, mitocondrii- complexe joncţionale apico-laterale- spaţiile intercelulare sunt străbătute de fibre de colagen (von Korf) şi

fibre nervoasePulpa dentară

- celulele sunt odontoblaşti la periferie, fibroblaşti, macrofage, mastocite, leucocite migrate - matricea este formată din fascicule mici de fibre de colagen, proteoglicani sulfataţi şi nu are fibre elastice

Inervaţie - fibre vegetative din ganglionul cervical simpatic (pentru vase) - fibre senzitive din ganglionul nervului V care vin la corpul şi prelungirea apicală a odontoblastului

Vascularizaţia - reţea capilară subodontoblastică din care pornesc anse capilare în stratul odontoblaştilor = capilare fenestrate, aşezate pe o membrană bazală - prelungirile odontoblaştilorvce sunt senzori de durere

Cementul - este un ţesut similar cu osul - realizează ataşarea dintelui de osul alveolar - este alcătuit din 45-50% apatită, 50-55% colagen I şi proteoglicani - are zone acelulare şi zone celulare reprezentate de cementocite - nu este vascularizat şi se hrăneşte prin difuziune de la nivelul alveolei dentare

Ligamentul periodontal - este echivalent cu periostul osului alveolar - are 3 componente:

1. ţesut conjunctiv dens alcătuit din fibre de colagen transversale ce ies din cement, traversează spaţiul dintre rădăcină şi os şi ajung în os; fibre de oxytalan logitudinale (conferă elasticitate); fibroblaşti (secretă sau resorb colagenul)

2. ţesut conjunctiv lax alcătuit din fibroblaşti şi vase sanguine, terminaţii nervoase (vasele au rol de hrănire prin difuzie a cimentului)

3. epiteliu alcătuit din insule epiteliale Malassez = vestigiu al dezvoltării ligamentului

Page 10: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

10

- are următoarele funcţii: de ataşare, suport, mobilitate, transmite forţele mecanice de la dinte la osul alveolar, în remodelarea osului, în nutriţia cementului, în propriocepţie, în erupţia dinteluiAlveola dentară - este alcătuită din osul alveolar, care este format dintr-un strat nelamelar (inseţia ligamentului periodontal) şi un strat lamelar - osul de susţinere alcătuit dintr-un strat lamelar

Gingia - conţine mucoasă masticatorie alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos (keratinizat, nekeratinizat, parakeratinizat) - epiteliul este ataşat prin hemidesmozomi de o membrană bazală ce aderă de smalţ alcătuind acest dispozitiv de ataşare epitelial (Gottlieb) - lamina propria ce conţine foarte multe papile conjunctive ce o ataşează de epiteliu şi fibre de colagen ce o ataşează de osul alveolar

- periodonţiumul este format din următoarele elemente: cement, os alveolar, ligament periodontal, gingie

- boala periodontală (paradontoza) afectează toate aceste componenete ce sunt interdependente18. Stratigrafia peretelui tubului digestiv – caractere generale.Mucoasa - Este formată din :1. epiteliu de acoperire - ce vine în contact direct cu lumenul şi este de două tipuri – stratificat pavimentos nekeratinizat sau simplu cilindric. De-a lungul tubului digestiv există şi zone unde tranziţia nu se face brusc.2. corion (lamina propria) - alcătuită din ţesut conjunctiv lax, conţinând: celule imuno-competente cu activitate imunologică, capilare sanguine şi limfatice ce preiau moleculele absorbite, terminaţii nervoase, glande.3. musculara mucoasei - ce apare ca o pătură subţire de musculatură netedă. Este dispusă pe două straturi : unul circular - intern şi altul longitudinal – extern; prin contracţie dă posibilitatea realizării unor mişcări ale mucoasei. - Acţionează ca o barieră, protejând organismul de migrarea unor celule neoplazice. - Dintre componentele sale, epiteliul de acoperire diferă de la un segment la altul. - La anumite nivele mucoasa formează evaginări sau invaginări:

evaginările sunt formate de vilozităţi (numai mucoasa) sau pliuri (mucoasa şi submucoasa), cu rol în creşterea suprafeţei de contact al mucoasei cu conţinutul lumenului

invaginările formează: a) glande: - pătrunde spre corion fără a depăşi musculara mucoasei şi formează glande mucoase

- depăşeşte musculara mucoasei şi pătrunde până în submucoasă formând glande submucoase

- au rol în creşterea suprafeţei de secreţieb) canale de excreţie ce străbat toată grosimea peretelui digestiv

şi ajung la ficat şi pancreasTunica submucoasă

Din punct de vedere structural e formată din ţesut conjunctiv moderat dens la nivelul căruia numărul de celule e scăzut faţă de corion. Elementele fibrilare sunt fibre de colagen şi câteva fibre de elastină. - apar vase sanguine cu calibrul cel mai mare din tot peretele tubului digestiv şi vase limfatice; apare ţesut limfoid ca noduli ; găsim plexul intrinsec Meissner, iar la nivelul esofagului şi duodenului glandeTunica musculară

Page 11: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

11

- cu excepţia părţii superioare a esofagului şi a sfincterului anal extern, este alcătuită din ţesut muscular neted - se organizează în două straturi : unul circularintern şi altul longitudinal extern - contracţiile musculaturii circulare asigură micşorarea lumenului tubului digestiv, comprimând conţinutul şi amestecându-l cu sucurile digestive - contracţiile musculaturii longitudinale generează undele peristaltice ce asigură progresia conţinutului - prin îngroşarea musculaturii circulare se formează sfinctere digestive (sfincterul faringo-esofagian este striat) - între cele două straturi de musculatură se află ţesut conjunctiv lax ce conţine vase şi plexul nervos Auerbach

Tunica externă - este formată din ţesut conjunctiv cu vase şi nervi - poate fi adventice sau seroasă - adventice este dacă este alcătuită din ţesut conjunctiv lax ce înconjură structura şi o ancorează de organele vecine: esofagul toracic, rectul, duodenul, colonul ascendent, colonul descendent au adventice; în rest organele tubului digestiv au seroasă - seroasa este ţesut conjunctiv acoperit de mezoteliu (ţesut epitelial simplu pavimentos)-foiţa viscerală a peritoneului19. Plexurile intramuraleInervaţia - este asigurată de sistemul nervos vegetativ şi de plexurile intramurale Plexurile intramurale: - se întind de la esofag până la sfincterul anal intern pe toată lungimea tubului digestiv - au un număr mare de neuroni aproximativ 100 de milioane de neuroni - neuroni sunt asemănători din punct de vedere funcţional cu cei din sistemul nervos central şi pot acţiona independent de acţiunea SNC constituie creierul tubului digestiv - iniţial s-a considerat că ele reprezintă eferenţa vegetativă, ulterior demonstrându-se că mulţi neuroni de aici nu sunt conectaţi cu fibrele preganglionare - reprezintă partea componenetă a SNC migrată în peretele tubului digestiv cu capacitatea de a funcţiona independent - plexurile menţin legătura cu SNC, legătură prin fibre vegetative - realizează un control local al activităţii tublui digestiv, control ce poate fi influenţat de centrii din nevrax - asigură: controlul secreţiei exo şi endocrine al mucoasei digestive, controlul microcirculaţiei din tubul digestiv, controlul motilităţii tubului digestiv, reglarea răspunsului imun - e alcătuit din ganglioni mici ce conţin 3 până la 50 de neuroni, neuroni ce pot fi din punct de vedere funcţional de mai multe tipuri, conţin fibre nervoase amielinice ce stabilesc conexiuni cu ganglionii şi formează o reţea, conţin celule gliale în număr mai mare decât neuronii, asemănătoare unor astrocite fibroase, cu rol în desfăşurarea răspunsului imun din peretele tubului digestiv, secretând interleukine şi unele exprimă antigeni din clasa 2 de histocompatibilitate - neuronii sunt : aferenţi intrinseci, interneuroni, motori se oferă posibilitatea realizării unor reflexe scurte locale - neuronii aferenţi intrinseci vor forma componenta aferentă a reflexului local - interneuronii fac legătura dintre cei aferenţi şi cei locali - neuronii motori sunt excitatori sau inhibitori - axonii neuronilor motori se pot distribui direct la efectori sau indirect folosind o celulă intermediară din tubul digestiv, o celulă endocrină, celulă din sistemul imun (mastocit), celulă intermediară Cajal (nu sunt neuroni, dar au capacitatea de pace-maker şi susţin activitatea spontană a tubului digestiv)

Page 12: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

12

- conexiunile plexurilor se realizează prin : fibre senzitive, în cazul parasimpaticului, prin fibre vagale cu originea în ganglionul nodal al vagului; duc informaţiile de la organele digestive în nevrax, sunt stimuli de distensie, variaţie de compoziţie chimică

fibre senzitive simpatice ce au originea în ganglionul spinal, sunt stimulate de durere, informaţiile ajung în nevrax, de unde prin eferenţă influenţează neuronii din plexul intramural

fibre parasimpatice cu efect excitator pe neuroni motori din plex

fibre simpatice ce sunt fibre postganglionare adrenergice şi se distribuie direct la neuronii secretori, direct spre efector (musculatura sau vase sanguine)Patologie

- lipsa sau distrugerea selectivă a neuronilor motori din plexul mienteric1. Atalazia : - leziune a neuronilor motori din plexurile intramurale ce se află la nivelul esofagului, leziune de tip inhibitor - ca urmare, sfincterul cardia şi musculatura esofagiană nu se mai relaxează, se produce o dilatare a esofagului terminal prin hipertrofia musculaturii esofagiene ce se vor manifesta prin vărsături, reflux esofagian etc.2. Boala Hirschprung - leziune inhibitorie a neuronilor motori, leziune congenitală, selectivă de la nivelul colonului sigmoid, rect - rămâne contractat tot colonul sigmoid şi rectul - constipaţie rebelă care din când în când, la intervale de zile sau săptămâni este urmată de scaune abundente - distensie abundentă însoţită uneori de dureri abdominale datorită acumulării gazelor - megacolon20. Ţesutul limfoid asociat tubului digestiv

Ţesutul limfoid - poate apare sub două forme : ţesut limfatic difuz şi ţesut limfatic în foliculi - apare iniţial în structura corionului, ulterior se poate extinde şi în submucoasă a) Ţesutul limfatic difuz - se află la nivelul corionului, predomină limfocitele T , conţine monocite, plasmocite, eozinofile, mastocite - asigură corionului sediul major în procesele de apărare la nivelul tubului digestiv

b) Ţesut limfatic în foliculi- apare iniţial în mucoasă şi se poate extinde până în submucoasă- foliculii pot fi izolaţi (solitari): esofag, stomac-regiune pilorică, intestin subţire şi gros grupaţi : ileon (plăci Peyer), apendice - conţin limfocite T şi limfocite B - în epiteliul de acoperire ce se află în dreptul agregatelor nodulare se află celule M cu rol în iniţierea răspunsului imun local - acest ţesut are la polul apical microfalduri sau microvili în funcţie de momentul funcţional al celulei; microvilii sunt mai lungi, mai puţini ca la celulele absorbante - corpul celulei e adânc invaginat de limfocite migrate sau de pseudopodele unor monocite La apariţia în lumenul intestinal a antigenului, celulele M preiau prin endocitoză molecula de antigen şi o elimină în spaţiul extracelular adiacent unde se află limfocite migrate şi pseudopodele monocitelor. Aici antigenul este preluat de monocite prezentatoare de antigen, care le prezintă limfocitelor adiacente . Limfocitele migrează apoi în nodulii limfatici din corion, apoi prin duct toracic în

Page 13: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

13

circulaţia sanguină. Limfocitele sunt readuse în corion prin circulaţia sanguină. Limfocitele se diferenţiază în plasmocite ce secretă imunoglobulinele şi în special Imunoglobulina A.

Imunoglobulina A interacţionează cu receptorii specifici ce se află la baza celulei epiteliale, pătrund şi traversează celula epitelială. În timpul traversării Imunoglobulina A se completează cu o glicoproteină secretoare ce protejează Imunoglobulina A de acţiunea proteolitică a enzimelor din tubul digestiv. Imunoglobulina A se află în glicocalix, spre lumen21. Esofagul - este un tub muscular cu lungimea de 25 cm la adult - se află cea mai mare parte în cavitatea toracică, cu un traiect abdominal de 2-4 cm străbătând diafragma

Mucoasa - este mai groasă decăt în restul tubului digestiv, are un epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat alcătuit din 1-3 straturi de celule bazale - celulele de deasupra celulelor bazale conţin granule de keratohialină - când mucoasa esofagiană e supusă traumelor mecanice granulele de keratohialină pot realiza zone de keratină - mai există şi alte tipuri de celule: 25% din indivizii sănătoşi au şi celule ce aparţin sistemului nervos endocrin difuz cu posibilitatea apariţiei în condiţii patologice de carcinoame cu celule mici, originare în mucoasa esofagiană

8% din subiecţii normali au melanocite, cu posibilitatea producerii unor tumori rapide numite melanoame primare esofagiene - în stratul bazal se află celule Langerhans - uneori pot exista insule de epiteliu cilindric ciliat din viaţa embrionară, formaţiune numită "Esofag Barret" , cu risc de declanşare a inflamaţiei şi ulceraţiei în caz de reflux gastro-esofagian - tranziţia spre epiteliul gastric e bruscă, realizându-se la 1-1,5 cm deasupra orificiului cardial

Corionul mucoasei - este alcătuit din ţesut conjunctiv formând spre epiteliu papile conjunctive înalte la contactul cu acestea - ţesutul conjunctiv este mai sărac în celule - apar glande esofagiene mucoase doar în partea inferioară şi partea superioară a esofagului - glandele esofagiene sunt glande simple, tubulare ramificate, de tip mucos, produsul mucos eliminându-se în lumenul esofagului - conţine ţesut limfatic nodular, noduli ce apar în jurul canalelor de excreţie ale glandelor şi la nivelul joncţiunii eso-gastrice

Musculara mucoasei - este alcătuită în cea mai mare parte din fibre musculare longitudinale - partea inferioară a esofagului are şi strat circular intern - apare mai groasă când se organizează pe două straturi

Submucoasa - are o cantitate mai mare de fibre elastice ce permit distensia esofagului la trecerea bolului alimentar - esofagul are un sistem venos foarte bine dezvoltat - o parte din venele esofagului se deschid în venele gastrice formând o anastomoză porto-cavă, astfel încât o presiune crescută sau scăzută în sistemul port există repercusiuni asupra venelor esofagiene - glandele esofagiene propriu-zise sunt mult mai bine dezvoltate în ˝ superioară a esofagului , sunt glande simple, tubulo-acinoase, de tip mucos, secretând un mucus acid - canalele lor de excreţie se deschid în lumenul esofagului - canalele de excreţie au o parte dilatată când se deschid în lumen – chisturi esofagiene (partea dilatată e obstruată de mucus) - celula mucoasă predomină în aceste glande - mai există celule secretoare de lizozim, pepsinogen şi oncocite, care sunt celule epiteliale alterate, există abia după vârsta de 50 de ani

Page 14: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

14

- oncocitele sunt celule cu citoplasma abundentă, granulară, eozinofilă, mitocondrii, suferind un proces de alterare

Musculara - în Ľ superioară a esofagului e alcătuită din fibre musculare striate - în a doua pătrime apar şi fibre musculare netede, proporţia lor crescând pe măsură ce se apropie de mijlocul esofagului - în ultimele două pătrimi musculatura este exclusiv netedă - ţesutul muscular se organizează pe cele două straturi, inclusiv la nivelul musculaturii striate22. Stomacul – structura si criteriile morfofunctionale de delimitare a regiunilor gastriceStomacul - este localizat sub diafragm, delimitat de orificiile cardia şi pilor, cu rol de rezervor de alimente, cu o importantă funcţie exocrină (1000-1500 ml suc gastric/24h), endocrină : peptide şi amine prin celulele sistemului nervos endocrin difuz - are rol în procesele de digestie şi de absorbţie: unii ioni, apa, unele medicamenteMucoasaa) Epiteliul - din punct de vedere histologic are 3 regiuni: regiunea cardială, regiunea fundică şi a corpului, regiunea pilorică cu antrum şi canal piloric - formează cu submucoasa pliuri gastrice ce dispar când stomacul se destinde - la suprafaţă se află şanţuri puţin adânci ce delimitează ariile gastrice - la nivelul fiecărei arii gastrice se află numeroase orificii – cripte(foveole) gastrice, ce sunt invaginări ale epiteliului de acoperire - epitelii simple cilindrice - epitelii de acoperire formate dintr-un rând de celule – celule mucoase de suprafaţă - acest tip de celule se află şi la nivelul criptelor - celulele mucoase de suprafaţă : au formă cilindrică, nucleii uşor oval şi situat pre polul bazal al celulei; citoplasma are mucină spre polul apical dând o culoare palidă, are apical granule de secreţie mici delimitate de membrane golgiene şi dense la fluxul de electroni; are reticul endoplasmatic rugos în zona bazală, cu mitocondrii printre cisternele lui; aparatul Golgi se află supranuclear; are microvili scurţi; pentru cele ce delimitează criptele gastrice numărul de granule de secreţie este scăzut; au rol în secreţia de mucus neutru o parte în sucul gastric, iar altă parte formează o peliculă protectoare de mucus ce protejează mucoasa de apariţia ulcerului gastricb) Corionul - are conţinut mare în celule imunocompetente şi în foliculi limfocitari solitari în regiunea pilorică - are conţinut în glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice - valoarea raportului nr. glande(15 milioane)/nr. cripte(3 milioane) este supraunitară - glandele gastrice sunt simple, tubulare şi ramificate, clasificându-se după regiunea în care se află : glande cardiale, glande gastrice propriu-zise, glande pilorice - glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundică şi a corpului gastric - între criptele gastrice şi glandele gastrice se crează un anumit raport

Regiunea cardială - criptele sunt puţin adânci, acoperă 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, sinuoase cu lumen larg

Regiunea pilorică - cripta e adâncă, acoperă 1 din grosimea mucoasei - glanda e scurtă, sinuoasă cu lumen larg - ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomină celulele mucoase) - ocazional există : celule parietale ce secretă HCl, celule secretoare de lizozim, celule endocrine(în regiunea pilorică), celule nediferenţiateRegiunea fundică şi corpul gastric

Page 15: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

15

- cripta e puţin adâncă, 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, rectilinii, tubulare, uneori bifurcate în partea profundă, cu lumen îngust - aici găsim : celule mucoase ale colului, celule parietale (oxintice), celule principale (pepsinogen, zimogene), celule nediferenţiate, celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz - glanda gastrică este alcătuită din corp, col ce vine în raport cu cripta, bazăi) Celulele mucoase ale colului: - Se află printre celulele parietale în partea superioară a glandei gastrice propriu-zise, seamănă foarte bine cu celulele mucoase de suprafaţă, au nucleul situat spre polul bazal şi e rotund - citoplasma din zona nucleului e mai puţin intens bazofilă, cu conţinut crescut în reticul endoplasmatic rugos - granulele de secreţie de la polul apical sunt mai puţin dense la fluxul de electroni - au rol în secreţia mucusului acidii) Celulele parietale: - se află pe toată lungimea glandei - predomină în partea superioară a glandei - apar izolate sau în grupuri mici - sunt celule sferice sau piramidale cu nucleu mare, rotund, central, pot fi binucleate - citoplasma este intens acidofilă - polul bazal e în raport cu membrana bazală - polul apical comunică cu glanda, gnu atinge suprafaţa epiteliului - are mitocondrii, reticul endoplasmatic neted bine organizat - reticulul endoplasmatic rugos, complexul Golgi slab reprezentat, sunt situate spre polul bazal - apare un sistem canalicular cu microvili şi altul tubulo-vezicular ce are membrane netede ce sintetizează rezerve membranoase ce pot fi transferate la nivelul canaliculelor formând microvili - celula e implicată în sinteza şi secreţia de HCl - în sinteză sistemul canalicular e bogat, cu microvili , iar sistemul tubulo-vezicular e aproape absent - în repaus sistemul canalicular e redus, numărul microvililor e scăzut, iar sistemul tubulo-vezicular e intens reprezentat - celulele mai secretă şi factor intrinsec - conţin multă anhidrază carbonică - preia prin difuziune CO2 din sânge , formează acidul carbonic(H2CO3), disociază în ioni de hidrogen şi de bicarbonat, acesta din urmă întorcându-se în mediul intern, iar cel de H este pompat activ la nivel apical datorită pompei hidrogen/potasiu (omeprazolul inhibă activitatea pompei) - clorul e transportat activ de-a lungul celulei parietale - prin combinarea hidrogenului şi clorului se formează HCl la suprafaţa sistemului canalicular , la nivelul microvililor - celulele au receptori pentru histamină, gastrină - factorul intrinsec este o glico-proteină indispensabilă absorbţiei la nivelul ileonului de vitamină B12 - aclorhidria poate fi provocată de : lipsa celulelor parietale, anemia perinicioasă Birmer - în ficat se află depozite importante de vitamină B12

23. Glande fundice - structură, funcţiiCorionul - are conţinut mare în celule imunocompetente şi în foliculi limfocitari solitari în regiunea pilorică - are conţinut în glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice - valoarea raportului nr. glande(15 milioane)/nr. cripte(3 milioane) este supraunitară - glandele gastrice sunt simple, tubulare şi ramificate, clasificându-se după regiunea în care se află : glande cardiale, glande gastrice propriu-zise, glande pilorice - glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundică şi a corpului gastric - între criptele gastrice şi glandele gastrice se crează un anumit raport

Regiunea cardială

Page 16: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

16

- criptele sunt puţin adânci, acoperă 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, sinuoase cu lumen larg

Regiunea pilorică - cripta e adâncă, acoperă 1 din grosimea mucoasei - glanda e scurtă, sinuoasă cu lumen larg - ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomină celulele mucoase) - ocazional există : celule parietale ce secretă HCl, celule secretoare de lizozim, celule endocrine(în regiunea pilorică), celule nediferenţiateRegiunea fundică şi corpul gastric - cripta e puţin adâncă, 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, rectilinii, tubulare, uneori bifurcate în partea profundă, cu lumen îngust - aici găsim : celule mucoase ale colului, celule parietale (oxintice), celule principale (pepsinogen, zimogene), celule nediferenţiate, celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz - glanda gastrică este alcătuită din corp, col ce vine în raport cu cripta, bază

24. Enterocitul

EnterociteleSunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn.La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul

bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.

La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit.

Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.

Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei.

Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi. 25. Glandele LieberkuhnReprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale.

Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2.Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut. Acesta variaza in

functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.

Page 17: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

17

Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.

Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40 placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.

Tipuri de celule la nivelul intestinului subtirecelule de suprafata - enterocitecelule caliciformecelule Panethcelule ce apartin sistemului neuroendocrin difuzcelule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)celule nediferentiatecelule intermediarecelule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante

EnterociteleSunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn.La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul

bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.

La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit.

Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.

Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei.

Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.

Celulele caliciformeSe localizeaza in epiteliu si in cripte. Numarul lor creste dinspre duoden spre ileon. Ele secreta

mucus care protejeaa mucoasa intestinala. Ele protejeazi impotriva invaziei bacteriilor din lumen.Celulele PanethSe gasesc doar la baza glandelor intestinale Lieberkuhn. Ele sunt mai numeroase in ileon. Ele se

mentin la baza glandei Lieberkuhn aprox. 20 de zile.La MO se observa o polaritate morfologica, citoplasma fiind bazofila la polul bazal si acidofila la

polul apical unde exista granule de secretie cu proteine bazice cu arginina.

Page 18: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

18

La ME apar ca niste celule producatoare de proteine de export. Ele prezinta si multi lizozomi. Aceste celule au mai multe roluri:secreta lizozim, substanta ce distruge peretele unor bacteriisecreta peptide antibacteriene - criptidineau rol fagocitar asupra bacteriilor si protozoarelor prin care regleaza flora microbiana intestinala.

Recent s-a descoperit ca o parte din celulele Paneth contin foarte multe IgA si astfel ele coopereaza cu plasmocitele din corion.

Celulele endocrineLa nivelul tubului digestiv exista cea mai mare varietate de celule endocrine. Ele sunt localizate la

baza glandelor Lieberkuhn dar nu lipsesc nici in epiteliul vilozitatii. Celulele stem, nediferentiateSe afla la baza glandelor Lieberkuhn. La MO se observa usor daca apar elemente de mitoza. La ME nu se diferentiaza decat daca se

foloseste o tehnica speciala - injectarea de timidina tritiata. Timidina tritiata este inglobata de celulele nediferentiate si de celulele intermediare. Dar celulele stem raman la baza glandelor Lieberkuhn timp de 3 saptamani, in timp ce celulele intermediare migreaza spre lumen.

Celulele imatureEle sunt o parte din celulele nediferentiate, care apoi se vor diferentia in celulele epiteliului.

Celulele imature migreaza mereu spre lumen, cu exceptia cazurilor in care se vor diferentia in celule Paneth.

Celulele intermediareAu aspect intermediar intre celula caliciforma si enterocit. La polul apical prezinta microvili si

cateva granule cu mucina. Ele se localizeaza in cripte, in 2/3 inferioare ale criptei. Ele se pot divide si se matureaza dand nastere celulei absorbante sau celulei caliciforme.

Ele au fost descrise mai recent si au rol important in stabilirea originii cancerului. Daca in tumora exista celule intermediare, atunci tumora are origine intestinala si nu este metastaza.26. Vilozitatea intestinală27. Colonul28. ApendiceleAre patru tunici, cea externa fiind seroasa.

Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine.

Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede. Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen.

Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita).29. Histologia rectuluiRectul - structura histologica

El are doua componente:segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungimesegmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime

Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S3 si diafragma pelvina. Ampula rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal continua rectul, de la diafragma pelvina pana la orificiul anal extern

Rectul propriu-zis

Page 19: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

19

Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de nodulii limfoizi.

Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuuCanalul analAre trei componente:

zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele analezona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanatazona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul analLinia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.

Zona columnaraLa acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc coloane anale

(columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.

Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric - epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.

Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.

In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in submucoasa si chiar pana in musculara.

Zona intermediaraEste acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care contine:

fibre elasticecorpusculi Paciniglande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.

Zona terminalaSe intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este acoperita de epiteliu

pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul dermului din aceasta regiune se gasesc:glande sudoriparefoliculi pilosiglande sebaceevene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern

Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali.

Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare: circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.

Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata intre sfincterul intern si cel extern.

Page 20: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

20

Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.30. Arhitectura ficatului- interpretari alternative:lobulul clasic, lobulul portal, acinul hepatic.Lobulul hepatic clasic

Conform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-functionala a ficatului. Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala).

Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali. Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate. Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate.

Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea transversala, placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect variaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza.

Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randuri de celule, intre celule existand canaliculii biliari.

La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la periferia lobulului. Placa are grosimea unui hepatocit. La periferie, lobulul vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale. Hepatocitele din placa terminal vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de vasele sangvine si de ductele biliare.

Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuiesc triada portala:o vena interlobulara, ramura terminala a venei porteo artera interlobulara, ramura terminala a a. hepaticeun canal biliar interlobular

Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si fibre nervoase amielinice vegetative.

Lobulul portal SabourinLobulul portal repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributara aceluiasi canalicul biliar

interlobular. El are forma de triunghi, avand in cetru spatiul portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clasici diferiti.

Acinul hepatic RappaportAcinul hepatic este aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascularizatii si aceluiasi

canalicul biliar. El are forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri adiacente, unite prin marginile lor. Axul lung al rombului este dat de doua vene centrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale. In el se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica:in apropiera axului scurtspre a. hepaticaspre vena centrolobulara

In functie de localizarea in cele trei zone, hepatocitele prezinta gradient metabolic, marime, activitatea enzimatica si continutul in organite depinzand si ele de localizarea celulei in acini.

In zona 1 se afla hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare procent de oxigen, fiind aproape de artera perilobulara. Aceste hepatocite au mai multe caracteristici:sunt cele mai active metabolicsunt primele care vor depune glicogen postprandialsunt primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si gluconeogenezasunt primele care vor semnala aparitia semnelor de regenerare in caz de leziuni hepaticesunt cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse actiunii toxinelor absorbite din tubul digestivin caz de staza biliara sunt primele care sufera modificari.

Page 21: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

21

In zona 3 hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in cantitate mai mica. La fel se exercita efectul si in caz de staza biliara. Aici ajunge sangele cu continutul cel mai mic de oxigen. De aceea in ischemie, primele care sufera sunt celulele din zona 3 (celulele din paropierea venei centrolobulare).

In zona 2 celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone.De fapt, toate hepatocitele au d.p.d.v. metabolic acelasi potential insa caracteristicile lor difera

doar din cauza alimentarii cu sange cu concentratii diferite de oxigen.31. Ţesutul conjunctiv al ficatului uman.32. Vascularizaţia şi inervatia ficatului.Vascularizatia sangvina

La nivelul ficatului ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repaus.Ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Circulatia functionala aduce

75% din sangele din ficat si provine din vena porta. Circulatia nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat si provine din artera hepatica.

Vena porta aduce:substante absorbite din digestivtoxine care trec de bariera digestivaprodusi de degradare ai hemoglobinei (de la splina)produsi de secretie endocrina a pancreasului

Vascularizatia nutritiva se face prin ramurile a. hepatice proprii.Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gasesc intre hepatocite in timp

ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt capilarele a. hepatice ce se gasesc in spatiile portale. Ele se vor deschide in capilarele sinusoide, deci capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial. Circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la periferia lobulului spre centru si apoi ale se varsa in vena centrolobularaVascularizatia limfatica

Este foarte bine dezvoltata extralobular. Vasele limfatice se gasesc:in capsula ficatului (foarte multe)in septurile conjunctiveapar pana la periferia lobulului hepaticnu se vad capilare limfatice la nivelul lobulului hepatic.

Originea limfei este in spatiile Disse. O parte din substantele de la acest nivel, care nu patrund in capilarele sinusoide trec in spatiul Mall (spatiul dintre hepatocitele din placa limitanta si tesutul conjunctiv portal) si de aici ajung in spatiul Kiernan unde vor forma capilarele limfatice.33. Celulele parenchimului hepatic: hepatocitele – structură, ultrastructură, funcţii.Hepatocitele

Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma poliedrica si diametru de 20-30 m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile.

Examinarea la MONucleulHepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleate. Nucleul este mare,

rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Frecvent (la 80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai frecventa fiind diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza.

25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in timpul proceselor de reparare dupa agresiuni.

La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelor creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare.

CitoplasmaEste eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg (ce se vad in ME) si

care sunt aglomerari de RER.

Page 22: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

22

Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE, au un aspect vacuolar.

Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de glicogen se coloreaza metacromatic in grena.

Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar negre.Examinarea la MELa ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite celulare variaza in functie de

gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.Hepatocitul are trei tipuri de suprafete:

suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata sinusoidala sau pol vascularsuprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita distanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata biliara sau pol biliarsuprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza nici un spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni. Aceasta suprafata se numeste suprafata intercelulara34. Celulele capilare sinusoide hepatice: structură, ultrastructură, funcţii:- celulele endoteliale, celulele Kupffer, celulele ”pit”.Capilarele sinusoide

Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca schimburile sa fie foarte usoare.

Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 m. Celulele capilarelor sinusoide sunt:celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru enzimele de transport.celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatuluiContin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali.Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita.Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin foarte importante. Au receptori pentru imunoglobuline si complementSecreta citokine: IL-135. Celulele perisinusoidale în ficatul uman – celula Ito – structură, ultrastructură, funcţii.Celulele perisinusoidale sunt:celula Itocelula “pit” (cu gauri)

Ambele celule sunt asemanatoare cu celulele hematopoietice. Ele au acest rol (hematopoietic) in viata fetala si in caz de anemii cronice la adult.

Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale)Se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite). Au numeroase picaturi lipidice. Ele au

raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Disse. De asemenea, o parte din ele inconjura capilarele sinusoide. Ele vin in contact cu hepatocitelel dar fara sa faca jonctiuni. Pot strabate cordoanele de hepatocite si ............ Ele au mai multe roluri:

Page 23: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

23

secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina. La nivelul ficatului, daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat raportul dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulburari de troficitate.secreta factorii de crestere ai hepatocitelordepoziteaza lipide si vitamina A de natura exogenain timpul vietii fetale intervin in hematopoieza.

In conditii patologice apar modificari ale fenotipului celulelor Ito: se transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice.

Celulele “pit”Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele endocrine: in

citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate de killer.

Tesutul conjunctivLa un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gaseste in capsula organului si

in hil de unde trimite prelungiri care insotesc vaselel si ductele biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan.

Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide.

Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (cresterea in numar) cat si hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul este regenerat in proportie de 75% in decurs de o luna.

Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale. Se vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De asemenea, aceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi comprimate si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.36. Celulele spatiului portal – enumerare, funcţii.37. Căile biliare intrahepatice – structură, funcţii.Circulatia bilei

La acest proces participa hepatocitele si celulele Kupffer. Bila circula de la centrul lobulului spre periferie. Canalele prin care circula bile pot fi:intrahepatice:intralobularecanaliculele biliarecanaliculele (pasajele) Heringextralobularecanalele biliare perilobularecanalele biliare interlobularecanalele hepatice lobare (drept si stang)Canaliculii biliari

Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca niste mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste canalicule alcatuiesc o retea.

Pasajele Hering

Page 24: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

24

Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete propriu format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina.

Caile biliare extralobulareAu un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de un strat de tesut

conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu38. Căile biliare extrahepatice şi vezica biliară – structură, funcţiiextrahepaticecanalul hepatic comuncanalul cisticcanalul coledoc (format din unirea canalului hepatic comun cu canalul cistic)Caile biliare extrahepatice

Prezinta un perete format din mucoasa, musculara si adventice.Mucoasa contine un epiteliu simplu cilindric cu celule secretoare de mucus si un corion in care se

gasesc fibre elastice, infiltrat limfoid si glande tubuloacinoase de tip mucos.Canalul cistic prezinta in mod particular numeroase pliuri spiralate ale mucoasei care au un ax

muscular. Acestea se numesc valvele spiralate Heister. Canalul coledoc prezinta si el cateva particularitati:

in epiteliu contine celule care secreta somatostatina. musculara este initial discontinua. Musculara devine apoi continua si se ingroasa pentru a forma sfincterele Boyden si Oddi. Musculara se ingroasa deci inainte de unirea cu canalul Wirsung si formeaza aici sfincterul Boyden. Musculara se ingroasa din nou la varsarea ampulei Vater in duoden si formeaza aici sfincterul Oddi.39. Mucoasa nazala – structura, functiiMucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa.

Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.

Corionul este alcatuit din:tesut conjunctiv laxo retea vasculara complexaglande

Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast (pericondru).

Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are:celule caliciformeglande ce apartin corionuluiglande endoteliale

Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale si acesta va retine particulele din aer.

De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot aceasta retea complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare.

Page 25: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

25

In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt:epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati)celule de sustinere (cu cili)din loc in loc exista celule cu microvili la polul apicalcelule stem

Celulele senzorialeAu o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se numeste bulb olfactiv .

De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME a cililor este diferita de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil dar in partea distala prezinta chemoreceptori.

Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au o viata scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul cel mai direct al SNC cu mediul extern.40. Cai respiratorii extrapulmonareLaringele

Are o sstructura complexa. D.p.d.v. histologic prezinta:tunica mucoasaschelet cartilaginosadventitie (tesut de invelis

laringele are mai multe roluri:mecanismul fonatieiimpiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestivimpiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii

MucoasaAre un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite pliuri ventriculare.

Intre ele determina spatiul numit reces ventricular. Aceste pliuri se mai numesc si corzi vocale false. Exista insa si corzi vocale adevarate.

In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de aer.

In corzile vocale false, corionul este variabil ca grosime si are:tesut conjunctiv laxglande laringealefoliculi limfoizi

Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma “ligamentului ventricular”.In corzile vocale adevarate, corionul este mai scazut ca grosime, se pastreaza insa asocierea de

fibre elastice ce determina in acest caz ligemantul vocal. Acesta se insera pe cartilajul tiroid, in 1/3 mijlocie, merge spre cartilajele aritenoide iar spre trahee se prelungeste prin formatiunea numita corn elastic care se va prinde de cartilajul cricoid. Lateral de acest ligament este un m. striat (m. tireoaritenoidian), portionea mediala a sa alcatuind m. vocal. Lig. vocal impreuna cu m. vocal participa in mecanismul fonatiei.

Scheletul cartilaginosExista doua tipuri de cartilaj:

hialin (spre exterior):cartilajul tiroidcartilajul cricoidelastic (spre exterior)epiglotacartilajele aritenoidiene

Adventitia

Page 26: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

26

Se gaseste la periferia laringelui. Ea reprezinta o cale de acces pentru vase si terminatiuni nervoase. De asemenea, ea este un instrument de legatura cu structurile din jur.

TraheeaEste un organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase incomplete

alcatuite din cartilaj hialin. Prezzenta inelelor determina doua regiuni:regiunea anterioara - cartilaginoasaregiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare)

Stratigrafie:mucoasa (epiteliu si corion)strat cartilaginos (anterior)strat muscula (posterior)tunica externa

Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o MB mai groasa. Corionul are grosimea inegala. El este denumit dupa unii tela submucosa. El contine:

tesut conjunctiv laxmulte ramuri vasculareglande traheale (seromucoase)

Tunica cartilaginoasa este formata din lame de cartilaj hialin asezate orizontal, solidarizate intre ele prin membrane fibroelastice (spatii prin care trec vase si nervi de la exterior la interior).

In regiunea posterioara, capetele sunt solidarizate prin fascicule musculare netede dispuse longitudinal spre adventice si circular spre lumen. Printre fasciculele musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii ajung la suprafata epiteliului

Adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv.Bronhiile primareAu aceeasi structura histologica cu traheea.PlamaniiAu trei elemente:

un invelis, de tip mezoteliu, pleura. Ea este alcatuita din doua foite, una parietala si alta viscerala.stroma, cu o retea de septuri conjunctive ce compartimenteaza organul in lobi, segmente si lobuliparenchimul pulmonar care contine:caile aeriene intrapulmonare siramificatiile nervoase, vasculare si limfatice ce le insotesc. 41. Cai respiratorii intrapulmonareCaile aeriene intrapulmonare

Sunt acoperite de epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat. Toate bronhiile intrapulmonare au astfel de epiteliu. Falsa stratificare se datoreaza celulelor se vin in contact cu MB dar nu ajung pana la suprafata epiteliului. Celulele care sunt inalte cat toata grosimea epiteliului prezinta la polul apical cili cu dimensiunea de 7 m si exista cca. 100-200 cili / celula. Ei se misca cu frecventa de 25 deplasari / secunda. Epiteliul mai contine:Celule caliciforme, care sunt glande unicelulare mucoase, fara specializari la polul apical si care prezinta multe granule de mucus in partea supranucleara a celulei.Celule stem care asigura reinnoirea. Ele sunt mici, piramidale, se fixeaza la nivelul MB si cresc treptat in volumCelule endocrine (granulare) - sunt si ele asezate pe MB, intra in contact cu terminatiile nervoase colinergice. La ME se observa multe organite si granule de secretie electronodense care se gasesc in regiunea bazala. D.p.d.v. histochimic exista doua tipuri de celule:care sintetizeaza adrenalina sau noradrenalinacare sintetizeaza hh. peptidiciProdusul de secretie e eliberat la polul bazal iar prin capilare controleaza activitatea contractila a mm. netezi vasculari.

Page 27: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

27

Celule senzoriale (rare). Ele au la polul apical micrvili. La polul bazal au conexiiuni cu terminatiile nervoase.

Caile aeriene intrapulmonare se divid dicotomic. Din traheerezulta 2 bronhii principale, care determina doua bronhii secundare care determina doua bronhii tertiare etc.

Structura histologica nu se modifica esential insa se modifica diametrul cailor aeriene (dioametrul scaade). Elementele caracteristice (care deosebesc caile cu diametru mare fata de caile cu diametru mic) sunt elementele cartilaginoase:cartilajul hialin este prezent la caile cu diametru maretreptat cartilajul hialin este inlocuit cu cartilaj elastic. Lamele cartilaginoase devin fine si acestea se gasesc in bronhiile cu diametru mic. Cand diametrul devine 0,5-2 mm structura cartilaginoasa nu mai exista iar caile devin bronhiole.

Bronhiile intrapulmonareTunica mucoasa este formata din epiteliu respirator asezat pe corion destul de putin inalt.

Corionul contine o retea de fibre elastice in care fasciculele sunt asezate longitudinal.Tunica musculara este formata din benzi (fascicule) de tesut muscular neted, spiralate, mai

aproape unele de altele in bronhiile intrapulmonare cu diametru mare iar pe masura ce diamtrul caii aeriene scade, fasciculele devin mai distantate.

Stratul cartilaginos este alcatuit din mai multe piese de cartilaj hialin cu contur foarte neregulat solidarizate prin benzi de tesut conjunctiv dens. Intre muschi si cartilaj exista glandele bronsice.

Adventitia ataseaza calea aeriana de calea arterei si venei pulmonare.Bronhiola preterminalaBronhiola preterminala exista aproape de teritoriul de tranzit pentru aer unde acesta se opreste.

Structura histologica este diferita. Diametrul este de 0,5-2 mm. Epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara. Dincolo de epiteliu exista o lama fina de tesut conjunctiv. Stratul muscular contine celule musculare spiralate. Prezinta si tunica de invelis (adventitie).

Mucoasa contine corpi neuroepiteliali. Acestia reprezinta asocieri de 10-80 celule strans atasate, cu proprietati argirofile. La ME se observa ca lapolul apical exista microvili. Au un singur nucleu, uneori indentat si multe organite. Aceste celule au su numeroase granule de secretie, acumulate mai laes la polu bazal. Ele iau contact cu cate o terminatie nervoasa. Aceste celule sunt echivalentele celulelor endocrine din celelalte cai aeriene. Produsii de secretie pot fi de asemenea catecolamine sau hh. polipeptidici.

De regula corpi neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara (asemanatoare cu celulele caliciforme). Aceste celule sunt bombate, fara specializari iar la ME se observa ca au un continut crescut de granule de secretie alcatuite din GAG si colesterol. Produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol de protectie a suprafetei epiteliului.

Bronhiolele terminaleSunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic. Fiecare bronhiola

terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta spatii de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole.

Bronhiolele respiratoriiSunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama fina de tesut

conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate in portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea distala. La capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele incomplete ce unesc orificiile de deschidere ale alveolelor.

Fiecare bronhiola respiratorie se imparte in doua ducte alveolare, care nu mai prezita pereti proprii. Aceste ducte iau nasterea datorita asezarii orificiilor de deschidere ale mai multor alveole pe aceeasi circumferinta.

42. Epiteliul respirator43. Alveola pulmonarăAlveolele

Page 28: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

28

Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o sfera cu diametrul de 300 m. Ele sunt separate unele de altele prin septuri alveolare, capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite perikohn cce au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate.

Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri:pneumocite de tip I pneumocite de tip II

Pneumocitele de tip ISunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte aplatizate (au doar 70

nm grosime) si au foarte putine organite. U o suprafata mare (4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip II.

Pneumocitele de tip IISunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de pneumocitele de tip I si au

suprafata membranara libera spre alveole. La ME se observa ca au un singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi, mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua caracteristici:corpii multilamelaricorpii multiveziculari

Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua roluri:elimina produsul de secretie la suprafata epiteliuluicontin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor alveolari. Acest factor antiatelectatic este surfactantul care este un amestec de substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o pelicula ca de film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea de 30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m2 corespund cateva mg de surfactant. Rolul sau este:modifica tensiunea superficiala la suprafataataseaza particulele de impuritatifaciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveolei

Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din capilare nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de colagen si celule:celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de colagencelule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.44. Bariera alveolo-capilară – aer – sangeBariera alveolo-capilara

Este o membrana biologica cu urmatoarele elemente:portiunea aplatizata a celulelor alveolare de tip Io membrana bazala alcatuita prin fuziunea MB a celulelor de tip I cu MB a celulelor endotelialeportiunea aplatizata a celulelor endoteliale (de la nivelul capilarului)

Are grosimea de aproximativ 2,2 ± 3 m. Ea este bariera aer-sange iar gazele respiratorii strabat aceasta structura prin difuziune pasiva: oxigenul trece din alveola spre capilar iar dioxidul de carbon trece din capilar spre alveola.

Macrofagele alveolareSunt celule cu diametru mare, au multe prelungiri (pseudopode) care le permit sa se deplaseze pe

suprafata alveolei si sa fagociteze diverse particule ajunse pana aici: carbune, praf, bacterii etc.La ME se observa ca aceste celule au un singur nucleu foarte plicaturat, au o citoplasma bogata

cu multe organite dintre care forte multi lizozomi si fagolizozomi. Acestia ajuta la descompunerea particulelor fagocitate.

Page 29: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

29

Uneori aceste macrofage nu digera complet particulele fagocitate. Atunci maceste mecrofage vor evolua in doua feluri:migreaza in sens invers, ajungand in in caile aeriene cu diametru mare, aceasta petrecandu-se datorita secretiilor mucoase si cililor. Macrofagele ajung astfel in spatiul de unde vor fi eliminate prin tuse. migreaza strabatand peretele alveolar, la nivelul pneumocitelor de tip I, ajung in septul alveolar si apoi pe cale limfatica ajung in ganglionii limfatici unde aceste particule vor fi distruse in doua moduri:macrofagele transfera particulele nedigerate macrofagelor fixe de aici care le vor distrugemacrofagele primesc in ganglion instructiunea de autodistrugere si apoi va fi fagocitat de macrofagele fixe.

Macrofagele alveoalre isi au originea in monocitele circulante iar in spatiul tisular se modifica.45. Lobul şi lobulul renal46. Nefronul - organizare generalaun rinichi are aproximativ 1-3 milioane de nefroni care gnu se refac dacă sunt distruşi (apare ţesut conjunctiv cicatricial) - e alcătuit din corpusculul renal Malpighi şi căile urinifere (tubi) : tub contort proximal, ansă Henle, tub contort distal- în corticală se află corpusculii, tubii contorţi proximali, tubii contorţi distali- în medulară se află ansele Henle (mai lungi)

Capsula Bowman- are două foiţe : externă (parietală) şi internă (viscerală) una în continuarea celeilalte la polul vascular- între cele două foiţe se găseşte spaţiul urinar ce colectează prima urină formată (filtratul) ce trece apoi prin polul urinar în tubul contort proximal- Foiţa externă delimitează fiecare corpuscul la periferie, prezintă membrană bazală ce se continuă la polul urinar cu membrana bazală a tubului contort proximal şi la polul vascular cu membrana bazală a capsulei bazale; pe faţa ei internă se găseşte un rând de celule epiteliale turtite (orientate spre spaţiul urinar)- Foiţa internă o continuă pe cea externă la nivelul polului vascular, membrana sa bazală se uneşte cu membrana bazală a capilarului glomerular (lamina densa); epiteliul aşezat pe faţa dinspre spaţiul urinar este alcătuit din podocite = celule cu picioruşe (un singur rând)- podocitul are citoplasma bogată în organite celulare, de pe faţa internă pornesc prelungiri celulare ramificate, se prind pe lamina densa (ultimile ramuri) şi rezultă un spaţiu anfractuos(între lamina densa şi podocite) = labirintul subpodocitar47. Mezangiul si interstitiul renal48. Membrana de ultrafiltrare

49. Corpusculul renal

Funcţia corpusculului renal Colectează sângele pentru a se forma urina primară, sângele trecând prin bariera de filtrare (lumen spaţiu urinar) :1. – lamina fenestrata2. – spaţiul subendotelial3. – lamina densa şi mezangiu4. – labirint subpodocitar5. – spaţiile dintre corpurile podocitelorPrin această barieră trec apa, glucoza (molecule mici), proteine mici (masa moleculară 70000), ioni (Na+, K+, etc) în diferite concentraţii şi ajung în spaţiul urinar, apoi în tubul contort proximal

Page 30: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

30

Filtratul urinar primar e foarte mare şi trebuie redus. Procesul de reducere are loc în tubii uriniferi.50. Aparatul juxta-glomerularAparatul juxtaglomerular- se găseşte la polul vascular al corpusculului renal- este alcătuit din: arteriolă aferentă şi eferentă în unghi ascuţit, macula densa cu baza triunghiulară (formată cu cele două artere) , mezangiul extracorpuscular = lacis, pernuţa polară, format dintr-un grup de celule aflate în interiorul triunghiului, active secretor - în componenţa aparatului mai intră şi o reţea nervoasă bogată în jurul celor 4 formaţiuni (cu terminaţii amielinice)

Funcţiile sunt următoarele : mecanică – de a controla circuitul sanguin din interiorul corpusculului renal şi prin urmare de a controla cantitatea de urină, endocrină – de a secreta renina

Renina ajunge în sânge unde acţionează asupra angiotensinogenului transformându-l în angiotensina I (decapeptidă), aceasta devine (sub acţiunea unei enzime secretată în plămâni) apoi angiotensina II (octapeptidă) ce stimulează secreţia de hormini din corticosuprarenală (aldosteronul) ce controlează funcţia tubului contort distal, menţinând astfel echilibrul mineral din organism (raportul Na+/K+).51. NefrociteleNefrocitul este o celulă înaltă, cu membrană celulară, nucleu, citoplasmă, membrana celulară are 3 domenii diferite ca funcţie: la polul apical are microvili=marginea în perie.Pe această margine se află enzime ce produc energie: ATP-aza de membrană, fosfataza alcalină etc. Marginea microvilară e marginea de resorbţie.- segmentul lateral al membranei celulare prezintă joncţiuni GAP, zonulă adherens, zonulă desmozomală- domeniul bazal prezintă învaginări adânci ce creează compartimente citoplasmatice ce conţin mitocondrii- nucleul este rotund, mare, cu nucleol central, bogat în eucromatină- citoplasma este abundentă, cu multe organite celulare: supranuclear se află lizozomii, aparatul Golgi, centrul celular ; în toată citoplasma avem reticul endoplasmatic rugos şi ribozomi liberi, iar bazal avem mitocondriiMitocondriile sunt foarte lungi, cu axurile mari paralele între ele, perpendiculare pe membrane bazală cu aspect de palisadă. Au creste mitocondriale abundente şi sunt foarte active.

52. Tubii uriniferiTubul contort proximal- se găseşte în totalitate în corticală, începe la nivelul polului urinar, are două segmente unul în continuarea celuilalt: segment contort (convolut), şi segment drept , ambele având aceaşi organizare: membrană bazală conjunctivă(continuarea membranei bazale a foiţei externe a capsulei Bowman), 7-8 celule nefrocite ce delimitează lumenul tubuluiTubul contort proximal are ca funcţie principală resorbţia:- fără energie pentru apă, se resorb toate moleculele de glucoză, toţi aminoacizii şi toate proteinele (cu energia eliberată din marginea microvilară), ioni(Na+, K+, cu consum energetic)

Aceste molecule resorbite sunt prelucrate în lizozomi o parte, traversează celula, trec prin polul bazal cu consum energetic (din mitocondrile bazale), şi ajung în circulaţia sanguină prin capilarele de lângă membrană.

Funcţia excretorie la acest nivel se exprimă prin excreţia creatininei şi a coloranţilor pătrunşi în organism.Tubul contort distal- se află în totalitate în corticala renală, continuă ramura ascendentă a ansei, prezintă un segment drept şi un segment contort

Page 31: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

31

- este alcătuit dintr-un lumen mai larg, peretele are membrană bazală conjunctivă care spre lumen are un singur rând cu 8-10 celule ce delimitează lumenul, celule cu mulţi microvili apicali, aici având loc un proces de resorbţie mai activă (apa, H+, NH+

4).Funcţia tubului contort distal este controlată de aldosteron (secretat de zona glomerulară a

corticosuprarenalei). Se menţine echilibrul mineral Na+-K+.Partea convolută se află în dreptul polului vascular. Aici peretele se modifică zonal şi se numeşte

macula densa. Modificările constă în : celulele epiteliale devin înalte şi aşezate în palisadă, nucleii sunt situaţi spre polul bazal, apar mai multe organite în citoplasmă; secretă puţină renină ; ea controlează celelalte celule secretoare de renină.53. Căile urinare excretorii 54. Vezica urinarăPeretele vezicii urinare este alcătuit din :- epiteliu specific numit uroteliu alcătuit dintr-un rând de celule bazale regeneratoare, 2-3 straturi de celule în rachetă (cu mânerul către celulele bazale), un singur rând de celule umbeliforme (cu deschiderea către celulele în rachetă). Acest epiteliu se modifică: când vezica este goală se observă foarte bine toate straturile, când vezica este plină epiteliul poate deveni bistratificat (stratul generator rămâne, cele de deasupra formează un singur strat)- corionul este alcătuit din ţesut conjunctiv cu fibre de colagen, reticulină şi toate tipurile de celule conjunctive, este bogat vascularizat şi inervat, apar infiltraţii limfoideUretraLa bărbat: - are trei porţiuni : prostatică (se remarcă o trecere de la uroteliu la epiteliu pseudounistratificat), membranoasă (cu epiteliu pseudounistratificat), cavernoasă (epiteliul pseudounistratificat se transformă treptat în epiteliu pluristratificat pavimentos moale ce formează legăturile cu epidermul)La femeie:- este mai scurtă, au loc aceleaşi transformări dar pe o lungime mai scurtă (evident!)55. Circulaţia sanguină renalăArtera renală pătrunde prin hil, se împarte în arterele interlobare ce urcă prin mijlocul coloanelor Bertin până la baza piramidelor Malpighi . Aici dă naştere la două ramuri principale : arterele arcuate şi arterele interlobulare. Arterele arcuate înconjură piramidele Malpighi (partea concavă a arterei este spre baza piramidei) . Din artera arcuată rezultă ramuri ce pătrund în piramide (artere drepte=în ploaie)Arterele interlobulare se găsesc în partea corticală printre piramidele Ferrein. Din ele se desprind arteriolele aferente, capilarele glomerulare, arteriolele eferente, arteriolele peritubulere din care rezultă arterele drepte (altele) în piramidele Malpighi.

Circulaţia venoasăÎncepe la periferia feţei convexe, subcapsular, prin venele stelate ce se varsă în venele interlobulare, apoi în venele interlobare, apoi în vena renală ce iese prin hil.Inervaţia

-este abundentă şi este reprezentată de fibre nervoase mielinice ce pătrund prin hil, se ramifică, dau ramuri amielinice şi terminale pe toate celulele componente ale nefronului.

- ţesutul conjunctiv al rinichiului e sărac, mai bine reprezentat în medulară. Este alcătuit din substanţă fundamentală puţină, rare celule conjunctive. Mai se află în membranele bazale. În anumite boli el poate creşte cantitativ (apar plasmocite).- diabetul reprezinţă îngroşarea membranei batale rezultând tulburarea funcţiilor renale.

Page 32: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

32

56. Neuroni hipotalamici secretori de peptide posthipofizare si peptide hipofiziotrope57. Adenohipofiza1. Adenohipofiza derivă din punga lui Ratke şi are o structură glandulară este alcătuită din trei lobi: anterior – 75%, intermediar şi tuberalAdenohipofiza: - lobul anterior cordoane de celule înconjurate de fibre de reticulină şi capilare sanguine

- lobul intermediar cordoane de celule şi ocazional foliculi- lobul tuberal cordoane de celule sau cuiburi

Celule adenohipofizare granulare(endocrine) Celule adenohipofizare Agranulare

a. celule somatotrope: - acidofile, PAS(-) STH

b. celule lactotrope- acidofile, PAS(-) PRL

c. celule corticotrope- bazofile, PAS(+) POMC ce se clivează în : ACTH, -MSH, -endorfine, -lipotropină

d. celule tireotrope- bazofile, PAS(+) TSH

e. celule gonadotrope- bazofile, PAS(+) FSH, LH

a. celule foliculare(bazofile)- la mijlocul cordoanelor celulare- au cili/microvili- rol necunoscut

b. celule stem(cromofile)- provin din degranularea celulelor endocrine

- celulele lactotrope apar în lobul intermediar- celulele gonadotrope apar în lobul tuberal - uneori acelaşi tip de celule poate secreta mai mulţi hormoni- majoritatea celulelor sunt în lobul anterior hipofizar: -a- în partea laterală

-c- în partea postero-medială -d- în partea anterioară

58. PinealaGlanda pineala (epifiza)Epifiza a fost incadrat in sistemul neuroendocrin difuz de catre C.I. Paulescu care, in perioada

1936-1940, a demonstrat ca glanda are actiune secretorie.

Page 33: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

33

Ea se gaseste in SNC, localizata intre corpul calos si coliculii cvadrigemeni superiori. Ea este legata de tavanul ventriculului III printr-o formatiune de substanta alba numita habenula. Ca si celelalte glande endocrine, epifiza are si ea o capsula conjunctiva formata de piamater care trimite septuri in parenchim ce compartimenteaza incomplet glanda in lobuli. Parenchimul este organizat in cuiburi (gramezi) sau cordoane.

Glanda este bogat vascularizata, aici existand cel mai mare flux sangvin din sistemul endocrin.Inervatia provine din SNV prin fibre amielinice ce reprezinta axoni ai neuronilor din ganglionul

cervical superior din lantul paravartebral simpatic. Aceste fibre detin controlul asupra secretiei hormonale a glandei. Mai exista de asemenea si fibre mielinice cu originea in SNC, fibre aferente venind din comisura alba superioara si din nucleul talamic numit habenular.

La MO, glanda apare ca o formatiune eterogena alcatuita din celule si fibre nervoase. Pe masura inaintarii in varsta apar modificari: in parenchim se dezvolta formatiuni chistice care inlocuiesc anumite zone din el.creste cantitatea de tesut conjunctivlobulatia este mai completaapar concretiunile calcare care se mai numeste si nisip cerebral, corpora arenacee, corpii Psamona sau acervulus cerebri. Aceste formatiuni sunt depozite de fosfat de calciu si carbonat de calciu si se formeaza in timp, motiv pentru care ele au structura lamelara, aspect coraliform sau muriform. Ele pot fi localizate in spatiile perivasculare sau in parenchim.

Glanda pineala este de origine nervoasa. Parenchimul sau este alcatuit din pinealocite si din celule gliale (interstitiale). Rolul glandei pineale

Glanda pineala este o componenta a sistemului neuroendocrin difuz, fiind un traductor neuroendocrin: are capacitatea de a transforma un impuls nervos in secretie de mesageri chimici.

La nevertebrate are functie de fotoreceptie, fiind un organ senzorial. La mamifere si om aceasta functie nu se pastreaza dar se pastreaza fotoperidiocitatea acestei functii, activitatea secretorie fiind coordonata cu ritmul circadian.

La om glanda isi dezvolta inervatia pinealopeta (aferenta) formata de fibre simpatice provenind din ggl. cervical superior. Aceste fibre sunt cuplate prin hipotalamus cu retina, fapt care asigura fotoperiodicitatea functiei secretorii.

In retina, populatia celulelor fotoreceptoare este neomogena existand unele care transmit impulsul nervos pana la cortex unde este elaborata senzatia constienta de vaz si altele care mediaza secretia de melatonina.

La intuneric celulele care mediaza secretia de melatonina iniotiaza impulsuri nervoase care ajung la neuronii bipolari, la cei multipolari si apoi iau calela nervului optic. De aici se desprind si merg prin tractul retinohipotalamic ajungand la nucleul suprachiasmatic din hipotalamus. Acest nucleu are legaturi cu maduva spinarii din regiunea toracala, coarnele laterale. Aici are loc o sinapsa. Axonii acestor neuroni sunt fibre preganglionare ce fac sinapsa in ggl. cervical superior. Axonii neuronilor de la acest nivel sunt fibre postganaglionare ce se termina la nivelul pinealocitelor din gl. epifiza. Aceasta ultima sinapsa este mediata de noradrenalina care stimuleaza sinteza de melatonina care va fi eliminata prin difuzie in mediul intern.

La lumina celulele care mediaza secretia de melatonina isi hiperpolarizeaza membrana celulara, fapt care le face mai greu excitabile deci se inhiba eliberarea de noradrenalina la nivelul fibrelor postganglionare simpatice. Ca urmare a acestor succesiuni de evenimente secretia de melatonina are un ritm circadian, cu un maxim de secretie noaptea. Acest ritm se sincronizeaza cu ritmul endogen al neuronilor din nucleul suprachiasmatic din hipotalamus.

Efectele melatoninei:

Page 34: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

34

inhiba tonusul SNC, avand un efect hipnotic. Astfel melatonina este folosita in tratamentul unor insomnii cronice.antigonadal si prin urmare antiovulator datorita inhibitiei secretiei de LH. Ea poate fi deci implicata in etiopatogenitatea unor forme de sterilitate.stimuleaza sistemul imun, fiind corelata cu modificarea ritmului de crestere a unor celule tumorale (inhiba cresterea tumorilor)este corelata cu procesul de senescenta (imbatranire): o scadere a secretiei de melatonina duce la o accelerare a procesului de imbatranire.59. Tiroida: organizare histologicăAre 2 lobi laterali uniţi prin istm ( ţesut glandular ) .Are origine embriologică dublă : - endodermală : din canalul tireoglos de la baza limbii - ectodermală : din crestele neurale .Canalul tireoglos se atrofiază şi se obliterează . În caz contrar se formează lobul piramidal ( fără implicaţii patologice ) . Canalul tireoglos poate suferi transformări chistice , poate da naştere la ţesut tiroidian ectopic .La exterior avem o capsulă conjunctivă ce trimite septuri care delimitează lobulii tiroidieni . Parenchimul este organizat în foliculi separaţi între ei de ţesut conjunctiv interfolicular . Peste vârsta de 50 de ani în ţesutul interfolicular apar adipocite .Există o bogată reţea vasculară care se termină în vecinătatea foliculilor tiroidieni . Există şi o bogată inervaţie vegetativă : fibre vegetative ce se termină şi la nivelul capilarelor şi la nivelul epiteliului secretor . Depozitarea cantităţilor mari de hormoni ( extracelulară ) se face la nivelul coloidului . Depozitul din coloid asigură necesarul de hormoni pentru 2-3 luni de zile pentru un adult ( aşa se explică diferenţa dintre debutul bolii şi apariţia primelor semne clinice de hipotiroidismFoliculii tiroidieni au formă şi dimensiuni variate .Foliculul : - este o cavitate închisă delimitată de epiteliul simplu ( de obicei este cubic ) aşezat pe membrana bazală . - cavitatea conţine coloid ( masă omogenă ) ; vacuolele ce apar la periferia coloidului sunt artefacte de fixare . - coloidul are drept componentă principală tiroglobulina › glicoproteină cu greutate moleculară mare alcătuită din multe reziduuri de tirozină , 140 / moleculă de proteină . - tiroglobulina dă coloidului caracter amfoter şi caracter PAS pozitiv . - coloidul este locul de depozitare hormonală şi precursorul necesar sintezei .Aspectul foliculilor variază în raport cu activitatea desfăşurată de celule : - în eutiroidie – aspect de epiteliu cubic - în hipotiroidism – foliculi voluminoşi , epiteliul are celule aplatizate , turtite , masa de coloid e voluminoasă . - în hipertiroidism – foliculii sunt mici , epiteliul este înalt , columnar , cilindric , iar coloidul este redusPinealocitele

Pinealocitele sunt paraneuroni. Paraneuronii sunt celule care d.pd.v. morfologic sunt la fel cu celulele receptoare, prezentand la polul apical microvili cu rol receptor. Ei au capacitatea de a raspunde prin sinteza si secretie de mesageri chimici la actiunea unui stimul. Din aceasta cauza ca si din cauza faptului ca mesagerii chimici secretati sunt amine si polipeptide mici paraneuronii apartin sistemului neuroendocrin difuz. Corpul lor are doua sau mai multe prelungiri care se termina in apropierea capilarelor sangvine in mod butonat. Citoplasma este slab bazofila si prezinta incluziuni: de glicogen, lipidice, pigmentare iar dupa puberatate apar si incluziunile de lipofuscina. Citoplasma acestor celule est bogat in enzime implicate in sinteza de amine biogene. De asemenea aparatul de sinteza este bine dezvoltat si contin multe granule de secretie mici cu diametrul de 100 nm. Nucleul este mare si eucromatic.

Page 35: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

35

60. Tireocitul: structura la microscopul optic şi electronic, funcţiiÎn parenchimul glandular există 2 categorii de celule :1. tirocite ( celule foliculare )2. celule C ( parafoliculare ) – sunt celule “ clear “ cu citoplasmă clară , mai mari şi cu origine ectodermală .. Tirocitul – are citoplasmă bazofilă , nucleu cu nucleol proeminent . - are polaritate distinctă privind repartiţia organitelor . - roluri : sintetizează , secretă , reabsoarbe şi digeră proteine › deci are reticul endoplasmic rugos foarte bine reprezentat ( când celule sintetizează tiroglobulina cisternele sunt dilatate ) . - aparatul Golgi este localizat în vecinătatea nucleului ; se poate găsi spre polul apical sau bazal în funcţie de activitatea celulei (această deplasare poartă numele de “ vals golgian “) ; aparatul Golgi completează sinteza . - la polul apical există microvili , putând apărea şi pseudopode . - la polul apical mai există şi lizozomi ( primari şi fagolizozomi ) . - veziculele mici au origine golgiană cu tiroglobulină sintetizată şi sunt găsite la polul apical - veziculele mari conţin picături de coloid endocitat ( formează fagolizozomii ) ; sunt localizate la polul apical . - rolul tirocitului este sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni iodaţi în mai multe etape .Tirocitele au o polaritate diferita d.p.d.v. al distributiei organitelor in citoplasma.

La MO se observa ca celulele au citoplasma bazofila, pozitia nucleului variaza in functie de inaltimea celulei foliculare, dar de obicei este situat inspre polul bazal.

Tirocitul fiind specializat in sinteza, secretia, reabsorbtia si digestia de proteine se poate deduce tipul de organite celulare, cantitatea lor si asezarea in celula:Au un continut mare de RER. In perioadele de sinteza RER apare ca cisterne dilatate si dispersate prin citoplasma.Aparat Golgi bine reprezentat. In repaus secretor este situat spre polul bazal fata de nucleu iar in activitate este situat spre polul apical (supranuclear). Aceasta schimbare de pozitie continua a fost denumita “valsul golgian”.Prezinta multe mitocondrii cu criste filamentoase dispersate in citoplasma.La polul apical, spre coloid prezinta microvili, ocazional se observa si unele pseudopode. La acest nivel se formeaza veziculele de pinocitoza.Prezinta multi lizozomi sau fagolizozomi (atunci cand au fuzionat cu veziculele de endocitoza) in special in zona apicala.

Citoplasma prezinta doua tipuri de vezicule:mici, care contin tiroglobulina care va fi exocitata in coloid.mari, care sunt picaturi endocitate de coloid.

Biosinteza hormonilor tiroidieni (triiodotironina si tetraiodotironina) are loc in mai multe etape:sinteza, secretia si depozitarea tiroglobulinei, etapa care se desfasoara concomitent cu cea de-a doua etapa;captarea din circulatie si oxidarea iodului;iodarea tiroglobulinei si formarea hormonilor tiroidieni;secretia hormonilor tiroidieni.

Preluarea precursorilor (aminoacizii) din circulatie are loc prin membrana bazala printr-un transport activ. In ribozomi are loc sinteza componentei proteice. In lumenul RE are apoi loc prima etapa a glicozilarii: incorporarea manozei dupa care prin vezicule mici proteina ajunge in aparatul Golgi unde are loc a doua etapa de glicozilare, incorporarea de galactoza. Apoi tiroglobulina este impachetata in vazicule de secretie de origine golgiana si este exocitata in coloid.

Page 36: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

36

Preluarea iodului anorganic din circulatie se face tot pe la polul bazal, activ, impotriva gradientului de concentratie si a gradientului electric. Preluarea se face cu ajutorul pompei de iod care este stimulata de tirotropina (TSH). Iodul este concentrat, atingand o concentratie de cateva zeci de ori mai mare decat cea din plasma, uneori chiar de 40 de ori. Iodul este transportat la polul apical unde este oxidat cu ajutorul peroxidazei lizozomale si transformat in iod organic, molecular. Tiroidita autoimuna (Hashimoto), care reprezinta 80% din cazurile de hipotiroidie, se datoreaza aparitiei anticorpilor fata de structurile proprii ale glandei tiroide. Exista astfel o concentratie foarte mare de anticorpi anti peroxidaza lizozomala, ceea ce determina imposibilitatea oxidarii iodului.

Iodarea tiroglobulinei se face la resturile de tirozina care sunt foarte multe (aprox. 140 de resturi de tirozina in fiecare molecula de tiroglobulina). Iodarea tirozinei se face in molecula de tiroglobulina, aflata la interfata coloid - pol apical tirocite, tiroglobulina aflandu-se in coloid. Tirozina iodata ramane in tiroglobulina. Dupa iodare rezulta monoiodtirozina (MIT) si diiodotirozina. Acest proces este catalizat de iodaze (iodinaze). Apoi, prin condensarea unei molecule de DIT cu una de MIT se obtine T3 (triiodotironina) iar prin condensarea a doua molecule de DIT se obtine o molecula de T4 (tetraiodotironina). T3 si T4 raman inglobate in molecula de tiroglobulina care se afla in coloid.

In cazul stimularii tiroidei, in scopul secretiei de hormon, are loc resorbtia tiroglobulinei prin endocitoza la nivelul microvililor sau pseudopodelor. Sub actiunea protezelor sunt indepartate apoi acestea difuzeaza prin membrana bazala in circulatie, fiind liposolubile.

Deci, in procesul de sinteza a h. tiroidieni apar doua faze:faza exocrina (este exocitata tiroglobulina in coloid)faza endocrina (difuzia hormonilor in circulatie)

Actiunile h. tiroidieni sunt de stimulare a proceselor metabolice mai ales metabolismul oxidativ.61. CorticosuprarenalaEste o componenta vitala, prin efectele hormonilor sai. Celulele se organizeaza in diverse modalitati. Este foarte bogat vascularizata. CSR are trei zone (de la capsula spre centru):zona glomerularazona fascculatazona reticulata

Raportul intre cele trie zone difera in functie de varsta individului si in ffunctie de conditiile de viata ale individului (stress sau liniste):in viata intrauterina si la nastere nu exista zona glomerulara iar zona reticulata este bine reprezentatapana la pubertate apare zona glomerulara iar zona reticulata diminua. In acesta perioada domina zona fasciculata.la adult domina tot zona fasciculata dar zonele glomerulara si reticulata sunt mai bine dezvoltate.la senescenta are loc o transformare regresiva a CSR, involuand zonele glomerulara si reticulata.in conditii de stress cea mai dezvoltata este zona fasciculata pentru ca secreta cortizol. In aceste perioade are loc o transformare progresiva: zonele reticulata si glomerulara se pliaza iar zona fasciculata creste.

Zona glomerularaCelulele secretori sunt celule mici, cu citoplasma acidofila, cu rare picaaturi lipidice. Ele se

organizeaza fie in cercuri fie in gramezi sau cercuri rasucite cu capilare intre ele. Rolul lor este secretia de mineralocorticoizi, dintre care cei mai importanti sunt aldosteronul si dezoxicorticosteronul.

Zona gloemrulara este o zona discontinua, fapt care este o caracteristica de specie. De asemenea, aceasta zona nu depinde de ACTH, activitatea celulelor sale fiind controlata in special de sistemul renina-angiotensina. Dovezi in acest sens au fosta aduse prin hippofizectomii sau administrare de substante care inhiba secretia de ACTH, care au dus la atrofierea zonelor fasciculata si reticulata, zona glomerulara ramanand nemodificata.

Zona fasciaulataZona fasciculata apare pe preparat ca fiind zona cea mai palida, alcatuita din cordoane de celule

paralele care sunt separate prin capilare sangvine. In mod obisnuit, aceste cordoane sunt formate din doua siruri de celule paralele. Celulele sunt mai mari decat celulele din zona glomerulara, au citoplasma usor

Page 37: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

37

bazofila si un continut mare de picaturi lipidice care nu se vad in coloratie HE si deci aspectul lor este vacuolar, de unde si denumirea de spongiocite. Celulele au un aspect spongios, buretos, cu gaurele. Rolul acestor celule este de a secreta glucocorticoizi dintre care fac parte cortizolul si hormonii androgeni.

Zona reticulataApare pe preparat de MO ca fiind zona cea mai intunecata. Celulele sunt organizate in cordoane

scurte ce se anastomozeaza intre ele si formeaza un reticul (retea ) in ochiurile careia se afla capilarele sangvine. Celulele sunt asemanatoare ca talie cu celulele zonei glomerulare, fiind mai mici decat cele din zona fasciculata. Ele au ciroplasma intunecata, acidofila, continand cantitati mari de lipofuscina. Rolul lor este secretia de hormoni androgeni slabi si putini glucocorticoizi. Ele secreta DHEA (dehidroepiandrosteron) si androsteron.

La ME, indiferent de zona in care se afla, celula are aceleasi caaracteristici, cele ale unei celule secretoare de steroizi: continut mare de mitocondrii cu criste tubuloveziculare, mult REN. De asemenea, nu exista granule de secretie deoarece acesste celule au o secretie continua. Descarcarea produsilor de secretie are loc la nivelul membranei care ia contact cu capilarul sangvin prin difuziune.62. Medulosuprarenala Este derivata din crestelee neurale. Ea apartine sistemului neuroendocrin difuz. Ca extindere, MSR ocupa 8-10% din volumul suprarenalei. Ea face parte din paraganglioni, fiind un paraganglion simpatic. Paraganglionul este o mica glanda endocrina care se asociaza cu SNV. Aceste formatiuni sunt formate din celule secretorii (cromafine) care sintetizeaza si secreta peptide si amine. Paraganglionii pot fi simpatici si parasimpatici. MSR este un paraganglion simpatic.

MSR este un traductor neuroendocrin, ca si pineala. Dupa stimularea nervoasa specifica, prin intermediul fibrelor preganglionare celulele sunt stimulate si sintetizeaza si secreta catecolamine.

Parenchimul MSR este organizat in gramezi sau in cordoane care se ramifica si formeaza o retea cu ochiuri largi in care se gasesc capilare si venule postcapilare. Parenchimul cuprinde doua tipuri de celule. Cea mai mare parte sunt celule cromafine (feocromocite) iar restul sunt celule ganglionare. Toate celulele sunt neuroni simpatici postganglionari dar celulele ganglionare mai prezinta prelugiri nervoase, fiind niste neuroni simpatici postganglionari, in timp ce feocromocitele nu mai au prelungiri.

Celulele cromafine dau reactia cromafina: continutul granulelor de secretie, in prezenta unui agent oxidant, se oxideaza si polimerizeaza dand nastere unui compus colorat brun numit adrenocrom. Celulele cromafine au activitate de sinteza si prin urmare au citoplasma bazofila si aparatul de sinteza bine dezvoltat. De asemenea, in citoplasma exista si multe granule de secretie care contin in mod obligatoriu catecolamine si, pe langa acestea este posibil sa existe si cromogranine (care tin catecolaminele in vezicule), Ca2+ si ATP din citoplasma, encefaline (substante opioide) si dopamin--hidroxilaza.

Exista doua tipuri de celule cromafine: adrenergice (>95%) si noradrenergice (putine). Aceste doua tipuri se deosebesc prin imunocitochimie, prin ME, diferentele existand la nivelule granulelor de secretie. La celulele adrenergice, granulele de secretie au un continut electronodens care ocupa toata granula de secretie. La celulele noradrenergice, continutul electronodens nu ocupa toata granula de secretie ci este situat excentric.63. ParatiroideleSunt glande vitale, prin rolul lor in homeostazia calciului.

Ele deriva din endoderm si adesea variaza ca forma, dimensiuni, numar si localizare. In mod normal se gasesc posterior de lobii tiroidieni, cuprinse in capsula glandei tiroide si deci apare riscul lezarii lor in timpul operatiei pe glanda tiroida. Sunt in numar de 4 (doua superioare si doua inferioare).Sunt localizate pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni . Au origine endodermală , şi sunt vitale în organism pentru homeostazia Ca . Sunt în număr de 4 : 2 superioare şi 2 inferioare . Pot varia ca mărime şi formă , şi adesea sunt incluse în capsula tiroidei .Din momentul pubertăţii apar adipocite în glandă şi nr. lor creşte cu vârsta ( reprezintă 50-80 % din volumul glandei la vârsta de 40 de ani ) .

Page 38: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

38

Parenchimul este format din : grămezi celulare , cordoane şi foliculi mici . Există 2 tipuri de celule : principale şi oxifile .1. Celulele principale – au talie mică , sunt cele mai multe , sunt rotunde , poligonale. - citoplasma are aspect vacuolar dat de incluziuni numeroase de glicogen şi lipide . - au caracteristicile unor celule ce sintetizează şi secretă proteine . - au granule de secreţie : mici ( mai mici de 200 nm ) şi mari ( între 200 – 500 nm ) , care nu diferă între ele . - granulele mici sunt localizate spre periferia celulei şi conţinutul lor este eliminat în mediul intern prin exocitoză . - granulele mari sunt localizate în plină citoplasmă şi reprezintă depozitele de hormoni din celulă . - rol : sinteza şi secreţia parathormonului ( hormon ce reglează echilibrul fosfocalcic acţionând pe os şi la nivel renal şi intestinal ) .2. Celulele oxifile – sunt mai mari şi puţine . - citoplasma este intens acidofilă cu numeroase mitocondrii . - rol : necunoscut – din punct de vedere endocrin sunt inactive - apar într-un anumit moment în glandă ( se văd după vârsta de 5-7 ani ) - nr. lor creşte progresiv cu vârsta : în perioada de senescenţă au o dispoziţie nodulată tumor like .64. Pancreasul endocrinComponenta endocrina: - 1,5% din volumul pancreasului

- 2 componente: 1. insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine2. celule endocrine: - izolate

- in grupuri mici printre celulele acinilor si canalelor excretorii1.- numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada; primeste o cota importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor).- circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar; consta in : arteriole aferente care ajung la periferie, se capilarizeaza, iar capilarele iriga in cascada insulele; capilarele se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor;

- celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa; acest lucru este valabil cam pentru 10% din celulele insulare; jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%)Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.minore si II.majore.I.- celule secretoare de VIP - celule cu secretie mixta: enterocromatina - contin granule de secretie cu: serotonina, motilina, substanta P - sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuzII.- celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B; sunt cele mai voluminoase celule din insule; se concentreaza la centrul insulei; - celule secretoare de glucagon = celule A; 25% din insule; predomina la periferie - celule secretoare de somatostatin = celule D; 5-10%; sunt la periferia insulei; au granule omogene putin dense - celule secretoare de polipeptid pancreatic = celule PP = celule F; la periferie sunt cele care se pot gasi in peretele acinilor si ductelor excretorii. Componenta exocrina: - este cea mai voluminoasa (peste 45% din volumul pancreasului)

- structural se organizeaza sub forma de glanda tubulo-acinoasa ramificata - functional se aseamana cu glanda parotida: secretia este de tip seros; se

diferentiaza prin: - lipsesc celulele mioepiteliale- lipsesc ductele striate

Page 39: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

39

- alaturi de celulele secretorii se observa celulele centroacinoase care nu e altceva decat o portiune intraacinara a ductului intercalar

- celulele din acini: - piramidale - au polaritate morfologica si functionala

- la polul apical se gasesc granule de zimogen cu amestec de proenzime ce se activeaza in lumen

- sistemul canalicular: - are ducte: a. intercalare b. interlobulare

c. 2 canale pancreatice: Wirsung si Santorini

- aspect structural: seamana cu cel biliar a. epiteliu simplu cubic si fibre de

reticulina b. epiteliu simplu cilindric si tesut

conjunctiv fibros c. idem b. + fibre musculare netede

65. Testiculul: structură, funcţii Se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind esential pentru generarea spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3ºC mai mica decat tenperatura corpului). Cand acestea nu coboara, spermatozoizii nu sunt generati si apare sterilitatea (la om). Spre exemplu, la om testiculele coboara doar in perioada imperecherii.

Ele ou forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului antero-posterior este de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii, in functie de talia individului etc.

Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sun acoperite de tunica vaginala (foita viscerala a peritoneului). Deci tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala. Foita viscerala se muleaza si pe capul epididimului.

Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata din tesut conjunctiv, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare. Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis (corpul Highmore) din care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa mediastinului si care delimiteaza niste camarute, lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre tunica albuginee.

Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul). Ei au traseu foarte sinuos si intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul testicular. Tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite. Prin acest tesut patrund vase de sange, capilare fenestrate cu diafragme. Mai exista vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine (celulele Leydig) care secreta testosteron.

Sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare. Aceste vase trec de la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete.

66. Ţesutul interstiţial: descriere, rol67. Tubii seminiferi. Celula Sertoli: descriere, rolSunt celule inalte, asezate pe un strat continuu pe MB iar polul apical ajunge pana in lumen. Faldurile laterale patrund intre celulele liniei germinative. Prin urmare este greu de urmarit conturul unei celule Sertoli.

Intre doua celule Sertoli vecine se stabilesc jonctiuni nepermeabile care vor determina doua compartimente in care se gasesc celule germinative:compartimentul bazal (in care exista doar spermatogonii)

Page 40: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

40

compartimentul adluminal - spre lumen, in care se afla restul celulelor liniei seminale.Rolul celulelor Sertoli este de a constitui bariera sange-testicul. Aceasta bariera este necesara

pentru a proteja celulele haploide de sistemul imun intrucat aceste celule prezinta pe suprafata alte antigene decat cele proprii organismului respectiv si ar putea fi distruse de componentele sistemului imun.

Aspectul celulelor la MO:nucleul este in treimea bazala a celulei, are forma ovalara, triunghiulara sau neregulata si este eucromatic, cu nucleol evident.citoplasma este abundenta, acidofila, cateodata usor vacuolara.

Aspectul la ME:in jurul nucleolului se vad doua mase de heterocromatina.citoplasma contine REN si RER bine dezvoltat, mitocondrii numeroase, alungite. Exista incluziuni lipidice, multi lizozomi, pigment de imbatranire - de lipofuscina. Mai exista niste formatiunicristaloide, corpii Charcot-Bottcher. La polul apical, citoscheletul este bine dezvoltat si se vad multe mmicrofilamente de actina si miozina.

La polul apical, exista jonctiuni intre celulele Sertoli si spermatide care tin strans legate spermatidele de celulele Sertoli pana cand se diferentiaza in spermatozoizi imaturi. Cand diferentierea s-a terminat, jonctiunea se desface si, prin miscarile polului apical (format din microfilamente de actina si de miozina) spermatozoizii sunt eliminati in lumen. Dar corpii Reynolds (excesul de citoplasma al spermatidei ) raman legati de celula Sertoli si vor fi fagocitati.

Rolu celulelor Sertoli:Au rol de suport si nutritie pentru celulele germinative. Celula Sertoli mai este numita si “nursing cell” deoarece prin intermediul ei ajung substantele nutritive din sange la celulele liniei seminale.Secreta fluidul din tubii seminiferi, necesar pentru mobilitatea si nutritia spermatozoizilor.Secreta ABP care are rol in concentrarea testosteronului in epiteliul seminifer. Acesta secretie este influentata de FSH.Fagociteaza corpii reziduali si celulele germinative moarte.Asigura eliberarea spermatozoizilor in lumen. Secreta mici cantitati de hormoni estrogeni.

Celulele Sertoli nu se divid in perioada reproductiva. Ele confera rezistenta la infectii, iradiere etc.

Exista si tubi seminiferi aspermatogeni, mai numerosi o data cu inaintarea in varsta. Ei predomina la batrani. Acesti tubi sunt alcatuiti numai din celule Sertoli. Celulele Sertoli si in partea distala a tubului seminifer unde acesta se ingusteaza si apoi se continua cu tubii drepti68. SpermatogenezaSpermatogeneza

Spermatogeneza cuprinde trei etape:spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor)spermiogeneza (formarea spermatozoizilor)spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer)

In timpul etapelor spermatogenezei exista o cariokineza completa (de la o etapa la alta, nucleii celulelor se separa complet) dar exista o citokineza incompleta (intre celulele de un fel exista punti de citoplasma). Aceste punti au rolul de a sincroniza diferentierea celulelor care are loc in valuri de aceeasi generatie. La om diferentierea in valuri se face pe generatii diferite in acelasi tub seminifer. O spermatogonie A intra in procesul de diferentiere si diviziune la un moment dat. Toate celulele ce rezulta din aceasta spermatogonie se vor divide toate in acelasi moment datorita prezentei puntilor citoplasmatice. Insa nu toate spermatogoniile A intra in acelasi moment in diviziune. Vor exista prin urmare valuri de celule aflate in diferite etape de diferentiere in acelasi tub seminifer.

spermiogeneza reprezinta transformarea spermatidelor in spermatozoizi. Initial, spermatidele sunt rotunde, cu diametrul de 6 m,fiind cele mai mici celule din linia seminala. Modificarile care urmeaza au loc concomitent dar, din motive didactice, le impartim in etape:

Page 41: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

41

Formarea acrozomuluiAparatul Golgi este bine dezvoltat. El da nastere la macrovezicule care vor fuziona si vor da

nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata dinspre aparatul Golgi a nucleului. Aceasta vezicula se numeste vezicula acrozomala. In continuare, aparatul Golgi sintetizeaza macrovezicule care se ataseaza la vezicula acrozomala. Ea va creste si va incepe sa se muleze pe suprafata nucleuluui. In final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va numi acrozom. Acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolu de a digera zona pellucida si de a patrunde in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul genetic feminin.

Formarea flageluluiInitial centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi. Centriolii vor sintetiza microtubuli

care se vor asambla si vor forma in final flagelul.Modificarea nucleuluiInitial nucleul este central si rotund. Apoi el va deveni excentric, de forma discoidala (turtit

antero-posterior) iar cromatina se va condensa foarte mult. Din nucleul initial, eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai heterocromatina si, uneori, niste vacuole interne.

Mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului. Ele se dispun intr-un singur rand, cap la cap, helicoidal.

Dupa aceea, excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati fiind eliberati in lumen iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii reziduali Reynolds care vor fi fagocitati de celulele Sertoli.

La inceput, spermatozoidul este imatur. El are 65-70 m lungime. El are urmatoarea structura:cap - contine:nucleul foarte condensat, avand forma in functie de specieacrozomulmembrana plasmalemalagatul - contine 1 centriolflagelul - are trei parti:piesa mijlocie - are aceeasi lungime ca si capul (aprox 5 m)piesa rpincipala - are aprox. 50 m, fiind cea mai marepiesa terminala - are aprox. 5 m.

Pe toata lungimea flagelului exista axonema alcatuita din 9 perechi de microtubuli periferice si o pereche centrala. La partea terminala, peste axonema vine membrana plasmatica. Peste piesa principala vine un invelis fibros format din mai multe coloane (ca niste coaste). La piesa mijlocie, se gaseste mai intai axonema, apoi invelisul fibros, teaca mitocondriala si apoi plasmalema.

In sindromul Kartagena?? apar defecte la nivelul microtubulilor. Apar spermatozoizi imobili si apare sterilitatea. Dar microtubulii intra si in structura cililor, deci persoana va avea si afectiuni respiratorii.69. Epididimul şi canalul deferent70. Veziculele seminale şi prostata71. Organizarea generală a ovarului Aparatul genital feminin este format din: ovar, tuba uterina, uter, vagin si glande anexe.

ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUIOvarul are doua componente: corticala, de culoare roz-cenusie si medulara, de culoare rosu-

intens. Microscopic, de la exterior spre interior, ovarul este format din: epiteliu de acoperire, albugineea ovarului, corticala si medulara. Corticala lipseste in dreptul hilului; la acest nivel, epiteliul de acoperire se continua cu mezoteliul peritoneal.

1. Epiteliul de acoperire se numeste impropriu epiteliu germinativ Waldayer deoarece s-a crezut initial ca in el se formeaza celulele germinative primordiale. El variaza ca aspect dupa varsta.: pana la pubertate este simplu cilindric, in perioada fertila a femeii este simplu cubic, iar dupa menopauza este simplu pavimentos. Aspectul epiteliului nu variaza sub influenta hormonilor. Celulele au citoplasma

Page 42: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

42

putina. Nucleul se adapteaza formei (ovali, rotunzi aplatizati) si este tahicromatic. In acest epiteliu se pot distinge celule epiteliale care degenereaza chistic rezultand microchisturi paraovariene care au tendinta sa se desprinda de suprafata ovarului, ramanand legate de suprafata printr-un pedicul fin. Aceste microchisturi nu altereaza functia organului. Ele pot sa ramana ca atare sau pot sa degenereze calcar.

2. Albugineea e considerata un fel de capsula alcatuita din tesut conjunctiv fibros cu rol protector. Nici ea nu e influentata de hormoni. In anumite momente si la anumite femei, albugineea poate sa sufere fenomenul de scleroza pasagera (ingrosare), afectand ovulatia. Foliculul ia contact cu albugineea, care se subtiaza si are loc ovulatia cu ruperea albugineei. Daca ea e sclerozata, nu se produce ovulatia si se pot forma chiar macrochisturi.

3. Corticala are aspectul cel mai heterogen datorita foliculilor pe cale de crestere. Pana la pubertate contine doar foliculi primordiali, intre pubertate si menopauza toate tipurile de formatiuni parenchimatoase, iar dupa menopauza are doar tesut fibros si se reduca ca dimensiuni. Este formata din stroma si parenchim.

a. Stroma e un tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spino-celular, cu predominanta celulara, putina substanta fundamentala si fibre de reticulina. Fibroblastele din acest tesut au particularitati functionale: sunt foarte sensibile la actiunea gonadotropilor si a hormonilor ovarieni. Ele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor parenchimatoase. Sub actiunea hormonilor, fibroblastele se pot diferentia pe trei directii:

i. se transforma in celule tecale interne (celule endocrine in teaca foliculului care secreta androgeni pana la androstendion)

ii. se transforma in miofibroblaste formand teaca externa foliculara; contractilitatea lor are un rol important in ovulatie

iii. se transforma in glanda interstitiala a ovarului, care secreta estrogeni si progesteron, dar care exista doar la animale, nu si la om.b. Parenchimul este format din foliculi ovarieni, corpi luteali si corpi albicans. Foliculii ovarieni sunt in numar de 400.000, din care doar 400-500 se maturizeaza (foliculi evolutivi), iar ceilalti sufera procesul de atrezie (foliculi involutivi). Foliculii evolutivi sunt de patru feluri: primordiali, primari (unilamelari si multilamelari), secundari (veziculari si antrali) si maturi (de Graaf).

4. Medulara este zona cea mai bine vascularizata, este acoperita, cu exceptia hilului, de corticala si este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc: vase de sange (artere helicine, plexuri venoase dilatate si vase limfatice), fibre musculare netede diseminate, fibre nervoase amielinice cu rol senzitiv (anexita doare), celule deciduale (celule mari cu glicogen), celule interstitiale Berger si, uneori, vestigii ale canalului Wolff.

72. Foliculul matur de GraafDintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va matura. Acest folicul este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5 mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul folicular.

Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei foliculare. Ovocitul are un diametru de 130 m, este inconjurat de zona pellucida si de corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul anterior.

Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi.

Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa.Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu albugineea

si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.

Page 43: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

43

Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna, alternanad de la un ovar la altul, in trompa uterina.

Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum Clomifen, de stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla.

Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea loc ovulatii spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron care impiedica maturarea unui alt folicul.

La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si acumulari de progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa plasminogenul care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea membranei lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei, enzima foarte importanta in slabirea peretelui folicular.

Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea colagenazei, va duce la ruperea foliculului la zona de contact cu albugineea. Ovocitul II va fi captat de trompa uterina.

Ceilalti foliculi, din totalul de 18-20 foliculi ce incep procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, vor involua prin atrezie foliculara. Atrezia foliculara se face diferit in functie de tipul de folicul:pentru foliculii mici (primordiali, primari unilamelari si primari multilamelari mici) aceasta se face in doua etape:are loc involutia ovocitului pana dispareare loc apoi degenerescenta granuloasei pana dispare si ea completpentru foliculii mari (foliculi primordiali multilamelari cu mai mult de 6 randuri ale granuloasei si foliculi secundari), involutia cuprinde mai multe etape:involutia pana la disparitie a ovocitului Iin locul lasat liber de disparitia ovocitului apare zona pellucida care se ingroasa si se pliaza.in afara zonei pellucida, granuloasa degenereaza, se detaseaza de MB, iar celulele dispar asincron. Prin urmare exista spatii libere in granuloasa degenerata.teaca interna se hipertrofiaza. Unele din celulele tecii interne se pot detasa de la nivelul foliculului si vor forma in stroma conjunctiva insule ce reprezinta glandele interstitiale ale ovarului ce secreta doar hormoni androgeni73. Foliculii ovarieni evolutivi74. Corpul galbenCorpul galben

Celulele granuloasei si celulele tecale restante dupa ovulatie vor forma o glanda endocrina localizata tot in corticala. O data cu expulzarea ovocitului II se expulzeaza si o parte din lichidul din antru. Datorita acestui fapt, foliculul se colabeaza si apare o formatiune policiclica cu numeroase invaginari ale peretelui. Sangele se acumuleaza in cavitatea foliculului restant si se coaguleaza, formandu-se un cheag care va fi invadat de tesut conjunctiv. Acest cheag se gaseste in centrul corpului galben. Urmatoarea faza este de luteinizare a celulelor granuloasei si tecale: granuloasa devine luteinica (80% din greutatea corpului galben), iar tecile devin teci luteine. Celulele granuloasei cresc in dimensiuni, se incarca cu incluziuni lipidice si cu un pigment luteotrop de culoare galbena. Apar vase de sange printre celulele granuloasei. Aceste vase sunt de neoformatie sau provin din structurile din jurul granuloasei. Celulele granuloase luteinice secreta estrogeni.

Celulele tecale interne devin poligonale, se incarca cu incluziuni lipidice dar au citoplasma mult mai intunecata. Numarul vaselor de sange e mai mare decat in folicul. Daca nu exista sarcina, un corp galben numit.......... incepe sa involueze in ziua 24 , iar involutia se termina in ziua 28. Daca exista sarcina se formeaza corpul galben de sarcina care evolueaza 6 luni la parametrii maximi, apoi involueaza pana la termen. El secreta in aceasta perioada relaxina care determina o imbibare apoasa a tesutului conjunctiv din simfiza pubiana determinand dezvoltarea soldurilor.

Involutia incepe prin progresia de tesut conjunctiv dispre cheagul central si corpul galben e inlocuit complet de benzi de fibre de colagen. Apare astfel corpul albicans, formatiune ovalara cu contur

Page 44: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

44

policiclic, cu putina substanta fundamentala si rare celule conjunctive. Corpul alb sufera un proces de degenerare hialina, fiind inlocuit de o masa amorfa care nu se coloreaza cu coloranti acizi sau bazici, aparand palida. Treptat dispare dar cat exista , deformeaza suprafata ovarului.

Aspectul heterogen al ovarului se datoreaza cresterii foliculare, selectiei foliculilor care vor intra in crestere si a celor ce urmeaza sa se matureze. Initial cresterea foliculilor e independenta de FSH, dar cresterea in sine e dependenta de FSH. Cresterea se face in 120-150 de zile pentru foliculii mici si in 65 de zile pentru foliculii mari. Selectia foliculilor care vor intra in crestere se face cu un an inaintea fiecarui ciclu, iar selectia celor care se vor maturiza se face cu o luna inaintea ciclului: se selecteaza acel folicul care are cea mai mare concentratie de FSH si de estrogen in lichidul folicular.

75. Clasificarea foliculilor evolutivi.76. Evenimente care se produc in foliculul matur in apropierea si in timpul ovulatiei.77. Trompa uterinăTrompa uterina

Este un organ pereche, cavitar, localizat in cavitatea peritoneala, dispus lateral de uter si medial de ovar. D.p.d.v. anatomic prezinta 4 rediuni:zona infundibularazona ampularazona istmicazona intramurala

Trompa uterina prezinta si 2 orificii prin care comunica:cu cavitatea peritoneala - in zona infundibularacu cavitatea uterina - ostiumul tubar

D.p.d.v. histologic peretele are trei tunici:mucoasamuscularaseroasa

MucoasaPrezinta numeroase falduri sau pliuri longitudinale care umplu lumenul si ii dau un aspect

labirintic. Aceste falduri se ramifica dar nu se anastomozeaza, astfel incat fenestrele dintre falduri comunica intre ele. Acesta este un element de diagnostic diferential intre trompa uterina si vezicula seminala unde faldurile se anastomozeaza si fenestrele nu mai comunica intre ele.

Faldurile sunt lungi si dese in zona infundibulara si se reduc ca numar in zona istmica. Ele dispar in zona intramurala unde intalnim o mucoasa aproape neteda. Aceste falduri au rol in deplasarea ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina.

Mucoasa contine un epiteliu si un corion (lamina propria).Epiteliul contine trei tipuri de celule:

Celulele ciliate - cilii lor vin in contact cu lumenul. Aceste celule predomina in faza foliculara, cilii dezvoltandu-se sub actiunea astrogenilor. Cilii au rolul de a deplasa lichidul de la suprafata mucoasei, impreuna cu ovulul sau zigotul. Ei faciliteaza si deplasarea spermatozoizilor pana la zona ampulara.Celulele secretorii - sunt mai scurte, au polul apical rotunjit. Ele nu vin in contact cu lumenul in faza foliculara cand numarul lor este si foarte redus. Ele cresc insa ca numar in faza luteinica si intra in contact cu lumenul deoarece celulele ciliate se reduc ca inaltime.Celulele intercalate - vin in contact cu MB dar nu ajung niciodata in contact cu lumenul. Ele sunt precursori ai celulelor secretorii in care se vor transforma in timpul fazei luteinice.

Celulele secretorii produc un lichid care are rol in:capacitatia spermatozoizilortroficitatea oului sau ovululuitransportul ovulului sau al zigotului

Prin urmare, participa la transportul oului sau ovulului urmatoarele elemente:

Page 45: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

45

cilii celulelor ciliatefaldurile mucoaseimusculara, prin miscarile sale peristaltice

Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat dar fara glande. Vasele sunt mari, artere sau vene, care in timpul ovulatiei devin hiperemice, turgescente, conferind trompei uterine un grad mare de distensibilitate si o reducere a motilitatii ei care este necesara pentru a se putea aplica pe ovar pentru a capta ovulul.

Tunica muscularaEste alcatuita din muschi neted dispus in doua straturi: circular intern si longitudinal extern.Tunica musculara este mai groasa in zona intramurala si istmica si este mai subtire in zona

ampulara si infundibulara. Ea ajuta la deplasarea oului sau ovulului si a spermatozoizilor. SeroasaEste alcatuita din spiteliu simplu pavimentos si tesut conjunctiv bogat vascularizat. De fapt

seroasa este alcatuita din mezoteliul peritoneal.Rolurile trompei uterine

Trompa uterina preia ovocitul II in ovulatie. Acesta poate fi fertilizat in zona ampulara, caz in care el isi va definitiva a doua diviziune meiotica si se va forma, prin unirea cu spermatozoidul, zigotul (oul).In trompa uterina incepe segmentatia oului timp de 4-5 zileDupa 4-5 zile, prin ostium, oul va fi impins in cavitatea uterina unde el va nida.La nivelul trompei uterine se poate implanta oul segmentat. Aceasta se poate intampla din mai multe cauze:dupa anexite acute netratate, care s-au cronicizat si au dus la micsorarea sau chiar astuparea ostiumuluidatorita malformatiilor trompui uterine (lumen prea ingust, foarte lungi, foarte inalte sau infantile)

Daca implantarea s-a facut in zona istmica sarcina nu se dezvolta mai mult de 2-3 saptamani dupa care trompa se rupe, apare hemoragia si este necesara interventia chirurgicala de urgenta.

Daca implantarea se face in zona ampulara sau infundibulara sarcina se poate dezvolta 2-3, maxim 4 luni dupa care se produce avort prin ruptura de trompa uterina sau evacuare in cavitatea peritoneala, in ambele cazuri existand hemoragie si necesitand interventia chirurgicala de urgenta.78. Uterul - organizare structuralUterul

Este un organ cavitar, situat inapoia vezicii urinare si in fata rectului. El are forma de para cu varful in jos. D.p.d.v. anatomic i se descriu mai multe regiuni:corpul uterinistmul uterincolul uterin

D.p.d.v histologic corpul si istmul uterin au structura asemanatoare iar colul uterin are structura diferita. La nivelul corpului se deschid cele doua ostiumuri tubare. Portiunea dintre cele doua ostiumuri se numeste fundul uterin si la acest nivel peretele este mai subtire. De aceea, in aceasta zona peretele se poate rupe foarte des in timpul chiuretajelor. Corpul si istmul uterin

Au peretele format din trei tunici:mucoasa = endometrumusculara = miometruseroasa = perimetruMiometrul

Este format din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi:stratul intern - fibre musculare netede dispuse circular si longitudinalstratul extern - fibre musculare netede dispuse de asemenea circular si longitudinal

Page 46: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

46

stratul mijlociu - fibre musculare netede oblic spiralate. In acest strat se gasesc arterele si venele care alcatuiesc reteaua vasculara arcuata. Acestor vase le lipseste adventicea, deci tunica musculara a vasului se continua cu fibrele musculare netede ale miometrului. Aceasta particularitate are rol in oprirea foarte rapida a hemoragiei dupa nastere, dupa interventii chirurgicale etc.

PerimetrulEste format din mezoteliul peritoneal (epiteliu simplu pavimentos) si tesut conjunctiv dens

79. Endometru: topografie si modificarile sub actiunea hormonilor ovarieniEndometrul

Este alcatuit dintr-un epiteliu si corion. Epiteliul se imparte in:

epiteliu de acoperire - epiteliu simplu cilindricepiteliu glandular - este o extensie a epiteliului de acoperire la nivelul glandelor uterine (cripte uterine) care reprezinta invaginari ale epiteliului in corion. Aceste glande sunt simple, tubulare drepte, rareori fiind ramificate si daca sunt ramificate aceasta se intampla numai in portiunea profunda endometrului.

Corionul este format din tesut conjunctiv lax spinocelular bogat vascularizat si inervat.Portiunea bazala a endometrului reprezinta 1/4 din grosimea totala a endometrului (2 mm din 8-9

mm). Aceasta portiune alcatuieste endometrul bazal si nu este sensibila la actiunea hormonilor ovarieni, deci nu sufera modificari in timpul ciclului uterin. Endometrul bazal contine:fundul glandelor uterinecorion dens citogen

Endometrul functional reprezinta 3/4 superioare din grosimea endometrului. El contine:corpul si colul glandelor uterinecorion citogen mai putin dens

Endometrul functional este deosebit de sensibil la actiunea h. ovarieni si el sufera modificari importante de-a lungul unui ciclu ovarian.Aceasta portiune se va elimina in timpul menstruatiei. De asemenea, in faza secretorie si in timpul sarcinii, endometrul fonctional este subdivizat in 2 parti:partea compacta (superficiala) - contine epiteliul de acoperire, colul glandelor uterine si corionul aferentpartea spongioasa - contine corpul glandelor uterine si corionul afferentEndometrul este tesutul cu cea mai mare sensibilitate la actiunea h. ovarieni. Au loc modificari zilnice ale acestui tesut. Prin urmare acest tesut sufera transformari ciclice ce se repeta la fiecare 28 de zile (de ovbcei) si care alcatuiesc ciclul endometrial. Ciclul endometrial se suprapune peste ciclul ovarian.

Endometrul contine elemente epiteliale si elemente mezenchimale.Elementele epitelialeSunt reprezentate de cele doua epitelii (de acoperire si glandular). Aceste epitelii vor fi formate

din mai multe tipuri de celule:celule proliferative (celuel bazale). Aceste celule formeaza epiteliul de acoperire si epiteliul glandular din endometrul functional in faza proliferativa. De asemenea, aceste celule vor forma glandele de la nivelul portiunii bazale a endometrului.

Celulele sunt inalte, cilindrice, cu citoplasma putina, usor bazofila sau amfofila. Raportul nucleo-citoplasmatic este >1. Nucleii sunt alungiti, tahicromatici, cu nucleoli mici. Acestea sunt celule care se divid intens. Din aceasta cauza apare pseudostratificarea spiteliului glandular si de acoperire.Celulele epiteliale ciliate - formeaza epiteliul de acoperire si epiteliul din zona colului uterin in faza proliferativa a ciclului endometrial. Ele descresc ca numar in faza secretorie. Falsa stratificare a epiteliului aproape dispare in faza secretorie. Aceste celule au citoplasma acidofila, mai abundenta si nucleul eucromatic, cu nucleoli evidenti.Celulele secretorii - sunt putine ca numar in faza proliferativa si mai numeroase in faza secretorie. Aceste celule nu se mai divid. Ele acumuleaza in citoplasma granule cu produsi de secretie care se pot localiza mai intai subnuclear (nucleul fiind situat apical), apoi acestea se impart (nucleul fiind situat central), apoi granulele se situeaza la polulapical (nucleul fiind situat bazal). Daca produsii de secretie sunt prezenti, avem de a face cu celula secretorie vacuolara. Dupa exocitoza produsilor de secretie, polul apical se

Page 47: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

47

rotunjeste si avem de a face cu celula secretorie nevacuolara. Celulele secretorii se gasesc predominant in epiteliul de acoperire in faza proliferativa si apoi se localizeaza predominant in corpul si colul glandelor uterine, din faza proliferativa tardiva pana la sfarsitul fazei secretorii.

Elementele de natura mezenchimala Stroma conjunctivaEste constituita din tesut conjunctiv lax spinocelular, in care predomina componenta celulara.

Exista si putine fibre de reticulina si putina substanta fundamentala. CeluleleCelulele se dispun in vartejuri in jurul glandelor si vaselor. Exista mai multe tipuri de celule:

celula stromala reticulara de tip fibroblast. Aceasta celula este foarte sensibila la actiunea h. ovarieni:In faza proliferativa, incipienta si mijlocie, celula este fusiforma, are dimensiuni mici, citoplasma usor bazofila si nucleul tahicromatic.In faza proliferativa tardiva celula creste in dimensiuni, apar prelungirile, se incarca cu organite celulare si acest proces continua si in faza secretorie incipienta si mijlocie.In faza secretorie tardiva are loc procesul de predecidualizare care consta in hipertroierea celulelor care se vor incarca cu incluziuni de glicogen, citoplasma va deveni deci foarte acidofila iar nucleul va fi mare si eucromatic. In acest stadiu limitele intercelulare sunt foarte evidente. Aceste celule vor forma decidua materna.celula spinoasa (xantomatoasa) - are origine mezenchimala local si nu origine histiocitara. Ea apare in faza secretorie mijlocie si tardiva. Are o citoplasma cu multe vacuole lipidice si un nucleu mic, reniform, tahicromatic.celula granulomatoasa - nu provine din granulocitele sangvine ci are origine limfocitara, fiind asemanatoare cu limfocitele mari, citotoxice, cu granulatii in citoplasma. Apare in faza secretorie mijlocie si tardiva. limfocitele - sunt izolate si apar in faza secretoire mijlocie si tardiva.plasmocite - secreta IgA. Si ele sunt izolate Daca sunt grupate semnifica existenta unei endometrite.80. Colul uterin -particulalităţi structuralReprezinta partea inferioara a uterului, cu forma de butoias, la nivelul careia se insera vaginul. Prin urmare, colul uterin are doua portiuni:supravaginalainfravaginala

Lumenul colului uterin se numeste canal cervical. El are doua orificii:intern - asigura comunicarea cu istmul uterinextern - esigura comunicarea cu vaginul

Pe o hemisectiune la nivelul colului uterin se observa ca central se afla un ax fibromuscular format din 75-85% tesut conjunctiv fibros si 15-25% muschi neted. Fibrele musculare netede sunt organizate in fascicule separate de tesut conjunctiv fibros. Colul uterin este mai dur decat corpul uterin. Sub influenta hormonilor ovarieni si placentari, axul conjunctiv muscular se ramoleste si colul se inmoaie si are aspect catifelat.

Colul uterin este impartit in doua parti:endocolul (spre canalul cervical)exocolul

EndocolulEpiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, bogat in celule mucoase. Acest epiteliu se

invagineaza in corion si da nastere glandelor cervicale care sunt tubulare ramificate. Ele au lumenul mai larg decat glandele uterine si prezinta adesea produs de secretie cu tenta acidofila in lumen.

Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat. Uneori orificiile de varsare ale glandelor epiteliale se pot obstrua (in infectii). Atunci produsul de secretie se aduna in lumenul glandular, epiteliul glandular se turteste si se formeaze un ou (chist) al lui Naboth. Cand aceste chisturi sunt foarte

Page 48: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

48

multe ele proemina in canalul cervical si il pot chiar obstrua, caz in care este necesara interventia chirurgicala.

ExocolulEste acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Prezinta un corion fara glande

dar care contine tesut conjunctiv dens bogat vascularizat cu vase de calibru mare (artere si vene) si filtrat limfocitar nodal sau difuz.

Secretia colului uterin este foarte importanta. Ea difera in functie de fazele ciclului ovarian. Aceasta secretie este mai apoasa in timpul ovulatieim facilitand patrunderea spermatozoizilor prin canalul cervical. In faza progesteronica secretia este vascoasa pentru a impiedica patrunderea germenilor. Secretia de la acest nivel poarta numele de glera. Glera participa si la formarea secretiei vaginale normale.

Jonctiunea epiteliu simplu cilindric - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat este brosca. Aceasta jonctiune este frecvent sediul unor tumori, cancerul de col uterin fiind foarte frecvent dar nu se moare din aceasta cauza, indicele de mortalitate fiind de 8 : 100.000.81. Vaginul: organizare structurală, frotiuri vaginaleEste un conduct musculo-fibros cilindric care se insera la nivelul colului uterin unde determina aparitia a 4 funduri de sac.:doua funduri de sac lateralefundul de sac posterior - cel mai larg, locul de prelevare a secretiilorfundul de sac anterior - cel mai scurt

Peretele vaginal are mai multe tunici:mucoasamuscularaadventice

MucoasaNu are glande. Secretiile vaginale se formeaza insa din:

glera de la nivelul endocoluluitransudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din mucoasa vaginala.

Secretia vaginala are un pH acid. Daca pH-ul ar fi neutru sau chiar bazic mucoasa ar fi foarte expusa la infectii. PH-ul este acid deoarece celulele mucoase sintetizeaza glicogen. Celulele superficiale, incarcate cu glicogen, se descuameaza iar glicogenul se raspandeste in lumen. El va fi metabolizat la acid lactic de bacilul Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului. Astfel pH-ul mucoasei vaginale este acid.

Epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone de precornificare (prekeratinizare) deoarece in celulele superficiale epiteliale exista keratohialina. Epiteliul vaginal are o grosime variabila, intre 150-200 m si e format din urmatoarele straturi celulare:stratul bazal, la nivelul MB - un singur rand de celulestratul parabazal - 3-4 straturi de celulestratul intermediarstratul superficial

Celulele stratului superficial se pot descuama si prin urmare ele se pot preleva in secretia vaginala. Din secretie se va face un frotiu care se va colora prin tehnica Babes-Papa-Nicolau care foloseste mai multi coloranti:pentru nucleu se foloseste hemalaunulpentru citoplasma se foloseste fuxina acida si verdoglobina???????

Celulele mucoase:Celulele bazale sunt celule cubice sau usor rotunjite, cu diametrul de 15 m, cu un nucleu de 10 m diametru, eucromatic si cu citoplasma bazofila.Celulele parabazale au diametrul de 20 m, cu un nucleu de 8-9 m diametru, citoplasma bazofila.Celulele intermediare sunt de doua feluri:

Page 49: Histologie Subiecte Rezolvate Sem2

49

celule adevarate - au aspect de nacela (naviculare). Ele apar doar pe frotiurile de sarcina. Astfel se poate pune diagnosticul de sarcina inainte sa se pozitive testele hormonale.celule mari - au diametrul de 25 m iar nucleul are un diametru de 5-6 m. Celula sufera fenomene de prepicnoza si apoi picnoza prin cariorecsis (fragmentarea nucleului) si carioliza (liza nucleului). Aceste celule au citoplasma bazofila sau amfofila deoarece incepe secretia de glicogen care se dispune perinuclearCelulele superficiale - prezinta acumulari lipidice perinuclear.

Sub influenta estrogenilor celulele epiteliale se matureaza rapid si vor fi multe celule acidofile cu nuclei picnotici. In faza estrogenica deci:indicele acidofil este de 70%indicele picnotic este de 90%

Progesteronul faciliteaza descuamarea celulelor sin stratul intermediar si parabazal. Prin urmare el impiedica maturarea. In faza progesteronica deci:indicele acidofil este de 5-10%indicele picnotic este de 5%

Prin stabilirea celor 2 indici este cel mai usor de stabilit profilul hormonal al persoanei. In faza luteinica, in epiteliul vaginal exista si limfocite. Acestea nu trebuie interpretate ca o stare

de infectie.82. Glanda mamară: stare de repaus, stare de activitateSe gaseste in partea anterioara a toracelui, prepectoral, in hipodermul regiunii.

Fiecare din cele doua glande are in structura sa 15-20 lobi glandulari, fiecare lob fiind o glanda separata, cu canal de extcretie propriu (canal galactofor) care se deschide la nivelul mamelonului prin porul galactofor.

Lobul glandular este format din lobuli glandulari delimitati intre ei de tesut conjunctiv fibros si adipos. In lobuli este stroma, formata din tesut conjunctiv lax, si parenchimul. In tesutul conjunctiv lax stromal exista limfocite si plasmocite care cresc ca numar in faza progesteronica si in timpul sarcinii. Se secreta si IgA care se transmite prin laptele matern la nou-nascut si se realizeaza astfel imunizarea pasiva.

In stroma, premenstrual, apare un edem stromal si se produce mastrodinia premenstruala. Glanda mamara in repausParenchimul are canalele de secretie intralobulare delimitate de epiteliu simplu cubic si insule de

celule secretorii in repaus care pot fi izolate sau atasate la un canal secretor intralobular. Canlul intralobular se varsa intr-un canal extralobular (canal galactofor) care sunt delimitate de un epiteliu bistratificat cubic sau cilindric. Inainte de varsare, canalul galactofor se dilata si formeaza un sinus galactofor care este delimitat de derm pe de o parte si de epiteliul bistratificat al canalului galactofor pe de alta parte.

Glanda mamara in lactatieCelulele secretorii aflate in repaus devin active, inmuguresc si vor da nastere acinilor glandulari

care au forme si marimi diferite. Acinii vor fi delimitati de epiteliu simplu cubic. In lumenul acinilor exista laptele, produsul de secretie care este acidofil. Stroma se reduce, in rest, celelalte structuri aau aceeasi alcatuire ca in repaus.

Secretia este apocrina.83. Placenta84. Epidermul: organizare structurală85. Tipuri celulare din epiderm – caracterizare, functii86. Dermul87. Glandele anexe ale pielii88. Anexele cornoase ale pielii