Hiperactivitatea, partea I Autor: Carmella data publicarii: 19.09.03 Pentru majoritatea parintilor posibilitatea de a avea un copil hiperactiv poate parea un cosmar. Desi pare absurd, pentru noi acest diagnostic pus copilului nos tru la virsta de 4 ani a fost nu luminita de la capatul tunelului, ci o adevarat a explozie solara. Dupa doua diagnostice puse de doi medici primari psihiatri, unul de ?retard psih ic? si altul de ?encefalopatie? (pe care am refuzat sa le acceptam), si dupa num eroase aluzii ca am putea incerca sa-i facem o exorcizare, acest diagnostic a fo st primit ca o speranta si nu ca o condamnare. Si sint mindra ca, daca in normal itate nu a fost posibil, in hiperactivitate baiatul meu a fost PERFECT. HIPERACTIVITATEA In ultimul deceniu hiperactivitatea a devenit un termen cunoscut si un fenomen s tudiat de un numar important de specialisti din diferite domenii. Astfel, in mod firesc, cunoasterea hiperactivitatii si-a largit sfera, iar o parte din premize le initiale au devenit demodate. Cu toate ca multe aspecte ale hiperactivitatii au progresat, altele nu s-au schimbat deloc. Multi parinti interesati consulta u n specialist in privinta dificultatilor pe care le intimpina in viata alaturi de copiii lor hiperactivi. Acestia din urma, in afara starii initiale de agitatie, pot avea temperamente, personalitati diferite, grad de dezvoltare al inteligent ei diferit si pot avea sau nu inabilitati specifice de invatatura. Cu toata vari etatea cazurilor, exista citeva dificultati generale ce merita o descriere mai d etaliata. CE ESTE HIPERACTIVITATEA? Prin hiperactiv se intelege o persoana mai activa in general, intr-un mod lipsit de finalitate, comparativ cu alte persoane de aceeasi virsta, la masa, somn, le ctura, studiu sau alte activitati. Hiperactivul pare mereu in miscare. Numai ace st lucru nu indica existenta unei anomalii sau dereglari. Multi dintre noi sint intr-un moment sau altul mai activi ca de obicei. Aceasta se poate datora excita tiei produse de un eveniment festiv, nelinisti legate de realizarea sau nerealiz area unui lucru, sau exuberantei provocate de venirea primaverii. Unii copii pre zinta aceasta stare de neobosita superactivitate in mod constant, urmare nu a bu curiei sau a nelinistii, ci a faptului ca parti din creierul lor sint afectate. In mod curent acesti copii sint si intirziati, prezinta o dezvoltare lenta (merg sau vorbesc foarte tirziu) si nu pot urma cursurile in mod normal la clasele cu profil special. In cele ce urmeaza nu este vorba de aceste genuri de copii, ci sint descrisi cop iii fara intirzieri in dezvoltarea generala, care insa prezinta o activitate mai intensa - uneori lipsita de sens ? decit cei de virsta lor. Copiii despre care vorbim pot sta doar citeva minute intr-un loc si chiar in ace st timp prezinta un neastimpar excesiv. Ei vorbesc prea mult in timpul orelor de clasa, au o putere de concentrare redusa (uneori sub cinci minute), se bat in m od frecvent sau isi provoaca fratii, colegii, prietenii si isi strica foarte rep ede hainele si jucariile. Acesti copii sint adeseori foarte impulsivi si se angajeaza la orice activitate fara sa o gindeasca. Le este greu sa-si planifice dinainte munca sau joaca, faptce are drept consecinta o activitate neglijenta la scoala si senzatii de intens a frustrare in joaca si in cercul prietenilor, neputindu-se supune regulilor unu i joc si neluind in considerare sentimentele prietenilor lor. Si totusi, in mod invariabil, dau vina pe altii ? parinti, rude, profesori sau prieteni ? pentru o rice esec. In toate aceste situatii nu pot fi influentati prin judecata logica, iar comportarea lor nu se schimba in cazul aplicarii unei pedepse. CIND INCEPE HIPERACTIVITATEA ? Multe mame semnaleaza faptul ca inca din frageda copilarie copiii lor au fost mu lt mai activi decit ceilalti frati sau surori. Unii se intorceau pe burta cind e rau lasati singuri doar pentru citeva secunde in care mama se ducea pina in cela lalt capat al camerei dupa un scutec curat. Adeseori dadeau din picioare mai mul t decit ceilalti frati, dormeau mai putin si neregulat, aveau colici citeva luni dupa nastere si erau in general foarte excitabili. Cind se ridicau in picioare stricau salteaua din patut sarind in el neobositi. Un alt grup de cazuri se face cunoscut la inceputul mersului. Acesti copii arata o indeminare putin comuna in golirea sertarelor gasite la indemina, in cataratu l pe mobile, iesirea din paturi sau tarcuri si face in general imposibila pastra rea aspectului civilizat al casei, iar supravegherea lor trebuie sa fie constant a pentru a evita accidentele. Un al treilea grup de copii ? care au prezentat simptomele de mai sus in mai put ina masura sau au avut parinti mai ingaduitori ? este recunoscut la intrarea in gradinita sau in scoala primara. Comparati cu cei de virsta lor, ei sint mai gre u de manevrat din cauza agitatiei, neatentiei si lipsei de maturitate. Este o re latie neindoielnica cu faptul ca in scoala, mai mult decit acasa, copiii sint ob ligati sa se conformeze unor reguli. Ei trebuie sa stea linistiti mai mult timp, sa se concentreze mai mult si sa li se acorde mai putina atentie individual. Ac easta inseamna ca un numar de copii hiperactivi (65-75%) sint dusi spre consulta re la un medic inainte de virsta scolara. Majoritatea parintilor va incerca in mod natural sa rezolve situatia in cadrul f amiliei, punindu-si doar problema daca este bine sau nu sa procedeze astfel. Pri etenii sau rudele spun: ?si unchiul lui a fost la fel cind era mic si iata ce bi ne a reusit in viata!? Astfel de remarci ii fac pe parinti sa ezite a cere sfatu ri si indrumare medicala in cazul copiilor lor hiperactivi. Mai mult, copiii hiperactivi sint capabili adeseori sa se concentreze intr-o sit uatie inedita, pentru un oarecare timp (de exemplu in timpul vizitei la medic), capacitate care poate sa-l faca pe medic sa nu sesizeze seriozitatea problemei, sugerind ca este vorba despre o idee fixa, sau poate chiar o stare de spirit pro vocata de parinti. CINE ESTE AFECTAT ? In mod inexplicabil (?) aproape 80% dintre copiii hiperactivi sint baieti ? acea sta cu toate ca e de asteptat ca baietii sa fie mai activi decit fetele si ca de regula nu ne plingem de acest lucru prea repede, cum se intimpla in cazul fetel or. Mai multe studii indica doar un procent de 3-4% din copii cu diagnostic de ?supe ractivi?. S-a descoperit ca aceasta caracteristica se transmite in cadrul familiei. Aceast a nu inseamna, totusi, ca orice copil hiperactiv are un parinte sau un unchi car e sa fi prezentat comportari similare in copilarie, doar ca in familiile acestorcopii poate fi gasita o ruda directa care a trecut prin dificultati similare. Hiperactivitatea nu este mai frecventa in casele bogate sau in casele mai sarace , este prezenta in toate tarile si la toate rasele umane, deopotriva in mediul u rban si rural, dar problema este mai usor de rezolvat in mediul rural decit in s patiile restrinse din orase. CE SE INTIMPLA MAI TIRZIU ? Cind hiperactivii cresc, isnuit o parte insemnata ot timpul orei de clasa, sa manince linistiti la in jurul virstei de 12-14 ani, isi pot pierde in mod ob din hiperactivitatea motrica si pot sa stea linistiti t fara sa se scoale si sa se plimbe din cind in cind, pot masa, sau sa gaseasca distractii intr-un joc.Ramine frecventa problema atentiei ce poate fi destul de serioasa si care afecte aza circa 70-80% din copii. Acestora le este foarte greu sa se concentreze asupr a oricarei teme de scoala suficient pentru a o lucra bine. Ei isi lasa temele pe ntru ultimul moment si in general realizeaza in scoala mai putin decit ar fi nor mal la gradul lor de inteligenta. Acestor copii li se pare totdeauna normal sa f aca treaba prost sau sa intimpine orice solicitare cu formula ?nu ma pisa cu fle acuri? sau ?nu pot sa fac asta?. Ei mai pot aborda sarcina data cu o graba si o lipsa de gindire care in final ii duc la un nou esec. Mai mult, o parte dintre c opii devin atit de sensibili la orice critica, incit li se pare ca au mereu drep tate si se vor incapatina sa-si argumenteze pozitia in orice problema oricit de minora. Ei par sa fie suparati pe lume in general, ceea ce ii face si pe ei si p e cei lalti nefericiti. Pare un rezultat al faptului ca multi dintre acesti copi i au putini prieteni si sint fundamental singuri si nefericiti intr-o mare parte a copilariei. Invatatura, concentrarea si atitudinea generala fata de lume sint jaloane import ante in aproape tot ce tindem sa realizam in viata. De aceea aceasta hiperactivi tate este o problema serioasa care adeseori dispare de la sine pe durata adolesc entei si necesita forme particulare de tratament in aceasta perioada. Multi dint re copiii hiperactivi reusesc in mod gradat pina la adolescenta sa faca fata ace stor probleme. Aceasta se datoreaza in parte conventiilor sociale, care cer de l a toti copiii o anumita supunere si o comportare adecvata in cadrul scolii si ii trateaza in mod defavorabil pe cei care desconsidera aceste reguli de convietui re. Odata ce o persoana si-a incheiat studiile regulile devin mult mai flexibile si individul are o gama mai larga de posibilitati de a se integra in societate. Poate fi atlet profesinist, sau cintaret de rock, ocupatii care solicita multa energie fizica. Multi dintre hiperactivii tineri isi aleg profesii si moduri de viata ce le permit sa fie activi in mod legal, pot urma scoli serale deoarece le este la indemina sa lucreze ziua si sa invete seara. CE CAUZEAZA HIPERACTIVITATEA ? Nu se cunoaste o cauza specifica a hiperactivitatii. Multi cercetatori au afirma t ca este vorba de o serie de deficiente cerebrale ale copiilor si au investigat in detaliu daca nasterea acestora a fost dificila, prematura, daca au suferit d e boli cerebrale infectioase sau alte boli, dar fara rezultat. S-a ramas la conc luzia ca grupul acestor copii este inzestrat cu aceasta caracteristica in mod na tural, asa cum unii sint in mod natural foarte inalti sau foarte blonzi.