TERMOTERAPIA• grupează o serie de

proceduri care utilizează ca agent terapeutic factorul termic cald sau rece vehiculat de diverşi vectori:

- apa (în diverse stări de agregare)

- aerul- lumina- parafina- nămolul- nisipul.

HIDROTERMOTERAPIA• Metodă de tratament

fizical care utilizează în scop profilactic, terapeutic şi de recuperare efectele apei simple (de robinet).

• Este cea mai întâlnită formă de termoterapie.

• Cuprinde şi proceduri cu adaosuri de diverse substanţe chimice sau gaze.

DEFINIŢII

BALNEOTERAPIA• Metodologie de tratament

care utilizează în scop profilactic, terapeutic şi de recuperare factorii terapeutici naturali din staţiunile balneare: climatul, apele minerale, nămolurile şi gazele terapeutice.

CRIOTERAPIA• Metodă de tratament ce

constă în expuneri scurte ale tegumentului la temperaturi de îngheţ sau aproape de temperatura de îngheţ, având ca efecte: creşterea performanţei musculaturii striate, antispastic, antialgic, antiinflamator.

TERMINOLOGIE

• Temperatura centrală medie se măsoară cu termometrul aplicat sublingual sau intrarectal.

• Temperatura medie a tegumentului se măsoară în şapte puncte.• Temperatura medie a corpului este reprezentată de media între temperatura

centrală şi cea a tegumentului.

• Gradient termic intern reprezintă diferenţa între temperatura centrală şi temperatura medie cutanată.

• Gradient termic extern reprezintă diferenţa între temperatura medie cutanată şi temperatura mediului.

• Deficit caloric este numărul de calorii necesar zonei periferice pentru a egala temperatura centrală.

• Temperatura de indiferenţă (de neutralitate termică) este temperatura mediului care nu solicită mecanismele de termoreglare în cazul unui metabolism normal.

• Termoestezie este senzaţia produsă de factorul termic la nivelul tegumentului.

– factorul termic influenţează:• receptorii termici cutanaţi;• temperatura sângelui din vasele periferice;• masa sanguină circulantă;• viteza de circulaţie a sângelui

– factorul mecanic este reprezentat de:• presiunea hidrostatică ce acţionează în special asupra aparatului

cardio – vascular şi respirator cu creşterea muncii corpului;• forţa de împingere a corpului scufundat în apă (legea lui

Arhimede)care, pe de o parte facilitează exerciţiile de kinetoterapie , iar pe de alta creşte solicitarea organismului prin încercarea acestuia de a contracara această forţă;

• duşuri, fricţiuni, perieri, bule de gaz.

– factorul chimic (artificial, opţional) este reprezentat de:• plante medicinale, substanţe chimice, sare, iod, sulf.

COMPORTAMENTUL TERMIC AL ORGANISMULUI

• Homeostazia - capacitatea organismelor vii de a-şi menţine caracteristicile funcţionale şi morfologice constante intr-un mediu de viaţă variabil

• omul este un organism homeoterm- menţinerea constantă a temperaturii corpului în condiţiile unei variaţii permanente a temperaturii mediului

• Organismul uman are două zone cu comportament termic diferit:- zona periferică sau coaja – poikilotermă, alcătuită din tegument,

ţesut celular subcutanat şi muşchi. -zona centrală sau miezul, nucleul – homeotermă, alcătuită din

organele interne toracoabdominale şi intracraniene.

ZONA PERIFERICĂ • receptor caloric: la acest nivel se află corpusculii senzoriali pentru rece – Krausse

şi pentru cald – Ruffini, densitatea lor cea mai mare fiind la nivelul tegumentului feţei, mâinilor şi plantelor

• tampon termic: când temperatura mediului este crescută, zona periferică preia excesul de căldură pentru un timp până la intrarea în acţiune a proceselor de termoliză, fără să se producă o creştere a temperaturii centrale; într-un mediu rece, zona periferică poate ceda o cantitate mare de căldură zonei centrale până când termogeneza devine eficientă.

• de comutator: ţesutul adipos fiind bogat vascularizat, într-un mediu rece se produce vasoconstricţie şi devine un izolator perfect, iar în mediu cald, datorită vasodilataţiei îşi pierde rolul termoizolator;

• organ efector al termolizei într-un mediu cald prin: -perspiraţie insensibilă, adică evaporarea prin difuziune pasivă a apei ajunsă la

suprafaţa corpului; -transpiraţie – evaporare activă

• izolator caloric variabil: în ţesuturi transportul de căldură se face prin conducţie şi prin convecţie, componenta convectivă fiind variabilă în funcţie de fluxul sanguin.

ZONA CENTRALĂ • Are o temperatură cvasiconstantă, cu mici variaţii între părţile

acestei zone (ficatul) • Temperatura la nivel central este menţinută prin antrenarea

mecanismelor de termoreglare, sub controlul permanent al centrilor hipotalamici.

• Depinde şi este influenţată de temperatura zonei periferice

TERMOGENEZA

• Se realizează prin reacţii chimice celulare tip redox

• În repaus, 70% din căldură e asigurată de viscere prin termogeneză centrală, iar restul prin termogeneză periferică

• În timpul efortului fizic intervine activitatea muşchilor.

Termogeneza netremurândă

• Unul dintre răspunsurile organismului la expunerea la rece este creşterea tonusului muscular.

• Dacă este o expunere la rece moderat, apar contracţii ale fibrelor individual, dar nu se contractă muşchiul - creşte activitatea electrică

musculară, fără contracţii aparente.

Termogeneza tremurândă

• Până la 14- 15° C este suficientă termogeneza netremurândă.

• Sub 14 ° C este necesar un mecanism mai intens şi apar contracţii vizibile ale musculaturii – tremurăturile, un termogenerator foarte eficient pentru că se produce căldură în condiţii de vasoconstricţie periferică importantă ce nu permite pierderea acestei călduri în mediu.

• Frisoanele sunt spasme periodice ce produc contracţii rapide a unor grupe musculare şi intervin atunci când organismul are nevoie de punerea rapidă în funcţie a mecanismelor de termogeneză.

TERMOLIZA Iradierea este transferul de energie calorică de la obiecte calde către

obiecte reci, fără contact direct între ele, prin radiaţii infraroşii.• poate fi influenţată de poziţia corpului• suprafaţa radiantă reală este de 80% din suprafaţa corpului, în

poziţie şezândă se reduce la 60 – 65 %, iar în clinostatism la 50%.

Convecţia este pierderea de căldură în mediul din jur prin curenţi de convecţie.

• Are două componente: -convecţia internă ce reprezintă eliminarea căldurii metabolice din

zona centrală către zona periferică prin intermediul circulaţiei sanguine

-convecţia externă ce reprezintă eliminarea căldurii la nivelul zonei periferice datorită mişcării straturilor de aer din jurul corpului.

TERMOLIZA

Conducţia este transferul de energie calorică prin contactul direct între obiecte cu temperaturi diferite.

Evaporarea • Pierderea de căldură prin evaporare nu este obişnuită în starea de

confort termic, ea intervine în mediul cald, la peste 35 °C fiind principalul mecanism de termoliză

• Evaporarea depinde de: -temperatura mediului; -prezenţa curenţilor de aer; -gradul de saturare cu vapori de apă a mediului; -temperatura tegumentului; -suprafaţa cutanată de schimb; -gradul de efort fizic• Are trei componente: evaporare la nivelul suprafeţelor respiratorii,

perspiraţia insensibilă, transpiraţie

TERMOREGLAREA • Receptorii termici: periferici, centrali

• Calea aferentă• Centrii termoreglării• Calea eferentă• Efectorii termoreglării

RECEPTORII TERMICI • Receptorii periferici: la nivelul

tegumentului, mucoaselor bucale, faringiene, esofagiene şi foarte puţin în mucoasa stomacului şi în jurul orificiilor anal şi vaginal.

• Sunt de trei tipuri:- corpusculii Krause şi Ruffini

situaţi la nivelul tegumentului feţei şi mâinilor;

- terminaţiile nervoase libere de la nivelul viscerelor;

- terminaţiile nervoase libere amielinice de la nivelul tegumentului şi mucoaselor

• Receptorii centrali : la nivelul hipotalamusului, talamusului, mezencefalului şi corpilor striaţi

• Sunt de trei tipuri:-receptori de tip A stimulaţi de

factorul termic cald;-receptori de tip B stimulaţi de

factorul termic rece;-receptori de tip C stimulaţi de

temperaturi foarte crescute

CĂILE AFERENTE ALE TERMOREGLĂRII

• Protoneuronul este situat în ganglionul spinal, axonul lui ajunge în cornul posterior al măduvei spinării unde face sinapsă cu deutoneuronul căii, al cărui axon trece în cordonul lateral, formând tractul spinotalamic lateral (al treilea neuron este situat deci la nivelul talamusului).

• Fibrele care transmit informaţiile termice de la nivelul feţei intră în structura nervului trigemen

• De la talamus au loc proiecţii în ariile corticale 3, 2, 1, în sistemul

limbic şi hipotalamus

CENTRI TERMOREGLĂRII

• Centrul termogenetic,aflat în hipotalamusul posterior, este stimulat pe cale reflexă de la receptorii periferici şi va determina răspunsuri de tip simpato-adrenergic

• Centrul antitermic, situat în hipotalamusul anterior, este stimulat pe cale reflexă de la receptorii periferici, dar şi direct prin sângele încălzit determinând răspunsuri de tip simpatocolinergic

• Căile eferente ale termoreglării sunt coordonate şi controlate de hipotalamus care acţionează ca un dispecer al răspunsurilor vegetative, endocrine şi somatice venite de la nivelul efectorilor – circulaţia periferică, glandele sudoripare, muşchii şi reacţiile comportamentale conştiente.