Hidrobiologie

Izvoarele Crenonul

Clasificarea izvoarelor:– Din punct de vedere hidrogeologic:

• Emergenţe• Resurgenţe• Exurgenţe

– În funcţie de situatia geologica:• Izvoare descendente

– de strat, de vale, de terasa, descendente în roci compacte calcaroase, de grohotis, etc.

• Izvoare ascendente– De strat, de falie, arteziene, vocluziene, intermitente

– In functie de stratul de apa subterana din care provin:

• Izvoare care provin din ape freatice de suprafata• Izvoare care provin din ape freatice de adancime

– In functie de temperatura apei: • Izvoare reci • Izvoare calde sau termale (hipotermale, izotermale,

mezotermale, hipertermale)

– In functie de compozitia chimica a apei: • Izvoare carbogazoase simple, carbogazoase bicarbonatate,

bicarbonatate simple, feruginoase, sulfuroase, sulfatate, iodurate, clorosodice, radioactive

– În funcţie de caracteristicile ecologice (P. Steinman):

• Izvoare reocrene• Izvoare limnocrene

• Izvoare helocrene

Particularitati ale conditiilor de biotop

Constanta conditiilor de biotop (compozitie chimica, viteza de curgere, temperatura)

Apa bogata in CO2 sub forma de bicarbonati si mai saraca in O2

CaH2(CO3)2 CaCO3 + H2O + CO2

pH slab alcalin

Cantitati foarte scazute de substante organice

Particularitati biocenotice

Organisme caracteristice izvoarelor Organisme provenite din mediul

subteran Organisme provenite din mediul acvatic

epigeu Organisme provenite din mediul terestru

Clasificarea organismelor care populeaza izvoarele

Crenobii sau crenobionte

Crenofile

Crenoxene

Ecosisteme acvatice stagnante

Lacuri – 2,7 milioane km2, cca 1,8% din suprafaţa terestră

Bălţi

Mlaştini

Ecosistemul lacustru

Etajarea bentalului şi pelagialului lacurilor

Etajarea bentalului:• Zona litorală• Zona sublitorală• Zona profundală

Etajarea pelagialului: (zona eupelagică, pelagial litoral)

• Epilimnion• Metalimnion• Hypolimnion

Zonarea bentalului şi pelagialului unui lac

Caracteristici de biotop cu rol hotărâtor în structurarea şi funcţionarea ecosistemului lacustru:

Regimul hidrologic Regimul termic Lumina Chimismul apei Natura substratului

Caracteristici de biotop Caracteristici morfo – fiziografice

– forma cuvetei lacustre– natura substratului– volumul de apă

După agenţii care au dus la formarea cuvetei lacustre, se disting:– Lacuri de provenienţă endogenă– Lacuri de provenienţă exogenă.

Regimul hidrologic– bilanţ hidrologic excedentar– bilanţ hidrologic constant– bilanţ hidrologic deficitar

Tipuri de alimentare: - pluvială,

- pluvio-nivală,

- nivală,

- mixtă

Caracteristici fizice- Lumina – transparenţă, culoare

• Adâncimea până la care poate pătrunde fluxul de energie luminoasă;

• Posibilitatea organismelor de utilizare a energiei luminoase;

• Cantitatea de energie luminoasă primită de ecosistem pe unitatea de suprafaţă şi în timp;

zona fotică zona trofogenă

zona de compensaţie

zona afoticăzona trofolitică

– Termica lacurilor• Variaţiile termice pe verticală

(Zona saltului termic - termoclină)

Variaţii de densitate ale apei

Stratificaţie termică caracteristică

directă – vara

Circulaţia de toamnă LACURI DIMICTICE

inversă – iarna (zona temperată)

Circulaţia de primăvară

Stratificarea termică în cazul lacurilor dimictice

În funcţie de amploarea circulaţiei maselor de apă (Hutchinson):

Holomictice– Dimictice (în zonele temperate) – Monomictice

• Calde (în zonele calde, temperate sau subtropicale) – circulaţie de iarnă

• Reci – circulaţie de vară– Polimictice – circulaţie relativ constantă – Oligomictice (în zona tropicală) – temperatură

relativ constantă, circulaţie lentă şi sporadică

Meromictice

Lacurile din România:– Dimictice reci, din zona alpină (în luna cea

mai caldă: 4 - 10ºC)– Dimictice moderate, din zona montană

carpatică (10 - 20 ºC)– Dimictice calde, din regiunile colinare şi de

câmpie (20 - 30 ºC)

Energia acumulată sub formă de căldură este consumată prin evaporaţie şi în procesele vitale ale organismelor

• Bilanţ caloric – reflectă rezultatul final al proceselor termice din bazin

• Bilanţ hidrologic – reflectă echilibrul dintre pierderile de apă şi aportul de apă în lac

– Mişcările apei• Mişcări ondulatorii

– Valuri – se formează sub acţiunea vântului

–Seişele sau valurile de hulă • Curenţi orizontali

– Mişcările ciclonale– Mişcările anticiclonale– Curenţii provocaţi de denivelările eoliene

• Curenţi verticali

Circulaţia apei sub influenţa vântului

Chimismul apei– Substanţele minerale solvite

• Lacuri dulci – carbonaţi (0,5 – 1,0‰ grad de mineralizare)• Lacuri salmastre şi sărate – sulfaţi şi cloruri (până la

300‰ grad de mineralizare)Lacuri bicarbonatate, sulfatate, clorurate

După conţinutul în săruri al apei, lacurile se clasifică astfel: - lacuri cu apă dulce S<0,5‰

- lacuri salmastre / mixohaline S (0,5, 30 ‰)

- lacuri sărate / euhaline S (30, 40 ‰)

- lacuri suprasărate / hiperhaline S>40‰

.– Sărurile biogene – compuşii azotului şi

fosforului– Substanţele organice– Regimul gazelor

• O2

distribuţie ortogradă

distribuţie clinogradă

• CO2

• H2S

Caracteristici biocenotice

Caracteristici ale circuitului materiei

Clasificarea lacurilor dulci în funcţie de troficitate

Oligotrofe Mezotrofe Eutrofe Distrofe

Lacuri oligotrofe Răspândire: - munţi pe roci cristaline Apă săracă în substanţe biogene Apă bine oxigenată Adâncime mare Productivitate relativ scăzută Sărace în biomasă Palncton puţin abundent, diversitate specifică

mare Sedimente sărace în substanţe organice

Lacuri eutrofe Răspândire: - regiuni de câmpie Apa bogată în nutrienţi Substratul sedimentar (soluri moi), bogat în

materie organică Puţin adânci 10 – 15 m Zona litorală relativ largă, cu vegetaţie bogată Productivitate ridicată Planctonul abundent

Fenomenul de înflorire

Lacuri mezotrofe Trăsături intermediare între oligotrofe şi

eutrofe Lacuri de origine glaciară sau de

eroziune fluvială Echilibrul dinamic fragil Productivitate moderată Adâncime medie peste 25 m

Lacuri distrofe Răspândire: - Peninsula Scandinavă Depozite de turbă, bogate în acizi

humici (dy) Apa acidă Mineralizare slabă Apa săracă în substanţe biogene Productivitate scăzută Diversitate specifică mică

Fenomenul de eutrofizarea

Se datorează aportului alochton de nutrienţi în ecosistemul acvatic

Bălţile – caracteristici ecologice

Ecosisteme localizate în depresiuni de mică adâncime ale scoarţei terestre

Lipsite de etajul profundal Pelagialul este străbătut în întregime de

radiaţia solară zona trofogenă

zona trofolitică redusă la substratul bentonic

Grupe de bălţi (Dussart, 1966)

Bălţi relativ mici • Adâncime <1 m (60 – 80 cm)• Microstratificaţie termică diurnă ce alternează cu o stare

de homotermie nocturnă ecosisteme polimictice

Bălţi mari • Adâncime 2 – 3 m• Suprafaţă mare

Bălţi cu caracter temporar sau periodic• Adâncime 20 – 50 cm• Vara, masa apei se încălzeşte în întregime (25°C)

Clasificarea bălţilor în funcţie de componenţa fitoplanctonului şi productivitate (Wurtz, 1958):

Bălţi oligotrofe• A. Oligotrofe propriu zise• B. Oligotrofe acide• C. Oligotrofe acide cu turbă

Bălţi mezotrofe Bălţi eutorfe

• A. Slab eutrofe• B. Eutrofe mijlocii• C. Puternic eutrofe

Bălţi politrofe