h.g. nr.1050-2004

P A R T E A ILEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI ªI ALTE ACTE

S U M A R

Anul 172 (XVI) Ñ Nr. 651

Nr. Pagina

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.050. Ñ Hotãrâre pentru aprobarea Normelormetodologice de aplicare a Ordonanþei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã ..... 1Ð48

Marþi, 20 iulie 2004

H O T Ã R Â R I A L E G U V E R N U L U I R O M Â N I E I

GUVERNUL ROMÂNIEI

H O T Ã R Â R Epentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanþei Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedurã fiscalã

În temeiul art. 108 din Constituþie, republicatã, ºi al art. 196 alin. (1) din Ordonanþa Guvernului nr. 92/2003 privindCodul de procedurã fiscalã, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. Ñ Se aprobã Normele metodologice deaplicare a Ordonanþei Guvernului nr. 92/2003 privindCodul de procedurã fiscalã, prevãzute în anexa careface parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. Ñ Pe data intrãrii în vigoare a prezenteihotãrâri se abrogã Hotãrârea Guvernului nr. 1.168/2003

privind aprobarea Normelor metodologice pentruaplicarea prevederi lor Ordonanþei Guvernuluinr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 726 din 17 octombrie2003.

PRIM-MINISTRUADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:p. Ministrul finanþelor publice,

Maria Manolescu,secretar de stat

Bucureºti, 1 iulie 2004.Nr. 1.050.

ANEXÃ

N O R M E M E T O D O L O G I C Ede aplicare a Ordonanþei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 651/20.VII.20042

Codul de procedurã fiscalã:

TITLUL IDispoziþii generale

CAPITOLUL IDomeniul de aplicare a Codului de procedurã fiscalã

ARTICOLUL 1Sfera de aplicare a Codului de procedurã fiscalã

(1) Prezentul cod reglementeazã drepturile ºi obligaþiilepãrþilor din raporturile juridice fiscale privindadministrarea impozitelor ºi taxelor datorate bugetului destat ºi bugetelor locale, prevãzute de Codul fiscal.

(2) Prezentul cod se aplicã ºi pentru administrareadrepturilor vamale, precum ºi pentru administrareacreanþelor provenind din contribuþii, amenzi ºi alte sumece constituie venituri ale bugetului general consolidat,potrivit legii, în mãsura în care prin lege nu se prevedealtfel.

(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuþiilorºi a altor sume datorate bugetului general consolidat seînþelege ansamblul activitãþilor desfãºurate de organelefiscale în legãturã cu:

a) înregistrarea fiscalã;b) declararea, stabilirea, verificarea ºi colectarea

impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi a altor sume datoratebugetului general consolidat;

c) soluþionarea contestaþiilor împotriva acteloradministrative fiscale.

ARTICOLUL 2Raportul Codului de procedurã fiscalã cu alte acte normative

(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi aaltor sume datorate bugetului general consolidat,prevãzute la art. 1, se îndeplineºte potrivit dispoziþiilorCodului de procedurã fiscalã, ale Codului fiscal, precum ºiale altor reglementãri date în aplicarea acestora.

(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comunpentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºia altor sume datorate bugetului general consolidat.

(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplicã prevederileCodului de procedurã civilã.

ARTICOLUL 3Modificarea ºi completarea Codului de procedurã fiscalã

(1) Prezentul cod se modificã ºi se completeazã numaiprin lege, promovatã, de regulã, cu 6 luni înainte de dataintrãrii în vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul codintrã în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtorcelui în care a fost adoptatã prin lege.

ARTICOLUL 4Funcþionarea Comisiei fiscale centrale

Comisia fiscalã centralã constituitã potrivit art. 6 dinLegea nr. 571/2003 privind Codul fiscal are responsabilitãþide elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã aprezentului cod.

CAPITOLUL IIPrincipii generale de conduitã în administrarea

impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi a altor sume datoratebugetului general consolidat

ARTICOLUL 5Aplicarea unitarã a legislaþiei

Organul fiscal este obligat sã aplice unitar prevederilelegislaþiei fiscale pe teritoriul României, urmãrind stabilireacorectã a impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi a altor sumedatorate bugetului general consolidat.

Norme metodologice:5.1. În scopul aplicãrii unitare a prevederilor legislaþiei

fiscale, Ministerul Finanþelor Publice ºi MinisterulAdministraþiei ºi Internelor pot elabora ghiduri practicepentru îndrumarea funcþionarilor din domeniul fiscal.


ARTICOLUL 6Exercitarea dreptului de apreciere

Organul fiscal este îndreptãþit sã aprecieze, în limiteleatribuþiilor ºi competenþelor ce îi revin, relevanþa stãrilorde fapt fiscale ºi sã adopte soluþia admisã de lege,întemeiatã pe constatãri complete asupra tuturorîmprejurãrilor edificatoare în cauzã.

Norme metodologice:6.1. În aprecierea unei situaþii fiscale asupra cãreia

urmeazã a lua o decizie, organul fiscal va determina stãrilede fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizareamijloacelor de probã prevãzute de lege.


ARTICOLUL 7Rolul activ

(1) Organul fiscal înºtiinþeazã contribuabilul asupradrepturilor ºi obligaþiilor ce îi revin în desfãºurareaprocedurii potrivit legii fiscale.

(2) Organul fiscal este îndreptãþit sã examineze, dinoficiu, starea de fapt, sã obþinã ºi sã utilizeze toateinformaþiile ºi documentele necesare pentru determinareacorectã a situaþiei fiscale a contribuabilului. În analizaefectuatã organul fiscal va identifica ºi va avea în vederetoate circumstanþele edificatoare ale fiecãrui caz.

(3) Organul fiscal are obligaþia sã examineze în modobiectiv starea de fapt, precum ºi sã îndrume contribuabiliipentru depunerea declaraþiilor ºi a altor documente, pentrucorectarea declaraþiilor sau a documentelor, ori de câte orieste cazul.

(4) Organul fiscal decide asupra felului ºi volumuluiexaminãrilor, în funcþie de circumstanþele fiecãrui caz înparte ºi de limitele prevãzute de lege.

(5) Organul fiscal îndrumã contribuabilul în aplicareaprevederilor legislaþiei fiscale. Îndrumarea se face fie caurmare a solicitãrii contribuabililor, fie din iniþiativaorganului fiscal.

Norme metodologice:7.1. Înºtiinþarea contribuabililor asupra drepturilor ºi

obligaþiilor în cadrul procedurii în desfãºurare se faceverbal sau în scris. Dacã informarea se face verbal,

organul fiscal va întocmi o notã în care va consemnaîndeplinirea obligaþiei ºi orice alte detalii legate de aceastape care le considerã relevante. Nota se va ataºa ladosarul cazului.

7.2. Îndrumarea ca urmare a solicitãrii contribuabililor seface de cãtre organul fiscal prin asistenþã directã la sediulacestuia, precum ºi prin corespondenþã scrisã, e-mail,telefon ºi altele asemenea.

7.3. Îndrumarea contribuabililor din iniþiativa organuluifiscal se face prin furnizarea de servicii menite sã lefaciliteze acestora îndeplinirea obligaþiilor fiscale, precum ºiprin acþiuni de educare în domeniul fiscal. Aceastãîndrumare se poate realiza atât la nivel central, cât ºi lanivel local, prin orice instrument aflat la dispoziþiaorganului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor dedeclaraþii, furnizarea de programe informatice pentrucompletarea acestora, elaborarea ºi distribuirea demateriale publicitare (ghiduri, broºuri, pliante, afiºe ºi alteleasemenea), difuzarea în presa scrisã de articole,comunicate ºi materiale de presã, întâlniri de lucru cugrupuri de contribuabili, furnizarea de informaþii în cadrulemisiunilor informative ale posturilor de radio ºi televiziune,introducerea în programele de învãþãmânt a unor lecþii cusubiect de fiscalitate ºi altele asemenea.


ARTICOLUL 8Limba oficialã în administraþia fiscalã

(1) Limba oficialã în administraþia fiscalã este limbaromânã.

(2) Dacã la organele fiscale se depun petiþii, documentejustificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbãstrãinã, organele fiscale vor solicita ca acestea sã fieînsoþite de traduceri în limba românã certificate detraducãtori autorizaþi.

(3) Dispoziþiile legale cu privire la folosirea limbiiminoritãþilor naþionale se aplicã în mod corespunzãtor.

Norme metodologice:8.1. Potrivit dispoziþiilor Legii administraþiei publice locale

nr. 215/2001, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, înunitãþile administrativ-teritoriale în care cetãþenii aparþinândminoritãþilor naþionale au o pondere de peste 20% dinnumãrul locuitorilor organele fiscale vor aplica prevederilelegale privind dreptul cetãþenilor aparþinând unei minoritãþinaþionale de a se adresa oral sau în scris ºi în limbamaternã, precum ºi comunicarea cãtre aceºtia arãspunsurilor atât în limba românã, cât ºi în limba maternã.Actele administrative fiscale emise în astfel de situaþii seîntocmesc în mod obligatoriu în limba românã.

8.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligatesã asigure condiþiile pentru folosirea limbii materne în toatesituaþiile prevãzute de lege, potrivit pct. 8.1.


ARTICOLUL 9Dreptul de a fi ascultat

(1) Înaintea luãrii deciziei organul fiscal este obligat sãasigure contribuabilului posibilitatea de a-ºi exprimapunctul de vedere cu privire la faptele ºi împrejurãrilerelevante în luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat sã aplice prevederilealin. (1) când:

a) întârzierea în luarea deciziei determinã un pericolpentru constatarea situaþiei fiscale reale privindexecutarea obligaþiilor contribuabilului sau pentru luareaaltor mãsuri prevãzute de lege;

b) situaþia de fapt prezentatã urmeazã sã se modificenesemnificativ cu privire la cuantumul creanþelor fiscale;

c) se acceptã informaþiile prezentate de contribuabil, pecare acesta le-a dat într-o declaraþie sau într-o cerere;

d) urmeazã sã se ia mãsuri de executare silitã.

ARTICOLUL 10Obligaþia de cooperare

(1) Contribuabilul este obligat sã coopereze cuorganele fiscale în vederea determinãrii stãrii de faptfiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de cãtreacesta, în întregime, conform realitãþii, ºi prin indicareamijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.

(2) Contribuabilul este obligat sã întreprindã mãsurile învederea procurãrii mijloacelor doveditoare necesare, prinutilizarea tuturor posibilitãþilor juridice ºi efective ce îi staula dispoziþie.

ARTICOLUL 11Secretul fiscal

(1) Funcþionarii publici din cadrul organului fiscal,inclusiv persoanele care nu mai deþin aceastã calitate,sunt obligaþi, în condiþiile legii, sã pãstreze secretul asuprainformaþiilor pe care le deþin ca urmare a exercitãriiatribuþiilor de serviciu.

(2) Informaþiile referitoare la impozite, taxe, contribuþiiºi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fitransmise numai:

a) autoritãþilor publice, în scopul îndeplinirii obligaþiilorprevãzute de lege;

b) autoritãþilor fiscale ale altor þãri, în condiþii dereciprocitate în baza unor convenþii;

c) autoritãþilor judiciare competente, potrivit legii;d) în alte cazuri prevãzute de lege.(3) Autoritatea care primeºte informaþii fiscale este

obligatã sã pãstreze secretul asupra informaþiilor primite.(4) Este permisã transmiterea de informaþii cu caracter

fiscal în alte situaþii decât cele prevãzute la alin. (2), încondiþiile în care se asigurã cã din acestea nu reieseidentitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

(5) Nerespectarea obligaþiei de pãstrare a secretuluifiscal atrage rãspunderea potrivit legii.

Norme metodologice:11.1. În categoria informaþiilor de natura celor

considerate a fi secret fiscal intrã datele referitoare laidentitatea contribuabililor, natura ºi cuantumul obligaþiilorfiscale, natura, sursa ºi suma veniturilor debitorului, plãþi,conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasãri,deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sauorice fel de informaþii obþinute din declaraþii ori documenteprezentate de cãtre contribuabili sau orice alte informaþiicunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitãriiatribuþiilor de serviciu.


ARTICOLUL 12Buna-credinþã

Relaþiile dintre contribuabili ºi organele fiscale trebuiesã fie fundamentate pe bunã-credinþã, în scopul realizãriicerinþelor legii.

CAPITOLUL IIIAplicarea prevederilor legislaþiei fiscale

ARTICOLUL 13Interpretarea legii

Interpretarea reglementãrilor fiscale trebuie sã respectevoinþa legiuitorului aºa cum este exprimatã în lege.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 651/20.VII.2004 3

ARTICOLUL 14Criteriile economice

Veniturile, alte beneficii ºi valori patrimoniale sunt supuselegii fiscale indiferent dacã sunt obþinute din activitãþi ceîndeplinesc sau nu cerinþele altor dispoziþii legale.

ARTICOLUL 15Eludarea legislaþiei fiscale

(1) În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale,obligaþia fiscalã nu a fost stabilitã ori nu a fost raportatã labaza de impunere realã, obligaþia datoratã ºi, respectiv,creanþa fiscalã corelativã sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situaþiile prevãzute la alin. (1) sunt aplicabileprevederile art. 23.

CAPITOLUL IVRaportul juridic fiscal

ARTICOLUL 16Conþinutul raportului de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturileºi obligaþiile ce revin pãrþilor, potrivit legii, pentruîndeplinirea modalitãþilor prevãzute pentru stabilirea,exercitarea ºi stingerea drepturilor ºi obligaþiilor pãrþilordin raportul de drept material fiscal.

ARTICOLUL 17Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul,unitãþile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum ºialte persoane care dobândesc drepturi ºi obligaþii încadrul acestui raport.

(2) Contribuabilul este orice persoanã fizicã ori juridicãsau orice altã entitate fãrã personalitate juridicã cedatoreazã impozite, taxe, contribuþii ºi alte sume bugetuluigeneral consolidat, în condiþiile legii.

(3) Statul este reprezentat de Ministerul FinanþelorPublice prin Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã ºiunitãþile sale teritoriale.

(4) Unitãþile administrativ-teritoriale sunt reprezentatede autoritãþile administraþiei publice locale, precum ºi decompartimentele de specialitate ale acestora, în limitaatribuþiilor delegate de cãtre autoritãþile respective.

(5) Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã, unitãþilesale teritoriale, precum ºi compartimentele de specialitateale autoritãþilor administraþiei publice locale suntdenumite în prezentul cod organe fiscale.

ARTICOLUL 18Împuterniciþii

(1) În relaþiile cu organul fiscal contribuabilul poate fireprezentat printr-un împuternicit. Conþinutul ºi limitelereprezentãrii sunt cele cuprinse în împuternicire saustabilite de lege, dupã caz.

(2) Împuternicitul este obligat sã înregistreze la organulfiscal actul de împuternicire, în formã autenticã ºi încondiþiile prevãzute de lege. Revocarea împuterniciriiopereazã faþã de organul fiscal de la data înregistrãriiactului de revocare.

(3) În cazul reprezentãrii contribuabililor în relaþiile cuorganele fiscale prin avocat, forma ºi conþinutulîmputernicirii sunt cele prevãzute de dispoziþiile legaleprivind organizarea ºi exercitarea profesiei de avocat.

(4) Contribuabilul fãrã domiciliu fiscal în România, careare obligaþia de a depune declaraþii la organele fiscale,trebuie sã desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscalîn România, care sã îndeplineascã obligaþiile acestuia faþãde organul fiscal.

(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile ºireprezentanþilor fiscali desemnaþi potrivit Codului fiscal,dacã legea nu prevede altfel.

Norme metodologice:18.1. Desemnarea reprezentantului fiscal de cãtre

persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, carerealizeazã operaþiuni supuse taxei pe valoarea adãugatã peteritoriul României, se face potrivit art. 151 din Legeanr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile ulterioare,denumitã în continuare Codul fiscal.


ARTICOLUL 19Numirea curatorului fiscal

(1) Dacã nu existã un împuternicit potrivit art. 18,organul fiscal, în condiþiile legii, va solicita instanþeijudecãtoreºti competente numirea unui curator fiscalpentru contribuabilul absent, al cãrui domiciliu fiscal estenecunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitãþi,bãtrâneþii sau unui handicap de orice fel, nu poate sã îºiexercite ºi sã îºi îndeplineascã personal drepturile ºiobligaþiile ce îi revin potrivit legii.

(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remuneratpotrivit hotãrârii judecãtoreºti, toate cheltuielile legate deaceastã reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

ARTICOLUL 20Obligaþiile reprezentanþilor legali

(1) Reprezentanþii legali ai persoanelor fizice ºi juridice,precum ºi ai asocierilor fãrã personalitate juridicã suntobligaþi sã îndeplineascã obligaþiile fiscale ale persoanelorreprezentate, în numele ºi din averea acestora.

(2) În cazul în care, din orice motiv, obligaþiile fiscale aleasocierilor fãrã personalitate juridicã nu sunt achitatepotrivit alin. (1), asociaþii rãspund solidar pentru îndeplinireaacestora.

TITLUL IIDispoziþii generale privind raportul de drept

material fiscal

CAPITOLUL IDispoziþii generale

ARTICOLUL 21Creanþele fiscale

(1) Creanþele fiscale reprezintã drepturi patrimonialecare, potrivit legii, rezultã din raporturile de drept materialfiscal.

(2) Din raporturile de drept prevãzute la alin. (1) rezultãatât conþinutul, cât ºi cuantumul creanþelor fiscale,reprezentând drepturi determinate constând în:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi a altor sume care constituie venituri alebugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxeipe valoarea adãugatã, dreptul la restituirea impozitelor,taxelor, contribuþiilor ºi a altor sume care constituievenituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4),denumite creanþe fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobânzilor ºi penalitãþilor deîntârziere, în condiþiile legii, denumite creanþe fiscaleaccesorii.

(3) În cazurile prevãzute de lege, organul fiscal esteîndreptãþit sã solicite stingerea obligaþiei fiscale de cãtrecel îndatorat sã execute acea obligaþie în locul debitorului.

(4) În mãsura în care plata sumelor reprezentândimpozite, taxe, contribuþii ºi alte venituri ale bugetuluigeneral consolidat se constatã cã a fost fãrã temei legal,


cel care a fãcut astfel plata are dreptul la restituirea sumeirespective.

ARTICOLUL 22Obligaþiile fiscale

Prin obligaþii fiscale, în sensul prezentului cod, seînþelege:

a) obligaþia de a declara bunurile ºi veniturileimpozabile sau, dupã caz, impozitele, taxele, contribuþiileºi alte sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligaþia de a calcula ºi de a înregistra în evidenþelecontabile ºi fiscale impozitele, taxele, contribuþiile ºi altesume datorate bugetului general consolidat;

c) obligaþia de a plãti la termenele legale impozitele,taxele, contribuþiile ºi alte sume datorate bugetului generalconsolidat;

d) obligaþia de a plãti dobânzi ºi penalitãþi de întârziere,aferente impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi altor sumedatorate bugetului general consolidat, denumite obligaþiide platã accesorii;

e) obligaþia de a calcula, de a reþine ºi de a înregistra înevidenþele contabile ºi de platã, la termenele legale,impozitele ºi contribuþiile care se realizeazã prin stopaj lasursã;

f) orice alte obligaþii care revin contribuabililor,persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

ARTICOLUL 23Naºterea creanþelor ºi obligaþiilor fiscale

(1) Dacã legea nu prevede altfel, dreptul de creanþãfiscalã ºi obligaþia fiscalã corelativã se nasc în momentulîn care, potrivit legii, se constituie baza de impunere carele genereazã.

(2) Potrivit alin. (1) se naºte dreptul organului fiscal dea stabili ºi a determina obligaþia fiscalã datoratã.

ARTICOLUL 24Stingerea creanþelor fiscale

Creanþele fiscale se sting prin încasare, compensare,executare silitã, scutire, anulare, prescripþie ºi prin altemodalitãþi prevãzute de lege.

ARTICOLUL 25Creditorii ºi debitorii

(1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii suntpersoanele titulare ale unor drepturi de creanþã fiscalãprevãzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care,potrivit legii, au obligaþia corelativã de platã a acestordrepturi.

(2) În cazul în care obligaþia de platã nu a fostîndeplinitã de debitor, debitori devin, în condiþiile legii,urmãtorii:

a) moºtenitorul care a acceptat succesiuneacontribuabilului debitor;

b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile ºiobligaþiile debitorului supus divizãrii, fuziunii orireorganizãrii judiciare, dupã caz;

c) persoana cãreia i s-a stabilit rãspunderea înconformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

d) persoana care îºi asumã obligaþia de platã adebitorului, printr-un angajament de platã sau printr-un altact încheiat în formã autenticã, cu asigurarea unei garanþiireale la nivelul obligaþiei de platã;

e) alte persoane, în condiþiile legii.ARTICOLUL 26

Plãtitorul

(1) Plãtitor al obligaþiei fiscale este debitorul saupersoana care, în numele debitorului, conform legii, areobligaþia de a plãti sau de a reþine ºi de a plãti, dupã caz,

impozite, taxe, contribuþii, amenzi ºi alte sume datoratebugetului general consolidat.

(2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România,care au sedii secundare, plãtitor de obligaþii fiscale estepersoana juridicã, cu excepþia impozitului pe venitul dinsalarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii,de cãtre sediile secundare ale persoanei juridice.

ARTICOLUL 27Rãspunderea solidarã

(1) Pentru obligaþiile de platã restante ale debitoruluideclarat insolvabil în condiþiile prezentului cod rãspundsolidar cu acesta urmãtoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 anianteriori datei declarãrii insolvabilitãþii, cu rea-credinþã,dobândesc în orice mod active de la debitorii care îºiprovoacã astfel insolvabilitatea;

b) administratorii, asociaþii, acþionarii ºi orice altepersoane care au provocat insolvabilitatea persoaneijuridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinþã, sub orice formã, a bunurilor mobile ºi imobileproprietatea acesteia.

(2) Rãspunderea asociaþilor ºi acþionarilor la societãþilecomerciale debitoare se stabileºte potrivit Legiinr. 31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare.

ARTICOLUL 28Dispoziþii speciale privind stabilirea rãspunderii

(1) Rãspunderea persoanelor prevãzute la art. 27 se vastabili potrivit dispoziþiilor prezentului articol.

(2) În scopul prevãzut la alin. (1) organul fiscal vaîntocmi o decizie în care vor fi arãtate motivele de fapt ºide drept pentru care este angajatã rãspunderea persoaneiîn cauzã. Decizia se va supune spre aprobare conduceriiorganului fiscal.

(3) Decizia aprobatã potrivit alin. (2) constituie titlu decreanþã privind obligaþia la platã a persoaneirãspunzãtoare potrivit art. 27 ºi va cuprinde, pe lângãelementele prevãzute la art. 42 alin. (2), ºi urmãtoarele:

a) codul de identificare fiscalã a persoaneirãspunzãtoare, obligatã la plata obligaþiei debitoruluiprincipal, precum ºi orice alte date de identificare;

b) numele ºi prenumele sau denumirea debitoruluiprincipal; codul de identificare fiscalã; domiciliul sausediul acestuia, precum ºi orice alte date de identificare;

c) cuantumul ºi natura sumelor datorate;d) termenul în care persoana rãspunzãtoare trebuie sã

plãteascã obligaþia debitorului principal;e) temeiul legal ºi motivele în fapt ale angajãrii

rãspunderii.(4) Rãspunderea va fi stabilitã atât pentru obligaþia

fiscalã principalã, cât ºi pentru accesoriile acesteia.(5) Titlul de creanþã prevãzut la alin. (3) va fi comunicat

persoanei obligate la platã, menþionându-se cã aceastaurmeazã sã facã plata în termenul stabilit.

(6) Titlul de creanþã comunicat potrivit alin. (5) poate fiatacat în condiþiile legii.

ARTICOLUL 29Drepturile ºi obligaþiile succesorilor

(1) Drepturile ºi obligaþiile din raportul juridic fiscal trecasupra succesorilor debitorului în condiþiile dreptuluicomun.

(2) Dispoziþiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazulobligaþiei de platã a sumelor ce reprezintã amenzi aplicate,potrivit legii, debitorului persoanã fizicã.


ARTICOLUL 30Dispoziþii privind cesiunea creanþelor fiscale

ale contribuabililor

(1) Creanþele principale sau accesorii privind drepturide rambursare sau de restituire ale contribuabililor,precum ºi sumele afectate garantãrii executãrii uneiobligaþii fiscale pot fi cesionate numai dupã stabilirea lorpotrivit legii.

(2) Cesiunea produce efecte faþã de organul fiscalcompetent numai de la data la care aceasta i-a fostnotificatã.

(3) Desfiinþarea cesiunii sau constatarea nulitãþiiacesteia ulterior stingerii obligaþiei fiscale nu esteopozabilã organului fiscal.

Norme metodologice:30.1. Cesiunea de creanþã trebuie sã îndeplineascã

cerinþele de validitate din dreptul comun. Plãþile efectuateîntre organul fiscal ºi contribuabilul cedent pânã lanotificarea cesiunii sunt valabile.

30.2. Din momentul notificãrii cesiunii, creanþa fiscalã setransferã cãtre cesionar cu toate drepturile pe care i leconferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, încondiþiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoareacreanþei înscrisã în actul de cesiune, indiferent de preþul pecare l-a plãtit ºi chiar dacã cesiunea s-a fãcut cu titlugratuit.

30.3. În cazul în care organul fiscal constatã cã aceeaºicreanþã fiscalã a fost cesionatã mai multor cesionari,cesionarul care a notificat primul organul fiscal va devenicreditor al creanþei cesionate.


CAPITOLUL IIDomiciliul fiscal

ARTICOLUL 31Domiciliul fiscal

(1) În cazul creanþelor fiscale administrate de MinisterulFinanþelor Publice prin Agenþia Naþionalã de AdministrareFiscalã, prin domiciliu fiscal se înþelege:

a) pentru persoanele fizice, adresa unde îºi audomiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv,în cazul în care aceasta este diferitã de domiciliu;

b) pentru persoanele juridice, sediul social sau loculunde se exercitã gestiunea administrativã ºi conducereaefectivã a afacerilor, în cazul în care acestea nu serealizeazã la sediul social declarat;

c) pentru asocierile ºi alte entitãþi fãrã personalitatejuridicã, adresa persoanei care reprezintã asocierea sauentitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresadomiciliului fiscal al oricãruia dintre asociaþi.

(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1)lit. a), se înþelege adresa locuinþei pe care o persoanã ofoloseºte în mod continuu peste 183 de zile într-un ancalendaristic, întreruperile de scurtã duratã nefiind luate înconsiderare. Dacã ºederea are un scop exclusiv de vizitã,concediu, tratament sau alte scopuri particulareasemãnãtoare ºi nu depãºeºte perioada unui an, nu seconsiderã adresa unde locuiesc efectiv.

(3) În situaþia în care domiciliul fiscal nu se poate stabilipotrivit alin. (1) lit. b) ºi c), domiciliul fiscal este locul încare se aflã majoritatea activelor.

(4) În cazul celorlalte creanþe fiscale ale bugetuluigeneral consolidat, prin domiciliu fiscal se înþelegedomiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediulsocial înregistrat potrivit legii.

Norme metodologice:31.1. Domiciliul fiscal se înregistreazã la organul fiscal

în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliulsau de sediul social.

31.2. Înregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanelefizice, se face prin depunerea unei cereri de înregistrare adomiciliului fiscal, însoþitã, dupã caz, de urmãtoareledocumente:

a) copie de pe actul care face dovada titlului în temeiulcãruia, potrivit legii, persoana deþine spaþiul destinatdomiciliului fiscal (calitatea de proprietar, chiriaº, uzufructuarºi altele asemenea);

b) copie de pe actul de identitate în care a fostînscrisã, potrivit legii speciale, menþiunea de stabilire adomiciliului ºi a reºedinþei la care se solicitã înregistrareadomiciliului fiscal.

31.3. În cazul persoanelor juridice, cererea deînregistrare a domiciliului fiscal va fi însoþitã de copii de peactele care fac dovada deþinerii legale a spaþiului pentrudomiciliul fiscal.

31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pefiecare paginã de organul fiscal competent, pentruconformitate cu originalul.

31.5. Cererea se depune la organul fiscal în a cãruirazã teritorialã urmeazã a se stabili domiciliul fiscal.

31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisã deîndatã de cãtre organul fiscal prevãzut la pct. 31.5 cãtreorganul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul a avutultimul domiciliu fiscal, în vederea întocmirii formalitãþilor detransfer al dosarului fiscal.

31.7. Dosarul fiscal se transmite în termen de cel mult30 de zile de la primirea cererii ºi va fi însoþit decertificatul de atestare fiscalã, precum ºi de fiºa deevidenþã pe plãtitor.

31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în acãrui razã teritorialã se aflã noul domiciliu fiscal va emitede îndatã decizia de înregistrare a noului domiciliu fiscal,care se va comunica contribuabilului potrivit art. 43 dinCodul de procedurã fiscalã.

31.9. Înregistrarea în registrul contribuabililor de la noulorgan fiscal, precum ºi scoaterea din registrulcontribuabililor de la vechiul organ fiscal se opereazã cudata comunicãrii deciziei prevãzute la pct. 31.8. Pânã ladata la care s-au operat modificãrile în registrulcontribuabililor, competenþa pentru soluþionarea oricãreiprobleme privind administrarea revine organului fiscal de lavechiul domiciliu fiscal.


TITLUL IIIDispoziþii procedurale generale

CAPITOLUL ICompetenþa organului fiscal

ARTICOLUL 32Competenþa generalã

(1) Organele fiscale au competenþã generalã privindadministrarea creanþelor fiscale, exercitarea controlului ºiemiterea normelor de aplicare a prevederilor legale înmaterie fiscalã.

(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotãrâre aGuvernului se poate stabili altã competenþã specialã deadministrare.

(3) Impozitele, taxele ºi alte sume care se datoreazã,potrivit legii, în vamã sunt administrate de cãtre organelevamale.


Norme metodologice:32.1. Ministerul Finanþelor Publice, prin Agenþia

Naþionalã de Administrare Fiscalã, ºi unitãþile sale teritorialeau competenþã generalã în ceea ce priveºte administrarea,exercitarea controlului ºi emiterea normelor de aplicare cuprivire la creanþele fiscale ce se cuvin bugetului generalconsolidat, care, potrivit legii, sunt date în competenþa lorde administrare. În scopul administrãrii unitare a acestorcreanþe, preºedintele Agenþiei Naþionale de AdministrareFiscalã emite instrucþiuni în condiþiile legii.

32.2. Unitãþile administrativ-teritoriale au competenþãgeneralã în ceea ce priveºte administrarea creanþelorfiscale care, potrivit legii, sunt date în competenþa lor deadministrare.


ARTICOLUL 33Competenþa teritorialã

(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi a altor sume datorate bugetului generalconsolidat, competenþa revine acelui organ fiscal în acãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal alcontribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazulimpozitelor ºi contribuþiilor realizate prin stopaj la sursã,în condiþiile legii.

(2) În cazul contribuabililor nerezidenþi care desfãºoarãactivitãþi pe teritoriul României printr-un sediu permanent,competenþa revine organului fiscal pe al cãrui teritoriu serealizeazã, în întregime sau cu preponderenþã, cifra de afaceri.

(3) Competenþa de administrare a impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi a altor sume datorate bugetului generalconsolidat, datorate de marii contribuabili, poate fistabilitã în sarcina altor organe fiscale, prin ordin alministrului finanþelor publice.

ARTICOLUL 34Competenþa în cazul sediilor secundare

În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligaþiide platã la sedii secundare, competenþa teritorialã pentruadministrarea acestora revine organului fiscal în a cãruirazã teritorialã acestea se aflã situate.

Norme metodologice:34.1. În cazul în care prin lege se stabilesc în sarcina

contribuabililor obligaþii de platã la sedii secundare, inclusivpentru obligaþiile conexe acestora, cum ar fi obligaþii dedeclarare, obligaþii de depunere de documente, cereri, fiºefiscale, precum ºi orice alte obligaþii prevãzute de lege,competenþa teritorialã pentru administrarea acestor obligaþiiaparþine organului fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflãsediul secundar.

34.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat desediul secundar, înregistrat ca plãtitor al obligaþiei fiscale laalt organ fiscal teritorial decât al contribuabilului persoanãjuridicã, plãtitor este sediul secundar. Plata se face înacest caz la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului în acãrei razã se aflã sediul secundar, documentele de platãcuprinzând obligatoriu ºi urmãtoarele informaþii:

a) codul de identificare fiscalã ºi denumirea persoaneijuridice;

b) codul de identificare fiscalã al sediului secundar.Codul de procedurã fiscalã:

ARTICOLUL 35Competenþa teritorialã a compartimentelor de specialitate ale

autoritãþilor administraþiei publice locale

Compartimentele de specialitate ale autoritãþiloradministraþiei publice locale sunt competente pentruadministrarea impozitelor, taxelor ºi a altor sume datoratebugetelor locale ale unitãþilor administrativ-teritoriale.

ARTICOLUL 36Competenþa specialã

(1) În situaþia în care contribuabilul nu are domiciliufiscal, competenþa teritorialã revine organului fiscal în razacãruia se face constatarea actului sau faptului supusdispoziþiilor legale fiscale.

(2) Dispoziþiile alin. (1) se aplicã ºi pentru luarea deurgenþã a mãsurilor legale ce se impun în cazurile dedispariþie a elementelor de identificare a bazei deimpunere reale, precum ºi în caz de executare silitã.

Norme metodologice:36.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul

României îºi îndeplinesc obligaþiile fiscale la organul fiscalîn a cãrui razã teritorialã se obþin veniturile, alte beneficiisau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie bazade impunere. În cazul contribuabililor nerezidenþi caredesfãºoarã activitãþi pe teritoriul României printr-un sediupermanent, competenþa revine organului fiscal în a cãruirazã teritorialã se realizeazã, în întregime sau cupreponderenþã, cifra de afaceri.

36.2. În cazul în care existã pericol de dispariþie aelementelor de identificare a bazei de impunere reale,precum ºi în caz de executare silitã, pentru luarea deurgenþã a mãsurilor legale ce se impun, competent esteorganul fiscal în a cãrui razã teritorialã se face constatareaactului sau faptului supus dispoziþiilor legale fiscale ori înraza cãruia se aflã bunurile supuse executãrii silite. Înacest caz organul fiscal care a luat mãsura legalã areobligaþia de a face demersurile necesare pentruidentificarea domiciliului fiscal al contribuabilului ºi de atransmite actul prin care s-au dispus mãsurile legaleorganului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.


ARTICOLUL 37Conflictul de competenþã

(1) Existã conflict de competenþã când douã sau maimulte organe fiscale se declarã deopotrivã competentesau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-aînvestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetentva continua procedura în derulare ºi va solicita organuluiierarhic superior comun sã hotãrascã asupra conflictului.

(2) În situaþia în care organele fiscale între care apareconflictul de competenþã nu sunt subordonate unui organierarhic comun, conflictul de competenþã ivit sesoluþioneazã de cãtre Comisia fiscalã centralã din cadrulMinisterului Finanþelor Publice.

(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscalã centralã secompleteazã cu câte un reprezentant al AsociaþieiComunelor din România, Asociaþiei Oraºelor din România,Asociaþiei Municipiilor din România, Uniunii Naþionale aConsiliilor Judeþene din România, precum ºi alMinisterului Administraþiei ºi Internelor.

Norme metodologice:37.1. Conflictul ivit între douã administraþii ale finanþelor

publice din raza teritorialã a aceluiaºi judeþ se soluþioneazãde cãtre direcþia generalã a finanþelor publice cãreiaacestea îi sunt subordonate.

37.2. Conflictul ivit între douã administraþii ale finanþelorpublice din judeþe diferite sau dintre o administraþie afinanþelor publice ºi o direcþie a finanþelor publice ori dintredouã direcþii ale finanþelor publice se soluþioneazã de cãtreAgenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã.

37.3. Conflictul ivit între organe fiscale care nu suntsubordonate unui organ ierarhic comun se soluþioneazã decãtre Comisia fiscalã centralã din cadrul MinisteruluiFinanþelor Publice.

37.4. Conflictul ivit între douã organe vamale sesoluþioneazã de cãtre Autoritatea Naþionalã a Vãmilor.


37.5. Organul competent sã soluþioneze conflictul decompetenþã va hotãrî de îndatã asupra conflictului ºi vacomunica decizia organelor fiscale aflate în conflict.


ARTICOLUL 38Acord asupra competenþei

Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilorprezentului cod, deþine competenþa teritorialã, precum ºial contribuabilului în cauzã, un alt organ fiscal poateprelua activitatea de administrare a acestuia.

ARTICOLUL 39Conflictul de interese

Funcþionarul public din cadrul organului fiscal implicatîntr-o procedurã de administrare se aflã în conflict deinterese, dacã:

a) în cadrul procedurii respective acesta estecontribuabil, este soþ/soþie al/a contribuabilului, este rudãpânã la gradul al 3-lea inclusiv a contribuabilului, estereprezentant sau împuternicit al contribuabilului;

b) în cadrul procedurii respective poate dobândi unavantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;

c) existã un conflict între el, soþul/soþia, rudele salepânã la gradul al 3-lea inclusiv ºi una dintre pãrþi sausoþul/soþia, rudele pãrþii pânã la gradul al 3-lea inclusiv;

d) în alte cazuri prevãzute de lege.ARTICOLUL 40

Abþinerea ºi recuzarea

(1) Funcþionarul public care ºtie cã se aflã în una dintresituaþiile prevãzute la art. 39 este obligat sã înºtiinþezeconducãtorul organului fiscal ºi sã se abþinã de laîndeplinirea procedurii.

(2) În cazul în care conflictul de interese se referã laconducãtorul organului fiscal, acesta este obligat sãînºtiinþeze organul ierarhic superior.

(3) Abþinerea se propune de funcþionarul public ºi sedecide de îndatã de conducãtorul organului fiscal sau deorganul ierarhic superior.

(4) Contribuabilul implicat în procedura în derularepoate solicita recuzarea funcþionarului public aflat înconflict de interese.

(5) Recuzarea funcþionarului public se decide de îndatãde cãtre conducãtorul organului fiscal sau de organulfiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respingecererea de recuzare poate fi atacatã la instanþajudecãtoreascã competentã. Cererea de recuzare nususpendã procedura de administrare în derulare.

CAPITOLUL IIActele emise de organele fiscale

ARTICOLUL 41Noþiunea de act administrativ fiscal

În înþelesul prezentului cod, actul administrativ fiscaleste actul emis de organul fiscal competent în aplicarealegislaþiei privind stabilirea, modificarea sau stingereadrepturilor ºi obligaþiilor fiscale.

ARTICOLUL 42Conþinutul ºi motivarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formãscrisã.

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmãtoareleelemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;b) data la care a fost emis ºi data de la care îºi produce

efectele;c) datele de identificare a contribuabilului sau a

persoanei împuternicite de contribuabil, dupã caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;e) motivele de fapt;f) temeiul de drept;g) numele ºi semnãtura persoanelor împuternicite ale

organului fiscal, potrivit legii;h) ºtampila organului fiscal emitent;i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere

a contestaþiei ºi organul fiscal la care se depunecontestaþia;

j) menþiuni privind audierea contribuabilului.(3) Actul administrativ fiscal emis în condiþiile alin. (2)

prin intermediul mijloacelor informatice este valabil ºi încazul în care nu poartã semnãtura persoanelorîmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, ºi ºtampilaorganului emitent, dacã îndeplineºte cerinþele legaleaplicabile în materie.

(4) Prin ordin al ministrului finanþelor publice sestabilesc categoriile de acte administrative care se emit încondiþiile alin. (3).

ARTICOLUL 43Comunicarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicatcontribuabilului cãruia îi este destinat.

(2) Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cumurmeazã:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organuluifiscal emitent ºi primirea actului administrativ fiscal decãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind dataridicãrii sub semnãturã a actului;

b) prin persoanele împuternicite ale organului fiscal,potrivit legii;

c) prin poºtã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cuscrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precumºi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurãtransmiterea textului actului ºi confirmarea primiriiacestuia.

(3) În cazul în care se constatã lipsa contribuabiluluisau a oricãrei persoane îndreptãþite sã primeascã actuladministrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia saurefuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarease face prin publicarea unui anunþ într-un cotidian naþionalde largã circulaþie ºi/sau într-un cotidian local ori înMonitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care semenþioneazã cã a fost emis actul pe numelecontribuabilului. Actul administrativ fiscal se considerãcomunicat în a cincea zi de la data publicãrii anunþului.

(4) Dispoziþiile Codului de procedurã civilã privindcomunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în modcorespunzãtor.

Norme metodologice:43.1. Dispoziþiile art. 90, 91 ºi 92 din Codul de

procedurã civilã sunt aplicabile, cu excepþia dispoziþiilorprivind comunicarea prin afiºare.


ARTICOLUL 44Opozabilitatea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal produce efecte din momentulîn care este comunicat contribuabilului sau la o datãulterioarã menþionatã în actul administrativ comunicat,potrivit legii.

Norme metodologice:44.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea

obligaþiei stabilite în sarcina contribuabilului prin actuladministrativ, dacã acest act nu a fost comunicatcontribuabilului, potrivit legii.



ARTICOLUL 45Nulitatea actului administrativ fiscal

Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal,referitoare la numele, prenumele ºi calitatea persoaneiîmputernicite a organului fiscal, numele ºi prenumele oridenumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativsau a semnãturii persoanei împuternicite a organului fiscal,cu excepþia prevãzutã la art. 42 alin. (3), atrage nulitateaacestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

ARTICOLUL 46Desfiinþarea sau modificarea actelor administrative fiscale

Actul administrativ fiscal poate fi modificat saudesfiinþat în condiþiile prezentului cod.

Norme metodologice:46.1. Actele administrative fiscale se modificã sau se

desfiinþeazã în situaþii cum sunt:a) îndreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul

de procedurã fiscalã;b) constatarea nulitãþii actului administrativ fiscal potrivit

art. 45 din Codul de procedurã fiscalã;c) dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit

art. 64 din Codul de procedurã fiscalã;d) desfiinþarea sau modificarea deciziei de impunere sub

rezerva verificãrii ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) dinCodul de procedurã fiscalã;

e) anularea sau îndreptarea actului de executare ori atitlului executoriu contestat, ca urmare a soluþionãrii decãtre instanþa judecãtoreascã a contestaþiei la executareasilitã, potrivit art. 170 din Codul de procedurã fiscalã;

f) desfiinþarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul deprocedurã fiscalã, totalã sau parþialã, a actului administrativatacat, ca urmare a soluþionãrii de cãtre organul fiscalcompetent a contestaþiei formulate.


ARTICOLUL 47Îndreptarea erorilor materiale

Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale dincuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau lacererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se vacomunica contribuabilului, potrivit legii.

Norme metodologice:47.1. Erorile materiale reprezintã greºelile sau omisiunile

cu privire la numele, calitatea ºi susþinerile pãrþilor dinraportul juridic fiscal sau cele de calcul ori alteleasemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului,respectiv existenþa sau inexistenþa obligaþiilor fiscalestabilite prin actul administrativ fiscal.

47.2. Dacã îndreptarea erorii materiale se face prinadãugãri sau ºtersãturi operate în cuprinsul actuluiadministrativ fiscal, acestea vor fi semnate ºi ºtampilate deorganul fiscal, în caz contrar nefiind luate în considerare.Îndreptarea erorii materiale va fi operatã pe toateexemplarele originale ale actului administrativ fiscal.

47.3. Dupã efectuarea îndreptãrii erorii materiale,organul fiscal are obligaþia de a comunica contribuabiluluisau oricãrei alte persoane interesate, de îndatã,operaþiunea efectuatã.

47.4. În cazul în care îndreptarea erorii materiale nu sepoate efectua direct pe actul administrativ fiscal, se emiteun nou act administrativ fiscal care, de asemenea, va ficomunicat contribuabilului.


CAPITOLUL IIIAdministrarea ºi aprecierea probelor

SECÞIUNEA 1Dispoziþii generale

ARTICOLUL 48Mijloace de probã

(1) Pentru determinarea stãrii de fapt fiscale, organulfiscal, în condiþiile legii, administreazã mijloace de probã,putând proceda la:

a) solicitarea informaþiilor, de orice fel, din parteacontribuabililor ºi a altor persoane;

b) solicitarea de expertize;c) folosirea înscrisurilor;d) efectuarea de cercetãri la faþa locului.(2) Probele administrate vor fi coroborate ºi apreciate

þinându-se seama de forþa lor doveditoare recunoscutã de lege.ARTICOLUL 49

Dreptul organului fiscal de a solicita prezenþa contribuabilului lasediul sãu

Organul fiscal poate solicita prezenþa contribuabiluluila sediul sãu pentru a da informaþii ºi lãmuriri necesarestabilirii situaþiei sale fiscale reale. O datã cu aceastãsolicitare, când este cazul, organul fiscal va indica ºidocumentele pe care contribuabilul este obligat sã leprezinte.

Norme metodologice:49.1. Ori de câte ori considerã necesar, organul fiscal

va solicita prezenþa contribuabilului la sediul sãu pentru ada informaþii ºi lãmuriri necesare stabilirii situaþiei fiscale aacestuia. Când este cazul, solicitarea va fi fãcutã în scris.

49.2. În cazul în care solicitarea se face în scris,aceasta va cuprinde în mod obligatoriu:

a) data, ora ºi locul la care contribuabilul este obligatsã se prezinte;

b) baza legalã a solicitãrii;c) scopul solicitãrii;d) documentele pe care contribuabilul este obligat sã le

prezinte.Codul de procedurã fiscalã:

ARTICOLUL 50Comunicarea informaþiilor între organele fiscale

Dacã într-o procedurã fiscalã se constatã fapte careprezintã importanþã pentru alte raporturi juridice fiscale,organele fiscale îºi vor comunica reciproc informaþiiledeþinute.

SECÞIUNEA a 2-aInformaþii ºi expertize

ARTICOLUL 51Obligaþia de a furniza informaþii

(1) Contribuabilul sau altã persoanã împuternicitã deacesta are obligaþia de a furniza organului fiscalinformaþiile necesare pentru determinarea stãrii de faptfiscale. Organul fiscal poate solicita informaþii ºi altorpersoane numai atunci când starea de fapt fiscalã nu afost clarificatã de cãtre contribuabil. Informaþiile furnizatede alte persoane vor fi luate în considerare numai înmãsura în care sunt confirmate ºi de alte mijloace deprobã.

(2) Cererea de furnizare a informaþiilor se formuleazã înscris ºi va specifica natura informaþiilor solicitate pentrudeterminarea stãrii de fapt fiscale ºi documentele caresusþin informaþiile furnizate.


(3) Declaraþia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sãfurnizeze informaþii va fi, dupã caz, prezentatã sauconsemnatã în scris.

(4) În situaþia în care persoana obligatã sã furnizezeinformaþia în scris este, din motive independente de voinþasa, în imposibilitatea de a scrie, organul fiscal întocmeºteun proces-verbal.

ARTICOLUL 52Obligaþia bãncilor de a furniza informaþii

(1) Bãncile sunt obligate sã comunice organelor fiscalelista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alteentitãþi fãrã personalitate juridicã ce deschid ori închidconturi, forma juridicã pe care aceºtia o au ºi domiciliulsau sediul acestora. Aceastã comunicare se va face înprima jumãtate a fiecãrei luni, cu referire la conturiledeschise sau închise în luna anterioarã. Comunicarea va fiadresatã Ministerului Finanþelor Publice.

(2) Ministerul Finanþelor Publice împreunã cu BancaNaþionalã a României vor elabora proceduri privindtransmiterea informaþiilor prevãzute la alin. (1).

(3) Ministerul Finanþelor Publice, la cererea autoritãþiloradministraþiei publice locale, va transmite acestorainformaþiile deþinute în baza alin. (1).

ARTICOLUL 53Expertiza

(1) Ori de câte ori considerã necesar, organul fiscal aredreptul sã apeleze la serviciile unui expert pentruîntocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sãcomunice contribuabilului numele expertului.

(2) Contribuabilul poate sã numeascã un expert pecheltuiala proprie.

(3) Experþii au obligaþia sã pãstreze secretul fiscalasupra datelor ºi informaþiilor pe care le dobândesc.

(4) Expertiza se întocmeºte în scris.(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevãzute de

prezentul articol vor fi plãtite de la bugetele organelorfiscale care au apelat la serviciile expertului, dupã caz.

Norme metodologice:53.1. Când, pentru lãmurirea unor împrejurãri de fapt,

organul fiscal considerã necesarã consultarea unor experþi,poate numi unul sau mai mulþi experþi, stabilind obiectiveleasupra cãrora aceºtia trebuie sã se pronunþe.

53.2. Dispoziþiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul deprocedurã civilã se aplicã în mod corespunzãtor.

53.3. Experþii vor fi numiþi prin decizie de cãtre organulfiscal. Costul expertizei se suportã din bugetul organuluifiscal care a dispus expertiza. Dacã organul fiscal nu estelãmurit prin expertiza efectuatã, poate dispune întregireaexpertizei sau o nouã expertizã.

Codul de procedurã fiscalã:SECÞIUNEA a 3-a

Verificarea înscrisurilor ºi cercetarea la faþa locului

ARTICOLUL 54Prezentarea de înscrisuri

(1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale, contribuabilulare obligaþia sã punã la dispoziþia organului fiscal registre,evidenþe, documente de afaceri ºi orice alte înscrisuri.Organul fiscal are dreptul de a solicita ºi altor persoaneînscrisuri, dacã starea de fapt fiscalã nu a fost clarificatã pebaza înscrisurilor puse la dispoziþie de cãtre contribuabil.

(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziþie aînscrisurilor la sediul sãu ori la domiciliul fiscal alpersoanei obligate sã le prezinte.

(3) Organul fiscal are dreptul sã reþinã, în scopulprotejãrii împotriva înstrãinãrii sau distrugerii, documente,acte, înscrisuri, registre ºi documente financiar-contabilesau orice element material care face dovada stabilirii,înregistrãrii ºi achitãrii obligaþiilor fiscale de cãtre

contribuabili, pe o perioadã de maximum 30 de zile. Încazuri excepþionale, cu aprobarea conducãtoruluiorganului fiscal, perioada de reþinere poate fi prelungitã cumaximum 90 de zile.

Norme metodologice:54.1. Dovada reþinerii documentelor prevãzute la art. 54

alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã o constituie actulîntocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toateelementele necesare individualizãrii probei sau doveziirespective, precum ºi menþiunea cã aceasta a fost reþinutã,potrivit dispoziþiilor legale, de cãtre organul fiscal. Actul seîntocmeºte în douã exemplare ºi va fi semnat de organulfiscal ºi de contribuabil, un exemplar comunicându-secontribuabilului.

54.2. În cazul în care pentru stabilirea stãrii de faptfiscale contribuabilul pune la dispoziþia organului fiscalînscrisuri sau alte documente, în original, acestea vor fiînapoiate contribuabilului, pãstrându-se în copie la dosarulfiscal numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.


ARTICOLUL 55Cercetarea la faþa locului

(1) În condiþiile legii, organul fiscal poate efectua ocercetare la faþa locului, întocmind în acest sens proces-verbal.

(2) Contribuabilii au obligaþia sã permitã funcþionarilorîmputerniciþi de organul fiscal pentru a efectua o cercetarela faþa locului, precum ºi experþilor folosiþi pentru aceastãacþiune intrarea acestora pe terenuri, în încãperi ºi în oricealte incinte, în mãsura în care acest lucru este necesarpentru a face constatãri în interes fiscal.

(3) Deþinãtorii terenurilor ori incintelor respective vor fiînºtiinþaþi în timp util despre cercetare, cu excepþiacazurilor prevãzute la art. 94 alin. (1) lit. b). Persoanelefizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrareaîn domiciliu sau reºedinþã.

(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau înreºedinþa persoanei fizice se face cu autorizarea instanþeijudecãtoreºti competente, dispoziþiile privind ordonanþapreºedinþialã din Codul de procedurã civilã fiind aplicabile.

(5) La cererea organului fiscal, organele de poliþie,jandarmerie ori alþi agenþi ai forþei publice sunt obligaþi sã îiacorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

Norme metodologice:55.1. Despre efectuarea cercetãrii la faþa locului se va

încheia un proces-verbal care va cuprinde:a) data ºi locul unde este încheiat;b) numele, prenumele ºi calitatea funcþionarului

împuternicit, precum ºi denumirea organului fiscal din careface parte acesta;

c) temeiul legal în baza cãruia s-a efectuat cercetareala faþa locului;

d) constatãrile efectuate la faþa locului;e) susþinerile contribuabilului, ale experþilor sau ale altor

persoane care au participat la efectuarea cercetãrii;f) semnãtura funcþionarului ºi a persoanelor prevãzute la

lit. e). În caz de refuz al semnãrii de cãtre persoaneleprevãzute la lit. e), se va face menþiune despre aceasta înprocesul-verbal;

g) alte menþiuni considerate relevante.Codul de procedurã fiscalã:

SECÞIUNEA a 4-aDreptul de a refuza furnizarea de dovezi

ARTICOLUL 56Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaþii, efectuarea

de expertize ºi prezentarea unor înscrisuri

(1) Soþul/soþia ºi rudele contribuabilului pânã la gradulal 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaþii,


efectuarea de expertize, precum ºi prezentarea unorînscrisuri.

(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) vor fi înºtiinþateasupra acestui drept.

ARTICOLUL 57Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaþii(1) Pot refuza sã furnizeze informaþii cu privire la datele

de care au luat cunoºtinþã în exercitarea activitãþii lorpreoþii, avocaþii, notarii publici, consultanþii fiscali,executorii judecãtoreºti, auditorii, experþii contabili,medicii ºi psihoterapeuþii.

(2) Sunt asimilate persoanelor prevãzute la alin. (1)asistenþii, precum ºi persoanele care participã laactivitatea profesionalã a acestora.

(3) Persoanele prevãzute la alin. (1), cu excepþiapreoþilor, pot furniza informaþii, cu acordul persoaneidespre care au fost solicitate informaþiile.

SECÞIUNEA a 5-aColaborarea între autoritãþile publice

ARTICOLUL 58Obligaþia autoritãþilor ºi instituþiilor publice de a furniza

informaþii ºi de a prezenta acteAutoritãþile publice, instituþiile publice ºi de interes

public, centrale ºi locale, precum ºi serviciiledescentralizate ale autoritãþilor publice centrale vor furnizainformaþii ºi acte organelor fiscale, la cererea acestora.

ARTICOLUL 59Colaborarea dintre autoritãþile publice, instituþiile publice sau de

interes public(1) Autoritãþile publice, instituþiile publice sau de

interes public sunt obligate sã colaboreze în realizareascopului prezentului cod.

(2) Nu constituie activitate de colaborare acþiunileîntreprinse de autoritãþile prevãzute la alin. (1), înconformitate cu atribuþiile ce le revin potrivit legii.

(3) Organul fiscal care solicitã colaborarea rãspundepentru legalitatea solicitãrii, iar autoritatea solicitatãrãspunde pentru datele furnizate.

ARTICOLUL 60Condiþii ºi limite ale colaborãrii

(1) Colaborarea dintre autoritãþile publice, instituþiilepublice sau de interes public se realizeazã în limitaatribuþiilor ce le revin potrivit legii.

(2) Dacã autoritatea publicã, instituþia publicã sau deinteres public solicitatã refuzã colaborarea, autoritateapublicã superioarã ambelor organe va decide. Dacã oasemenea autoritate nu existã, decizia va fi luatã deautoritatea superioarã celei solicitate.

ARTICOLUL 61Colaborarea interstatalã dintre autoritãþile publice

(1) În baza convenþiilor internaþionale, organele fiscalevor colabora cu autoritãþile fiscale similare din alte state.

(2) În lipsa unei convenþii, organele fiscale pot acordasau pot solicita colaborarea altei autoritãþi fiscale din altstat pe bazã de reciprocitate.

SECÞIUNEA a 6-aSarcina probei

ARTICOLUL 62Forþa probantã a documentelor justificative ºi evidenþelor

contabileDocumentele justificative ºi evidenþele contabile ale

contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei deimpunere. În cazul în care existã ºi alte acte doveditoare,acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei deimpunere.

ARTICOLUL 63Sarcina probei în dovedirea situaþiei de fapt fiscale

(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele ºifaptele care au stat la baza declaraþiilor sale ºi a oricãrorcereri adresate organului fiscal.

(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia deimpunere pe bazã de probe sau constatãri proprii.

ARTICOLUL 64Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii

(1) În cazul în care constatã cã anumite bunuri, veniturisau alte valori care, potrivit legii, constituie bazaimpozabilã sunt deþinute de persoane care în mod continuubeneficiazã de câºtigurile sau de orice foloase obiºnuiteaduse de acestea ºi cã persoanele respective declarã înscris cã nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sauvalorilor în cauzã, fãrã sã arate însã care sunt titulariidreptului de proprietate, organul fiscal va proceda lastabilirea provizorie a obligaþiei fiscale corespunzãtoare însarcina acelor persoane.

(2) În condiþiile legii, obligaþia fiscalã privind bazaimpozabilã prevãzutã la alin. (1) va putea fi stabilitã însarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfelaceºtia datoreazã despãgubiri persoanelor care au fãcutplata pentru stingerea obligaþiei stabilite potrivit alin. (1).

ARTICOLUL 65Estimarea bazei de impunere

(1) Dacã organul fiscal nu poate determina mãrimeabazei de impunere, acesta trebuie sã o estimeze. În acestcaz trebuie avute în vedere toate datele ºi documentelecare au relevanþã pentru estimare. Estimarea constã înidentificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiatesituaþiei de fapt fiscale.

(2) În situaþiile în care, potrivit legii, organele fiscalesunt îndreptãþite sã estimeze baza de impunere, acesteavor avea în vedere preþul de piaþã al tranzacþiei saubunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

Norme metodologice:65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc în

situaþii cum sunt:a) contribuabilul nu depune declaraþii fiscale sau cele

prezentate nu permit stabilirea corectã a bazei de impunere;b) contribuabilul refuzã sã colaboreze la stabilirea stãrii

de fapt fiscale, inclusiv situaþiile în care contribuabilulobstrucþioneazã sau refuzã acþiunea de inspecþie fiscalã;

c) contribuabilul nu conduce evidenþa contabilã saufiscalã;

d) când au dispãrut evidenþele contabile ºi fiscale sauactele justificative privind operaþiunile producãtoare devenituri ºi contribuabilul nu ºi-a îndeplinit obligaþia derefacere a acestora.

65.2. Organul fiscal va indentifica acele elemente caresunt cele mai apropiate situaþiei de fapt fiscale, luând înconsiderare preþul de piaþã al tranzacþiei sau al bunuluiimpozabil, precum ºi informaþii ºi documente existente ladosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentruimpunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea învedere datele ºi informaþiile deþinute de acesta desprecontribuabilii cu activitãþi similare.


CAPITOLUL IVTermene

ARTICOLUL 66Calcularea termenelor

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor ºiîndeplinirea obligaþiilor prevãzute de Codul de procedurã


fiscalã, precum ºi de alte dispoziþii legale aplicabile înmaterie, dacã legea fiscalã nu dispune altfel, se calculeazãpotrivit dispoziþiilor Codului de procedurã civilã.

ARTICOLUL 67Prelungirea termenelor

Termenele pentru depunerea declaraþiilor fiscale ºitermenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fiprelungite în situaþii temeinic justificate, potrivit competenþeistabilite prin ordin al ministrului finanþelor publice.

Norme metodologice:67.1. În situaþii temeinic justificate, contribuabilul poate

cere în scris prelungirea termenului de depunere adeclaraþiei fiscale, înainte de expirarea acestuia.

67.2. În cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus devoinþa sa, contribuabilul nu depune declaraþia fiscalã,acesta o va depune în termen de 30 de zile de laîncetarea împrejurãrii, înºtiinþând totodatã în scris organulfiscal despre împrejurarea în cauzã.


TITLUL IVÎnregistrarea fiscalã ºi evidenþa contabilã

ºi fiscalã

ARTICOLUL 68Obligaþia de înregistrare fiscalã

(1) Orice persoanã sau entitate care este subiect într-unraport juridic fiscal se înregistreazã fiscal, primind un codde identificare fiscalã. Codul de identificare fiscalã va fi:

a) pentru persoanele juridice, cu excepþiacomercianþilor, precum ºi pentru asocieri ºi alte entitãþifãrã personalitate juridicã, codul de înregistrare fiscalãatribuit de organul fiscal competent din subordineaAgenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã;

b) pentru persoanele fizice, codul numeric personalatribuit potrivit legii speciale;

c) pentru persoanele fizice care nu deþin cod numericpersonal, numãrul de identificare fiscalã atribuit deorganul fiscal competent din subordinea AgenþieiNaþionale de Administrare Fiscalã;

d) pentru comercianþi, inclusiv pentru sucursalelecomercianþilor care au sediul principal al comerþului înstrãinãtate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legiispeciale;

e) pentru persoanele fizice plãtitoare de taxã pevaloarea adãugatã, codul de înregistrare fiscalã atribuit deorganul fiscal competent din subordinea AgenþieiNaþionale de Administrare Fiscalã.

(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) lit. d) seînregistreazã fiscal potrivit procedurii speciale în materie.

(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscalãpersoanele prevãzute la alin. (1) lit. a), c) ºi e) au obligaþiasã depunã declaraþie de înregistrare fiscalã.

(4) Au obligaþia sã depunã o declaraþie de înregistrarefiscalã ºi persoanele prevãzute la alin. (1) lit. b) care aucalitatea de angajator.

(5) Contribuabilii care obþin venituri din activitãþiindependente, pentru care plãþile anticipate se fac prinreþinere la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, au obligaþia,în vederea înregistrãrii, sã depunã la organul fiscalcompetent declaraþia de înregistrare fiscalã.

(6) Declaraþia de înregistrare fiscalã se depune întermen de 30 de zile de la:

a) data înfiinþãrii potrivit legii, în cazul persoanelorjuridice, asocierilor ºi altor entitãþi fãrã personalitatejuridicã;

b) data eliberãrii actului legal de funcþionare, începeriiactivitãþii, data obþinerii primului venit sau dobândiriicalitãþii de angajator, dupã caz, în cazul persoanelor fizice.

Norme metodologice:68.1. Înregistrarea fiscalã a sediilor permanente se face

potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal ºi aleart. 68 ºi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã.

68.2. Înregistrarea în registrul contribuabililor apersoanelor fizice care deþin cod numeric personal atribuitpotrivit legii speciale, plãtitoare de impozit pe venit, se facela data depunerii declaraþiei estimative, a declaraþieispeciale, a declaraþiei de venit global sau a fiºei fiscale,dupã caz, în funcþie de natura venitului obþinut.

68.3. Pentru persoanele prevãzute la art. 68 alin. (1)lit. c) din Codul de procedurã fiscalã, care au calitatea decomerciant, numãrul de identificare fiscalã se obþineconform dispoziþiilor legale privind înregistrareacomercianþilor.


ARTICOLUL 69Înregistrarea ºi scoaterea din evidenþã a plãtitorilor de taxã

pe valoarea adãugatã

(1) Orice persoanã impozabilã care realizeazãoperaþiuni taxabile ºi/sau scutite de taxa pe valoareaadãugatã cu drept de deducere trebuie sã soliciteînregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã laorganul fiscal competent din subordinea AgenþieiNaþionale de Administrare Fiscalã în urmãtoarele situaþii:

a) la înfiinþare, în mod obligatoriu, dacã declarã cãurmeazã sã realizeze o cifrã de afaceri peste plafonul descutire prevãzut de dispoziþiile Codului fiscal referitoare lataxa pe valoarea adãugatã;

b) la înfiinþare, dacã declarã cã urmeazã sã realizeze ocifrã de afaceri sub plafonul de scutire prevãzut dedispoziþiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoareaadãugatã, dar opteazã pentru aplicarea regimului normalde taxã pe valoarea adãugatã;

c) dupã înfiinþare, în mod obligatoriu, dacã depãºeºteplafonul de scutire prevãzut de dispoziþiile Codului fiscalreferitoare la taxa pe valoarea adãugatã, în termen de10 zile de la sfârºitul lunii în care a depãºit acest plafon;

d) dupã înfiinþare, dacã cifra de afaceri realizatã estesub plafonul de scutire prevãzut de dispoziþiile Coduluifiscal referitoare la taxa pe valoarea adãugatã, dar doreºtesã opteze pentru aplicarea regimului normal de taxã pevaloarea adãugatã.

(2) Persoanele care realizeazã în exclusivitateoperaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã, iar potrivitCodului fiscal pot opta pentru taxarea acestora, trebuie sãsolicite înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoareaadãugatã.

(3) Cifra de afaceri declaratã organului fiscal este ceadeterminatã conform dispoziþiilor Codului fiscal privitoarela T.V.A.

(4) În cazul persoanelor înregistrate ca plãtitori de taxãpe valoarea adãugatã, codul de identificare fiscalã esteprecedat de litera �RÒ.

(5) Data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoareaadãugatã este:

a) data comunicãrii certificatului de înregistrare însituaþiile prevãzute la alin. (1) lit. a) ºi b) ºi, dupã caz, laalin. (2);

b) data de întâi a lunii urmãtoare celei în care persoanaimpozabilã face opþiunea pentru aplicarea regimuluinormal de taxã pe valoarea adãugatã în situaþiile prevãzutela alin. (1) lit. d);

c) data de întâi a lunii urmãtoare celei în care persoanaimpozabilã solicitã luarea în evidenþã ca plãtitor de taxã pe


valoarea adãugatã în situaþiile prevãzute la alin. (1) lit. c)ºi, dupã caz, la alin. (2).

(6) Orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor detaxã pe valoarea adãugatã, care, ulterior înregistrãrii,realizeazã exclusiv operaþiuni care nu dau drept dededucere, trebuie sã solicite scoaterea din evidenþã caplãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, în termen de 10 zilede la sfârºitul lunii în care realizeazã exclusiv astfel deoperaþiuni. Scoaterea din evidenþã ca plãtitor de taxã pevaloarea adãugatã se va face începând cu data de întâi alunii urmãtoare celei în care persoana impozabilã areobligaþia sã solicite aceastã scoatere din evidenþã.

(7) Orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor detaxã pe valoarea adãugatã trebuie sã solicite scoaterea dinevidenþã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în caz deîncetare a activitãþii, în termen de 15 zile de la data actuluiîn care se consemneazã situaþia respectivã. Scoaterea dinevidenþã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã se vaface începând cu data de întâi a lunii urmãtoare depuneriideclaraþiei de menþiuni.

Norme metodologice:69.1. Persoanele impozabile care devin plãtitoare de

T.V.A. potrivit legii, la înregistrare sau ulterior înregistrãriifiscale, vor completa ºi vor depune o declaraþie deînregistrare fiscalã sau, dupã caz, o declaraþie de menþiunila organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îºi au domiciliulfiscal, cu excepþia comercianþilor care îºi îndeplinesc acesteobligaþii conform dispoziþiilor legale privind înregistrareacomercianþilor.

69.2. Pentru înregistrarea menþiunilor privind luareaîn/scoaterea din evidenþã ca plãtitor de T.V.A., comercianþiivor completa ºi vor depune cererea de preschimbare acertificatului de înregistrare, potrivit dispoziþiilor legaleprivind înregistrarea comercianþilor, însoþitã de avizulorganelor fiscale competente.

69.3. În cazul persoanelor impozabile stabilite înstrãinãtate, care realizeazã pe teritoriul României operaþiunitaxabile din punct de vedere al taxei pe valoareaadãugatã, o datã cu depunerea cererii de desemnare areprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, sedepune la organul fiscal competent ºi declaraþia deînregistrare fiscalã a persoanei impozabile stabilite înstrãinãtate. Înregistrarea fiscalã a persoanei strãineimpozabile ºi atribuirea codului de identificare fiscalã alacesteia se efectueazã anterior transmiterii deciziei deaprobare a reprezentantului fiscal propus.

69.4. Codul de identificare fiscalã atribuit potrivitpct. 69.3 este ºi codul de identificare fiscalã atribuitreprezentantului fiscal potrivit reglementãrilor speciale înmaterie de taxã pe valoarea adãugatã ºi care este diferitde codul de identificare fiscalã atribuit reprezentantuluifiscal pentru activitatea proprie.

69.5. Modificãrile ulterioare referitoare la desemnareareprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renunþarela reprezentare ºi a declaraþiei de menþiuni. În cazul încare schimbarea reprezentantului fiscal se datoreazãdesemnãrii de cãtre persoanele impozabile strãine a unuialt reprezentant fiscal, la declaraþia de menþiuni seanexeazã aprobarea de cãtre organul fiscal competent anoului reprezentant fiscal desemnat.

69.6. În cazul în care persoana impozabilã strãinã îºiînceteazã activitatea sau în cazul în care este obligatã sãîºi înregistreze sediul permanent în România, prindeclaraþia de menþiuni depusã, reprezentantul fiscal vasolicita radierea din registrul contribuabililor a persoaneiimpozabile strãine.

69.7. Orice persoanã impozabilã, care, ulterior înregistrãriica plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã nu mai realizeazãdecât operaþiuni fãrã drept de deducere datoritã modificãriiobiectului de activitate, are obligaþia sã solicite scoatereadin evidenþã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, în

termen de 10 zile de la sfârºitul lunii în care a depusdeclaraþia de menþiuni pentru modificarea obiectului deactivitate.


ARTICOLUL 70Obligaþia înscrierii codului de identificare fiscalã pe documente

Plãtitorii de impozite, taxe, contribuþii ºi alte sumedatorate bugetului general consolidat au obligaþia de amenþiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe oricealte documente emise codul de identificare fiscalã propriu.

ARTICOLUL 71Declararea filialelor ºi sediilor secundare

(1) Contribuabilii au obligaþia de a declara organuluifiscal competent din subordinea Agenþiei Naþionale deAdministrare Fiscalã, în termen de 30 de zile, înfiinþarea desedii secundare.

(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România auobligaþia de a declara în termen de 30 de zile înfiinþarea defiliale ºi sedii secundare în strãinãtate.

Norme metodologice:71.1. Prin sediu secundar se înþelege o sucursalã,

agenþie, reprezentanþã sau alte asemenea unitãþi fãrãpersonalitate juridicã, inclusiv de tipul celor definite deart. 8 din Codul fiscal.

71.2. Declararea sediilor secundare se face princompletarea datelor corespunzãtoare din declaraþia privindsediile secundare. Declaraþia se depune la organul fiscalcompetent care va înregistra informaþiile respective înregistrul contribuabililor fãrã a atribui cod de identificarepropriu sediilor secundare astfel declarate.

71.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligaþii deplatã la sedii secundare vor înregistra sediile secundare laorganul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã situateacestea, prin completarea ºi depunerea declaraþiei deînregistrare fiscalã. Declaraþia va fi însoþitã de o copie depe certificatul de înregistrare fiscalã a contribuabilului decare aparþine sediul secundar ºi de pe dovada deþinerii cutitlu legal a spaþiului.


ARTICOLUL 72Forma ºi conþinutul declaraþiei de înregistrare fiscalã

(1) Declaraþia de înregistrare fiscalã se întocmeºte princompletarea unui formular pus la dispoziþie gratuit deorganul fiscal din subordinea Agenþiei Naþionale deAdministrare Fiscalã ºi va fi însoþitã de acte doveditoareale informaþiilor cuprinse în aceasta.

(2) Declaraþia de înregistrare fiscalã va cuprinde: datelede identificare a contribuabilului, categoriile de obligaþii deplatã datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediilesecundare, datele de identificare a împuternicitului, dateleprivind situaþia juridicã a contribuabilului, precum ºi alteinformaþii necesare administrãrii impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi altor sume datorate bugetului generalconsolidat.

Norme metodologice:72.1. În cazul contribuabililor prevãzuþi la art. 68

alin. (1) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã, acteledoveditoare ale informaþiilor înscrise în declaraþia deînregistrare fiscalã sunt:

a) copie de pe autorizaþia de funcþionare eliberatã deautoritatea competentã sau de pe actul legal de înfiinþare,dupã caz;

b) dovada deþinerii sediului (act de proprietate, contractde închiriere ºi altele asemenea);

c) alte acte doveditoare.72.2. În cazul contribuabililor persoane fizice care nu au

cod numeric personal, declaraþia de înregistrare fiscalã va


fi însoþitã de copia de pe paºaport sau de pe alt documentde identitate eliberat de organele abilitate potrivit legii.Dispoziþiile art. 8 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalãsunt aplicabile.

72.3. Pentru înregistrarea ca plãtitori de T.V.A. apersoanelor fizice care nu au calitatea de comerciant,precum ºi a contribuabililor prevãzuþi la art. 68 alin. (5) dinCodul de procedurã fiscalã, declaraþia de înregistrarefiscalã va fi însoþitã, dupã caz, de urmãtoarele documente:

a) copie de pe actul de identitate;b) copie de pe documentul eliberat de autoritatea

competentã, care atestã dreptul de exercitare a activitãþii;c) copie de pe alte acte doveditoare în baza cãrora se

exercitã activitãþi.72.4. Copiile de pe documentele prevãzute la

pct. 72.1Ñ72.3 se certificã pe fiecare paginã de organulfiscal competent, pentru conformitate cu originalul.


ARTICOLUL 73Certificatul de înregistrare fiscalã

(1) Pe baza declaraþiei de înregistrare fiscalã, depusãpotrivit art. 68 alin. (3), organul fiscal competent dinsubordinea Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalãelibereazã certificatul de înregistrare fiscalã, în termen de15 zile de la data depunerii declaraþiei. În certificatul deînregistrare fiscalã se înscrie obligatoriu codul deidentificare fiscalã.

(2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscalã nueste supusã taxelor de timbru.

(3) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitateade comerþ sau prestãri de servicii cãtre populaþie suntobligaþi sã afiºeze certificatul de înregistrare fiscalã înlocurile unde se desfãºoarã activitatea.

(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugeriicertificatului de înregistrare fiscalã, organul fiscal vaelibera un duplicat al acestuia, în baza cereriicontribuabililor ºi a dovezii de publicare a pierderii,furtului sau distrugerii, în Monitorul Oficial al României,Partea a III-a.

Norme metodologice:73.1. Certificatul de înregistrare fiscalã se emite în douã

exemplare; primul exemplar se înmâneazã contribuabilului,iar al doilea exemplar se pãstreazã la dosarul fiscal alacestuia.

73.2. Certificatul de înregistrare fiscalã eliberat plãtitorilorde taxã pe valoarea adãugatã va avea înscrise codul deidentificare fiscalã precedat de litera �RÒ, precum ºi dataluãrii în evidenþã ca plãtitor de T.V.A. Aceastã datã varãmâne neschimbatã ori de câte ori plãtitorul îºi schimbãcertificatul de înregistrare, cu excepþia situaþiei în care estescos din evidenþa plãtitorilor de T.V.A. În acest caz,atributul fiscal �RÒ nu va mai fi înscris pe certificatul deînregistrare.

73.3. Certificatul de înregistrare fiscalã conþinândatributul fiscal �RÒ constituie dovada luãrii în evidenþã caplãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.


ARTICOLUL 74Modificãri ulterioare înregistrãrii fiscale

(1) Modificãrile ulterioare ale datelor din declaraþia deînregistrare fiscalã trebuie aduse la cunoºtinþã organuluifiscal competent din subordinea Agenþiei Naþionale deAdministrare Fiscalã, în termen de 30 de zile de la dataproducerii acestora, prin completarea ºi depunereadeclaraþiei de menþiuni.

(2) La încetarea condiþiilor care au generat înregistrareafiscalã, contribuabilii au obligaþia de a preda organelor

fiscale, în vederea anulãrii, certificatul de înregistrarefiscalã, o datã cu depunerea declaraþiei de menþiuni.

Norme metodologice:74.1. Modificãrile privitoare la domiciliul fiscal se

înregistreazã potrivit normelor metodologice de aplicare aprevederilor art. 31 din Codul de procedurã fiscalã.

74.2. În cazul modificãrilor intervenite în datele declarateiniþial ºi înscrise în certificatul de înregistrare fiscalã,contribuabilii vor depune, o datã cu declaraþia de menþiuni,ºi certificatul de înregistrare fiscalã în vederea anulãriiacestuia ºi eliberãrii unui nou certificat.

74.3. Declaraþia de menþiuni va fi însoþitã de documentecare atestã modificãrile intervenite.

74.4. În cazul comercianþilor, modificãrile intervenite îndatele declarate iniþial de comercianþi ºi înscrise încertificatul de înregistrare, inclusiv cele privitoare laînregistrarea în/scoaterea din evidenþã ca plãtitori deT.V.A., se fac prin completarea ºi depunerea cererii deînregistrare a menþiunilor/cererii de preschimbare acertificatului de înregistrare, potrivit dispoziþiilor legaleprivind înregistrarea comercianþilor. Modificãrile intervenite îndatele declarate iniþial în vectorul fiscal vor fi declarate laorganul fiscal competent.


ARTICOLUL 75Registrul contribuabililor

(1) Organul fiscal competent din subordinea AgenþieiNaþionale de Administrare Fiscalã organizeazã evidenþaplãtitorilor de impozite, taxe, contribuþii ºi alte sumedatorate la bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale destat, bugetul Fondului naþional unic de asigurãri sociale desãnãtate, bugetul asigurãrilor pentru ºomaj, în cadrulregistrului contribuabililor, care conþine:

a) datele de identificare a contribuabilului;b) categoriile de obligaþii fiscale de platã datorate

potrivit legii, denumite vector fiscal;c) alte informaþii necesare administrãrii obligaþiilor

fiscale.(2) Datele prevãzute la alin. (1) se completeazã pe baza

informaþiilor comunicate de contribuabili, de oficiulregistrului comerþului, de serviciul de evidenþã apopulaþiei, de la alte autoritãþi ºi instituþii, precum ºi dinconstatãrile proprii ale organului fiscal.

(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificatedin oficiu ori de câte ori se constatã cã acestea nucorespund stãrii de fapt reale ºi vor fi comunicatecontribuabililor.

(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe bazaconstatãrilor fãcute potrivit alin. (3) se face prin decizieemisã de organul fiscal competent, dupã ascultareaprealabilã a contribuabilului, potrivit art. 9.

(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alteentitãþi fãrã personalitate juridicã care, în decurs de 12 luniconsecutive, nu au depus declaraþii fiscale ºi situaþiifinanciare, nu au efectuat plãþi ºi nu au prezentat solicitãriorganului fiscal vor fi trecuþi într-o evidenþã specialã acontribuabililor inactivi.

(6) Contribuabilii trecuþi în evidenþa specialã vor fisupuºi inspecþiei fiscale, în termen de maximum 3 luni dela data trecerii în evidenþa specialã.

(7) Pe perioada cât contribuabilul este consideratinactiv, certificatul de înregistrare fiscalã se suspendã.

(8) Contribuabilii trecuþi în evidenþã specialã vor fireactivaþi începând cu data la care:

a) depun o declaraþie fiscalã sau situaþie financiarã;b) efectueazã o platã voluntarã;c) formuleazã o solicitare organelor fiscale;d) organul fiscal constatã cã acesta desfãºoarã

activitãþi supuse legii fiscale.


ARTICOLUL 76Obligaþia de a conduce evidenþa fiscalã

În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale ºi a obligaþiilorfiscale de platã datorate, contribuabilii sunt obligaþi sãconducã evidenþe fiscale, potrivit actelor normative învigoare.

Norme metodologice:76.1. Sunt evidenþe fiscale registrele, situaþiile, precum

ºi orice alte înscrisuri care, potrivit legislaþiei fiscale, trebuieîntocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stãrii de faptfiscale ºi a creanþelor ºi obligaþiilor fiscale, cum ar fi: jurnalpentru vânzãri, jurnal pentru cumpãrãri, registrul deevidenþã fiscalã ºi altele asemenea.


ARTICOLUL 77Reguli pentru conducerea evidenþei contabile ºi fiscale

(1) Evidenþele contabile ºi fiscale vor fi pãstrate ladomiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediilesecundare, dupã caz.

(2) Dispoziþiile legale privind pãstrarea, arhivarea ºilimba folositã pentru evidenþele contabile sunt aplicabileºi pentru evidenþele fiscale.

(3) În cazul în care evidenþele contabile ºi fiscale suntþinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pelângã datele arhivate în format electronic contribuabiluleste obligat sã pãstreze ºi sã prezinte aplicaþiileinformatice cu ajutorul cãrora le-a generat.

(4) Contribuabilii sunt obligaþi sã evidenþieze veniturilerealizate ºi cheltuielile efectuate din activitãþiledesfãºurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror altedocumente prevãzute de lege.

(5) Contribuabilii sunt obligaþi sã utilizeze pentruactivitatea desfãºuratã documente primare ºi de evidenþãcontabilã stabilite prin lege, achiziþionate numai de launitãþile stabilite prin normele legale în vigoare, ºi sãcompleteze integral rubricile formularelor, corespunzãtoroperaþiunilor înregistrate.

(6) Organul fiscal poate lua în considerare oriceevidenþe relevante pentru impunere þinute de contribuabil.

TITLUL VDeclaraþia fiscalã

ARTICOLUL 78Obligaþia de a depune declaraþii fiscale

(1) Declaraþia fiscalã se depune de cãtre persoaneleobligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite deacesta.

(2) În cazul în care Codul fiscal nu prevede, MinisterulFinanþelor Publice va stabili termenul de depunere adeclaraþiei fiscale.

(3) Obligaþia de a depune declaraþie fiscalã se menþineºi în cazurile în care:

a) a fost efectuatã plata obligaþiei fiscale;b) obligaþia fiscalã respectivã este scutitã la platã,

conform reglementãrilor legale;c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere ºi

obligaþia fiscalã.(4) În caz de inactivitate temporarã sau în cazul

obligaþiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii,sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscalcompetent poate aproba, la cererea contribuabilului, altetermene sau condiþii de depunere a declaraþiilor fiscale, înfuncþie de necesitãþile administrãrii obligaþiilor fiscale.Asupra termenelor ºi condiþiilor va decide organul fiscalpotrivit competenþelor aprobate prin ordin al ministruluifinanþelor publice.

Norme metodologice:78.1. Declaraþiile fiscale sunt documente prin care se

declarã:a) impozitele, taxele ºi contribuþiile datorate, în cazul în

care, potrivit legii, obligaþia calculãrii impozitelor ºi taxelorrevine plãtitorului;

b) bunurile ºi veniturile impozabile, în cazul în care,potrivit legii, stabilirea impozitului ºi a taxei se face deorganul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursã, în cazul încare plãtitorul are obligaþia de a calcula, de a reþine ºi dea vãrsa impozite ºi taxe.

Codul de procedurã fiscalã:ARTICOLUL 79

Forma ºi conþinutul declaraþiei fiscale

(1) Declaraþia fiscalã se întocmeºte prin completareaunui formular pus la dispoziþie gratuit de organul fiscal.

(2) În declaraþia fiscalã contribuabilul trebuie sãcalculeze cuantumul obligaþiei fiscale, dacã acest lucrueste prevãzut de lege.

(3) Contribuabilul are obligaþia de a completadeclaraþiile fiscale înscriind corect, complet ºi cu bunã-credinþã informaþiile prevãzute de formular,corespunzãtoare situaþiei sale fiscale. Declaraþia fiscalã sesemneazã de cãtre contribuabil sau de cãtre împuternicit.

(4) Declaraþia fiscalã trebuie însoþitã de documentaþiacerutã de prevederile legale.

(5) Pentru anumite categorii de obligaþii fiscale, stabiliteprin ordin al ministrului finanþelor publice, organul fiscalpoate transmite contribuabililor formularele de declarare aimpozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi a altor sume datoratebugetului general consolidat, instrucþiunile de completarea acestora, alte informaþii utile, precum ºi plicurilepreadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenþeise suportã de cãtre organul fiscal.

Norme metodologice:79.1. În costul corespondenþei intrã ºi costul transmiterii

de cãtre contribuabil a plicului preadresat.Codul de procedurã fiscalã:

ARTICOLUL 80Depunerea declaraþiilor fiscale

(1) Declaraþia fiscalã se depune la registraturaorganului fiscal competent sau la poºtã prin scrisoarerecomandatã. Declaraþia fiscalã poate fi transmisã prinmijloace electronice sau prin sisteme de transmitere ladistanþã, conform procedurii stabilite prin ordin alministrului finanþelor publice.

(2) Declaraþiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal subformã de proces-verbal, dacã din motive independente devoinþa contribuabilului acesta este în imposibilitatea de ascrie.

(3) Data depunerii declaraþiei fiscale este dataînregistrãrii acesteia la organul fiscal sau data depunerii lapoºtã, dupã caz.

(4) Nedepunerea declaraþiei fiscale dã dreptul organuluifiscal sã procedeze la stabilirea din oficiu a obligaþiilorfiscale prin estimarea bazei de impunere potrivit art. 65.Stabilirea din oficiu a obligaþiilor fiscale nu se poate faceînainte de împlinirea unui termen de 15 zile de laînºtiinþarea contribuabilului privind depãºirea termenuluilegal de depunere a declaraþiei fiscale.

ARTICOLUL 81Corectarea declaraþiilor fiscale

Declaraþiile fiscale pot fi corectate de cãtre contribuabil,din proprie iniþiativã.

Norme metodologice:81.1. Declaraþiile fiscale pot fi corectate de cãtre

contribuabili, din proprie iniþiativã, ori de câte ori constatã


erori în declaraþia iniþialã, prin depunerea unei declaraþiirectificative la organul fiscal competent.

81.2. Declaraþia rectificativã se întocmeºte pe acelaºimodel de formular ca ºi cel care se corecteazã, situaþie încare se va înscrie �XÒ în cãsuþa prevãzutã în acest scop,cu excepþia situaþiei prevãzute la pct. 81.3, precum ºi aimpozitelor care se stabilesc de plãtitori prin autoimpuneresau reþinere la sursã, pentru care se completeazã unformular distinct. Declaraþia rectificativã va fi completatãînscriindu-se toate datele ºi informaþiile prevãzute deformular, inclusiv cele care nu diferã faþã de declaraþiainiþialã.

81.3. În cazul taxei pe valoarea adãugatã, sumelerezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidenþelede taxã pe valoarea adãugatã se înregistreazã la rândurilede regularizãri din decontul lunii în care au fost operatecorecþiile.


TITLUL VIStabilirea impozitelor, taxelor, contribuþiilorºi a altor sume datorate bugetului general

consolidat


ARTICOLUL 82Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi a altor sume

datorate bugetului general consolidat

(1) Impozitele, taxele, contribuþiile ºi alte sume datoratebugetului general consolidat se stabilesc astfel:

a) prin declaraþie fiscalã, în condiþiile art. 79 alin. (2) ºiart. 83 alin. (4);

b) prin decizie emisã de organul fiscal, în celelaltecazuri.

(2) Dispoziþiile alin. (1) sunt aplicabile ºi în cazurile încare impozitele, taxele, contribuþiile ºi alte sume datoratebugetului general consolidat sunt scutite la platã conformreglementãrilor legale, precum ºi în cazul unei rambursãride taxã pe valoarea adãugatã.

ARTICOLUL 83Decizia de impunere

(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscalcompetent. Organul fiscal emite decizie de impunere oride câte ori acesta modificã baza de impunere.

(2) Pentru creanþele administrate de MinisterulFinanþelor Publice prin Agenþia Naþionalã de AdministrareFiscalã, prin ordin al ministrului finanþelor publice se potstabili ºi alte competenþe pentru emiterea deciziilor deimpunere ca urmare a inspecþiei fiscale.

(3) Decizia de impunere se emite, dacã este necesar, ºiîn cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza deimpunere potrivit art. 86.

(4) Declaraþia fiscalã întocmitã potrivit art. 79 alin. (2)este asimilatã cu o decizie de impunere, sub rezerva uneiverificãri ulterioare.

(5) În situaþia în care legea nu prevede obligaþia decalculare a impozitului, declaraþia fiscalã este asimilatãunei decizii referitoare la baza de impunere.

(6) Decizia de impunere ºi decizia referitoare laobligaþiile de platã accesorii constituie ºi înºtiinþãri deplatã, de la data comunicãrii acestora.

ARTICOLUL 84Forma ºi conþinutul deciziei de impunere

Decizia de impunere trebuie sã îndeplineascã condiþiileprevãzute la art. 42. Decizia de impunere trebuie sã cuprindã,

pe lângã elementele prevãzute la art. 42 alin. (2), ºi categoriade impozit, taxã, contribuþie sau altã sumã datoratã bugetuluigeneral consolidat, baza de impunere, precum ºi cuantumulacestora, pentru fiecare perioadã impozabilã.

ARTICOLUL 85Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

Sunt asimilate deciziilor de impunere ºi urmãtoareleacte administrative fiscale:

a) deciziile privind rambursãri de taxã pe valoareaadãugatã ºi deciziile privind restituiri de impozite, taxe,contribuþii ºi alte venituri ale bugetului general consolidat;

b) deciziile referitoare la bazele de impunere;c) deciziile referitoare la obligaþiile de platã accesorii.

ARTICOLUL 86Deciziile referitoare la bazele de impunere

(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin deciziereferitoare la bazele de impunere, în urmãtoarele situaþii:

a) când venitul impozabil este realizat de mai multepersoane. Decizia va cuprinde ºi repartizarea venituluiimpozabil pe fiecare persoanã care a participat larealizarea venitului;

b) când sursa venitului impozabil se aflã pe raza altuiorgan fiscal decât cel competent teritorial. În acest cazcompetenþa de a stabili baza de impunere o deþine organulfiscal pe raza cãruia se aflã sursa venitului.

(2) Dacã venitul impozabil este realizat de mai multepersoane, atunci acestea pot sã-ºi numeascã unîmputernicit comun în relaþia cu organul fiscal.

Norme metodologice:86.1. Pentru situaþia prevãzutã la art. 86 alin. (1) lit. b)

din Codul de procedurã fiscalã, organul fiscal în a cãruirazã teritorialã se aflã sursa de venit, competent înstabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privindbazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal,competent pentru emiterea deciziei de impunere.


ARTICOLUL 87Stabilirea obligaþiilor fiscale sub rezerva verificãrii ulterioare

(1) Cuantumul obligaþiilor fiscale se stabileºte subrezerva verificãrii ulterioare.

(2) Decizia de impunere sub rezerva verificãriiulterioare poate fi desfiinþatã sau modificatã, din iniþiativaorganului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe bazaconstatãrilor organului fiscal competent.

(3) Rezerva verificãrii ulterioare se anuleazã numai laîmplinirea termenului de prescripþie sau ca urmare a inspecþieifiscale efectuate în cadrul termenului de prescripþie.

CAPITOLUL IIPrescripþia dreptului de a stabili obligaþii fiscale

ARTICOLUL 88Obiectul, termenul ºi momentul de la care începe sã curgãtermenul de prescripþie a dreptului de stabilire a obligaþiilor

fiscale

(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaþii fiscalese prescrie în termen de 5 ani, cu excepþia cazului în carelegea dispune altfel.

(2) Termenul de prescripþie a dreptului prevãzut laalin. (1) începe sã curgã de la data de 1 ianuarie a anuluiurmãtor celui în care s-a nãscut creanþa fiscalã potrivitart. 23, dacã legea nu dispune altfel.

(3) Dreptul de a stabili obligaþii fiscale se prescrie întermen de 10 ani în cazul în care acestea rezultã dinsãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã.

(4) Termenul prevãzut la alin. (3) curge de la datasãvârºirii faptei ce constituie infracþiune sancþionatã caatare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã.


ARTICOLUL 89Întreruperea ºi suspendarea termenului de prescripþie a

dreptului de stabilire a obligaþiei fiscale(1) Termenele prevãzute la art. 88 se întrerup ºi se

suspendã în cazurile ºi în condiþiile stabilite de lege pentruîntreruperea ºi suspendarea termenului de prescripþie adreptului la acþiune potrivit dreptului comun.

(2) Termenul de prescripþie a dreptului de stabilire aobligaþiei fiscale se suspendã pe perioada cuprinsã întremomentul începerii inspecþiei fiscale ºi momentul emiteriideciziei de impunere ca urmare a efectuãrii inspecþieifiscale.

Norme metodologice:89.1. Dispoziþiile referitoare la cazurile ºi condiþiile de

suspendare ºi întrerupere a termenului de prescripþie suntcele cuprinse în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripþiaextinctivã, cu modificãrile ulterioare.


Efectul împlinirii termenului de prescripþie a dreptului de a stabili obligaþii fiscale

Dacã organul fiscal constatã împlinirea termenului deprescripþie a dreptului de stabilire a obligaþiei fiscale, vaproceda la încetarea procedurii de emitere a titlului decreanþã fiscalã.

TITLUL VIIInspecþia fiscalã

CAPITOLUL ISfera inspecþiei fiscale

ARTICOLUL 91Obiectul ºi funcþiile inspecþiei fiscale

(1) Inspecþia fiscalã are ca obiect verificarea bazelor deimpunere, a legalitãþii ºi conformitãþii declaraþiilor fiscale,corectitudinii ºi exactitãþii îndeplinirii obligaþiilor de cãtrecontribuabili, respectãrii prevederilor legislaþiei fiscale ºicontabile, stabilirea diferenþelor obligaþiilor de platã,precum ºi a accesoriilor aferente acestora.

(2) Inspecþia fiscalã are urmãtoarele atribuþii:a) constatarea ºi investigarea fiscalã a tuturor actelor ºi

faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supusinspecþiei sau altor persoane privind legalitatea ºiconformitatea declaraþiilor fiscale, corectitudinea ºiexactitatea îndeplinirii obligaþiilor fiscale, în vedereadescoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legiifiscale;

b) analiza ºi evaluarea informaþiilor fiscale, în vedereaconfruntãrii declaraþiilor fiscale cu informaþiile proprii saudin alte surse;

c) sancþionarea potrivit legii a faptelor constatate ºidispunerea de mãsuri pentru prevenirea ºi combatereaabaterilor de la prevederile legislaþiei fiscale.

(3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuþiilor prevãzutela alin. (2) organul de inspecþie fiscalã va proceda la:

a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal alcontribuabilului;

b) verificarea concordanþei dintre datele din declaraþiilefiscale cu cele din evidenþa contabilã a contribuabilului;

c) discutarea constatãrilor ºi solicitarea de explicaþiiscrise de la reprezentanþii legali ai contribuabililor sauîmputerniciþii acestora, dupã caz;

d) solicitarea de informaþii de la terþi;e) stabilirea de diferenþe de obligaþii fiscale de platã;f) verificarea locurilor unde se realizeazã activitãþi

generatoare de venituri impozabile;g) dispunerea mãsurilor asigurãtorii în condiþiile legii;h) efectuarea de investigaþii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);i) aplicarea de sancþiuni potrivit prevederilor legale.

Norme metodologice:91.1. Solicitarea de explicaþii scrise se va face în timpul

inspecþiei fiscale, ori de câte ori acestea sunt necesarepentru clarificarea ºi definitivarea constatãrilor privindsituaþia fiscalã a contribuabilului.

91.2. În cazul în care persoana în cauzã refuzã sãfurnizeze explicaþiile solicitate sau sã rãspundã la uneleîntrebãri, organele de inspecþie fiscalã vor transmiteîntrebãrile printr-o adresã scrisã, stabilind un termen util decel puþin 5 zile lucrãtoare pentru formularea rãspunsului. Încazul în care nu se primeºte rãspunsul solicitat, se vaconsemna refuzul în raportul privind rezultatul inspecþieifiscale sau în procesul-verbal.

91.3. În toate cazurile, explicaþiile la întrebãrile puse deorganele de inspecþie fiscalã se vor da în scris prin �notaexplicativãÒ.

91.4. Stabilirea bazei de impunere, precum ºi adiferenþelor de impozite, taxe ºi contribuþii, în activitatea deinspecþie fiscalã, se face pe baza evidenþelor contabile,fiscale sau a oricãror alte evidenþe relevante pentruimpunere ori folosindu-se metode de estimare înconformitate cu prevederile art. 65 din Codul de procedurãfiscalã.

91.5. Când organele de inspecþie fiscalã suntîndreptãþite potrivit legii sã estimeze baza de impunere, sevor menþiona în actul de inspecþie motivele de fapt ºitemeiul legal care au determinat folosirea estimãrii, precumºi criteriile de estimare.


ARTICOLUL 92Persoanele supuse inspecþiei fiscale

Inspecþia fiscalã se exercitã asupra tuturorpersoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care auobligaþii de stabilire, reþinere ºi platã a impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi a altor sume datorate bugetului generalconsolidat, prevãzute de lege.

Norme metodologice:92.1. În cazul contribuabililor care au sedii secundare,

inspecþia fiscalã se va exercita, de regulã, concomitent lasediul principal ºi la sediile secundare de cãtre organulfiscal competent.

92.2. Organul fiscal competent poate delega competenþade efectuare a inspecþiei fiscale organelor fiscale în a cãrorrazã teritorialã se aflã sediile secundare, în condiþiileart. 96 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã. În acestcaz, coordonarea activitãþii de inspecþie fiscalã se face decãtre organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul fiscal al contribuabilului.

92.3. La sediile secundare se încheie, de regulã, actede inspecþie care se centralizeazã ºi se definitiveazã înactul de inspecþie încheiat de organul fiscal în a cãrui razãteritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.

92.4. Pentru impozitele, taxele ºi contribuþiile care,potrivit legii, se datoreazã ºi se plãtesc de un sediusecundar, se încheie acte de inspecþie fiscalã definitive decãtre organul de inspecþie fiscalã în a cãrui razã teritorialãse aflã situat sediul secundar.

92.5. Activitatea de inspecþie fiscalã prevãzutã lapct. 92.1Ñ92.4 se desfãºoarã cu respectarea prevederilorart. 33, 34 ºi 96 din Codul de procedurã fiscalã.


ARTICOLUL 93Formele ºi întinderea inspecþiei fiscale

(1) Formele de inspecþie fiscalã sunt:a) inspecþia fiscalã generalã, care reprezintã activitatea

de verificare a tuturor obligaþiilor fiscale ale unuicontribuabil, pentru o perioadã de timp determinatã;


b) inspecþia fiscalã parþialã, care reprezintã activitateade verificare a uneia sau mai multor obligaþii fiscale,pentru o perioadã de timp determinatã.

(2) Inspecþia fiscalã se poate extinde asupra tuturorraporturilor relevante pentru impozitare, dacã acesteaprezintã interes pentru aplicarea legii fiscale.

Norme metodologice:93.1. Organul de inspecþie fiscalã decide asupra

efectuãrii unei inspecþii fiscale generale sau parþiale, întemeiul dispoziþiilor art. 6 ºi 7 din Codul de procedurãfiscalã.


ARTICOLUL 94Proceduri de control fiscal

(1) În realizarea atribuþiilor inspecþia fiscalã poate aplicaurmãtoarele proceduri de control:

a) controlul prin sondaj, care constã în activitatea deverificare selectivã a documentelor ºi operaþiunilorsemnificative în care sunt reflectate modul de calcul, deevidenþiere ºi de platã a obligaþiilor fiscale datoratebugetului general consolidat;

b) controlul inopinat, care constã în activitatea deverificare fapticã ºi documentarã, în principal, ca urmare aunei sesizãri cu privire la existenþa unor fapte de încãlcarea legislaþiei fiscale, fãrã anunþarea în prealabil acontribuabilului;

c) controlul încruciºat, care constã în verificareadocumentelor ºi operaþiunilor impozabile alecontribuabilului în corelaþie cu cele deþinute de altepersoane; controlul încruciºat poate fi ºi inopinat.

(2) La finalizarea controlului inopinat sau încruciºat seîncheie proces-verbal.

Norme metodologice:94.1. Utilizarea procedurilor de control se poate face

individual sau combinat, în funcþie de scopul, obiectivele,complexitatea, dificultãþile, specificul activitãþii desfãºurate ºide perioada inspecþiei fiscale.

94.2. Selectarea documentelor ºi a operaþiunilorsemnificative se apreciazã de inspector ºi va avea învedere volumul, valoarea ºi ponderea lor în activitateacontribuabilului.

94.3. Controlul inopinat implicã o verificare fapticã ºidocumentarã ºi se desfãºoarã oricând, fãrã înºtiinþareaprealabilã a persoanelor supuse inspecþiei fiscale, indiferentde locul unde acestea desfãºoarã activitãþi supuseimpunerii.

94.4. Prevederile art. 55 din Codul de procedurã fiscalãsunt aplicabile.


ARTICOLUL 95Perioada supusã inspecþiei fiscale

(1) Inspecþia fiscalã se efectueazã în cadrul termenuluide prescripþie a dreptului de a stabili obligaþii fiscale.

(2) La contribuabilii mari, perioada supusã inspecþieifiscale începe de la sfârºitul perioadei controlate anterior,în condiþiile alin. (1).

(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecþiafiscalã se efectueazã asupra creanþelor nãscute în ultimii 3ani fiscali pentru care existã obligaþia depuneriideclaraþiilor fiscale. Inspecþia fiscalã se poate extinde peperioada de prescripþie a dreptului de a stabili obligaþiifiscale, dacã:

a) existã indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi a altor sume datorate bugetului generalconsolidat;

b) nu au fost depuse declaraþii fiscale;

c) nu au fost îndeplinite obligaþiile de platã aimpozitelor, taxelor, contribuþiilor ºi altor sume datoratebugetului general consolidat.

CAPITOLUL IIRealizarea inspecþiei fiscale

ARTICOLUL 96Competenþa

(1) Inspecþia fiscalã se exercitã exclusiv, nemijlocit ºineîngrãdit prin Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalãsau, dupã caz, de compartimentele de specialitate aleautoritãþilor administraþiei publice locale, conformdispoziþiilor prezentului titlu, ori de alte autoritãþi care suntcompetente, potrivit legii, sã administreze impozite, taxe,contribuþii sau alte sume datorate bugetului generalconsolidat.

(2) În cadrul Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã,competenþa de exercitare a inspecþiei fiscale se stabileºteprin regulamentul de organizare ºi funcþionare aprobat încondiþiile legii.

(3) Competenþa privind efectuarea inspecþiei fiscale sepoate delega altui organ fiscal.

Norme metodologice:96.1. Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã are

competenþã generalã materialã ºi teritorialã în efectuareainspecþiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor,contribuþiilor sociale ºi al celorlalte sume datorate bugetuluigeneral consolidat pentru a cãror administrare estecompetentã potrivit legii.

96.2. Unitãþile administrativ-teritoriale, prin compartimentelede specialitate din structura acestora, au competenþamaterialã ºi teritorialã pentru efectuarea inspecþiei fiscale îndomeniul impozitelor, taxelor ºi al altor venituri pentru acãror administrare sunt competente, potrivit legii.

96.3. Delegarea de competenþã se face prin emitereaunui ordin de serviciu. Potrivit art. 96 alin. (3) din Codulde procedurã fiscalã, competenþa se poate delega ºi încazul controalelor încruciºate sau în alte cazurifundamentate.


ARTICOLUL 97Selectarea contribuabililor pentru inspecþie fiscalã

(1) Selectarea contribuabililor ce urmeazã a fi supuºiinspecþiei fiscale este efectuatã de cãtre organul fiscalcompetent.

(2) Contribuabilul nu poate face obiecþii cu privire laprocedura de selectare folositã.

ARTICOLUL 98Avizul de inspecþie fiscalã

(1) Înaintea desfãºurãrii inspecþiei fiscale, organulfiscal are obligaþia sã înºtiinþeze contribuabilul în legãturãcu acþiunea care urmeazã sã se desfãºoare, printransmiterea unui aviz de inspecþie fiscalã.

(2) Avizul de inspecþie fiscalã va cuprinde:a) temeiul juridic al inspecþiei fiscale;b) data de începere a inspecþiei fiscale;c) obligaþiile fiscale ºi perioadele ce urmeazã a fi

supuse inspecþiei fiscale;d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere

a inspecþiei fiscale. Amânarea datei de începere ainspecþiei fiscale se poate solicita, o singurã datã, pentrumotive justificate.

Norme metodologice:98.1. La cererea temeinic justificatã a contribuabililor,

organul de inspecþie fiscalã poate aproba amânarea dateiînceperii inspecþiei fiscale, comunicându-le acestora data lacare a fost reprogramatã inspecþia fiscalã.



ARTICOLUL 99Comunicarea avizului de inspecþie fiscalã

(1) Avizul de inspecþie fiscalã se comunicãcontribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecþieifiscale, astfel:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;b) cu 15 zile pentru ceilalþi contribuabili.(2) Comunicarea avizului de inspecþie fiscalã nu este

necesarã:a) pentru soluþionarea unor cereri ale contribuabilului;b) în cazul unor acþiuni îndeplinite ca urmare a

solicitãrii unor autoritãþi, potrivit legii;c) în cazul controlului inopinat.Norme metodologice:99.1. Avizul de inspecþie fiscalã se comunicã

contribuabilului în conformitate cu dispoziþiile art. 43alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã.


ARTICOLUL 100Locul ºi timpul desfãºurãrii inspecþiei fiscale

(1) Inspecþia fiscalã se desfãºoarã, de regulã, în spaþiilede lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sãpunã la dispoziþie un spaþiu adecvat, precum ºi logisticanecesarã desfãºurãrii inspecþiei fiscale.

(2) Dacã nu existã un spaþiu de lucru adecvat pentruderularea inspecþiei fiscale, atunci activitatea de inspecþiese va putea desfãºura la sediul organului fiscal sau înorice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

(3) Indiferent de locul unde se desfãºoarã inspecþiafiscalã, organul fiscal are dreptul sã inspecteze locurile încare se desfãºoarã activitatea, în prezenþa contribuabiluluisau a unei persoane desemnate de acesta.

(4) Inspecþia fiscalã se desfãºoarã, de regulã, în timpulprogramului de lucru al contribuabilului. Inspecþia fiscalãse poate desfãºura ºi în afara programului de lucru alcontribuabilului, cu acordul scris al acestuia ºi cuaprobarea conducãtorului organului fiscal.

Norme metodologice:100.1. Prin spaþiul adecvat necesar desfãºurãrii inspecþiei

fiscale se înþelege asigurarea unui spaþiu în limitaposibilitãþilor contribuabilului, dupã caz, dotat cu necesarulminim de biroticã ºi care sã permitã pãstrarea în siguranþãa documentelor primite pentru inspecþia fiscalã sauelaborate de cãtre organele de inspecþie fiscalã. În cazulîn care contribuabilul nu poate asigura un spaþiucorespunzãtor, va anunþa în scris ºi motivat organul deinspecþie fiscalã competent.


ARTICOLUL 101Durata efectuãrii inspecþiei fiscale

(1) Durata efectuãrii inspecþiei fiscale este stabilitã deorganele de inspecþie fiscalã sau, dupã caz, decompartimentele de specialitate ale autoritãþiloradministraþiei publice locale, în funcþie de obiectiveleinspecþiei, ºi nu poate fi mai mare de 3 luni.

(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care ausedii secundare, durata inspecþiei nu poate fi mai mare de6 luni.

ARTICOLUL 102Reguli privind inspecþia fiscalã

(1) Inspecþia fiscalã va avea în vedere examinareatuturor stãrilor de fapt ºi raporturile juridice care suntrelevante pentru impunere.

(2) Inspecþia fiscalã va fi efectuatã în aºa fel încât sãafecteze cât mai puþin activitatea curentã a contribuabililorºi sã utilizeze eficient timpul destinat inspecþiei fiscale.

(3) Inspecþia fiscalã se efectueazã o singurã datã pentrufiecare impozit, taxã, contribuþie ºi alte sume datoratebugetului general consolidat ºi pentru fiecare perioadãsupusã impozitãrii. Prin excepþie, conducãtorul inspecþieifiscale competent poate decide reverificarea unei anumiteperioade dacã, de la data încheierii inspecþiei fiscale ºipânã la data împlinirii termenului de prescripþie, apar datesuplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la dataefectuãrii verificãrilor sau erori de calcul care influenþeazãrezultatele acestora.

(4) În situaþia în care din instrumentarea cauzelorpenale de cãtre organele competente nu rezultã existenþaprejudiciului, reverificarea dispusã în temeiul alin. (3) nueste urmatã de emiterea deciziei de impunere.

(5) Inspecþia fiscalã se exercitã pe baza principiilorindependenþei, unicitãþii, autonomiei, ierarhizãrii,teritorialitãþii ºi descentralizãrii.

(6) Activitatea de inspecþie fiscalã se organizeazã ºi sedesfãºoarã în baza unor programe anuale, trimestriale ºilunare aprobate în condiþiile stabilite prin ordin alpreºedintelui Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã,respectiv prin acte ale autoritãþilor administraþiei publicelocale, dupã caz.

(7) La începerea inspecþiei fiscale, inspectorul esteobligat sã prezinte contribuabilului legitimaþia de inspecþieºi ordinul de serviciu semnat de conducãtorul organuluide control. Începerea inspecþiei fiscale trebuieconsemnatã în registrul unic de control.

(8) La finalizarea inspecþiei fiscale, contribuabilul esteobligat sã dea o declaraþie scrisã, pe propria rãspundere,din care sã rezulte cã au fost puse la dispoziþie toatedocumentele ºi informaþiile solicitate pentru inspecþiafiscalã. În declaraþie se va menþiona ºi faptul cã au fostrestituite toate documentele solicitate ºi puse la dispoziþiede contribuabil.

(9) Contribuabilul are obligaþia sã îndeplineascã mãsurileprevãzute în actul întocmit cu ocazia inspecþiei fiscale, întermenele ºi condiþiile stabilite de organele de inspecþiefiscalã.

Norme metodologice:102.1. La examinarea stãrii de fapt fiscale pentru

stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent vaavea în vedere toate documentele justificative ºi evidenþelefinanciar-contabile ºi fiscale care constituie mijloace deprobã ºi sunt relevante pentru stabilirea drepturilor ºiobligaþiilor fiscale.

102.2. Când este necesar, organul de inspecþie fiscalãva anexa la actul de inspecþie fiscalã copii de pedocumentele care au stat la baza constatãrilor efectuate cuocazia inspecþiei. Dispoziþiile art. 54 din Codul deprocedurã fiscalã sunt aplicabile.

102.3. Când este necesar, organele de inspecþie fiscalãvor dispune mãsurile asigurãtorii în condiþiile art. 125 dinCodul de procedurã fiscalã.

102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor deinspecþie fiscalã la data efectuãrii inspecþiei fiscale la uncontribuabil, pe care se fundamenteazã decizia dereverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situaþii,cum sunt:

a) efectuarea unui control încruciºat, potrivit prevederilorart. 94 alin. (1) lit. c) din Codul de procedurã fiscalã,asupra documentelor justificative ale unui grup decontribuabili din care face parte ºi contribuabilul în cauzã;

b) obþinerea pe parcursul acþiunilor de inspecþie fiscalãefectuate la alþi contribuabili a unor documente sauinformaþii suplimentare referitoare la activitateacontribuabilului, într-o perioadã care a fost deja supusãinspecþiei fiscale;


c) solicitãri ale organelor de urmãrire penalã sau alealtor organe ori instituþii îndreptãþite potrivit legii;

d) informaþii obþinute în orice alt mod, de naturã sãmodifice rezultatele controlului fiscal anterior.

102.5. În cazul în care, ca urmare a desfiinþãrii actuluiadministrativ conform art. 185 alin. (3) din Codul deprocedurã fiscalã, este necesarã reverificarea unei perioadeimpozabile, aceasta se va efectua de cãtre o altã echipãde inspecþie fiscalã decât cea care a încheiat actulcontestat.

102.6. Organul fiscal competent poate solicita, pânã laîmplinirea termenului de prescripþie prevãzut la art. 88 dinCodul de procedurã fiscalã, reverificarea unei perioadeimpozabile, prin întocmirea unui referat în care suntprezentate motivele solicitãrii. Referatul este supus aprobãriiconducãtorului organului de inspecþie fiscalã competent, iardupã aprobare se programeazã acþiunea de inspecþiefiscalã.

102.7. Mãsurile, termenele ºi condiþiile stabilite deorganele de inspecþie fiscalã potrivit art. 102 alin. (9) dinCodul de procedurã fiscalã vor fi aduse la cunoºtinþacontribuabilului prin actul emis de organul de inspecþiefiscalã competent.


ARTICOLUL 103Obligaþia de colaborare a contribuabilului

(1) Contribuabilul are obligaþia sã colaboreze laconstatarea stãrilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sãdea informaþii, sã prezinte la locul de desfãºurare ainspecþiei fiscale toate documentele, precum ºi orice altedate necesare clarificãrii situaþiilor de fapt relevante dinpunct de vedere fiscal.

(2) La începerea inspecþiei fiscale, contribuabilul va fiinformat cã poate numi persoane care sã dea informaþii.Dacã informaþiile contribuabilului sau cele ale persoaneinumite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscalse poate adresa ºi altor persoane pentru obþinerea deinformaþii.

(3) Pe toatã durata exercitãrii inspecþiei fiscalecontribuabilii supuºi acesteia au dreptul de a beneficia deasistenþã de specialitate sau juridicã.

ARTICOLUL 104Dreptul contribuabilului de a fi informat

(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursuldesfãºurãrii inspecþiei fiscale asupra constatãrilorrezultate din inspecþia fiscalã.

(2) La încheierea inspecþiei fiscale, organul fiscal vaprezenta contribuabilului constatãrile ºi consecinþele lorfiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-ºi exprimapunctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepþiacazului în care bazele de impozitare nu au suferit nici omodificare în urma inspecþiei fiscale sau a cazului în carecontribuabilul renunþã la acest drept ºi notificã acest faptorganelor de inspecþie fiscalã.

(3) Data, ora ºi locul prezentãrii concluziilor vor ficomunicate contribuabilului în timp util.

(4) Contribuabilul are dreptul sã prezinte, în scris,punctul de vedere cu privire la constatãrile inspecþieifiscale.

ARTICOLUL 105Sesizarea organelor de urmãrire penalã

(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmãrirepenalã în legãturã cu constatãrile efectuate cu ocaziainspecþiei fiscale ºi care ar putea întruni elementeconstitutive ale unei infracþiuni, în condiþiile prevãzute delegea penalã.

(2) În situaþiile prevãzute la alin. (1) organele deinspecþie au obligaþia de a întocmi proces-verbal semnat

de organul de inspecþie ºi de cãtre contribuabilul supusinspecþiei, cu sau fãrã explicaþii ori obiecþiuni din parteacontribuabilului. În cazul în care cel supus controluluirefuzã sã semneze procesul-verbal, organul de inspecþiefiscalã va consemna despre aceasta în procesul-verbal.În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicatcontribuabilului.

ARTICOLUL 106Raportul privind rezultatul inspecþiei fiscale

(1) Rezultatul inspecþiei fiscale va fi consemnat într-unraport scris, în care se vor prezenta constatãrile inspecþiei,din punct de vedere faptic ºi legal.

(2) Dacã, ca urmare a inspecþiei, se modificã baza deimpunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii decizieide impunere. În cazul în care baza de impunere nu semodificã, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.

(3) În cazul în care, ca urmare a efectuãrii inspecþieifiscale, au fost sesizate organele de urmãrire penalã,decizia de impunere privitoare la obiectul sesizãrii penalese poate emite dupã soluþionarea cu caracter definitiv acauzei penale.

Norme metodologice:106.1. Rezultatul inspecþiei fiscale generale sau parþiale

va fi consemnat într-un raport de inspecþie fiscalã.106.2. La raportul privind rezultatele inspecþiei fiscale se

vor anexa, ori de câte ori este cazul, actele privindconstatãrile preliminare, cum sunt procesele-verbaleîncheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate ºi/sauîncruciºate ºi orice alte acte.

106.3. Raportul de inspecþie fiscalã se semneazã decãtre organele de inspecþie fiscalã, se verificã ºi seavizeazã de ºeful de serviciu. Dupã aprobarea raportuluide cãtre conducãtorul organului de inspecþie fiscalã, se vaemite decizia de impunere de cãtre organul fiscalcompetent teritorial.

106.4. Modelul ºi conþinutul raportului privind rezultatulinspecþiei fiscale se aprobã prin ordin al preºedinteluiAgenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã.

Codul de procedurã fiscalã:TITLUL VIII

Colectarea creanþelor fiscale


ARTICOLUL 107Colectarea creanþelor fiscale

(1) În sensul prezentului titlu, colectarea constã înexercitarea acþiunilor care au ca scop stingerea creanþelorfiscale.

(2) Colectarea creanþelor fiscale se face în temeiul unuititlu de creanþã sau al unui titlu executoriu, dupã caz.

(3) Titlul de creanþã este actul prin care se stabileºte ºise individualizeazã creanþa fiscalã, întocmit de organelecompetente sau de persoanele îndreptãþite, potrivit legii.

Norme metodologice:107.1. Titlul de creanþã este actul prin care, potrivit

legii, se stabileºte ºi se individualizeazã obligaþia de platãprivind creanþele fiscale, întocmit de organele competentesau de alte persoane îndreptãþite potrivit legii. Asemeneatitluri pot fi:

a) decizia de impunere emisã de organele competente,potrivit legii;

b) declaraþia fiscalã, angajamentul de platã saudocumentul întocmit de plãtitor prin care acesta declarãobligaþiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc decãtre plãtitor, potrivit legii;


c) decizia prin care se stabileºte ºi se individualizeazãsuma de platã, pentru creanþele fiscale accesorii,reprezentând dobânzi ºi penalitãþi de întârziere, stabilite deorganele competente;

d) declaraþia vamalã pentru obligaþiile de platã în vamã;e) documentul prin care se stabileºte ºi se

individualizeazã datoria vamalã, inclusiv accesorii, potrivitlegii;

f) procesul-verbal de constatare ºi sancþionare acontravenþiei, întocmit de organul prevãzut de lege, pentruobligaþiile privind plata amenzilor contravenþionale;

g) ordonanþa procurorului, încheierea sau dispozitivulhotãrârii instanþei judecãtoreºti ori un extras certificatîntocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, alcheltuielilor judiciare ºi al altor creanþe fiscale stabilite,potrivit legii, de procuror sau de instanþa judecãtoreascã.


ARTICOLUL 108Termenele de platã

(1) Creanþele fiscale sunt scadente la expirareatermenelor prevãzute de Codul fiscal sau de alte legi carele reglementeazã.

(2) Pentru diferenþele de obligaþii fiscale principale ºipentru obligaþiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii,termenul de platã se stabileºte în funcþie de datacomunicãrii acestora, astfel:

a) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul1Ñ15 din lunã, termenul de platã este pânã la data de 5 alunii urmãtoare;

b) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul16Ñ31 din lunã, termenul de platã este pânã la data de20 a lunii urmãtoare.

(3) Pentru obligaþiile fiscale eºalonate sau amânate laplatã, precum ºi pentru accesoriile acestora termenul deplatã se stabileºte prin documentul prin care se acordãînlesnirea respectivã.

(4) Pentru creanþele fiscale, administrate de MinisterulFinanþelor Publice, care nu au prevãzute termene de platã,acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanþelorpublice.

(5) Pentru creanþele fiscale ale bugetelor locale care nuau prevãzute termene de platã, acestea se stabilesc prinordin comun al ministrului administraþiei ºi internelor ºi alministrului finanþelor publice.

(6) Contribuþiile sociale administrate de MinisterulFinanþelor Publice, dupã calcularea ºi reþinerea acestoraconform reglementãrilor legale în materie, se vireazã pânãla data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care seefectueazã plata drepturilor salariale.

CAPITOLUL IIStingerea creanþelor fiscale prin platã, compensare

ºi restituire

ARTICOLUL 109Dispoziþii privind efectuarea plãþii

(1) Plãþile cãtre organele fiscale se efectueazã prinintermediul bãncilor, trezoreriilor ºi al altor instituþiiautorizate sã deruleze operaþiuni de platã.

(2) Plata obligaþiilor fiscale se efectueazã de cãtredebitori, distinct, pe fiecare impozit, taxã, contribuþie ºialte sume datorate bugetului general consolidat, inclusivdobânzi ºi penalitãþi de întârziere.

(3) În cazul stingerii prin platã a obligaþiilor fiscale,momentul plãþii este:

a) în cazul plãþilor în numerar, data înscrisã îndocumentul de platã eliberat de organele sau persoaneleabilitate de organul fiscal;

b) în cazul plãþilor efectuate prin mandat poºtal, datapoºtei, înscrisã pe mandatul poºtal;

c) în cazul plãþilor efectuate prin decontare bancarã,data la care bãncile debiteazã contul plãtitorului pe bazainstrumentelor de decontare specifice, confirmate prinºtampila ºi semnãtura autorizatã a acestora, cu excepþiasituaþiei prevãzute la art. 116;

d) pentru obligaþiile fiscale care se sting prin anulare detimbre fiscale mobile, data înregistrãrii la organulcompetent a documentului sau a actului pentru care s-audepus ºi anulat timbrele datorate potrivit legii.

Norme metodologice:109.1. În documentul de platã plãtitorul definit conform

art. 26 din Codul de procedurã fiscalã menþioneazã în modobligatoriu actul prin care s-a instituit obligaþia de platã,numãrul ºi data acestuia, cuantumul obligaþiei de platã,precum ºi organul care l-a întocmit.


ARTICOLUL 110Ordinea stingerii datoriilor

(1) Dacã un contribuabil datoreazã mai multe tipuri deimpozite, taxe, contribuþii ºi alte sume reprezentândcreanþe fiscale prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar sumaplãtitã nu este suficientã pentru a stinge toate datoriile,atunci se sting datoriile acelui tip de creanþã fiscalãprincipalã pe care îl stabileºte contribuabilul.

(2) În cadrul tipului de impozit, taxã, contribuþie sau altãsumã reprezentând creanþã fiscalã stabilit de contribuabil,plata se efectueazã în urmãtoarea ordine:

a) sume datorate în contul ratelor din graficele de platãa obligaþiilor fiscale, pentru care s-au aprobat eºalonãriºi/sau amânãri la platã, precum ºi dobânzile datorate peperioada eºalonãrii ºi/sau amânãrii la platã ºi calculateconform legii;

b) obligaþii fiscale principale cu termene de platã înanul curent, precum ºi accesoriile acestora, în ordineavechimii;

c) obligaþii fiscale datorate ºi neachitate la data de31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii,pânã la stingerea integralã a acestora;

d) dobânzi, penalitãþi de întârziere aferente obligaþiilorfiscale prevãzute la lit. c);

e) obligaþii fiscale cu termene de platã viitoare, lasolicitarea debitorului.

(3) Pentru creanþele bugetelor locale, din categoriaobligaþiilor fiscale prevãzute la alin. (2) lit. b) se sting cuprioritate obligaþiile stabilite ca urmare a inspecþiei fiscale.

(4) În situaþia în care debitorul nu efectueazã plataobligaþiilor fiscale, conform prevederilor alin. (2),creditorul fiscal va proceda la stingerea obligaþiilor fiscalepe care le administreazã, în conformitate cu ordinea deplatã reglementatã de prezentul cod, ºi va înºtiinþa despreaceasta debitorul, în termen de 10 zile de la data efectuãriistingerii.

(5) Orice platã fãcutã dupã comunicarea somaþiei încadrul executãrii silite va stinge, mai întâi, obligaþia fiscalãstabilitã în titlul executoriu.

Norme metodologice:110.1. În categoria obligaþiilor fiscale cu termene de

platã în anul curent, prevãzute la art. 110 alin. (2) lit. b)din Codul de procedurã fiscalã, intrã acele obligaþii care ladata efectuãrii plãþii sunt considerate scadente.


ARTICOLUL 111Compensarea

(1) Prin compensare se sting creanþele administrate deMinisterul Finanþelor Publice cu creanþele debitorului


reprezentând sume de rambursat sau de restituit de labuget, pânã la concurenþa celei mai mici sume, cândambele pãrþi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor,cât ºi pe cea de debitor, dacã legea nu prevede altfel.

(2) Creanþele fiscale administrate de unitãþileadministrativ-teritoriale se sting prin compensarea cucreanþele debitorului reprezentând sume de restituit de labugetele locale, pânã la concurenþa celei mai mici sume,când ambele pãrþi dobândesc reciproc atât calitatea decreditor, cât ºi pe cea de debitor, dacã legea nu prevedealtfel.

(3) Compensarea se face de organul fiscal competent lacererea debitorului sau înainte de restituirea orirambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupã caz, înordinea prevãzutã la art. 110 alin. (2).

(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiuori de câte ori constatã existenþa unor creanþe reciproce.

(5) Compensarea creanþelor debitorului se va efectuacu obligaþii datorate aceluiaºi buget, urmând ca dindiferenþa rãmasã sã fie compensate obligaþiile datoratealtor bugete, în urmãtoarea ordine:

a) bugetul de stat;b) fondul de risc pentru garanþii de stat, pentru

împrumuturi externe; c) bugetul asigurãrilor sociale de stat;d) bugetul Fondului naþional unic de asigurãri sociale

de sãnãtate; e) bugetul asigurãrilor pentru ºomaj. (6) Dispoziþiile alin. (5) nu se aplicã în cazul creanþelor

bugetelor locale. (7) Organul competent va înºtiinþa în scris debitorul

despre mãsura compensãrii luate potrivit alin. (3), întermen de 7 zile de la data efectuãrii operaþiunii.

Norme metodologice:111.1. Competent în efectuarea compensãrii este

organul fiscal în a cãrui razã teritorialã debitorul îºi aredomiciliul fiscal.

111.2. Cererea de compensare trebuie sã cuprindãelementele de identificare a solicitantului, precum ºi sumaºi natura creanþelor fiscale ce fac obiectul compensãrii.

111.3. Cererea de compensare va fi însoþitã dedocumente care dovedesc dreptul contribuabilului larambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cumsunt: copii legalizate de pe hotãrârile judecãtoreºti definitiveºi irevocabile sau de pe deciziile de soluþionare acontestaþiilor, rãmase definitive, ori de pe deciziile deimpunere emise de organele fiscale, precum ºi copii de peorice documente din care sã rezulte cã suma plãtitã nureprezintã obligaþie fiscalã.

111.4. Compensarea din oficiu prevãzutã de art. 111alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã poate fi efectuatãde organul fiscal în tot cursul termenului de prescripþieprevãzut de lege pentru fiecare dintre obligaþiile supusecompensãrii, începând cu momentul în care ambeleobligaþii îndeplinesc condiþiile prevãzute de art. 1145 dinCodul civil, respectiv din momentul în care acestea suntlichide ºi exigibile.

111.5. Rezultatul compensãrii la cerere sau din oficiu vafi consemnat într-o notã de compensare care va ficomunicatã contribuabilului.


ARTICOLUL 112Restituiri de sume

(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmãtoarele sume: a) cele plãtite fãrã existenþa unui titlu de creanþã; b) cele plãtite în plus faþã de obligaþia fiscalã; c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate aprevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;f) cele stabilite prin hotãrâri ale organelor judiciare sau

ale altor organe competente potrivit legii;g) cele rãmase dupã efectuarea distribuirii prevãzute la

art. 166;h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate

sau din reþinerile prin poprire, dupã caz, în temeiul hotãrâriijudecãtoreºti prin care se dispune desfiinþarea executãriisilite.

(2) Prin excepþie de la prevederile alin. (1), sumele derestituit reprezentând diferenþe de impozite rezultate dinregularizarea anualã a impozitului pe venit datorat depersoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscalecompetente, în termen de cel mult 60 de zile de la datacomunicãrii deciziei de impunere.

(3) În cazul restituirii sumelor în valutã confiscate,aceasta se realizeazã conform legii, în lei la cursul dereferinþã al pieþei valutare pentru euro, comunicat deBanca Naþionalã a României, de la data rãmâneriidefinitive ºi irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti prin carese dispune restituirea.

(4) Dacã debitorul înregistreazã obligaþii fiscalerestante, sumele prevãzute la alin. (1) ºi (2) se vor restituinumai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentuluicod.

(5) În cazul în care suma de rambursat sau de restituiteste mai micã decât obligaþiile fiscale restante aledebitorului, se va efectua compensarea pânã laconcurenþa sumei de rambursat sau de restituit.

(6) În cazul în care suma de rambursat sau de restituiteste mai mare decât suma reprezentând obligaþii fiscalerestante ale debitorului, se va efectua compensarea pânãla concurenþa obligaþiilor fiscale restante, diferenþarezultatã restituindu-se debitorului.

(7) Procedura de restituire ºi de rambursare a sumelorde la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilorprevãzute la art. 119, se aprobã prin ordin al ministruluifinanþelor publice.

ARTICOLUL 113

Obligaþia bãncilor supuse regimului de supraveghere specialãsau de administrare specialã

Bãncile supuse regimului de supraveghere specialãsau de administrare specialã ºi care efectueazã plãþiledispuse în limita încasãrilor vor deconta zilnic, cuprioritate, sumele reprezentând obligaþii fiscale cuprinseîn ordinele de platã emise de debitori ºi/sau creanþe fiscalecuprinse în dispoziþiile de încasare emise de organele deexecutare.

CAPITOLUL IIIDobânzi ºi penalitãþi de întârziere

ARTICOLUL 114

Dispoziþii generale privind dobânzi ºi penalitãþi de întârziere

(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenþã de cãtredebitor a obligaþiilor de platã, se datoreazã dupã acesttermen dobânzi ºi penalitãþi de întârziere.

(2) Nu se datoreazã dobânzi ºi penalitãþi de întârzierepentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi ºipenalitãþi de întârziere stabilite potrivit legii.

(3) Dobânzile ºi penalitãþile de întârziere se fac venit labugetul cãruia îi aparþine creanþa principalã.


ARTICOLUL 115Dobânzi

(1) Dobânzile se calculeazã pentru fiecare zi, începândcu ziua imediat urmãtoare termenului de scadenþã ºi pânãla data stingerii sumei datorate inclusiv.

(2) Prin excepþie de la prevederile alin. (1), se datoreazãdobânzi dupã cum urmeazã:

a) pentru diferenþele de impozite, taxe, contribuþii,precum ºi cele administrate de organele vamale, stabilitede organele competente, dobânzile se datoreazã începândcu ziua imediat urmãtoare scadenþei impozitului, taxei saucontribuþiei, pentru care s-a stabilit diferenþa, pânã la datastingerii acesteia inclusiv;

b) pentru impozitele, taxele ºi contribuþiile stinse prinexecutare silitã, pânã la data întocmirii procesului-verbalde distribuire inclusiv. În cazul plãþii preþului în rate,dobânzile se calculeazã pânã la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rãmasã deplatã dobânda este datoratã de cãtre cumpãrãtor;

c) pentru impozitele, taxele ºi contribuþiile debitoruluideclarat insolvabil, pânã la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitãþii inclusiv.

(3) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelorreprezentând eventuale diferenþe între impozitul pe profitplãtit la data de 25 ianuarie a anului urmãtor celui deimpunere ºi impozitul pe profit datorat conform declaraþieide impunere întocmite pe baza situaþiei financiare anualeva fi reglementat prin norme metodologice aprobate prinordin al ministrului finanþelor publice.

(4) Pentru obligaþiile fiscale neachitate la termenul deplatã, reprezentând impozitul pe venitul global, sedatoreazã dobânzi dupã cum urmeazã:

a) pentru anul fiscal de impunere dobânzile pentruplãþile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii deplãþi anticipate se calculeazã pânã la data plãþii debituluisau, dupã caz, pânã la data de 31 decembrie;

b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul deimpunere, potrivit lit. a), se calculeazã începând cu data de1 ianuarie a anului urmãtor pânã la data stingerii acestora,inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin deciziade impunere anualã este mai mic decât cel stabilit prindeciziile de plãþi anticipate, dobânzile se recalculeazã,începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui deimpunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anualstabilit prin decizia de impunere anualã, urmând a se faceregularizarea dobânzii în mod corespunzãtor.

(5) Nivelul dobânzii se stabileºte prin hotãrâre aGuvernului, la propunerea Ministerului Finanþelor Publice,corelat cu nivelul dobânzii de referinþã a Bãncii Naþionalea României, o datã pe an, în luna decembrie, pentru anulurmãtor, sau în cursul anului, dacã aceasta se modificã cupeste 5 puncte procentuale.

Norme metodologice:115.1. În exemplul urmãtor se prezintã modul de calcul

al dobânzilor datorate pentru neplata în termen aimpozitului pe venitul global.

Exemplu:Se considerã cã un contribuabil are de achitat în cursul

anului 2004, conform deciziei de plãþi anticipate,urmãtoarele sume:

Termenul de platã Suma datoratã (lei)15 martie 2004 1.500.00015 iunie 2004 1.500.000 15 septembrie 2004 1.500.000 15 decembrie 2004 1.500.000 Contribuabilul achitã debitul în data de 25 ianuarie 2005. Avem urmãtoarele cazuri: a) Pentru situaþia în care impozitul stabilit prin decizia

de impunere anualã este egal cu cel stabilit prin deciziade plãþi anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabiluldatoreazã cu titlu de dobânzi urmãtoarele:


d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei pentru anul 2004 d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei T O T A L: 550.700 leiSold = 6.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 90.000 lei pentru anul 2005 T O T A L G E N E R A L: 640.700 lei

b) Pentru situaþia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere anualã este mai micdecât cel stabilit prin decizia de plãþi anticipate, fiind în sumã de 4.000.000 lei, contribuabiluldatoreazã cu titlu de dobânzi urmãtoarele:

d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei pentru anul 2004 d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei T O T A L: 550.700 leiSold = 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 60.000 lei pentru anul 2005 T O T A L G E N E R A L: 610.700 lei


ARTICOLUL 116Dobânzi ºi penalitãþi de întârziere în cazul plãþilor

efectuate prin decontare bancarã

(1) Nedecontarea de cãtre unitãþile bancare a sumelorcuvenite bugetului general consolidat, în termen de 3 zilelucrãtoare de la data debitãrii contului plãtitorului, nu îl

exonereazã pe plãtitor de obligaþia de platã a sumelorrespective ºi atrage pentru acesta dobânzi ºi penalitãþi deîntârziere la nivelul celor prevãzute la art. 115 ºi 120, dupãtermenul de 3 zile.

(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului ºinedecontate de unitãþile bancare, precum ºi a dobânzilorºi penalitãþilor de întârziere prevãzute la alin. (1), plãtitorulse poate îndrepta împotriva unitãþii bancare respective.

ARTICOLUL 117Dobânzi ºi penalitãþi de întârziere în cazul compensãrii ºi în

cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciarã

(1) În cazul creanþelor fiscale stinse prin compensare,dobânzile ºi penalitãþile de întârziere se datoreazã pânã ladata stingerii inclusiv. Data stingerii este, pentrucompensãrile la cerere, data depunerii la organulcompetent a cererii de compensare, iar pentrucompensãrile efectuate înaintea restituirii sau rambursãriisumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii derambursare sau restituire.

(2) În cazul în care în urma exercitãrii controlului sauanalizãrii cererii de compensare s-a stabilit cã suma ceurmeazã a se compensa este mai micã decât sumacuprinsã în cererea de compensare, dobânzile ºipenalitãþile de întârziere se recalculeazã pentru diferenþarãmasã de la data înregistrãrii cererii de compensare.

(3) Pentru obligaþiile fiscale stinse prin procedurile decompensare prevãzute de actele normative speciale, datastingerii este data la care se efectueazã compensareaprevãzutã în actul normativ care o reglementeazã sau înnormele metodologice de aplicare a acestuia, aprobateprin ordin al ministrului finanþelor publice.

(4) Pentru obligaþiile fiscale neplãtite la termen, atâtînainte, cât ºi dupã deschiderea procedurii dereorganizare judiciarã, se datoreazã dobânzi ºi penalitãþide întârziere pânã la data deschiderii procedurii defaliment. Pentru obligaþiile fiscale nãscute dupã datadeschiderii procedurii de faliment ºi neplãtite la termen nuse datoreazã dobânzi ºi penalitãþi de întârziere.

Norme metodologice:117.1. În cazul creanþelor fiscale stinse prin

compensarea prevãzutã de art. 111 alin. (4) din Codul deprocedurã fiscalã, data stingerii este data notei decompensare întocmite de organul fiscal competent potrivitpct. 111.5.


Dobânzi în cazul înlesnirilor la platã

Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri laplata obligaþiilor fiscale restante se datoreazã dobânzi.

Norme metodologice:118.1. Pe perioada amânãrii ºi/sau eºalonãrii la plata

obligaþiilor fiscale restante se datoreazã dobânzi calculateîncepând cu data aprobãrii de cãtre organul competent aînlesnirii acordate ºi pânã la data efectuãrii ultimei plãþidatorate.

118.2. Dobânzile datorate pe perioada amânãrii saueºalonãrii la platã a obligaþiilor fiscale se calculeazã decãtre organele competente care aprobã înlesnirea la platã,urmând ca acestea sã fie comunicate debitorului. Dobânzilese achitã lunar, inclusiv pe perioada de graþie acordatã laeºalonare ºi pe perioada amânãrii la platã, conformgraficelor care constituie anexã la documentul de aprobarea înlesnirilor la platã. Nu se datoreazã dobânzi pentruamânarea sau eºalonarea la platã a dobânzilor ºi apenalitãþilor de întârziere.

118.3. Pânã la data aprobãrii de cãtre organulcompetent a înlesnirii la platã debitorul datoreazã dobânziconform prevederilor art. 115 din Codul de procedurãfiscalã.

118.4. În situaþia în care debitorul beneficiar al uneiînlesniri la platã achitã debitul integral într-o perioadã maimicã decât cea acordatã prin înlesnire, organul fiscalcompetent va recalcula cuantumul dobânzilor în funcþie dedata la care a fost fãcutã plata.

118.5. Calculul dobânzilor datorate pe perioada amânãriisau eºalonãrii la platã se face pentru fiecare termen deplatã lunar, inclusiv pe perioada de graþie sau pe perioadaamânãrii la platã, prin înmulþirea soldului rãmas de platã latermenul anterior ratei curente cu numãrul de zilecalendaristice ale intervalului de timp ºi cu nivelul coteidobânzii, conform exemplului urmãtor:

118.6. Se considerã, de exemplu, o înlesnire acordatãîn urmãtoarele condiþii:

a) data aprobãrii înlesnirii: 13 ianuarie 2005; b) eºalonare pe 12 luni, cu o perioadã de graþie de

6 luni; c) suma eºalonatã: 12.000.000 lei; d) cota dobânzii: 0,06%/zi.


Termen Rata Sold (suma rãmasã Nr. Nivelul Dobânda de debitului de platã) de zile cotei datoratã

platã Ñ lei Ñ Ñ lei Ñ calendaristice dobânzii Ñ lei Ñ

15 februarie 2005 0 12.000.000 33 0,06% 237.600 15 martie 2005 0 12.000.000 28 0,06% 201.600 15 aprilie 2005 0 12.000.000 32 0,06% 223.200 13 mai 2005 0 12.000.000 30 0,06% 201.600 15 iunie 2005 0 12.000.000 29 0,06% 237.600 15 iulie 2005 0 12.000.000 32 0,06% 216.000 15 august 2005 2.000.000 10.000.000 31 0,06% 223.200 15 septembrie 2005 2.000.000 8.000.000 31 0,06% 186.000 14 octombrie 2005 2.000.000 6.000.000 30 0,06% 139.200 15 noiembrie 2005 2.000.000 4.000.000 30 0,06% 115.200 15 decembrie 2005 2.000.000 2.000.000 31 0,06% 72.000 12 ianuarie 2006 2.000.000 0 31 0,06% 34.800

TOTAL: 12.000.000 2.088.000


ARTICOLUL 119Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat

de la buget

(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de labuget contribuabilii au dreptul la dobândã din ziua

urmãtoare expirãrii termenului prevãzut de art. 112 alin. (2)sau art. 199, dupã caz. Acordarea dobânzilor se face lacererea contribuabililor.

(2) Nivelul dobânzii este cel prevãzut la art. 115 alin. (5)ºi se suportã din acelaºi buget ºi acelaºi venit bugetar dincare se restituie ori se ramburseazã, dupã caz, sumelesolicitate de cãtre plãtitori.

Norme metodologice:119.1. Dobânda se calculeazã pentru fiecare zi,

începând cu ziua imediat urmãtoare expirãrii termenuluiprevãzut la art. 112 alin. (2) ºi art. 199 din Codul deprocedurã fiscalã pânã la data stingerii inclusiv a obligaþieide platã prin compensare, restituire sau rambursare.


ARTICOLUL 120Penalitãþi de întârziere

(1) Plata cu întârziere a obligaþiilor fiscale sesancþioneazã cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentrufiecare lunã ºi/sau pentru fiecare fracþiune de lunã deîntârziere, începând cu data de întâi a lunii urmãtoarescadenþei acestora pânã la data stingerii acestora inclusiv.Penalitatea de întârziere nu înlãturã obligaþia de platã adobânzilor.

(2) Pentru situaþiile prevãzute la art. 115 alin. (3) ºi (4)penalitãþilor de întârziere li se aplicã regimul stabilit pentrudobânzi.

(3) Penalitatea de întârziere se datoreazã pânã la dataînceperii procedurii de executare silitã.

(4) În cazul în care s-au acordat înlesniri la platã,penalitatea de întârziere se datoreazã pânã la data de întâia lunii urmãtoare celei în care s-au acordat înlesnirile.Nerespectarea înlesnirilor la platã, aºa cum au fostacordate, conduce la calculul penalitãþilor de întârziere dela data încetãrii, conform legii, a valabilitãþii înlesnirilor.

(5) Nivelul penalitãþii de întârziere se poate modificaanual prin legea bugetului de stat.

Norme metodologice:120.1. Pentru obligaþiile fiscale neplãtite la termenul

legal de platã, cu excepþia dobânzilor, penalitãþilor ºi aamenzilor, se datoreazã o penalitate de întârziere de 0,5%pe fiecare lunã sau fracþiune de lunã de întârziere,începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în careacestea aveau scadenþa ºi pânã la data stingerii acestorainclusiv. De exemplu, în cazul unei obligaþii fiscale cutermenul de platã scadent la data de 25 martie, dacãsuma a fost achitatã între 1 aprilie ºi 30 aprilie, sedatoreazã penalitatea de întârziere corespunzãtoare uneiluni, iar dacã se achitã în perioada 1 maiÑ31 mai, sedatoreazã penalitatea de întârziere corespunzãtoare pentrudouã luni.

120.2. Penalitatea de întârziere pentru sumeleneachitate la termen se datoreazã pentru luna în care s-acomunicat cãtre plãtitor o somaþie de platã prin care,conform prevederilor art. 140 din Codul de procedurãfiscalã, începe executarea silitã.

120.3. În cazul în care s-au acordat înlesniri la plataobligaþiilor fiscale pentru care nu s-a început executareasilitã, penalitatea de întârziere se datoreazã inclusiv pentruluna în care a fost aprobatã înlesnirea la platã.


CAPITOLUL IVÎnlesniri la platã

ARTICOLUL 121Înlesniri la plata obligaþiilor fiscale

(1) La cererea temeinic justificatã a contribuabililor,organul fiscal competent poate acorda pentru obligaþiilefiscale restante, atât înaintea începerii executãrii silite, cât

ºi în timpul efectuãrii acesteia, înlesniri la platã, încondiþiile legii.

(2) La cererea temeinic justificatã a debitorilor,persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prinautoritãþile administraþiei publice locale careadministreazã aceste bugete, pot acorda, pentru obligaþiilebugetare restante pe care le administreazã, urmãtoareleînlesniri la platã:

a) eºalonãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor,redevenþelor, contribuþiilor ºi a altor obligaþii la bugetullocal;

b) amânãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor,contribuþiilor ºi a altor obligaþii la bugetul local;

c) eºalonãri la plata dobânzilor ºi/sau a penalitãþilor deorice fel, cu excepþia dobânzilor datorate pe perioada deeºalonare;

d) amânãri ºi/sau scutiri ori amânãri ºi/sau reduceri dedobânzi ºi/sau penalitãþi de întârziere, cu excepþiadobânzilor datorate pe perioada de amânare;

e) scutiri sau reduceri de impozite ºi taxe locale, încondiþiile legii.

(3) Procedura de acordare a înlesnirilor la platã pentrucreanþele bugetare locale se stabileºte prin acte normativespeciale.

(4) Pentru acordarea înlesnirilor la platã creditoriibugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanþii.

(5) Pentru obligaþiile la bugetul local, datorate ºineachitate dupã data de 1 iulie 2003 de cãtre persoanelefizice, garanþia este:

a) o sumã egalã cu douã rate medii din eºalonare,reprezentând obligaþii bugetare locale eºalonate ºidobânzi calculate, în cazul eºalonãrilor la platã;

b) o sumã rezultatã din raportul dintre contravaloareadebitelor amânate ºi dobânzile calculate ºi numãrul de luniaprobate pentru amânare la platã, în cazul amânãrilor la platã.

(6) Pentru obligaþiile la bugetul local, datorate ºineachitate dupã data de 1 iulie 2003 de cãtre persoanelejuridice, garanþia este de 100% din totalul creanþeibugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea.

CAPITOLUL VConstituirea de garanþii

ARTICOLUL 122

Constituirea de garanþii

Organul fiscal solicitã constituirea unei garanþii pentru:a) suspendarea executãrii silite în condiþiile art. 143 alin. (6);b) ridicarea mãsurilor asigurãtorii;c) asumarea obligaþiei de platã de cãtre altã persoanã

prin angajament de platã, în condiþiile art. 25 alin. (2) lit. d);d) în alte cazuri prevãzute de lege.

ARTICOLUL 123

Tipuri de garanþii

Garanþiile pentru luarea mãsurilor prevãzute la art. 122se pot constitui, în condiþiile legii, prin:

a) consemnarea de mijloace bãneºti la o unitate aTrezoreriei Statului;

b) scrisoare de garanþie bancarã;c) ipotecã asupra unor bunuri imobile din þarã;d) gaj asupra unor bunuri mobile;e) fidejusiune.


Norme metodologice:123.1. Contractele de ipotecã ºi/sau de gaj vor fi

încheiate cu respectarea condiþiilor de fond ºi de formãprevãzute de lege.


ARTICOLUL 124Valorificarea garanþiilor

Organul competent, în condiþiile legii, se îndestuleazãdin garanþiile depuse, dacã nu s-a realizat scopul pentrucare acestea au fost solicitate.

Norme metodologice:124.1. Dacã nu s-a realizat scopul pentru care s-au

solicitat garanþiile prevãzute la art. 122 ºi 123 din Codulde procedurã fiscalã, organul competent va putea procedala valorificarea garanþiilor prin modalitãþile ºi proceduraprevãzute de dispoziþiile art. 154 alin. (2)Ñ(7) ºi aleart. 155Ñ167 din acelaºi cod, care se aplicã în modcorespunzãtor.


CAPITOLUL VIMãsuri asigurãtorii

ARTICOLUL 125Poprirea ºi sechestrul asigurãtoriu

(1) Mãsurile asigurãtorii prevãzute în prezentul capitolse dispun ºi se duc la îndeplinire, prin proceduraadministrativã, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun mãsuri asigurãtorii sub forma popririiasigurãtorii ºi sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilormobile ºi/sau imobile proprietate a debitorului, precum ºiasupra veniturilor acestuia, când existã pericolul ca acestasã se sustragã, sã-ºi ascundã ori sã-ºi risipeascãpatrimoniul, periclitând sau îngreunând în modconsiderabil colectarea, precum ºi în cazul suspendãriiexecutãrii actului administrativ prevãzute la art. 184.

(3) Aceste mãsuri pot fi luate ºi în cazul în care creanþanu a fost încã individualizatã ºi nu a devenit scadentã.Mãsurile asigurãtorii dispuse atât de organele fiscalecompetente, cât ºi de instanþele judecãtoreºti ori de alteorgane competente, dacã nu au fost desfiinþate încondiþiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãriisilite, fãrã îndeplinirea altor formalitãþi. O datã cuindividualizarea creanþei ºi ajungerea acesteia la scadenþã,în cazul neplãþii, mãsurile asigurãtorii se transformã înmãsuri executorii.

(4) Mãsurile asigurãtorii se dispun prin decizie emisã deorganul fiscal competent. În decizie organul fiscal vapreciza debitorului cã prin constituirea unei garanþii lanivelul creanþei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurileasigurãtorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a mãsurilor asigurãtorii trebuiemotivatã ºi semnatã de cãtre conducãtorul organului fiscalcompetent.

(6) Mãsurile asigurãtorii dispuse potrivit alin. (2),precum ºi cele dispuse de instanþele judecãtoreºti sau dealte organe competente se duc la îndeplinire înconformitate cu dispoziþiile referitoare la executarea silitã,care se aplicã în mod corespunzãtor.

(7) În cazul înfiinþãrii sechestrului asigurãtoriu asuprabunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal

întocmit de organul de executare se comunicã pentruînscriere Biroului de carte funciarã.

(8) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor aceloracare, dupã înscriere, vor dobândi vreun drept asupraimobilului respectiv. Actele de dispoziþie ce ar interveniulterior înscrierii prevãzute la alin. (7) sunt lovite denulitate absolutã.

(9) Dacã valoarea bunurilor proprii ale debitorului nuacoperã integral creanþa fiscalã a bugetului generalconsolidat, mãsurile asigurãtorii pot fi înfiinþate ºi asuprabunurilor deþinute de cãtre debitor în proprietate comunãcu terþe persoane, pentru cota-parte deþinutã de acesta.

(10) Împotriva actelor prin care se dispun ºi se duc laîndeplinire mãsurile asigurãtorii cel interesat poate facecontestaþie în conformitate cu prevederile art. 168.

Norme metodologice:125.1. Prin mãsuri asigurãtorii se pot indisponibiliza

bunuri ºi/sau venituri ale debitorului în scopul asigurãriicolectãrii creanþelor fiscale.

125.2. În condiþiile art. 125 alin. (2) din Codul deprocedurã fiscalã, organele fiscale vor dispune organelor deexecutare competente ducerea la îndeplinire a mãsurilorasigurãtorii.

125.3. Organul fiscal va dispune luarea mãsurilorasigurãtorii printr-o decizie motivatã, aprobatã deconducãtorul acestuia, care va fi comunicatã de îndatãorganelor de executare competente potrivit legii.

125.4. Decizia va cuprinde, pe lângã elementeleprevãzute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedurãfiscalã, ºi urmãtoarele menþiuni:

a) nivelul estimat sau stabilit al creanþei fiscale; b) menþiunea cã prin constituirea unei garanþii la nivelul

creanþei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurileasigurãtorii vor fi ridicate; garanþiile care se constituie suntcele prevãzute la art. 123 din Codul de procedurã fiscalã.

125.5. Decizia va fi întocmitã în douã exemplare, dintrecare un exemplar se va comunica organului de executarecoordonator, astfel cum este prevãzut la art. 132 alin. (5)din Codul de procedurã fiscalã, iar un exemplar se vapãstra la organul care a dispus instituirea mãsurilorasigurãtorii. În cazul în care debitorul are bunuri pe razateritorialã a altor organe de executare, organul deexecutare coordonator va comunica acestora copiicertificate de pe decizie în vederea ducerii la îndeplinire amãsurilor asigurãtorii. Aceastã prevedere se aplicã ºi încazul terþilor popriþi.

125.6. Mãsurile asigurãtorii se duc la îndeplinire deîndatã de cãtre organele de executare competente potrivitlegii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobileºi/sau imobile, precum ºi a veniturilor urmãribile, potrivitlegii.

125.7. O datã cu ducerea la îndeplinire a mãsurilorasigurãtorii organul de executare comunicã debitoruluidecizia emisã de organul care a dispus instituirea mãsurilorasigurãtorii ori, dupã caz, copia certificatã a actului princare instanþa judecãtoreascã sau alte organe competenteau dispus mãsuri asigurãtorii.

125.8. Despre ducerea la îndeplinire a mãsurilorasigurãtorii se va înºtiinþa instanþa judecãtoreascã, organulfiscal sau alte organe competente interesate care audispus aceste mãsuri.

125.9. În cazul în care, cu ocazia ducerii la îndeplinirea mãsurilor asigurãtorii, se constatã cã bunurile ºi/sau


veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc întotalitate, organul de executare va încheia un proces-verbalîn care se vor consemna cele constatate, înºtiinþându-setotodatã organul care le-a dispus.


ARTICOLUL 126Ridicarea mãsurilor asigurãtorii

Mãsurile asigurãtorii instituite potrivit art. 125 se ridicã,prin decizie motivatã, de cãtre creditorii fiscali, când auîncetat motivele pentru care au fost dispuse sau laconstituirea garanþiei prevãzute la art. 123, dupã caz.

Norme metodologice:126.1. Mãsurile asigurãtorii dispuse vor fi ridicate de

cãtre organul de executare competent, în tot sau în parte,în baza deciziei motivate emise de organul care le-adispus, care va fi comunicatã tuturor celor cãrora le-a fostcomunicatã decizia de dispunere a mãsurilor sau celelalteacte de executare în legãturã cu acestea.


CAPITOLUL VIIPrescripþia dreptului de a cere executarea silitã ºi a

dreptului de a cere compensarea sau restituirea

ARTICOLUL 127Începerea termenului de prescripþie

(1) Dreptul de a cere executarea silitã a creanþelorfiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naºtereacest drept.

(2) Termenul de prescripþie prevãzut la alin. (1) seaplicã ºi creanþelor provenind din amenzicontravenþionale.

ARTICOLUL 128Suspendarea termenului de prescripþie

Termenul de prescripþie prevãzut la art. 127 sesuspendã:

a) în cazurile ºi în condiþiile stabilite de lege pentrususpendarea termenului de prescripþie a dreptului laacþiune;

b) în cazurile ºi în condiþiile în care suspendarea executãriieste prevãzutã de lege ori a fost dispusã de instanþajudecãtoreascã sau de alt organ competent, potrivit legii;

c) pe perioada valabilitãþii înlesnirii acordate potrivitlegii;

d) cât timp debitorul îºi sustrage veniturile ºi bunurilede la executarea silitã;

e) în alte cazuri prevãzute de lege.

ARTICOLUL 129Întreruperea termenului de prescripþie

Termenul de prescripþie prevãzut la art. 127 seîntrerupe:

a) în cazurile ºi în condiþiile stabilite de lege pentruîntreruperea termenului de prescripþie a dreptului laacþiune;

b) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte deînceperea executãrii silite sau în cursul acesteia, a unuiact voluntar de platã a obligaþiei prevãzute în titlulexecutoriu ori a recunoaºterii în orice alt mod a datoriei;

c) pe data îndeplinirii, în cursul executãrii silite, a unuiact de executare silitã;

d) pe data întocmirii, potrivit legii, a actului deconstatare a insolvabilitãþii contribuabilului;

e) în alte cazuri prevãzute de lege.

ARTICOLUL 130Efecte ale împlinirii termenului de prescripþie

(1) Dacã organul de executare constatã împlinireatermenului de prescripþie a dreptului de a cere executareasilitã a creanþelor fiscale, acesta va proceda la încetareamãsurilor de realizare ºi la scãderea acestora din evidenþaanaliticã pe plãtitori.

(2) Sumele achitate de debitor în contul unor creanþefiscale, dupã împlinirea termenului de prescripþie, nu serestituie.

Norme metodologice:130.1. Scãderea din evidenþa analiticã pe plãtitori a

creanþelor fiscale pentru care s-a împlinit termenul deprescripþie a dreptului de a cere executarea silitã se vaface pe baza unui proces-verbal de constatare a împliniriitermenului de prescripþie, însuºit de ºeful compartimentuluide specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrulaceluiaºi organ fiscal sau din cadrul organului ierarhicsuperior, dupã caz, ºi care va fi supus spre aprobareconducãtorului organului fiscal, împreunã cu dosarul.

130.2. Dosarul trebuie sã cuprindã toate documentele ºiinformaþiile necesare pentru constatarea împlinirii termenuluide prescripþie, precum ºi procesul-verbal de constatare.


ARTICOLUL 131Prescripþia dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Dreptul contribuabililor de a cere compensarea saurestituirea creanþelor fiscale se prescrie în termen de 5 anide la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care aluat naºtere dreptul la compensare sau restituire.

CAPITOLUL VIIIStingerea creanþelor fiscale prin executare silitã

SECÞIUNEA 1

Dispoziþii generale

ARTICOLUL 132Organele de executare silitã

(1) În cazul în care debitorul nu-ºi plãteºte de bunãvoieobligaþiile fiscale datorate, organele fiscale competente,pentru stingerea acestora, vor proceda la acþiuni deexecutare silitã, potrivit prezentului cod.

(2) Organele fiscale care administreazã creanþe fiscalesunt abilitate sã ducã la îndeplinire mãsurile asigurãtorii ºisã efectueze procedura de executare silitã.

(3) Creanþele bugetare care se încaseazã, seadministreazã, se contabilizeazã ºi se utilizeazã deinstituþiile publice, provenite din venituri proprii, precum ºicele rezultate din raporturi juridice contractuale seexecutã prin organe proprii, acestea fiind abilitate sã ducãla îndeplinire mãsurile asigurãtorii ºi sã efectuezeprocedura de executare silitã, potrivit prevederilorprezentului cod.

(4) Organele prevãzute la alin. (2) ºi (3) sunt denumite încontinuare organe de executare silitã.


(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silitã estecompetent organul de executare în a cãrui razã teritorialãse gãsesc bunurile urmãribile, coordonarea întregiiexecutãri revenind organului de executare în a cãrui razãteritorialã îºi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul în careexecutarea silitã se face prin poprire, organul deexecutare coordonator poate proceda la aplicarea acesteimãsuri de executare asupra terþului poprit, indiferent delocul unde îºi are domiciliul fiscal.

(6) Atunci când se constatã cã existã pericolul evidentde înstrãinare, substituire sau de sustragere de laexecutare silitã a bunurilor ºi veniturilor urmãribile aledebitorului, organul de executare în a cãrui razã teritorialãse aflã domiciliul fiscal al debitorului poate proceda laindisponibilizarea ºi executarea silitã a acestora, indiferentde locul în care se gãsesc bunurile.

(7) Organul de executare coordonator va sesiza în scriscelelalte organe prevãzute la alin. (5), comunicându-letitlul executoriu în copie certificatã, situaþia debitorului,contul în care se vor vira sumele încasate, precum ºi oricealte date utile pentru identificarea debitorului ºi a bunurilorori veniturilor urmãribile.

(8) În cazul în care asupra aceloraºi venituri ori bunuriale debitorului a fost pornitã executarea, atât pentrurealizarea titlurilor executorii privind creanþe fiscale, cât ºipentru titluri ce se executã în condiþiile prevãzute de altedispoziþii legale, executarea silitã se va face, potrivitdispoziþiilor prezentului cod, de cãtre organele deexecutare prevãzute de acesta.

(9) Când se constatã cã domiciliul fiscal al debitoruluise aflã în raza teritorialã a altui organ de executare, titlulexecutoriu împreunã cu dosarul executãrii vor fi trimiseacestuia, înºtiinþându-se, dacã este cazul, organul de lacare s-a primit titlul executoriu.

ARTICOLUL 133Executarea silitã în cazul debitorilor solidari

(1) Organul de executare coordonator, în cazuldebitorilor solidari, este cel în a cãrui razã teritorialã îºi aredomiciliul fiscal debitorul despre care existã indicii cãdeþine mai multe venituri sau bunuri urmãribile.

(2) Organul de executare coordonator înscrie înîntregime debitul în evidenþele sale ºi ia mãsuri deexecutare silitã, comunicând întregul debit organelor deexecutare în a cãror razã teritorialã se aflã domiciliilefiscale ale celorlalþi codebitori, aplicându-se dispoziþiileart. 132.

(3) Organele de executare sesizate, cãrora li s-acomunicat debitul, dupã înscrierea acestuia într-o evidenþãnominalã, vor lua mãsuri de executare silitã ºi vorcomunica organului de executare coordonator sumelerealizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de larealizarea acestora.

(4) Dacã organul de executare coordonator, care þineevidenþa întregului debit, constatã cã acesta a fost realizatprin actele de executare silitã fãcute de el însuºi ºi decelelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sãcearã în scris acestora din urmã sã înceteze de îndatãexecutarea silitã.

ARTICOLUL 134Executorii fiscali

(1) Executarea silitã se face de organul de executarecompetent prin intermediul executorilor fiscali. Aceºtia

trebuie sã deþinã o legitimaþie de serviciu pe care trebuiesã o prezinte în exercitarea activitãþii.

(2) Executorul fiscal este împuternicit în faþa debitoruluiºi a terþilor prin legitimaþia de executor fiscal ºi delegaþieemisã de organul de executare silitã.

(3) În exercitarea atribuþiilor ce le revin, pentruaplicarea procedurilor de executare silitã, executorii fiscalipot:

a) sã intre în orice incintã de afaceri a debitorului,persoanã juridicã, sau în alte incinte unde acesta îºipãstreazã bunurile, în scopul identificãrii bunurilor sauvalorilor care pot fi executate silit, precum ºi sã analizezeevidenþa contabilã a debitorului în scopul identificãriiterþilor care datoreazã sau deþin în pãstrare venituri oribunuri ale debitorului;

b) sã intre în toate încãperile în care se gãsesc bunurisau valori ale debitorului, persoanã fizicã, precum ºi sãcerceteze toate locurile în care acesta îºi pãstreazãbunurile;

c) sã solicite ºi sã cerceteze orice document sauelement material care poate constitui o probã îndeterminarea bunurilor proprietate a debitorului.

(4) Executorul fiscal poate intra în încãperile cereprezintã domiciliul sau reºedinþa unei persoane fizice,cu consimþãmântul acesteia, iar în caz de refuz, organul deexecutare va cere autorizarea instanþei judecãtoreºticompetente potrivit dispoziþiilor Codului de procedurãcivilã.

(5) Accesul executorului fiscal în locuinþã, în incinta deafaceri sau în orice altã încãpere a debitorului, persoanãfizicã sau juridicã, se poate efectua între orele 6,00Ñ20,00,în orice zi lucrãtoare. Executarea începutã va puteacontinua în aceeaºi zi sau în zilele urmãtoare. În cazuritemeinic justificate de pericolul înstrãinãrii unor bunuri,accesul în încãperile debitorului va avea loc ºi la alte oredecât cele menþionate, precum ºi în zilele nelucrãtoare, înbaza autorizaþiei prevãzute la alin. (4).

(6) În absenþa debitorului sau dacã acesta refuzãaccesul în oricare dintre încãperile prevãzute la alin. (3),executorul fiscal poate sã pãtrundã în acestea în prezenþaunui reprezentant al poliþiei ori al jandarmeriei sau a altuiagent al forþei publice ºi a doi martori majori, fiindaplicabile prevederile alin. (4) ºi (5).

ARTICOLUL 135

Executarea silitã împotriva unei asocieri fãrã personalitatejuridicã

Pentru executarea silitã a creanþelor fiscale datorate deo asociere fãrã personalitate juridicã, chiar dacã existã untitlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silitatât bunurile mobile ºi imobile ale asocierii, cât ºi bunurilepersonale ale membrilor acesteia.

ARTICOLUL 136

Titlul executoriu ºi condiþiile pentru începerea executãrii silite

(1) Executarea silitã a creanþelor fiscale se efectueazãîn temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilorprezentului cod de cãtre organul de executare competentîn a cãrui razã teritorialã îºi are domiciliul fiscal debitorulsau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titluexecutoriu.

(2) Titlul de creanþã devine titlu executoriu la data lacare creanþa fiscalã este scadentã prin expirarea


termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit deorganul competent ori în alt mod prevãzut de lege.

(3) Executarea silitã începe numai dupã ce organulfiscal a transmis debitorului înºtiinþarea de platã prin care ise comunicã acestuia suma datoratã, iar dupã înºtiinþareau trecut 15 zile de la comunicare.

(4) Înºtiinþarea de platã este act premergãtor executãriisilite.

(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul deexecutare competent va conþine, pe lângã elementeleprevãzute la art. 42 alin. (2), urmãtoarele: codul deidentificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum ºiorice alte date de identificare; cuantumul ºi naturasumelor datorate ºi neachitate, temeiul legal al puteriiexecutorii a titlului.

(6) Pentru debitorii obligaþi în mod solidar la platacreanþelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente,care privesc creanþe fiscale, se transmit în termen de celmult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivitlegii, organelor prevãzute la art. 132.

(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alteorgane decât cele prevãzute la art. 33 alin. (1) nu cuprindunul dintre urmãtoarele elemente: numele ºi prenumelesau denumirea debitorului, codul numeric personal, codulunic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumulsumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-aemis ºi dovada comunicãrii acestora, organul deexecutare va restitui de îndatã titlurile executorii organeloremitente.

(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmisspre executare de cãtre un alt organ, organul de executareîi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10) În cazul în care instituþiile publice transmit titluriexecutorii privind venituri proprii spre executare silitãorganelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit labugetul de stat sau local, dupã caz.

(11) În cazul în care autoritãþile administraþiei publicelocale transmit titluri executorii privind venituri propriispre executare silitã organelor fiscale din subordineaAgenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã, sumele astfelrealizate se fac venit la bugetul de stat.

Norme metodologice:136.1. Titlul executoriu se întocmeºte de organul de

executare pentru fiecare tip de creanþã fiscalã reprezentândimpozite, taxe, contribuþii, alte venituri bugetare, precum ºiaccesoriile acestora.

136.2. În cazul în care existã debitori care rãspundsolidar pentru aceeaºi creanþã fiscalã, organul de executarecompetent emite un singur titlu executoriu, fãcând menþiunedespre numele ºi prenumele sau denumirea tuturordebitorilor.

136.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresã,care trebuie sã cuprindã:

a) denumirea completã a emitentului; b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre

executare; c) numele ºi prenumele sau denumirea debitorului; d) domiciliul sau sediul debitorului; e) alte elemente de identificare a acestuia: seria ºi

numãrul actului de identitate sau, dupã caz, codul deidentificare fiscalã etc.;

f) natura debitului ºi suma de platã;

g) alte informaþii necesare încasãrii creanþelor fiscaleprin executare silitã: bunuri urmãribile, surse de venituri,depozite bancare etc.

136.4. Atunci când este cazul, împreunã cu titlurileexecutorii se vor transmite ºi copii certificate de peprocesele-verbale de ducere la îndeplinire a mãsurilorasigurãtorii.


ARTICOLUL 137Reguli privind executarea silitã

(1) Executarea silitã se poate întinde asupra tuturorveniturilor ºi bunurilor proprietate a debitorului, urmãribilepotrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazãnumai în mãsura necesarã pentru realizarea creanþelorfiscale ºi a cheltuielilor de executare.

(2) Bunurile supuse unui regim special de circulaþie potfi urmãrite numai cu respectarea condiþiilor prevãzute delege.

(3) În cadrul procedurii de executare silitã se pot folosisuccesiv sau concomitent modalitãþile de executare silitãprevãzute de prezentul cod.

(4) Executarea silitã a creanþelor fiscale nu seperimeazã.

(5) Executarea silitã se desfãºoarã pânã la stingereacreanþelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv adobânzilor, penalitãþilor de întârziere ori a altor sume,datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum ºi acheltuielilor de executare.

(6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute,dupã caz, dobânzi, penalitãþi de întârziere sau alte sume,fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor ficalculate de cãtre organul de executare ºi consemnateîntr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, carese comunicã debitorului.

(7) Faþã de terþi, inclusiv faþã de stat, o garanþie realã ºicelelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad deprioritate care se stabileºte de la momentul în careacestea au fost fãcute publice prin oricare dintre metodeleprevãzute de lege.

ARTICOLUL 138Obligaþia de informare

În vederea începerii executãrii silite, organul deexecutare competent se poate folosi de mijloacele deprobã prevãzute la art. 48, în vederea determinãrii averii ºia venitului debitorului. La cererea organului fiscal,debitorul este obligat sã furnizeze în scris, pe propriarãspundere, informaþiile solicitate.

ARTICOLUL 139Precizarea naturii debitului

În toate actele de executare silitã trebuie sã se indicetitlul executoriu ºi sã se arate natura ºi cuantumuldebitului ce face obiectul executãrii.

ARTICOLUL 140 Somaþia

(1) Executarea silitã începe prin comunicarea somaþiei.Dacã în termen de 15 zile de la comunicarea somaþiei nuse stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã.Somaþia este însoþitã de un exemplar al titlului executoriu.

(2) Somaþia cuprinde, pe lângã elementele prevãzute laart. 42 alin. (2), urmãtoarele: numãrul dosarului de


executare; suma pentru care se începe executarea silitã;termenul în care cel somat urmeazã sã plãteascã sumaprevãzutã în titlul executoriu, precum ºi indicareaconsecinþelor nerespectãrii acesteia.

ARTICOLUL 141Drepturi ºi obligaþii ale terþului

Terþul nu se poate opune sechestrãrii unui bun aldebitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecã sauun privilegiu. Terþul va participa la distribuirea sumelorrezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

ARTICOLUL 142Evaluarea bunurilor supuse executãrii silite

(1) Înaintea valorificãrii bunurilor, acestea vor fievaluate. În acest scop, organul de executare va apela laorgane ºi persoane de specialitate, care sunt obligate sãîºi îndeplineascã atribuþiile ce le revin în acest sens.Dispoziþiile art. 53 se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) Organul de executare va actualiza preþul de evaluareþinând cont de rata inflaþiei.

(3) Atunci când se considerã necesar, organul deexecutare va proceda la o nouã evaluare.

Norme metodologice:142.1. Documentul prin care se efectueazã evaluarea se

anexeazã la procesul-verbal de sechestru. Organul deexecutare va transmite o copie de pe acest documentdebitorului.

142.2. Organul de executare va proceda la o nouãevaluare în situaþii cum sunt: când se constatã modificãriale preþurilor de circulaþie pe piaþa liberã a bunurilor, cândvaloarea bunului s-a modificat prin deteriorãri sau prinamenajãri. Prevederile art. 142 alin. (1) din Codul deprocedurã fiscalã se aplicã în mod corespunzãtor.


ARTICOLUL 143Suspendarea, întreruperea sau încetarea executãrii silite

(1) Executarea silitã se poate suspenda, întrerupe saupoate înceta în cazurile prevãzute de prezentul cod.

(2) Executarea silitã se suspendã:a) când suspendarea a fost dispusã de instanþã sau de

creditor, în condiþiile legii;b) la data comunicãrii aprobãrii înlesnirii la platã, în

condiþiile legii;c) în cazul prevãzut la art. 151;d) în alte cazuri prevãzute de lege.(3) Executarea silitã se întrerupe:a) la data declarãrii stãrii de insolvabilitate a

debitorului;b) în alte cazuri prevãzute de lege.(4) Executarea silitã înceteazã dacã:a) s-au stins integral obligaþiile fiscale prevãzute în titlul

executoriu, inclusiv obligaþiile de platã accesorii,cheltuielile de executare ºi orice alte sume stabilite însarcina debitorului, potrivit legii;

b) a fost desfiinþat titlul executoriu;c) în alte cazuri prevãzute de lege.(5) În cazul în care popririle înfiinþate de organul de

executare genereazã imposibilitatea debitorului de a-ºicontinua activitatea economicã, cu consecinþe socialedeosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cerereadebitorului ºi þinând seama de motivele invocate deacesta, fie suspendarea temporarã totalã, fie suspendarea

temporarã parþialã a executãrii silite prin poprireaconturilor bancare.

(6) O datã cu cererea de suspendare prevãzutã laalin. (5) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini,oferite în vederea sechestrãrii, sau alte garanþii prevãzutede lege.

Norme metodologice:143.1. În cazul în care se constatã împlinirea termenului

de prescripþie, se va proceda potrivit art. 130 din Codul deprocedurã fiscalã.

143.2. În cazul prevãzut de art. 143 alin. (5) din Codulde procedurã fiscalã, organele competente sã dispunãsuspendarea popririi pentru creanþele fiscale administratede Ministerul Finanþelor Publice sunt direcþiile generale alefinanþelor publice judeþene, a municipiului Bucureºti ºiDirecþia generalã de administrare a marilor contribuabili,dupã caz, cu aprobarea directorului executiv. Pentrucreanþele bugetelor locale, competenþa de a aprobasuspendarea popririi aparþine reprezentantului legal alcreditorului local. În cazul creanþelor administrate deorganele vamale, cererile de suspendare a executãrii siliteprin poprire sunt soluþionate de cãtre direcþia regionalãvamalã în a cãrei razã teritorialã îºi are domiciliul fiscaldebitorul ºi sunt aprobate de conducãtorul acesteia. Pentrucreanþele bugetului general consolidat, administrate de alteorgane sau instituþii, cererile se aprobã de cãtreconducãtorul organului sau al instituþiei respective.

143.3. Cererea debitorului de suspendare a executãriisilite se depune la organul de executare în a cãrui razãteritorialã se aflã domiciliul fiscal al acestuia ºi trebuie sãcuprindã:

a) datele de identificare a debitorului, respectivdenumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscalã,precum ºi alte date necesare;

b) solicitarea expresã a suspendãrii popririi conturilorbancare;

c) precizarea bãncilor ºi a tuturor conturilor bancaredeschise la acestea;

d) indicarea expresã a bunurilor mobile/imobile libere deorice sarcini, aflate în proprietatea debitorului, în vedereasechestrãrii acestora, precum ºi orice alte garanþiiconstituite în formele prevãzute la art. 123 din Codul deprocedurã fiscalã, potrivit legii, de debitor sau de terþepersoane în favoarea debitorului, dupã caz;

e) motivele invocate în susþinerea cererii.143.4. Cererea va fi însoþitã de urmãtoarele documente:a) copii legalizate de pe actele care atestã dreptul de

proprietate asupra bunurilor mobile ºi imobile oferite dedebitor drept garanþie în vederea sechestrãrii;

b) dovada, în original, cã bunurile oferite drept garanþienu sunt grevate de sarcini, emisã în condiþiile legii;

c) când este cazul, alte documente care atestãconstituirea altor garanþii legale de cãtre debitor sau terþepersoane. În cazul în care garanþiile sunt constituite, potrivitlegii, de terþe persoane, acestea trebuie sã facã dovada cãnu au obligaþii fiscale restante;

d) situaþia privind soldurile conturilor de disponibil ºi/saude depozit în lei ºi în valutã la data depunerii cererii;

e) copie certificatã de pe ultima balanþã de verificarelunarã;

f) situaþia analiticã a creanþelor debitorului;g) orice alte documente ºi date considerate utile pentru

soluþionarea cererii;


h) declaraþie pe propria rãspundere privind cota departicipare a debitorului la capitalul social al altor societãþicomerciale, capitalul social subscris ºi cel vãrsat.

143.5. Cererea debitorului ºi documentele anexate sevor transmite de cãtre organele de executare competentesã aplice procedura de executare silitã organelorcompetente sã dispunã suspendarea potrivit pct. 143.2,însoþite ºi de urmãtoarele documente:

a) copii certificate de pe actele de executare silitã adebitorului;

b) referatul motivat, întocmit de organul de executarecompetent sã aplice procedura de executare silitã prinpoprire, împreunã cu propunerile acestuia.

143.6. În baza cererii ºi a documentelor prezentate însusþinerea acesteia, organele competente sã dispunãsuspendarea executãrii silite prin poprire asupra conturilorbancare pot dispune aceastã mãsurã în condiþiilepct. 143.2, comunicând totodatã, în scris, atât debitorului,organului de executare competent, cât ºi bãncilor la caredebitorul îºi are deschise conturile bancare care facobiectul suspendãrii popririi, proporþia în care sumeleindisponibilizate sunt supuse mãsurii de suspendare apopririi ºi termenul de valabilitate a mãsurii aprobate.

De la data primirii comunicãrii bãncile vor duce laîndeplinire mãsura de suspendare a popririi, reluândprocedura de executare silitã prin poprire dupã expirareaperioadei de suspendare.

Cu 10 zile înainte de expirarea termenului de aplicare asuspendãrii, organul de executare competent va comunicabãncii reluarea procedurii de executare silitã prin poprire însituaþia în care creanþele fiscale nu au fost stinse înîntregime prin modalitãþile prevãzute de lege.

Codul de procedurã fiscalã:SECÞIUNEA a 2-a

Executarea silitã prin poprire

ARTICOLUL 144Executarea silitã a sumelor ce se cuvin debitorilor

(1) Sunt supuse executãrii silite prin poprire orice sumeurmãribile reprezentând venituri ºi disponibilitãþi bãneºtiîn lei ºi în valutã, titluri de valoare sau alte bunuri mobilenecorporale, deþinute ºi/sau datorate, cu orice titlu,debitorului de cãtre terþe persoane sau pe care aceºtia levor datora ºi/sau deþine în viitor în temeiul unor raporturijuridice existente.

(2) În cazul sumelor urmãribile reprezentând venituri ºidisponibilitãþi în valutã, bãncile sunt autorizate sãefectueze convertirea în lei a sumelor în valutã, fãrãconsimþãmântul titularului de cont, la cursul de schimbafiºat de acestea pentru ziua respectivã.

(3) Sumele ce reprezintã venituri bãneºti ale debitoruluipersoanã fizicã, realizate ca angajat, pensiile de orice fel,precum ºi ajutoarele sau indemnizaþiile cu destinaþiespecialã sunt supuse urmãririi numai în condiþiileprevãzute de Codul de procedurã civilã.

(4) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoanefizice sau persoane juridice se înfiinþeazã de cãtre organulde executare printr-o adresã care va fi trimisã prinscrisoare recomandatã, cu dovada de primire, terþuluipoprit, împreunã cu o copie certificatã de pe titlulexecutoriu. Totodatã va fi înºtiinþat ºi debitorul despreînfiinþarea popririi.

(5) Poprirea nu este supusã validãrii.

(6) Poprirea înfiinþatã anterior, ca mãsurã asigurãtorie,devine executorie prin comunicarea copiei certificate depe titlul executoriu, fãcutã terþului poprit, ºi înºtiinþareadespre aceasta a debitorului.

(7) Terþul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de laprimirea comunicãrii ce i s-a fãcut potrivit alin. (4) ºi (6), sãînºtiinþeze organul de executare dacã datoreazã vreosumã de bani cu orice titlu debitorului.

(8) Poprirea se considerã înfiinþatã la data la care terþulpoprit, prin înºtiinþarea trimisã organului de executare,confirmã cã datoreazã sume de bani debitorului sau ladata expirãrii termenului prevãzut la alin. (7).

(9) Dupã înfiinþarea popririi terþul poprit este obligat sãfacã de îndatã reþinerile prevãzute de lege ºi sã virezesumele reþinute în contul indicat de organul de executare,comunicând totodatã în scris despre existenþa altorcreditori.

(10) În cazul în care sumele datorate debitorului suntpoprite de mai mulþi creditori, terþul poprit îi va anunþa înscris despre aceasta pe creditori ºi va proceda ladistribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinþã prevãzutela art. 166.

(11) Pentru stingerea creanþelor fiscale debitoriideþinãtori de conturi bancare pot fi urmãriþi prin poprireasupra conturilor bancare, prevederile alin. (4) aplicându-seîn mod corespunzãtor. În acest caz, o datã cucomunicarea somaþiei ºi a titlului executoriu, fãcutãdebitorului potrivit art. 43, o copie certificatã de pe acesttitlu va fi comunicatã bãncii la care se aflã deschis contuldebitorului. Despre aceastã mãsurã va fi înºtiinþat ºidebitorul.

(12) În mãsura în care este necesar, pentru achitareasumei datorate la data sesizãrii bãncii potrivit alin. (11),sumele existente, precum ºi cele viitoare provenite dinîncasãrile zilnice în conturile în lei ºi în valutã suntindisponibilizate. Din momentul indisponibilizãrii,respectiv de la data ºi ora primirii adresei de înfiinþare apopririi asupra disponibilitãþilor bãneºti, bãncile nu vorproceda la decontarea documentelor de platã primite,respectiv la debitarea conturilor debitorilor, ºi nu voraccepta alte plãþi din conturile acestora pânã la achitareaintegralã a obligaþiilor fiscale, cu excepþia sumelornecesare plãþii drepturilor salariale.

(13) Dacã debitorul face plata în termenul prevãzut însomaþie, organul de executare va înºtiinþa de îndatã înscris bãncile pentru sistarea totalã sau parþialã aindisponibilizãrii conturilor ºi reþinerilor. În caz contrarbanca este obligatã sã procedeze conform dispoziþiiloralin. (12).

(14) În situaþia în care titlurile executorii nu pot fionorate în aceeaºi zi, bãncile vor urmãri executareaacestora din încasãrile zilnice realizate în contuldebitorului.

(15) Dispoziþiile alin. (10) se aplicã în modcorespunzãtor.

Norme metodologice:144.1. Când debitorii deþin titluri de valoare sau alte

bunuri mobile necorporale urmãribile, organul de executarepoate proceda la aplicarea mãsurilor de executare silitãprin poprirea veniturilor rezultate din acestea. În acest cazterþul poprit este societatea comercialã ºi/sau autoritateapublicã emitentã ºi/sau intermediarã a titlurilor de valoarerespective.


144.2. Dacã debitorul are conturi deschise la mai multebãnci sau urmeazã sã încaseze venituri rezultate din titluride valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terþepersoane juridice pentru realizarea creanþei fiscale, înmãsura în care este necesar, executarea silitã prin poprirese poate întinde concomitent asupra mai multor conturibancare ori asupra mai multor terþi popriþi.

144.3. Adresa de înfiinþare a popririi va cuprinde:a) denumirea ºi sediul organului de executare;b) numãrul ºi data emiterii;c) denumirea ºi sediul sau numele, prenumele ºi

domiciliul terþului poprit;d) temeiul legal al executãrii silite prin poprire;e) datele de identificare a debitorului;f) numãrul ºi data titlului executoriu, precum ºi organul

emitent;g) natura creanþei fiscale;h) cuantumul creanþei fiscale pentru care s-a înfiinþat

poprirea, când acesta este mai mic decât cel evidenþiat întitlul executoriu, ca urmare a stingerii parþiale a debitului;

i) contul în care urmeazã a se vira suma reþinutã;j) semnãtura ºi ºtampila organului de executare.144.4. Salariile ºi alte venituri periodice realizate din

muncã, pensiile, precum ºi alte sume ce se plãtescperiodic ºi sunt destinate asigurãrii mijloacelor de existenþãale debitorului sunt urmãribile în condiþiile prevãzute deart. 409 din Codul de procedurã civilã.

144.5. În cazul în care debitorul îºi schimbã locul demuncã sau este pensionat, continuarea urmãririi prinpoprire are loc potrivit art. 455 din Codul de procedurãcivilã.


ARTICOLUL 145Executarea silitã a terþului poprit

(1) Dacã terþul poprit înºtiinþeazã organul de executare cãnu datoreazã vreo sumã de bani debitorului urmãrit sau nurespectã dispoziþiile art. 144 alin. (9)Ñ(15), precum ºi încazul în care invocã alte neregularitãþi în legãturã cudrepturile ºi obligaþiile pãrþilor privind înfiinþarea popririi,instanþa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã se aflãdomiciliul sau sediul terþului poprit, la cererea organului deexecutare ori a altei pãrþi interesate, pe baza probeloradministrate, va pronunþa menþinerea sau desfiinþareapopririi.

(2) Judecata se face de urgenþã ºi cu precãdere.(3) Pe baza hotãrârii de menþinere a popririi, care

constituie titlu executoriu, organul de executare poateîncepe executarea silitã a terþului poprit, în condiþiileprezentului cod.

SECÞIUNEA a 3-a

Executarea silitã a bunurilor mobile

ARTICOLUL 146Executarea silitã a bunurilor mobile

(1) Sunt supuse executãrii silite orice bunuri mobile aledebitorului, cu excepþiile prevãzute de lege.

(2) În cazul debitorului persoanã fizicã nu pot fi supuseexecutãrii silite, fiind necesare vieþii ºi muncii debitorului,precum ºi familiei sale:

a) bunurile mobile de orice fel care servesc lacontinuarea studiilor ºi la formarea profesionalã, precum ºicele strict necesare exercitãrii profesiei sau a altei ocupaþii

cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfãºurãriiactivitãþii agricole, cum sunt uneltele, seminþele,îngrãºãmintele, furajele ºi animalele de producþie ºi delucru;

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnical debitorului ºi familiei sale, precum ºi obiectele de cultreligios, dacã nu sunt mai multe de acelaºi fel;

c) alimentele necesare debitorului ºi familiei sale petimp de douã luni, iar dacã debitorul se ocupã exclusiv cuagricultura, alimentele strict necesare pânã la nouarecoltã;

d) combustibilul necesar debitorului ºi familiei salepentru încãlzit ºi pentru prepararea hranei, socotit pentru3 luni de iarnã;

e) obiectele necesare persoanelor cu handicap saudestinate îngrijirii persoanelor bolnave;

f) bunurile declarate neurmãribile prin alte dispoziþiilegale.

(3) Bunurile debitorului persoanã fizicã necesaredesfãºurãrii activitãþii de comerþ nu sunt exceptate de laexecutare silitã.

(4) Executarea silitã a bunurilor mobile se face prinsechestrarea ºi valorificarea acestora, chiar dacã acestease aflã la un terþ. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.

(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate camãsurã asigurãtorie nu este necesarã o nouã sechestrare.

(6) Executorul fiscal, la începerea executãrii silite, esteobligat sã verifice dacã bunurile prevãzute la alin. (5) segãsesc la locul aplicãrii sechestrului ºi dacã nu au fostsubstituite sau degradate, precum ºi sã sechestreze altebunuri ale debitorului, în cazul în care cele gãsite laverificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanþei.

(7) Bunurile nu vor fi sechestrate dacã prin valorificareaacestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executãriisilite.

(8) Prin sechestrul înfiinþat asupra bunurilor mobile,creditorul fiscal dobândeºte un drept de gaj care conferãacestuia în raport cu alþi creditori aceleaºi drepturi ca ºidreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru,bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timpdureazã executarea silitã debitorul nu poate dispune deaceste bunuri decât cu aprobarea datã, potrivit legii, deorganul competent. Nerespectarea acestei interdicþiiatrage rãspunderea, potrivit legii, a celui în culpã.

(10) Actele de dispoziþie care ar interveni ulteriorindisponibilizãrii prevãzute la alin. (9) sunt lovite denulitate absolutã.

(11) În cazurile în care nu au fost luate mãsuriasigurãtorii pentru realizarea integralã a creanþei fiscale ºila începerea executãrii silite se constatã cã existãpericolul evident de înstrãinare, substituire sau sustragerede la urmãrire a bunurilor urmãribile ale debitorului,sechestrarea lor va fi aplicatã o datã cu comunicareasomaþiei.

Norme metodologice146.1. În cazul bunurilor care au un regim special de

circulaþie, organele de executare vor sesiza de îndatãorganele competente potrivit dispoziþiilor art. 3713 alin. 2din Codul de procedurã civilã.



ARTICOLUL 147Procesul-verbal de sechestru

(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:a) denumirea organului de executare, indicarea locului,

a datei ºi a orei când s-a fãcut sechestrul;b) numele ºi prenumele executorului fiscal care aplicã

sechestrul, numãrul legitimaþiei ºi al delegaþiei;c) numãrul dosarului de executare, data ºi numãrul de

înregistrare a somaþiei, precum ºi titlul executoriu în bazacãruia se face executarea silitã;

d) temeiul legal în baza cãruia se face executarea silitã;e) sumele datorate pentru a cãror executare silitã se

aplicã sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi ºipenalitãþi de întârziere, menþionându-se ºi cota acestora,precum ºi actul normativ în baza cãruia a fost stabilitãobligaþia de platã;

f) numele, prenumele ºi domiciliul debitorului persoanãfizicã ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore celocuieºte împreunã cu debitorul sau denumirea ºi sediuldebitorului, numele, prenumele ºi domiciliul altorpersoane majore care au fost de faþã la aplicareasechestrului, precum ºi alte elemente de identificare aacestor persoane;

g) descrierea bunurilor mobile sechestrate ºi indicareavalorii estimative a fiecãruia, dupã aprecierea executoruluifiscal, pentru identificarea ºi individualizarea acestora,menþionându-se starea de uzurã ºi eventualele semneparticulare ale fiecãrui bun, precum ºi dacã s-au luatmãsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii,custodia ori ridicarea de la locul unde se aflã, sau deadministrare ori conservare a acestora, dupã caz;

h) menþiunea cã evaluarea se va face înaintea începeriiprocedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscalnu a putut evalua bunul deoarece acesta necesitãcunoºtinþe de specialitate;

i) menþiunea fãcutã de debitor privind existenþa sauinexistenþa unui drept de gaj, ipotecã ori privilegiu, dupãcaz, constituit în favoarea unei alte persoane pentrubunurile sechestrate;

j) numele, prenumele ºi adresa persoanei cãreia i s-aulãsat bunurile, precum ºi locul de depozitare a acestora,dupã caz;

k) eventualele obiecþii fãcute de persoanele de faþã laaplicarea sechestrului;

l) menþiunea cã, în cazul în care în termen de 15 zile dela data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorulnu plãteºte obligaþiile fiscale, se va trece la valorificareabunurilor sechestrate;

m) semnãtura executorului fiscal care a aplicatsechestrul ºi a tuturor persoanelor care au fost de faþã lasechestrare. Dacã vreuna dintre aceste persoane nu poatesau nu vrea sã semneze, executorul fiscal va menþionaaceastã împrejurare.

(2) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestruse predã debitorului sub semnãturã sau i se comunicã ladomiciliul ori sediul acestuia, precum ºi, atunci când estecazul, custodelui, acesta din urmã semnând cu menþiuneade primire a bunurilor în pãstrare.

(3) În vederea valorificãrii organul de executare esteobligat sã verifice dacã bunurile sechestrate se gãsesc lalocul menþionat în procesul-verbal de sechestru, precumºi dacã nu au fost substituite sau degradate.

(4) Când bunurile sechestrate gãsite cu ocaziaverificãrii nu sunt suficiente pentru realizarea creanþeifiscale, organul de executare va face investigaþiilenecesare pentru identificarea ºi urmãrirea altor bunuri aledebitorului.

(5) Dacã se constatã cã bunurile nu se gãsesc la loculmenþionat în procesul-verbal de sechestru sau dacã aufost substituite sau degradate, executorul fiscal încheieproces-verbal de constatare. Pentru bunurile gãsite cuprilejul investigaþiilor efectuate conform alin. (4) se vaîncheia procesul-verbal de sechestru.

(6) Dacã se sechestreazã ºi bunuri gajate pentrugarantarea creanþelor altor creditori, organul de executarele va trimite ºi acestora câte un exemplar din pro-cesul-verbal de sechestru.

(7) Executorul fiscal care constatã cã bunurile facobiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta înprocesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaºi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când estenecesar, ºi alte bunuri pe care le va identifica.

(8) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestruîncheiate anterior se considerã sechestrate ºi în cadrulnoii executãri silite.

(9) În cazul în care executorul fiscal constatã cã înlegãturã cu bunurile sechestrate s-au sãvârºit fapte carepot constitui infracþiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru ºi va sesiza de îndatã organele deurmãrire penalã competente.

ARTICOLUL 148Custodele

(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lãsate încustodia debitorului, a creditorului sau a altei persoanedesemnate de organul de executare sau de executorulfiscal, dupã caz, ori vor fi ridicate ºi depozitate de cãtreacesta. Atunci când bunurile sunt lãsate în custodiadebitorului sau a altei persoane desemnate conform legiiºi când se constatã cã existã pericol de substituire ori dedegradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asuprabunurilor.

(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau însume de bani în lei sau în valutã, titluri de valoare, obiectedin metale preþioase, pietre preþioase, obiecte de artã,colecþii de valoare, acestea se ridicã ºi se depun, cel târziua doua zi lucrãtoare, la unitãþile specializate.

(3) Cel care primeºte bunurile în custodie va semnaprocesul-verbal de sechestru.

(4) În cazul în care custodele este o altã persoanã decâtdebitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabiliacestuia o remuneraþie þinând seama de activitateadepusã.

SECÞIUNEA a 4-a

Executarea silitã a bunurilor imobile

ARTICOLUL 149Executarea silitã a bunurilor imobile

(1) Sunt supuse executãrii silite bunurile imobileproprietate a debitorului.

(2) Executarea silitã imobiliarã se întinde de plin dreptºi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevãzute deCodul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmãrite decât odatã cu imobilul.


(3) În cazul debitorului persoanã fizicã nu poate fisupus executãrii silite spaþiul minim locuit de debitor ºifamilia sa, stabilit în conformitate cu normele legale învigoare.

(4) Dispoziþiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile încare executarea silitã se face pentru stingerea creanþelorfiscale rezultate din sãvârºirea de infracþiuni.

(5) Executorul fiscal care aplicã sechestrul încheie unproces-verbal de sechestru, dispoziþiile art. 146 alin. (9)ºi (10) ºi ale art. 147 alin. (1) ºi (2) fiind aplicabile.

(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile întemeiul alin. (5) constituie ipotecã legalã.

(7) Dreptul de ipotecã conferã creditorului fiscal înraport cu alþi creditori aceleaºi drepturi ca ºi dreptul deipotecã, în sensul prevederilor dreptului comun.

(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul deexecutare care a instituit sechestrul va solicita de îndatãbiroului de carte funciarã efectuarea inscripþiei ipotecare,anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(9) Biroul de carte funciarã va comunica organelor deexecutare, la cererea acestora, în termen de 10 zile,celelalte drepturi reale ºi sarcini care greveazã imobilulurmãrit, precum ºi titularii acestora, care vor fi înºtiinþaþide cãtre organul de executare ºi chemaþi la termenelefixate pentru vânzarea bunului imobil ºi distribuireapreþului.

(10) Creditorii debitorului, alþii decât titularii drepturilormenþionate la alin. (9), sunt obligaþi ca, în termen de 30 dezile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru albunului imobil în evidenþele de publicitate imobiliarã, sãcomunice în scris organului de executare titlurile pe carele au pentru bunul imobil respectiv.

Norme metodologice:149.1. Dispoziþiile art. 489, 491, 493 ºi 496 din Codul

de procedurã civilã sunt aplicabile în mod corespunzãtor.Codul de procedurã fiscalã:

ARTICOLUL 150Instituirea administratorului-sechestru

(1) La instituirea sechestrului ºi în tot cursul executãriisilite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacã aceastã mãsurã este necesarã pentruadministrarea imobilului urmãrit, a chiriilor, a arendei ºi aaltor venituri obþinute din administrarea acestuia, inclusivpentru apãrarea în litigii privind imobilul respectiv.

(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul,debitorul ori altã persoanã fizicã sau juridicã.

(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturileîncasate potrivit alin. (1) la unitãþile abilitate ºi va depunerecipisa la organul de executare.

(4) Când administrator-sechestru este numitã o altãpersoanã decât creditorul sau debitorul, organul deexecutare îi va fixa o remuneraþie þinând seama deactivitatea depusã.

Norme metodologice:150.1. Ori de câte ori este necesar, administratorul-

sechestru este obligat sã prezinte organului de executaresituaþia veniturilor ºi a cheltuielilor fãcute cu administrareabunului imobil sechestrat.

150.2. Atribuþiile administratorului-sechestru sunt celestabilite prin art. 501, 502 ºi 600 din Codul de procedurãcivilã.


ARTICOLUL 151Suspendarea executãrii silite a bunurilor imobile

(1) Dupã primirea procesului-verbal de sechestru,debitorul poate solicita organului de executare, în termende 15 zile de la comunicare, sã îi aprobe ca plata integralãa creanþelor fiscale sã se facã din veniturile bunului imobilurmãrit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult6 luni.

(2) De la data aprobãrii cererii debitorului, executareasilitã începutã asupra bunului imobil se suspendã.

(3) Pentru motive temeinice organul de executare poaterelua executarea silitã imobiliarã înainte de expirareatermenului de 6 luni.

(4) Dacã debitorul persoanã juridicã cãruia i s-a aprobatsuspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrageulterior de la executare silitã sau îºi provoacãinsolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzãtorprevederile art. 27.

SECÞIUNEA a 5-a

Executarea silitã a altor bunuri

ARTICOLUL 152Executarea silitã a fructelor neculese ºi a recoltelor

prinse de rãdãcini

(1) Executarea silitã a fructelor neculese ºi a recoltelorprinse de rãdãcini, care sunt ale debitorului, se efectueazãîn conformitate cu prevederile prezentului cod privindbunurile imobile.

(2) Pentru executarea silitã a recoltelor ºi a fructelorculese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privindbunurile mobile.

(3) Organul de executare va hotãrî, dupã caz,valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor aºa cumsunt prinse de rãdãcini sau dupã ce vor fi culese.

ARTICOLUL 153Executarea silitã a unui ansamblu de bunuri

(1) Bunurile mobile ºi/sau imobile proprietate adebitorului pot fi valorificate în ansamblu dacã organul deexecutare apreciazã cã astfel acestea pot fi vândute încondiþii mai avantajoase.

(2) Pentru executarea silitã a bunurilor prevãzute laalin. (1) organul de executare va proceda la sechestrareaacestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

(3) Prevederile secþiunii a 3-a privind executarea silitã abunurilor mobile ºi ale secþiunii a 4-a privind executareasilitã a bunurilor imobile, precum ºi ale art. 160 privindplata în rate se aplicã în mod corespunzãtor.

SECÞIUNEA a 6-a

Valorificarea bunurilor

ARTICOLUL 154Valorificarea bunurilor sechestrate

(1) În cazul în care creanþa fiscalã nu este stinsã întermen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal desechestru, se va proceda, fãrã efectuarea altei formalitãþi,la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepþiasituaþiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiinþareasechestrului, suspendarea sau amânarea executãrii silite.


(2) Pentru a realiza executarea silitã cu rezultate cât maiavantajoase, þinând seama atât de interesul legitim ºiimediat al creditorului, cât ºi de drepturile ºi obligaþiiledebitorului urmãrit, organul de executare va proceda lavalorificarea bunurilor sechestrate în una dintremodalitãþile prevãzute de dispoziþiile legale în vigoare ºicare, faþã de datele concrete ale cauzei, se dovedeºte a fimai eficientã.

(3) În sensul alin. (2) organul de executare competentva proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

a) înþelegerea pãrþilor;b) vânzare în regim de consignaþie a bunurilor mobile;c) vânzare directã;d) vânzare la licitaþie;e) alte modalitãþi admise de lege, inclusiv valorificarea

bunurilor prin case de licitaþii, agenþii imobiliare sausocietãþi de brokeraj, dupã caz.

(4) Dacã au fost sechestrate bunuri perisabile sausupuse degradãrii, acestea pot fi vândute în regim deurgenþã.

(5) Dacã din cauza unei contestaþii sau a unei învoieliîntre pãrþi data, locul sau ora vânzãrii directe sau lalicitaþie a fost schimbatã de organul de executare, se vorface alte publicaþii ºi anunþuri, potrivit art. 157.

(6) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai cãtrepersoane fizice sau juridice care nu au obligaþii fiscalerestante.

(7) În sensul alin. (6), în categoria obligaþiilor fiscalerestante nu se cuprind obligaþiile fiscale pentru care s-auacordat, potrivit legii, reduceri, amânãri sau eºalonãri laplatã.

Norme metodologice:154.1. Pentru valorificarea produselor accizabile sunt

aplicabile dispoziþiile art. 137 alin. (2) din Codul deprocedurã fiscalã.

154.2. În cazul vânzãrii în regim de consignaþie, organulde executare va preda bunurile mobile sechestrate unitãþiicare se ocupã cu vânzarea în regim de consignaþie.Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, întocmit în douã exemplare, din care fiecare parteia câte un exemplar.

154.3. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde înmod obligatoriu urmãtoarele date:

a) numele ºi prenumele persoanelor între care are locpredarea-primirea bunurilor mobile;

b) datele de identificare a persoanelor între care are locpredarea-primirea;

c) denumirea fiecãrui bun mobil, cu descriereacaracteristicilor sale;

d) valoarea fiecãrui bun mobil;e) data ºi locul predãrii-primirii bunurilor mobile;f) semnãtura executorului fiscal ºi a reprezentantului

unitãþii de vânzare în regim de consignaþie.154.4. Dacã în perioada de expunere spre vânzare

debitorul achitã suma datoratã, organul de executare vacomunica de îndatã unitãþii de vânzare în regim deconsignaþie sã înceteze vânzarea bunurilor. Bunurile mobilenevândute vor fi ridicate de cãtre executorul fiscal pe bazãde proces-verbal de predare-primire.


ARTICOLUL 155Valorificarea bunurilor potrivit înþelegerii pãrþilor

(1) Valorificarea bunurilor potrivit înþelegerii pãrþilor serealizeazã de debitorul însuºi, cu acordul organului deexecutare, astfel încât sã se asigure o recuperarecorespunzãtoare a creanþei fiscale. Debitorul este obligatsã prezinte în scris organului de executare propunerilece i s-au fãcut ºi nivelul de acoperire a creanþelor fiscale,indicând numele ºi adresa potenþialului cumpãrãtor,precum ºi termenul în care acesta din urmã va achitapreþul propus.

(2) Preþul propus de cumpãrãtor ºi acceptat de organulde executare nu poate fi mai mic decât preþul de evaluare.

(3) Organul de executare, dupã analiza propunerilorprevãzute la alin. (1), va comunica aprobarea indicândtermenul ºi contul bugetar în care preþul bunului va fi viratde cumpãrãtor.

(4) Indisponibilizarea prevãzutã la art. 146 alin. (9) ºi(10) se ridicã dupã creditarea contului bugetar menþionatla alin. (3).

ARTICOLUL 156Valorificarea bunurilor prin vânzare directã

(1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directã se poaterealiza în urmãtoarele cazuri:

a) pentru bunurile prevãzute la art. 154 alin. (4);b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin

licitaþie, dacã se recupereazã integral creanþa fiscalã;c) pe parcursul procedurii de valorificare prin licitaþie

sau dupã finalizarea ei, dacã bunul nu a fost vândut ºi opersoanã oferã cel puþin preþul de evaluare.

(2) Vânzarea directã se realizeazã prin încheierea unuiproces-verbal care constituie titlu de proprietate.

(3) În cazul în care organul de executare înregistreazãîn condiþiile prevãzute la alin. (1) mai multe cereri, va vindebunul persoanei care oferã cel mai mare preþ faþã de preþulde evaluare.

Norme metodologice:156.1. Pentru valorificarea bunurilor prin vânzare directã

cãtre cumpãrãtori, organul de executare va face anunþulprivind vânzarea, prevederile art. 157 alin. (1), (2), (3) ºi(4) din Codul de procedurã fiscalã aplicându-se în modcorespunzãtor.

156.2. Vânzarea directã a bunurilor se face chiar dacãse prezintã un singur cumpãrãtor.

156.3. La vânzarea directã, organul de executare vaîntocmi un proces-verbal, care constituie titlu de proprietateºi care cuprinde pe lângã elementele prevãzute la art. 42alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã ºi urmãtoarele:

a) numãrul dosarului de executare silitã;b) titlul executoriu în temeiul cãruia se face executarea

silitã;c) numele ºi domiciliul sau, dupã caz, denumirea ºi

sediul cumpãrãtorului;d) codul de identificare fiscalã a debitorului ºi al

cumpãrãtorului;e) preþul la care s-a vândut bunul ºi taxa pe valoarea

adãugatã, dacã este cazul;f) datele de identificare a bunului;g) menþiunea cã acest document constituie titlu de

proprietate ºi cã poate fi înscris în cartea funciarã;


h) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sãulegal, dupã caz.

156.4. Cumpãrãtorul va efectua plata preþului convenitîn contul bugetar indicat de organul de executare, întermenul prevãzut de art. 159 alin. (1) din Codul deprocedurã fiscalã. Un exemplar al procesului-verbal seelibereazã cumpãrãtorului a doua zi dupã creditareacontului indicat de organul de executare.


ARTICOLUL 157

Vânzarea bunurilor la licitaþie

(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prinvânzare la licitaþie organul de executare este obligat sãefectueze publicitatea vânzãrii cu cel puþin 10 zile înaintede data fixatã pentru desfãºurarea licitaþiei.

(2) Publicitatea vânzãrii se realizeazã prin afiºareaanunþului privind vânzarea la sediul organului deexecutare, al primãriei în a cãrei razã teritorialã se aflãbunurile sechestrate, la sediul ºi domiciliul debitorului, lalocul vânzãrii, dacã acesta este altul decât cel unde se aflãbunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazulvânzãrii bunurilor imobile, ºi prin anunþuri într-un cotidiannaþional de largã circulaþie, într-un cotidian local, în paginade Internet sau, dupã caz, în Monitorul Oficial al României,Partea a IV-a, precum ºi prin alte modalitãþi prevãzute delege.

(3) Despre data, ora ºi locul licitaþiei vor fi înºtiinþaþi ºidebitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum ºititularii drepturilor reale ºi ai sarcinilor care greveazãbunul urmãrit.

(4) Anunþul privind vânzarea cuprinde, pe lângãelementele prevãzute la art. 42 alin. (2) ºi urmãtoarele:

a) numãrul dosarului de executare silitã;b) bunurile care se oferã spre vânzare ºi descrierea lor

sumarã;c) preþul de evaluare ori preþul de pornire a licitaþiei, în

cazul vânzãrii la licitaþie, pentru fiecare bun oferit sprevânzare;

d) indicarea, dacã este cazul, a drepturilor reale ºi aprivilegiilor care greveazã bunurile;

e) data, ora ºi locul vânzãrii;f) invitaþia, pentru toþi cei care pretind vreun drept

asupra bunurilor, sã înºtiinþeze despre aceasta organul deexecutare înainte de data stabilitã pentru vânzare;

g) invitaþia cãtre toþi cei interesaþi în cumpãrareabunurilor sã se prezinte la termenul de vânzare la loculfixat în acest scop ºi pânã la acel termen sã prezinte ofertede cumpãrare;

h) menþiunea cã ofertanþii sunt obligaþi sã depunã, încazul vânzãrii prin licitaþie, pânã la termenul de vânzare, otaxã de participare reprezentând 10% din preþul de pornirea licitaþiei;

i) menþiunea cã toþi cei interesaþi în cumpãrareabunurilor trebuie sã prezinte dovada emisã de organelefiscale cã nu au obligaþii fiscale restante;

j) data afiºãrii publicaþiei de vânzare.(5) Licitaþia se þine la locul unde se aflã bunurile

sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare,dupã caz.

(6) Debitorul este obligat sã permitã þinerea licitaþiei înspaþiile pe care le deþine, dacã sunt adecvate acestui scop.

(7) Pentru participarea la licitaþie ofertanþii depun, cucel puþin o zi înainte de data licitaþiei, urmãtoareledocumente:

a) oferta de cumpãrare;b) dovada plãþii taxei de participare, potrivit alin. (11);c) împuternicirea persoanei care îl reprezintã pe

ofertant;d) pentru persoanele juridice de naþionalitate românã,

copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat deoficiul registrului comerþului;

e) pentru persoanele juridice strãine, actul deînmatriculare tradus în limba românã;

f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul deidentitate;

g) pentru persoanele fizice strãine, copie de pepaºaport;

h) dovada, emisã de organele fiscale, cã nu are obligaþiifiscale restante faþã de acestea.

(8) Preþul de pornire a licitaþiei este preþul de evaluarepentru prima licitaþie, diminuat cu 25% pentru a doualicitaþie ºi cu 50% pentru a treia licitaþie.

(9) Licitaþia începe de la cel mai mare preþ din ofertelede cumpãrare scrise, dacã acesta este superior celuiprevãzut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acestdin urmã preþ.

(10) Adjudecarea se face în favoarea participantuluicare a oferit cel mai mare preþ, dar nu mai puþin decâtpreþul de pornire. În cazul prezentãrii unui singur ofertantla licitaþie, comisia poate sã îl declare adjudecatar dacãacesta oferã cel puþin preþul de pornire a licitaþiei.

(11) Taxa de participare reprezintã 10% din preþul depornire a licitaþiei ºi se plãteºte în lei la unitatea teritorialãa Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la dataîntocmirii procesului-verbal de licitaþie, organul deexecutare va dispune în scris restituirea taxei departicipare participanþilor care au depus oferte decumpãrare ºi nu au fost declaraþi adjudecatari, iar în cazuladjudecãrii taxa se reþine în contul preþului. Taxa departicipare nu se restituie ofertanþilor care nu s-auprezentat la licitaþie, celui care a refuzat încheiereaprocesului-verbal de adjudecare, precum ºiadjudecatarului care nu a plãtit preþul, reþinându-se încontul organului de executare pentru acoperireacheltuielilor de executare silitã.

Norme metodologice:157.1. În ziua þinerii licitaþiei pentru vânzarea bunurilor,

executorul fiscal va merge la locul unde se aflã bunurile,va ridica, dacã este cazul, sigiliul ºi va primi de la custodeori de la administratorul-sechestru, dupã caz, bunurile,verificând starea ºi numãrul acestora conform procesului-verbal de sechestru.

157.2. Ofertele de cumpãrare pot fi depuse direct sautransmise prin poºtã. Nu se admit oferte telefonice,telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

157.3. Persoanele înscrise la licitaþie se pot prezenta ºiprin mandatari care trebuie sã îºi justifice calitatea prinprocurã specialã autenticã. Debitorul nu va putea licita nicipersonal, nici prin persoanã interpusã.

157.4. În cazul plãþii taxei de participare la licitaþie prindecontare bancarã sau prin mandat poºtal, executorul fiscalva verifica, la data þinerii licitaþiei, creditarea contului curentgeneral al Trezoreriei Statului indicat de organul deexecutare pentru virarea acesteia.


157.5. În situaþia în care plata taxei de participare lalicitaþie se efectueazã în numerar, dovada plãþii acesteia ocontituie documentul eliberat de unitatea teritorialã aTrezoreriei Statului.


ARTICOLUL 158Comisia de licitaþie

(1) Vânzarea la licitaþie a bunurilor sechestrate esteorganizatã de o comisie condusã de un preºedinte.

(2) Comisia de licitaþie este constituitã din 3 persoanedesemnate de organul de conducere al creditoruluibugetar.

(3) Comisia de licitaþie verificã ºi analizeazãdocumentele de participare ºi afiºeazã la locul licitaþiei, cucel puþin o orã înaintea începerii acesteia, lista cuprinzândofertanþii care au depus documentaþia completã departicipare.

(4) Ofertanþii se identificã dupã numãrul de ordine de pelista de participare, dupã care preºedintele comisieianunþã obiectul licitaþiei, precum ºi modul de desfãºurarea acesteia.

(5) La termenele fixate pentru þinerea licitaþieiexecutorul fiscal va da citire mai întâi anunþului de vânzareºi apoi ofertelor scrise primite pânã la data prevãzutã laart. 157 alin. (7).

(6) Dacã la prima licitaþie nu s-au prezentat ofertanþi saunu s-a obþinut cel puþin preþul de pornire a licitaþieiconform art. 157 alin. (8), organul de executare va fixa untermen în cel mult 30 de zile, în vederea þinerii celei de-adoua licitaþii.

(7) În cazul în care nu s-a obþinut preþul de pornire nicila a doua licitaþie ori nu s-au prezentat ofertanþi, organulde executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, învederea þinerii celei de-a treia licitaþii.

(8) La a treia licitaþie creditorii urmãritori sauintervenienþi nu pot sã adjudece bunurile oferite sprevânzare la un preþ mai mic de 50% din preþul de evaluare.

(9) Pentru fiecare termen de licitaþie se va face o nouãpublicitate a vânzãrii, conform prevederilor art. 157.

(10) Dupã licitarea fiecãrui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfãºurarea ºi rezultatul licitaþiei.

(11) În procesul-verbal prevãzut la alin. (10) se vormenþiona, pe lângã elementele prevãzute la art. 42 alin. (2),ºi urmãtoarele: numele ºi prenumele sau denumireacumpãrãtorului, precum ºi domiciliul fiscal al acestuia;numãrul dosarului de executare silitã; indicarea bunuriloradjudecate, a preþului la care bunul a fost adjudecat ºi ataxei pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; toþi cei careau participat la licitaþie ºi sumele oferite de fiecareparticipant, precum ºi, dacã este cazul, menþionareasituaþiilor în care vânzarea nu s-a realizat.

ARTICOLUL 159Adjudecarea

(1) Dupã adjudecarea bunului adjudecatarul esteobligat sã plãteascã preþul, diminuat cu contravaloareataxei de participare, în lei, în numerar la o unitate aTrezoreriei Statului sau prin decontare bancarã, în cel mult5 zile de la data adjudecãrii.

(2) Dacã adjudecatarul nu plãteºte preþul, proceduravânzãrii la licitaþie se va relua în termen de 10 zile de ladata adjudecãrii. În acest caz, adjudecatarul este obligatsã plãteascã cheltuielile prilejuite de noua licitaþie ºi, în

cazul în care preþul obþinut la noua licitaþie este mai mic,diferenþa de preþ.

(3) Adjudecatarul va putea sã achite la urmãtoarealicitaþie preþul oferit iniþial, caz în care va fi obligat numaila plata cheltuielilor cauzate de noua licitaþie.

(4) Dacã la urmãtoarea licitaþie bunul nu a fost vândut,fostul adjudecatar este obligat sã plãteascã toatecheltuielile prilejuite de urmãrirea acestuia.

(5) Termenul prevãzut la alin. (1) se aplicã ºi în cazulvalorificãrii conform înþelegerii pãrþilor sau prin vânzaredirectã.

ARTICOLUL 160Plata în rate

(1) În cazul vânzãrii la licitaþie a bunurilor imobilecumpãrãtorii pot solicita plata preþului în rate, în cel mult12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preþul deadjudecare a bunului imobil ºi cu plata unei dobânzistabilite conform prezentului cod. Organul de executare vastabili condiþiile ºi termenele de platã a preþului în rate.

(2) Cumpãrãtorul nu va putea înstrãina bunul imobildecât dupã plata preþului în întregime ºi a dobânziistabilite.

(3) În cazul neplãþii avansului prevãzut la alin. (1),dispoziþiile art. 159 se aplicã în mod corespunzãtor.

(4) Suma reprezentând dobânda nu stinge creanþelefiscale pentru care s-a început executarea silitã ºiconstituie venit al bugetului corespunzãtor creanþeiprincipale.

ARTICOLUL 161Procesul-verbal de adjudecare

(1) În cazul vânzãrii bunurilor imobile, organul deexecutare va încheia procesul-verbal de adjudecare, întermen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preþuluisau a avansului prevãzut la art. 160 alin. (1), dacã bunul afost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecareconstituie titlu de proprietate, transferul dreptului deproprietate operând la data încheierii acestuia. Unexemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunuluiimobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, birouluide carte funciarã pentru a înscrie interdicþia de înstrãinareºi grevare a bunului pânã la plata integralã a preþului ºi adobânzii stabilite pentru imobilul transmis, pe baza cãruiase face înscrierea în cartea funciarã.

(2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiþiilealin. (1) va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute laart. 42 alin. (2), ºi urmãtoarele menþiuni:

a) numãrul dosarului de executare silitã;b) numãrul ºi data procesului-verbal de desfãºurare a

licitaþiei;c) numele ºi domiciliul sau, dupã caz, denumirea ºi

sediul cumpãrãtorului;d) codul de identificare fiscalã a debitorului ºi

cumpãrãtorului;e) preþul la care s-a adjudecat bunul ºi taxa pe valoarea

adãugatã, dacã este cazul;f) modalitatea de platã a diferenþei de preþ în cazul în

care vânzarea s-a fãcut cu plata în rate;g) datele de identificare a bunului;h) menþiunea cã acest document constituie titlu de

proprietate ºi cã poate fi înscris în cartea funciarã;i) menþiunea cã pentru creditor procesul-verbal de

adjudecare constituie documentul pe baza cãruia se emite


titlul executoriu împotriva cumpãrãtorului care nu plãteºtediferenþa de preþ, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cuplata preþului în rate;

j) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sãulegal, dupã caz.

(3) În cazul în care cumpãrãtorul cãruia i s-a încuviinþatplata preþului în rate nu plãteºte restul de preþ în condiþiileºi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentruplata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis deorganul de executare competent pe baza procesului-verbalde adjudecare.

(4) În cazul vânzãrii bunurilor mobile, dupã platapreþului, executorul fiscal întocmeºte în termen de 5 zileun proces-verbal de adjudecare care constituie titlu deproprietate.

(5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiþiilealin. (4) va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute laart. 42 alin. (2), ºi elementele prevãzute la alin. (2) dinprezentul articol, cu excepþia lit. f), h) ºi i), precum ºimenþiunea cã acest document constituie titlu deproprietate. Câte un exemplar al procesului-verbal deadjudecare se va transmite organului de executarecoordonator ºi cumpãrãtorului.

ARTICOLUL 162Reluarea procedurii de valorificare

(1) Dacã bunurile supuse executãrii silite nu au putut fivalorificate prin modalitãþile prevãzute la art. 154, acesteavor fi restituite debitorului cu menþinerea mãsurii deindisponibilizare, pânã la împlinirea termenului deprescripþie. În cadrul acestui termen organul de executarepoate relua oricând procedura de valorificare ºi va putea,dupã caz, sã ia mãsura numirii, menþinerii ori schimbãriiadministratorului-sechestru ori custodelui.

(2) În cazul în care debitorii cãrora urma sã li serestituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai aflã la domiciliulfiscal declarat ºi, în urma demersurilor întreprinse, nu auputut fi identificaþi, organul fiscal va proceda la înºtiinþareaacestora, cu procedura prevãzutã pentru comunicarea prinpublicitate potrivit art. 43 alin. (3), cã bunul în cauzã estepãstrat la dispoziþia proprietarului pânã la împlinireatermenului de prescripþie, dupã care va fi valorificatpotrivit dispoziþiilor legale privind valorificarea bunurilorintrate în proprietatea privatã a statului, dacã legea nuprevede altfel.

(3) Cele arãtate la alin. (2) vor fi consemnate într-unproces-verbal întocmit de organul fiscal.

(4) În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbalprevãzut la alin. (3) în condiþiile legii se va sesiza instanþajudecãtoreascã competentã cu acþiune în constatareadreptului de proprietate privatã a statului asupra bunuluirespectiv.

ARTICOLUL 163Darea în platã

(1) În tot cursul executãrii silite asupra bunurilorimobile ale debitorului persoanã juridicã, inclusiv înperioada în care poate avea loc reluarea procedurii devalorificare în condiþiile art. 162 alin. (1), creanþele fiscaleadministrate de Ministerul Finanþelor Publice ºi cele alebugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cuacordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietateapublicã a statului sau, dupã caz, a unitãþii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executãrii silite.

(2) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi în cazul în careexecutarea silitã este suspendatã ca urmare a aprobãriiunei înlesniri la plata obligaþiilor fiscale, potrivit art. 121.

(3) În scopul prevãzut la alin. (1) organul abilitat sãefectueze procedura de executare silitã, potrivit legii, vatransmite cererea, împreunã cu un exemplar al dosaruluide executare silitã ºi propunerile sale, comisiei numiteprin ordin al ministrului finanþelor publice sau, dupã caz,de cãtre unitatea administrativ-teritorialã, care va decideasupra modului de soluþionare a acesteia ºi va dispuneorganului abilitat sã efectueze procedura de executaresilitã, încheierea procesului-verbal de trecere înproprietatea publicã a bunului imobil ºi stingereacreanþelor fiscale administrate de Ministerul FinanþelorPublice sau a celor locale pentru care s-a începutexecutarea silitã.

(4) Comisia prevãzutã la alin. (3) va decide stingereacreanþelor fiscale prin trecerea în proprietatea publicã aunor bunuri imobile supuse executãrii silite, numai încondiþiile existenþei unor solicitãri de preluare înadministrare, potrivit legii, a acestor bunuri.

(5) De la data depunerii cererii de cãtre debitor pânã ladata întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietateapublicã, bunul imobil rãmâne indisponibilizat.

(6) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publicã abunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaþiuneade transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dãrii înplatã, este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã.

(7) Bunurile imobile trecute în proprietatea publicãconform alin. (1) pot fi date în administrare în condiþiilelegii.

(8) În cazul în care bunurile imobile trecute înproprietatea publicã conform prezentului cod au fostrevendicate ºi restituite, potrivit legii, terþelor persoane,debitorul persoanã juridicã va fi obligat la plata sumelorstinse prin aceastã modalitate.

Norme metodologice:163.1. Cererea debitorului va fi depusã în scris la

organul de executare competent ºi va cuprinde în modobligatoriu date referitoare la:

a) denumirea ºi sediul debitorului;b) codul de identificare fiscalã, precum ºi alte date de

identificare a debitorului;c) structura capitalului social, a asociaþilor ori a

acþionariatului, dupã caz;d) volumul ºi natura creanþelor fiscale;e) bunurile imobile supuse executãrii silite, pentru care

se solicitã trecerea în proprietatea publicã a statului,denumirea, datele de identificare a acestora, precum ºi oscurtã descriere;

f) menþiunea cu privire la actele doveditoare aledreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective;

g) titlul executoriu în temeiul cãruia este urmãrit prinexecutare silitã bunul imobil în cauzã;

h) menþiunea debitorului cã bunurile imobile nu suntgrevate de drepturi reale ºi de alte sarcini ºi cã nu facobiectul unor cereri privind retrocedarea proprietãþii, cuprecizarea documentelor doveditoare;

i) valoarea de inventar a bunurilor imobile supuseexecutãrii silite, evidenþiatã în contabilitate, reevalutã înconformitate cu reglementãrile legale în vigoare;


j) acordul expres al debitorului privind preþul de evaluarea bunurilor imobile supuse executãrii silite, stabilit potrivitart. 142 din Codul de procedurã fiscalã;

k) acceptul debitorului cu privire la compensareadiferenþei, potrivit legii, în cazul în care valoarea bunuluiimobil este mai mare decât creanþa fiscalã pentru care s-apornit executarea silitã;

l) semnãtura reprezentantului legal al debitoruluipersoanã juridicã, precum ºi ºtampila acestuia.

163.2. La cerere se anexeazã:a) copii legalizate de pe actele care atestã dreptul de

proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile pentrucare acesta solicitã trecerea în proprietatea publicã astatului;

b) extras de carte funciarã, în original, emis la datadepunerii cererii, din care sã rezulte cã bunul imobil nueste grevat de sarcini;

c) declaraþie pe propria rãspundere din care sã rezultecã bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privindretrocedarea proprietãþii sau al altor litigii;

d) copii de pe fiºa mijlocului fix;e) alte acte necesare, potrivit legii, în susþinerea cererii.163.3. Pãrþile stabilesc de comun acord valoarea la

care se va realiza darea în platã, întocmindu-se în acestsens un înscris. La stabilirea acestei valori se poate aveaîn vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum ºipreþul de piaþã al acestuia. Prevederile art. 53 din Codulde procedurã fiscalã sunt aplicabile.

163.4. La data întocmirii procesului-verbal pentrutrecerea în proprietatea publicã a statului a bunului imobilsupus executãrii silite, organul de executare va actualizanivelul dobânzii aferente creanþelor fiscale înscrise în titlulexecutoriu sau în titlurile executorii în baza cãrora s-aînceput executarea silitã, precum ºi nivelul cheltuielilor deexecutare pânã la aceastã datã, cu aplicarea art. 3712alin. 3 din Codul de procedurã civilã.


CAPITOLUL IXCheltuieli

ARTICOLUL 164Cheltuieli de executare silitã

(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii deexecutare silitã sunt în sarcina debitorului.

(2) Suma cheltuielilor cu executarea silitã se stabileºtede organul de executare, prin proces-verbal, careconstituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care arela bazã documente privind cheltuielile efectuate.

(3) Cheltuielile de executare silitã a creanþelor fiscale seavanseazã de organele de executare, din bugetul acestora.

(4) Cheltuielile de executare silitã care nu au la bazãdocumente care sã ateste cã au fost efectuate în scopulexecutãrii silite nu sunt în sarcina debitorului urmãrit.

(5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor deexecutare silitã se fac venit la bugetul din care au fostavansate, cu excepþia sumelor reprezentând cheltuieli deexecutare silitã a creanþelor fiscale administrate deMinisterul Finanþelor Publice, care se fac venit la bugetulde stat, dacã legea nu prevede altfel.

Norme metodologice:164.1. Cheltuielile de executare silitã a creanþelor fiscale

reprezintã totalitatea cheltuielilor necesare efectuãrii

procedurii de executare silitã, reprezentând plãþi ale unorservicii, cum ar fi:

a) sumele reprezentând cheltuieli pentru comunicareasomaþiei ºi a celorlalte acte procedurale;

b) sumele reprezentând cheltuieli de evaluare abunurilor supuse executãrii;

c) sumele reprezentând alte cheltuieli privindsechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea,conservarea, precum ºi culegerea fructelor etc., dupã caz;

d) sumele reprezentând cheltuieli efectuate pentruadministrarea bunurilor imobile;

e) remuneraþia custodelui sau a administratorului-sechestru;

f) sumele reprezentând cheltuieli efectuate cuorganizarea licitaþiei;

g) alte cheltuieli necesare îndeplinirii procedurii deexecutare silitã a creanþelor fiscale.


CAPITOLUL XEliberarea ºi distribuirea sumelor realizate

prin executare silitã

ARTICOLUL 165Sumele realizate din executare silitã

(1) Suma realizatã în cursul procedurii de executaresilitã reprezintã totalitatea sumelor încasate dupãcomunicarea somaþiei prin orice modalitate prevãzutã deprezentul cod.

(2) Creanþele fiscale înscrise în titlul executoriu se stingcu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii,mai întâi creanþa principalã ºi apoi accesoriile acesteia.

(3) Dacã suma ce reprezintã atât creanþa fiscalã, cât ºicheltuielile de executare este mai micã decât sumarealizatã prin executare silitã, cu diferenþa se va proceda lacompensare, potrivit art. 111, sau se restituie, la cerere,debitorului, dupã caz.

(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi înºtiinþatde îndatã.

Norme metodologice:165.1. Potrivit titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoarea

adãugatã aferentã bunurilor valorificate se stabileºte ºi seachitã în condiþiile prevãzute de Codul fiscal cu privire lataxa pe valoarea adãugatã.


ARTICOLUL 166Ordinea de distribuire

(1) În cazul în care executarea silitã a fost pornitã demai mulþi creditori sau când pânã la eliberarea oridistribuirea sumei rezultate din executare au depus ºi alþicreditori titlurile lor, organele prevãzute la art. 132 vorproceda la distribuirea sumei potrivit urmãtoarei ordini depreferinþã, dacã legea nu prevede altfel:

a) creanþele reprezentând cheltuielile de orice fel,fãcute cu urmãrirea ºi conservarea bunurilor al cãror preþse distribuie;

b) creanþele reprezentând salarii ºi alte datorii asimilateacestora, pensiile, sumele cuvenite ºomerilor, potrivitlegii, ajutoarele pentru întreþinerea ºi îngrijirea copiilor,pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã demuncã, pentru prevenirea îmbolnãvirilor, refacerea sauîntãrirea sãnãtãþii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul


asigurãrilor sociale de stat, precum ºi creanþelereprezentând obligaþia de reparare a pagubelor cauzateprin moarte, vãtãmarea integritãþii corporale sau asãnãtãþii;

c) creanþele rezultând din obligaþii de întreþinere,alocaþii pentru copii sau de platã a altor sume periodicedestinate asigurãrii mijloacelor de existenþã;

d) creanþele fiscale provenite din impozite, taxe,contribuþii ºi din alte sume stabilite potrivit legii, datoratebugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetuluiasigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale ºi bugetelorfondurilor speciale;

e) creanþele rezultând din împrumuturi acordate de stat;f) creanþele reprezentând despãgubiri pentru repararea

pagubelor pricinuite proprietãþii publice prin fapte ilicite;g) creanþele rezultând din împrumuturi bancare, din

livrãri de produse, prestãri de servicii sau executãri delucrãri, precum ºi din chirii sau arenzi;

h) creanþele reprezentând amenzi cuvenite bugetului destat sau bugetelor locale;

i) alte creanþe.(2) Pentru plata creanþelor care au aceeaºi ordine de

preferinþã, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã dinexecutare se repartizeazã între creditori proporþional cucreanþa fiecãruia.

ARTICOLUL 167

Reguli privind eliberarea ºi distribuirea

(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectullegii ºi care îndeplinesc condiþia de publicitate sauposesie a bunului mobil au prioritate, în condiþiileprevãzute la art. 137 alin. (7), la distribuirea sumei rezultatedin vânzarea faþã de alþi creditori care au garanþii realeasupra bunului respectiv.

(2) Accesoriile creanþei principale prevãzute în titlulexecutoriu vor urma ordinea de preferinþã a creanþeiprincipale.

(3) În cazul vânzãrii bunurilor grevate printr-un drept degaj, ipotecã sau alte drepturi reale, despre care a luatcunoºtinþã în condiþiile art. 147 alin. (6) ºi ale art. 149alin. (9), organul de executare este obligat sã îi înºtiinþezedin oficiu pe creditorii în favoarea cãrora au fostconservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuireapreþului.

(4) Creditorii care nu au participat la executarea silitãpot depune titlurile lor în vederea participãrii la distribuireasumelor realizate prin executare silitã, numai pânã la dataîntocmirii de cãtre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate dinexecutarea silitã se va face numai dupã trecerea unuitermen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organulde executare va proceda, dupã caz, la eliberarea saudistribuirea sumei, cu înºtiinþarea pãrþilor ºi a creditorilorcare ºi-au depus titlurile.

(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate dinexecutarea silitã se va consemna de executorul fiscal deîndatã într-un proces-verbal, care se va semna de toþi ceiîndreptãþiþi.

(7) Cel nemulþumit de modul în care se face eliberareasau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã poatecere executorului fiscal sã consemneze în procesul-verbalobiecþiile sale.

(8) Dupã întocmirea procesului-verbal prevãzut laalin. (6) nici un creditor nu mai este în drept sã cearã sãparticipe la distribuirea sumelor rezultate din executareasilitã.

Norme metodologice:167.1. Când s-a aprobat plata în rate a preþului bunului

imobil valorificat, eliberarea sau distribuirea sumelor se vaface pentru fiecare platã efectuatã.


CAPITOLUL XIContestaþia la executare silitã

ARTICOLUL 168Contestaþia la executare silitã

(1) Persoanele interesate pot face contestaþie împotrivaoricãrui act de executare efectuat cu încãlcareaprevederilor prezentului cod de cãtre organele deexecutare, precum ºi în cazul în care aceste organe refuzãsã îndeplineascã un act de executare în condiþiile legii.

(2) Contestaþia poate fi fãcutã ºi împotriva titluluiexecutoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, încazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de oinstanþã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicþional ºidacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurãprevãzutã de lege.

(3) Contestaþia se introduce la instanþa judecãtoreascãcompetentã ºi se judecã în procedurã de urgenþã.

ARTICOLUL 169Termen de contestare

(1) Contestaþia se poate face în termen de 15 zile, subsancþiunea decãderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunoºtinþã de executarea ori deactul de executare pe care le contestã, din comunicareasomaþiei sau din altã înºtiinþare primitã ori, în lipsaacestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în altmod;

b) contestatorul a luat cunoºtinþã, potrivit lit. a), derefuzul organului de executare de a îndeplini un act deexecutare;

c) cel interesat a luat cunoºtinþã, potrivit lit. a), deeliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestã.

(2) Contestaþia prin care o terþã persoanã pretinde cãare un drept de proprietate sau un alt drept real asuprabunului urmãrit poate fi introdusã cel mai târziu în termende 15 zile dupã efectuarea executãrii.

(3) Neintroducerea contestaþiei în termenul prevãzut laalin. (2) nu îl împiedicã pe cel de-al treilea sã îºi realizezedreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptuluicomun.

ARTICOLUL 170Judecarea contestaþiei

(1) La judecarea contestaþiei instanþa va cita ºi organulde executare în a cãrui razã teritorialã se gãsesc bunurileurmãrite ori, în cazul executãrii prin poprire, îºi are sediulsau domiciliul terþul poprit.

(2) La cererea pãrþii interesate instanþa poate decide, încadrul contestaþiei la executare, asupra împãrþirii bunurilorpe care debitorul le deþine în proprietate comunã cu altepersoane.

(3) Dacã admite contestaþia la executare, instanþa, dupãcaz, poate dispune anularea actului de executare contestat


sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executãriiînseºi, anularea sau lãmurirea titlului executoriu oriefectuarea actului de executare a cãrui îndeplinire a fostrefuzatã.

(4) În cazul anulãrii actului de executare contestat saual încetãrii executãrii înseºi ºi al anulãrii titlului executoriu,instanþa poate dispune prin aceeaºi hotãrâre sã i serestituie celui îndreptãþit suma ce i se cuvine dinvalorificarea bunurilor sau din reþinerile prin poprire.

(5) În cazul respingerii contestaþiei contestatorul poatefi obligat, la cererea organului de executare, la despãgubiripentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iarcând contestaþia a fost exercitatã cu rea-credinþã, el va fiobligat ºi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la10.000.000 lei.

CAPITOLUL XIIStingerea creanþelor fiscale prin alte modalitãþi

ARTICOLUL 171Insolvabilitatea

(1) Creanþele fiscale urmãrite de organele de executarepot fi scãzute din evidenþa acestora în cazul în caredebitorul respectiv se gãseºte în stare de insolvabilitate.

(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilã înurmãtoarele situaþii:

a) când debitorul nu are venituri sau bunuri urmãribile;b) când dupã încetarea executãrii silite pornite

împotriva debitorului rãmân debite neachitate;c) când debitorul a dispãrut sau a decedat fãrã sã lase

avere;d) când debitorul nu este gãsit la ultimul domiciliu

fiscal cunoscut ºi la acestea ori în alte locuri, unde existãindicii cã a avut avere, nu se gãsesc venituri sau bunuriurmãribile;

e) când, potrivit legii, debitorul persoanã juridicã îºiînceteazã existenþa ºi au rãmas neachitate obligaþii fiscale.

(3) Pentru creanþele fiscale ale debitorilor declaraþi înstare de insolvabilitate, conducãtorul organului deexecutare dispune scoaterea creanþei din evidenþa curentãºi trecerea ei într-o evidenþã separatã.

(4) În cazurile în care se constatã cã debitorii audobândit venituri sau bunuri urmãribile dupã declarareastãrii de insolvabilitate, organele de executare vor luamãsurile necesare de redebitare a sumelor ºi de executaresilitã.

Norme metodologice:171.1. Pentru creanþele fiscale pentru care s-a declarat

starea de insolvabilitate a debitorului, organele deexecutare sunt obligate sã urmãreascã situaþia debitorilorpe toatã perioada, pânã la împlinirea termenului deprescripþie a dreptului de a cere executarea silitã, inclusivpe perioada în care cursul acesteia este suspendat sauîntrerupt. Verificarea situaþiei debitorului se va face celpuþin o datã pe an, repetându-se, când este necesar,investigaþiile prevãzute de lege.


ARTICOLUL 172Deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã sau faliment

(1) Organul de executare este obligat ca pentrucreanþele fiscale datorate de comercianþi, societãþicomerciale, cooperative de consum ori cooperativemeºteºugãreºti sau persoane fizice sã cearã instanþelor

judecãtoreºti competente începerea proceduriireorganizãrii judiciare sau a falimentului, în condiþiile legii.

(2) Cererile organelor fiscale privind începereaprocedurii reorganizãrii judiciare ºi a falimentului se vorînainta instanþelor judecãtoreºti ºi sunt scutite deconsemnarea vreunei cauþiuni.

ARTICOLUL 173Anularea creanþelor fiscale

(1) În cazuri excepþionale, pentru motive temeinice,Guvernul, respectiv autoritãþile deliberative la nivel local,prin hotãrâre, pot aproba anularea unor creanþe fiscale.

(2) În situaþiile în care cheltuielile de executare, exclusivcele privind comunicarea prin poºtã, sunt mai mari decâtcreanþele fiscale supuse executãrii silite, conducãtorulorganului de executare poate aproba anularea debitelorrespective. Cheltuielile generate de comunicarea somaþieiprin poºtã sunt suportate de organul fiscal.

(3) Creanþele fiscale restante aflate în sold la data de31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, seanuleazã. Anual, prin hotãrâre a Guvernului se stabileºteplafonul creanþelor fiscale care pot fi anulate.

(4) În cazul creanþelor fiscale datorate bugetelor locale,suma prevãzutã la alin. (3) reprezintã limita maximã pânãla care, prin hotãrâre, autoritãþile deliberative pot stabiliplafonul creanþelor fiscale care pot fi anulate.

TITLUL IXSoluþionarea contestaþiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale

CAPITOLUL IDreptul la contestaþie

ARTICOLUL 174Posibilitatea de contestare

(1) Împotriva titlului de creanþã, precum ºi împotrivaaltor acte administrative fiscale se poate formulacontestaþie potrivit legii. Contestaþia este o caleadministrativã de atac ºi nu înlãturã dreptul la acþiune alcelui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un actadministrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiþiilelegii.

(2) Este îndreptãþit la contestaþie numai cel careconsiderã cã a fost lezat în drepturile sale printr-un actadministrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere ºi impozitul, taxa sau contribuþiastabilite prin decizie de impunere se contestã numaiîmpreunã.

(4) Pot fi contestate în condiþiile alin. (3) ºi deciziile deimpunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe,contribuþii sau alte sume datorate bugetului generalconsolidat.

(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere,reglementate potrivit art. 86 alin. (1), contestaþia se poatedepune de orice persoanã care participã la realizareavenitului.

(6) Bazele de impunere constatate separat într-o deciziereferitoare la baza de impunere pot fi atacate numai princontestarea acestei decizii.

ARTICOLUL 175Forma ºi conþinutul contestaþiei

(1) Contestaþia se formuleazã în scris ºi va cuprinde:


a) datele de identificare a contestatorului;b) obiectul contestaþiei;c) motivele de fapt ºi de drept;d) dovezile pe care se întemeiazã;e) semnãtura contestatorului sau a împuternicitului

acestuia, precum ºi ºtampila în cazul persoanelor juridice.Dovada calitãþii de împuternicit al contestatorului,persoanã fizicã sau juridicã, se face potrivit legii.

(2) Obiectul contestaþiei îl constituie numai sumele ºimãsurile stabilite ºi înscrise de organul fiscal în titlul decreanþã sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepþiacontestaþiei împotriva refuzului nejustificat de emitere aactului administrativ fiscal.

(3) Contestaþia se depune la organul fiscal, respectivvamal, al cãrui act administrativ este atacat ºi nu estesupusã taxelor de timbru.

Norme metodologice:175.1. În contestaþiile care au ca obiect sume se va

specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizatãpe categorii de impozite, taxe, datorie vamalã, contribuþii,precum ºi accesorii ale acestora. În situaþia în care seconstatã nerespectarea acestei obligaþii, organele fiscale desoluþionare competente vor pune în vedere contestatorului,printr-o adresã, sã precizeze, în termen de 5 zile de lacomunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate,individualizatã.

175.2. În situaþia în care contestaþia este formulatãprintr-un împuternicit al contestatorului, organele desoluþionare competente vor verifica împuternicirea, caretrebuie sã poarte semnãtura ºi ºtampila persoanei juridicecontestatoare, dupã caz.


ARTICOLUL 176

Termenul de depunere a contestaþiei

(1) Contestaþia se va depune în termen de 30 de zile dela data comunicãrii actului administrativ fiscal, subsancþiunea decãderii.

(2) În cazul în care competenþa de soluþionare nuaparþine organului emitent al actului administrativ fiscalatacat, contestaþia va fi înaintatã de cãtre acesta, în termende 5 zile de la înregistrare, organului de soluþionarecompetent.

(3) În cazul în care contestaþia este depusã la un organfiscal necompetent, aceasta va fi înaintatã, în termen de5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actuluiadministrativ atacat.

(4) Dacã actul administrativ fiscal nu conþineelementele prevãzute la art. 42 alin. (2) lit. i), contestaþiapoate fi depusã, în termen de 3 luni de la data comunicãriiactului administrativ fiscal, organului de soluþionarecompetent.

ARTICOLUL 177

Retragerea contestaþiei

(1) Contestaþia poate fi retrasã de contestator pânã lasoluþionarea acesteia. Organul de soluþionare competentva comunica contestatorului decizia prin care se ia act derenunþarea la contestaþie.

(2) Prin retragerea contestaþiei nu se pierde dreptul dea se înainta o nouã contestaþie în interiorul termenuluigeneral de depunere a acesteia.

CAPITOLUL IICompetenþa de soluþionare a contestaþiilor.

Decizia de soluþionare

ARTICOLUL 178

Organul competent

(1) Contestaþiile formulate împotriva deciziilor deimpunere, a actelor administrative fiscale asimilatedeciziilor de impunere, precum ºi a titlurilor de creanþãprivind datoria vamalã se soluþioneazã dupã cumurmeazã:

a) contestaþiile care au ca obiect impozite, taxe,contribuþii, datorie vamalã, precum ºi accesorii aleacestora, al cãror cuantum este sub 5 miliarde lei, sesoluþioneazã de cãtre organele competente constituite lanivelul direcþiilor generale unde contestatorii au domiciliulfiscal sau, dupã caz, de cãtre organul fiscal stabilit la art.33 alin. (3);

b) contestaþiile formulate de marii contribuabili, care auca obiect impozite, taxe, contribuþii, datorie vamalã,precum ºi accesorii ale acestora, al cãror cuantum estesub 5 miliarde lei, se soluþioneazã de cãtre organelecompetente constituite în cadrul respectivelor direcþiigenerale de administrare a marilor contribuabili;

c) contestaþiile care au ca obiect impozite, taxe,contribuþii, datorie vamalã, accesoriile acestora, al cãrorcuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum ºicele formulate împotriva actelor emise de organe centralese soluþioneazã de cãtre organe competente desoluþionare constituite la nivel central.

(2) Contestaþiile formulate împotriva altor acteadministrative fiscale se soluþioneazã de cãtre organelefiscale emitente.

(3) Contestaþiile formulate de cei care se considerãlezaþi de refuzul nejustificat de emitere a actuluiadministrativ fiscal se soluþioneazã de cãtre organulierarhic superior organului fiscal competent sã emitãacel act.

(4) Contestaþiile formulate împotriva acteloradministrative fiscale emise de autoritãþile administraþieipublice locale se soluþioneazã de cãtre acestea.

(5) Cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) seactualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.

Norme metodologice:178.1. Prin organe de soluþionare competente constituite la

nivelul direcþiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscalse înþelege serviciile/birourile de soluþionare a contestaþiilordin cadrul direcþiilor generale ale finanþelor publicejudeþene, respectiv a municipiului Bucureºti, sau, dupã caz,Direcþia generalã de administrare a marilor contribuabili,pentru marii contribuabili care sunt administraþi de aceasta.

178.2. Prin organe de soluþionare competente constituite lanivel central se înþelege Direcþia generalã de soluþionare acontestaþiilor din cadrul Agenþiei Naþionale de AdministrareFiscalã.


ARTICOLUL 179

Decizia sau dispoziþia de soluþionare

(1) În soluþionarea contestaþiei, organul competent sepronunþã prin decizie sau dispoziþie, dupã caz.


(2) Decizia sau dispoziþia emisã în soluþionareacontestaþiei este definitivã în sistemul cãiloradministrative de atac.

Norme metodologice:179.1. În soluþionarea contestaþiei organele de

soluþionare competente ale Agenþiei Naþionale deAdministrare Fiscalã se pronunþã prin decizie, iar cele aleautoritãþilor administraþiei publice locale se pronunþã prindispoziþie.


ARTICOLUL 180Forma ºi conþinutul deciziei de soluþionare a contestaþiei

(1) Decizia de soluþionare a contestaþiei se emite înformã scrisã ºi va cuprinde: preambulul, considerentele ºidispozitivul.

(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestitcu soluþionarea, numele sau denumirea contestatorului,domiciliul fiscal al acestuia, numãrul de înregistrare acontestaþiei la organul de soluþionare competent, obiectulcauzei, precum ºi sinteza susþinerilor pãrþilor atunci cândorganul competent de soluþionare a contestaþiei nu esteorganul emitent al actului atacat.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt ºi de dreptcare au format convingerea organului de soluþionarecompetent în emiterea deciziei.

(4) Dispozitivul cuprinde soluþia pronunþatã, calea deatac, termenul în care aceasta poate fi exercitatã ºiinstanþa competentã.

(5) Decizia se semneazã de cãtre conducãtorul direcþieigenerale, directorul general al organului competentconstituit la nivel central, conducãtorul organului fiscalemitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitoriiacestora, dupã caz.

CAPITOLUL IIIDispoziþii procedurale

ARTICOLUL 181Introducerea altor persoane în procedura de soluþionare

(1) Organul de soluþionare competent poate introduce,din oficiu sau la cerere, în soluþionarea contestaþiei, dupãcaz, alte persoane ale cãror interese juridice de naturãfiscalã sunt afectate în urma emiterii deciziei desoluþionare a contestaþiei. Înainte de introducerea altorpersoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.

(2) Persoanele care participã la realizarea venitului însensul art. 174 alin. (5) ºi nu au înaintat contestaþie vor fiintroduse din oficiu.

(3) Persoanei introduse în procedura de contestaþie i sevor comunica toate cererile ºi declaraþiile celorlalte pãrþi.Aceastã persoanã are drepturile ºi obligaþiile pãrþilorrezultate din raportul de drept fiscal ce formeazã obiectulcontestaþiei ºi are dreptul sã înainteze propriile sale cereri.

(4) Dispoziþiile Codului de procedurã civilã referitoare laintervenþia forþatã ºi voluntarã sunt aplicabile.

ARTICOLUL 182 Soluþionarea contestaþiei

(1) În soluþionarea contestaþiei organul competent vaverifica motivele de fapt ºi de drept care au stat la bazaemiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaþiei seface în raport de susþinerile pãrþilor, de dispoziþiile legaleinvocate de acestea ºi de documentele existente la

dosarul cauzei. Soluþionarea contestaþiei se face în limitelesesizãrii.

(2) Organul de soluþionare competent pentru lãmurireacauzei poate solicita punctul de vedere al direcþiilor despecialitate din minister sau al altor instituþii ºi autoritãþi.

(3) Prin soluþionarea contestaþiei nu se poate crea osituaþie mai grea contestatorului în propria cale de atac.

(4) Contestatorul, intervenienþii sau împuterniciþiiacestora pot sã depunã probe noi în susþinerea cauzei. Înaceastã situaþie, organului fiscal emitent al actuluiadministrativ fiscal atacat sau organului care a efectuatactivitatea de control, dupã caz, i se va oferi posibilitateasã se pronunþe asupra acestora.

(5) Organul de soluþionare competent se va pronunþamai întâi asupra excepþiilor de procedurã ºi asupra celorde fond, iar când se constatã cã acestea sunt întemeiate,nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

Norme metodologice:182.1. În temeiul art. 182 alin. (4) din Codul de

procedurã fiscalã, contestatorul, intervenienþii ºi/sauîmputerniciþii acestora, în faþa organelor de soluþionare acontestaþiilor, se pot folosi de orice probe noi relevante,chiar dacã acestea anterior nu au fost cercetate deorganele de inspecþie fiscalã.


ARTICOLUL 183

Suspendarea procedurii de soluþionare a contestaþieipe cale administrativã

(1) Organul de soluþionare competent poate suspenda,prin decizie motivatã, soluþionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control asesizat organele în drept cu privire la existenþa indiciilorsãvârºirii unei infracþiuni a cãrei constatare ar avea oînrâurire hotãrâtoare asupra soluþiei ce urmeazã sã fiedatã în procedurã administrativã;

b) soluþionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, deexistenþa sau inexistenþa unui drept care face obiectulunei alte judecãþi.

(2) Organul de soluþionare competent poate suspendaprocedura, la cerere, dacã sunt motive întemeiate. Laaprobarea suspendãrii, organul de soluþionare competentva stabili ºi termenul pânã la care se suspendã procedura.Suspendarea poate fi solicitatã o singurã datã.

(3) Procedura administrativã este reluatã la încetareamotivului care a determinat suspendarea sau, dupã caz, laexpirarea termenului stabilit de organul de soluþionarecompetent potrivit alin. (2), indiferent dacã motivul care adeterminat suspendarea a încetat sau nu.

ARTICOLUL 184

Suspendarea executãrii actului administrativ fiscal

(1) Introducerea contestaþiei pe calea administrativã deatac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal.

(2) Organul de soluþionare a contestaþiei poatesuspenda executarea actului administrativ atacat pânã lasoluþionarea contestaþiei, la cererea temeinic justificatã acontestatorului.

(3) Dacã se suspendã executarea unei deciziireferitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda ºiexecutarea deciziei de impunere ulterioare.


(4) Organele de soluþionare pot dispune instituireamãsurilor asigurãtorii de cãtre organul fiscal competent încondiþiile prezentului cod.

CAPITOLUL IV Soluþii asupra contestaþiei

ARTICOLUL 185 Soluþii asupra contestaþiei

(1) Prin decizie contestaþia va putea fi admisã, întotalitate sau în parte, ori respinsã.

(2) În cazul admiterii contestaþiei se decide, dupã caz,anularea totalã sau parþialã a actului atacat.

(3) Prin decizie se poate desfiinþa total sau parþial actuladministrativ atacat, situaþie în care urmeazã sã se încheieun nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strictconsiderentele deciziei de soluþionare.

(4) Prin decizie se poate suspenda soluþionarea cauzei,în condiþiile prevãzute de art. 183.

ARTICOLUL 186 Respingerea contestaþiei pentru neîndeplinirea condiþiilor

procedurale

(1) Dacã organul de soluþionare competent constatãneîndeplinirea unei condiþii procedurale, contestaþia va firespinsã fãrã a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

(2) Contestaþia nu poate fi respinsã dacã poartã odenumire greºitã.

ARTICOLUL 187 Comunicarea deciziei ºi calea de atac

(1) Decizia privind soluþionarea contestaþiei secomunicã contestatorului, persoanelor introduse, încondiþiile art. 43, precum ºi organului fiscal emitent alactului administrativ atacat.

(2) Deciziile emise în soluþionarea contestaþiilor pot fiatacate la instanþa judecãtoreascã de contenciosadministrativ competentã.

TITLUL X Sancþiuni

ARTICOLUL 188 Infracþiuni

(1) Sustragerea, substituirea, degradarea sauînstrãinarea de cãtre debitor ori de cãtre terþe persoane abunurilor sechestrate în conformitate cu prevederileprezentului cod se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la1 an sau cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

(2) Reþinerea ºi nevãrsarea de cãtre plãtitorii obligaþiilorfiscale a sumelor reprezentând impozite ºi contribuþii cureþinere la sursã, în cel mult 30 de zile de la scadenþã,constituie infracþiuni ºi se pedepsesc cu închisoare de la6 luni la 2 ani sau cu amendã de la 100.000.000 lei la500.000.000 lei.

ARTICOLUL 189 Contravenþii

(1) Constituie contravenþii urmãtoarele fapte: a) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a

declaraþiilor de înregistrare fiscalã sau de menþiuni; b) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a

declaraþiilor fiscale, în condiþiile art. 78;

c) nerespectarea obligaþiilor prevãzute la art. 54 ºiart. 55 alin. (2);

d) nerespectarea obligaþiei prevãzute la art. 102alin. (8);

e) neducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite potrivitart. 102 alin. (9);

f) nerespectarea obligaþiei înscrierii codului deidentificare fiscalã pe documente, potrivit art. 70;

g) nerespectarea de cãtre plãtitorii de salarii ºi venituriasimilate salariilor a obligaþiilor privind completarea ºipãstrarea fiºelor fiscale;

h) neîndeplinirea obligaþiilor privind transmiterea laorganul fiscal competent sau, dupã caz, la terþe persoanea formularelor ºi documentelor prevãzute de legea fiscalã,altele decât declaraþiile fiscale ºi declaraþiile deînregistrare fiscalã sau de menþiuni;

i) nerespectarea de cãtre bãnci a obligaþiilor privindfurnizarea informaþiilor ºi a obligaþiilor de decontareprevãzute de prezentul cod;

j) nerespectarea obligaþiilor ce-i revin terþului poprit,potrivit prezentului cod;

k) nerespectarea obligaþiei de comunicare prevãzute laart. 149 alin. (9);

l) refuzul debitorului supus executãrii silite de a predabunurile organului de executare spre a fi sechestrate saude a le pune la dispoziþie acestuia pentru a fi identificate ºievaluate.

(2) Contravenþiile prevãzute la alin. (1) se sancþioneazãastfel:

a) cu amendã de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei,pentru persoanele fizice, ºi cu amendã de la 50.000.000 leila 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazulsãvârºirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. c);

b) cu amendã de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentrupersoanele fizice, ºi cu amendã de la 5.000.000 lei la25.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazulsãvârºirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. d);

c) cu amendã de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentrupersoanele fizice, ºi cu amendã de la 25.000.000 lei la50.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazulsãvârºirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. e);

d) cu amendã de la 500.000 lei la 15.000.000 lei, pentrupersoanele fizice, ºi cu amendã de la 5.000.000 lei la100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazulsãvârºirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), f)Ñl).

(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea latermenele prevãzute de lege a declaraþiilor de venitconstituie contravenþie ºi se sancþioneazã cu amendã de la100.000 lei la 1.000.000 lei.

(4) Nedepunerea la termen a declaraþiilor fiscale pentruobligaþiile datorate bugetelor locale se sancþioneazãpotrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

(5) Sumele încasate în condiþiile prezentului titlu se facvenit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz.

ARTICOLUL 190

Contravenþii ºi sancþiuni la regimul produselor accizabile

(1) Constituie contravenþii urmãtoarele fapte: a) producerea de produse accizabile ce intrã sub

incidenþa sistemului de antrepozitare fiscalã, în afara unuiantrepozit fiscal autorizat de cãtre autoritatea fiscalãcompetentã;


b) deþinerea de produse accizabile în afara regimuluisuspensiv, care nu au fost introduse în sistemul deaccizare conform titlului VII din Codul fiscal;

c) neanunþarea autoritãþii fiscale competente, întermenul legal, despre modificãrile aduse datelor iniþialeavute în vedere la eliberarea autorizaþiei;

d) deþinerea în afara antrepozitului fiscal saucomercializarea pe teritoriul României a produseloraccizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codulfiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor oricu marcaje false;

e) nerespectarea programului de lucru al antrepozituluifiscal, aºa cum a fost aprobat de autoritatea fiscalãcompetentã;

f) practicarea, de cãtre producãtori sau de cãtreimportatori, de preþuri de vânzare mai mici decât costurileocazionate de producerea sau importul produseloraccizabile vândute, la care se adaugã acciza ºi taxa pevaloarea adãugatã;

g) neînscrierea distinctã în facturi a valorii accizelorsau a impozitului la þiþeiul ºi gazele naturale din producþiainternã, în cazurile prevãzute la titlul VII din Codul fiscal;

h) neutilizarea documentelor fiscale prevãzute detitlul VII din Codul fiscal;

i) neefectuarea, prin unitãþi bancare, a decontãrilor întrefurnizori ºi cumpãrãtori, ca persoane juridice, de produseaccizabile;

j) amplasarea mijloacelor de mãsurare a producþiei ºi aconcentraþiei de alcool ºi distilate în alte locuri decât celeprevãzute expres în titlul VIII din Codul fiscal saudeteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorulfiscal ºi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorãriilor;

k) nesolicitarea desemnãrii supraveghetorului fiscal învederea desigilãrii cisternelor sau recipientelor în care setransportã alcoolul ºi distilatele în vrac;

l) transportul de alcool etilic ºi de distilate, efectuat princisterne sau recipiente care nu poartã sigiliilesupraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu suntînsoþite de documentul de însoþire prevãzut la titlul VII dinCodul fiscal;

m) fabricarea de alcool sanitar de cãtre alte persoanedecât antrepozitarii autorizaþi pentru producþie de alcooletilic;

n) comercializarea în vrac, pe piaþa internã, a alcooluluisanitar;

o) circulaþia ºi comercializarea în vrac a alcoolului etilicrafinat ºi a distilatelor în alte scopuri decât cele expresprevãzute în titlul VIII din Codul fiscal;

p) neevidenþierea corectã în registrul special acantitãþilor de alcool ºi distilate importate în vrac;

q) neevidenþierea la organele fiscale teritoriale asituaþiilor privind modul de valorificare a alcoolului ºidistilatelor;

r) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vedereadesigilãrii instalaþiilor de fabricaþie, precum ºineevidenþierea în registrul destinat acestui scop ainformaþiilor privind capacitãþile reale de distilare, data ºiora sigilãrii ºi desigilãrii cazanelor sau a celorlalteinstalaþii de fabricaþie a þuicii ºi a rachiurilor de fructe;

s) practicarea de preþuri de vânzare cu amãnuntul maimici decât preþurile minime stabilite pe produse, potrivittitlului VIII din Codul fiscal, la care se adaugã taxa pevaloarea adãugatã;

º) comercializarea, la preþuri mai mari decât preþurilemaxime de vânzare cu amãnuntul declarate, a produselorpentru care s-au stabilit astfel de preþuri;

t) comercializarea produselor ce nu se regãsesc înlistele cuprinzând preþurile maxime de vânzare cuamãnuntul declarate de cãtre agenþii economiciproducãtori ºi importatori;

þ) refuzul agenþilor economici producãtori de þigaretede a prelua ºi de a distruge, în condiþiile prevãzute de lege,cantitãþile de produse din tutun confiscate;

u) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elasticesau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelornecalibrate, precum ºi amplasarea înaintea contoarelor aunor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitãþide alcool sau distilate necontorizate;

v) comercializarea în vrac ºi utilizarea ca materie primã,pentru fabricarea bãuturilor alcoolice, a alcoolului etilic ºia distilatelor cu concentraþia alcoolicã sub 96,0% învolum;

x) comercializarea, prin pompele staþiilor de distribuþie,a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelorpetroliere lichefiate, benzinelor ºi motorinelor auto,precum ºi a petrolului lampant, care corespundstandardelor naþionale de calitate;

y) funcþionarea instalaþiilor de producere alcool etilicsau distilate, în afara programului de lucru aprobat deComisia de autorizare a antrepozitelor fiscale din cadrulMinisterului Finanþelor Publice;

z) producerea sau comercializarea produseloraccizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în careautorizaþia a fost revocatã sau anulatã, iar comisia deautorizare nu a emis autorizaþie specialã pentruvalorificarea stocurilor de produse.

(2) Contravenþiile prevãzute la alin. (1) se sancþioneazãcu amendã de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei,precum ºi cu:

a) confiscarea produselor, iar în situaþia în care acesteaau fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastãvânzare, în cazurile prevãzute la lit. a), b), d), l), m), n), o),x), y) ºi z);

b) confiscarea cisternelor, recipientelor ºi a mijloacelorde transport utilizate în transportul alcoolului etilic ºi aldistilatelor, în cazul prevãzut la lit. l);

c) revocarea autorizaþiei de antrepozit fiscal sau, dupãcaz, oprirea activitãþii, pe o perioadã de 1Ñ3 luni, pentrusituaþiile prevãzute la lit. d), e), j), m), n), o), u), x), y) ºi z).Cererea pentru o nouã autorizaþie poate fi depusã numaidupã o perioadã de cel puþin 6 luni de la data revocãrii.

ARTICOLUL 191 Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor

(1) Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilorse fac de cãtre organele fiscale competente.

(2) Constatarea ºi sancþionarea faptelor ce constituiecontravenþie potrivit art. 190 se fac de personalul despecialitate din cadrul Ministerului Finanþelor Publice ºi alunitãþilor sale teritoriale.

(3) Contravenþiile prevãzute la art. 189 alin. (1) lit. b) seaplicã pentru faptele constatate dupã data intrãrii învigoare a prezentului cod.

(4) În cazul aplicãrii sancþiunii amenzii potrivit art. 189ºi 190, contribuabilul are posibilitatea achitãrii în termende 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute înprezentul cod, agentul constatator fãcând menþiune


despre aceastã posibilitate în procesul-verbal deconstatare ºi sancþionare contravenþionalã.

ARTICOLUL 192 Actualizarea sumei amenzilor

Limitele amenzilor contravenþionale prevãzute înprezentul cod pot fi actualizate anual, în funcþie de evoluþiaratei inflaþiei, prin hotãrâre a Guvernului, la propunereaMinisterului Finanþelor Publice.

ARTICOLUL 193 Dispoziþii aplicabile

Dispoziþiile prezentului titlu se completeazã cudispoziþiile legale referitoare la regimul juridic alcontravenþiilor.

TITLUL XI Dispoziþii tranzitorii ºi finale

ARTICOLUL 194 Dispoziþii privind regimul vamal

Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altorsume ce se datoreazã, potrivit legii, în vamã atrageinterzicerea efectuãrii altor operaþiuni de vãmuire pânã lastingerea integralã a acestora.

ARTICOLUL 195 Dispoziþii privind funcþionarii publici din cadrul organelor fiscale

(1) În exercitarea atribuþiilor de serviciu funcþionariipublici din cadrul organelor fiscale sunt învestiþi cuexerciþiul autoritãþii publice ºi beneficiazã de protecþiepotrivit legii.

(2) Statul ºi unitãþile administrativ-teritoriale rãspundpatrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului defuncþionarii publici din cadrul organelor fiscale, înexercitarea atribuþiilor de serviciu.

(3) Rãspunderea statului ºi a unitãþilor administrativ-teritoriale nu înlãturã rãspunderea funcþionarilor publicidin cadrul organelor fiscale în exercitarea cu rea-credinþãsau gravã neglijenþã a atribuþiilor de serviciu.

(4) Ministerul Finanþelor Publice poate constitui fonduripentru acordarea de stimulente personalului din aparatulpropriu ºi din unitãþile subordonate, dupã caz, prinreþinerea unei cote de 5% din sumele încasate prinexecutare silitã potrivit prevederilor prezentului cod, dinsumele încasate în cadrul procedurii de reorganizarejudiciarã ºi faliment, precum ºi din surse reglementateprin alte acte normative.

(5) Sistemul de acordare a stimulentelor pentrupersonalul din aparatul propriu ºi din unitãþilesubordonate Ministerului Finanþelor Publice, caredesfãºoarã activitãþile prevãzute la alin. (4), va fi stabilitsimilar sistemului de salarizare pentru personalul bugetarºi va fi aprobat prin ordin al ministrului finanþelor publice.

(6) Unitãþile administrativ-teritoriale, în calitate decreditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentruacordarea de stimulente personalului din compartimentelede specialitate, cu atribuþii în administrarea creanþelorfiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asuprasumelor încasate:

a) prin executarea silitã, conform legii; b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciarã ºi a

falimentului;

c) din impozitele ºi taxele locale stabilite ca urmare aconstatãrii de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile,stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate decontribuabil, rezultat al inspecþiilor fiscale efectuate,precum ºi din dobânzile ºi penalitãþile de întârziereaferente acestora.

(7) Aprobarea stimulentelor prevãzute la alin. (6) se facede cãtre ordonatorul de credite, la propunereaconducãtorului compartimentului de specialitate.

(8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul luniicurente pentru luna precedentã.

(9) Sumele constituite conform alin. (6), rãmasenecheltuite la finele anului curent, se reporteazã cuaceeaºi destinaþie în anul urmãtor.

ARTICOLUL 196

Acte normative de aplicare

(1) În aplicarea prezentului cod, Guvernul adoptã normemetodologice de aplicare, în termen de 30 de zile de ladata publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, alegii de aprobare a prezentei ordonanþe.

(2) Formularele necesare ºi instrucþiunile de utilizare aacestora privind administrarea creanþelor fiscale seaprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.

(3) Formularele necesare ºi instrucþiunile de utilizare aacestora, pentru administrarea impozitelor ºi taxelorlocale, se aprobã prin ordin comun al ministruluiadministraþiei ºi internelor ºi ministrului finanþelor publice.

(4) Formularele necesare ºi instrucþiunile de utilizare aacestora, privind realizarea creanþelor bugetului generalconsolidat administrate de alte organe, se aprobã prinordin al ministrului de resort sau al conducãtoruluiinstituþiei publice, dupã caz.

ARTICOLUL 197

Scutirea organelor fiscale de plata taxelor

Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioanesau cauþiuni pentru cererile, acþiunile ºi orice alte mãsuripe care le îndeplinesc în vederea administrãrii creanþelorfiscale, cu excepþia celor privind comunicarea actuluiadministrativ fiscal.

ARTICOLUL 198

Înscrierea creanþelor la Arhiva Electronicãde Garanþii Reale Mobiliare

Pentru creanþele fiscale administrate de cãtreMinisterul Finanþelor Publice, acesta este autorizat caoperator care, prin unitãþile sale teritoriale, ca agenþiîmputerniciþi, sã înscrie creanþele cuprinse în titluriexecutorii la Arhiva Electronicã de Garanþii RealeMobiliare.

ARTICOLUL 199

Dispoziþii privind termenele

(1) Cererile depuse de cãtre contribuabil potrivitprezentului cod se soluþioneazã de cãtre organul fiscal, întermen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepþiacazurilor în care prin lege se prevede altfel.

(2) În situaþiile în care, pentru soluþionarea cererii, suntnecesare informaþii suplimentare relevante pentru luareadeciziei, acest termen se prelungeºte cu perioadacuprinsã între data solicitãrii ºi data primirii informaþiilorsolicitate.


(3) Termenele în curs la data intrãrii în vigoare aprezentului cod se calculeazã dupã normele legale învigoare la data când au început sã curgã.

ARTICOLUL 200 Confiscãri

(1) Confiscãrile dispuse potrivit legii se duc laîndeplinire de cãtre organele care au dispus confiscarea.Confiscãrile dispuse de procurori sau de instanþele dejudecatã se duc la îndeplinire de cãtre MinisterulFinanþelor Publice, Ministerul Administraþiei ºi Internelorsau, dupã caz, de cãtre alte autoritãþi publice abilitate delege, prin organele competente, stabilite prin ordin comunal conducãtorilor instituþiilor în cauzã, iar valorificarea seface de organele competente ale Ministerului FinanþelorPublice, conform legii.

(2) Sumele confiscate, precum ºi cele realizate dinvalorificarea bunurilor confiscate, mai puþin cheltuielileimpuse de ducerea la îndeplinire ºi de valorificare, se facvenit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz,conform legii.

ARTICOLUL 201 Dispoziþii tranzitorii privind înregistrarea fiscalã

(1) Persoanele prevãzute la art. 68 alin. (4), care suntdeja înregistrate, au obligaþia de a depune declaraþia deînregistrare fiscalã în termen de 30 de zile de la dataintrãrii în vigoare a prezentului cod.

(2) Codurile de identificare fiscalã ºi certificatele deînregistrare fiscalã atribuite anterior intrãrii în vigoare aprezentului cod rãmân valabile.

(3) Persoanele înregistrate în registrul contribuabililorla data intrãrii în vigoare a prezentului cod, al cãrordomiciliu fiscal diferã de sediul social, în cazulpersoanelor juridice, sau de domiciliu, în cazulpersoanelor fizice, dupã caz, au obligaþia de a depunedeclaraþia de înregistrare fiscalã în termen de 90 de zile dela intrarea în vigoare a prezentului cod. În caz contrar seconsiderã valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sausediu declarat.

ARTICOLUL 202 Dispoziþii tranzitorii privind soluþionarea cererilor de rambursare

a taxei pe valoarea adãugatã

Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adãugatã,depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adãugatã ºinesoluþionate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentuluicod, se soluþioneazã potrivit reglementãrilor în temeiulcãrora au fost depuse.

ARTICOLUL 203 Dispoziþii tranzitorii privind inspecþia fiscalã

Inspecþiile fiscale începute înainte de data intrãrii învigoare a prezentului cod se vor continua potrivitprocedurii existente la data când au fost începute. Înaceste condiþii, mãsurile dispuse prin procesul-verbal decontrol au valoare de act administrativ fiscal.

ARTICOLUL 204 Dispoziþii tranzitorii privind soluþionarea contestaþiilor

(1) Contestaþiile depuse înainte de data intrãrii învigoare a prezentului cod se soluþioneazã potrivitprocedurii administrativ-jurisdicþionale existente la datadepunerii contestaþiei.

(2) În situaþia contestaþiilor aflate în curs de soluþionareformulate împotriva actelor de control prin care a fostreverificatã aceeaºi perioadã ºi acelaºi tip de obligaþiefiscalã ºi pentru care din instrumentarea cauzelor penalede cãtre organele competente nu rezultã existenþaprejudiciului, se vor menþine obligaþiile stabilite anterior.

ARTICOLUL 205 Dispoziþii tranzitorii privind executarea silitã

Executãrile silite, în curs la data intrãrii în vigoare aprezentului cod, se continuã potrivit dispoziþiilor acestuia,actele îndeplinite anterior rãmânând valabile.

ARTICOLUL 206 Intrarea în vigoare

Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 ianuarie2004. Dispoziþiile titlului X �SancþiuniÒ intrã în vigoare ladata de 10 ianuarie 2004.

ARTICOLUL 207 Conflictul temporal al actelor normative

Reglementãrile emise în temeiul ordonanþelor ºiordonanþelor de urgenþã prevãzute la art. 208 rãmânaplicabile pânã la data aprobãrii actelor normative deaplicare a prezentului cod, prevãzute la art. 196, în mãsuraîn care nu contravin prevederilor acestuia.

Norme metodologice:207.1. Reglementãrile metodologice aprobate prin ordin

al ministrului finanþelor publice, emise potrivit ordonanþelorºi ordonanþelor de urgenþã prevãzute la art. 208 din Codulde procedurã fiscalã, rãmân aplicabile pânã la data intrãriiîn vigoare a noilor ordine ale ministrului finanþelor publice,respectiv a noilor ordine ale preºedintelui AgenþieiNaþionale de Administrare Fiscalã, în mãsura în caredispoziþiile acestora nu contravin prevederilor Codului deprocedurã fiscalã ºi ale prezentelor norme metodologice.


ARTICOLUL 208 Abrogãri

La data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: a) Ordonanþa Guvernului nr. 82/1998 privind

înregistrarea fiscalã a plãtitorilor de impozite ºi taxe,republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare;

b) Ordonanþa Guvernului nr. 68/1997 privind procedurade întocmire ºi depunere a declaraþiilor de impozite ºitaxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificãrile ºi completãrileulterioare;

c) Ordonanþa Guvernului nr. 61/2002 privind colectareacreanþelor bugetare, republicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare;

d) Ordonanþa Guvernului nr. 70/1997 privind controlulfiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 227 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri ºicompletãri prin Legea nr. 64/1999, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare;

e) Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 13/2001privind soluþionarea contestaþiilor împotriva mãsurilordispuse prin actele de control sau de impunere întocmitede organele Ministerului Finanþelor Publice, publicatã în


Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri ºi completãri prinLegea nr. 506/2001, cu modificãrile ºi completãrileulterioare;

f) Ordonanþa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurilede administrare a creanþelor bugetelor locale, publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri ºi completãri prinLegea nr. 358/2003;

g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999privind taxele extrajudiciare de timbru, publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie1999, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;

h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combatereaevaziunii fiscale, republicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003;

i) art. IV alin. (1)Ñ(5) din Ordonanþa Guvernuluinr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare,aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legeanr. 116/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;

j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927din 23 decembrie 2003;

k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codulvamal al României, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare.


EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI Ñ CAMERA DEPUTAÞILOR

Regia Autonomã �Monitorul OficialÒ, Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureºti,cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala �UnireaÒ Bucureºti

ºi nr. 5069427282 Direcþia de Trezorerie ºi Contabilitate Publicã a Municipiului Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 224.09.71/150, fax 225.00.43, E-mail: [email protected], Internet: www.monitoruloficial.roAdresa pentru publicitate: Centrul pentru relaþii cu publicul, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1,

bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 ºi 410.47.30, tel./fax 410.77.36 ºi 410.47.23Tiparul: Regia Autonomã �Monitorul OficialÒ

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651/20.VII.2004 conþine 48 de pagini. Preþul de vânzare 50.500 lei ISSN 1453Ñ4495

h.g. nr.1050-2004

Documents