Patologia chirurgicalăa peretelui abdominal

Herniile peretelui abdominal

Definiție

Reprezintă ieșirea parțială sau totală a unui viscer din cavitatea abdomino-pelvină (ajungând să proemine sub tegument) printr-un traiect sau orificiu anatomic preexistent ca punct slab al peretelui abdominal

Clasificare

I. după sediuA. reg. Ventrala a abdomenului

inghinală femurală ombilicală liniei albe liniei semilunare (Spiegel) liniei arcuate (Douglas)

B. peretele dorsal al abdomenului lombare ischiadice

C. Planșeului perineal perineale

• traditionala– inghinala - indirecta, directa, femorala

• 1967 – Casten– h. indirecta – in 2 stadii

• 1970 – Halverson si McVay– h indirecta in 3 stadii

• 1987 – Lichtenstein– h. directa in 5 stadii

• 1980 – Gilbert– 5 tipuri de hernie (3 indirecte + 2 directe)

• 1993 – Rutkow– adauga tipul VI – h. in pantalon

• 1990 – Nyhus• 1998 – Stoppa

– adauga factori de gravitate (obezitate, colagenoze, constipatie, disurie, Iinsuficiente respiratorii, complexitate, etc)

• 1998 – Zollinger – sistem unificat

SISTEME DE CLASIFICARE

Utilizarea sistemelor de clasificare in 1998

• traditional– USA – 50%– Europa – 33%

• Nyhus/Stoppa– USA – 30%– Europa – 33%

Clasificarea Nyhus

• Tip I• Tip II• Tip III

– A– B– C

• Tip IV– A– B– C

Nyhus I

• hernie indirecta

• inelul profund – marime, structura si configuratie normala

• copii si adult tanar

• foseta mijlocie intacta

• sacul in canalul inghinal

Nyhus II

• hernie indirecta

• inelul profund – largit, distorsionat

• foseta mijlocie intacta

• sacul poate ocupa intreg canalul inghinal dar nu ajunge in scrot

Nyhus III A

• hernii directe

• sacul nu protruzioneaza prin foseta mijlocie

• pot fi mari sau mici

Nyhus III B

• hernie indirecta

• inel profund marit, dilatat care expansioneaza si cuprinde tot peretele posterior inclusiv foseta mijlocie

• sacul de obicei in scrot

• include si :– herniile de alunecare– herniile in pantalon (directa + indirecta)

• pot fi mari sau mici

Nyhus III C

• hernie femorala

Nyhus IV

• herniile recidivate– directe – IV A– indirecte – IV B– femorala – IV C– combinatii de mai sus – IV D

Clasificare

II. după aspectul sacului

A. cu sac complet

B. cu sac incomplet (herniile cu alunecare viscerala)

C. hernii fără sac (herniile ombilicale embrionare sau unele hernii ale liniei albe)

Clasificare

III. după conținut

- epiploocel

- enterocel

- hernia vezicii urinare

IV. după evoluție

- hernie complicată

- hernie necomplicată

V. după etiologie

- congenitală

- câștigată

Etiopatogenie

Frecvență crescută, locul II in cadrul patologiei chirurgicale

după apendicită B/F = 3/1

Incidență mare la copii si varstnici redusa la adolescenți si tineri

Etiopatogenie

Sunt rezultatul unui dezechilibru intre presiunea abdominală crescută și presa abdominală : -m. peretelui anterolateral -diafragmul -ridicatorii anali

după predominența factorilor etiologici congenitale Câștigate

Etiopatogenie

Factori structural-anatomici: persistenta canalului peritoneo-vaginal slabirea peretelui abdominal in zone herniare

stari de denutritie, anemie, hipoxie obezitatea sarcinile repetate

dilatarea unui traiect herniar normal dezvoltat herniile de efort sau de forta

factori ereditari

Factori functional-patogenici provoaca creșterea presiunii abdominale

factorul profesional (efortul fizic) factori patologici (ciroza hepatica, tumori abdominale voluminoase,

adenomul de prostata, ascita, tusitorii cronici, etc).

Anatomie patologică

1.defectul parietal (orificiu sau traiect) preformat sau câștigat grade ale herniei (in raport cu defectul parietal)

punct herniar hernie interstițială hernie completă

2.învelișurile sacul herniar

element comun al majorității herniilor gât, corp, fund poate lipsi (h. ombilicale de tip embrionar) unic sau multiplu

structurile externe specifice in funcție de topografia herniei

3.conținutul herniei orice organ în afară de pancreas și duoden

Tabloul clinic

Simptome nespecifice durerea - inconstanta, accentuata de mers

si ortostatism prelungit ex. obiectiv: tumefactie intr-o regiune herniara

Examen clinic

Reguli obligatorii de examinare a bolnavului cu hernie ortostatism clinostatism repaus efort examinarea tuturor regiunilor herniare tuseu rectal examen minutios aparate si sisteme

Examen clinic

Ortostatism inspecție

tumefacție care crește la tuse

palpare mărime, consistență, etc. pediculul herniei

percuție sonor sau mat

Examen clinic

Clinostatism

hernia se reduce spontan sau prin taxis zgomote hidro-aerice cercetarea traiectului sau orificiului impulsiune la tuse expansiune la tuse

hernii incoercibile - pierderea dreptului la domiciliu

Examene paraclinice

pentru aprecierea rezervelor funcționale ale bolnavului sau dictate de boli asociate

examen radiologic

Diagnostic pozitiv

Clinic anamneză semne clinice

tumefacție într-o zonă herniară reductibila prin taxis sau in clinostatism impulsiune și expansiune la tuse

Tratament

conservator - ortopedic copii, bătrâni, tarați contraindicații chirurgicale temporare sau

definitive menține hernia redusă

chirurgical - de principiu

Tratament chirurgical

obiective

rezecția sacului tratarea conținutului tratarea defectului (refacerea peretelui)

prin rafie întărirea cu material sintetic

clasic laparoscopic

Tratament chirurgical

Timpi esențiali ai intervenției izolarea sacului deschiderea sacului reducerea sau tratarea conținutului tratarea sacului - ligatură, rezecție tratarea defectului parietal

recidive - 3-6%

Complicațiile herniilor

strangularea nereductibilitatea - încarcerarea alte complicații

peritonita herniară T.B.C. tumorile herniare corpii străini intraherniari

Hernia strangulată

Constricția brutală strânsă și permanentă a conținutului în interiorul sacului herniar cu compromiterea vascularizației

Hernia strangulată

Etiopatogenia frecvent - adulți, bătrîni, femei hernii mici - orificiu îngust, scleros, cauza determinantă - efortul fizic condiții favorizante

inelul fibros al defectului parietal coletul scleros al sacului inelele Ramonede (h. congenitale) bride și diafragme intrasaculare

Hernia strangulată

Patogenia

faza I - efort brusc, cu exteriorizare de conținut

faza II - încetarea efortului cu revenirea inelului fibros la dimensiuni normale cu strangularea conținutului

Hernia strangulată Anatomie patologică

sacul herniar destins, congestionat, modifcări de culoare (brun-negricios) contine lichid, initial sero-sanghinolent ulterior sanghinolent sau

purulent-fecaloid invelisurile herniare sunt edematiate iar sacul dificil de disecat

leziuni viscerale: 3 stadii (ex. ansa intestinala) congestie - leziuni reversibile - jena in circulatia venoasa, ansa

este rosie-violacee, edematiata, destinsa de continut hidro-aeric ischemie - leziuni rar reversibile - intreruperea circulatiei

arteriale, ansa negricioasa cu sufuziuni hemoragice subseroase si false membrane; leziunile sunt maxime la niv. santului de strangulare

gangrenă - leziuni ireversibile - aspect de frunza vesteda modificări ale intestinului supraiacent modificări ale intestinului subiacent

Hernia strangulată Tablou clinic simptome

durere intensa, eventual colicativa - brusc, după efort, purtător de hernie

ireductibilitate simptomele ocluziei intestinale ( în funcție de viscerul

herniat )

în funcție de stadiul evolutiv flegmon pio-stercoral (sac edematiat, negricios ce

contine viscer gangrenat scaldat intr-un amestec piogazos).

peritonită generalizată ex. local (in cazul flegmonului piostercoral)

tumoră dureroasă, ireductibilă, în tensiune, fără impulsiune, cu modificări ale tegumentelor supraiacente - funcție de stadiul evolutiv

ocluzie intestinală

Hernia strangulată

Forme clinice forma tipică forma supra-acută - holera herniară forma subacută forma latentă

Hernia strangulată

forme particulare

strangularea laterală = ciupirea laterală Richter

strangularea retrogradă Maydl = în W

Hernia strangulată

Tratament

metode nesângerânde reducerea - riscuri

urgență chirurgicală

Hernia strangulată Tratament chirurgical

obiective: eliberarea viscerului strangulat prin kelotomie tratarea continutului herniar:

-reintegrarea anselor viabile -efectuarea enterectomiei segmentare daca exista leziuni ireversibile -daca este interesat marele epiploon - omentectomie

rezectia sacului herniar refacerea peretelui

In cazul flegmonului piostercoral este necesar ABORDUL DUBLU, abdominal (pentru efectuarea enterectomiei) si inghinal (pentru drenajul sacului)

Forme topografice de hernii

Herniile inghinale

90% din hernii prin cele 3 fosete inghinale: laterala - oblica externa; medie - directa; interna - oblica interna.

Herniile inghinală oblică externă se exteriorizeaza printr-un traiect (canalul inghinal) congenitală

persistența canalului peritoneo-vaginal varietăți

peritoneo-vaginală peritoneo-funiculară asociata cu chist de cordon în bisac

castigata

Herniile inghinală oblică externă

varietăți topografice: punct herniar hernia interstițială sau intraparietală hernia inghino-pubiană sau bubonocel hernia funiculară hernia inghino-scrotală

Herniile inghinală oblică externă

diagnostic examen fizic

tumefacție ovoidală, oblică dinspre cranial spre caudal si dinspre lateral spre medial

semne clasice de hernie

Herniile inghinală directă

caștigată prin foseta inghinală medie

examen fizic tumefacție rotundă, globuloasă, adesea bilaterală orificiu perpendicular semne clasice de hernie

Herniile inghinală oblică internă

câștigată foseta inghinală internă

Hernia inghinală

Diagnostic diferențial hernia femurală afecțiuni inflamatorii acute sau cronice afecțiuni tumorale benigne sau maligne ale

elementelor funiculului hidrocel varicocel tumori testiculare orhiepididimită chist de canal Nuck lipom al labiei mari

Hernia inghinală Tratament

profilactic - inlaturarea factorilor ce determina cresterea presiunii intraabdominale

ortopedic - mai ales la copii chirurgical

rafie procedee anatomice(Bassini) procedee retrofuniculare(Postempski) procedee prefuniculare(Kimbarowski) procedeul Shouldice - considera fascia transversalis

ca element de rezistenta protetic

clasic (Lichstenstein) laparoscopic

abordul abdominal Lawson-Tate

PROCEDEULICHTENSTEIN

PROCEDEU SHOULDICE

HERNIAFEMURALĂ

- herniile ce se produc prin inelul femural (clasic) sau alte elemente constitutive ale trigonului femural

- exteriorizarea viscerelor abdominale la nivelul coapsei, în triunghiul Scarpa - pronunţată tendinţă la strangulare (50%) datorită inelului mic şi rigid

EPIDEMIOLOGIE

• Locul 2 ca frecvenţă - după hernia inghinală• La femei de 3 ori mai frecventă, în special la multipare –

diametrul bazinului şi implicit al canalului femural mai mare

ETIOLOGIE

• denumite şi hernii de slăbiciune• NICIODATĂ congenitale• TOTDEAUNA dobândite: efort fizic, obezitate, sarcini

repetate, cura unei hernii omolaterale, denutriţie marcată

ANATOMIE• Triunghiul femural:

- anterior: ligamentul inghinal

- posterior: marginea superioară a pubelui între spina iliacă

antero - superioară şi tuberculul pubic

- lateral: m.iliopsoas

- medial: ligamentul lacunar (Gimbernat) care prelungit

posterior pe creasta pectineală formează ligamentul Cooper

- împărţit de ligamentul ilio-pectineu în:

- loja vasculară: conţine - artera femurală dispusă lateral

- vena femurală dispusă medial

- loja musculo-nervoasă: conţine - muşchiul iliopsoas

- nervul femural

- acoperit de fascia transversalis şi ţesut grasos

ANATOMIE

• Inelul femural:

- pasaj stenotic, rigid situat sub arcada femurală

- dispus medial de vena femurală

- conţine unul dintre ultimii ganglioni inghinali

profunzi: ggl. Cloquet, vase limfatice şi ţesut adipos

- anterior: ligamentul inghinal

- medial: ligamentul lacunar (Gimbernat)

- lateral: vena femurală

- posterior: ligamentul ilio-pectineal şi m.pectineal

http://yahooligans.yahoo.com/reference/gray/157.html

ANATOMIE PATOLOGICĂ

- prezintă trei etape evolutive: - punct herniar: sacul abia a trecut de inelul femural - hernie intertiţială: sac sub fascia cribriformis - hernie completă: sac subtegumentar- pereţii sacului: peritoneu, ţesut conjunctivo-adipos, fascia

transversalis- conţinutul: variabil, viscerele pelvine herniind mai

frecvent la acest nivel- sacul se poate obtura în absenţa unui conţinut => se

transformă chistic => higroma crurală

VARIETĂŢI DE HERNII ÎN FUNCŢIE DE LOCALIZARE

- hernia femurală clasică: prin inelul şi apoi canalul femural- hernia Laugier: printre fibrele ligamentului Gimbernat- hernia prin loja vasculară:

- înapoia vaselor femurale: Moschowitz- înaintea vaselor femurale: Glasser- printre vasele femurale: Cooper

- hernia prin loja musculo-nervoasă : h. Cloquet prin m. pectineu- hernia Hasselbach: hernia cu un singur sac dar cu multiplii

diverticului ce au iesit prin diferite orificii ale fasciei cribriformis

- hernia în bisac Astley-Cooper: un sac situat sub şi unul deasupra fasciei cribriformis

DIAGNOSTIC POZITIV• Urmeză metodologia bişnuită• Particular: - foarte dureroasă (mobilizarea coapsei pe bazin) - este de dimensiuni mici - organul herniat - epiploon simtomatologie - redusă - la palpare prin tact: traiect vertical iar superior se percepe ligamentul inghinal ca un cordon fibros

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL• Hernia inghinală

• Ganglioni limfatici

• Testicul ectopic

• Varice ale v. safene

• Varicocel

• Abces al muşchiului psoas

• Lipom

• Hidrocel al v. spermatice

• Ectazia crosei safenei

• Anevrism arteră femurală

HERNIA OMBILICALĂ

- herniile ce se produc prin inelul ombilical

EPIDEMIOLOGIE- locul 3 ca frecvenţă - după hernia inghinală şi femurală- reprezintă aproximativ 5 - 10% din totalul herniilor

ETIOLOGIE- în funcţie de perioada de apariţie există 3 tipuri de hernii: - a nou-născutului: congenitală = exomfalos, omfalocel - aplazie de perete abdominal + un grad variabil de ectopie viscerală - a copilului : mai frecvente la băieţi ; secundare unei întârzieri în închidera ombilicului - a adultului : dobândită - slăbirea inelului ombilical - de 5 ori mai frecvent la femei - apar în jurul vârstei de 35 ani

ANATOMIE • La nivelul ombilicului, structurile sunt dispuse de la suprafaţă în

profunzime, astfel: - pielea: lipsită de hipoderm aderă intim la faţa anterioară a inelului => aspectul înfundat al ombilicului - inelul ombilical: orificiu rotund, de maxim 2-3 mm diametru, situat în zona de inserţie aponevrotică a tecilor anterioară şi posterioară a drepţilor abdominali - elementele vestigeale: - superior şi cu traiect ascendent: - ligamentul rotund al ficatului - vena ombilicală obliterată - inferior şi cu traiect descndent - uraca - arterele ombilicale obliterate - ţesut celular properitoneal densificat => fascia Richet - peritoneul parietal anterior

VARIETĂŢI DE HERNII OMBILICALE:

• Hernia directă - de slăbiciune - mai frecvent la femei obeze, multipare - prin dilatarea inelului ombilical şi pătrunderea sub tegument a viscerelor - sacul: format de peritoneu şi fascia Richet• Hernia indirectă: - de forţă - mai frecvent la bărbaţi - traversarea inelului ombilical pe sub fascia Richet - sacul: format de peritoneu

DIAGNOSTIC POZITIV• Urmeză metodologia bişnuită• Clinic: greţuri, vărsături, balonări, constipaţie - când conţine

ligamentul rotund (bogat inervat)• Ex. Clinic: formaţiune greu reductibilă sau chiar ireductibilă datorită aderenţelor precoce intrasaculare

EVOLUŢIE• continuă, hernia devenind mai voluminoasă, multidiverticulară

şi ireductibilă

COMPLICAŢII• cel mai frecventă este strangularea:la nivelul inelului ombilical sau datorită aderenţelor intrasaculare => tablou clinic de ocluzie intestinală

HERNIILE LINIEI ALBE

-herniile ce se produc printre fibrele de încrucişare ale liniei albe, prin orificiile normale sau anormale ale acesteia

EPIDEMIOLOGIE: - locul 4 ca frecvenţă - după hernia inghinală, femurală şi ombilicală - reprezintă aproximativ 2% din totalul herniilor - mai frecventă la bărbaţi

ETIOLOGIE: - imperfecţiunile genetice - orificiile neuro-vasculare - eforturile crescute în intensitate (aşa se explică de ce sunt mai frecvente la bărbaţi)

ANATOMIE• Rafeu conjunctiv rezistent rezultat din intersecţia pe linia

mediană a aponevrozelor muşchilor laţi

• Este o „linie” adevărată doar subombilical (la acest nivel muşchii drepţi abdominali sunt tangenţi, aproape margine la margine), în rest fiind o ca o bandă

• Este străbătută de orificii prin care ramuri vasculare şi filete nervoase, locuri la nivelul cărora, în condiţii patologice, pot apare hernii

VARIETĂŢI DE HERNII ALE LINIEI ALBE:

• Hernia epigastrică: - cea mai frecventă formă - inelul şi sacul herniar - dimensiuni mici - se însoţeşte de lipomul preherniar – grăsimea properitoneală - două forme clinice: - dureroasă (poate ascunde altă suferinţă) - nedureroasă: cea mai frecventă• Hernia juxtaombilicală: - localizată la 2 cm deasupra sau sub ombilic - mai frecvente cele supraombilicale - greu de diferenţiat de herniile ombilicale• Hernia subombilicală: - cea mai rară formă dintre herniile liniei albe - datorită densităţii fibrelor aponevrotice la acest nivel - localizată la 2 cm sub ombilic (cel mai frecvent sub 4 cm)

DIAGNOSTIC POZITIV:

• Urmeză metodologia bişnuită• Poate ridica probleme de diagnostic mai ales atunci când

nu se poate palpa • Poate necesita investigarea clinică şi radiologică a

organelor din etajul abdominal superior• Uneori necesită laparotomie exploratorie

HERNIILE SPIEGELIENE

- herniile ce se produc la nivelul linei semilunare Spiegel

EPIDEMIOLOGIE

- sunt hernii rare- mai frecventă la femei, în special cele obeze şi cu sarcini

multiple- apare în jurul vârstei de 50 ani- repartiţie egală dreapta-stânga- mai frecventă în regiunea subombilicală- se strangulează frecvent datorită inelului mic şi fibros

ANATOMIE• Linia Spiegel este o linie semilunară ce începe la vârful

coastei IX şi se opreşte la 2 cm lateral de spina pubelui, cu traiect descendent sub formă de arc de cerc

• Corespunde limitei dintre corp şi aponevroza muşchiului transvers

• Prezintă multiple orificii punctiforme transaponevrotice datorate pasajului vasculo-nervos: - pediculi intercostali

- ramuri ale vaselor epigastice inferioare

- ramuri ale vaselor circumflexe

- ramuri periferice ale ilioinghinalului şi

iliohipogastrului

VARIETĂŢI EVOLUTIVE ALE HERNIEI SPIEGELIENE

• Punct herniar : - depăşeşte aponevroza transversului dar rămâne sub aponevroza oblicului intern• Hernie interstiţială: - depăşeşte aponevroza oblicului intern dar rămâne sub aponevroza oblicului extern • Hernie completă: - dezvoltare subcutanată a sacului

- ultimele două forme sunt rare, cel mai frecvent rămânând între planurile aponevrotice ale muşchilor laţi abdominali

DIAGNOSTIC POZITIV• diagnostic dificil • poate beneficia substanţial de ecografie şi CT• uneori necesită laparotomie exploratorie

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL• greu de efectuat• poate fi confundată cu: - tumri de perete: lipom, fibrom, etc - abces - hematom

Herniile lombare

regiunea lombară anterior - marginea posterioară a oblicului extern posterior - masa sacro-lombară superior - coasta a XII-a inferior - creasta iliacă

triunghiul Jean Louis Petit anterior - marginea posterioară a oblicului extern posterior - marginea anterioară a marelui dorsal inferior - creasta iliacă

patrulaterul Grynfeldt anterior - marginea posterioară a oblicului intern posterior - marginea anterioară a pătratului lombelor superior - coasta a XII-a inferior - marginea inferioară a dințatului mic

ANATOMIE PATOLOGICĂ• sacul nu diferă de cel al herniilor obişnuite• conţine frecvent anse intestinale sau epiploon• se strangulează foarte rar datorită inelului de dimensiuni mari• sunt de cele mai multe ori reductibile

DIAGNOSTIC POZITIV:• este cel obişnuit în cazul herniilor

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:• poate fi confundată cu: - tumri de perete: lipom, fibrom, etc - abces rece - hematom - tumori renale

Herniile obturatorii

exteriorizarea viscerelor prin canalul subpubian superior - jgheabul osos subpubian inferior - m. obturator intern și extern

se exteriorizează la rădăcina coapsei pe fața medială

DIAGNOSTIC POZITIV:• diagnostic foarte dificil • CT - cea mai specifică; echografia şi tranzitul baritat sânt utile• cel mai frecvent este intraoperator – operaţie pt. abdomen acut• mai uşor în prezenţa semnelor de ocluzie: - Rx: fixitatea unor anse mobile - imagine hidroaerică fixă în canalul obturator - prin tuşeu rectal sau vaginal - sacul şi coletul herniar deasupra ridicătorilor anali• caracteristic pentru hernia obturatoare încarcerată –

compresiunea nervului obturator: - durere pe faţa internă a coapsei şi la nivelul genunchiului,

accentuată de flexia coapsei pe abdomen: Howship-Romberg - mai specific este dispariţia reflexului adductor cu dispariţia

reflexului pattelar de partea herniei: Hannington-Kiff - poziţia în flexie şi rotaţie externă a coapsei

Herniile ischiadice

se exteriorizează în regiunea fesieră prin marea sau mica incizură ischiadică

Herniile perineale

se produc prin planșeul pelvin ajungând în perineu fie lateral fie medial

EPIDEMIOLOGIE

• apar datorită persistenţei fundului de sac Douglas primitiv care coboară la embrion, până la planşeul prineal, între vagin (la femei) sau vezica urinară (la bărbaţi) şi rect

• mai frecventă la femei

ANATOMIE

• dacă sacul trece printre fibrele marginii interne a ridicătorului anal => hernii mediane

• dacă sacul trece între fibrele marginii externe a ridicătorului anal şi muşchiul ischiococcigian => hernii laterale

ANATOMIE PATOLOGICĂ:

• sacul este format de peritoneul fundului de sac Douglas• se produc prin: - împingerea spre posterior a peretelui anterior a rectului (femei şi bărbaţi) - hedrocel - se asociază frecvent cu prolaps rectal - împingerea spre anterior a peretelui posterior al vaginului (la femei) - elitrocel - se asociază frecvent cu prolaps genital

CLINIC

• simptomele funcţionale lipsesc în caz de eritrocel

• în cazul hedrocelului, bolnavul acuză o jenă permanentă ce se accentuează în timpul defecaţiei, constipaţie, tenesme

DIAGNOSTIC POZITIV

• se pune pe baza tuşeului rectal şi-sau vaginal

Eventrațiile

ieșirea unui viscer abdominal sub tegument, printr-o zonă în care rezistența stratului musculo-aponevrotic este diminuată spontan, postoperator sau traumatic

Eventrațiile

Spontane etiologie

sunt veritabile aplazii ale peretelui abdominal cu etiologie variabila: leziuni medulo-radiculare, nevrită diabetică, obezitate, degenerescența senilă, etc.

tipuri distazisul drepților abdominali eventrațiile laterale se datoreaza hipotrofiei musculaturii

laterale a abdomenului - obezi, multipare, cirotici, etc. localizate între coaste, creasta iliacă, arcada inghinală,

masa sacro-lombară și marginea laterală a dreptului abdominal

Eventrațiile

Post-traumatice - accidentale contuzii abdominale cu ruptura subcutanata a m.

abdominali paralitică - consecința secțiunii nervoase

Eventrațiile Post-operatorii

3% din laparotomii etiopatogenie -determinate de factori care influențează

negativ cicatrizarea factori care țin de intervenția chirurgicală

tipul de laparotomie sutură parietală material de sutură necorespunzător hemostaza deficitară drenaj prin plagă supurații complicațiile immediate postoperatorii - ileus, vărsături,

factori care țin de boală și bolnav afecțiune septică, vârstă înaintată, diabet, hipoproteinemie

Eventrațiile

Anatomie patologică orificiu de eventrație - unic, multiplu, de diferite

dimensiuni sac de eventrație conținutul sacului tegumentele supraiacente

Eventrațiile

Clasificare eventrații mici eventrații mari eventrații gigante

Forme evolutive reductibile încarcerate strangulate

Eventrațiile Tablou clinic

anamneză elementele etiopatogenice data debutului

semne funcționale durere dispepsie, balonare, constipație fenomene subocluzive intermitente

examen clinic formațiune tumorală, formă și mărime variabilă reductibilă cicatrice postoperatorie unul sau mai multe traiecte, orificii de eventrație

Eventrațiile

Tratament eventrații spontane - conservator

diastazis - poate avea indicație chirurgicală procedeul Quenu, Dallaines-Contiades

eventrații post-traumatice tratament chirurgical de urgență

eventrații postoperatorii de principiu - chirurgical după 6 luni de la prima intervenție

Eventrațiile

Obiectivele tratamentului chirurgical în eventrațiile post-operatorii tratarea sacului și a conținutului tratarea defectului parietal

sutură directă plastii cu elemente aponevrotice de vecinătate plastii cu materiale sintetice (plase de substitutie sau de

intarire)

Eviscerațiile

Ieșirea viscerelor din cavitatea abdominală la exterior printr-o soluție de continuitate parietală în circumstanțe postoperatorii sau post-traumatice

Eviscerațiile Post-traumatice

consecința plăgilor abdominale penetrante herniaza viscerele mobile frecvent se asociaza leziuni viscerale

Tratament urgență maximă primele îngrijiri

pansament steril, antibiotice, profilaxia antitetanică, reechilibrare, transport urgent supravegheat de medic

tratament chirurgical

Eviscerațiile Post-operatorii

factori favorizanți factorii operatori

tipul inciziei, sutura plăgii materiale de sutură inadecvate drenajul exteriorizat prin plagă

factori postoperatori infecția plăgii - factor primordial factorii care măresc presiunea abdominală (ex.: distensia

intestinala postoperatorie) hematomul disecant al plăgii factori biologici

hipoproteinemie, tratament cu cortizon, anemie, ciroză

Eviscerațiile

Anatomie-patologică complete incomplete în practică -

eviscerații libere - z. 3-5 post-op eviscerații fixate - z. 8-10 post-op

tratament preventiv chirurgical conservator