Haute couture

Scurt istoric Te-ai intrebat vreodata cand si cum a inceput istoria modei? Cand au avut loc primele defilari de moda, de ce imbracamintea creata de designeri este atat de cautata si atat de scumpa? Sau de ce Parisul, Milano, Londra si New York sunt epicentrele modei, in loc de, sa zicem Madrid sau Kobe ? Desi oamenii au fost interesati de haine si moda de mii de ani, industria respectiva a inceput sa capete forma abia in jurul anilor 1850. Dupa sute de ani de imbracaminte opulenta, doua lucruri se intampla concomitent si ajuta la nasterea a ceea ce astazi se numeste "haute-couture": inventarea, de catre Isaac Singer, a masinii de cusut cu impunsatura continua si popularitatea unui croitor numit Charles Frederick Worth. Paradoxal, nasterea modei a fos initiata de un britanic, nu de un francez, asa cum ar fi fost de asteptat. Inainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mana, chiar de catre cei care le purtau. Imbracamintea era un produs ca oricare altul, iar calitatea sa depindea de talentul cusatoresei. Gospodina obisnuita isi croia hainele in functie de ce era acceptabil in tara si climatul in care locuia, precum si in functie de standardele comunitatii locale, astfel incat toti cei care locuiau intr-o anume regiune se imbracau la fel, cu foarte mici diferente. Departe de influentele externe, stilurile de imbracaminte puteau ramane neschimbate timp de generatii - cum de altfel s-a si intamplat. Astazi, aceste ramasite ale unor vechi stiluri sunt cunoscute sub numele de "costume regionale" sau "populare".

Datorita faptului ca in acele vremuri drumurile comerciale intre orase erau proaste si deseori atacate de hoti, oamenii stateau mai mult in orasul sau satul de origine si se foloseau doar de tesaturile disponibile local. Din moment ce toti aveau acces la aceleasi bunuri, distinctia se facea cu ajutorul bijuteriilor. Catre mijlocul secolului al XI-lea, cand regii si nobilii au devenit mai puternici si isi puteau apara mai usor domeniile, rutele comerciale au fost imbunatatite. Ca urmare, au inceput sa fie transportate tesaturi noi, mai fine, mai costistoare, mai bogate, pe care le cumparau doar cei care si le permiteau. Din acest moment, vestimentatia a devenit un semn al statutului social si marimii averii la fel ca si in ziua de azi.

Cele 30% dintre hainele care nu erau facute in casa, erau cusute de croitori si cusatorese, de obicei pentru o clientela bogata. In anii 1500, cei mai ceruti si ocupati croitori din Franta dadusera peste o mina de aur o modalitate eficienta si economica de a-si prezenta marfa: creau modele in miniatura ale croielilor, cu care imbracau papusi! De jumatate sau o treime din inaltime normala a unei persoane, aceste papusi purtau haine identice pana la ultimul detaliu cu cele pe care croitorul respectiv le putea face pentru clientele sale. Acestea puteau studia papusile si alege stilurile care le doreau. Ulterior, hainele erau croite pe masura exacta a celui sau celei care le platea. Papusile imbracate si-au gasit curand drum catre alte tari si au devenit unul dintre cele mai populare modalitati de raspandire a modei. Monarhilor si curtierilor, in particular, le placeau sa le primeasca in dar si iti tineau croitorii ocupati punandu-i sa copieze ultimele stiluri. De fapt, aristocratii au fost intotdeauna consumatorii cei mai evidenti ai modei. Se spune ca regina Elisabeta I ar fi avut peste 1.000 de rochii, multe dintre ele primite cadou. Georgiana, Ducesa de Devonshire (care facea parte din familia Spencer, la fel ca si Diana, Printesa de Wales) a fost in anii 1770 ceea ce astazi am numi "trendsetter" orice imbraca devenea peste noapte parte din moda obligatorie. De fapt, motivul pentru care astazi apar tendinte noi in fiecare sezon este si motivul pentru care Parisul a fost considerat epicentrul modei timp de mai bine de 300 de ani: flamboaiantul si impopotonatul rege Ludovic al XIV al Frantei, Regele-Soare. Ludovic al XIV-lea avea buzunare adanci, putere de concentrare scazuta si un ochi educat pentru estetica. In acelasi timp, avea la dispozitie sute de artizani talentati si cu un simt innascut pentru stil. Lider indiscutabil al modei europeene, Regele-Soare a schimbat croiala hainelor masculine de 63 de ori in timul domniei sale de 72 de ani (a urcat pe tron la varsta de 6 ani, in 1644). Ca sa va faceti o idee, stilul vestimentatiei pentru barbati s-a schimbat doar de 3 ori in timpul domniei de 33 de ani a tatalui sau. Daca Ludovic al XIV-lea purta ceva, toata lumea il imita. De fapt, unii inca o mai fac el a fost cel care a introdus portul cravatei barbatesti. Napoleon Bonaparte a continuat traditia instaurata de Ludovic XIV cand a venit la putere, in 1804. Economia franceza era o ruina dupa revolutie, iar Bonaparte a incercat si a reusit sa-si urneasca natiunea, facand apel la una dintre proverbialele "fabrici de bani" industria modei. Una dintre primele legi date de Napoleon interzicea doamnelor care veneau la curte sa poarte aceeasi rochie de 2 ori tinea cusatoresele ocupate, obligand femeile bogate sa cheltuie bani. Acest lucru a creat o prapastie vizuala, de imagine, intre cei avuti si cei mai putin avuti. Pe

langa aceasta lege, imparatul a oprit importul tesaturilor englezesti si a relansat industria dantelariei de Valenciennes, astfel incat tesaturi fine cum sunt tulul si batistul sa poata fi tesute local. Imperiul lui Napoleon nu a durat prea mult timp, in schimb exclusivitatea de a purta imbracaminte dupa ultima moda franceza i-a supravietuit. Intr-o perioada de numai 50 de ani, industria haute-couture se nascuse iar posibilitatea de a cumpara rochii desavarsite, noi, in fiecare sezon, devenise amprenta inaltei societati.

Haute Couture, expresia superlativului in creatia vestimentara, reprezinta imbinarea perfecta dintre arta, tehnica si moda ca "entitate" ce reflecta evolutia si dorintele societatii moderne. Termenul, de origine franceza, desemneaza croitoria de lux ce ofera haine lucrate in mare proportie manual, din materiale unicat, cu un finisaj impecabil si croite dupa masurile si silueta clientului. Sistemul modei Haute Couture isi are originea in Franta sfarsitului de secol 17 cand aceasta a devenit centrul European pentru productia si comertul matasurilor de lux. Doamnele aristocrate care doreau sa se imbrace dupa ultima moda plateau sume considerabile pentru creatiile croitorilor personali. Costul unei rochii depindea de materialele de lux folosite si mai putin de fabricatia in sine. In perioada urmatoare statutul creatorului de moda a evoluat de la cel de croitor priceput la cel de artist si de autoritate la nivel international in designul creatiilor de lux, unicat. Valoarea sociala si economica a creatorului de moda a crescut odata cu introducerea sistemului de etichetare la mijlocul secolului nouasprezece, cand numele acestuia era brodat pe o banda cusuta discret in interiorul corsajului rochiei. Desi moda vestimentara s-a nascut in Franta, fondatorul sistemului Haute Couture este un britanic. Charles Frederick Worth este autorul unei schimbari radicale pentru mijlocul secolului nouasprezece - faptul ca un barbat crea haine pentru doamne a transformat ce era inainte o meserie dominata de femei intr-o profesie potrivita si profitabila pentru barbati. Creatiile casei Worth se distingeau printr un stil unic, materiale de calitate si pret ridicat. Worth lucra cu materiale luxoase furnizate de producatorii de matase din Franta pentru a pastra renumele casei sale de moda. Pe langa nobilimea europeana clientela sa includea si inalta burghezime ce urma sfaturile acestuia in privinta stilului vestimentar. Inovatiile introduse de Worth si contemporanii sai, in special Doucet, au devenit standarde pentru casele de moda Haute Couture. Acestia au deschis saloane de prezentare in Paris unde veneau clientii pentru a-si alege din modelele expuse si au angajat femei pe post de manechine. In 1868 Worth a infiintat La Chambre Syndicale de la confection et de la couture pour dames et fillettes, ce se ocupa cu aspectele legate de angajati, taxe, administratie si productie in folosul couturierilor.

Termenul Haute Couture este protejat prin lege si este definit de catre Camera de Comert si Industrie din Paris, institutie care desemneaza casele de moda indreptatite sa foloseasca aceasta titulatura. Criteriile dupa care o casa de moda poate utiliza eticheta de Haute Couture au fost stabilite in 1945 si reinnoite in 1992. Acestea sunt: realizarea de creatii haute couture pentru clienti privati, cu sedinte de proba, detinerea unui atelier in Paris cu cel putin 20 angajati, si prezentarea in fiecare sezon a unei colectii cuprinzand cel putin 50 de tinute, atat pentru zi cat si pentru seara. Titulatura a fost utilizata abuziv de branduri pret-a-porter iar perceptia publica este confuza in aceasta problema dat fiind si faptul ca toate casele Haute Couture comercializeaza si linii pret-aporter, care amortizeaza investitia considerabila pe care o reprezinta linia haute couture. De fapt creatiile Haute Couture sunt rar vandute dar exprima semnul autentic al statutului superior, al exclusivitatii si astfel sunt un instrument util in consolidarea prestigiului casei de moda si in impulsionarea vanzarilor liniei pret-a-porter, a liniei de accesorii, de parfumuri si altor linii conexe. Iar prezentarile de moda Haute Couture atrag un interes urias din partea media si astfel publicitate gratuita pentru brandul respectiv. Casele Haute Couture folosesc materiale de calitate superioara, inovatii in domeniul textilelor, matasuri fine, casmir, piele si blana. De multe ori culoarea si designul unui material este rezervat unei singure case de moda. Pretul unei creatii haute couture depinde de prestigiul casei de moda variind de la 10,000 lire la 40,000 lire si chiar peste. Munca depusa in cadrul unui atelier haute couture este riguros distribuita in functie de tehnica de coasere. Sunt doua camere de lucru separate, flou unde sunt folosite metode de constructie si drapare specifice croitoriei de dama si tailleur unde sunt realizate taioare, jachete si mantouri ce utilizeaza tehnici de croitorie pentru barbati. Salonul de prezentare este condus de un consilier vanzari, cu rol de intermediar intre client si atelierul de creatie, negociind asupra etapelor de confectionare si asupra numarului de probe. Lista fostilor exponenti Haute Couture include nume precum Atelier Versace, Balenciaga, Elsa Schiaparelli, Guy Laroche, Lanvin, Loris Azzaro, Marcel Rochas, Nina Ricci, Paco Rabanne, Pierre Cardin si Yves Saint Laurent printre altele. Anul acesta au fost nominalizate in mod official zece case de moda Haute Couture: Adeline Andr, Chanel, Christian Dior, Christian Lacroix, Dominique Sirop, Emanuel Ungaro, Franck Sorbier, Givenchy, Jean Paul Gaultier, Jean-Louis Scherrer si patru case corespondente: Nocturnal Valentine, Elie Saab, Giorgio Armani si Valentino. Rafinamentul, designul unic si executia desavirsita a unei creatii Haute Couture descriu o forta captivanta, expresie a talentului si a fanteziei dezlantuite ce continua sa ofere modele de perfectiune ale celor mai frumoase creatii vestimentare vazute vreodata.

Eu mi-am dorit s fiu n serviciul femeilor. S le servesc trupul, gesturile, atitudinile i viaa. A fost dorina mea de a fi alturi de ele n marea micare de eliberare a femeilor, prezent n ultimul secol. Yves Saint Laurent

Christian Dior Haute Couture Spring/Summer 2011

Christian Dior Haute Couture Fall/WInter 2010

Chanel Haute Couture Spring/Summer 2011

Chanel Haute Couture Fall 2011

Givenchy Haute Couture Fall 2011

Christian Dior Haute Couture- Spring Collection 2011

Christian Dior Haute Couture- 2011 Spring CollectionJOHN GALLIANO one of the most influential fashion designers of our time. Born in Gibraltar, he grew up in London and launched his own label before becoming chief designer of France's haute couture flagship, Christian Dior, in Paris.