hai cu noi - nr. 29

Hai cu noiPUBLICAȚIE A PAROHIEI ORTODOXE „SF. VOIEVOZI” SĂVINEȘTINR. 29, IANUARIE 2016

Din cuprins:- Editorial: De ce ai nevoie pentru a face un gard?- Sărbătoarea Botezului Domnului, la Săvineș�- Foloasele Aghesmei Mari

ISSN 2359-8069

ISSN-L 2359-8069

Nr. 29 - ianuarie 2016

Publicație a Parohiei ortodoxe ”Sfinții Voievozi”, Săvinești, jud. Neamț

Adresa redacției: Str. Pr. Gh. Filip, nr. 3, Săvinești, cod 617410, jud. Neamț

Tel. 0751250508 e-mail: [email protected], www.haicunoi.com

Buletinul parohial apare cu binecuvântarea

Înaltpreasfințitului Teofan,

Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Colectivul de redacție

CoordonatorPreot Petru Munteanu

SecretarBrîndușa Dediu

Colectivul de redacțieBrîndușa DediuCristina TomaIulia RomedeaVasâlca TincuțaAndreea UrsuAndra AvasilcăiCarmen Izabela Vîntu-MoisăPreot George Ovidiu ChirițaPreot Mihai Meraru

Redacția copiilorBogdan RomedeaGabriela Vasilache

Coperți, grafică și DTPLorian Apopei-Pruteanu

Cuprins

Editorial .........…........……………....p.3

Actualitate parohială …......……p.7

Cateheză …..........……………….p.39

Un strop de sănătate ….......….p.49

Rubrica Poftă bună! ..........…....p.52

Cuvinte încrucişate ...……...…..p.53

Pagina copiilor ……......…..….p.54

Cine ştie răspunde ...................p.56

Din comunitate .........................p.58

De ce ai nevoie pentru a face un gard?

3

În ultima perioadă pe piața știrilor de tot felul aflăm despre

garduri care se ridică pentru a proteja teritorii și națiuni, în fața unui val

migraționist fără precedent.

Îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută cu vestitul Badea

Cârțan, când s-a adresat unei audiențe alcătuite din oameni importanți,

miniștri, preoți, elevi... și i-a întrebat: De ce ai nevoie pentru a face un

gard? Fiecare dintre cei prezenți a venit cu câte un răspuns, dar tot pe

alături. Unul vorbea de nuiele sau scânduri, altul de topor, cuie sau

ciocan, altul de pricepere sau timp...

Atunci, țăranul înțelept de la Cârțișoara, le-a răspuns sfătos și rar

că ai nevoie de pământ. Fără pământ faci gardul în vânt și a continuat,

zicând că pământul este țărănimea, iar Statul, un biet gard. Oricât l-ai

face de �umos, dacă nu-l adâncești în pământ nu poate dura și atunci te

îndrebi, la ce folos...? Nu poți clădi

nimic dacă nu ai pământ dedesubt.

După cuvântul acestui om

înțelept deducem că destinul

românesc are nevoie de solul solid și

p l i n d e v i a ț ă a l c o s m o s u l u i

românesc, pentru a face față oricărei

furtuni.

- Editorial -

www.haicunoi.com Hai cu Noi = Ianuarie 2016

4 - Editorial -

Astăzi asistăm la mișcări politice și economice ce țin să

pulverizeze tot ce ține de identitatea satului și a țăranului, cultura satului

și �umusețea lui de odinioară pălesc în fața trendului european,

mediatizat cu agresiune și interes comercial.

Omul crescut în mireasma câmpului, în �umusețea plaiurilor

mioritice și al orizonturilor acestora este sedus de strălucirile artificiale și

artizanale ale mall-urilor cu tărâmurile lor. „Străluciri” ce aduc sărăcie și

prețuri mici pentru pământul și produsele agricole ale țăranului român...

Micile prăvălii, activitățile rurale, cireada vacilor, turmele de oi sau capre,

cârdurile de orătănii (găini, rațe, gâște, bibilici), ulițele pline de copii,

livezi și câmpuri cultivate, toate acestea încep să fie înlocuite cu altceva.

Satul începe să se dezintegreze, dintr-o comunitate cu valori și

credință devine o mulțime cu opinii diverse, care nu are cu nimic de a face

cu tradiția și cultura de odinioară. Se înlocuiește cultura dinăuntru cu

mediocritatea informațiilor de tot felul din afară. Proverbele, zicătorile,

poveștile, sărbătorile cu mesajul adânc de altădată, se pierd, lăsând în

urmă un gol, un pustiu și un număr din ce în ce mai limitat de cuvinte.

www.haicunoi.comHai cu Noi = Ianuarie 2016

5- Editorial -

Lumea satului, pământul care ne ține pe noi toți, devine din ce în

ce mai mult un spațiu al așteptării... Bătrânii își așteaptă cu telefonul în

mână copiii, plecați la muncă departe, bătrâni transformați în paznici la

case mari și făloase, care se tot ridică și nu se mai termină de construit.

Lumea satului se prăbușește, valorile ei... Am ajuns să cerem

bătrânilor rămași să semneze petiții pentru susținerea familiei și a

valorilor ei tradiționale, să le explicăm ce se întâmplă la București și în

Europa. Un curent rece precum un ocean înghețat pătrunde peste tot.

Miracolul lumii, �umusețea satului de odinioară, biserica satului cu

miros de tămâie și sunet de clopot ce se vedea smerită și străjuită de

morminte devine din ce în ce mai neînțeleasă. Mediul socio-cosmic al

satului plin de înțelesuri și povești, de sărbători și rost se transformă din

ce în ce mai mult într-un mediu social. Sărbătoarea și timpul de la sat

riscă să-și piardă respirația înaltă a rugăciunii și credința, datorită

multor mecanisme pe care mass-media le introduce în casa de la țară.

Apare o nouă cultură, un praf instabil, o cultură fără atitudini și urmări,

o cultură a „combinațiilor”,

a „cetățeanului european”

sau a „bibeloului” spiritual.

Un fel de delicatesă servită

în săli de conferință, care nu

are nimic de a face cu

adâncirea în profunzimea și


6 - Editorial -

� u m u s e ț e a p e c a r e

r e a l i t a t e a s a t u l u i o

descoperă. Ne gândim

doar la miracolul lumii pe

care lumea satului îl trăia

o d i n i o a r ă ș i l a

s u p r a p r o d u c ț i a d e

adevăruri elaborate cu

care lumea și universul țăranului este acum inundat. Astăzi adevărul, ca

formă de trăire și experiență, devine tot mai ascuns.

La certitudinile satului de odinioară, (supuse presiunilor de tot

felul și în perioada comunistă) apar ofertele incertitudinilor pe care

societatea modernă actuală le oferă prin mulțimea mijloacelor diverse pe

care le utilizează. Dascălii și preoții duhovnici, cartea înțeleaptă cu istorie

și datini devine înlocuită de suplinitori dibaci, care se pricep cel mai bine

să țină lumea de vorbă, să-i inducă spaime și nesiguranță. Apare încetul

cu încetul omul de tip nou la țară, un „pierde vară” uneori asistat social,

răzvrătit și lacom, fără credință și rușine, fără neam și demnitate.

În fața tăvălugului care se apropie ar fi bine să medităm serios la

cuvintele înțeleptului Badea Cârțan.

ianuarie 2016 Preot Petru Munteanu


7- Actualitate parohială -

„Sfântul Ioan Botezătorul ne cheamă la botezul pocăinței”

S o b o ru l S f â n t u l u i P r o r o c I o a n B o t e z ă t o ru l ș i

Înaintemergătorul Domnului are loc a doua zi după Bobotează, la 7

ianuarie, potrivit obiceiului ca după marile praznice împărătești să

fie cinstite și persoanele care au luat parte la respectivul eveniment.

Credincioșii din Parohia „Sf. Voievozi” Săvinești, județul Neamț, au

participat la slujba Soborului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, oficiată

de preotul paroh Petru Munteanu. După citirea Pericopei

Evanghelice, enoriașii au ascultat cuvântul de învățătură rostit de

părintele Paroh Petru

Munteanu.

„Mulțumim Bunului

Dumnezeu care ne-a

ajutat să ajungem astăzi la

săbătoarea luminoasă,

ziua imediat următoare de

după Botezului Domnului

„Sfântul Ioan Botezătorul este un om al lui Dumnezeu care face

parte dintr-un plan stabilit de Dumnezeu și anunțat prin prorocii Maleahi

și Isaia și confirmat de către Însuși Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind cel

mai mare om născut din femeie și căruia Mântuitorul Iisus Hristos i-a

arătat multă cins�re. Sfântul Ioan Botezătorul este pictat în bisericile

ortodoxe pe catapeteasma altarului sau pe iconostasul mare după Maica

Domnului. În otpust este pomenit după Maica Domnului. Este pictat, de

asemenea, în icoana Botezului Domnului și icoana numită 'Deisis', a

judecății din urmă, ca fiind mijlocitor împreună cu Maica Domnului

pentru cei care au murit în stare de pocăință pentru păcate, dar nu au mai

avut �mpul de a arăta faptele pocăinței.”

(Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)


nostru Iisus Hristos, soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Este o

sărbătoare în care noi îl prăznuim pe Sf. Ioan Botezătorul, numit de

către Biserica noastră, prin mesajul Sfintei Evanghelii ,

Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. Sf. Ioan

Botezătorul împlinește profeția profeților Vechiului Testament, care

arată pe cel care va pregăti calea Domnului. (…) Sf. Ioan Botezătorul,

în iubire de Dumnezeu, și-n iubire de toți cei care-l căutau, pentru că

iubirea este motorul vieții, (iubirea este, de fapt, starea sănătoasă a

omului, cel care nu înțelege iubirea lui Dumnezeu nici nu poate să

iubească sau să trăiască fericit, manifestând iubirea lui Dumnezeu

spre ceilalți) îi spune fiecăruia ce să facă și intră într-o stare numită

botezul pocăinței.”

În continuarea cuvântului său, părintele Petru Munteanu a

explicat semnificația botezului pocăinței: „Acest botez și

Mântuitorul l-a luat, asumând în starea Lui și starea mea și a ta și a

celor care vor să vină după mine, a neamului întreg. Botezul

8 - Actualitate parohială -


pocăinței înseamnă că omul (pocăință înseamnă schimbarea minții,

omul are viața după cum gândește, dacă gândești bine ai viață

bună, dacă gândești rău ai o viață grea, te îmbolnăvești de gânduri)

trebuie să-și schimbe gândurile. Dar cum să ne schimbăm? Dacă

luăm viața ca dar de la Dumnezeu, fiecare clipă să o privim ca dar de

la Dumnezeu. Să ne trăim pocăința”.

Sfântul Ioan este considerat cel mai important proroc și cel

care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament.

Fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, a cărui naștere fusese

anunțată de îngerul Gavriil, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a dus

din tinerețe o viață ascetică (purta o haină confecționată din păr de

cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică), retrăgându-se în

deșertul Bethabara, unde a petrecut în rugăciune și meditație. În

anul 26 a început să propovăduiască și să boteze, vestind venirea lui

Mesia-I isus ( Izbăvitorul) , fapt pentru care este numit

Înaintemergător.



Numele Sfântului Ioan Botezătorul îl poartă aproape două

milioane de români, 1.420.774 bărbați și 531.197 femei, potrivit

statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Din totalul româncelor, 371.486 poartă numele Ioana, alte

141.000 de femei pe cel de Ionela, 11.290 se numesc Nela, iar 6.726

poartă numele Ionelia.

Dintre bărbații ce își aniversează onomastica cu ocazia

sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, 411.149 poartă numele Ion,

514.865 pe cel de Ioan, iar peste 320.000 se numesc Ionuț. Acestora

li se adaugă aproximativ 145.000 de români ce poartă numele Ionel,

precum și cei peste 26.000 de bărbați ce se numesc Nelu sau Ionică,

potrivit Agerpres.

Brîndușa Dediu




Sărbătoarea Botezului Domnului, la Săvinești

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 6 ianuarie, Botezul

Domnului Iisus Hristos sau Boboteaza. Praznicul Împărătesc al

Botezului Domnului se mai numeşte şi „Arătarea Domnului”,

„Descoperirea Cuvântului Întrupat”, „Epifania” sau „Teofania”,

deoarece rememorează momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a

fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului.

La această

s ă r b ă t o a r e , a

B o t e z u l u i

Domnului , s-a

a r ă t a t l u m i i

Sfânta Treime;

glasul Tatălui se

face auzit din

ceruri, Fiul este

întrupat şi stă în

„Sărbătoarea Botezului Domnului, numită și Epifania sau

Teofania, este una dintre cele mai mari sărbători ale creș�nătății. Taina

Sfântului Botez este poarta de intrare în Biserică și în Împărăția cerurilor.

Ș�m aceasta din convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu unul din

învățații Legii vechi, și anume cu Nicodim, care era un om înțelept și

duhovnicesc. Iisus îi spune acestuia că „de nu se va naște cineva de sus, nu

va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu”. La întrebarea lui Nicodim:

cum va putea un om în vârstă să se nască din nou?, Mântuitorul îi

răspunde: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să

intre în Împărăția cerurilor”. Așadar, Taina Sfântului Botez este taina

nașterii din nou, taina nașterii duhovniceș� a persoanei.”



râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboară în chip de porumbel. Tot

atunci, Hristos Domnul S-a descoperit tuturor ca Mesia cel mult

aşteptat.

Părintele paroh Petru Munteanu a oficiat Sfânta Liturghie în

Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, alături de zeci de credincioși,

atât din enorie, cât și din împrejurimile comunei, apoi a săvârșit

slujba Aghesmei celei Mari, pe platforma din curtea bisericii, la masa

și Crucea de gheață, construită de consilierii parohiali.

După rostirea pericopei Evanghelice, părintele paroh a

adresat un cuvânt de învățătură, tâlcuind Sfânta Evanghelie și a

subliniat importanța acestei sărbători: „Sărbătoarea de astăzi, în

esența ei, este o sărbătoare cosmologică. Este o sărbătoare de

restaurare a creației întregi. Ziua de astăzi ne leagă de Cartea

Creației, când Dumnezeu creează totul. Și prin căderea primilor

părinți, prin păcatul neascultării, rupându-se de legătura cu

Creatorul lor, Bunul Dumnezeu, umanitatea întreagă suspină, cade



și decade, așteptând pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus

Hristos, care prin întruparea Sa, asumând umanitatea noastră și

urmările păcatelor, care sunt uitarea de Dumnezeu și de semeni, de

iubirea de Dumnezeu. Iată, Mântuitorul luând trupul nostru îl duce

către Iordan, asumând prin starea și sărbătoarea de astăzi pocăința

pe care Sfântul Ioan Botezătorul o propovăduia”.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu,

alături de credincioșii prezenți, a ieșit în curtea sfântului lăcaș. Pe un

podium, special amenajat, a fost oficiată Slujba Sfințirii Apei celei

Mari.

„Astăzi a avut loc ceremonia de sfinţire a Aghiasmei Mari. Şi

la noi, în parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, păstorită cu har

de la Dumnezeu de părintele paroh Petru Munteanu, a avut loc

slujba şi apoi lucrarea dumnezeiască de sfinţire a apei care s-a

transformat în Aghiasma Mare. După slujba din biserică, părintele



paroh însoţit de corul parohiei și, în prezenţa enoriaşilor şi a

oaspeţilor veniţi în număr mare, am ieşit afară pe platforma din faţa

bisericii, în faţa Crucii de gheaţă, construită de un grup de consilieri

ai parohiei noastre. Aici a avut loc slujba de sfinţire a apelor, după

care s-a înconjurat biserica şi apoi alaiul de credincioşi a intrat în

biserică, unde am sărutat Sfânta Evanghelie, am fost miruiţi de

părintele nostru şi am primit sticle cu Aghiasmă Mare. Slujba s-a

încheiat cu mulţumirile adresate de părintele paroh Petru

Munteanu credincioşilor pentru prezenţa numeroasă la sfânta

slujbă de Bobotează şi a rostit cuvântul ”O CHIRALEISA”! Mulţumesc

consilierilor parohiei noastre pentru sprijinul şi efortul depus ca şi în

acest an să avem masa şi crucea de gheaţă unde s-a săvârşit slujba

de sfinţire a apei şi transformarea ei în Aghiasma Mare”, s-a

exprimat domnul Constantin Chele, epitrop al Parohiei Săvinești 2.

Înainte de a pleca spre casele lor, credincioşii au primit

recipiente cu apă sfinţită, din cele peste 800 de sticle dăruite de



Parohia „Sf. Voievozi” Săvinești. Totodată, pentru această ocazie au

fost pregătiți, la Centrul social-educativ „Popasul Iubirii Milostive”

din Săvinești, 900 de colăcei, care au fost oferiți credincioșilor, dar și

câte un pahar de vin fiert.

Brîndușa Dediu

Lista celor care s-au ostenit la ridicarea Crucii de gheață

Chele Constantin

Savin Gheorghe

Trenchea Vasile (Adrian)

Sandu Dumitru

Lupoi Ioan

Dumitrache Constantin

Dumitrache Liviu Dumitru

Țuțuianu Ion

Toma Vasile

Florescu Florin

Măriuța Petru

Pristavu Marius Nicolae

Dodu Cătălin

Gîrțu Ioan

Bardachi Nicolae



16

Cei care doresc să sprijine financiar reamenajarea Școlii Vechi o pot face la contul deschis la:

BRD, Roznov, Jud. Neamţ

SWIFT CODE: BRDE RO BU

IBAN ROL: RO 96 BRDE 280S V257 2107 2800

sau chiar la sediul Școlii Vechi, Săvinești.

Pentru a fi în permanență informat de stadiul lucrărilor și de activitățile noastre în cadrul Școlii

Vechi, urmărește-ne pe

www.samariteanulmilostiv.ro și www.jurnalspiritual.eu



Anul Nou civil îl sărbătorește pe Sf. Ierarh Vasile cel Mare

În prima zi a Anului Nou administrativ (civil), 01 ianuarie

2016, la Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvineşti, a fost oficiată Sf.

Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

La sfârșitul Sf. Liturghii a fost săvârșită o slujbă de Te Deum, ca

mulţumire adusă pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în

anul care s-a încheiat. Slujba Te Deum-ului a fost oficiată de pr.

Petru Munteanu și pr. Ioan Mihai Măriuța.

Cu emoția trecerii în Noul An civil, oamenii de bună credință

au pășit în anul 2016 cu încrederea că dorințele sau aspirațiile lor

prind contur în lucrarea lui Dumnezeu.

Astfel, numeroși credincioși ai Parohiei „Sfinții Voievozi” din

Săvinești au fost prezenți la Sfânta Liturghie, închinată „Tăierea

î m p r e j u r c e a

d u p ă t r u p a

Domnului și Sf.

Ier. Vasile cel

Mare”, încă de la

primele ore ale

noului an.

P e r i c o p a

Evanghelică a

fost rostită de

„Anul Nou civil ne cheamă la sfințirea �mpului, la folosirea lui

pentru a ne apropia de Dumnezeu cel Unul Sfânt, care e mai presus de

�mp, dar care din iubire de oameni s-a făcut om și a viețuit în �mp, în

lume, Mântuitorul Iisus Hristos, Împăratul Veacurilor.”



părintele Ioan Mihai Măriuța, după care a adresat un cuvânt de

învățătură credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult.

Preacucernicia sa a explicat importanța zilei de 1 ianuarie și a

povestit viața Sfântului Ierarh Vasile cel mare, primul ctitor de

spitale și adăposturi pentru bătrâni.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu

s-a adresat enoriașilor: „Intrăm în Noul An cu rugăciunea Te-Deum,

o rugăciune de binecuvântare a Noului An și nu intrăm oricum,

pentru că astăzi, Biserica noastră îl celebrează pe Sfântul Vasile cel

Mare”. Totodată, i-a felicitat pe toți cei care poartă numele Sfântului

Vasile cel Mare, iar credincioșii s-au alăturat corului bisericii,

cântând sărbătoriților tradiționalul „La mulți ani!”.

Nașterea Domnului este sărbătoarea care adaugă la toate

frumusețile ei și pe aceea de a fi o sărbătoare a familiei. În această

perioadă, cei dragi se reunesc, trăind frumusețea legăturilor pe care

prietenia și familia le dezvoltă în spaţiul sărbătorii Nașterii



Domnului Iisus Hristos. Musafiri de departe au poposit și la

Săvinești, alături de cei dragi. De peste 8.500 de km, din Canada,

două tinere, Tamara și Andra s-au reîntors după 13 ani, pentru

câteva zile, la bunici, să petreacă împreună câteva momente de

bucurie și regăsire. „Vă mulțumim, părinte, pentru vorbele

frumoase și pentru căldura sufletească cu care ne-ați primit”. Andra

studiază la Școala de Drept, iar sora ei mai mica, Tamara, studiază la

Școala de Poliție, din Canada. Tinerele le-au urat celor din biserică

un An Nou plin de bucurii și sănătate.

Din cele 26 de troițe ridicate în parohia păstorită de părintele

Petru Munteanu două dintre ele își sărbătoresc hramul la

sărbătoarea Sf. Ierarh Vasile cel Mare. Astfel, după săvârșirea Sfintei

Liturghii, părintele paroh, avându-i alături pe preotul Ioan Măriuța

și preotul Mihai Meraru, însoțiți de credincioși, au săvârșit slujba de

hram la troițele ridicate de familiile Vasile şi Tinca Plăcintă, de care,

în prezent, se îngrijește familia domnului Marius Nicolae Pristavu și



la cea ridicată de familia Roman Săvel.

În cuvântul de învățătură, adresat credincioșilor la una dintre

troițe, părintele Petru Munteanu a menționat: „Ne-am adunat aici

ca să cinstim pe prietenul nostru, pe Sf. Ierarh Vasile cel Mare.

Diferența dintre sfintele icoane și tablouri sau picturi este aceasta,

că la sfânta icoană când te închini și o săruți și cel din sfânta icoană

te îmbrățișează și merge cu tine. Astăzi, noi nu ne-am adunat în

mijlocul drumului, doar așa, ca să stăm în frig, ci ne-am adunat ca să

simțim prezența și căldura celui care ne îmbrățișează, din troiță,

prietenul nostru, sfântul nostru, biruitorul ispitelor cu care

călătorim, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Când un credincios trece

pe lângă troiță și se închină în fața acesteia și privește la Sf. Vasile cel

Mare, privește cu prietenie, credință și evlavie în Dumnezeu. Pleacă

apoi pe drumul său, către casă, cu grijile care-l însoțesc, dar nu

pleacă singur de aici, ci pleacă cu Sf. Vasile cel Mare. Aceasta este

taina ascunsă pe care spațiul troiței ni-l descoperă.”



Sfântul Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea şi provenea

dintr-o familie creştină deosebită: sora, Macrina, şi fratele său,

Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinţi. Sf. Vasile a urmat

şcoli în Cezareea, Bizanţ şi Atena, remarcându-se de tânăr prin

profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină

şi retorică. Scrierile sale strălucite pun bazele vieţii monahale

sistematice, Sf. Vasile fiind considerat părintele monahismului

oriental.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române a explicat, în cuvântul de învățătură rostit vineri la Liturghia

Sfântului Vasile cel Mare din Catedrala Patriarhală, că Anul Nou civil,

spre deosebire de cel bisericesc, marcat la 1 septembrie, este

sărbătorit la 1 ianuarie și a îndemnat la săvârșirea de fapte bune:

„Numele lunii ianuarie vine de la zeul roman Ianus, care avea două

fețe, una orientată spre trecut și alta spre viitor. Și de aceea, la 1

ianuarie ne întrebăm ce am făcut bine în anul care a trecut și ce bine



vom săvârși în anul în care am intrat. Deci, noi nu trebuie să fim cu

două fețe, în înțelesul duplicitar, ci să ne gândim la trecut și să

preluăm din trecut ceea ce a fost bun și să continuăm și în prezent și

în viitor. De asemenea, să săvârșim în prezent și în viitor fapte bune

spre slava lui Dumnezeu și spre-a noastră mântuire”.

La 1 ianuarie, de Sfântul Vasile cel Mare, aproape 600.000 de

români, în majoritate bărbaţi, îşi sărbătoresc onomastica, potrivit

statisticilor.

Din totalul celor 587.327 de români sărbătoriţi de Sf. Vasile,

500.146 sunt bărbaţi, iar 87.181, femei.

Cele mai multe românce care îşi sărbătoresc onomastica în

prima zi a anului, respectiv peste 83.000, poartă numele Vasilica,

alte 1.800, pe cel de Vasilca, peste 900 se numesc Sica, iar 528,

Vasila.

Dintre bărbaţi, 478.715 se numesc Vasile, circa 20.000,

Vasilică, iar alţi peste 1.100 au numele Silică, Sile, Vasi sau Sică.

Numele de băiat Vasile, frecvent în toate regiunile

românești, continuă la noi numele grecesc Basileios. Semnificația

numelui grecesc este aceea de regal, de la basileus – rege,

conducător. În Antichitate, basileul era conducător al tribului.

Prin originea și semnificația sa inițială, Vasile este strâns

înrudit și cu termenul biserică: basilike – basilica.

Alături de nume precum Ion, Gheorghe sau Dumitru, numele

de băiat Vasile este unul dintre numele cunoscute ca pur românești

și cu vechime pe teritoriul țării noastre.

Brîndușa Dediu



„Rugă pentru părinți”, un dar �umos, ce înveșmântă suflete încercate

Duminică, 27 decembrie 2015, în zi de sfântă și mare

sărbătoare a Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos şi a

prăznuirii Sfântului Arhidiacon Ştefan, „Parohia Sfinţii Voievozi” din

Săvinești, Protopopiatul Roznov, județul Neamț, în parteneriat cu

Fundaţia Împreună pentru Solidaritate Socială, a derulat acţiunea

social-filantropică „Rugă pentru părinți”, la Centrul pentru persoane

vârstnice Roznov.

Voluntari ai Fundației, credincioși ai Parohiei „Sfinții

Voievozi” și nu numai, doamna Augusta Jumanca, preşedintele

Asociaţiei Umanitare „Ursula Honeck” din Piatra-Neamţ, părintele

Ioan Mihai Măriuța din cadrul parohiei „Sf. Ilie Tesviteanul” din

localitatea Bor, Valea Timocului din Serbia, fiu al satului Săvinești,



ierodiaconul Calinic Savin de la Arhiepiscopia Constanței, sub

îndrumarea părintelui Petru Munteanu, au dorit să dăruiască o

bucățică din timpul clepsidrei vieții lor și o bucățică din sufletul și

inima lor, unor bătrâni cu suflete de copil, însetate de iubire

necondiționată, afecțiune, comuniune și prietenie sinceră și curată.

Au vrut să fie măcar pentru puțin timp, îngeri cu aripi de lumină și

iubire, care să vestească prin colindul lor duios, bucuria sfântă a

Nașterii Pruncului Iisus, bucuria pe care ți-o dă nădejdea mântuirii și

vieții veșnice, bucuria dăruirii și comuniunii, bucuria vieții ca dar de

la Dumnezeu. Au vrut să fie pentru puțin timp samariteni milostivi

care să aline suferința aproapelui, care să fie inima iubitoare a Lui

Hristos ce cuprinde în ea întreaga lume cu durerile și suferinţele ei.

Sub privirile emoționate până la lacrimi ale bătrânilor din

Centru, colindătorii, soli ai mesajului divin, au cântat cu multă iubire,

unii doar cu glasul inimii, neavând prețiosul talant al cântului,

colinde mai vechi și mai noi, în toate saloanele Centrului, purtându-i

pe toți cei prezenți acolo în timpuri și vremuri străvechi, în orașul

sfânt Betleem, unde a răsărit Steaua cea mai luminoasă și Soarele

iubirii, milostivirii, bunătății, păcii, smereniei, adevărului și mântuirii

– Iisus Hristos. Cu siguranță bătrânii și-au amintit cu nostalgie de

frumoșii ani ai copilăriei, când mergeau cu colinda, ca soli ai veștii

celei mai minunate și mai importante din toate timpurile: Nașterea

Mântuitorului Iisus Hristos. Și-au amintit și cum își îndeplineau cu

multă bucurie rolul de gazde ai colindătorilor cu glas de îngeri. M-a

emoționat profund o bătrânică ce poartă numele Maicii Cerești,

care mi-a spus de zeci de ori, atunci când m-am aplecat asupra

chipului său brăzdat de ani și suferință ca să-i sărut fruntea și

mâinile cu mult respect și afecțiune: „Bodaproste pentru colindă,

Bodaproste pentru colindă. Credeam că nu mai aud niciodată



colinda. Să fiți sănătoși mamă, că ați venit cu colinda. Bodaproste

pentru colindă”. Sufletul sensibil al acestei bătrâne a fost alinat de

vizitatorii săi, colinda i-a alinat pentru câteva clipe dorul de casa sa

care a fost mistuită într-un incediu, ce i-a distrus munca și amintirile

de-o viață întreagă.

Așadar, colindele și cântecul urării tradiționale: „La mulți

ani!” au înveșmântat sufletele bătrânilor din Centru cu mantia iubirii

necondiționate, calde și dulci a Lui Hristos, în mantia luminii Nașterii

Soarelui Hristos, în mantia compasiunii - limbajul iubirii divine, în

mantia solidarității și comuniunii, în mantia bucuriei sfinte pe care

ți-o dă credința și nădejdea mântuirii, a vieții veșnice. Mărgăritare

de lacrimi au împodobit chipurile bătrânilor, luminate de bucuria

comuniunii și au alungat măcar pentru puțin timp: tristețea,

deznădejdea, durerea, suferința, singurătatea, invitând în cămara

inimii lor: iubirea, credința, nădejdea, iertarea, pacea, fericirea

autentică ca dar de la Dumnezeu.



Au fost primite cu bucurie de bătrâni, darurile constând în

alimente, fructe, dulciuri, sucuri, cruciulițe, metanii, iconițe ș.a., dar

cel mai mult i-au bucurat căldura îmbrățișărilor sincere și

necondiționate, gesturile de afecțiune și compasiune, sărutul de pe

frunte, strângerea caldă a mâinilor, timpul oferit depănării

amintirilor din viața lor, viață presărată și cu bucurii și cu necazuri,

cuvântul de îmbărbătare și alinare.

Printre bunurile donate de Fundația Împreună pentru

Solidaritate Socială, prin sprijinul acordat de Organizația Umanitară

”Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania, au

fost și două mașini de spălat automate, un uscător de rufe,

pampers, precum și produse de igienă, valoarea donației ajungând

astfel la 14.030 lei.

Sunt de folos darurile materiale într-un Centru de bătrâni

unde sunt multe și diferite nevoi, dar milostivirea sufletească e cea

mai de preț, milostivirea sufletească pe care am putea-o dărui, toți,

dacă am iubi cu iubirea Lui Hristos, dacă am fi următorii Acestuia -

Izvorul iubirii necondiționate, ce vindecă și alină orice durere

trupească și sufletească.

E adevărat ce a spus părintele paroh Munteanu Petru în

cuvântul de folos rostit după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, că

mul ț i d int re noi ne

întrebăm: Ce am putea

să le ducem noi în dar

b ă t r â n i l o r , c ă n u

dispunem de prea multe

resurse materiale? De ce

nu conștientizăm oare,

că nu e greu deloc să faci



o milostivire, că nu e greu să oferi o îmbrățișare caldă și un zâmbet

sincer, care nu depind de bani, ci doar de iubire? De ce nu

conștientizăm că timpul vieții noastre poate fi folosit cu folos, că

poate fi folosit să aducă bucurie, alinare, nădejde și nu trebuie

pierdut în zadar, doar pentru a ne împlini toate dorințele ce țin de

partea materială a lumii consumeriste și secularizate în care trăim?

De ce nu conștientizăm că dăruind – primești, că dăruind iubire,

p r i m e ș t i i u b i r e , c ă

dăruind bucurie, primești

b u c u r i e ? D e c e n u

c o n ș t i e n t i z ă m

frumusețea solidarității și

comuniunii? De ce nu

conșt iet izăm cât de

prețioasă e socializarea

p e n t r u o p e r s o a n ă

vârstnică, că oferind o bucățică din timpul tău, pentru a asculta o

poveste de viață te îmbogățești cu sfaturi înțelepte, datorate unei

experiențe vaste de viață? De ce nu conștientizăm că trebuie să

ajutăm pe aproapele nostru să-și poarte uneori Crucea spirituală,

când este doborât de greutatea acesteia, ca să primim și noi la

rândul nostru ajutor la purtarea Crucii noastre spirituale pe drumul

Golgotei noastre? De ce nu conștientizăm că nu rămânem veșnic

tineri și că vom îmbătrâni cu toții, de ce nu conștientizăm că bătrânii

au nevoie de iubirea noastră, de afecțiunea noastră, de respectul

nostru, de ajutorul nostru? De ce? De ce? Fiindcă nu iubim cu

iubirea Lui Hristos, fiindcă nu ardem ca o lumânare cu flacăra iubirii

aproapelui, fiindcă nu împletim credința noastră cu bunătatea, cu

compasiunea, cu milostivirea, fiindcă nu suntem crenguțe în bradul



dăruirii și speranței, fiindcă nu purtăm pe targa rugăciunii noastre

pe aproapele nostru, fiindcă suntem indiferenți la durerea și

suferința aproapelui, fiindcă avem inimile împietrite de nepăsare,

de lene, de egoism, fiindcă ne îngropăm talanții primiți în dar de la

Bunul Dumnezeu și nu-i înmulțim cu folos, fiindcă credința noastră

e o credință uscată și nu una roditoare în fapte ale iubirii și slujirii

aproapelui și a Lui Dumnezeu, fiindcă nu trăim în spațiul Nașterii și

Învierii Lui Hristos.

E de ajuns să calci cât mai des pragul unui azil de bătrâni, al

unui spital, al unei căsuțe modeste în care își duce traiul un bătrân

uitat de familie și semeni, ca să nu rămâi repetent la examenul

mântuirii. Mântuirea e condiționată de împlinirea poruncii iubirii, e

condiționată de milostivire, e condiționată de petrecerea timpului

în slujba aproapelui și a Lui Dumnezeu și toate acestea le poți face

într-un mod desăvârșit, iubind și ajutând bătrânii să-și poarte

povara anilor și Crucii lor.

Le mulțumesc din suflet părintelui Munteanu și

colaboratorilor Sfinției Sale, care mi-au oferit prilejul de a participa

la această acțiune social-filantropică, pentru că am trăit sentimente

noi și profunde, ce mă

vor ajuta cu siguranță să

meditez mai mult la

rostul vieții mele, la

modul cum îmi vo i

petrece în viitor timpul

pe acest pământ, la

profesia mea de asistent

social. Am fost copleșită

de emoțiile trăite în



această zi și dacă Bunul Dumnezeu mă va ajuta, voi împărtăși în

viitorul apropiat trăirile care mi-au sensibilizat inima și sufletul cu

prilejul acestei vizite la Centrul de bătrâni de la Roznov.

Mă înclin cu profund respect în fața semenilor mei care

iubesc cu iubirea dulce, caldă și milostivă a Lui Hristos, Colindătorul

Cerului, Care ne transmite mesajul divin, ce ne îndeamnă la iubire,

iertare, dăruire. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că m-a

binecuvântat să cunosc astfel de oameni și Îl rog să mă ajute să

dăruiesc iubirea mea, nu doar de Crăciun, ci pe tot parcursul anului

și să fiu o binecuvântare ca să fac lumea un loc mai luminos în

fiecare zi, ca să aduc un zâmbet și o bucurie în fiecare clipă pe chipul

și în inima Lui Hristos, pe chipul și în inima aproapelui meu.

Să încercăm să fim cu toții, soli ai luminii, iubirii și bucuriei, să

purtăm pe „targa” rugăciunii noastre pe cei dragi ai noștri din casa

noastră, din neamul nostru, dar și pe aproapele nostru, și pe bătrânii

care își deapănă ultimul ghem al vieții lor într-un azil, departe de

locul unde s-au născut și au trăit, departe de copii, nepoți, rude și de

cei dragi ai lor. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să le fie Tovarăș și

Prieten în fiecare clipă a vieții lor, ca să nu se simtă niciodată singuri,

triști, uitați de toți, povară pentru nimeni. Să ne rugăm Măicuței

Sfinte să îi ocrotească sub Sfânt Acoperământul Său, să ne rugăm

Sfinților să le fie prieteni și ocrotitori, să ne rugăm Sfinților

Arhangheli și îngerilor cerești să le atingă sufletul cu aripile lor de

iubire și lumină ca să alunge întunericul singurătății și deznădejdii.

Amin!

Cristina Toma



25 decembrie – Sărbătoarea familiei

Ziua de 25 decembrie – Nașterea Domnului nostru Iisus

Hristos, a adunat în Biserica „Sfinții Voievozi” Săvinești, județul

Neamț, numeroși credincioși, dornici să participe la Sfânta Liturghie

și să împărtășească împreună bucuria Nașterii Domnului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru

Munteanu, însoțit de ierodiaconul Calinic Savin de la Arhiepiscopia

Constanței și părintele Ioan Mihai Măriuța din cadrul parohiei „Sf.

Ilie Tesviteanul” din localitatea Bor, Valea Timocului din Serbia.

După citirea pericopei Evanghelice de către ierodiaconul

Calinic, părintele Petru

Munteanu a dat citirii

Scrisoarea pastorală la

să rbătoarea Naş te r i i

Domnului a IPS Teofan,

Mitropolitul Moldovei şi

Bucovinei, din care vă

redăm și dumneavoastră

„În această perioadă noi oferim daruri pentru că am înțeles că

rostul vieții pe pământ este cul�varea iubirii milos�ve. Iubirea milos�vă

este cea care dăruiește; iubirea posesivă este cea care stăpânește, care

răpește, care smulge de la celălalt ceva, nu oferă. Și deci această

sărbătoare ne îndeamnă să fim darnici, mai ales cu copiii. Cu copiii din

jurul nostru, dar și cu cei care sunt orfani, săraci, necăjiți, fără părinți sau

ai căror părinți i-au abandonat. Dar oferim daruri și celor bolnavi, celor

bătrâni, celor pe care nu-i mai iubește nimeni. Noi vrem să le arătăm că

Hristos Domnul totuși îi iubește. Noi doar devenim mâinile iubirii milos�ve

a lui Hristos față de cei care sunt neglijați, însingurați sau uitați.”




un fragment:

„Au sosit și ultimele zile ale acestui an și, parcă, agitația s-a

mai diminuat puțin. Este tocmai potrivit pentru o clipă de liniște,

pentru un moment de colind, pentru un răgaz tihnit în sânul familiei.

Cu ce va veni anul 2016, Dumnezeu singur știe. Omenește vorbind,

semne bune nu prea sunt, ba chiar dimpotrivă. Nu ne pierdem însă

nădejdea: mare este Dumnezeul nostru! Nu ne părăsește, căci

suntem făptura Lui. Ne este necesară conștiința apartenenței

noastre la Biserica lui Hristos. Ne este de trebuință o oprire, pentru o

clipă, din ritmul infernal al mișcării continue, al agitației

permanente, al frământării din fiecare zi. 'Opriți-vă și cunoasteți că

Eu sunt Dumnezeu', zice Domnul în Psaltire. Este glasul

dumnezeiesc al Cerului adresat nouă, pământenilor cuprinși în

iureșul ambițiilor de tot felul, al orgoliilor nenumărate și al unei

dorințe nestăvilite de superioritate în raport cu ceilalți.” (fragment

din scrisoarea pastorală a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan,



Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la sărbătoarea Nașterii

Domnului).

În finalul slujbei, părintele paroh Petru Munteanu, a vorbit

despre sărbătoarea Nașterii Domnului și despre comunitatea

săvineșteană ca o mare familie creștină și a îndemnat la ospitalitate,

ca punte de legătură între enoriași și oaspeți, dar și ca ocazie de a ne

bucura de prezența celor de lângă noi.

Ca în fiecare an, o parte dintre copiii asistați de către Fundația

Solidaritate și Speranță – filiala Săvinești, sub îndrumarea Mihaelei

Bulai, au adus cu vocile lor cristaline, și în această zi de sărbătoare,

vestea minunată a nașterii lui Iisus. La finalul recitalului de colinde,

Moș Crăciun i-a răsplătit cu daruri, pe cei mici, iar cei mari au primit

fructe și dulciuri, din partea parohiei.

În prima zi de Crăciun s-a încheiat și campania „Fii Moș

Crăciun pentru un copil” inițiată de Parohia „Sfinții Voievozi”, care a

adus zâmbete pe fețele a peste două sute de copii, prin



generozitatea născută din credința enoriașilor. Astfel, în Ajun de

Moș Crăciun câțiva voluntari ai parohiei au împărțit peste 180 de

pachete familiilor monoparentale, copiilor, dar și bătrânilor rămași

singuri.

Slujba oficiată la sărbătoarea Nașterii Domnului a adus

lumină pe chipurile celor prezenți care au plecat spre casele lor cu

gândul că „Sărbătoarea Naşterii Domnului este ziua păcii, a refacerii

legăturii între noi şi Dumnezeu, între noi şi semenii noştri, între

puterile sufleteşti ale fiecăruia“ (Î.P.S. Teofan).

„Hristos se naște măriți-L!

Hristos din ceruri întâmpinați-L!

Hristos pe pământ înalțați-vă!”

(Cântarea 1, Canonul întâi al Nașterii)

Să nu uităm să fim buni creștini! Sărbători fericite!

Brîndușa Dediu



Corul „Edelweiβ”, recital de colinde la Săvinești

Duminică, 20 decembrie 2015, o parte dintre membrii

Corului „Edelweiβ” (Floare de colț), care aparține Forumului

Democrat German Piatra Neamț, au încântat auzul și sufletele

enoriașilor prezenți la Sfânta Liturghie din biserica „Sfinţii Voievozi“

din Săvineşti.

Corul „Edelweiβ” a luat ființă în anul 1996 și a susținut mai

multe concerte în București, Tulcea, Constanța, Reșița, Biertan (jud.

Sibiu), unde a bucurat auzul invitaților cu cântece vechi, tradiționale

germane, cântece bisericești.

Grupul, format din Augusta Jumanca, vicepreședintele

Forumului Democrat German Piatra Neamț, Dan Rudy Matzner,

președintele Forumului Democrat German Piatra Neamț,

Oboroceanu Elena, Ana Ciutea, Erika Ciobanu, Stela Gașpari, Rodica

Bumbu, Mara Iliescu (membră a corului Edelweiβ de la vârsta de 3



ani), Marieta Donda, Mihail Gașpari, Andrei Tălmaciu, Gheorghiță

Ciobanu, au participat și la Sfânta Liturghie, la invitaţia părintelui

paroh Petru Munteanu.

După ce părintele paroh Preot Munteanu a dat citirii

pericopa Evanghelică, a urmat cuvântul de învățătură, pe care l-a

adresat enoriașilor

prezenți la Sfânta

Liturghie: „Mesajul

N a ș t e r i i

Mântuitorului Iisus

Hristos este mesajul

u n e i s i m p l i t ă ț i

absolute, al unei

bucurii pe care, doar

în duh de rugăciune

și în credință putem să-l trăim. Iată de ce este bine să fim echilibrați

într-o lume din ce în ce mai dezechilibartă, o lume tragică care,

astăzi, socoate anormalitatea ca fiind normalul, socoate opulența,

comsumul, agitația, minciuna, falsitatea, lăcomia, răutatea,

răzbunarea, ca fiind valori, astăzi și copiii sunt învățați să fie

competitivi, că fără competitivitate nu faci nimic. Ca să intrăm în

normalitate însă, Biserica ne învață rugăciunea unuia pentru altul,

ne învață încrederea în Dumnezeu, încrederea în lucrarea Lui.

Sărbătoarea Nașterii Domnului, care se apropie, este un bun prilej

de adâncă meditație și coborâre asupra a ceea ce înseamnă valoare

sau non-valoare. Astăzi, îngerul Domnului ne pregătește prin

mesajul Sfintei Evanghelii să ne șoptească și nouă: Bucură-te Ioane,

bucură-te Gheorghe, bucură-te Marie, bucură-te Ileană, bucură-te

Cristina, bucură-te Aspazia și așa mai departe, după numele nostru,



bucură-te că în viața ta va veni Împăratul - împăraților și Domnul –

domnilor”.

Vocile calde ale membrilor Corului „Edelweiβ” au răsunat în

lăcaşul sfânt din Săvineşti, creând o atmosferă deosebită în duh şi

rugăciune. Pentru credincioşi a fost încă o ocazie de a redescoperi

frumuseţea colindelor pentru mult așteptata sărbătoare a Nașterii

Domnului.

Corul „Edelweiβ” (Floare de colț) a oferit un frumos recital de

colinde, interpretate atât în limba română, cât și în limba germană,

după cum urmează: „Süβer die Glocken nie kingen”- (Niciodată

clopotele nu au sunet mai delicat); „O Tannenbaum ”- (O brad

frumos); „Kommet, ihr Hirten” – (Veniți voi păstori); „Stile Nacht!” –

Noapte lină; iar Gheorghiță Ciobanu, membru al prezentului cor, a

interpretat solo „Bună seara lui Moș Ajun, bună dimineața lui Moș

Crăciun”; „Ziurele zori”, respectiv „Ziurel de ziuă”.

„Ne face o deosebită plăcere să fim pentru a treia oară

invitați în Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești și să ascultați colindele

noastre, atât cele germane, cât

și cele românești. Sperăm să

venim și anul viitor, colaborăm

frumos, de mulți ani , cu

părintele Munteanu și suntem

încântați ori de câte ori suntem

invitați aici, la dumneavostră”,

a menționat domnul Dan

M a t z n e r , p r e ș e d i n t e l e

F o r u m u l u i D e m o c r a t a l

Germanilor (FDG) din Piatra

Neamț.



Părintele Petru Munteanu le-a oferit colindătorilor câte un

exemplar din Buletinul parohial „Hai cu noi”, ediția lunii decembrie,

care are în deschidere editorialul „Nu mai vin colindătorii”, al

doamnei Elena Oboroceanu, secretar al FDG Piatra Neamț, dar și

câteva dulciuri.

„Mă simt emoționată să particip alături de dumneavoastră la

slujba care marchează evenimentul ce urmează să se apropie.

Mărturisesc că dintotdeauna am crezut în tot ceea ce cred și colegii

noștri, și anume: „Mai bine să aprinzi o lumină mică, decât să

blestemi întunericul”, probabil de aceea părintele Petru ne-a

adoptat ca și fii spirituali ai acestei parohii și încercăm să devenim

niște enoriași active și să cântăm împreună două colinde, care cu

siguranță le-ați cântat și în copilărie, dar nu ați știut că sunt colinde

germane. „Noapte de vis”, s-a născut în 1816 datorită unui preot

sărac din apropiere de Salzburg, care după ce a asistat, la data de 23

decembrie, la nașterea unui copil, s-a așezat la mașina de scris și a

compus versurile acestui colind”, le-a povestit doamna Elena

Oboroceanu credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult.



La final, părintele paroh Petru Munteanu le-a mulțumit

colindătorilor, aceștia fiind așteptați și cu alte ocazii pentru a aduce

un strop de fericire sufletească credincioșilor. Totodoată,

colindătorii au fost invitați în studioul Radio Jurnal Spiritual

(www.radiojurnalspiritual.ro )pentru a înregistra și difuza online

frumoasele colinde, intrepretate de Corul „Edelweiβ”. „Este a treia oară când ne aflăm la Săvinești și mă gândesc ce

repede a trecut timpul, parcă ieri am colindat prima dată. Este o

bucurie pentru noi și de fiecare data așteptăm cu nerăbdare să vină

perioada colindelor și să colindăm în biserica păstorită de părintele

Munteanu. Ne este foarte drag când vedem cum credincioșii din

biserică ni se alătură și cântă cu noi și încercăm să alegem colinde

care să fie potrivite, atât nouă ca și formație, dar și pentru cei care ne

ascultă să fie cunoscute. Mulțumim părintelui Petru Munteanu

pentru invitația care ne-o face an de an și sperăm ca acest trei, poate

nu o să ajungă 30, dar să fie câți mai mulți ani în care să venim să

colindăm aici, la Săvinești. Mulțumim că ne-ați și înregistrat în

studioul radio, astfel încât să ne poată auzi cât mai multe persoane”,

a reliefat doamna Augusta Jumanca, vice-președinte FDG Piatra

Neamț. Brîndușa Dediu



„Mare ești Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun

cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”

Aceste preafrumoase cuvinte au fost rostite în ziua

Bobotezei de către preoții Bisericii noastre când, îndată după Sfânta

Liturghie, se săvârșește așa numita „Agheasmă mare” sau

„Sfeștanie mare”, slujbă care se face numai cu prilejul acestui

praznic dumnezeiesc. Suntem adânc mișcați de măreția acestei

slujbe de sfințire a apei celei mari, care ne aduce aminte de Botezul

Domnului, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a sfințit apele prin

intrarea în Iordan cu preacuratele Sale picioare. Vedem cu ochii

sufletului, odată cu Ioan Botezătorul, Duhul Sfânt pogorându-Se ca

un porumbel deasupra capului Mântuitorului; auzim și noi, cu

același Sfânt Botezător, glasul din cer al lui Dumnezeu-Tatăl.

Minunată arătare a Preasfintei Treimi la râul Iordanului! Acum

cerem lui Dumnezeu, prin rugăciunile întocmite de Sfântul

Sofronie, patriarhul Ierusalimului, din secolul al VII-lea, ca apa

Foloasele Aghesmei Mari

39- Cateheză -


40 - Cateheză -

aceasta să fie „izvor de

nestricăciune, dar de

sfințenie, dezlegare de

păcate, vindecare de

boli, diavolilor pieire,

îndepărtarea puterilor

potrivnice, plină de

putere îngerească”. Ne

rugăm, de asemenea,

ca ea să fie, pentru cei ce vor fi stropiți sau vor gusta din ea, „spre

curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre

sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”. În adevăr, apa

sfințită la Bobotează are putere binefăcătoare pentru mulți

credincioși și pentru casele lor, ei păstrând-o cu sfințenie până în

anul următor, la o nouă sfințire a apei.

Sfântul Ioan Gură de Aur, care a trăit în secolul al IV-lea, scria

că, încă din timpul său, „mulți creștini obișnuiesc ca la această

sărbătoare, la miezul nopții, după ce au scos apă, să o ia acasă și să o

țină un an întreg, pentru că în ziua aceasta s-a sfințit apa. Aici se

întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică, ci se

ține un an întreg și

deseori doi sau trei

ani de-a rândul,

fi i n d c a ș i c e a

proaspătă”. Lucrul

acesta î l poate

c o n s t a t a u ș o r

oricare dintre noi.

În anii trecuți, la o


emisiune TV, un credincios din părțile de nord ale Transilvaniei

prezenta reporterului o sticlă cu apă sfințită încă de episcopul

Nicolae Colan al Clujului, înainte de cel de-al doilea război mondial,

și care își păstra prospețimea și limpezimea chiar după mai bine de

jumătate de veac! Tot din secolul al IV-lea, după cum aflăm dintr-o

omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, preoții obișnuiau să cerceteze

cu crucea în mână locuințele credincioșilor, pentru a le

binecuvânta, prin stropirea cu apă sfințită, cântând cunoscutul

tropar al Botezului. Obiceiul s-a perpetuat până în zilele noastre.

În privința modului de întrebuințare, amintim mai întâi că s-a

îndătinat obiceiul de a se consuma, pe nemâncate desigur, timp de

nouă zile, începând cu ajunul sărbătorii Bobotezei, până la

odovania (sfârșitul) praznicului (14 ian.). Mai poate fi consumată în

zile de post și ajunare, sau la sărbători mari, fie înainte, fie după

slujba de la biserică. O precizare se impune însă: când luăm

agheasmă mare și anafură, întâi luăm agheasma, apoi anafura. Să

41- Cateheză -


știm, apoi, că agheasma mare este întrebuințată de preot pentru a

stropi casele credincioșilor în zilele ce preced praznicul Bobotezei;

tot cu agheasmă mare se sfințesc icoanele, crucile, veșmintele

preoțești, vasele liturgice (potir, disc, steluță, copie); de asemenea,

credincioșii înșiși obișnuiesc să stropească ogrăzile, livezile, viile,

holdele ș.a., un lucru bun, având în vedere că întreaga fire

înconjurătoare are nevoie de sfințire. De aceea, trebuie să avem un

respect deosebit față de acest dar dumnezeiesc: agheasma se

păstrează cu atenție, ferind-o de întinare. În acest scop, ea trebuie

ținută într-un loc deosebit din locuință, într-una din încăperile

destinate unor activități mai pioase, și nu la un loc cu toate celelalte

obiecte de uz casnic, în bucătării sau cămări, alături de sticle cu alt

conținut. Dacă de la un an la altul agheasma prisosește, cea veche,

deși nu se strică, se varsă în locuri curate, ferite de întinare, de regulă

în pământ, la flori, la rădăcina pomilor. Pentru buna cinstire a sfintei

aghesme, vă mai facem acum o recomandare. La sfârșitul Sfintei

Liturghii, când veți primi în vase apa sfințită, să păstrați buna

rânduială, așteptând cu răbdare și bună-cuviință să vi se distribuie

agheasma, așa cum se cade în Lăcașul Domnului.

Nădăjduim că aceste câteva sfaturi duhovnicești vă vor ajuta

în folosirea cu evlavia cuvenită a aghesmei mari. Să avem grijă,

iarăși, că nu este suficientă gustarea din agheasmă spre sfințirea

noastră, a caselor și țarinilor noastre, ci, mai ales, avem nevoie de o

viață virtuoasă, în credință și fapte bune. Pentru aceasta, să ne ținem

mereu strânși în jurul Maicii noastre Biserica strămoșească!

De încheiere, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă împlinească

toate cererile cele spre mântuire, prin gustarea și stropirea cu

această apă sfințită. Amin .

Pr. Mihai Meraru

42 - Cateheză -


Când scena învierii fiului văduvei din Nain se conturează în

mințile noastre, observăm două mulțimi, două cortegii

îndreptându-se în direcții diferite. Cortegiul funerar, al durerii și al

morții, al singurătății și disperării în fața cărora solidaritatea umană

are limitele ei, ieșea din cetate. Comunitatea vieții și a bucuriei,

avându-L în frunte pe Domnul Hristos și pe ucenici, se îndrepta spre

oraș. Ele se întâlnesc, iar durerea, moartea, singurătatea și

disperarea sunt înghițite de viață și fericire.

Dacă Hristos a vindecat cea din urmă durere și neputință,

moartea, și a dovedit de nenumărate ori că are putere asupra

sufletului și trupului omenesc, spre neîncrederea, mirarea și

supărarea unora, atunci același Hristos de ieri, azi și în veci, Care este

cu noi până la sfârșitul veacurilor, poate veni în întâmpinarea

neputințelor tinerilor. Când ucenicii Lui de ieri și de azi se apleacă

asupra rănilor sufletești și trupești, particulare și comunitare ale

„Tinere, ție îți zic, scoală-te!” – Hristos, tămăduitor al neputințelor tinerilor


43- Cateheză -

tinerilor, ei îl au cu ei pe Domnul Iisus Hristos și împărtășesc

oamenilor dragostea Lui plină de putere dumnezeiască.

Domnul Iisus caută să vindece, să

unească și să împace cu Sine și cu Biserica

pe toți suferinzii, tinerii cu atât mai mult. Ei

sunt în formare, de aceea și problemele lor,

dar și influențele pozitive, au impact care în

timp se amplifică. Pentru a conlucra cu

Dumnezeu, Scriptura spune că trebuie să înțelegem voia Lui și să

putem ține ritmul cu lucrarea Sa. Pentru aceasta, o anumită

pregătire a minții și simțirii ucenicilor este indispensabilă. În mod

clar, Domnul Hristos vrea și poate lucra pentru orice fel de

vindecare, iar rolul părții omenești are segmente clar delimitate de

canoanele Bisericii, de rânduielile liturgice, de sfaturile pastorale ale

Părinților Bisericii, dar există și unele zone în care felul în care

ucenicul a reușit să-și despătimească și să-și lumineze trupul și

sufletul influențează calitatea și profunzimea actului medical

bisericesc.

Tână ru l r ep rez in tă o

persoană umană, creația lui

Dumnezeu, vrednică de prețuirea

și grija noastră. Posedă toate

însușirile unei persoane mature,

dar în mod nedeplin, neformat.

Funcționarea părților ființei sale

diferă în anumite segmente de cea a copilului, dar și de cea a

maturului. Nu este nici un mic matur, cum stipulează vechea

pedagogie, dar nici chiar un tip distinct de ipostas, cum ar vrea să ne

convingă cea nouă. Suferința a dus la tulburări ale anumitor părți


44 - Cateheză -

din persoana tânărului, dar și la boli sistemice și la dereglări în viața

sa comunitară, socială.

Dorințele tinerilor sunt de liniște interioară, zgomot

inofensiv, comuniune cu alții, acces mai facil către lumea adulților,

de perspectivă în viață, de un scop care să le transceandă propria

persoană, de a fi înțeleși și acceptați, de a se simți confortabil cu

propria persoană și în compania altora. Ei tind spre mult, spre bun,

frumos, plăcut, chiar dacă nu întotdeauna folositor și sfințitor.

Apetitul lor se cere satisfăcut, chiar și când vin la preot după o

indigestie. În astfel de cazuri, părintele îi explică funcționarea

corectă a poftelor, dorințelor, energiei apetitive în general, și mai

ales partea fundamentală, traseul plăcere-durere-moarte sau

durere-bucurie-viață de la Sf. Maxim Mărturisitorul și alți Sfinți

Părinți, pe înțelesul său,

a s i g u r â n d u - l c ă

bucuriile care sigur vor

veni de la Dumnezeu,

fără a le căuta noi, sunt

c e l e m a i b u n e ,

îndelungate ș i fără

efecte adverse. Tânărul

poate fi învățat , cu

exemple d in mass-

media sau istorie, că

efortul și un pic de

durere corect dozate

d u c l a b u c u r i i ș i

împliniri, că răbdarea

atenuează durerea, pe

45- Cateheză -


când refuzul efortului și durerii

cheamă alte dureri și osteneli. El

trebuie să afle că dorințele sale pot

fi educate, ridicate la un alt nivel de

percepție, că sunt lucruri însutit

mai plăcute și valoroase pe care le

poate dobândi în schimbul

renunțării și abținerii de la plăcerile

cele mai la îndemână. Nu întotdeauna, cheful de a face sau nu un

lucru poate fi etalonul și declanșatorul voinței, este momentul ca

tânărul să afle că trebuie să vorbească pe limba minții, dorinței și

motivației sale, pentru a le trezi și călăuzi unde trebuie. Toate aceste

elemente nu au voie să fie prezentate sec, academic, deoarece ținta

lor este și mintea, și simțirea. Ele au nevoie de un mediu cald,

prietenesc de expunere, de un zâmbet, de o ofertă de prietenie și

relație pe termen lung, măcar cu părintele dacă nu și cu grupul de

tineri format de acesta și colegii săi. Nu strică să existe și o cauză mai

presus de el, care să-i ofere sentimentul propriei valori, al

apartenenței, să-l inspire și să ni-l aproprie pe termen lung; cauza

poate fi desăvârșirea, sfințenia, pătimirea dumnezeirii, o lume mai

bună, zidirea unui grup de tineri sau a unei comunități.

Motivația, după cum îi

sugerează și numele, are

nevoie de un motiv pentru a

se activa, funcționa, îndrepta

într-o direcție, potoli sau iuți.

Unul foarte bun este cel

expus anterior, un scop, o

c a u z ă , s e n t i m e n t u l


46 - Cateheză -

apartenenței și comuniunii, de fapt toate cele indicate de puterea

apetitivă călăuzită de rațiune și cele indicate de rațiunea însăși, chiar

dacă încă nu au convins deplin dorința, pofta. Această putere a

râvnei, iuțimii, aprinderii lăuntrice, este oarbă. Dacă dorința are

nevoie de educație, ca să nu călăuzească orb pe orb, motivația la

rându-i așteaptă convinsă, după cum explica Sf. Maxim și alți

părinți. Ea poate fi de intensitate prea mică sau prea mare, ori

haotică. Tinerii debordează în general de energie. Trupul îi ajută,

mintea le zboară, dorințele zburdă. Țelul este ca mintea să știe să o

preia, să o fructifice, iar poftele să o cheme în direcția potrivită.

Puterea impulsivă a simțirii, numită și râvnă, motivație, aprindere,

bărbăție, furnizează combustibilul indispensabil îndreptării omului

spre un scop sau altul. Când ne ambalăm prea tare într-o direcție, și

apoi ne calmăm, nu suntem în fața unei autoreglări duhovnicești, ci

a unei motivații obosite, epuizate de un efort nefiresc de mare; în

fața aceluiași stimul ori similar, ea va reacționa la fel. Momentul de

47- Cateheză -


reglare și control se găsește undeva cât mai la începutul aprinderii

iuțimii, afirmă unanim Sfinții Părinți. O motivație apatică este și mai

periculoasă în plan duhovnicesc; în loc să modelăm și direcționăm,

trebuie să creăm, să producem energie. În acest caz, mintea și

dorința stimulează aprinderea sufletească. În plus, și în cazul

anterior, și în acesta, comuniunea, împrumutul de energie, de spirit

de luptă de la frații creștini, are un rol crucial; prin activități comune,

prin împărtășirea gândurilor care ne unesc și trezesc simpatia (I Ioan

3 și 4), dar și prin arma puternică a rugăciunii (Romani 15: 30),

motivația se aprinde, se stimulează și se reglează, de aici nevoia

unei comuniuni sănătoase

ș i a u n e i r u g ă c i u n i

e fi c i e n t e . Î n p l u s ,

comunitatea nu are de

pierdut împrumutând

putere unui membru,

d e o a r e c e i z v o r u l e i

nesecat se găsește în

Dumnezeu, prin I isus

Hristos, întru Duhul Sfânt.

(Va urma)

Pr. George Chirița


48 - Cateheză -

Beneficiile consumului de sfeclă roșie

Sfecla roșie este o legumă

miraculoasă pe care ar trebui s-o

introducem în alimentație mult mai

des decât o facem. Tot ceea ce are

nevoie organismul găsim în sfecla

roşie.

Consumată în oţet, proaspătă

sau coaptă, este un superaliment

nutritiv cu multe beneficii pentru sănătate. Sfecla roșie este o sursă

excelentă de antioxidanți și de nitrați naturali. Aceștia din urmă

stimulează eliberarea oxidului nitric, cu rol de îmbunătățire a

circulației sanguine.

Sfecla roșie are cea mai mare cantitate de vitamina K

conținută de o legumă! Sucul poaspăt de sfeclă roșie are efect

antiinflamator și este un remediu eficient pentru stările de epuizare

fizică. Pentru efectul său energizant, sucul de sfeclă roșie este

recomandat să fie consumat dimineața.

Vitaminele A, C, complexul B, sulful, sodiul, calciul, fierul,

iodul, potasiul şi antioxidanţii din sfecla roşie ajută la tratarea mai

multor afecţiuni.

Conține de asemenea iod, fiind recomandată persoanelor cu

tulburări ale glandei tiroide.

Diabetul: Este unul dintre alimentele care stabilizează

glicemia pacienţilor cu diabet de tip I şi II. Are efecte diuretice şi

previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului.

Hepatita cronică: Sucul de sfeclă roşie protejează celulele

hepatice, ajută la regenerarea acestora şi le stimulează să

funcţioneze normal. Sfecla roşie previne evoluţia hepatitelor

- Un strop de sănătate - 49


cronice spre ciroză sau spre cancerul hepatic.

Cancerul: Sfecla roşie conţine enzime şi substanţe cu

proprietăţi antitumorale, ceea ce înseamnă că sucul şi salata sunt

cele mai bune pentru tratarea şi prevenirea tumorilor canceroase.

Ea combate apariția celulelor canceroase și stimulează producția de

celule roșii, fiind un stimulent excelent pentru sistemul imunitar și

având capacitatea de a elimina toxinele din organism.

Gastrita hiperacidă poate fi prevenită, iar durerile pot fi

calmate prin consumarea unui suc preparat din 100 ml suc de sfeclă

roşie combinat cu 100 ml de suc cartof crud şi 500 ml suc de morcov.

Hipertensiunea arterială - O jumătate de pahar cu suc de

sfeclă roşie pe zi scade tensiunea arterială cu până la 20 la sută din

valoarea sa iniţială, iar consumul ei ajută la dilatarea arterelor și

împiedică formarea cheagurilor și depunerea colesterolului pe

vasele de sânge. În plus, conținutul crescut de potasiu ajută la

întărirea mușhiului inimii.

Leucemia: Pentru tratarea acestei boli grave, se recomandă

o cură de sfeclă roşie, adică 450 ml de suc de sfeclă, ţelină şi morcov,

zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după

care poate fi reluată. Această terapie poate fi urmată în paralel și cu

un tratament medicamentos sau naturist.

Anemia: Sfecla roşie conţine fier, magneziu şi vitamina B6,

putând combate anemia, stimulând procesul de formare a

globulelor roşii. Se recomandă o

cură timp de o lună de zile, câte

150 grame de sfeclă roşie crudă, o

dată la două-trei zile.

Nu vă speriaţi de anumite

semne ce succed consumului de

sfeclă roşie. La 15 % dintre

persoane urina capătă o culoare

- Un strop de sănătate -50


roşie, însă nu arată vreo afecţiune. Consumul excesiv de suc de

sfeclă roşie (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporară a

corzilor vocale sau stări de greaţă.

Pentru că previne atât de multe afecțiuni ale organismului,

nu întâmplător și străbunicii noștri consumau destul de regulat

această legumă cu deosebite calități curative. Aflând aceste

amănunte poate și noi o vom include în meniul nostru zilnic doar ca

un ajutor în menținerea sănătății noastre.

Sănătate maximă!

Iulia Romedea

- Un strop de sănătate - 51


Prăjitură cu nucă și lămâie

Ingrediente pentru blat:

6 ouă, 6 linguri cu zahăr, 5

linguri pline vârf cu nucă prăjită și

măcinată, 2 linguri făină, 2 linguri

ulei, sare, zeama de la o lămâie.

Preparare blat:

Se bat albușurile spumă, se

adaugă zahărul și zeama de lămâie și

s e m a i b a t e p u ț i n . S e p u n

gălbenușurile frecate cu sare și ulei,

se amestecă de sus în jos și se

adaugă făina și nuca măcinată. Se tapetează o tavă cu hârtie de

copt, se unge cu margarină, se răstoarnă compoziția și se coace

30 - 40 minute, după care se lasă la răcit în tavă.

Crema:

2 ouă, 200 g zahăr, 500 ml lapte, 4 linguri pline vârf cu făină, 1

pachet margarină, esență vanilie, 150 g nucă.

Se bat ouăle și zahărul, cu 250 ml lapte și se pun pe foc. Când

clocotește amestecul, se adaugă făina dizolvată în restul de lapte.

Se fierbe compoziția până la consistența unei smântâni. Se ia de pe

foc, se adaugă 1/2 pachet de margarină, se bate până aproape este

rece și se adaugă restul de margarină, se obține o cremă spumoasă.

Între timp se coace nucă, se zdrobește cu sucitorul. Se întinde cremă

peste blat și se presară nucă zdrobită.

Poftă bună! Vasâlca Tincuța

- Rubrica Poftă bună! -52


Flori de gheață

1. Cea mai renumită operă din istoria picturii este Monna ...

2. Mihai Eminescu s-a născut în judeţul ...

3. Părintele tablei înmulţirii este ...

4. Cea mai inteligentă specie de maimuţe este ...

5. Locuitorii mongoloizi din zonele polare se numesc ...

6. Primul poem eminescian este La mormântul lui ... Pumnul.

7. Strămoşii poporului român sunt Traian şi ...

8. Originea Jocurilor Olimpice este ... antică.

9. Cel mai înalt vârf al munţilor Himalaya este ...

10. Vulcanii noroioşi se găsesc în judeţul ...

11. Singura dintre cele 7 minuni ale lumii care mai există este ansamblul ... de

la Giseh.

12. Graniţa naturală dintre Canada şi SUA este reprezentată de cascada ...

13. Cea mai cunoscută reprezentare a corpului omenesc a lui Leonardo Da

Vinci este Omul ...

Soluţie: „Nu tot ceea ce e A e şi B.” Marin Preda Andreea Ursu

- Cuvinte încrucișate - 53

A B

7.

4.

1.

8.5.

2. 9.

6.

3.

10.

11. 12. 13.


Ghicitori

1 . Era al şapte-lea între copii

Şi-a scris multe poezii.

Din unsprezece câţi erau

Se numea ……..

2 . Are tălpi perechi, lucioase,

Fine si alunecoase!

Sprintenică și ușoară,

Prin zăpadă parcă zboară.

3 . De la mare pân' la munte,

Picură stele mărunte.

4 . Avem în casa noastră

Așezat ca sub fereastră,

O armonică de fier

Cu numele ….

5 . Carte albă, liniată,

Scrii pe ea când e curată!

6 . Surioare gemene,

La fire asemene,

Totdeauna le vezi pline,

Numai când le iei cu tine!

7 . Să mă credeţi, nu vă mint;

Are trâmbiţă de-argint

Şi giubea de mare vornic,

Dar pe post e doar… ceasornic!

8 . Cred şi eu că e un chin

Să fii vara ca şi el,

Să nu poţi să te dezbraci

De palton şi de nădragi.

9 . Cu pomană pe ştergar,

A trântit lupul pe jar.

Culese de Gabriela Vasilache

(Mihai Eminescu)

(sania)

(ninsoarea)

(calorifer)

(caietul)

(ghetele)

(cocoșul)

(pinguinul)

(Capra cu trei iezi)

- Pagina copiilor -54


1. Sună cineva la ușa apartamentului.

Un tip deschide și vede o doamnă

nervoasă care întreabă:

- Dumneata ai salvat ieri un băiat pe

lac de la înec?

- Da, eu…

- Și șapca lui unde e?

2. - Cum e, bunicule, la bătrâneţe?

Cum trece timpul?

- Greu, nepoate, foarte greu! Un

calendar îmi ajunge doi ani.

3. - Draga mea, cu cine ai stat de

vorbă aproape o oră la poartă?

- Cu o prietenă de-a mea.

- Și de ce n-ai invitat-o înăuntru?

- Era grabită...

4. Intră doctorul în salon și o vede pe

asistentă scuturând un pacient care

dormea. Mirat o întreabă:

- Ce-i faci bietului pacient?

- Îl trezesc ca să-și ia somniferul!

5. Ştiţi ce ar spune prima soacră

ajunsă pe Lună?

- Exact cum mă aşteptam, praful de

două degete!

6. Soțul și soția se ceartă de vreo 2

ore. Soțul, obosit, îi zice:

- Gata, fie cum zici TU, așa vom face!

- Nuuu, prea târziu, m-am răzgândit.

7. - Tata, unde sunt Alpii?

- Întreab-o pe mamă-ta, ea mută tot

timpul lucrurile prin casă!

8. - De ce a rămas celebru Napoleon?

întreabă profesoara.

- Fiindcă avea o memorie

formidabilă, răspunse elevul.

- Poţi fi mai clar?

- Da, pe statuie scrie: „Pentru

memoria lui Napoleon”.

9. - Care e cel mai puternic animal din

lume?

- Melcul, pentru că își cară casa în

spate.

10. Proprietarul se trezește în mijlocul

nopții de la un zgomot. Apoi vede un

hoț și îl întreabă:

- Ce faci aici?

- Caut bani, răspunde hoțul.

- O, atunci caut și eu cu tine!

11. - Băiete, ce s-a întâmplat în 1850?

- S-a născut Mihai Eminescu.

- Foarte bine! Dar în 1855?

- A împlinit 5 ani.

12. Judecătorul: De ce ați împușcat

iepurele dacă nu sunteți membru al

Asociației Vânătorilor?

Inculpatul: Dar el de ce îmi mânca

varza din grădină dacă nu e membru

al familiei mele?

Culese de Bogdan Romedea

- Pagina copiilor -

Să mai și râdem

55


- Cine știe, răspunde! -

Cine știe, răspunde!

Știință

1. Din ce fruct se face cidrul?

2. Care apă este mai bună conductoare de electricitate, cea dulce

sau cea sărată?

3. Care este numele popular al elementului denumit știintific oxid de

hidrogen?

4. Cum se mai numește Tabelul periodic al elementelor chimice?

Literatură

5. Cine a scris Micul Prinț?

6. În ce an s-a născut George Topârceanu?

7. În ce an a apărut revista Dacia literară?

8. Cine a scris volumul de poezii Pasteluri?

Istorie

9. Când s-a prabușit Imperiul Roman de Apus?

10. În ce an a început Marea Criză Economică din SUA?

11. Ce priministru român a fost executat

de către Garda de Fier pe peronul gării

Sinaia?

12. Cum erau executați condamnații la

moarte în timpul Revoluției Franceze?

Geografie

13. Unde este situată Mongolia?

14. Care este capitala Republicii Malta?

15. În ce parte a continentului american

este situată Canada?

16. Cum se numesc cele trei grupe în care

sunt împărțiți Carpații românești?

Cineștie

răspunde

56


Soluții

Soluții rebus numărul anterior:

1. Naşterea

2. Betleem

3. Copii

4. Aseară

5. Jingle

6. Iosif

7. Trei

8. Iată

9. Fluierul

10. Cerul

11. Raiului

12. Iisus

13. Colindăm

14. Ingerii

15. Trei

16. În

A=necăjiţi, B=fericiţi

Cineștie

răspunde

Cineștie

răspunde

Soluții rubrica ”Cine știe, răspunde!”:

1. măr

2. sărată

3. apă

4. Tabelul lui Mendeleev

5. Antoine de Saint-Exupery

6. 1886

7. 1840

8. Vasile Alecsandri

9. 476-486

10. 1929

11. I. G. Duca

12. decapitare cu ghilotina

13. Asia Centrală

14. Valletta

15. nord

16. Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali

57- Cine știe, răspunde! -


- Din comunitate -

Ne vor lipsi blândețea și fermitatea ei

58


La data de 14 ianuarie 2016, preatristă zi de iarnă, familia

îndurerată s-a adunat alături de prieteni și colegi pentru a o

conduce pe ultimul drum pe draga şi respectata Ana Filip.

Doamna Ana Filip s-a născut în orașul Buhuși, județul Bacău,

iar dacă mai zăbovea printre noi, la 26 ianuarie 2016 ar fi împlinit 52

de ani.

S-a petrecut prin viaţă cu o deosebită decenţă, a fost o

femeie activă şi responsabilă în tot ceea ce a făcut, având mult bun

simţ şi umor de cea mai mare fineţe şi inteligenţă. Viaţa Anei Filip a

fost animată permanent de lucrul bine făcut şi profesionalism.

A avut un adevărat cult pentru familie, fiind un bun exemplu

pentru toţi cei care au cunoscut-o cu adevărat. Era fericită, împlinită,

dornică de viaţă și mândră de familia sa. Un băiețel de doar câteva

luni, care i-a adus bucurie în ultimele luni de viață, i-a conferit și

statutul de bunică.

Soarta a vrut ca această fericire să fie zdruncinată de o boală

grea, dar pe care și-a asumat-o cu demnitate. Familia, prietenii şi

colegii i-au stat alături şi au luptat pentru a nu-i părăsi, însă

deznodământul a fost altul.

În dimineaţa

zilei de 12 ianuarie

2016, Ana Filip a

t r e c u t l a c e l e

veșnice, în lumea

celor drepți. A lăsat

a c u m î n u r m ă

familia și prietenii.

Dumnezeu avea

nevoie de încă un suflet bun, drag îngerilor… fiind o persoană

nelipsită de la sfintele slujbe de la biserica ”Sfinții Voievozi” din

Săvinești, unde slujește părintele Petru Munteanu. De altfel, a fost

implicată în multe din activitățile desfășurate de parohia

săvineșteană, fiind alături de voluntarii acesteia ori de câte ori a fost

nevoie.

Cuvintele noastre nu reușesc să contureze atât de bine

imaginea mamei și bunicii Ana Filip, precum o face Rodica, fiica

Anei, în rândurile de mai jos:

„Mama s-a născut în aceeaşi zi cu Ceasusescu, 26.01.1964. Mereu

glumeam şi-i spuneam că de aici probabil i se trage spiritul dictatorial. Nu

era dictator, era un om care a ş�ut să conducă ferm şi cu blândeţe, se

implica complet în ceea ce făcea şi asta dorea să primească în schimb. Din

punctul meu de vedere a fost un om complet, cel mai puternic pe care l-am

cunoscut, o femeie elegantă în comportament şi a�tudine, cu o minte

ageră şi ascuţită, cu o capacitate de introspecție naturală, în baza căreia a

59- Din comunitate -


crescut şi s-a dezvoltat mereu, un om frumos cu principii sănătoase,

foarte generoasă, şi nu doar material, o mamă extrem de protectoare,

blândă şi caldă, cu o piele foarte fină. Avea o adevărată mângâiere de

mamă, pe care să ş�i că încă o simt pe mână, pentru că avea un anume fel

de-a mă mângâia şi simţeam că în momentul acela lumea se opreşte, iar

mie nu mi se mai poate întâmpla nimic rău.

A mai avut un frate mai mare şi o soră mai mică, pentru care a fost,

aşa cum mi-a mărturisit mătuşa mea, mamă. A învăţat-o cam tot ce ş�e;

de la e�ca muncii până la comportamentul zilnic, pentru că aşa era

mama: împărţea păr�cele mici din ea fiecăruia. Aşadar, dacă e să vorbim

despre câţi oameni a coordonat, dincolo de cei 12 angajaţi, au fost mulţi.

Iar angajaţii au fost familia ei, pentru că locul acela era casa ei. Şi pentru

că ea a făcut totul cu foarte multă pasiune şi i-a iubit mult, a avut şi

aşteptări mari de la ei. Nu ş�u dacă a avut un mo�o neapărat, dar era

omul lucrului făcut cu simţ de răspundere, aşa cum îi plăcea să spună şi

aşa cum îşi şi făcea treaba. A muncit foarte mult, uneori aprope de

sacrificiu personal în detrimentul familiei, şi nu pentru că era avidă după

material, ci pentru că îi plăcea foarte mult ceea ce făcea. Una din cele mai

mari dorinţe ale ei a fost să termine casa începută şi să locuiască acolo.

- Din comunitate -60


Asta nu a mai reuşit, în schimb, acum la final, şi-a îndeplinit o altă mare

dorinţă, reuşind să ajungă la Mormântul Sfânt.

Am avut norocul să am o mamă extraordinară, un om deosebit,

care mi-a lăsat o moştenire generoasă de învăţăminte şi amin�ri

frumoase. Îmi este imposibil să aleg una. Le preţuiesc pe toate în egală

măsură şi pentru că îmi arată o mamă frumoasă şi veselă, care răspundea

mereu la intrabrea: Ce mai faceţi? cu: Foarte bine!, mama gospodină care

făcea cea mai bună mâncare, mama înţeleaptă care avea mereu cele mai

bune sfaturi şi toate soluţiile, mama puternică cea care m-a susţinut

mereu, mamă extraordinară, care în mod excepţional a găsit cumva �mp

şi resurse să fie toate acestea, mama care m-a iubit enorm.”

Amintirea sa nu se va pierde, va dăinui în sufletele celor dragi

pe care îi va veghea de acolo de sus, din Ceruri.

Brîndușa Dediu

61- Din comunitate -


Cronica parohiei

Botezuri

ź La data de 19 decembrie 2015, părinții Groza Felician Petru şi Ildikö și-au creștinat fetița, Petronela Alexandra, având ca părinte spiritual pe Asavei Vasile Ştefan.

ź La data de 26 decembrie 2015, părinții Stănescu Gutui şi Elena și-au creștinat băiețelul, Avram Ferdinand, având ca părinți spirituali pe Avasilcăi Daniel şi Diana şi Grigoriu Daniela.

ź La data de 26 decembrie 2015, părinții Nistor Nicolae şi Mihaela și-au creștinat fetița, Anamaria Petronela, având ca părinți spirituali pe Haiteş Claudiu şi Cristina.

ź La data de 27 decembrie 2015, părinții Paisa Ilie şi Iulia Elena și-au creștinat băiețelul, Alexandru Ilie, având ca părinți spirituali pe Nistor Ionel şi Claudia.

ź La data de 6 ianuarie 2016, părinții Anisei Constantin Ciprian şi Ramona Alexandra și-au creștinat fetița, Aniela Mihaela, având ca părinți spirituali pe Ofileano Florin Angelino şi Oana Maria.

ź La data de 16 ianuarie 2016, părinții Savu Constantin Ciprian şi Rotaru Elena și-au creștinat băiețelul, Savu Moise Ioan, având ca părinți spirituali pe Popovici Vasile Valentin şi Ecaterina Roxana.

Căsătorii

ź La data de 15 ianuarie 2016, și-au împletit viețile Marozzi Bernardo şi Păun Elena, având ca nași familia Dumitriu Ion şi Veronica.

Răposați

ź La data de 22 decembrie 2015 a fost înmormântat Prisăcariu Vasile, adormit întru Domnul în data de 19 decembrie 2015.

ź La data de 12 ianuarie 2016 a fost înmormântat Roman Gheorghe, adormit întru Domnul în data de 11 ianuarie 2016.

- Din comunitate -62


63

www.haicunoi.com

Preț 15 lei

Un cadou cochet și util pe care îl poți oferi celor dragi.365 de pagini și cuvinte de folos, ilustrate color, un

mărgăritar pentru fiecare zi a anului.Pentru comenzi sunați la telefon 0773887621

A apărut Calendarul Jurnal Spiritual

Hai cu Noi = Ianuarie 2016

64

www.haicunoi.com

Prin dorim să venim în ajutorul serviciul de catering

dumneavoastră prin livrarea la domiciliu, pe bază de

comandă, a produselor tradiționale de sărbători, a

produselor pentru pomeniri, precum și a produselor

gătite pentru diverse evenimente.

Meniuri la 10 lei sau 15 lei. Cozonac la 14 lei/buc.

Pentru comenzi ne puteți găsi la Centrul social-

educativ „Popasul Iubirii Milostive” din cadrul

Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvineşti.

e-mail: [email protected].: 0753 866 105 0233 280 570


65

www.haicunoi.com

Siropuri facute în casă, 100%

naturale și cu un gust autentic,

fară conservanți sau coloranti,

din fructe și plante atent

selecționate. Dulceață și

gemuri tradiționale preparate

artizanal din fructe de cea mai

bună calitate. Semne de carte

şi huse pentru telefoane cu

m o t i v e t r a d i ț i o n a l e

româneşti. Pentru comenzi

sunați la telefon 0753 866 105.

Parohia

”Sf. Voievozi”

din

Săvinești

vă pune la

dispoziție

Fondurile

colectate

vor sprijini

proiecte

sociale

Preț 10 lei

Preț 10 lei

Preț 10 lei

Preț 5 lei


66


Cei care doresc să sprijine financiar reamenajarea Școlii Vechi o pot face la contul deschis la:

BRD, Roznov, Jud. Neamţ

SWIFT CODE: BRDE RO BU

IBAN ROL: RO 96 BRDE 280S V257 2107 2800

sau chiar la sediul Școlii Vechi, Săvinești.

Pentru a fi în permanență informat de stadiul lucrărilor și de activitățile noastre în cadrul Școlii

Vechi, urmărește-ne pe

www.samariteanulmilostiv.ro și www.jurnalspiritual.eu

Produse realizate de voluntarii Centrului de Servicii Sociale „Samariteanul Milostiv” din cadrul Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvineşti. Fondurile colectate din vânzarea lor se vor utiliza pentru a sprijini proiectele sociale derulate în cadrul acestui centru.

100% Natural

67


(www.jurnalspiritual.eu)

„Grăbește-te să fii bun.”

hai cu noi - nr. 29

Documents