h o t Ă r Î r e cu privire la aprobarea programului pentru
TRANSCRIPT
H O T Ă R Î R E
cu privire la aprobarea Programului pentru integrarea
problemelor îmbătrînirii în politici
nr. 406 din 02.06.2014
Monitorul Oficial nr.153-159/453 din 13.06.2014
* * *
În temeiul Programului de activitate al Guvernului “Integrarea Europeană: Libertate,
Democraţie, Bunăstare” 2013-2014, a priorităţii de integrare în strategiile de dezvoltare a
obiectivelor de adaptare la schimbările în structura populaţiei şi de ameliorare a indicatorilor
calitativi ai capitalului uman, a angajamentelor Republicii Moldova de implementare a Planului
Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, conform art.11 alin.2 din
Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr.131-133, art.1018), cu modificările şi completările ulterioare
Guvernul
HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Programul pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici (se anexează).
2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, în conlucrare cu autorităţile publice
locale:
vor efectua adaptarea orientărilor strategice la structura demografică şi vor întreprinde
măsurile de implementare a obiectivelor şi acţiunilor Programului pentru integrarea problemelor
îmbătrînirii în politici;
vor remite, anual, pînă la 1 martie, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
informaţia pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Ghidului de parcurs pentru
integrarea problemelor îmbătrînirii în politici, care, va prezenta Guvernului, pînă la 1 aprilie,
informaţia generalizată cu privire la rezultatele obţinute.
3. Realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Ghidului de parcurs pentru integrarea
problemelor îmbătrînirii în politici (2014-2016) se va efectua în limitele alocaţiilor aprobate în
bugetele respective ale instituţiilor responsabile de implementare.
4. Coordonarea activităţilor de realizare a prezentei hotărîri se pune în sarcina Comisiei
naţionale pentru populaţie şi dezvoltare.
PRIM-MINISTRU Iurie LEANCĂ
Contrasemnează:
Viceprim-ministru Tatiana Potîng
Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei Valentina Buliga
Ministrul finanţelor Anatol Arapu
Ministrul educaţiei Maia Sandu
Ministrul sănătăţii Andrei Usatîi
Ministrul justiţiei Oleg Efrim
Chişinău, 2 iunie 2014.
Nr.406.
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului
nr.406 din 2 iunie 2014
PROGRAMUL
pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici
I. INTRODUCERE
1. Îmbătrînirea populaţiei, fiind un proces fără precedent în istoria omenirii, ce decurge lent,
dar persistent, şi în opiniile specialiştilor ireversibil cel puţin în următoarea sută de ani, indică
serioase semnale de alarmă pentru viitoarele generaţii.
2. Conform proiecţiilor demografice internaţionale şi ale specialiştilor naţionali, tot ce
înseamnă creştere economică, Produsul Intern Brut, investiţii, piaţa muncii, impozite, prosperitatea
fiecărui cetăţean, consum, pensii, structura familiei, urmează a fi marcat de dezechilibrul sporului
natural reflectat în dimensiunile creşcînde ale populaţiei vîrstnice.
3. Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, Declaraţia
Ministerială de la Viena, 2012 – “Asigurarea unei societăţi pentru toate vîrstele: Promovarea calităţii
vieţii şi a îmbătrînirii active”, la care este parte Republica Moldova, prevăd integrarea îmbătrînirii ca
o modalitate de a promova drepturile, interesele şi bunăstarea persoanelor în vîrstă, devenind un
instrument de obţinere a echilibrului şi echităţii pentru toate vîrstele societăţii umane.
4. Strategia Regională pentru Implementarea Planului menţionat determină priorităţile de bază
ale ţărilor-membre ale Comisiei Economice pentru Europa a ONU în domeniul îmbătrînirii şi
accentuează necesitatea promovării măsurilor privind extinderea participării persoanelor vîrstnice la
viaţa socială şi economică, fiind prioritară consolidarea protecţiei sociale adecvate pentru generaţiile
actuale şi viitoare, extinderea ocupării şi echilibrarea pe piaţa forţei de muncă ş.a.
5. Pentru realizarea Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid
în 2002 şi Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului menţionat, Comisia Economică
pentru Europa a ONU, a recomandat aplicarea instrumentului de integrare a problemelor îmbătrînirii
(mainstreaming) în politicile de dezvoltare generale şi sectoriale în scopul încadrării mai sporite a
persoanelor vîrstnice în viaţa socială, economică, politică şi culturală.
6. Aplicarea mai largă a integrării imbătrînirii ar trebui să conducă la noi abordări,
sensibilizare mai amplă, politici noi la toate nivelurile, bazate pe o planificare mai raţională, prin
consideraţia mai profundă a perspectivei/previziunii demografice, ce denotă extinderea procesului
de îmbătrînire a populaţiei.
7. Prin prezentul Program se relevă căile de parcurs, datorită cărora ţara îşi poate menţine
aspiraţia de realizare plenară a angajamentelor Planului Internaţional de Acţiuni privind
Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002 şi a Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului.
Acest document este parte integrantă a programului de activitate al Grupului de lucru al Comisiei
Economice pentru Europa a ONU privind îmbătrînirea, al cărui membru este Republica Moldova, şi
este rezultatul activităţii experţilor desemnaţi în acest scop.
8. Sînt incluse obiective privind implementarea consecventă de către Republica Moldova a
angajamentelor definite de Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în
2002, astfel că Programul pentru integrarea factorului îmbătrînirii în toate sferele este destinat
întreprinderii acţiunilor concrete, relevante pentru specificul economic, social, cultural şi politic al
ţării. Aceste acţiuni urmează a fi realizate în conformitate cu prevederile “Ghidului de parcurs
pentru integrarea îmbătrînirii prin implimentarea angajamentelor Planului Internaţional de Acţiuni
privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002 şi a Strategiei Regionale pentru Implementarea
Planului (anexa nr.1 la prezentul Program).
9. Progresul autentic al integrării îmbătrînirii ţinteşte domeniile relevante, dincolo de
simplitatea cifrelor ce indică numărul persoanelor în anumite grupuri de vîrstă, numărul celor cu
drept la pensie şi celor care primesc pensii, sau numărul persoanelor în vîrstă aptă de muncă, care
emigrează din ţară.
10. Privite în ansamblu, prezentul Program şi Programul naţional strategic în domeniul
securităţii demografice a Republicii Moldova (2011-2025), aprobat prin Hotărîrea Guvernului
nr.768 din 12 octombrie 2011, constituie politici de abordare integrată, simultană şi corelată în
vederea depăşirii provocărilor demografice, cu care se confruntă Republica Moldova şi propune o
viziune optimistă de valorificare eficientă a noilor oportunităţi, de combatere a stereotipurilor şi
divergenţelor provocate de îmbătrînire.
II. CONTEXTUL NAŢIONAL AL ÎMBĂTRÎNIRII DEMOGRAFICE
11. Stările populaţiei identificate în prezentul capitol sînt specifice contextului naţional, în care
îmbătrînirea demografică, produsă de scăderea fertilităţii şi ratele înalte ale mortalităţii, este agravată
de efectele emigraţiei de amploare, impactul continuu al tranziţiilor economice, şi mai recent, de
criza economică globală.
12. Creşterea numărului de vîrstnici necesită elaborarea de noi strategii privind politica socială
atît la nivelul Uniunii Europene, cît şi al fiecărui stat de pe continent. Republica Moldova nu
prezintă o excepţie din rîndul statelor europene, confruntîndu-se cu un fenomen îngrijorător de
îmbătrînire a populaţiei, ce manifestă tot mai accentuat un caracter ireversibil.
13. Numai în ultimii 20 de ani, vîrsta medie a populaţiei a crescut cu aproape 5 ani, speranţa
de viaţă cu cca. 3 ani, iar creşterea proporţiei populaţiei adulte de 60 de ani şi peste în paralel cu
descreşterea proporţiei persoanelor tinere sub 15 ani, denotă î pronunţată criză demografică. Pragul
critic al coeficientului îmbătrînirii de 12% (ponderea persoanelor de 60 de ani şi peste în totalul
populaţiei) a fost depăşit încă în anul 1988, atingînd în anul 2012 valoarea de 15,3%.
14. Fenomenul de îmbătrînire are un profund impact asupra tuturor generaţiilor şi asupra celor
mai multe domenii de activitate economică şi socială: piaţa muncii, protecţia socială, educaţie,
cultură, politică. Declinul populaţiei active şi îmbătrînirea forţei de muncă pun probleme de
dezvoltare economică şi socială deosebite: costul pensiilor, strategiile în domeniul educaţiei şi
formării, a locuinţelor adaptate, a îngrijirii medicale şi asistenţă socială.
15. Structura pe vîrste a populaţiei denotă fenomenul intens de îmbătrînire demografică,
datorat în principal scăderii natalităţii din ultimii ani, care a determinat reducerea absolută şi relativă
a populaţiei tinere. Comparativ cu 1 ianuarie 2000, la 1 ianuarie 2013 se remarcă reducerea ponderii
copiilor (de 0-14 ani) de la 23,8% la 16,1% şi creşterea ponderii celei vîrstnice (de 60 ani şi peste)
de la 13,6 la 15,3%.
16. La 1 ianuarie 2013 în Republica Moldova locuiau 527,6 mii persoane în vîrstă de 60 ani şi
peste (2012 – 527, 6 mii, 2010 – 512, 3 mii, 2009 – 500, 4 mii), din care mai mult de jumătate
(60,4%) sînt femei. Circa două treimi (60,9%) din numărul total al persoanelor în etate locuiesc în
mediul rural. Aproape 15,5% din populaţia rurală şi 13,9% din mediul urban a depăşit vîrsta de 60
ani. În totalul populaţiei feminine din mediul rural ponderea femeilor vîrstnice, de asemenea, este în
creştere – 18,4%, comparativ cu 18,1% în 2010 şi 17,9% în 2009.
17. Astfel, tinerii de mîine, tot mai puţini la număr, vor avea de susţinut nu doar evoluţia
societăţii omeneşti, ci şi de întreţinut mult mai mulţi vîrstnici. Acest fapt va genera o presiune
semnificativă asupra cheltuielilor publice, care poate face imposibilă o creştere economică aşteptată.
18. Dezechilibrul de gen în segmentul cel mai vulnerabil al populaţiei, cum sînt persoanele de
vîrstă înaintată, va solicita efort sporit pentru specializarea serviciilor sociale, medicale şi
psihosociale, în special pentru populaţia feminină mai numeroasă.
19. Republica Moldova a depus eforturi consolidate în vederea recunoaşterii implicaţiilor
îmbătrînirii populaţiei şi migraţiei pentru stabilitatea financiară a sistemului de protecţie socială,
fiind investite eforturi semnificative în dezvoltarea reformelor sistemului de pensii şi a acordurilor
bilaterale privind migraţia.
20. Asumarea implementării Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la
Madrid în 2002, conform Strategiei Regionale de Implementare a Planului, semnifică efortul de a
face faţă provocărilor, dar şi de a valorifica oportunităţile generate de îmbătrînire. Succesul acestor
eforturi va depinde de faptul dacă vor fi abordate şi aspectele mai profunde ale îmbătrînirii, în
special a celor ce se referă la sărăcie, locuri de muncă, educaţie de calitate, învăţare continuă,
preocupare permanentă de un mod sănătos de viaţă, participare culturală sau politică, implicare
voluntară a celor mai în vîrstă la viaţa comunitară ş.a.
II.1. Prognoza demografică (2012-2050)
21. Conform prognozelor demografice, Republica Moldova nu se va deosebi de tendinţele
generale ale societăţilor europene, fiind în instabilitate demografică pe perspectiva cîtorva decenii –
în cel mai bun caz, sau poate secole.
22. Savanţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei au elaborat varianta prognozei demografice
2012-2050 pentru populaţia de tip închis, fără a lua în calcul factorul migraţiei, din cauza lipsei unor
date complete cu privire la procesele migraţionale. Conform scenariului pesimist, după anul 2015
natalitatea în continuare va fi în descreştere. Către anul 2020 vom avea mai puţini copii de pînă la un
an (cu 5,1 mii – scenariul de reper-I, cu 3,6 mii – scenariul mediu-II şi cu 2,5 mii – scenariul
optimist-III).
23. În perioada prognozată reducerea numărului populaţiei va afecta şi mai mult piaţa muncii,
persoanele în vîrsta aptă de muncă pot să se reducă cu 35,5%, conform scenariului I. Creşterea
speranţei de viaţă şi a intervenţiilor pronataliste pot micşora dimensiunile declinului acestui
contingent (scenariul II – cu 31% şi scenariul III – cu 27,3%). Pînă în anul 2015, în funcţie de
scenariu, vom avea mai puţine persoane în vîrsta aptă de muncă cu circa 47-48 mii, iar către anul
2020 – cu circa 113,2-107,2 mii.
24. Valul de îmbătrînire considerabilă se va produce începînd cu anul 2014, cînd ponderea
copiilor de 0-14 ani se va egala cu ponderea persoanelor de 60 ani şi peste, după care, conform
prognozei, prima variabilă va descreşte, iar a doua, dimpotrivă, va creşte constant pînă în anul 2050.
Astfel, coeficientul îmbătrînirii populaţiei conform celor 3 scenarii ar ajunge la 16% în 2015, 18,5%
– în 2020 şi 30,3% – către sfîrşitul perioadei de prognozare. Numărul persoanelor în vîrstă de
pensionare va creşte anual cu 2-2,6%, în anul 2020 – cu circa 25%, comparativ cu anul 2010.
25. În deceniile imediat următoare intensitatea îmbătrînirii populaţiei va spori prin
expansiunea vîrstnicilor ce provin din generaţiile numeroase născute în anii 70-90 ai secolului
trecut, şi cu diminuarea, în paralel, a numărului populaţiei apte de muncă, ce provine din generaţiile
puţin numeroase născute în anii 90 ai secolului trecut.
26. Către anul 2050 rata de dependenţă a vîrstnicilor se va majora de 2,5 ori, sau va creşte pînă
la 59,2%. Republica Moldova va depăşi la acest indicator aşa state dezvoltate, cum sînt Norvegia
(42,2%), Marea Britanie (42,2%), Suedia (46,5), Germania (48,7%), Franţa (44,2%), Federaţia Rusă
(41,8%), Ucraina (45,3) ş.a., care dispun de economii cu potenţial mult mai avansate de depăşire şi
adaptare la îmbătrînire.
II.2. Probleme evidenţiate în baza evaluării populaţiei
de 50 de ani şi peste pentru politicile de viitor
27. Avînd necesitatea de argumentare a viitoarelor modele ale politicilor sociale, la nivel de
ţară a fost realizat un studiu analitic, soldat cu raportul “Îmbătrînirea populaţiei în Republica
Moldova” (Studiu), elaborat de experţii naţionali. Sarcina de bază a acestui proiect internaţional,
realizat cu suportul Departamentului de Afaceri Economice şi Sociale al Organizaţiei Naţiunilor
Unite a constat în colectarea şi sinteza informaţiei obiective privind situaţia populaţiei prepensionare
şi în vîrstă.
28. Rezultatele Studiului au permis evaluarea stării sociodemografice de bază ale populaţiei în
vîrstă de 50 de ani şi peste, nivelul de bunăstare, aspectele ce ţin de ocuparea în cîmpul muncii,
starea sănătăţii, disponibilitatea şi cererea în servicii medicale şi sociale, reflectarea problemelor
privind îmbătrînirea în mass-media ş.a.
29. Această cartografiere a populaţiei mai în vîrstă la nivel naţional are relevanţă majoră în
stabilirea priorităţilor politicilor sociale ce vizează cele mai stringente problemele la etapa actuală şi
de perspectivă, fiind indispensabilă priorităţilor şi direcţiilor strategice în domeniul îmbătrînirii
populaţiei. La elaborarea măsurilor de susţinere a populaţiei în vîrstă, este necesar de a prevedea
resursele ce vor asigura calitatea vieţii vîrstnicilor, avînd obiectivul de scoatere din izolare
degradantă, de integrarea lor în dezvoltarea în plan social, ocupaţional, spiritual etc. (capitolul 2
“Persoanele în vîrstă şi familia” din Studiu).
30. În pofida eforturilor şi realizărilor substanţiale ce ţin de reducerea nivelului sărăciei în ţară,
vîrstnicii rămîn a fi cei mai supuşi riscului sărăciei. Sistemul statal de asigurare cu pensii/servicii
sociale acoperă doar necesităţile minime ale vîrstnicilor, dar nu le acordă posibilitatea de a satisface
necesităţile pentru un trai decent. Astfel, în strategiile ce ţin de contracararea efectelor negative ale
îmbătrînirii este important de a fixa că în urma măsurilor programate se vor crea condiţii plenare
pentru motivarea activităţii economice şi sociale ale vîrstnicilor.
31. Politicile şi practica socială întreprinse cu privire la persoanele în vîrstă (efectuarea
plăţilor, compensaţiilor, acordarea serviciilor sociale ş.a.), precum şi opiniile exprimate de
respondenţii (atît vîrstnici, cît şi tineri) cuprinşi în cadrul cercetării, denotă gradul înalt al
aşteptărilor paternaliste ale acestora faţă de stat (capitolul 2 “Persoanele în vîrstă şi familia” din
Studiu). Dar orientarea spre un paternalism social faţă de persoanele în etate şi sporirea nejustificată
a gradului de susţinere socială a acestora, nu poate fi acceptat drept un concept de orientare de bază
pentru viitor în societăţile îmbătrînite.
32. Un factor esenţial care urmează a fi luat în considerare prezintă creşterea ponderii
persoanelor în vîrstă, marcată în paralel cu înrăutăţirea stării lor de sănătate (58% dintre respondenţii
în vîrstă de 50 de ani şi peste au afirmat că sînt bolnavi de una sau mai multe boli cronice), creşterea
numărului persoanelor cu limitări funcţionale şi a numărului de persoane cu disabilităţi. Pentru mai
multe persoane în etate aceşti factori limitează activitatea de muncă, iar pentru altele – îngustează
posibilităţile unui trai autonom (capitolul 7 “Sănătatea, limitările şi îngrijirea persoanelor în
vîrstă” din Studiu).
33. Republica Moldova dispune de legislaţie complexă privind sistemul de acordare a
serviciilor sociale vîrstnicilor aflaţi în dificultate. Serviciile se acordă prin implicarea autorităţilor
publice locale, dar sub presiunea creşterii constante a numărului de vîrstnici, care necesită asemenea
servicii şi în lipsa posibilităţilor financiare nu este posibilă satisfacerea deplină şi complexă a
solicitărilor vîrstnicilor. Apare necesitatea în perfecţionarea sistemului public de acordare a
serviciilor sociale, dar şi necesitatea de a creşte rolul familiei şi societăţii în susţinerea şi ajutorul
vîrstnicilor.
34. Dimensiunea de gen la fel imprimă un caracter specific procesului de îmbătrînire. Rata
femeilor în rîndul populaţiei în vîrstă de 50 de ani şi peste depăşeşte 57% (în grupul de vîrstă de 70
de ani şi peste numărul femeilor depăşeşte aproape de 2 ori numărul bărbaţilor), fapt ce
predetermină necesitatea reflectării acestei disproporţii de gen în politicile (ocupaţionale, de
asigurări sociale, de sănătate etc.) şi practicile sociale. Disproporţiile existente privind speranţa de
viaţă la femei şi la bărbaţi formează un aspect suplimentar al problemei ce derivă şi din statutul
familial al lor şi impactul schimbărilor de natură familială asupra calităţii vieţii persoanelor în vîrstă
(capitolul 2 “Persoanele în vîrstă şi familia” din Studiu).
35. Susţinerea socială urmează a fi direcţionată, atît în funcţie de caracteristicile generale şi
formale ale grupurilor sociale ale vîrstnicilor, cît şi în funcţie de specificul situaţiei şi perspectivele
de viaţă ale acestor grupuri (dimensiunea de gen, nivelul de bunăstare, tipul gospodăriei casnice în
care locuieşte persoana în etate, nivelul limitărilor funcţionale etc.)
36. Profilul teritorial, ca loc de trai al persoanelor în vîrstă, este un factor important la
determinarea orientării politicilor ce-i privesc. Pe de o parte, se observă diferenţierea cotei părţi a
populaţiei în vîrstă în structura populaţiei regiunilor, fapt ce predetermină realizarea clasificării
măsurilor în funcţie de decalajele existente. Autorităţile publice locale diferă prin abilităţile lor de a
crea şi de a menţine funcţionalitatea serviciilor necesare pentru a satisface nevoile vîrstnicilor, de a
organiza activităţile sociale şi de muncă, precum şi prin infrastructura socială funcţională.
37. Locuinţa reprezintă unul dintre bunurile care asigură existenţa persoanei, iar nivelul de
dotare a locuinţei cu utilităţi contribuie la o perioadă mai îndelungată de trai sănătos şi autonom al
vîrstnicilor în familie sau in mediul cunoscut. În prezent, practic toţi vîrstnicii din Republica
Moldova dispun de spaţiu locativ, în majoritate – cu drept de proprietate privată. Însă nivelul de
dotare a locuinţelor cu utilităţi este destul de jos, în special pentru mediul rural. Disparităţile date se
explică prin tradiţiile şi cultura diferită a menajului din sate şi din oraşe, dar şi prin lipsa
infrastructurii comunale necesare în mediul rural.
38. Cercetarea a relevat, că din diverse cauze depresive, motivarea privind activitatea de
muncă şi cea de instruire este minimă printre persoanele vîrstnice. Nici sfera de activitate culturală
şi de agrement, nici activitatea civică, nu constituie pentru majoritatea vîrstnicilor un mijloc
atrăgător de autorealizare.
39. Cert este că menţinerea activităţii persoanelor vîrstnice în domeniul muncii, educaţiei, în
activitatea obştească, culturală şi de agrement în condiţiile actuale reprezintă nu doar o formă de
satisfacere a necesităţilor individuale ale persoanelor, dar şi o posibilitate pentru fortificarea
potenţialului uman şi dezvoltare socioeconomică.
40. În baza cercetărilor s-a relevat că poziţia persoanelor vîrstnice pe piaţa muncii este destul
de complicată, iar prevederile normative nu asigură pe deplin accesul şi stabilitatea statutului lor
ocupaţional. O treime din vîrstnicii angajaţi au deficienţe la locul de muncă, condiţii nocive, stres
profesional, teama de a-şi pierde locul de muncă, majoritatea absolută nu este satisfăcută de salariu
(capitolul 6 “Persoanele în vîrstă şi piaţa muncii. Pensionarii” din Studiu).
41. Totodată, vîrstnicii ar dori să-şi continue activitatea, dacă ar exista locuri de muncă, un
program bine organizat sau flexibil de lucru, adaptarea locului de muncă la posibilităţile fiziologice
ale persoanelor de vîrstă înaintată etc. Realizarea acestor măsuri cere o implicare mai activă a
patronilor, dar şi ale partenerilor sociali cu responsabilităţi deosebite în soluţionarea problemelor
pieţei muncii: Guvernul, Patronatele, Sindicatele şi nu, în ultimul rînd, a societăţii civile.
III. SCOPURI, OBIECTIVE
42. Programul pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici este destinat adaptării la
inevitabilitatea îmbătrîniri continue a populaţiei, iar scopul de bază constă în determinarea
obiectivelor privind asigurarea unei societăţi pentru toate vîrstele şi prioritizează promovarea
calităţii vieţii şi a îmbătrînirii active. Integrarea îmbătrînirii durează în timp, din care motiv
priorităţile incluse în acest document nu pot fi realizate integral şi definitiv în termene apropiate, sau
numai în baza Planului de acţiuni anexat.
43. Strategia pentru atingerea obiectivelor implică, pentru început, pregătirea societăţii prin
schimbarea percepţiilor şi a stereotipurilor, o nouă abordare a necesităţilor, întreprinderea acţiunilor
pentru iniţierea transformărilor de durată sistemice şi conceptuale în mai multe sectoare.
44. Sporirea gradului de implicare a persoanelor în vîrstă în viaţa socială prin măsuri de
susţinere a activităţii lor obşteşti, creează condiţiile ce reduc riscul excluziunii şi marginalizării sau
izolării sociale, antrenarea practicilor de prevenire a discriminării, a abuzului şi oricărei violenţe faţă
de vîrstnici.
45. Planul de acţiuni pentru perioada anilor 2014-2016 (anexa nr.2 la prezentul Program) oferă
măsuri structurate pe domenii, conform obiectivelor Planului Internaţional de Acţiuni privind
Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului, care
ilustrează obiectivele, acţiunile şi termenele; repartizarea responsabilităţilor pentru punerea în
aplicare a fiecărui obiectiv, precum şi indicatorii pentru monitorizarea progresului la prima etapă.
46. Reformele planificate ale sistemului de asigurare şi asistenţă socială trebuie să fie bine
concepute, pentru a garanta echitatea, viabilitatea sistemului de pensii, a suportului social şi a altor
beneficii pe termen lung. Planurile de dezvoltare, reformele structurale şi orice măsuri de gestionare
a crizelor viitoare, trebuie să ia în considerare impactul acestora asupra persoanelor în etate.
47. Trebuie relevată oportunitatea regimului de lucru flexibil şi adaptabilitatea acestuia, care
să permită lucrătorilor să rămînă activi atîta timp cît sînt dispuşi şi capabili să facă acest lucru, ceea
ce ar permite economiei să valorifice potenţialul lor.
48. Îmbunătăţirile privind înregistrarea migranţilor, metodele de proiectare pentru estimarea
viitoarelor fluxuri de migraţie, planificarea utilizării eficiente a remitenţelor, precum şi stimulentele
pentru revenirea migranţilor, toate sînt extrem de relevante în contextul respectiv. Acestea reprezintă
acţiuni prioritare pentru că migraţia are o importanţă specială pentru Republica Moldova şi este în
strînsă legătură cu subiectul îmbătrînirii din mai multe motive. Emigrarea tinerilor în vîrstă de
muncă creează dificultăţi pentru persoanele în etate şi copiii care rămîn în ţară, precum şi pentru
sistemul de protecţie socială, care trebuie să îi protejeze de sărăcie (capitolul 6, compartimentul
“Migranţii” din Studiu).
49. Sistemul de educaţie trebuie să se adapteze la caracteristica constantă a îmbătrînirii
populaţiei, asigurîndu-se că profesori de toate vîrstele sînt bine pregătiţi şi remuneraţi într-o manieră
echitabilă. De asemenea, este actuală creşterea gradului de conştientizare a diversităţii de vîrstă în
rîndul profesorilor şi elevilor, precum şi stimularea oportunităţilor de învăţare după ieşirea din
sistemul şcolar formal, pe tot parcursul vieţii.
50. Sănătatea şi bunăstarea persoanelor în etate trebuie să fie mai bine evaluate şi protejate, cu
o integrare mai strînsă pe dimensiunea sănătate şi asistenţă socială, cu un nivel crescut de atenţie la
nevoile specifice ale persoanelor în etate în procesul formării profesionale a personalului medical.
Eforturile de destigmatizare a îngrijirii instituţionale trebuie să fie însoţite de o recunoaştere a
rolului îngrijitorilor informali.
51. O abordare mai specifică pentru persoanele în vîrstă în ceea ce priveşte condiţiile de trai,
inclusiv a accesibilităţii la salubrizare, aprovizionare cu energie, trebuie să prevadă standarde pentru
locuinţe noi şi pentru modernizarea locuinţelor existente.
52. Solidaritatea între generaţii este evidenţiată, ca fiind un element-cheie în integrarea cu
succes a îmbătrînirii. Promovarea interacţiunii între generaţii bazată pe comunitate şi monitorizarea
percepţiilor de echitate între generaţii, sînt mijloacele prevăzute pentru realizarea unei astfel de
solidarităţi. Asigurarea recunoaşterii şi protecţiei sociale adecvate a îngrijitorilor informali de toate
vîrstele şi în special a persoanelor în etate, care supraveghează copiii emigranţilor, va contribui la
generarea unui sentiment de echitate între generaţii.
53. Analiza politicilor de monitorizare şi evaluare este relevantă ca fiind utilă şi obligatorie în
gestionarea încadrării îmbătrînirii în toate politicile. În prezentul Program se acordă importanţă
capacităţilor semnificative ale statisticii naţionale în colectarea de date, fiind necesară concentrarea
suplimentară de date dezagregate pe criterii de vîrstă, revizuiri periodice a conţinutului ce ţine de
îmbătrînire în cercetările gospodăriilor casnice şi consolidarea capacităţilor de analiză a datelor
colectate prin prisma Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în
2002, a Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului.
IV. PRINCIPII DIRECTOARE
54. Integrarea. Sînt reflectate principiile Planului Internaţional de Acţiuni privind
Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului. Prin
conceperea în spiritul integrării îmbătrînirii în toate sectoarele relevante, de la economie şi piaţa
forţei de muncă, pînă la domeniul de asigurare cu locuinţe, transport, sisteme de sănătate şi de
protecţie socială, ce trebuie să ţină cont de îmbătrînirea populaţiei şi nevoile persoanelor în etate
(mainstreaming). Atunci, cînd se elaborează legi, programe, strategii sau alte politici, trebuie să fie
luate în considerare consecinţele acestora pentru persoanele în etate.
55. Abordarea participativă. Aplicarea abordării participative este imperativă pentru
dezvoltarea politicilor eficiente şi acceptate pe larg, care să răspundă preocupărilor oricărui grup
specific, inclusiv persoanelor în etate. O astfel de abordare implică reprezentanţii tuturor grupurilor
interesate şi relevante, inclusiv Guvernul, societatea civilă, sectorul privat, sindicatele, mediul
academic şi mass-media.
56. Persoanele în vîrstă trebuie să fie incluse în mod explicit în procesele decizionale privind
problemele care îi vizează. De fapt, toate grupurile de vîrstă trebuie să fie participante la masa de
discuţii, atunci cînd se discută chestiuni de relaţii între generaţii. O participare largă la dezvoltarea
de politici asigură legitimitatea lor şi generează acceptarea pe scară largă a obiectivelor şi a
metodelor consensuale.
57. Perspectiva de-o viaţă. Este important să se urmărească o abordare a îmbătrînirii pe durata
întregii vieţi, acceptînd realitatea faptului că generaţiile tinere de astăzi vor fi generaţiile bătrîne de
mîine. Modul de viaţă al tinerilor de astăzi va influenţa foarte mult calitatea vieţii lor pe măsura
înaintării în vîrstă – în materie de sănătate, cunoştinţe şi competenţe, garanţie financiară ş.a.
V. ANALIZA SWOT
58. Punctele forte: a) voinţa politică în soluţionarea problemelor demografice şi a îmbătrînirii;
b) efortul vizibil de menţinere a stabilităţii macroeconomice şi a tendinţei de creştere
economică;
c) asumarea de către instituţiile guvernamentale şi partenerii sociali a implementării
Programului naţional strategic în domeniul securităţii demografice a Republicii Moldova (2011-
2025), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.768 din 12 octombrie 2011;
d) capacităţi tot mai bune de funcţionare şi de gestionare coordonată în domeniul demografic
ale Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare;
e) deţinerea rezultatelor şi concluziilor în cadrul raportului proiectului “Studiul privind
îmbătrînirea populaţiei în Republica Moldova” ce se referă la evaluarea stării persoanelor în vîrstă
din localităţi şi conţine informaţia obiectivă privind necesităţile acestora, nivelul de bunăstare şi
asigurarea cu spaţiul locativ, starea lor de sănătate, accesul efectiv la serviciile medicale şi sociale
ş.a.;
f) realizarea consecventă a prevederilor Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova,
Institutul ONU pentru Îmbătrînire din Malta şi Fondul ONU pentru populaţie din Republica
Moldova, în scopul dezvoltării competenţelor funcţionarilor publici, specialiştilor de profil din
universităţi şi instituţii ştiinţifice, persoanelor interesate din societatea civilă, pentru formularea
politicilor, planificarea implementării şi monitorizării Planului Internaţional de Acţiuni privind
Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002;
g) colaborarea eficientă cu Departamentul Centrului pentru Politici de Bunăstare Socială şi
Cercetări din Viena, Austria;
h) instruirea funcţionarilor publici în cadrul cursurilor de perfecţionare în domeniul
demografic ale Academiei de Studii Administrative.
Punctele vulnerabile: a) consolidarea insuficientă a cadrului instituţional de implementare a politicilor ce ţin de
angajamentele Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002,
Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului, la care a aderat Republica Moldova;
b) lipsa unei abordări sistemice cu privire la criza forţei de muncă şi a crizei demografice
necesare în scopul adaptării la îmbătrînirea populaţiei;
c) declinul populaţiei active şi a forţei de muncă, creşterea constantă a raportului dintre
pensionari şi angajaţi, toate resimţite în creşterea sarcinii economice a populaţiei adulte;
d) menţinerea stereotipurilor cu privire la persoanele în vîrstă, accentuarea divergenţelor şi
incapacitatea politicilor de a promova solidaritatea între generaţii;
e) diminuarea populaţiei economic active şi ocupate în toate regiunile de dezvoltare, creşterea
presiunii asupra sistemelor de pensionare şi de asistenţă socială şi medicală;
f) implicarea insuficientă a partenerilor sociali şi a persoanelor în vîrstă în soluţionarea
problemelor ce se referă la îmbătrînirea demografică;
g) sensibilizarea insuficientă şi rezistenţa neargumentată a unor factori de decizie, la nivel
central sau local, în soluţionarea problemelor persoanelor în vîrstă în corespundere cu cerinţele lor;
h) ignorarea influenţei factorului demografic în planificarea priorităţilor de dezvoltare în
diverse domenii;
i) insuficienţa de informare şi pregătire profesională a persoanelor cu responsabilităţi în
soluţionarea problemelor ce se referă la îmbătrînirea demografică;
j) insuficienţa de capacităţi în elaborarea politicilor şi de gestionare la nivel local a
problemelor ce ţin de îmbătrînire şi protecţie socială a persoanelor în vîrstă;
k) disocierea familiilor şi restrîngerea funcţiilor din partea familiei pentru acordarea suportului
membrilor mai în vîrstă, ce condiţionează extinderea intervenţiei statului şi a cheltuielilor aferente;
l) participarea redusă la promovarea problemelor îmbătrînirii a societăţii civile, a mediului
academic, instituţiilor mass-media;
Oportunităţi:
a) susţinerea metodologică şi financiară din partea Departamentului de Afaceri Economice şi
Sociale al Naţiunilor Unite, a Comisiei Economice ONU pentru Europa, Fondului ONU pentru
populaţie în Republica Moldova în abordarea problemelor îmbătrînirii;
b) colaborarea eficientă cu savanţii şi experţii comunităţii ştiinţifice şi a specialiştilor din
învăţămîntul universitar în elaborarea şi implementarea politicilor demografice;
c) interesul sporit al autorităţilor publice locale cu privire la problemele generale demografice
şi schimbările în structura de vîrstă a populaţiei, colaborare eficientă cu Congresul Autorităţilor
Publice Locale a Moldovei şi cu partenerii de dezvoltare;
d) dezvoltarea capacităţilor şi buna colaborare cu reţeaua ONG-lor cu preocupări în domeniul
asistenţei sociale şi altor servicii acordate persoanelor în vîrstă în scopul promovării îmbătrînirii
active şi a activismului civic;
e) participarea prin reţeaua de ONG-rilor a persoanelor în vîrstă în activităţile de planificare şi
realizare a acţiunilor pentru promovarea problemelor îmbătrînirii;
f) extinderea abordării problemelor demografice şi a promovării îmbătrînirii active de către
instituţiile mass-media;
g) conlucrarea intensă cu “HelpAge International” în Moldova, care este parte a reţelei de
organizaţii internaţionale ce activează în vederea îmbunătăţirii vieţii persoanelor în etate.
Ameninţări: a) confirmarea în practică a prognozei demografice nefavorabile, fiind realmente atestată o
creştere a ponderii populaţiei vîrstnice şi dezechilibrului sporului natural;
b) cunoaşterea insuficientă la nivel naţional şi local a impactului şi riscurilor socioeconomice
generate de fenomenul imbătrînirii demografice;
c) restrîngerea politicilor şi programelor destinate protecţiei şi integrării persoanelor în vîrstă;
d) volumul de finanţare a sistemului de pensii poate fi insuficient, menţinerea unei rate scăzute
de înlocuire a salariului cu pensia;
e) insuficienţa resurselor financiare pentru realizarea acţiunilor planificate atît din Programul
naţional strategic în domeniul securităţii demografice, cît şi cele prevăzute în prezentul Program;
f) o eventuală lipsă a forţei de muncă din cauza declinului populaţiei şi emigrării;
g) capacitatea redusă a instituţiilor medicale şi sociale necesară pentru deservirea medicală şi
asigurarea îngrijirii de durată a vîrstnicilor în cadrul sau în afara instituţiilor;
h) evoluţia conflictului între generaţii cu privire la distribuirea locurilor de muncă şi a
resurselor în domenii-cheie pentru populaţie.
VI. FINANŢAREA IMPLEMENTĂRII OBIECTIVELOR PROGRAMULUI
59. Aplicarea mecanismului de integrare în politici a îmbătrînirii (mainstreaming) constituie
un sistem de economisire a resurselor, prin abordarea ce ţine cont de respectarea intereselor a
diferitor generaţii, fiind treptat redistribuite şi utilizate resursele, atunci cînd prevalează necesităţile
persoanelor în vîrstă, ca grup în continuă creştere, avînd în vedere şi probleme de creştere a gradului
lor de integrare. Conform conceptului Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat
la Madrid în 2002, angajamentele prevăzute pentru implementare nu au limită în timp şi rămîn în
vigoare pe termen durabil pentru fiecare ţară semnatară, în funcţie de progresele înregistrate. Din
aceste considerente, integrarea problemelor îmbătrînirii prin implementarea Programului va fi
efectuată pe etape, inclusiv prima etapă în perioada anilor 2014-2016, urmate de alte etape cu
aceeaşi durată.
60. În fiecare domeniu se vor determina priorităţile distincte de adaptare la transformarea de
structură demografică, ce vor permite o gestionare mai eficientă a resurselor limitate, dar care se vor
aplica pentru realizarea acţiunilor cu un impact mai mare. Costurile financiare, legate de aplicarea
deciziilor şi conform acţiunilor planificate, vor fi estimate şi, după caz, prevăzute în Planul de
acţiuni sectorial pentru implementarea obiectivelor prezentului Program, la fiecare 3 ani, în limita
mijloacelor financiare stabilite.
61. Fiecare organizaţie cu responsabilităţi în domeniu, în procesul de planificare curentă a
resurselor financiare pentru acţiunile prevăzute, va ţine cont de cadrul de cheltuieli a planificării
bugetare anuale şi pe termen mediu, pentru fiecare etapă distinctă, fiind prioritizate obiectivele şi
acţiunile sectoriale de integrare şi soluţionare a problemelor îmbătrînirii. În acest sens, coordonarea
intersectorială a cheltuielilor pentru acţiunile planificate este o condiţie obligatorie.
62. Finanţarea implementării acţiunilor stabilite în planul de implementare a Programului se
va efectua din următoarele surse şi cu aplicarea potenţialelor mecanisme:
mijloacele Bugetului Public Naţional;
mijloacele generate de oferta structurilor formate prin parteneriatele public-private;
mijloacele financiare alocate din partea partenerilor naţionali şi internaţionali;
altor mijloace, conform legislaţiei.
63. Planificarea acţiunilor pentru finanţările anuale în toate sferele conform obiectivelor,
acţiunilor, măsurilor stabilite în Planul de implementare a Programului, va fi efectuată pentru a fi
încadrate anual în limitele alocaţiilor în bugetul public naţional pentru domeniile respective.
VII. REZULTATE PRECONIZATE
64. Prin aplicarea noilor mecanisme de adaptare la structura şi tendinţele demografice vor fi
prevenite sau diminuate consecinţele socieconomice negative, coagulate eforturile prin promovarea
consensului, a integrării persoanelor în vîrstă şi a solidarităţii sociale. Efortul urmează a fi
concentrat asupra obţinerii impactului politicilor întreprinse ce denotă că societatea a progresat în
conştientizarea faptului că îmbătrînirea populaţiei este un proces inevitabil, ireversibil şi de durată,
ce impune abordarea realistă, constructivă a fenomenului creşterii speranţei de viaţă ca realizare,
oportunitate şi progres în mai multe domenii.
65. Prin implementarea prezentului Program se urmăreşte o abordare succesivă a îmbătrînirii,
aşa cum este conceptualizată în Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbunătăţirea, adoptat la
Madrid în 2002, şi în Strategia privind implementarea regională a acestuia. În consecinţă, se vor
evidenţia mai explicit necesităţile, drepturile şi contribuţiile persoanelor în etate în educaţie, în
angajamentul lor economic şi social, sănătate şi toate celelalte domenii de politică, fiind redistribuite
în mod treptat şi adecvat toate resursele.
66. Implementarea reuşită a acţiunilor prevăzute se va resimţi în prelungirea perioadei
activităţii economice a vîrstnicilor, în consecinţa creşterii speranţei de viaţă etc., asigurarea
eficacităţii serviciilor medicale (depistarea timpurie a maladiilor şi acordarea asistenţei pentru
menţinerea sănătăţii vîrstnicilor şi a capacităţii lor la un trai autonom etc.), asigurarea veniturilor
decente prin sistemele de pensionare şi mecanismele de asistenţă socială a vîrstnicilor.
67. Se va delimita mai clar reorganizările, ce vor realiza la nivelul naţional şi teritorial
atragerea în cîmpul muncii a unui număr cît mai mare de persoane, capabile să se adapteze la
condiţiile de modernizare a economiei, indiferent de vîrstă. Creşterea investiţiilor în capitalul uman
pentru o mai bună educaţie şi formare, se va referi, în mod cert, asupra învăţării pe parcursul vieţii,
iar instruirea continuă la orice vîrstă va deveni o normalitate.
68. Adaptarea socială la îmbătrînire se va resimţi pe măsură ce se accentuează aspectul extins
al îmbătrînirii, reflectată în crearea unor condiţii mai propice pentru angajarea şi asigurarea
condiţiilor de muncă a vîrstnicilor, referitoare la locuinţe, educaţie sau participare culturală pentru
adulţi, susţinerea unui rol mai activ al vîrstnicilor în viaţa socială, avînd o bătrîneţe sănătoasă şi un
trai independent.
69. Prin prisma obiectivelor Strategiei Naţionale de Dezvoltare “Moldova 2020”, în cadrul
viziunii strategice a Guvernului este integrată perspectiva sistemului de asigurare socială, ce prevede
că prin sistemul de pensii echitabil şi sustenabil, ce va realiza obiectivul de a asigura un trai decent
după pensionare tuturor categoriilor de populaţie, fiind condiţie indispensabilă pentru coeziunea
socială efectivă.
70. Impactul scontat al viitoarei reforme a sistemului de pensii va fi resimţit în modernizarea
sistemelor de protecţie socială, în contribuţia la reducerea ratei de sărăcie a persoanelor în vîrstă.
Reforma sistemului actual de pensii va avea consecinţa modernizării sistemului solidar de pensii
existent.
71. Vor fi recunoscute, ca o provocare majoră pentru societate în ansamblu, implicaţiile
îmbătrînirii populaţiei şi migraţiei pentru stabilitatea financiară a sistemului de asigurare socială,
fiind depuse eforturi semnificative în dezvoltarea sistemului de pensii şi a acordurilor bilaterale
privind migraţia.
72. Respectarea echilibrului intereselor, vizînd stabilitatea relaţiilor socioeconomice şi a
raporturilor umane, se va solda cu intervenţii legislative şi adoptarea planurilor şi măsurilor
sectoriale, asigurarea coordonării politicilor ce ţin de îmbătrînirea populaţiei la nivelurile
central/regional/local, între toţi actorii implicaţi (comunitatea, societatea civilă, familia, persoana).
VIII. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII POLITICILOR
73. Pentru ca politicile elaborate pentru un astfel de domeniu complex şi amplu cum este
îmbătrînirea să fie eficiente, este necesară realizarea monitorizării şi evaluării mai cuprinzătoare. În
acest caz va fi posibilă examinarea atît a variabilelor instrumentale puse în aplicare, cît şi a
variabilelor de impact, măsurarea progresului obţinut în ceea ce priveşte rezultatele scontate, cum ar
fi indicatorii sărăciei şi ai bunăstării ş.a.
74. În vederea evaluării situaţiei din societate, economie, mediul regional şi global, este
evidentă necesitatea de îmbunătăţire a capacităţilor de determinare prin date statistice a avantajelor
şi dezavantajelor politicilor şi programelor privind îmbătrînirea populaţiei. Iar măsurile de evaluare
trebuie întreprinse în mod sistematic, practica de raportare ordinară şi rapoartele analitice trebuie să
constituie componente de evaluare sistematică.
75. Obiectivul urmărit constă în asigurarea faptului că implementarea acţiunilor prezentului
Program se va solda cu rezultate satisfăcătoare pentru toţi factorii interesaţi în termeni de cantitate,
calitate şi timp. Din acest motiv, realizarea cu succes a monitorizării şi evaluării necesită cooperare
la toate nivelurile administraţiei publice şi între agenţiile de stat şi ministerele de ramură, precum şi
cooperarea strînsă dintre stat, instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile.
76. La identificarea căilor de soluţionare a problemelor îmbătrînirii populaţiei urmează să se
ţină cont de contextul integral al perspectivei demografice. Din aceste considerente, este justificată
condiţia ca procedura de monitorizare şi evaluare anuală a impactului politicilor privind îmbătrînirea
demografică, conform prevederilor prezentului Program, să se efectueze concomitent cu
monitorizarea şi evaluarea implementării obiectivelor prevăzute în Programul naţional strategic în
domeniul securităţii demografice al Republicii Moldova (2011-2025) (Hotărîrea Guvernului nr.768
din 12 octombrie 2011). În acest sens, raportarea privind implementarea ambelor documente va fi
efectuată simultan, iar prezentarea informaţiei relevante privind impactul politicilor stabilite în
ambele acte normative se va efectua în condiţii similare.
77. Acţiuni prioritare: a) integrarea explicită a elementelor de monitorizare şi evaluare în planurile de implementare
pentru fiecare din obiectivele şi acţiunile identificate în Program;
b) incorporarea evaluărilor interne şi externe, inclusiv a evaluărilor participative din partea
unui spectru de factori interesaţi, cum ar fi grupurile-ţintă identificate de programe şi politici;
c) consolidarea capacităţilor pentru producere, monitorizare şi evaluare a instituţiilor care
dispun deja de aptitudini şi cunoştinţe în domeniul colectării şi analizei datelor: Biroul Naţional de
Statistică, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Casa Naţională de Asigurări Sociale,
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ş.a.;
d) asigurarea instruirii persoanelor în materie de gestionare a datelor reale, fiind utilă
delimitarea mai strictă dintre producerea datelor şi analiza datelor, acordînd atenţie deosebită
monitorizării şi evaluării instrumentale şi de impact.
Anexa nr.1
la Programul pentru integrarea
problemelor îmbătrînirii în politici
GHIDUL DE PARCURS
pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici prin implementarea angajamentelor
Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002,
a Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului
Prezentul Ghid este rezultatul unui proiect al Comisiei Economice ONU pentru Europa
conceput pentru a recomanda Republicii Moldova cum să transpună agenda politică asupra
îmbătrînirii, convenită la nivel internaţional, într-o modalitate concretă de dezvoltare, relevantă
circumstanţelor naţionale.
Angajamentele 1 şi 8 din cele zece ale Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea,
adoptat la Madrid în 2002, Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului (integrarea
îmbătrînirii, şi integrarea abordării de gen) nu sînt vizate în mod special, deoarece acestea au o
reflectare transversală pe parcursul întregului text. Angajamentul 10, care se referă la implementarea
prin colaborarea regională şi monitorizarea Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului, nu
are conotaţie în cadrului prezentului Ghid.
Modalitatea de implementare a angajamentelor 2-7 şi 9, sarcinile şi măsurile ce trebuie
întreprinse în vederea atingerii scopurilor Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea,
adoptat la Madrid în 2002 prin acţiunile concrete sînt prevăzute în corespundere cu angajamentele
Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului.
Angajamentul 2 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
Asigurarea integrării şi participării depline a persoanelor în vîrstă în societate 1. Conform Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002,
integrarea şi participarea persoanelor în vîrstă semnifică recunoaşterea atît a posibilităţilor, cît şi a
rolurilor complementare, reciproc avantajoase pentru oameni din toate grupurile de vîrstă, fiind
modul prin care societatea este diversă, dar strîns integrată în scopurile dezvoltării.
2. Barierele în calea integrării femeilor şi a bărbaţilor în vîrstă în viaţa socială, economică,
culturală şi politică sînt numeroase (capitolul 6, compartimentul “Şomerii” din Studiu). Acestea sînt
motivate de sărăcie, lipsa de acces la/sau informaţii despre servicii şi drepturi, prioritatea scăzută a
serviciilor de sănătate pentru persoanele în etate şi imaginile negative persistente ale persoanelor în
vîrstă.
3. Integrarea economică. Realizarea creşterii participării forţei de muncă din toate grupurile
de vîrstă este cheia atenuării unor provocări ale îmbătrînirii populaţiei. Ratele actuale de participare
a forţei de muncă a bărbaţilor şi, mai ales, a femeilor de peste 55 de ani, în Republica Moldova sînt
scăzute (capitolul 6, compartimentul “Populaţia ocupată” din Studiu). Prin concluzia că
productivitatea individuală scade odată cu înaintarea în vîrstă, acceptarea pe scară largă a opiniei
false că există un volum determinat de lucru, care urmează a fi realizat într-o economie, neîntemeiat
se menţine convingerea, că lucrătorii în vîrstă ar putea priva tînăra generaţie de locuri de muncă,
dacă ar rămînea mai mult activi pe piaţa forţei de muncă.
4. Experţii de profil insistă că ambele idei trebuie contestate în mod explicit: productivitatea
individuală este legată mai mult de capacitatea fizică şi agilitatea mentală (starea psihică) decît de
vîrsta calendaristică, iar volumul de muncă disponibil pentru ansamblul forţei de muncă nu este
unul exogen (dezvoltat în exterior). Iar practica multor ţări indică faptul că persoane din diferite
generaţii concurează pentru diferite segmente ale pieţei forţei de muncă, fără a provoca tensiuni
intergeneraţionale semnificative. Pe prim-plan se evidenţiază importanţa formării profesionale
continue şi a creării condiţiilor decente de lucru, astfel încît asemenea percepţii să nu mai aibă
suport în mediul societăţii (capitolul 1 “Caracteristicile sociodemografice ale populaţiei în vîrstă de
50 de ani şi peste” din Studiu).
5. În acest context, îmbătrînirea populaţiei trebuie soluţionată printr-o abordare pozitivă.
Populaţia în vîrstă, în special cea care a beneficiat de educaţie, poate contribui la dezvoltarea
societăţii, în cazul în care s-ar oferi asemenea oportunităţi.
Tendinţa în ţările-membre ale Comisie Economice pentru Europa a ONU este de a trata
îmbătrînirea populaţiei, nu ca pe un pericol pentru securitatea demografică, dar pentru noi
oportunităţi de dezvoltare. Intervine necesitatea investirii în capitalul uman existent, în special
pentru a promova educaţia pe parcursul vieţii, pentru ca tineretul şi persoanele în vîrstă să contribuie
în calitate de subiecţi activi la dezvoltarea ţării, în calitate de voluntari, antreprenori sau prin alte
forme de activitate benefice societăţii, dar şi însăşi persoanelor în vîrstă.
6. Angajamentul în favoarea învăţării continue ar creşte productivitatea şi durata vieţii de
muncă a persoanelor în vîrstă, care au o experienţă de-o viaţă şi o imensă acumulare de cunoştinţe.
Investiţiile în participarea extinsă pe piaţa forţei de muncă prin învăţare continuă sînt necesare nu
doar din partea Guvernului, dar şi a angajatorilor (care ar beneficia de o forţă de muncă mai bine
formată, mai actualizată) şi a lucrătorilor (care ar beneficia de competenţe profesionale îmbunătăţite,
ce ar putea asigura venituri mai bune). Conceptul unei Universităţi de Vîrsta a Treia, care oferă un
mediu de învăţare special pentru persoanele în etate, în ultimul deceniu a devenit tot mai răspîndit în
societăţile îmbătrînite din Europa de Est. Republica Moldova ar putea să beneficieze de experienţele
acestor ţări, adaptînd modelele lor la propriile necesităţi.
7. Integrarea politică. Generaţia mai în vîrstă constituie o parte substanţială a electoratului,
nu, în ultimul rînd, din cauza că exercitarea votului de către cetăţenii plecaţi la muncă peste hotare,
care de obicei sînt mai tineri, este adesea dificilă, ceea ce face ca influenţa relativă a alegătorilor
rezidenţi mai în vîrstă să fie mai mare. Persoanele în vîrstă deţin o putere de vot considerabilă în
Republica Moldova.
8. Este important ca Guvernul să investească în educaţia politică a populaţiei în vîrstă.
Excluziunea socială cu care se confruntă multe persoane în etate, este agravată şi de excluziunea
politică, cum ar fi excluderea de la dezbaterile politice şi activităţile referitoare la interesele lor.
Încurajarea persoanelor în vîrstă de a se reprezenta pe ele însele şi pe colegii lor în procesul
decizional poate fi realizată prin intermediul grupurilor şi organizaţiilor de cetăţeni activi în vîrstă.
9. Integrarea culturală. Intensificarea participării culturale ar putea ajuta la depăşirea unor
provocări legate de schimbările demografice prin promovarea motivaţiilor femeilor şi bărbaţilor în
vîrstă să se angajeze activ în viaţa comunităţii şi în activităţile de voluntariat, cu accent de corelare
şi coordonare între generaţii. Deoarece integrarea culturală presupune o formă deosebit de intensă de
participare socială, persoanele în vîrstă care sînt cultural active, de asemenea, tind să aibă un interes
peste medie în programele de educaţie, implicarea socială şi poziţiile comunitare.
10. Transportul. Cele mai importante bariere în calea implicării în activităţi culturale (fie în
comunitate, cum ar fi activităţi ale cluburilor sociale, fie vizitarea instituţiilor culturale, cum ar fi
teatrele sau bibliotecile) constituie nesiguranţa cu privire la deplasarea către şi de la aceste
evenimente, izolarea socială în îngrijirea rezidenţială şi o lipsă de cunoştinţe referitoare la
oportunităţile disponibile. Mediul rural s-a schimbat dramatic din cauza migraţiei masive, lăsînd un
număr considerabil de persoane să îmbătrînească în zone rurale izolate (capitolul 8, compartimentul
“Servicii sociale primare” din Studiu). Ele nu dispun adesea de sisteme adecvate de transport şi de
suport. Transportul ar putea oferi o legătură esenţială cu prietenii, serviciile şi comunitatea mai largă
pentru menţinerea independenţei, participării la activităţile sociale şi reducerii izolării.
11. Persoanele în vîrstă, atît în mediul rural, cît şi în zonele urbane sînt dependente de
transportul public pentru deplasare. Efortul trebuie susţinut pentru a aborda barierele raportate în
calea mobilităţii, inclusiv disponibilitatea redusă a transportului public în zonele rurale; accesul
limitat la informaţii de călătorie, cum ar fi rutele noi sau modificările de preţuri, atitudinea precară a
furnizorilor de transport şi conducătorilor auto faţă de persoanele în vîrstă, precum şi locurile de
aşteptare sau staţiile prost iluminate. Costul călătoriei rămîne un factor semnificativ, care limitează
capacitatea oamenilor de a călători mai des, cum şi-ar dori.
12. Voluntariatul practicat atît de tînăra generaţie, cît şi de persoanele în vîrstă, ar putea fi
dezvoltat pentru consolidarea coeziunii comunităţii, mobilizării resurselor locale (în mare măsură
neexploatate) şi promovării participării vîrstnicilor într-o varietate de domenii, într-un mod concret.
Extinderea reţelelor de autoajutorare a generaţiilor mai în vîrstă şi recunoaşterea modelului prin
asigurarea participării acestor grupuri bazate pe comunitate în procesele decizionale locale ar putea
avea o serie de efecte pozitive, ar putea conduce la o formă mai eficientă de suport emoţional şi fizic
foarte aproape de persoanele în vîrstă şi, în acelaşi timp, ar putea favoriza o mai mare implicare
culturală şi politică a lor.
13. Acţiuni prioritare: a) implicarea în activităţi de sensibilizare a combaterii discriminării pe criterii de vîrstă la
locul de muncă şi, în special, de schimbare a concepţiilor greşite referitoare la descreşterea în
productivitate, presupusă inevitabilă odată cu înaintarea în vîrstă;
b) sprijinirea unei pieţe a muncii flexibile, care să recunoască diferitele efectele ale îmbătrînirii
populaţiei asupra productivităţii individuale, în funcţie de natura şi cererile locurilor de muncă în
cauză, avînd în vedere că productivitatea ar putea într-adevăr să scadă în locuri de muncă centrate pe
forţa de muncă fizică, dar productivitatea mentală poate fi cu uşurinţă independentă de vîrstă, sau
chiar poate să crească odată cu vîrsta;
c) promovarea practicii inovatoare la locul de muncă, care să vizeze susţinerea capacităţii de
muncă şi satisfacerea nevoilor lucrătorilor în vîrstă pe măsură ce îmbătrînesc, prin înfiinţarea
programelor de asistenţă a angajaţilor;
d) dezvoltarea atît a investiţiilor publice, cît şi ale celor private în iniţiativele de învăţare
continuă şi dezvoltarea de stimulente pentru participarea tuturor grupurilor de vîrstă la astfel de
iniţiative;
e) încurajarea activităţilor grupurilor de persoane în vîrstă, în special în cazul în care aceste
grupuri au o campanie sau un element de politică;
f) luarea de măsuri pentru a permite participarea deplină şi egală a persoanelor în etate, în
special a femeilor în vîrstă, în procesul de luare a deciziilor politice prin asigurarea şi facilitarea
accesului la informaţii;
g) asigurarea că în/pe unităţile de transport public sînt disponibile informaţii corecte şi
actualizate în mod corespunzător, în special în zonele rurale, că serviciile de transport respectă
orarele şi că zonele de aşteptare sînt sigure; luarea măsurilor de combatere a atitudinilor negative ale
furnizorilor de transport faţă de persoanele în vîrstă;
h) recunoaşterea şi încurajarea reţelelor de autoajutorare a persoanelor în etate şi voluntarilor
de toate vîrstele, care lucrează pentru o mai bună integrare şi asistenţă a persoanelor în etate.
14. Percepţii şi imagini ale îmbătrînirii şi ale persoanelor în vîrstă. Perceperea generală a
societăţii asupra persoanelor în etate şi a îmbătrînirii este importantă pentru conturarea politicilor
(capitolul 9 “Problema îmbătrînirii în mass-media” din Studiu). Mass-media are un rol important în
perpetuarea, sau chestionarea opiniilor comune cu privire la îmbătrînirea populaţiei şi persoanele în
etate. Jurnaliştii au tendinţa de a gîndi (corect sau nu), că publicul ar aprecia drept neinteresante
articolele despre persoanele în etate, ceea ce nu este destul de argumentat.
15. Este de mare utilitate, ca mai mulţi jurnalişti să evidenţieze în reportajele lor aspecte
interesante privind preocupările persoanelor în etate şi potenţialul lor de a contribui activ la
societate. Fiind cunoscut interesul tinerilor pentru producţia televizată, tinerii profesionişti sau
studenţii jurnalişti pot fi implicaţi în producerea reportajelor privind problemele persoanelor în
vîrstă sau să lucreze la un produs televizat împreună cu persoanele în vîrstă, crescînd astfel gradul de
conştientizare în rîndul tinerilor asupra problemelor discutate.
16. Scopul general al activităţii mass-media cu privire la îmbătrînirea populaţiei şi persoanele
în etate trebuie să prevadă depăşirea imaginii vîrstnicilor ca un grup de care trebuie să ne fie milă,
subliniind în schimb rolul lor pozitiv, promovînd o înţelegere că acestea sînt persoane cu resurse şi
potenţiale care pot fi valorificate pentru dezvoltarea generală. În acest sens, ar fi utile parteneriatele
între structurile guvernamentale şi radiodifuzorii publici în cadrul proiectelor finanţate din granturi,
oferite prin concurs pentru diferite canale mediatice.
17. Combaterea stereotipurilor prin intermediul mass-media prin campanii mass-media bine
concepute şi susţinute ar putea servi, de asemenea, la deturnarea concepţiilor dominante asupra
îmbătrînirii, care împiedică discuţia deschisă la acest subiect şi afectează implementarea reformelor.
Expunerea în mass-media trebuie axată nu pe atribuirea de locuri de muncă unei generaţii în
detrimentul alteia, ci mai degrabă pe asigurarea de oportunităţi egale pentru toate generaţiile şi o
creştere globală a cererii de forţă de muncă.
18. Acest angajament public sporit ar putea facilita o abordare participativă a proceselor de
căutare şi implementare a soluţiilor durabile. O campanie media de acest gen s-ar putea concentra pe
transmiterea mesajului că implementarea timpurie a reformelor, oricît de dureroasă ar fi, va fi mai
puţin dificilă şi costisitoare. Conţinutul unor astfel de activităţi ar include evenimente de informare,
combinate cu activităţi sociale, culturale, educaţionale şi de mediu.
19. Comunitatea ONG-urilor, de asemenea, ar trebui să-şi consolideze activităţile cu mass-
media, promovînd în mod activ subiectele ce ţin de activitatea lor. Societatea civilă adesea este
foarte aproape de interesul uman al îmbătrînirii, care trebuie să devină deosebit de interesant pentru
mass-media. ONG-urile pot utiliza propria perspectivă în relatări pentru a transmite un mesaj mai
accentuat despre/cum să trăim împreună într-o societate, în care toate generaţiile au posibilitatea de
a-şi fructifica potenţialul lor. Această activitate poate stimula creşterea gradului de conştientizare a
publicului larg, a funcţionarilor publici, a necesităţilor şi sarcinilor ce ţin de îmbătrînire.
20. Acţiuni prioritare:
a) intensificarea activităţilor întreprinse de autorităţile publice centrale şi locale, ONG-uri şi
agenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite în Moldova pentru extinderea colaborării cu instituţiile mass-
media;
b) încurajarea jurnaliştilor să urmeze bunele practici de informare privind îmbătrînirea şi
persoanele în etate: pentru a lărgi perspectivele lor, astfel încît articolele cu privire la persoanele în
vîrstă să acopere o mai mare varietate de subiecte, pentru a evita etichetarea automată sau
clasificarea separată a persoanelor în etate, precum şi pentru a relata în ştiri despre oamenii de vîrste
variate, indiferent de subiect;
c) lansarea unei campanii mass-media şi extinderea în societate a tematicii vis-a-vis de
implicaţiile îmbătrînirii şi aspectele solidarităţii între generaţii, a dialogului pentru angajarea
publicului în discuţii globale pe marginea soluţiilor potenţiale, crescînd astfel influenţa asupra
reformelor;
d) dezvoltarea monitorizării reportajelor mass-media (de exemplu, prin comandarea studiilor
academice) şi publicarea rezultatelor.
21. Antrenarea persoanelor în vîrstă în calitate de participanţi interesaţi în procesul de
elaborare a politicilor într-un dialog deschis şi onest cu privire la proiectarea şi implementarea
politicilor şi serviciilor care îi vizează, va consolida capacitatea Guvernului de a implementa, pe
termen lung, politici durabile din punct de vedere politic, pentru o societate în curs de îmbătrînire.
Participarea deplină a tuturor părţilor interesate înseamnă nu doar participarea persoanelor în etate,
dar şi a tinerilor şi a celor din generaţia de mijloc.
22. Sectorul privat are mai multe roluri în procesul de elaborare şi implementare a unor
politici adecvate pentru integrarea îmbătrînirii. Întreprinderile, în calitate de angajatori, trebuie să fie
implicate ca părţi interesate în conceperea politicilor cu privire la durata vieţii de lucru şi
modificarea politicilor pe piaţa forţei de muncă. Fiind cel mai aproape de angajaţi, angajatorii pot
oferi informaţii utile cu privire la modificările productivităţii şi nevoile lucrătorilor pe măsura
îmbătrînirii. Ei trebuie antrenaţi, în special dacă ne dorim ca eforturile de combatere a stereotipurilor
negative şi a discriminării la locul de muncă să fie încununate cu succes.
23. Rolul sectorului privat în implementarea politicilor pentru integrarea îmbătrînirii include:
sprijinirea învăţării pe tot parcursul vieţii atît la, cît şi în afara locului de muncă, acordarea opţiunilor
pentru asistenţă medicală privată, îngrijire la domiciliu şi îngrijire instituţională, oferirea
oportunităţilor pentru surse nonstatale de venituri pentru pensionare, inovaţie în proiectarea şi
livrarea produselor şi serviciilor pentru persoanele în vîrstă.
24. Organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor în etate prezintă oportunităţi importante
ce permit participarea persoanelor în etate în viaţa socială atît direct, cît şi prin munca lor de
consultare şi promovare a interacţiunii între generaţii. Modelul grupului de autoajutorare în baza
voluntariatului cetăţenilor în etate – trebuie consolidat pentru a încuraja sprijinul comunităţii, în
special, în comunităţile afectate de migraţie, care rezultă într-o prevalenţă sporită a gospodăriilor
“generaţiei omise” (adică, gospodăriile în care generaţia de mijloc, a părinţilor, este absentă, lăsînd
în urmă copii şi bunici).
25. Sindicatele. Partenerii sociali deţin roluri importante privind educaţia şi formarea
profesională, antreprenoriatul, includerea socială, pensiile, imigrarea, implementarea şi
monitorizarea securităţii forţei de muncă, creşterea atractivităţii muncii şi imbatrînirea activă,
inclusiv sănătatea şi securitatea la locul de muncă. Susţinerea îmbatrînirii active de către Sindicate ar
stimula îmbunătăţirea condiţiilor de munca, păstrarea locurilor de muncă pentru prepensionari şi
pensionari, accesul la formarea continuă, recunoaşterea importanţei asigurării sănătăţii şi siguranţei
la locul de muncă.
26. Mediul academic. Mai multe instituţii academice şi statistice din ţară au fost deja antrenate
în evaluarea tendinţelor demografice, în colectarea şi analiza informaţiilor privind starea de
îmbătrînire a populaţiei. Biroul Naţional de Statistică, Academia de Studii Economice din Moldova,
Institutul Naţional de Cercetări Economice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi alte
organisme academice cu experienţă corespunzătoare trebuie să rămînă parteneri-cheie în furnizarea
informaţiilor privind dinamica populaţiei, contribuind la extinderea bazei de cunoştinţe în materie de
populaţie, inclusiv îmbătrînirea.
27. Acţiuni prioritare:
a) sporirea şi integrarea canalelor de angajare a sectorului privat, societăţii civile şi
sindicatelor în elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor;
b) antrenarea agenţiilor rezidente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi altor organizaţii
internaţionale ca părţi interesate în chestiuni legate de îmbătrînirea populaţiei, în problemele ce ţin
de migraţie, sărăcie şi dezvoltare;
c) conlucrarea cu mediul academic pentru asigurarea că politicile se bazează pe analize exacte,
statistici şi alte informaţii, precum şi pe o înţelegere profundă a conceptelor.
Angajamentul 3 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
Promovarea creşterii economice echitabile şi durabile ca răspuns la îmbătrînirea
populaţiei 28. Raportul Dezvoltării Umane 2013 a plasat Republica Moldova pe poziţia 113 din 187 de
ţări vizate în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane. Ca un mecanism complex de măsurare a
bunăstării, Indicele Dezvoltării Umane integrează în formula lui de calcul valorile indicatorilor:
speranţei de viaţă, a gradului de alfabetizare, a nivelului de educaţie, a calităţii vieţii ş.a. În anul
2012 acelaşi raport indica locul 111 al Republicii Moldova. Conform relatărilor, Indicele Dezvoltării
Umane 2012 al Republicii Moldova în valoare de 0.660 situează ţara noastră peste media de 0.640 a
grupului de ţări cu o dezvoltare umană medie, dar sub media de 0.771 a statelor din Europa şi Asia
Centrală. Din regiunea Europei şi Asiei Centrale, ţările care sînt apropiate de Republica Moldova ca
nivel de dezvoltare umană sînt Turkmenistanul şi Uzbekistanul. Fiind un document ce expune
concluziile asupra perspectivelor unei vieţi mai lungi şi mai sănătoase, cu relevare a stării de
educaţie şi a standardelor pentru un trai decent, acesta indică explicit gama de probleme, care
necesită intervenţii şi investirea resurselor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a persoanelor în
vîrstă, fiindcă ele constituie una din cea mai vulnerabilă categorie a populaţiei.
29. Totodată, se constată că emigranţii prin remitenţele lor au contribuit la descreşterea
nivelurilor de sărăcie – deşi de aceste remitenţe beneficiază mai mult populaţia din mediul rural. Un
efect direct al acestei situaţii este faptul că populaţia din zonele rurale şi cei bătrîni au cea mai mare
prevalenţă a sărăciei şi izolării sociale, în timp ce cei cu studii mai bune, cei de la oraş, au beneficiat
atît de remitenţe din străinătate, cît şi de creştere relativă şi absolută a veniturilor în perioada
ultimilor ani (capitolul 4, compartimentele “Veniturile”, “Nivelul de trai şi sărăcia” din Studiu).
30. Deşi autorităţile au reacţionat la această stare cu reforme de asigurare socială şi sisteme de
asistenţă socială, care au redus sau au eliminat unele erori în sistemul precedent, problemele încă
mai persistă. În particular, sistemul de pensii şi de ajutor social sînt încă în proces de stabilizare şi
reformare în scopul asigurării persoanelor în etate, pentru ai scoate din grupele social vulnerabile. O
reformă mai generală şi substanţială a sistemului de pensii şi un sistem mai larg de protecţie socială
sînt necesare pentru ca sărăcia în rîndul persoanelor în etate şi altor grupuri cu vulnerabilitate sporită
să fie redusă semnificativ şi durabil.
31. Criza economică. Efectele crizei economice globale continuă să fie resimţite, cauzînd în
continuare diferenţele urban/rural, tînăr/vîrstnic şi calificat/necalificat. În general, zonele rurale au
fost mai rău afectate de criza economică decît cele urbane. Gospodăriile săteşti sînt în special
dependente de remitenţe, ceea ce în medie reprezintă circa 25% din veniturile lor totale. Odată ce
mai multe persoane în etate locuiesc în mediul rural şi depind mult de remitenţe, ei au suferit în mod
disproporţionat. În acest context, sînt necesare politici direcţionate spre cultivarea incluziunii şi
coeziunii sociale spre a combate aceste influenţe de divizare, avînd în vedere că partea cea mai
numeroasă a populaţiei locuieşte la sate, inclusiv şi faptul că populaţia din sate este mai îmbătrînită.
32. Strategii de atenuare. Prin implementarea şi dezvoltarea oportunităţilor declarate în
documentele Guvernului privind dezvoltarea strategică durabilă urmează a fi luate în considerare
drepturile şi necesităţile specifice ale persoanelor în etate de la bun început. Beneficiile potenţiale
pentru cei vîrstnici în urma reformelor orientate spre ameliorarea climatului pentru antreprenori ar
putea fi explorate mai sistematic, avînd în vedere potenţialul şi experienţa lor acumulată în decursul
vieţii şi faptul că ar fi posibilă suplimentarea veniturilor deţinute, care nu acoperă necesităţile
minime.
33. Necesităţile sociale şi economice speciale pentru persoanele în vîrstă, inclusiv efectele
potenţiale privind protecţia socială pentru cei cu un istoric de participare pe piaţa informală a
muncii, mai degrabă decît pe cea formală, nu sînt abordate în mod specific şi dat fiind gradul înalt
de îmbătrînire în ţară, ar fi utile eforturi suplimentare în acest domeniu. Fără a provoca divergenţe
între generaţii, şansele de obţinere a unui venit suplimentar pentru persoanele vîrstnice trebuie
valorificate.
34. Sînt necesare eforturi speciale pentru dezvoltarea infrastructurii, îndeosebi pentru
ameliorarea infrastructurii drumurilor, infrastructurii energetice şi reforma sectorului de încălzire.
Deşi sînt costisitoare şi, prin urmare, necesită planificare majoră pe termen lung, asigurarea
accesului la aprovizionarea cu apă în condiţii de siguranţă, sisteme de canalizare considerate a fi
prioritare, dat fiind impactul direct al deficienţelor asupra stării de sănătate publică a populaţiei
(capitolul 5, compartimentul “Dotarea spaţiului locativ cu comodităţi” din Studiu).
35. Acţiuni prioritare:
a) monitorizarea reformelor planificate în sistemul de pensii şi reformă a sistemului de
asistenţă socială, pentru a asigura securitatea veniturilor de bază pentru toate persoanele în etate;
b) garantarea faptului că necesităţile persoanelor vîrstnice abordate în prezentul Program şi în
Programul naţional strategic în domeniul securităţii demografice, sînt luate în considerare şi
integrate în politica fiscală şi economică şi în viitoarele documente guvernamentale strategice,
inclusiv în planuri de reglementare a crizei şi reforme structurale;
c) includerea unor specificări privind efectele asupra vîrstnicilor atunci cînd sînt evaluate
impacturile crizei economice asupra grupurilor vulnerabile.
Angajamentul 4 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
Ajustarea sistemelor de protecţie socială ca răspuns la schimbările demografice şi
consecinţele lor de ordin social şi economic 36. Reforme instituţionale au avut loc începînd cu anul 1998, dar sistemul rămîne complex şi
fragmentat. Procesul de reformă a pensiilor, în particular, a stagnat mult şi abia recent a început să
se revigoreze, iar perspectivele de îmbătrînire continuă şi deficienţele pe termen lung au generat un
angajament reînnoit din partea Guvernului. Dificultăţile curente includ lipsa de resurse pentru
implementare, precum şi centralizarea fiscală ce are tendinţa de a submina capacităţile autorităţilor
locale.
37. Cadrul instituţional al protecţiei sociale. Ca urmare a diverselor reforme, sistemul este
divizat în două părţi: cel al asigurării sociale, în care contribuţiile bazate pe venit sînt plătite în
conformitate cu principiul solidarităţii dintre generaţii; şi cel al asistenţei sociale, în care
transferurile băneşti sînt acordate persoanelor vulnerabile în bază de noncontribuţie şi evaluare a
mijloacelor (capitolul 8 “Asistenţă socială” din Studiu).
38. Sistemul public de asigurări sociale mai conţine o serie de diverse beneficii, multe din care
nu sînt acordate în baza testării mijloacelor, ci sînt oferite unor categorii specifice de persoane (care
au participat în serviciul militar, persoane cu disabilităţi, familii cu cinci şi mai mulţi copii mici şi
cei care au avut de suferit în urma accidentului de la Cernobîl). Lipsa testării mijloacelor rezultă în
faptul că o parte semnificativă a acestor beneficii direcţionate este primită nu neapărat de cei mai
săraci. O altă problemă este că sistemul aparent este foarte complex, cu o largă varietate de diverse
beneficii şi grupuri beneficiare. Simplificarea sistemului ar putea să îmbunătăţească atît
transparenţa, cît şi eficienţa şi ar contribui la percepţia pozitivă a sistemului de către cetăţeni.
39. Sistemul de pensii este o schemă cu plăţi oferite la vîrsta de pensionare relativ mică (57
ani pentru femei şi 62 ani pentru bărbaţi). Speranţa de viaţă la naştere în anul 2012 a fost de 74,99
ani pentru femei şi 67,24 ani pentru bărbaţi, ce denotă că există doar o mică durată a vieţii după
pensionare, în special pentru bărbaţi, astfel că deocamdată majorarea vîrstei de pensionare ar fi
inechitabilă.
40. O perspectivă mai clară se obţine din compararea vîrstei de pensionare cu valoarea
speranţei de viaţă la acea vîrstă, cum ar fi speranţa de viaţă la 57 ani femei, 62 ani la bărbaţi (adică
numărul anilor suplimentari de viaţă pentru persoanele care au supravieţuit deja vîrstei respective).
Prin urmare, în Republica Moldova speranţa de viaţă la 57/62 de ani este de 20,7 ani la femei şi 14,4
ani la bărbaţi, lăsînd femeilor mai mulţi ani de viaţă suplimentară decît bărbaţilor.
41. Diferenţele de gen şi modelele discriminării de gen pe parcursul vieţii lor, de asemenea,
denotă că femeile sînt adesea în situaţia cînd au lucrat mai puţini ani şi au avut salarii mai mici decît
bărbaţii. Drept urmare, femeile în vîrstă primesc pensii mai mici şi au un risc mult mai înalt de a trăi
în sărăcie.
42. Reforma pensiilor are drept scop creşterea treptată a vîrstei de pensionare pentru unele
categorii de beneficiari (precum şi unificarea vîrstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei) şi
introducerea unui format definit de contribuţii în cadrul avansării unei scheme pe mai mulţi piloni,
promovată de Banca Mondială. O provocare specifică pentru sistemul de protecţie socială constituie
asigurarea acoperirii adecvate a grupurilor vulnerabile: cei care lucrează în sectorul informal, extins
în mod dramatic, lucrători cu venituri mici, emigranţi şi cei reîntorşi, în special femeile care au
acumulat dreptul de pensie pe parcursul a mai puţini ani din cauza responsabilităţilor de casă.
43. Beneficii nonmonetare. Serviciile la domiciliu, precum întreţinerea şi adaptarea
gospodăriei, asistenţa igienică personală, cumpărăturile şi sprijinul sociocultural sînt prestate la
cerere şi în urma evaluării necesităţilor. Reducerea cheltuielilor vîrstnicilor pentru sănătate prin
asigurarea că ei primesc servicii şi medicamente gratis sau subvenţionate este, desigur, la fel de
eficient în reducerea sărăciei, ca şi suplimentarea venitului. Discriminarea în bază de vîrstă în cadrul
prevederilor de îngrijire a sănătăţii poate fi depăşită prin eforturi comune de monitorizare a prestării
serviciilor şi prin oferirea informaţiei privind criteriile de eligibilitate pentru programele existente.
44. Societatea civilă poate juca un rol important în monitorizarea serviciilor statutare şi în
asigurarea ca persoanele în etate să deţină informaţii actualizate despre serviciile disponibile,
precum asistenţa financiară în achitarea utilităţilor, transport sau medicamente.
45. Îmbunătăţirea protecţiei sociale pentru persoanele în vîrstă. Promovarea înţelegerii în
societate privind sistemele de pensii prin schemele de alfabetizare financiară şi campanii de
sensibilizare este importantă pentru asigurarea aprecierii de către public a necesităţii reformelor şi a
căilor prin care aceste reforme vor afecta cetăţenii. Oamenii adesea privesc pensionarea şi venitul
asociat cu pensia ca un drept necondiţionat. Din acest motiv este necesar ca expunerea transparentă
despre raţiunea reformelor să fie înţeleasă de oameni şi să le fie clar cum reformele îi vor viza
personal. În special, cei cu venituri reduse, cei care lucrează în sectorul informal, sau alte persoane
ce au contribuit puţin sau deloc, trebuie să fie conştienţi de diferenţele dintre alocaţia socială şi
pensia pe bază de contribuţii, precum şi măsura, în care ei vor beneficia de una sau de alta.
46. Pentru migranţii reîntorşi şi lucrătorii informali, ajunşi la vîrsta de pensionare fără a avea o
activitate formală, va trebui să fie activat un mecanism de informare şi pentru a garanta un venit
minim al pensiei noncontributorii la vîrsta bătrîneţii lor, ce ar fi suficient pentru a evita o sărăcie mai
larg răspîndită.
47. Prelungirea perioadei de muncă pentru a uşura presiunea asupra finanţării sistemului de
pensii va fi o provocare de o semnificaţie aparte. Lucrătorii ar putea fi reticenţi să lucreze mai mult,
iar patronii ar putea fi împotriva angajării lucrătorilor mai în vîrstă, doar dacă nu vor fi operate
politici pentru a crea condiţii pentru ca ei să rămînă pe piaţa muncii, oferind în acelaşi timp
stimulente clare pentru patroni să menţină lucrătorii vîrstnici.
48. În acelaşi context, coeziunea şi stabilitatea socială depind de percepţia generală că sistemul
protecţiei sociale este unul echitabil. Respectiv, orice reforme trebuie să fie însoţite de analize
pentru evaluarea opiniei publice, precum şi pe diseminarea informaţiei pentru a se asigura că
schimbările sînt înţelese. Această analiză este utilă la schimbarea vîrstei de pensionare şi a regulilor
referitoare la pensii, în special pentru cei care încă sînt activi pe piaţa muncii.
49. Acţiuni prioritare:
a) ajustarea sistemului de asigurări sociale care acordă pensii echitabile şi proporţional cu
contribuţiile achitate pe parcursul vieţii active;
b) ajustarea sistemului de ajutor social pentru a asigura un venit lunar minim garantat pentru
persoanele în etate, fără alte mijloace de sprijin, în special pentru cele care locuiesc singure sau cele
care au grijă de persoanele pe care le au la întreţinere;
c) reducerea din complexitatea condiţiilor de calificare, a beneficiilor şi drepturilor, în special
unde categoriile speciale de beneficiari primesc beneficii fără testarea mijloacelor; punerea la
dispoziţie a unei informaţii clare cu privire la criteriile de eligibilitate pentru toate beneficiile şi
drepturile sociale existente;
d) implicarea societăţii civile, inclusiv a vîrstnicilor în monitorizarea prestării serviciilor;
e) realizarea campaniilor de informare pentru mărirea alfabetizării financiare şi înţelegerii
schemei de pensii, în special cînd reformele vor fi luate în considerare şi implementate;
f) încurajarea tinerilor de a începe să facă economii cît mai devreme;
g) monitorizarea opiniei publice cu privire la justeţea percepută etc. în sistemul protecţiei
sociale.
Angajamentul 5 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
A. Asigurarea capacităţii pieţei muncii de a răspunde la consecinţele economice şi sociale
ale îmbătrînirii populaţiei 50. Lucrătorii vîrstnici pe piaţa muncii. Deşi în Republica Moldova legislaţia muncii prevede
condiţii egale de muncă pentru toţi salariaţii, indiferent de vîrstă, ca şi în multe alte ţări, atît
dificultăţile de acces la piaţa muncii, cît şi riscul de a pierde slujba, cresc odată cu înaintarea în
vîrstă. În acelaşi timp, necesităţile financiare ale vîrstnicilor pot creşte odată cu vîrsta, de exemplu
din cauza deteriorării sănătăţii. După cum denotă Studiul privind îmbătrînirea, majoritatea celor
pensionaţi au nevoie de venit suplimentar pe lîngă pensia de stat, indiferent de locul lor de reşedinţă
sau locul fostei activităţi economice, odată ce pensiile nu acoperă toate cheltuielile necesare pentru
un standard de viaţă adecvat (capitolul 4, compartimentul “Nivelul de trai şi sărăcia” din Studiu).
Ca atare, mulţi cred că este necesar să continue activitatea de muncă şi după pensionare (capitolul 6
“Persoanele în vîrstă şi piaţa muncii. Pensionarii” din Studiu). După cum comunică însăşi
lucrătorii vîrstnici, adesea ei se confruntă cu discriminare explicită sau neintenţionată.
51. Rata angajării în cîmpul muncii a persoanelor în grupurile de vîrstă prepensionare şi
pensionare este destul de scăzută, concomitent cu lipsa generală de oportunităţi de angajare pe piaţa
forţei de muncă. În ultimii ani a existat un declin constant al numărului persoanelor cu vîrsta de
peste 45 de ani între cei care sînt angajaţi, chiar dacă numărul relativ al acestui grup al populaţiei a
continuat să crească, Principalul domeniu de angajare pentru persoanele din aceste grupuri de vîrstă
este cel unde munca este plătită de obicei mai slab şi, adesea, informal. Promovarea condiţiilor
pentru accesul majorat al vîrstnicilor la angajarea în sectorul formal ar contribui la asigurarea ca
astfel de lucrători să beneficieze de prevederile legislaţiei privind sănătatea şi siguranţa, de alte
măsuri de protecţie a muncii.
52. Accesul la piaţa muncii. Orice strategie de creştere a oportunităţilor de angajare pentru
lucrătorii vîrstnici necesită sprijinul complet al autorităţilor publice, patronilor şi sindicatelor. Fie
prin legislaţie, stimulente sau prin acţiune voluntară, patronii ar trebui să fie încurajaţi să ajusteze
condiţiile de muncă, astfel încît lucrătorii mai vîrstnici să poată continua activitatea la nivelul
precedent de productivitate, efectuînd mici schimbări în mediul de lucru (iluminare, temperatură,
condiţii de sonorizare, echipament specializat etc.), oferind aranjamente de lucru flexibile pentru a
permite ore reduse de lucru, sau lucru la domiciliu, şi utilizînd noi tehnologii pentru facilitarea
“lucrului la distanţă” sau alte forme flexibile de lucru. Sînt necesare stimulente pentru crearea
funcţiilor potrivite pentru vîrstnici, dar acest lucru nu ar trebui să fie făcut pe seama angajaţilor mai
tineri.
53. Pentru a le permite să contracareze tendinţele discriminatorii în angajarea lucrătorilor
vîrstnici, persoanele de vîrstă prepensionară şi mai în vîrstă în căutare de lucru trebuie să aibă acces
la informaţie suficientă cu privire la oportunităţile şi drepturile lor de angajare. Ar putea fi create
centre, în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, de exemplu, ca unităţi
ale unei reţele de servicii sociale pentru lucrătorii vîrstnici pe piaţa muncii, inclusiv surse de
informare cu privire la locurile de muncă, precum şi asistenţă socială şi psihologică.
54. Capacitatea de angajare a vîrstnicilor în cîmpul muncii. Principalele obstacole pentru
angajarea persoanelor de peste 45 de ani sînt adesea legate de nivelul scăzut de studii şi lipsa de
capacităţi antreprenoriale. Respectiv, pe lîngă asigurarea locurilor de munca potrivite pentru
potenţialii angajaţi, este important să fie considerată şi altă perspectivă, şi anume, asigurarea că
lucrătorii vîrstnici sînt potriviţi pentru locurile de muncă disponibile. Aceasta poate fi realizat prin
instruiri şi recalificări, îmbunătăţind învăţămîntul profesional continuu şi facilitînd condiţiile pentru
ca lucrătorii vîrstnici să transmită capacităţile lucrătorilor mai tineri.
55. Promovarea dezvoltării capacităţilor antreprenoriale printre vîrstnici şi facilitarea
eforturilor unor atare antreprenori va creşte şansele lor de a rămîne economic activi. Credite,
stimulare prin impozite mai mici pentru vîrstnicii ce se lansează în afaceri, procese simplificate
pentru înregistrarea şi administrarea afacerii, precum şi transparenţă mai bună – toate ar putea
contribui la aceasta. Programe specifice de facilitare a antreprenoriatului printre femeile vîrstnice şi
săteni ar ajuta la reducerea barierelor specifice cu care se confruntă aceste grupuri.
56. Acţiuni prioritare: a) întreprinderea măsurilor de combatere în rîndul patronilor, angajaţilor şi a sindicatelor, a
discriminării explicite a vîrstnicilor;
b) aplicarea mai largă în practică a aranjamentelor flexibile de muncă şi îmbunătăţirea
mediului de muncă;
c) îmbunătăţirea programelor de învăţare şi de formare pe tot parcursul vieţii, pentru a facilita
productivitatea continuă a lucrătorilor vîrstnici;
d) sporirea disponibilităţii informaţiei cu privire la posibilităţile de angajare, consiliere de
carieră şi drepturile de angajare pentru persoanele neangajate şi cei în căutare de a-şi schimba
cariera, inclusiv persoanele în vîrstă;
e) raţionalizarea şi îmbunătăţirea transparenţei în înregistrarea şi administrarea afacerii şi
examinarea posibilităţii de a oferi credite impozitare vîrstnicilor care se lansează în afaceri.
B. Migraţia şi asigurarea condiţiilor pentru a răspunde la consecinţele economice şi
sociale ale îmbătrînirii populaţiei 57. În Republica Moldova emigrarea pe scară largă afectează semnificativ ritmul şi
dimensiunea îmbătrînirii, reducînd numărul absolut şi proporţia relativă a persoanelor în vîrstă aptă
de muncă, mult mai rapid decît ar fi fost din cauza declinului fertilităţii şi mortalităţii. Gradul
emigraţiei şi, adesea, caracterul nedocumentat al acesteia, poate avea o serie de impacturi negative
asupra statului, asupra stabilităţii fondurilor sociale, precum şi asupra economiilor şi drepturilor
emigranţilor. Separarea de durată a migranţilor de “generaţie medie” de familiile lor, adesea
conduce la destrămarea familiilor şi poate avea efecte distructive asupra raporturilor dintre generaţii
şi prosperitatea vîrstnicilor.
58. Caracterul fluxurilor migraţionale. Motivările pentru migraţie sînt adesea caracterizate ca
“factori de împingere” şi “factori de atracţie”. Printre cei de “împingere” se numără criza economică
şi inflaţia, reducerea locurilor disponibile de muncă în agricultură, şomajul înalt şi salariile mici.
“Factorii de atracţie” includ posibilităţi mai bune de angajare în cîmpul muncii şi salarii mai mari în
străinătate (capitolul 6, compartimentul “Migranţii” din Studiu).
59. Profilul demografic al celor implicaţi în fluxurile migraţionale reflectă problemele
structurale ale pieţei muncii din ţară, precum lipsa de locuri de muncă în zonele rurale, şomajul înalt
printre tineri şi dificultăţile cu care se confruntă femeile în căutarea locurilor de muncă. Din acest
motiv, peste două treimi de migranţi provin din zone rurale, rata migraţiei femeilor este mai înaltă şi
continuă să crească.
60. Adaptarea rapidă şi integrarea socială în ţările gazdă este tipică pentru migranţii tineri şi,
drept urmare, chiar dacă ei încep adesea cu intenţia de a migra temporar, mai tîrziu îşi schimbă
planurile şi devin emigranţi permanenţi. Acest fapt conduce la pierderea unei părţi a viitoarei forţe
de muncă din ţară, şi avînd în vedere adesea nivelul superior de studii şi gradul motivaţiei şi energiei
celor dornici de a migra, pierderea poate fi şi mai mare decît indică aparenţele. Migranţii includ
printre ei pe cei cu un mare potenţial inovativ şi de productivitate, iniţiind fenomenul “exodului de
creieri”. Aceste emigraţii permanente contribuie la scăderea forţei de muncă tînără şi reduce
flexibilitatea sistemului economic.
61. Deşi populaţia mai tînără predomină în fluxurile migraţionale, o tendinţă în creştere a
persoanelor emigrante de vîrstă prepensionară a devenit evidentă. Numărul migranţilor de muncă cu
vîrsta de 50-54 de ani a crescut mai mult de şapte ori în ultimii zece ani, în timp ce în grupul de
vîrstă de 55-59 de ani (un grup ce a fost luat în considerare în mod separat în înregistrările
evenimentelor de migraţie din 2002) a crescut de patru ori, între anii 2002 şi 2009 (capitolul 6,
compartimentul “Migranţii” din Studiu). Aceasta denotă o capacitate limitată a pieţei naţionale a
muncii, ce nu oferă angajare adecvată pentru ei şi indică necesitatea de a reforma piaţa muncii, luînd
în considerare, atît procesul de migraţie, cît şi îmbătrînirea generală a populaţiei.
62. Impacturile migraţiei. În ciuda efectelor pozitive ale migraţiei, precum influxul larg al
remitenţelor şi potenţialul de reducere a presiunii asupra pieţei naţionale a muncii, în perioada cînd
locurile de muncă sînt puţine, gradul emigraţiei are şi un impact general negativ asupra dezvoltării
economice, sociale şi demografice a ţării pe termen lung. În timp ce migraţia persoanelor mai tinere
are consecinţe majore pentru economia naţională, impacturile migraţiei oamenilor de vîrstă
prepensionară sînt resimţite mai acut de către migranţii însăşi. Aceasta se datorează faptului că
perioada de vîrstă între 45 de ani şi vîrsta pensionară reprezintă perioada celui mai mare potenţial de
venituri şi aceasta stă la baza calculării drepturilor de pensie prin contribuţiile bazate pe venituri.
63. Condiţiile nefavorabile pentru munca necalificată – stresul psihologic şi orele foarte lungi
de muncă – cresc riscul diverselor consecinţe asupra sănătăţii pentru migranţi şi în special pentru
femei. În cadrul unui sondaj de opinie, fiecare a treia femeie migrantă a indicat că starea sănătăţii ei
s-a deteriorat comparativ cu starea sănătăţii înainte de plecare peste hotare, în timp ce bărbaţii au
raportat înrăutăţirea sănătăţii lor într-un sfert din cazuri (capitolul 7, compartimentul
“Autoaprecierea stării de sănătate” din Studiu). Efectele de sănătate ale migraţiei nedocumentate ar
putea avea consecinţe pentru viitorul forţei de muncă, precum şi asupra sistemelor de sănătate şi
protecţie socială, la care vor apela migranţii în etate, reîntorşi într-o stare de sănătate deteriorată.
64. Migraţia are efecte complexe asupra populaţiei şi economiei ţării. Pentru multe familii,
remitenţele constituie principala sursă de venit. Sondajele realizate în anii recenţi au relevat că banii
din emigraţie sînt de obicei folosiţi în primul rînd, pentru necesităţile de consum şi sînt distribuiţi
între membrii familiei, care au rămas acasă şi sînt incapabili să lucreze (copii, părinţi) (capitolul 4,
compartimentul “Venituri” din Studiu). Deşi aceasta a ajutat într-un anumit grad la reducerea
sărăciei, mărimea mică a salariilor migranţilor îi împiedică să acumuleze economii pentru a fi
utilizate pentru propria lor bătrîneţe. Pe de altă parte, migraţia forţei de muncă rezultă într-o
reducere de fluxuri financiare în fondul de asigurare socială. În sistemul existent de pensii bazat pe
solidaritate, migraţia oamenilor în vîrstă aptă de muncă reduce sumele colectate pentru plata
pensiilor şi altor plăţi sociale curente. Astfel, creşte povara fiscală asupra populaţiei economic active
rămasă în ţară; conduce la disparităţi între contribuţia de muncă a unei persoane şi suma pensiei pe
care o va primi în viitor.
65. Emigrarea de proporţii are efecte sociale şi psihologice asupra persoanelor vîrstnice, ale
căror membri de familie mai tineri au plecat în străinătate, mai ales dacă aceştia sînt lăsaţi să aibă
grijă de nepoţii lor. Ar trebui să fie oferit ajutor, fie prin asistenţii sociali, ONG-uri sau alte agenţii –
celor care suferă de sentimente de singurătate şi izolare, ca urmare a emigrării urmaşilor lor sau a
altor membri de familie, precum şi celor lăsaţi cu atribuţii de îngrijire în gospodăriile “generaţiilor
omise”.
66. Abordarea provocărilor migraţiei ce se referă la îmbătrînire. Diversitatea ţărilor de
destinaţie pentru lucrătorii migranţi – circa 60% pleacă spre Federaţia Rusă şi circa 40% spre ţările
Uniunii Europene, în special în Italia – şi diferenţele legate de politicile sociale şi migraţionale în
aceste ţări complică considerabil procesele de negocieri dintre Republica Moldova şi ţările gazdă.
Astfel de negocieri sînt necesare pentru a ajunge la acorduri bilaterale cu privire la migraţia de
întoarcere şi elaborarea unei abordări unificate a chestiunilor de recunoaştere reciprocă a stagiului de
muncă, perioada de acumulare a contribuţiilor sociale şi oportunitatea pentru transferarea în ţară a
plăţilor asigurărilor acumulate.
67. Guvernul a elaborat un instrument de garantare a drepturilor sociale (inclusiv dreptul la
pensie) ale migranţilor, prin posibilitatea de transferare a contribuţiilor asigurării sociale la Casa
Naţională de Asigurării Sociale pentru fiecare an al aflării peste hotare. Mai mult ca atît, migranţilor
li se oferă posibilitatea să transfere aceste contribuţii retrospectiv pentru a acoperi perioada
precedentă pînă la zece ani. Totuşi numărul migranţilor care au plătit realmente aceste contribuţii
este extrem de mic, comparativ cu numărul real al lucrătorilor migranţi, iar acest mecanism se aplică
doar pentru migranţii legali.
68. Un pas necesar în abordarea problemelor cauzate de migraţie este o analiză mai bună a
numărului curent şi prognoza viitoarelor fluxuri migraţionale. Studiile sînt necesare pentru a
determina potenţialul migraţional (persoanele cu intenţia de a pleca) precum şi numărul estimat al
migranţilor, care ar putea să se întoarcă acasă. Cifrele şi practicile internaţionale relatează că pînă la
50% de migranţi se asimilează în ţările lor gazdă şi rămîn acolo permanent. Acest proces încă nu a
fost studiat în cazul specific al Republicii Moldova, dar elaborarea Profilului Migraţional Extins,
coordonarea eficientă şi schimbul de informaţii între agenţiile naţionale ce efectuează evidenţa
fluxurilor migraţionale, ar contribui la elaborarea acelor prognoze.
69. Centre cu servicii de informare, site-uri web şi linii fierbinţi create ar fi instrumente utile
(deşi trebuie luat în calcul accesul limitat la astfel de resurse al persoanelor aflate în zone rurale).
Informaţia clară şi liber disponibilă cu privire la drepturile migranţilor, în special cei cu vîrstă
prepensionară, ar putea contribui la protecţia migranţilor moldoveni, atît de la abuzul deliberat, cît şi
de la lipsa eronată a drepturilor din cauza insuficienţei de cunoştinţe.
70. Migranţii reîntorşi. O parte din emigranţi s-au întors ori se întorc după ce şi-au pierdut
locul de muncă în străinătate în urma crizei economice (Studiu “Impactul crizei financiare mondiale
asupra comunităţilor locale din Republica Moldova”, Expert Grup, 2009). Ar trebui acordată o
atenţie specială acelor domenii şi ocupaţii, unde migranţii pot să aplice experienţa acumulată în
străinătate (fie prin studii sau angajare). Consolidarea interacţiunilor dintre autorităţile
guvernamentale şi sectorul de afaceri pentru valorificarea mai bună a noilor calificări ale migranţilor
întorşi ar trebui să fie un factor-cheie a acestor eforturi.
71. Reglementarea fluxurilor migraţionale. O strategie de reducere a impacturilor negative
ale migraţiei de proporţii este de a mări cooperarea autorităţilor cu cercul de afaceri, din ţară şi în
statele gazdă, pentru a diminua numărul migranţilor ilegali. Reglementarea proceselor migraţionale
la nivelul acordurilor bilaterale cu ţările ce primesc migranţi depinde mult de atitudinea adoptată de
ţările gazdă.
72. Acordurile cu privire la migraţia de muncă şi acordurile bilaterale în domeniul securităţii
sociale încheiate cu o serie de ţări europene constituie o evoluţie pozitivă în domeniu. Totuşi, este de
menţionat că prevederile acordurilor în domeniul securităţii sociale se aplică doar persoanelor
asigurare în statul de destinaţie şi care îşi desfăşoară activitatea legal.
73. Acţiuni prioritare: a) continuarea negocierilor cu ţările Uniunii Europene, Federaţia Rusă şi alte ţări de destinaţie,
pentru a încheia acorduri privind migraţia forţei de muncă şi protecţia socială a lucrătorilor migranţi;
b) menţinerea dialogului cu Uniunea Europeană pentru a reduce caracterul nedocumentat al
migraţiei şi angajărilor moldovenilor;
c) îmbunătăţirea sistemelor pentru estimarea fluxurilor migraţionale curente şi protejarea
fluxurilor viitoare, inclusiv estimările probabile ale migranţilor reîntorşi;
d) îmbunătăţirea accesului la informaţia privind drepturile curente şi viitoare de protecţie
socială, prin diseminarea mai bună a informaţiei, încurajarea plăţilor voluntare la schemele de
pensii, inclusiv pentru migranţi nedocumentaţi.
e) recunoaşterea aspectelor pozitive ale migraţiei temporare pentru lucru sau studii în ceea ce
priveşte cunoştinţele, calificările sau sursele acumulate.
f) încurajarea migranţilor de a se întoarce şi de a investi surse în dezvoltarea ţării de origine;
g) îmbunătăţirea stimulentelor pentru migranţi de a se întoarce, inclusiv prin sporirea
posibilităţilor de muncă pentru migranţii reîntorşi şi stimulentelor pentru crearea afacerilor mici şi
mijlocii;
h) îmbunătăţirea capacităţilor asistenţilor sociali şi/sau ONG-urilor de a acorda asistenţă
practică şi psihologică persoanelor vîrstnice lăsate de migranţi.
Angajamentul 6 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
Educaţia şi formarea continuă. Promovarea învăţării pe termen lung şi adaptarea
sistemului educaţional pentru a preîntîmpina schimbarea condiţiilor economice, sociale şi
demografice 74. Provocările întergeneraţionale pentru profesori. În Republica Moldova se înregistrează
deficitul de cadre didactice calificate, în special în localităţile rurale. Profesia nu este considerată
suficient de atractivă pentru tineri: în timp ce cerinţele de calificare pentru a deveni profesor sînt
înalte, salariile oferite nu sînt destul de mari. Prin urmare, profesorii deseori rămîn să muncească şi
după atingerea vîrstei de pensionare. Într-un context în care formarea continuă a cadrelor didactice
privind metodele noi de predare şi programele şcolare a fost precară, unii pedagogi mai în vîrstă pot
utiliza abordări mai puţin moderne, care sînt percepute cu reticenţă de elevi. Asemenea experienţe
pot favoriza atitudini neadecvate, lipsă de respect în rîndul tinerilor elevi, ca manifestare faţă de
persoanele în vîrstă în general.
75. Este oportun ca toate grupurile de vîrstă să fie reprezentate mai uniform în rîndul cadrelor
didactice, astfel încît elevii să poată beneficia de experienţa profesorilor mai în vîrstă şi de
abordările mai noi ale profesorilor mai tineri. Ar trebui oferite oportunităţi profesorilor mai în vîrstă
şi elevilor pentru a ridica nivelul de interacţiune dintre generaţii. Training-urile de ridicare a
nivelului de conştientizare al profesorilor şi al elevilor, precum şi a sensibilităţii diferenţei de vîrstă,
ar putea contribui la reducerea prejudiciului şi tensiunilor.
76. Educaţia continuă. În vederea realizării unui sistem integrat de învăţămînt, este oportună
consolidarea capacităţilor Ministerului Educaţiei în materie de învăţămînt complex pentru adulţi şi
instruire continuă, de exemplu, prin angajarea unor experţi profesionişti în acest domeniu sau prin
instruirea personalului existent. Majoritatea activităţilor conexe învăţămîntului pentru adulţi sînt
axate preponderent pe aptitudinile profesionale. În acest context ar putea fi utilă axarea pe
tehnologiile informaţionale, management şi abilităţi lingvistice – toate acestea fiind relevante pentru
diferite profesii.
77. Angajatorii ar trebui încurajaţi să se implice în instruirea personalului. În acest context ar
putea fi stabilit un sistem stimulator, potrivit căruia angajatorii achită un anumit procentaj din
venituri în calitate de impozit pentru educaţie, iar angajatorilor care oferă instruire personalului să li
se restituie această sumă. În plus, persoanele apte de muncă care investesc în educaţia proprie ar
putea beneficia de anumite înlesniri fiscale. Opţiunea de învăţămînt la distanţă ar putea fi aplicată
mai intens, întrucît acest model permite persoanelor din diferite contingente de vîrstă să înveţe fără a
fi nevoite să părăsească locul de muncă sau de reşedinţă.
78. Unele ţări au reuşit să acumuleze experienţă pozitivă în ceea ce priveşte funcţionarea
universităţilor pentru vîrsta a treia, pe care Republica Moldova s-ar putea baza în procesul de
elaborare a strategiei proprii. În plus, persoanele în vîrstă ar putea beneficia de oportunităţi de a
învăţa despre meseria de menaj, grădinărit, meşteşugărit, prevenirea diferitelor maladii, alimentarea
sănătoasă sau despre alte domenii de interes la nivel de comunitate. Astfel de activităţi ar putea fi
desfăşurate cu ajutorul voluntarilor. Un proces de instruire de acest gen permite sporirea abilităţii
persoanelor în vîrstă să ducă un mod de trai independent, să se menţină în formă prin activitatea
mentală şi/sau fizică, să-şi sporească incluziunea socială şi culturală prin implicarea în diferite
activităţi de grup şi să-şi fortifice încrederea în forţele proprii.
79. La nivel de comunitate, ar putea fi utilă dezvoltarea sectorului de voluntariat în vederea
creării unor stimulente pentru formatorii de voluntari – de exemplu, pensionarii care pot să transmită
cunoştinţele (deprinderile) lor tinerilor. De real folos ar putea fi anumite investiţii relativ mici,
inclusiv restituirea cheltuielilor de transport şi masă, asigurarea cu materialele didactice necesare
etc. Concomitent, persoanele mai tinere ar putea fi invitate în calitate de formatori-voluntari pentru a
instrui persoanele mai în vîrstă în domeniul tehnologiei informaţiei.
80. Spre regret, lipsesc opţiunile de instruire continuă pentru persoanele în vîrstă care nu mai
sînt active pe piaţa muncii, iar sistemul educaţional din Republica Moldova se axează preponderent
pe instruirea generaţiilor mai tinere. Creşterea speranţei de viaţă peste nivelul de 55 de ani şi
extinderea consecventă a activităţii de muncă semnifică faptul că oamenii în vîrstă trebuie să-şi
consolideze competitivitatea pe piaţa muncii şi posibilităţile de angajare în cîmpul muncii.
81. Prin urmare, este important de inclus toţi factorii interesaţi relevanţi (inclusiv donatorii
internaţionali şi experţii în materie de instruire continuă, instituţiile de învăţămînt, oficiile teritoriale
de angajare în cîmpul muncii, angajatorii, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale pertinente şi
angajaţii) în elaborarea şi implementarea unei strategii de instruire continuă. În cazul în care va fi
elaborată legislaţia respectivă, ar fi potrivită crearea unui grup de lucru compus din reprezentanţi ai
factorilor interesaţi în vederea implicării în procesul de formulare de politici.
82. În linii mari, este nevoie de dezvoltarea şi fortificarea unei culturi de instruire continuă, cu
ajutorul căreia publicul larg ar conştientiza importanţa acesteia. Începînd de la o vîrstă fragedă,
copiii şcolarizaţi ar trebui informaţi sistematic despre conceptul instruirii continue, astfel încît
aceştia să accepte uşor în viitor că educaţia nu se încheie atunci cînd ei absolvesc şcoala. Orice
activităţi de informare conexe aspectelor de îmbătrînire a societăţii ar trebui să includă o
componentă privind instruirea continuă.
83. Programele de învăţămînt ar trebui elaborate ţinînd cont de aspectele de gen (gender).
Femeile şi bărbaţii ar putea prefera să-şi dezvolte diferite aptitudini în vederea unei angajări
eventuale de succes în cîmpul muncii sau de a-şi petrece orele de răgaz. La fel, aceste două categorii
ar putea fi expuse unor posibilităţi diferite de instruire la etapele timpurii din viaţa lor, care se
soldează cu diferite necesităţi de instruire în prezent. Prin urmare, mijloacele urmează a fi distribuite
într-un mod ce ţine cont în egală măsură de necesităţile şi preferinţele bărbaţilor şi ale femeilor.
84. Acţiuni prioritare: a) dezvoltarea sistemului de facilităţi în vederea atragerii tinerilor să urmeze cariera de
profesor, asigurînd reprezentarea tuturor categoriilor de vîrstă în corpul didactic;
b) asigurarea instruirii personalului didactic şi a elevilor în aspecte ce ţin de diversitatea şi
sensibilitatea vîrstelor;
c) oferirea unor perspective de avansare accelerată în cariera profesională tinerilor profesori
care au acceptat să lucreze o perioadă definită de timp în mediile rurale;
d) ajustarea salariilor pentru a corespunde nivelului de instruire şi de responsabilitate a
profesorilor;
e) promovarea relaţiilor reciproc avantajoase între instituţiile de învăţămînt şi angajatori, de
exemplu, prin intermediul unor scheme de stagiere şi consultări referitoare la conţinutul programului
de învăţămînt;
f) promovarea şi încurajarea educaţiei pe toată durata vieţii; sporirea competenţelor
instituţiilor de licenţiere în vederea monitorizării calităţii instruirii în instituţiile private;
g) conlucrarea Ministerului Educaţiei cu administraţia publică locală şi sectorul privat pentru
promovarea programelor de formare/orientare (mentoring) oferite de persoanele vîrstnice tinerilor
funcţionari, în vederea valorificării abilităţilor şi experienţei acestora, precum şi încurajarea învăţării
reciproce a persoanelor vîrstnice şi tinerelor generaţii. Totodată, se impune consolidarea
parteneriatului cu sectorul asociativ şi organizaţiile nonguvernamentale care organizează programe
de instruire continuă pentru persoanele vîrstnice;
h) încurajarea angajatorilor să ofere instruire personalului propriu şi altor persoane;
i) implicarea angajatorilor în proiectarea activităţilor de învăţămînt pentru adulţi;
j) crearea şi consultarea unui grup de lucru constituit din membrii contingentelor de factori
interesaţi în vederea elaborării ulterioare a politicilor de învăţămînt.
Angajamentul 7 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
A. Sănătatea şi bunăstarea persoanelor în vîrstă 85. Sistemul şi politicile de sănătate. Politica naţională de sănătate (Hotărîrea Guvernului
nr.886 din 6 august 2007) şi Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017
(Hotărîrea Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007) prioritizează reducerea inegalităţilor de
sănătate şi axarea pe măsurile de prevenire. Capitolul cu privire la sănătatea persoanelor în vîrstă se
axează pe modul sănătos de viaţă, nutriţie echilibrată, integrare socială şi implicare a societăţii civile
şi comunităţii în prestarea serviciilor pentru persoanele în vîrstă care necesită asemenea servicii.
86. Implementarea unor astfel de politici cuprinzătoare va constitui o provocare majoră,
marcînd necesitatea de a substitui principiile uneori abstracte cu acţiuni concrete. În general,
ameliorarea eficienţei şi calităţii serviciilor de asistenţă medicală constituie o sursă de îngrijorare.
Printre provocările cheie se numără motivarea personalului medical şi prevenirea exodului continuu
al acestuia din ţară, precum şi lipsa capacităţilor şi aptitudinilor manageriale în cadrul administraţiei
sistemului de sănătate. Facilităţile sistemului de sănătate rămîn a fi finanţate şi echipate sub nivelul
scontat, iar pacienţii se confruntă cu cheltuieli semnificative din contul propriu. Persoanele în vîrstă,
care au nevoie acută de servicii medicale, constituie contingentul care nu este în stare să acopere
aceste cheltuieli din cont propriu. O parte din cetăţeni nu dispun de poliţă de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală, majoritatea cărora fac parte din categoria celor mai sărace gospodării casnice. O
provocare majoră pentru prestarea serviciilor o constituie divizarea vîrstnicilor în medii urbane şi
medii rurale, deoarece cei ce locuiesc la ţară adesea sînt la distanţă de centrele de servicii medicale
în raport cu locuitorii de la oraşe (capitolul 7 “Sănătatea, limitări şi îngrijirea persoanelor în vîrstă”
din Studiu).
87. Promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor. Maladiile cardiovasculare, cancerul şi
bolile căilor respiratorii (categorii majore de boli netransmisibile) sînt principalele cauze de deces.
Rata mortalităţii din cauza maladiilor cardiovasculare se menţine la nivel înalt şi constituie circa
57% din toate decesele. Alcoolismul, hipertensiunea arterială, nivelul sporit de colesterol şi fumatul
se numără printre principalii factori de risc ai morbidităţii şi mortalităţii în Republica Moldova.
Mortalitatea din cauza fumatului şi a consumului excesiv de alcool marchează cea mai înaltă
pondere în regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În acest context, creşterea
nivelului de informare despre pericolele modului nesănătos de viaţă pe tot parcursul vieţii şi
fortificarea abilităţii oamenilor de toate vîrstele să facă o alegere oportună sînt premise importante
pentru reducerea incidenţei şi prevalenţei maladiilor cronice netransmisibile. Sensibilizarea cu
privire la modalităţile şi motivele reducerii incidenţei bolilor netransmisibile pe tot parcursul vieţii
va ajuta oamenii să îmbătrînească sănătos, reducînd aceste afecţiuni printre persoanele în vîrstă.
88. Guvernul a demonstrat faptul că şi-a asumat angajamentul să întreprindă măsuri de
prevenire a maladiilor. Este evidenţiată importanţa implicării integrate a tuturor sectoarelor de toate
nivelurile din societate: statul, avînd rolul factorului de decizie, diferite niveluri de unităţi
administrative (regiuni, municipii, oraşe, sate), mediul de afaceri, familiile şi persoanele individuale.
Strategia recunoaşte necesitatea realizării unor acţiuni complexe intersectoriale în vederea abordării
factorilor de risc ai maladiilor cronice necontagioase prin ameliorarea condiţiilor socioeconomice,
de care factorii de risc sînt sistematic legaţi.
89. Circa 20% din populaţie nu deţine poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală: o
mare parte din acest contingent locuieşte în mediul rural. Persoanele în vîrstă, ezită să solicite
asistenţă medicală din cauza îngrijorării că ar putea fi nevoite să acopere plăţi neoficiale pe care nu
sînt în stare să le suporte.
90. Ocrotirea sănătăţii persoanelor în vîrstă. În ultimii ani au fost depuse eforturi pentru a
extinde facilităţile destinate îngrijirii persoanelor în vîrstă. Din anul 2008 a fost creat Centrul
Naţional de Geriatrie şi Gerontologie din Chişinău, ce include 40 de paturi. Majoritatea acestora sînt
oferite pacienţilor pe termen scurt pe o perioadă de pînă la 14 zile. La fel, au fost create patru secţii
regionale (la Orhei, Bălţi, Cahul şi Hînceşti) cu cîte 20 de paturi fiecare. Astfel de servicii geriatrice
au fost deschise şi în raioane, cu 10-12 paturi, în funcţie de dimensiunea raionului. În plus, în anul
2009 a fost creat un laborator ştiinţific în domeniul gerontologiei sub egida Academiei de Ştiinţe a
Moldovei şi a Ministerului Sănătăţii. Este importantă monitorizarea mai sistematică a cererii şi
ajustarea corespunzătoare a capacităţilor, după caz. Dat fiind faptul că aceste servicii sînt finanţate
din sistemul de asigurare medicală obligatorie, aceste paturi pot fi ocupate doar pe o durată limitată.
91. Îngrijirea paliativă (care presupune îngrijirea pacienţilor, simptomele cărora nu sînt
receptive la tratamentul curativ: gestionarea durerii şi sprijinul social şi psihologic) nu este
disponibilă în volum suficient, iar acolo unde există servicii, acestea sînt, de regulă, prestate de
organizaţii neguvernamentale. Ar trebui evaluate necesităţile actuale de îngrijire paliativă, iar
serviciile de acest gen să devină parte integrantă a sistemului de asistenţă medicală. Prestatorii de
astfel de servicii din sectorul neguvernamental, care au acumulat experienţă în acest domeniu, ar
putea fi implicaţi în procesul de implementare.
92. Îngrijirea medicală la domiciliu. Dat fiind că modelul de familie cu mai multe generaţii,
care, în mod tradiţional, era sursă de îngrijire şi sprijin reciproc, îşi pierde din importanţă, serviciile
de îngrijire medicală la domiciliu ar putea deveni unica opţiune pentru unele persoane în vîrstă de a
sta acasă şi a-şi continua traiul independent. Adesea, acordarea unor servicii minore şi simple la
domiciliu ar putea ajuta persoanele în vîrstă să evite instituţionalizarea, sporindu-le considerabil
calitatea vieţii.
93. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care conlucrează cu autorităţile publice
locale, dispune de asistenţi sociali ce oferă îngrijire la domiciliu, dar nu în număr suficient (capitolul
8, compartimentul “Serviciile sociale” din Studiu). Sînt necesare mai multe măsuri în vederea
asigurării unui spectru amplu de aptitudini în cadrul echipelor de asistenţi sociali, care prestează
servicii de îngrijire medicală la domiciliu, astfel încît aceştia să poată presta servicii
multidisciplinare pentru a îndeplini toate necesităţile actuale şi potenţiale ale clienţilor lor în etate.
Un spectru mai larg de prestatori ar spori concurenţa şi ar asigura opţiuni adiţionale pentru clienţi.
94. Pentru a extinde disponibilitatea serviciilor medicale şi sociale, s-ar merita efectuarea unor
investiţii în extinderea serviciilor medicale voluntare, prestate atît de către practicienii generali, cît şi
de echipele de specialişti. Cu ajutorul unor stimulente modeste ar putea fi consolidată solidaritatea la
nivel de comunitate, astfel încît persoanele în vîrstă sănătoase să presteze îngrijiri semenilor cu
sănătatea mai şubredă.
95. Casele de îngrijiri/Centrele geriatrice de îngrijire medicală a persoanelor în vîrstă. În
mod tradiţional, omenii în vîrstă din Republica Moldova se află în îngrijirea membrilor de familie de
mai multe generaţii. Opţiunea de a trece la un centru geriatric odată cu atingerea unei vîrste înaintate
nu este dezirabilă, ba din contră, este chiar dezaprobată. Cu toate acestea, există circumstanţe cînd
astfel de îngrijiri nu pot fi acordate în mod tradiţional de familie.
96. Migraţia internaţională şi internă combinată cu rata redusă a fertilităţii a contribuit la
diminuarea posibilităţilor de îngrijire în cadrul familiei cu multe generaţii. Prin urmare, este
necesară explorarea altor opţiuni de îngrijire. Între timp, se impune întreprinderea unor măsuri în
vederea destigmatizării centrelor de plasament. Este necesar de conturat un tablou mai complet al
necesităţilor efective de locuri în cadrul centrelor de plasament, urmează a fi asigurat accesul
echitabil la centrele geriatrice pentru toţi cei care solicită un loc, în special pentru cei care necesită
urgent protecţie specială, cum ar fi refugiaţii.
97. Informaţia despre opţiunile disponibile trebuie să fie uşor de accesat, iar instituţiile vizate
– să aplice criterii transparente de selectare. Respondenţii intervievaţi la acest subiect au indicat
necesitatea de a efectua evaluări sistematice a cererii şi a ofertei de îngrijiri medicale pe termen
lung. Astfel de evaluări urmează să ţină cont de necesităţile şi de capacităţile de prestare a serviciilor
de îngrijiri medicale la domiciliu, de îngrijiri geriatrice şi paliative, centrele de zi (day care centres)
şi cantinele sociale.
98. Cu toate că extinderea serviciilor este importantă, partea majoră a activităţii de îngrijire va
fi efectuată în continuare de îngrijitori informali de persoane private. Prin urmare, este necesar de
recunoscut rolul pe care îl joacă aceştia, susţinîndu-i în aşa fel, încît ei să poată să-şi îndeplinească
rolul în mod adecvat. Acest sprijin ar putea fi acordat prin intermediul programelor la nivel de
comunitate, oferind ajutor financiar, informaţii şi instruire. Centrele de repaus (respite) sau de zi ar
putea ajuta membrii de familie care prestează servicii de îngrijire să combine această activitate cu
altele – generatoare de venit.
99. Personalul de asistenţă medicală. Necesitatea de formare a personalului medical în
domeniul geriatric şi gerontologic a fost recunoscută de Guvern în ultimii ani. Astfel, în programul
de studii al şcolilor de medicină a fost introdus un curs de instruire de cinci zile în domeniul
geriatric, inclusiv relaţiile medic-pacient. În instruirea postuniversitară este oferit un curs de două
săptămîni, la care pot participa medicii de toate specializările. În plus, a fost stabilită recent o
specializare în domeniul geriatric, după absolvirea căreia este atribuită diploma în domeniul
respectiv. Aceste oportunităţi ar trebui exploatate astfel încît să fie instruit personalul nou care va
activa în centrele de geriatrie recent create şi va presta servicii paliative. Programele de instruire
urmează a fi consolidate şi extinse în funcţie de caz, iar statutul şi aprecierea asistenţilor medicali şi
sociali care lucrează cu vîrstnicii ar trebui ameliorate.
100. Instruirea personalului medical ar trebui să cuprindă şi domeniul de relaţii cu pacienţii.
Personalul de orice nivel trebuie să fie permanent informat despre necesităţile concrete ale
persoanelor în vîrstă, care va fi în creştere ca pondere printre acei care vor solicita îngrijiri medicale
în viitor. Comunicarea cu vîrstnicii nu întotdeauna este uşoară. În plus, persoanele în etate s-ar putea
simţi vulnerabile atunci cînd vin în contact cu sistemul de asistenţă medicală. Dreptul lor de a fi
trataţi cu respect şi de a-şi duce traiul cu demnitate în cazul în care sînt instituţionalizaţi trebuie
protejat. Instruirea continuă a personalului medical ar trebui să includă componente ce abordează în
mod concret aspectele relaţiilor dintre pacienţi şi personalul medical sau asistenţii sociali, încurajînd
o atitudine sensibilă şi pozitivă faţă de persoanele în vîrstă care au anumite necesităţi.
101. Calitatea asistenţei medicale. Persoanele în vîrstă care consideră că au fost tratate în mod
neprofesionist ar trebui să aibă posibilitatea de a depune o plîngere, fiind însoţite de o persoană care
să servească în calitate de avocat ce ar putea fi mediator între părţile implicate. Unele state au
acumulat experienţă pozitivă prin organizarea unor comisii permanente, care includ reprezentanţi ai
persoanelor instituţionalizate, preocupate de supravegherea sistematică a calităţii şi de soluţionarea
revendicărilor (doleanţelor). Structuri similare ar putea fi implementate şi în instituţiile ce prestează
servicii medicale pe termen lung, cum ar fi, de exemplu, casele de îngrijire sau centrele de zi.
102. Actualmente, potenţialul de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii încă
nu a fost explorat integral. Au fost aplicate într-o măsură limitată tehnologii moderne pentru
raportarea administrativă, financiară şi epidemiologică. Stocarea electronică şi organizarea datelor ar
putea susţine monitorizarea calităţii tratamentului, însă în acest caz este necesară asigurarea unui
nivel adecvat de protecţie a datelor. Astfel de date ar putea fi utilizate în scopuri ştiinţifice, fiind
transformate în date anonime în modul corespunzător.
103. Datele distribuite pe grupe de vîrstă şi gen ar putea fi analizate, astfel încît serviciile să
poată fi direcţionate în funcţie de necesitate. Internet-ul ar trebui utilizat mai intens în vederea
asigurării independente cu informaţii de sănătate, precum şi cu informaţii despre serviciile
disponibile. Politicile informaţionale ar trebui să aplice canale electronice şi alte mijloace pentru a
asigura un flux omogen de informaţii şi a le permite pacienţilor să ia decizii informate şi să solicite
serviciile de care au nevoie.
104. Acţiuni prioritare:
a) sporirea accesului la îngrijiri medicale pentru categoriile vulnerabile de populaţie, inclusiv
persoanele în etate, extinderea acoperirii cu asigurare medicală obligatorie, fiind stabilit pachetul
garantat de servicii medicale conform necesităţilor celor care îl folosesc, sporind proporţiile de
acoperire în afară de acest nivel;
b) efectuarea cercetărilor ştiinţifice cu scopul de a înţelege mai bine cererea pentru îngrijiri
medicale (inclusiv casele de îngrijire, instituţiile de îngrijire paliativă şi centrele de zi) şi pentru
paturi de îngrijire geriatrică;
c) dezvoltarea unui sistem integrat pentru prestarea serviciilor de îngrijiri paliative şi medicale
la domiciliu, care asigură o combinare mai adecvată a serviciilor medicale cu cele sociale;
d) promovarea unui mediu competitiv în care diverşi prestatori pot oferi un spectru mai larg de
servicii, crearea unui cadru favorabil pentru externalizarea serviciilor şi intensificarea implicării
prestatorilor de servicii din exterior, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale, sectorului privat şi
parteneriatelor public-private;
e) majorarea eforturilor în vederea destigmatizării centrelor de plasament.
f) sporirea accesului la casele de îngrijire în vederea asigurării unui loc pentru toţi acei care au
nevoie, în special cei aflaţi sub protecţia specifică a statului, cum ar fi refugiaţii. Asigurarea
accesibilităţii şi transparenţei informaţiei despre opţiunile disponibile şi criteriile de selectare;
g) recunoaşterea oficială a îngrijitorilor, asigurîndu-i cu suport financiar şi practic;
h) extinderea şi consolidarea programelor de instruire pentru personalul de asistenţă medicală
şi socială care lucrează cu persoanele în vîrstă;
i) ameliorarea condiţiilor de lucru şi a nivelului de remunerare, încorporînd stimulente în
funcţie de performanţă; prevenind migraţia specialiştilor din domeniul asistenţei medicale.
Suplimentarea acestor eforturi cu instruiri în aspecte de etică;
j) monitorizarea raportului personal de asistenţă medicală/numărului de pacienţi, menţinînd un
raport adecvat;
k) introducerea practicii de creare a unor comisii permanente, care să includă reprezentanţi ai
persoanelor din centrele de plasament pe termen lung;
l) implementarea sistematică a mecanismelor permanente de asigurare a calităţii şi de
monitorizare şi asigurarea implementării unui sistem de depunere a plîngerilor; implicarea
grupurilor de experţi în vederea actualizării sistematice a standardelor şi liniilor directoare conexe
asigurării îngrijirilor medicale şi formării cadrelor medicale;
m) sporirea utilizării tehnologiilor informaţionale şi a Internetului în domeniul prestării
serviciilor medicale şi evidenţei (fiind însoţite de măsuri adecvate de protecţie a datelor), precum şi
pentru oferirea informaţiilor independente în materie de sănătate şi informaţii despre serviciile
disponibile.
B. Asigurarea cu locuinţă şi trai independent.
Asigurarea calităţii vieţii la toate vîrstele 105. Majoritatea persoanelor de vîrsta a treia locuiesc în mediile rurale, mulţi vîrstnici locuiesc
singuri sau împreună cu soţul (soţia) sau în gospodăriile “generaţiilor omise” (capitolul 2 “Persoane
în vîrstă şi familia” din Studiu). Nu este neobişnuit să întîlneşti sate ce constau aproape în întregime
din “generaţii omise” sau gospodării în care locuiesc doar vîrstnici (Biroul Naţional de Statistică,
“Vîrstnicii în Republica Moldova în anul 2011”). În mediile urbane, mulţi vîrstnici locuiesc în
blocuri locative ce se află într-o stare precară. Dată fiind anvergura migraţiunii interne şi
internaţionale a persoanelor tinere, tot mai puţini vîrstnici pot conta pe familiile lor care le-ar asigura
sprijinul necesar şi nu au altă alternativă decît să-şi ducă traiul de unii singuri sau chiar în situaţia în
care dînşii oferă îngrijire, deşi ei înşişi au nevoie de aceasta.
106. Calitatea locuinţelor. Multe persoane în vîrstă din Republica Moldova sînt proprietarii
apartamentelor în care locuiesc. Cu toate acestea, o mare parte din locuinţele transferate în
proprietate privată se află într-o stare deplorabilă şi necesită lucrări de întreţinere permanente
(capitolul 3, compartimentul “Bunuri de lungă durată şi imobile”; capitolul 5, compartimentul
“Dotarea spaţiului locativ cu comodităţi” din Studiu). În plus, din cauza costurilor tot mai mari
pentru întreţinere, persoanele în vîrstă nu sînt în stare să-şi încălzească locuinţa din pensia mică pe
care o primesc. Procesul de privatizare a fondului locativ a condus la amplificarea inechităţii sociale,
întrucît persoanele vulnerabile au intrat în posesia unor locuinţe net inferioare în termeni de calitate,
care sînt foarte costisitor de întreţinut.
107. Condiţiile de trai ale persoanelor în vîrstă sînt adesea sub nivelul standard, în special în
mediile rurale; construcţiile sînt în condiţii precare, iar casele nu sînt aprovizionate cu apă
curgătoare sau apă caldă, canalizaţie, încălzire centralizată şi accesorii şi dispozitive de primă
necesitate (capitolul 5, compartimentul “Dotarea spaţiului locativ cu comodităţi” din Studiu).
Reparaţiile şi renovările adesea sînt în afara posibilităţilor oamenilor în vîrstă. Actualmente, nici o
instituţie nu este preocupată de cercetarea calităţii locuinţelor (colectarea şi analiza datelor,
evaluarea politicilor). Crearea unor astfel de instituţii sau finanţarea cercetătorilor ştiinţifici din
instituţiile existente ar facilita fundamentarea unei baze în vederea elaborării ulterioare a politicilor
vizînd calitatea fondului locativ.
108. Traiul independent. Majoritatea persoanelor în vîrstă doresc să rămînă în mediul pe care
îl cunosc pe măsură ce îmbătrînesc şi, în special, să locuiască în casele lor pentru o perioadă cît mai
îndelungată. Este nevoie de acordat prioritate asigurării faptului că locuinţele existente şi cele noi
permit oamenilor în etate să ducă un trai independent, sănătos şi cu demnitate în casele proprii ca
alternativă a centrelor de plasament. Se impune planificarea din timp în vederea asigurării faptului
că fondul locativ este ajustat pentru a îndeplini obiectivul de “îmbătrînire acasă”. Astfel zis, în cazul
în care sînt construite case noi sau sînt renovate cele existente, să fie acordată o atenţie deosebită
posibilităţilor de acces fizic pentru persoanele în etate. În cazul în care locatarii actuali ai acestor
case sînt tineri, trebuie redus din start necesitatea de a căuta locuinţă de alternativă pe măsură ce
locatarii vor îmbătrîni.
109. Este nevoie de fortificat programele de sprijin pentru plasamentul pe termen lung la nivel
de comunitate atît în localităţile rurale, cît şi în cele urbane, în special pentru persoanele în vîrstă
care locuiesc singure. În acest context, este extrem de importantă instruirea personalului care
prestează servicii medicale şi sociale în materie de metode, care să le permită persoanelor în vîrstă
să-şi consolideze capacităţile de a se bizui pe puterile proprii, împreună cu un set minim de
standarde explicite pentru îngrijiri medicale la domiciliu. Grupurile de sprijin al semenilor din
comunitate ar putea fi implicate în vederea monitorizării simple şi efective a persoanelor vulnerabile
în etate prin intermediul unor vizite sistematice la domiciliu.
110. Acţiuni prioritare: a) asigurarea faptului că toate locuinţele unde locuiesc persoane vîrstnice, noi/vechi sînt dotate
adecvat cu facilităţi, aprovizionare cu apă potabilă, canalizare şi încălzire;
b) menţinerea posibilităţilor de subvenţionare a pensionarilor cu venit mic în vederea
acoperirii costurilor pentru energie şi ale celor pentru reparaţia necesară a clădirilor;
c) dezvoltarea infrastructurii de cercetare a calităţii locuinţelor şi, în special, a condiţiilor de
trai ale persoanelor în vîrstă, de exemplu, cu ajutorul unor granturi orientate spre realizarea unor
proiecte de cercetare concrete;
d) stabilirea standardelor minime de accesibilitate a locuinţei pentru persoanele în vîrstă şi cele
cu dizabilităţi (de exemplu, rampe la intrarea centrală, disponibilitatea ascensorului pentru etajele de
sus etc.) şi asigurarea faptului că blocurile nouconstruite întrunesc aceste standarde;
e) elaborarea unor programe de modificare a fondului locativ existent pentru a întruni
standarde adecvate de comoditate a grupurilor vulnerabile.
Angajamentul 9 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:
Solidaritatea între generaţii. Sprijinul familiilor ce oferă îngrijire persoanelor în vîrstă şi
promovarea solidarităţii intergeneraţii şi intrageneraţii 111. Asigurarea solidarităţii intergeneraţionale este crucială pentru menţinerea coeziunii
sociale şi a sensului de echitate în distribuirea drepturilor şi responsabilităţilor între generaţii. Acest
aspect este primordial atunci cînd sînt elaborate programe de protecţie socială, fiind în special
relevante pentru elaborarea schemelor de pensii şi a schemelor de îngrijiri pe termen lung.
Preocuparea de echitatea intergeneraţională este reflectată în viziunea susţinută de mai mulţi experţi
şi specialişti, potrivit căreia membrii succesivi ar trebui să contribuie în aceeaşi proporţie din venitul
disponibil în perioada de viaţă activă din punct de vedere economic pentru a primi beneficii
echivalente în perioada de pensionare.
112. Îngrijirea informală a persoanelor în vîrstă. Chiar dacă “generaţia de mijloc” de vîrstă
aptă de muncă va rămîne în ţară, va fi foarte dificil pentru aceste persoane să echilibreze
responsabilităţile de îngrijire atît pentru copiii lor, cît şi pentru părinţii lor, luînd în considerare
faptul că activitatea lor de muncă este tot mai intensă şi mai competitivă.
113. În contextul schimbării mediului din cadrul familiilor, asistenţa medicală comunitară
acordată persoanelor în etate ar trebui examinată prin prisma opţiunilor de politici prioritare nu doar
datorită faptului că, cel mai frecvent, aceasta este opţiunea preferată de înseşi persoanele în vîrstă,
dar şi datorită faptului că îngrijirile medicale la domiciliu sînt mai puţin costisitoare în comparaţie
cu centrele rezidenţiale de îngrijire. Politicile de promovare a îngrijirilor acordate persoanelor în
vîrstă în cadrul familiei ar trebui să ţină cont şi să recunoască rolul semnificativ al femeilor în
calitate de persoană-cheie a coeziunii intergeneraţionale. Acest lucru va solicita acceptarea oficială a
îngrijirilor informale, de exemplu, prin compensaţii financiare, precum şi prin recunoaşterea rolului
esenţial de îngrijitori cu program deplin pe piaţa muncii.
114. Persoanele în vîrstă care îngrijesc de membrii de familie. În contextul migraţiei forţei de
muncă peste hotare, categoria de persoane în vîrstă se manifestă tot mai accentuat în calitate de
îngrijitori pentru copii, persoane cu dizabilităţi şi alte persoane în etate. Îngrijitorii în vîrstă şi copiii
pe care aceştia îi îngrijesc se confruntă cu anumite provocări: economice, fizice şi psihologice, este
dificil din punct de vedere juridic sau practic pentru gospodăriile cu “o generaţie omisă” să aibă
acces la anumite servicii sau beneficii publice. Recunoaşterea oficială a acestor îngrijiri ar permite
bătrînilor să beneficieze de serviciile sociale pentru care sînt eligibili.
115. Modificările din structura familiei şi a gospodăriei sînt inevitabile în cazul cînd au loc
schimbări de ordin social. Nostalgia după “familia tradiţională”, care se descompune, nu oferă
soluţii în confruntarea cu noile provocări impuse de aceste schimbări. Este important de identificat
noi căi de protecţie a solidarităţii intergeneraţionale. Majoritatea oamenilor din Republica Moldova
încă menţin relaţii strînse cu membrii de familie pe întreaga durată a vieţii, asigurînd îngrijire în
toate direcţiile: tinerii – bătrînilor, bătrînii – tinerilor, precum şi în cadrul generaţiilor
(compartimentul 2 “Persoanele în vîrstă şi familia” din Studiu). Persoanele în vîrstă nu sînt
neapărat beneficiari, fiind în stare să acorde ei singuri contribuţii semnificative sub formă de
îngrijiri. Este benefic pe toate căile de fortificat aceste legături într-un mod ce sprijină solidaritatea
intergeneraţională.
116. Solidaritatea intergeneraţională la nivel de societate. Preocuparea de solidaritatea
intergeneraţională permite axarea nu doar pe relaţiile dintre generaţii în cadrul familiilor, dar şi pe
relaţiile mai cuprinzătoare între diferite categorii de vîrstă din societate în întregime.
117. Este important de asigurat faptul că persoanele tinere, care, actualmente, se confruntă cu
criza economică, cu o rată destul de mare de şomaj şi cereri variabile referitoare la educaţie, să nu se
simtă ameninţaţi de eforturile pentru a ameliora condiţiile de trai ale persoanelor în etate. Acest
deziderat se referă şi la pensii şi la alte beneficii, legislaţia muncii, inclusiv acele acte care se referă
la vîrsta de pensionare şi distribuirea fondurilor între diferite servicii şi instituţii sociale (şcoli,
transport, infrastructura de sănătate etc.).
118. Acţiuni prioritare: a) creşterea oportunităţilor pentru menţinerea şi ameliorarea relaţiilor intergeneraţionale în
comunităţile locale prin facilitarea întrevederilor şi schimburilor culturale cu toate contingentele de
vîrstă;
b) examinarea unor reglementări pentru familii, în special pentru femeile care asigură îngrijiri
informale membrilor de familie în vîrstă şi/sau celor cu disabilităţi, cum ar fi, de exemplu, trecerea
în cont pentru contribuţiile de pensii şi asigurare medicală pentru cei care nu se pot angaja în cîmpul
muncii din cauza necesităţii de a îngriji alţi membri de familie;
c) examinarea necesităţilor concrete ale îngrijitorilor în vîrstă, în special ale buneilor care au în
grija lor nepoţii părinţilor care au plecat peste hotare; în particular, acordarea aceloraşi beneficii şi
servicii pentru care sînt eligibili părinţii acestor copii.
119. Cercetarea şi colectarea datelor. Responsabilitatea de bază, pusă în sarcina Biroului
Naţional de Statistică, este de a colecta, analiza şi disemina date statistice naţionale referitoare la
diferite domenii. Evidenţa incompletă oferită de recensămîntul populaţiei precedent prin specificul
metodologic nu permite analiza evoluţiei sărăciei sau excluziunii sociale la nivel de persoană pe
perioade mai lungi, generarea şi publicarea datelor dezagregate pe categorii de vîrstă pentru toate
subiectele relevante. Cu toate acestea, în ultimii ani nu au fost realizate studii demografice
sistematice din cauza lipsei de resurse financiare şi umane pentru îndeplinirea unor cercetări
demografice, precum şi din cauza lipsei de expertiză ştiinţifică într-un domeniu relativ nou, cum este
îmbătrînirea.
120. Acţiuni prioritare: a) revizuirea/analiza sistematică a studiilor vizînd gospodăriile casnice ce conţin informaţii
despre îmbătrînirea populaţiei şi consolidarea acestora după caz;
b) sporirea disponibilităţii datelor dezagregate pe grupe de vîrstă şi sex, oferite de studiile
existente şi de alte surse de date;
c) continuarea dezvoltării capacităţilor Biroului Naţional de Statistică şi ale Academiei de
Ştiinţe a Moldovei în vederea colectării, producerii, analizei, monitorizării şi evaluării datelor,
sporind integrarea în activităţile internaţionale de colectare a datelor;
d) dezvoltarea continuă a liniilor directoare de educaţie şi avansare pe plan profesional pentru
experţii din domeniul demografiei şi al aspectelor intergeneraţionale, inclusiv îmbătrînirea
populaţiei.
Anexa nr.2
la Programul pentru integrarea
problemelor îmbătrînirii în politici
PLANUL DE ACŢIUNI
privind implementarea Ghidului de parcurs pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în
politici (2014-2016)
Obiective Acţiuni Termenul
de
realizare
Responsabili
pentru
implementare
Parteneri Costuri,
mii lei
Indicatori
de rezultat
1 2 3 4 5 6 7
Obiectivul general 1: Integrarea îmbătrînirii în procesul de elaborare a politicilor în mai multe domenii
1. Asigurarea
colaborării şi
schimbului de
informaţii
privind
elaborarea
politicilor şi
bunelor practici
în problemele
îmbătrînirii
1. 1. Realizarea
coordonată a
acţiunilor din
Programul naţional
strategic în domeniul
securităţii
demografice al
Republicii Moldova
(2011-2025), în
special, a celor ce
vizează abordarea mai
profundă a
problemelor
îmbătrînirii
2016 Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova, alte
agenţii rezidente
ONU, ONG-urile
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni
1.2. Crearea
Consiliului naţional al
persoanelor în vîrstă
2015 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Consiliu creat
Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare
1.3. Promovarea
Planului de acţiuni
privind
implementarea
Programului pentru
integrarea
problemelor
îmbătrînirii în politici
(2017-2019)
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Proiect elaborat
1.4. Realizarea
proiectului de
cercetare ştiinţifică
privind diverse
aspecte ale
îmbătrînirii populaţiei
2016 Academia de
Ştiinţe a
Moldovei,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
rapoarte ştiinţifice
elaborate
Obiectivul general 2: Asigurarea integrării şi participării persoanelor vîrstnice în diverse domenii de
activitate (economică, socială, politică şi culturală)
2. Instituirea
condiţiilor
pentru
consolidarea
efortului
persoanelor
vîrstnice în
calitate de
producători şi
consumatori
2.1. Aplicarea unei
metodologii-cadru
pentru atragerea
persoanelor în vîrstă
în viaţa publică şi
socială a comunităţii,
sporind gradul lor de
auto-organizare
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Congresul
Autorităţilor
Locale din
Moldova, ONG-
urile persoanelor
vîrstnice
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Metodologie
aprobată
2.2. Promovarea
măsurilor pentru
sprijinirea şi
dezvoltarea
capacităţilor de
menţinere pe piaţa
muncii a persoanelor
în vîrstă
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova,
Organizaţia
Internaţională a
Muncii, ONG-urile
persoanelor
vîrstnice
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni
implementate
2.3. Dezvoltarea
conceptului
sistemelor de servicii
2015 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
În limitele
mijloacelor
financiare
Concept elaborat
pentru informarea şi
consilierea
persoanelor în vîrstă
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
stabilite
2.4. Realizarea în
comunităţi a
acţiunilor de
voluntariat în diverse
domenii cu implicarea
persoanelor vîrstnice
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni cu
participarea
voluntarilor
vîrstnici
2.5. Reflectarea pe
scară largă în mass-
media a acţiunilor de
voluntariat a
persoanelor vîrstnice
2016 Consiliul
naţional al
persoanelor în
vîrstă
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova,
instituţiile mass
media, ONG-urile
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
articole şi
emisiuni difuzate
3. Implicarea
persoanelor
vîrstnice în
viaţa politică
prin acces
extins la
informaţii şi la
procesele
decizionale
3.1. Determinarea
modelului de
participare a
persoanelor vîrstnice,
în special a femeilor,
în procesul de luare a
deciziilor politice şi
facilitarea accesului
lor la informaţii
2016 Consiliul
naţional al
persoanelor în
vîrstă, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova, ONG-
urile
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Model perfectat
3.2. Realizarea
acţiunilor pentru
implicarea
persoanelor în vîrstă
în monitorizarea
bugetelor şi
programelor de
dezvoltare regională
şi locală
2016 Consiliul
naţional al
persoanelor în
vîrstă, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
persoane în vîrstă
implicate
4. Prevenirea
excluderii
sociale şi
culturale a
persoanele în
vîrstă
Dezvoltarea
programelor
complexe care
vizează sporirea
integrării sociale,
culturale a
persoanelor în vîrstă
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Educaţiei,
Ministerul
Culturii, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni cu
implicarea
vîrstnicilor în
activităţi sociale şi
culturale
5. Stimularea
participării
culturale a
persoanelor în
vîrstă în cadrul
Realizarea acţiunilor
cu participarea
persoanelor în vîrstă
în calitate de actori
sau interpreţi în
2016 Ministerul
Culturii
Asociaţiile/uniunile
de creaţie
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente şi de
persoane
participante
programelor ce
utilizează
abilităţile,
competenţele
profesionale şi
experienţa lor
diverse spectacole
6. Oferirea
posibilităţilor
pentru
integrarea
culturală a
persoanelor în
vîrstă care
locuiesc în
zonele rurale
Organizarea unor
turnee de evenimente
culturale în regiunile
rurale
2016 Ministerul
Culturii, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Asociaţiile/uniunile
de creaţie
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente
Obiectivul general 3: Îmbunătăţirea percepţiei şi imaginii persoanelor în vîrstă şi a fenomenului
îmbătrînirii demografice
7. Lansarea
unei campanii
de informare
pentru
combaterea
stereotipurilor,
a discriminării
faţă de
persoanele
vîrstnice şi
promovarea
îmbătrînirii
active
7.1. Desfăşurarea
campaniei instituţiilor
mass-media pentru
prezentarea unui
spectru mai larg de
tematici vis-a-vis de
implicaţiile
îmbătrînirii şi a
dialogului pentru
angajarea publicului
în discuţia cu privire
la imaginile pozitive
ale persoanelor în
vîrstă (inclusiv
reţeaua posturilor de
radio şi tv locale)
2016 Instituţia publică
naţională a
audiovizualului
Compania
“Teleradio-
Moldova”, în
parteneriat cu
radiodifuzorii
locali, Consiliul
naţional al
persoanelor
vîrstnice, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova,
asociaţiile
profesionale ale
jurnaliştilor
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
emisiuni difuzate
Numărul de
articole publicate
7.2. Desfăşurarea
întrunirilor cu
reprezentanţii mass-
media în scopul
abordării problemelor
persoanelor vîrstnice,
a solidarităţii între
generaţii şi reflectării
acestora în mass-
media
2016 Consiliul
naţional al
persoanelor în
vîrstă, Instituţia
publică
naţională a
audiovizualului
Compania
“Teleradio-
Moldova”,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova,
radiodifuzorii
locali
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
întruniri
desfăşurate
7.3. Realizarea
măsurilor de
consolidare a
capacităţilor
jurnaliştilor în
abordarea
problemelor privind
îmbătrînirea
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova,
instituţiile mass-
media
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
jurnalişti informaţi
demografică
7.4. Monitorizarea şi
sesizarea mass-mediei
naţionale şi locale cu
privire la cazurile de
discriminare şi
intoleranţă faţă de
persoanele vîrstnice
în producţiile audio şi
video
2016 Consiliul
Coordonator al
Audiovizualului,
în parteneriat cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
sesizări
Obiectivul general 4: Asigurarea participării şi colaborării părţilor interesate în procesul de elaborare a
politicilor în domeniul îmbătrînirii
8. Sporirea
gradului de
participare a
societăţii
civile,
sectorului
privat,
sindicatelor,
mediului
academic,
agenţiilor ONU
şi a altor
organizaţii
internaţionale
în formularea,
implementarea
şi evaluarea
politicilor în
domeniul
îmbătrînirii
8.1. Examinarea
subiectelor privind
îmbătrînirea
demografică în cadrul
întrunirilor cu
reprezentanţii
instituţiilor
guvernamentale, cu
organizaţiile
internaţionale în
vederea accentuării
necesităţii de
soluţionare a
problemelor
îmbătrînirii
2016 Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Academia de
Ştiinţe a
Moldovei,
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor,
Confederaţia
Naţională a
Patronatului
Republicii
Moldova
Agenţiile rezidente
ONU
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente
8.2. Consolidarea
colaborării cu
instituţiile academice
în procesul aprobării
deciziilor politice în
domeniul îmbătrînirii
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Academia de
Ştiinţe a
Moldovei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
consultări
8.3. Participarea
experţilor,
specialiştilor,
persoanelor “focal
point”/coordonator
naţional privind
îmbătrînirea la
conferinţe
internaţionale, şedinţe
şi ateliere de lucru în
scopul schimbului de
experienţă, la nivel
regional şi
internaţional
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Academia de
Ştiinţe a
Moldovei
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente
Obiectivul general 5: Ajustarea sistemelor de protecţie socială la schimbările demografice şi la consecinţele
de ordin social şi economic
9. Ajustarea
actualului
sistem de
pensii conform
standardelor
internaţionale
şi
îmbunătăţirea
durabilităţii
financiare a
acestui sistem
9.1. Perfecţionarea
legislaţiei privind
pensionarea pentru
crearea unor condiţii
unice de asigurare cu
pensii pentru toate
categoriile de cetăţeni
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale
Banca Mondială,
Organizaţia
Internaţională a
Muncii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
amendamente
propuse
9.2. Determinarea
acţiunilor în scopul
reducerii diferenţelor
de gen şi respectării
principiilor de bază
ale sistemului public
de asigurări sociale
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul
întrunirilor şi
deciziilor
9.3. Asigurarea
mecanismului de
garantare a corelării
între contribuţiile de
asigurări sociale
achitate şi mărimea
pensiei stabilită
persoanelor asigurate
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Argumentarea de
modificare a
formulei de calcul
a pensiilor
9.4. Dezvoltarea
cadrului legal care să
reglementeze
activităţile fondurilor
de pensii private
2015 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale,
Comisia
Naţională a
Pieţei Financiare
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Recomandări
elaborate pentru
cadrul de
reglementare
9.5. Operaţionalizarea
unor mecanisme
pentru asigurarea
funcţionalităţii
fondurilor private de
pensii şi oferirea
anumitor garanţii de
stat pentru
contribuabili
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale,
Comisia
Naţională a
Pieţei Financiare
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Act
legislativ/normativ
elaborat
9.6. Examinarea
impactului potenţial
al creşterii vîrstei de
pensionare a femeilor
asupra situaţiei lor
economice şi asupra
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Academia de
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Raport analitic
elaborat
sistemului de pensii Ştiinţe a
Moldovei
9.7. Realizarea unei
campanii permanente
de informare cu
privire la
potenţialul/necesitatea
reformelor sistemului
de pensii, precum şi
necesitatea
introducerii
elementelor unui
sistem de asigurări
private
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente şi
publicaţii realizate
cu privire la
reforma sistemului
de pensii
10. Antrenarea
reprezentanţilor
societăţii civile
în activitatea
instituţiilor
publice ce se
referă la
protecţia
socială a
populaţiei
vîrstnice
10.1. Participarea
reprezentanţilor
intereselor
persoanelor în vîrstă
la discuţiile grupurilor
de lucru privind
unificarea sistemului
de pensii, luînd în
considerare interesele
beneficiarilor vîrstnici
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Consiliul
naţional al
persoanelor în
vîrstă
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente cu
prticiparea
reptezentanţilor
intereselor
persoanelor în
vîrstă în care au
fost discutate
problemele
reformei
sistemului de
pensii
10.2. Includerea
reprezentanţilor
organizaţiilor publice
şi a societăţii civile în
procesul de
monitorizare a
prestaţiilor sociale
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale,
Consiliul
naţional al
persoanelor în
vîrstă
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de cazuri
şi numărul de
reprezentanţi ai
societăţii civile
participanţi la
monitorizare
11.
Dezvoltarea
sistemului de
asistenţă
socială în
vederea
creşterii
calităţii vieţii,
reducerii
sărăciei şi
inechităţii
persoanelor în
vîrstă
11.1. Îmbunătăţirea
sistemului de ajutor
social, în baza
evaluării eficiente a
venitului minim
garantat, pentru ca
persoanele vîrstnice
să dispună de
mijloace financiare
suficiente (care
locuiesc singuri ori au
persoane la
întreţinere)
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor,
Confederaţia
Naţională a
Patronatului
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de acte
legislative/
normative ajustate
11.2. Îmbunătăţirea
metodelor de
identificare a
persoanelor în vîrstă
care trăiesc în condiţii
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Rata de creştere a
numărului de
beneficiari de
prestaţii şi servicii
sociale
economice dificile şi
asigurarea accesului
lor la prestaţii sociale
şi servicii
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
11.3. Dezvoltarea
unor forme alternative
de prestare a
serviciilor de îngrijire
a persoanelor în vîrstă
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
beneficiari de
servicii alternative
11.4. Stimularea
implicării societăţii
civile, inclusiv a
persoanelor în vîrstă
în prestarea de
servicii sociale
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Ponderea
persoanelor în
vîrstă, voluntari în
prestarea
serviciilor
Obiectivul general 6: Adaptarea pieţei muncii la consecinţele economice ale îmbătrînirii populaţiei
12. Asigurarea
accesului mai
larg a
persoanelor în
vîrstă la piaţa
forţei de muncă
12.1. Revizuirea
legislaţiei în scopul
asigurării
oportunităţilor de
ocupare a persoanelor
în vîrstă
2015 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor,
Confederaţia
Naţională a
Patronatului
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de noi
reglementări
perfectate
12.2. Informarea
persoanelor în vîrstă
cu privire la
posibilităţile de
angajare pe piaţa
forţei de muncă
2016 Agenţia
Naţională pentru
Ocuparea Forţei
de Muncă
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Ponderea
persoanelor în
vîrstă ocupate pe
piaţa muncii
12.3. Organizarea
campaniilor de
sensibilizare a
angajatorilor cu
privire la angajarea
persoanelor în vîrstă
ca soluţie pentru
depăşirea deficitului
forţei de muncă în
anumite sectoare ale
economiei
2016 Agenţia
Naţională pentru
Ocuparea Forţei
de Muncă
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor,
Confederaţia
Naţională a
Patronatului
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Ponderea
persoanelor în
vîrstă ocupate pe
piaţa muncii
13.
Promovarea
oportunităţilor
de integrare a
persoanelor în
vîrstă pe piaţa
forţei de
muncă, ţinînd
seama de
nevoile lor
13.1. Iniţierea acti
privind determinarea
criteriilor faţă de
capacităţile fizice şi
intelectuale
acceptabile pentru
persoanele în vîrstă şi
identificarea
modalităţilor de
adaptare a locurilor
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Sănătăţii
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor,
Confederaţia
Naţională a
Patronatelor
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni întreprinse
specifice fizice,
medicale şi de
altă natură
de muncă la
necesităţile lor
13.2.
Conceptualizarea
posibilităţilor de:
- stimulare şi
elaborare a măsurilor
privind angajarea
deplină a persoanelor
în vîrsta de
prepensionare;
- stimularea
angajatorilor ce
angajează la muncă
persoanele în vîrstă
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Agenţia
Naţională pentru
Ocuparea Forţei
de Muncă
Organizaţia
Internaţională a
Muncii,
Confederaţia
Naţională a
Sindicatelor,
Confederaţia
Naţională a
Patronatului
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Concept sau
studiu de caz
elaborat
Obiectivul general 7: Adaptarea, în condiţiile îmbătrînirii, la consecinţele economice şi sociale ale migraţiei
14.
Îmbunătăţirea
sistemelor de
estimare a
fluxurilor
migraţionale
actuale pentru
toate
categoriile de
vîrstă şi
prognozarea
viitoarelor
fluxuri,
inclusiv a
numărului
probabil de
emigranţi
reîntorşi
Producerea datelor
statistice în
conformitate cu
cerinţele şi
recomandările
internaţionale,
inclusiv cu cerinţele
Comisiei Europene,
în baza
regulamentului CE
862/2007 privind
statisticile comunitare
din domeniul
migraţiei, precum şi
orientările Comisiei
Economice pentru
Europa a ONU
privind statisticile
migraţiei
2014 Ministerul
Afacerilor
Interne,
Ministerul
Tehnologiei
Informaţiei şi
Comunicaţiilor,
Biroul Naţional
de Statistică,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Afacerilor
Externe şi
Integrării
Europene
Organizaţia
Internaţională
pentru Migraţiune
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Lista indicatorilor
Profilului
Migraţional Extins
perfectată
conform cerinţelor
şi standardelor
internaţionale
15. Extinderea
accesului
persoanelor în
vîrstă la
informaţii
privind
drepturile de
protecţie
socială a
migranţilor
Publicarea
informaţiilor cu
privire la drepturile şi
obligaţiile
persoanelor în vîrstă
în ţările de emigrare:
pe paginile web
oficiale ale
organizaţiilor
relevante, precum şi
prin alte metode de
diseminare a
informaţiei (pliante,
buletine informative)
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Afacerilor
Externe şi
Integrării
Europene, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale
Organizaţia
Internaţională
pentru Migraţiune
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
publicaţii cu
privire la
drepturile şi
obligaţiile
persoanelor în
vîrstă în ţările de
emigrare
16. Asigurarea
unor
mecanisme
eficiente pentru
protecţia
socială a
lucrătorilor
16.1. Aplicarea
regulilor acordurilor
bilaterale pentru
acumularea şi
transferul de pensii şi
alte beneficii
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Organizaţia
Internaţională
pentru Migraţiune
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
persoane ale căror
prestaţii sociale au
fost transferate ca
urmare a semnării
acordurilor
bilaterale
migranţi pe
parcursul
aflării în
străinătate şi la
întoarcerea în
ţară, precum şi
pentru cetăţenii
străini aflaţi în
mod legal în
Republica
Moldova
Sociale
16.2. Îmbunătăţirea
mecanismelor pentru
asigurarea realizării
drepturilor sociale ale
lucrătorilor străini
care locuiesc în
prezent în Republica
Moldova
2016 Ministerul
Afacerilor
Interne,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale
Organizaţia
Internaţională a
Muncii,
Organizaţia
Internaţională
pentru Migraţiune,
Înaltul Comisariat
al Naţiunilor Unite
pentru Refugiaţi
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul
lucrătorilor străini
care beneficiază
de drepturi sociale
16.3. Monitorizarea
continuă a fluxurilor
de emigranţi şi a celor
reîntorşi în Moldova
în baza Profilului
Migraţional Extins al
Republicii Moldova
2016 Ministerul
Afacerilor
Interne, Biroului
Naţional de
Statistică
Organizaţia
Internaţională
pentru Migraţiune
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Raportul anual al
Profilului
Migraţional Extins
Obiectivul general 8: Promovarea studierii5 pe parcursul vieţii şi adaptarea sistemului educaţional la
îmbătrînirea demografică
17. Instituirea
condiţiilor
favorabile de
învăţare pe tot
parcursul vieţii,
în special
pentru
persoanele în
vîrstă
17.1. Implementarea
programelor de studii
cu stimularea învăţării
continuie pentru
persoanele în vîrstă
2016 Ministerul
Educaţiei
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Organizaţia
Internaţională a
Muncii, ONG-urile
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Rata de creştere a
ponderii
persoanelor în
vîrstă care
participă la
programe de
educaţie
17.2. Introducerea
metodelor de
monitorizare a
impactului
programelor de
educaţie şi de auto-
educaţie asupra
ocupării forţei de
muncă şi bunăstării
persoanelor în vîrstă
2016 Centrul de
cercetări
demografice al
Institutului
Naţional de
Cercetări
Economice al
Academiei de
Ştiinţe a
Moldovei,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Educaţiei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Ponderea
persoanelor care
îşi găsesc un loc
de muncă din
numărul total al
persoanelor care
participă la
programe de
educaţie şi
autoeducaţie
18. Creşterea
accesului
persoanelor în
vîrstă din
zonele rurale la
programe de
educaţie şi de
auto-educaţie
pe tot parcursul
vieţii
Determinarea
conceptului cu privire
la crearea reţelelor de
informare şi orientare
profesională pentru
persoanele în vîrstă
din zonele rurale,
inclusiv prin
utilizarea
tehnologiilor moderne
de comunicare
2016 Ministerul
Educaţiei,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Concept
determinat
19. Asigurarea
educaţiei
sensibile la
dimensiunea de
vîrstă şi
organizarea
asistenţei
pentru
persoanele în
etate şi în
planificarea
evenimentelor
la care elevii şi
persoanele în
vîrstă pot
interacţiona
19.1. Realizarea
acţiunilor în scopul
sporirii posibilităţilor
de interacţiune între
generaţii, prin
menţinerea/ angajarea
profesorilor de toate
vîrstele şi includerea
aspectelor
intergeneraţionale în
programele şcolare
2016 Ministerul
Educaţiei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni întreprinse
în scopul
menţinerii
echilibrului
intergeneraţional
în sistemul
educaţional
19.2. Introducerea
metodelor de
cunoaştere a nevoilor
şi riscurilor asociate
îmbătrînirii în
formarea profesională
a specialiştilor în
domeniile relevante
2016 Ministerul
Educaţiei
Centrul de instruire
în domeniul
relaţiilor de muncă
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Metodă
implementată
19.3. Participarea
instituţiilor de
învăţămînt în
activităţi
intergeneraţionale, în
special prin
voluntariat, în care
tinerii asistă
persoanele în vîrstă şi
viceversa
2016 Ministerul
Educaţiei,
agenţiile de
ocupare a forţei
de muncă
teritoriale, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente
organizate
Obiectivul general 9: Asigurarea sănătăţii şi a îngrijirii persoanelor în vîrstă
20.
Îmbunătăţirea
accesului la
serviciile de
sănătate şi
creşterea
calităţii
serviciilor
pentru
grupurile
vulnerabile,
inclusiv pentru
persoanele în
vîrstă
20.1. Îmbunătăţirea
supravegherii
medicale a
persoanelor în vîrstă
de către medicii de
familie, inclusiv prin
supravegherea la
domiciliu
2016 Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
persoane în vîrstă
sub supraveghere
medicală
20.2. Extinderea listei
de medicamente
compensate pentru
pacienţii vîrstnici din
fondurile de asigurare
obligatorie de
asistenţă medicală
2016 Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Lista
medicamentelor
compensate
20.3. Regionalizarea
asistenţei medicale
spitaliceşti
2016 Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Plan elaborat
20.4. Realizarea
acţiunilor pentru
reprofilarea paturilor
de scurtă durată în
paturi de lungă durată
şi/sau medico-sociale.
2016 Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul paturilor
reprofilate în
paturi de scurtă
durată şi/sau
medico-sociale
20.5. Dezvoltarea 2016 Ministerul În limitele Numărul de paturi
serviciului geriatric Sănătăţii mijloacelor
financiare
stabilite
geriatrice
20.6. Furnizarea
serviciilor medicale
conform profilurilor
modificate, în funcţie
de necesităţile
comunităţii
2016 Ministerul
Sănătăţii, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
pacienţi ce au
beneficiat de
tratament în
secţiile geriatrice
şi îngrijiri
paliative
20.7. Sporirea
volumului serviciilor
medicale prestate
persoanelor asigurate,
inclusiv vîrstnicilor
2016 Ministerul
Sănătăţii,
Compania
Naţională de
Asigurări în
Medicină
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Rata de creştere a
serviciilor
20.8. Consolidarea
capacităţilor
Centrului Naţional de
Geriatrie şi
Gerontologie
2016 Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
acţiuni pentru
consolidarea
Centrului Naţional
de Geriatrie şi
Gentorologie
21.
Dezvoltarea
unui sistem
integrat de
furnizare a
serviciilor de
asistenţă
socială,
îngrijire la
domiciliu şi
îngrijire
paliativă, care
corelează mai
eficient
serviciile
medicale şi
sociale pentru
vîrstnici
21.1. Evaluarea
necesităţilor în
îngrijiri medicale la
domiciliu, îngrijiri
geriatrice şi paliative
2016 Ministerul
Sănătăţii, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
pacienţi care
necesită îngrijiri
medicale
21.2. Perfectarea
actelor normative în
vigoare în scopul
identificării şi
sprijinirii prestatorilor
de servicii comunitare
2016 Ministerul
Sănătăţii,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Actele normative
perfectate
22. Extinderea
şi fortificarea
programelor de
formare pentru
personalul
medical şi
social, care
lucrează cu
persoanele în
vîrstă
22.1. Ajustarea
programelor de
instruire universitară
şi postuniversitară în
domeniul geriatriei şi
gerontologiei la
standardele europene
şi internaţionale
2016 Universitatea de
Stat de
Medicină şi
Farmacie
“Nicolae
Testemiţanu”,
Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
programe ajustate
22.2. Pregătirea
postuniversitară la
rezidenţiat a
medicilor geriatri
2016 Universitatea de
Stat de
Medicină şi
Farmacie
“Nicolae
Testemiţanu”,
Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
medici geriatri
pregătiţi prin
rezidenţiat
22.3. Dezvoltarea 2016 Ministerul În limitele Numărul de
educaţiei medicale
continue în domeniul
geriatriei şi
gerontologiei,
inclusiv pentru
cadrele medicale cu
studii medii
Sănătăţii,
Universitatea de
Stat de
Medicină şi
Farmacie
“Nicolae
Testemiţanu”,
Colegiul
Naţional de
Medicină şi
Farmacie
mijloacelor
financiare
stabilite
medici instruiţi
22.4. Efectuarea de
cercetări ştiinţifice în
domeniul
gerontologiei sociale,
structurii morbidităţii
în rîndul vîrstnicilor,
factorilor de risc,
maladiilor cu
incidenţă înaltă la
vîrstnici
2016 Ministerul
Sănătăţii,
Academia de
Ştiinţe a
Moldovei,
Universitatea de
Stat de
Medicină şi
Farmacie
“Nicolae
Testemiţanu”
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
proiecte de
cercetare, teze
ştiinţifice
Obiectivul general 10: Încurajarea vieţii independente pentru persoanele în vîrstă
23.
Determinarea
standardelor
minime de
accesibilitate şi
de adaptare a
fondului
locativ vechi şi
nou la
necesităţile
vîrstnicilor
23.1. Elaborarea
conceptului strategiei
pe termen lung în
scopul asigurării
fondului locativ cu
apă potabilă,
canalizare şi încălzire
2016 Ministerul
Dezvoltării
Regionale şi
Construcţiilor,
în colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Concept elaborat
23.2. Elaborarea
standardelor de
accesibilitate a
locuinţelor pentru
persoanele cu
disabilităţi şi cu
mobilitate redusă
2016 Ministerul
Dezvoltării
Regionale şi
Construcţiilor,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
standarde
elaborate
23.3. Elaborarea
programelor de
reabilitare a fondului
locativ existent, în
scopul adaptării
necesităţilor
persoanelor vîrstnice
cu disabilităţi şi
mobilitate redusă
2016 Ministerul
Dezvoltării
Regionale şi
Construcţiilor,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
programe
elaborate
24.
Dezvoltarea
infrastructurii
de cercetare a
calităţii
locuinţelor şi,
în special, a
Fortificarea
capacităţilor de
colectare a
informaţiilor privind
calitatea locuinţelor şi
a condiţiilor de trai
ale persoanelor în
2014 Biroul Naţional
de Statistică
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Indicatorii
implimentaţi ce se
referă la calitatea
locuinţelor şi a
condiţiilor de trai
ale persoanelor în
vîrstă, în baza
condiţiilor de
trai ale
persoanelor în
vîrstă
vîrstă în cadrul
Recensămîntului
populaţiei şi al
locuinţelor din 2014
datelor
Recensămîntului
populaţiei şi al
locuinţelor din
2014
Obiectivul general 11: Promovarea solidarităţii între generaţii în familie şi societate
25.
Promovarea pe
scară largă a
relaţiilor
pozitive între
generaţii
25.1. Sporirea
gradului de
recunoaştere oficială
a îngrijirii informale
bazate pe familie,
inclusiv îngrijirile
acordate persoanelor
în vîrstă şi îngrijirile
acordate copiilor de
către persoanele în
vîrstă (de exemplu, de
către bunici faţă de
nepoţi)
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
ONG-urile În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Cadru juridic
еlaborat
25.2. Organizarea,
desfăşurarea şi
publicarea
informaţiilor, privind
evenimentele axate pe
respect şi solidaritatea
între generaţii,
valorile familiale,
istorii de succes pe
parcursul vieţii
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Educaţiei,
Ministerul
Culturii, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
materiale
publicitare
25.3. Organizarea acti
de profil sportiv cu
antrenarea
persoanelor de
diferite categorii de
vîrstă
2016 Ministerul
Tineretului şi
Sportului,
Consiliul
Naţional al
persoanelor în
vîrstă, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
activităţi
desfăşurate anual
26. Prevenirea
şi combaterea
abuzului,
neglijării şi
izolării
persoanelor
vîrstnice
26.1. Elaborarea
reglementărilor
specifice privind
prevenirea oricăror
forme de abuz şi
neglijare a persoanei
vîrstnice
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei,
Ministerul
Justiţiei,
Ministerul
Afacerilor
Interne
ONG-urilr În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Reglementări
elaborate
26.2. Organizarea
unor campanii de
informare privind
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Radiodifuzorii,
instituţiile mass-
media, ONG-urile
În limitele
mijloacelor
financiare
Numărul de
campanii de
informare
diversele forme de
abuz, neglijare şi
consecinţele acestora
Sociale şi
Familiei,
Instituţia publică
naţională a
audiovizualului
Compania
“Teleradio-
Moldova”, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
stabilite desfăşurate
Obiectivul general 12: Ajustarea cadrului de cercetare şi sistematizare a datelor statistice la fenomenul
îmbătrînirii demografice
27. Sporirea
disponibilităţii
datelor
dezagregate pe
vîrstă din
sursele de date
existente şi
altele noi, în
special în
domeniile care
pot avea
relevanţă
specială pentru
persoanele în
vîrstă
27.1. Revizuirea şi
analiza sistematică a
cercetării bugetelor
gospodăriilor casnice,
în baza anchetelor
care conţin întrebări
cu privire la populaţia
în vîrstă,
îmbunătăţirea
conţinutului
anchetelor, după caz
2015 Biroul Naţional
de Statistică
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Indicatorii noi
incluşi în
anchetele
existente
27.2. Prevederea unui
compartiment separat
în raportul Anchetei
privind utilizarea
timpului în scopul
utilizării în elaborarea
politicilor privind
îmbătrînirea
2016 Biroul Naţional
de Statistică
Programul
Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare,
UN Women
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Indicatorii
utilizării timpului,
dezagregaţi pe
vîrstă, sexe şi
tipuri de activitate
27.3. Elaborarea unei
note de analiză
privind persoanele
vîrstnice în baza
Anchetei privind
utilizarea timpului
2016 Biroul Naţional
de Statistică
Programul
Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Notă elaborată
28.
Îmbunătăţirea
colectării
datelor privind
persoanele în
vîrstă şi
subiectele
conexe,
dezagregate
după vîrstă,
sex, amplasare
etc.
28.1. Corelarea mai
bună a indicatorilor
proveniţi din diverse
surse administrative şi
statistice, asigurarea
disponibilităţii lor
pentru monitorizarea
proceselor şi pentru
activităţi de cercetare
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Biroul
Naţional de
Statistică, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale,
Academia de
Ştiinţe a
Moldovei
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Indicatori de
securitate socială
şi protecţie socială
a persoanelor în
vîrstă
28.2. Instituirea unei
baze de date cu
indicatori privind
situaţia
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Bază de date
creată cu
informaţia privind
situaţia socio-
sociodemografică,
serviciile sociale
existente pe fiecare
localitate, inclusiv cu
date privind
beneficiarii acestora,
dezagregarea pe
criterii de vîrstă şi gen
Familiei, în
colaborare cu
autorităţile
administraţiei
publice locale
demografică,
servicii sociale pe
fiecare localitate,
cu date privind
beneficiarii
dezagregate pe
vîrstă şi gen
Obiectivul general 13: Monitorizarea şi evaluarea politicilor în domeniul îmbătrînirii populaţiei
29.
Monitorizarea
şi evaluarea
integrării
îmbătrînirii în
toate domeniile
de politici
29.1. Consolidarea
capacităţilor
instituţionale în
scopul monitorizării
şi evaluării politicilor
îmbătrînirii
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Biroul
Naţional de
Statistică
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Numărul de
evenimente cu
participarea
experţilor
29.2. Monitorizarea
implementării
Strategiei privind
sănătatea
reproductivă pentru
anii 2005-2015, care
se referă şi la
persoanele în vîrstă,
inclusiv sănătatea
sexuală şi consilierea
lor
2016 Ministerul
Sănătăţii
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Raportul privind
implementarea
Strategiei elaborat
29.3. Participarea la
evaluarea periodică a
realizării
angajamentelor
Strategiei regionale
de implementare a
Planului Internaţional
de Acţiuni privind
Îmbătrînirea, adoptat
la Madrid în 2002
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Biroul
Naţional de
Statistică,
Comisia
naţională pentru
populaţie şi
dezvoltare
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Raportul naţional
privind
implementarea
Planului
Internaţional de
Acţiuni privind
Îmbătrînirea,
adoptat la Madrid
în 2002 elaborat
29.4. Determinarea
setului de indicatori
în scopul
monitorizării
realizării Strategiei
regionale de
implementare a
Planului Internaţional
de Acţiuni privind
Îmbătrînirea, adoptat
la Madrid în 2002
2016 Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei, Biroul
Naţional de
Statistică, Casa
Naţională de
Asigurări
Sociale
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Set de indicatori
definit
29.5. Analiza şi
coordonarea
procedeelor de
acumulare a datelor
pentru monitorizarea
anuală a impactului
îmbătrînirii
2016 Biroul Naţional
de Statistică,
Ministerul
Muncii,
Protecţiei
Sociale şi
Familiei
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Republica
Moldova
În limitele
mijloacelor
financiare
stabilite
Domeniile
identificate pentru
îmbunătăţire