grisham, john firma

of 204/204
Firma (The Firm, 1991) John Grisham 1 Asociatul principal studie résumé-ul pentru a suta oară şi nici de această dată nu găsi ceva care să-i displacă în legătură cu Mitchell Y. McDeere ― nu, în paginile acelea nu era scris nimic neplăcut. Era vorba despre un tip inteligent, ambiţios şi arătos. În plus, era flămînd; ţinînd cont de originea lui socială, era imposibil să nu fie flămînd. Era căsătorit, lucru obligatoriu de altfel. Firma nu angaja niciodată avocaţi necăsătoriţi pe de-o parte, iar pe de altă parte, era împotriva divorţului, a umblatului după femei şi a băuturii. Contractul prevedea chiar un test antidrog. Tipul avea o diplomă în contabilitate, luase examenul de atestare din prima încercare şi dorea să se specializeze în domeniul taxelor. Era alb şi firma nu angajase niciodată negri. Reuşiseră aceasta, deoarece adoptaseră o politică închisă, de club. Nu solicitaseră niciodată cereri de angajare. Alte firme solicitau şi angajau persoane de culoare. Ei ― nu. Firma rămăsese albă ca laptele. Şi, peste cîte toate, sediul firmei era nici mai mult nici mai puţin decît la Memphis, iar negrii cei mai bine pregătiţi doreau să meargă la New York, la Washington sau la Chicago. McDeere era bărbat şi în cadrul firmei nu exista nici o femeie. Făcuseră greşeala aceasta pe la mijlocul anilor şaptezeci, cînd l-au angajat pe şeful promoţiei de la Harvard care, întîmplător, fusese o femeie ― şi încă o adevărată magiciană în domeniul taxelor. Rezistase doar patru ani, patru ani furtunoşi, şi pierise într-un accident de maşină. Pe hîrtie, McDeere arăta bine. El era principalul lor candidat. De fapt, pentru anul respectiv, nici nu existau alte candidaturi. Lista era foarte scurtă. McDeere sau nimeni altcineva. Royce McKnight, asociatul care se ocupa cu conducerea firmei, studia dosarul pe care era scris: Mitchell Y. McDeere ― Harvard. Gros de un ţol, plin de hîrtii scrise cu litere mici şi de fotografii, dosarul fusese pus la punct de cîţiva foşti agenţi CIA, într-un birou particular de investigaţii din Bethesda. Ei făceau parte dintre clienţii firmei şi în fiecare an făceau investigaţiile cerute de firmă, fără să ceară vreo plată. Susţineau că este foarte uşor să verifici nişte studenţi la Drept, complet lipsiţi de bănuieli. Aflaseră, de exemplu, că McDeere ar fi dorit să părăsească regiunea de Nord-Est, că primise trei oferte de serviciu ― două la New York şi una din Chicago ― din care cea mai ridicată era de şaptezeci şi şase de mii de dolari şi cea mai scăzută de şaizeci şi opt de mii de dolari. Era, deci, o persoană căutată. Mai aflaseră că în anul al doilea de studenţie avusese ocazia să copieze la examenul de asigurări. N-o făcuse şi obţinuse cea mai mare notă din grupa lui. Ştiau de asemenea că, în urmă cu două luni, la o petrecere la facultate, cineva îi oferise nişte cocaină. El refuzase şi chiar plecase de la petrecere, însoţit de privirile dispreţuitoare ale celorlalţi. Din cînd în cînd bea cîte o bere, dar băutura era scumpă şi McDeere nu avea bani. De fapt, dispunea cam de douăzeci şi trei de mii de dolari ― credite studenţeşti. Era într-adevăr flămînd. Royce McKnight răsfoi dosarul şi zîmbi. McDeere era al lor. Lamar Quin avea treizeci şi doi de ani şi nu era încă asociat. Fusese invitat acolo ca să arate tînăr, să se poarte ca un tînăr şi să creeze o imagine plină de tinereţe pentru firma Bendini, Lambert & Locke care, de fapt, chiar era o companie tînără, de vreme ce cea mai mare parte a asociaţilor se retrăgeau din activitate în jurul vîrstei de cincizeci de ani, în putere şi plini de bani. Cu un venit de şase cifre garantat pentru tot restul vieţii, Lamar se putea bucura în tihnă de costumele sale pe comandă, care costau o mie două sute de dolari bucata, costume care îi puneau de minune în evidenţă trupul înalt şi atletic. Lamar traversă nonşalant camera-de-o-mie-de-dolari-pe-zi şi îşi mai turnă o ceaşcă de cafea decafeinizată. Se uită la ceas. Aruncă o privire spre cei doi asociaţi, aşezaţi la o măsuţă, lîngă fereastră. Exact la două şi jumătate, cineva bătu la uşă. Lamar îi privi pe cei doi asociaţi care strecurară în grabă fişele şi dosarul într-o servietă deschisă. Îşi îmbrăcară toţi sacourile. După ce îşi încheie ultimul nasture, Lamar deschise uşa. ― Mitchell Y. McDeere? întrebă el şi, zîmbind larg, întinse mîna nou-venitului.

Post on 26-Jun-2015

457 views

Category:

Documents

25 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • Firma (The Firm, 1991) John Grisham 1 Asociatul principal studie rsum-ul pentru a suta oar i nici de aceast dat nu gsi

    ceva care s-i displac n legtur cu Mitchell Y. McDeere nu, n paginile acelea nu era scris nimic neplcut.

    Era vorba despre un tip inteligent, ambiios i artos. n plus, era flmnd; innd cont de originea lui social, era imposibil s nu fie flmnd. Era cstorit, lucru obligatoriu de altfel. Firma nu angaja niciodat avocai necstorii pe de-o parte, iar pe de alt parte, era mpotriva divorului, a umblatului dup femei i a buturii. Contractul prevedea chiar un test antidrog.

    Tipul avea o diplom n contabilitate, luase examenul de atestare din prima ncercare i dorea s se specializeze n domeniul taxelor. Era alb i firma nu angajase niciodat negri. Reuiser aceasta, deoarece adoptaser o politic nchis, de club. Nu solicitaser niciodat cereri de angajare. Alte firme solicitau i angajau persoane de culoare. Ei nu. Firma rmsese alb ca laptele. i, peste cte toate, sediul firmei era nici mai mult nici mai puin dect la Memphis, iar negrii cei mai bine pregtii doreau s mearg la New York, la Washington sau la Chicago.

    McDeere era brbat i n cadrul firmei nu exista nici o femeie. Fcuser greeala aceasta pe la mijlocul anilor aptezeci, cnd l-au angajat pe eful promoiei de la Harvard care, ntmpltor, fusese o femeie i nc o adevrat magician n domeniul taxelor. Rezistase doar patru ani, patru ani furtunoi, i pierise ntr-un accident de main.

    Pe hrtie, McDeere arta bine. El era principalul lor candidat. De fapt, pentru anul respectiv, nici nu existau alte candidaturi. Lista era foarte scurt. McDeere sau nimeni altcineva.

    Royce McKnight, asociatul care se ocupa cu conducerea firmei, studia dosarul pe care era scris: Mitchell Y. McDeere Harvard. Gros de un ol, plin de hrtii scrise cu litere mici i de fotografii, dosarul fusese pus la punct de civa foti ageni CIA, ntr-un birou particular de investigaii din Bethesda. Ei fceau parte dintre clienii firmei i n fiecare an fceau investigaiile cerute de firm, fr s cear vreo plat. Susineau c este foarte uor s verifici nite studeni la Drept, complet lipsii de bnuieli. Aflaser, de exemplu, c McDeere ar fi dorit s prseasc regiunea de Nord-Est, c primise trei oferte de serviciu dou la New York i una din Chicago din care cea mai ridicat era de aptezeci i ase de mii de dolari i cea mai sczut de aizeci i opt de mii de dolari. Era, deci, o persoan cutat. Mai aflaser c n anul al doilea de studenie avusese ocazia s copieze la examenul de asigurri. N-o fcuse i obinuse cea mai mare not din grupa lui. tiau de asemenea c, n urm cu dou luni, la o petrecere la facultate, cineva i oferise nite cocain. El refuzase i chiar plecase de la petrecere, nsoit de privirile dispreuitoare ale celorlali. Din cnd n cnd bea cte o bere, dar butura era scump i McDeere nu avea bani. De fapt, dispunea cam de douzeci i trei de mii de dolari credite studeneti. Era ntr-adevr flmnd.

    Royce McKnight rsfoi dosarul i zmbi. McDeere era al lor. Lamar Quin avea treizeci i doi de ani i nu era nc asociat. Fusese invitat acolo ca s

    arate tnr, s se poarte ca un tnr i s creeze o imagine plin de tineree pentru firma Bendini, Lambert & Locke care, de fapt, chiar era o companie tnr, de vreme ce cea mai mare parte a asociailor se retrgeau din activitate n jurul vrstei de cincizeci de ani, n putere i plini de bani. Cu un venit de ase cifre garantat pentru tot restul vieii, Lamar se putea bucura n tihn de costumele sale pe comand, care costau o mie dou sute de dolari bucata, costume care i puneau de minune n eviden trupul nalt i atletic. Lamar travers nonalant camera-de-o-mie-de-dolari-pe-zi i i mai turn o ceac de cafea decafeinizat. Se uit la ceas. Arunc o privire spre cei doi asociai, aezai la o msu, lng fereastr.

    Exact la dou i jumtate, cineva btu la u. Lamar i privi pe cei doi asociai care strecurar n grab fiele i dosarul ntr-o serviet deschis. i mbrcar toi sacourile. Dup ce i ncheie ultimul nasture, Lamar deschise ua.

    Mitchell Y. McDeere? ntreb el i, zmbind larg, ntinse mna nou-venitului.

  • Da. i strnser minile cu putere. ncntat s te cunosc, Mitchell! Eu snt Lamar Quin. Plcerea este de partea mea. Te rog s-mi spui Mitch! Intr n ncperea spaioas i arunc o privire rapid de jur-mprejur. E n regul, Mitch. Lamar i puse o mn pe umr i l conduse ctre ceilali doi care se

    prezentar singuri. Erau excesiv de amabili i de cordiali. i oferir lui McDeere cafea i ap mineral. Se aezar n jurul unei mese de conferine, din mahon lustruit. McDeere i descheie sacoul i se aez picior peste picior. n ceea ce privea cutarea unui loc de munc, se putea socoti deja un veteran trecut prin ciur i drmon. tia c, de data asta, ei erau cei care l voiau. Era relaxat. Avea n buzunar trei oferte de la trei din cele mai cunoscute firme din ar. McDeere nu avea nevoie nici de interviul acesta, nici de firma aceasta. i putea permite s fie plin de ncredere. De fapt, se afla acolo pur i simplu din curiozitate. i tnjea dup o vreme mai cald.

    Oliver Lambert, asociatul principal, i sprijini coatele de mas, se aplec puin n fa i prelua controlul conversaiei. Era o persoan cu mult farmec, volubil, cu o voce de bariton. La cei aizeci i unu de ani ai si, Lambert era patriarhul firmei! i petrecea cea mai mare parte a timpului ncercnd s conduc i s echilibreze personalitile strivitoare ale ctorva dintre cei mai bogai avocai din ar. El era consilierul, cel cruia i se spovedeau asociaii mai tineri. Lambert se mai ocupa i de recrutrile de personal. Acum, misiunea lui era de a-l angaja pe Mitchell Y. McDeere.

    Te-ai sturat de interviuri? ntreb Oliver Lambert. Nu n mod special. Este una din regulile jocului. Da, da fur toi de acord. Parc mai ieri mergeau i ei la interviuri, prezentau rsum-uri

    i erau terorizai c nu vor gsi o slujb, c cei trei ani de chin i toceal se vor duce pe apa smbetei. Da, tiau, nelegeau foarte bine prin ce trecea McDeere n acest moment.

    Pot s pun o ntrebare? ncepu Mitch. Desigur. Bineneles. Orice. De ce ne ntlnim n camera asta de hotel? Celelalte firme te intervieveaz n campusul

    studenesc, prin intermediul biroului de plasare. Bun ntrebare! Ddur cu toii din cap i se privir unul pe cellalt. Fur de acord c era, ntr-adevr, o

    ntrebare bun. A putea s-i rspund eu, Mitch. Royce McKnight, asociatul care conducea firma,

    continu. tii, noi sntem diferii de ceilali i ne mndrim cu asta. Avem doar patruzeci i unu de avocai, aa c sntem mici n comparaie ce celelalte firme. Nu angajm prea muli oameni; cam unul la doi ani. Oferim cel mai mare salariu i cele mai mari avantaje i nu exagerez deloc cnd spun acest lucru. Prin urmare, sntem i foarte pretenioi n alegerile noastre. De data asta, te-am ales pe tine. Scrisoarea pe care ai primit-o luna trecut a fost trimis dup ce am studiat mai bine de dou mii de absolveni de drept, de la cele mai bune faculti din ar. Nu am trimis, n final, dect o singur scrisoare. ie. Trebuie s tii c nu ne publicm posturile vacante. i nici nu solicitm cereri de angajare. Asta-i toat explicaia.

    Da, cred c este o explicaie satisfctoare. Dar ce fel de firm este firma dumneavoastr?

    Specializat n taxe. Ceva asigurri, ceva activiti imobiliare i bancare, dar optzeci la sut din activitate, taxele. Acesta este i motivul pentru care am dorit s te cunoatem, Mitch. Se pare c eti foarte bine pregtit n domeniul taxelor.

    De ce te-ai nscris la colegiul de la Western Kentucky? ntreb Oliver Lambert. Simplu. Ei mi-au oferit o burs ca s joc fotbal. i nu a fi putut s merg la colegiu, dac

    nu a fi avut o burs. Povestete-ne cte ceva despre familia ta, Mitch! Are vreo importan? Are foarte mare importan pentru noi, interveni cu cldur Royce McKnight. "Toi spun acelai lucru", gndi McDeere. OK. Tata a murit ntr-o min de crbune cnd eu aveam doar apte ani. Mama s-a

    recstorit i locuiete n Florida. Am avut doi frai. Rusty a fost ucis n Vietnam. Mai am un frate, Ray McDeere.

    i unde se afl fratele tu? Mi-e team c acest lucru nu v privete.

  • Mitch l privi int pe Royce McKnight. n ochii lui se citea o sfidare fr margini. Dosarul nu meniona mare lucru despre Ray.

    Oh, scuz-m, te rog! spuse cu blndee Royce McKnight. Mitch, interveni Lamar Quin, firma noastr are sediul n Memphis. Te deranjeaz? Absolut deloc! Nu-mi place clima rece. Dar ai fost vreodat la Memphis? Nu. Te vom invita curnd i vei vedea c oraul i va plcea. Mitch zmbi, ddu din cap i continu jocul. Tipii vorbeau oare serios? Pi ce, era nebun s

    accepte o slujb la o firm att de mic, ntr-un ora att de mic, acum, cnd Wall Street-ul l atepta cu braele deschise?!

    Al ctelea eti n an, Mitch? ntreb Lambert. Snt printre primii cinci. Nu printre primii cinci la sut, ci printre primii cinci. Acest rspuns le fu perfect suficient.

    Primii cinci din trei sute. Ar fi putut rspunde "al treilea", la o zecime n urma celui de-al doilea i la dou zecimi n urma celui dinti. Ar fi putut, dar n-o fcuse. McDeere i amintea c rsfoise Anuarul juridic "Martindale-Hubbell" i c din paginile acestuia aflase c actualii lui interlocutori absolviser faculti mai slabe: Chicago, Columbia, Vanderbilt. Nu vor lungi discuia despre faculti.

    De ce ai ales Harvard-ul? De fapt, Harvard-ul m-a ales pe mine. Am depus cereri la mai multe universiti i am

    fost acceptat de toate, dar la Harvard mi s-a oferit un sprijin financiar mai substanial. Oricum, eu credeam c Harvard-ul este cea mai bun coal. De altfel o mai cred i acum.

    Foarte bine redactat rsum-ul, Mitch, spuse Lambert referindu-se la dosarul care se afla n servieta de sub mas.

    Mulumesc, mi-am dat toat silina. Ai luat calificative foarte mari la cursurile de taxe i asigurri. Acesta este domeniul care m intereseaz. i-am vzut lucrarea scris i trebuie s mrturisesc c este impresionant. Mulumesc. mi place activitatea de cercetare. Ceilali ddur afirmativ din cap i admiser minciuna asta evident. Fcea parte din

    ritual. Nici unui student la Drept, nici unui avocat ntreg la minte nu-i plcea cercetarea i totui, fiecare posibil

    angajat al firmei mrturisea c ador munca n bibliotec. O spuneau toi, fr excepie. Povestete-ne ceva i despre soia ta, Mitch, interveni Royce McKnight, cu o und de

    sfial n glas. Dei era o ntrebare standard, pe care toate firmele o puneau, erau pregtii s fac fa

    unei reacii de respingere. O cheam Abby. Are o diplom de institutoare de la Western Kentucky. Ne-am cstorit

    la o sptmn de la absolvire, n ultimii trei ani, a lucrat la o grdini particular, undeva aproape de Boston College.

    i csnicia voastr... Oh, sntem foarte fericii. Ne cunoatem nc din liceu. Pe ce post ai jucat n echip? ntreb Lamar, orientnd discuia spre zone mai puin

    sensibile. Funda. Am fost selecionat tot timpul, pn cnd m-am accidentat la genunchi, chiar n

    ultimul meci pe care l-am jucat la liceu. i atunci au dat bir cu fugiii toi. Toi, n afar de cei de la Western Kentucky. Pe urm am jucat tot timpul, patru ani de zile, dar genunchiul meu nu mai era ca nainte.

    i cum ai reuit s iei calificativele pe care le-ai luat i s mai joci i fotbal pe deasupra?! Studiile au fost oricum pe primul plan. Nu cred c Western Kentucky e o universitate cine tie ce. Zmbind cu un aer de

    suficien, Lamar ddu drumul acestor cuvinte pe care, n secunda urmtoare, ar fi dorit s nu le fi spus niciodat. Lambert i McKnight se ncruntar. O greeal stupid.

    Pi da, cam ca Universitatea statului Kansas, rspunse Mitch. Ceilali trei nghear i se privir unul pe altul cu un aer de parc nu le venea s cread c

    auziser bine. Cum, tipul sta, McDeere, tia c Lamar Quin urmase cursurile Universitii statului Kansas? Nu-l cunoscuse pe Lamar Quin, nu avea cum s afle c Lamar va conduce interviul n numele firmei.

    i totui, tiuse. i verificase n Anuarul juridic "Martindale-Hubbell". Citise toate cele patruzeci i una de notie biografice ale avocailor firmei i, ntr-o fraciune de secund, i

  • amintise c Lamar Quin fusese la Universitatea statului Kansas. La dracu'! Erau ntr-adevr impresionai.

    Oh, cred c m-am exprimat greit, se scuz Lamar. Nici o problem, zise Mitch zmbind larg. Totul fusese deja uitat. Oliver Lambert i drese glasul i hotr c a venit momentul s

    treac din nou la chestiuni personale. Mitch, firma noastr nu admite butorii i afemeiaii. Nu trebuie s nelegi prin asta c

    ne considerm nite sfini, dar s tii c pentru noi afacerile snt pe primul loc. i ctigm o grmad de bani.

    Ei bine, pot s triesc n aceste condiii. i mai e ceva: testul antidrog. Ne rezervm dreptul de a-l testa pe oricare dintre angajaii

    notri. Nu m droghez. Foarte bine. Din ce Biseric faci parte? Snt metodist. Foarte bine, la firma noastr exist catolici, baptiti, adepi ai Bisericii episcopale. De

    fapt, nu ne privete acest lucru, dar dorim, oricum, s fim informai. Vrem ca angajaii notri s aib familii stabile, serioase. Un avocat fericit este un avocat productiv. De-asta punem attea ntrebri.

    Mitch zmbi i ddu din cap. Mai auzise toate astea i n celelalte ocazii. Cei trei se privir unul pe cellalt i apoi l privir pe Mitch. Deci venise momentul s pun i el una sau dou ntrebri inteligente. Mitch se aez din nou picior peste picior. Banii. Iat marea ntrebare, mai ales c trebuia s fac o comparaie cu celelalte oferte pe care le primise. "Dac nu-mi dai destui bani, i spuse Mitch n gnd, atunci mi-a prut bine de cunotin, biei, i la revedere! Dac pltii bine, atunci putem s stm de vorb despre familii, cstorii, fotbal i Biseric."

    Mitch tia ns foarte bine c reprezentanii firmei, la fel ca i reprezentanii tuturor celorlalte firme, erau obligai s ocoleasc subiectul "bani" pn n ultimul moment, adic pn cnd epuizaser toate celelalte subiecte posibile. Trebuia, deci, s-i atace cu o ntrebare mai puin dur.

    Care ar fi munca mea la nceput? Ceilali fur de acord cu ntrebarea. Ddur din cap. Lambert i McKnight l privir pe

    Lamar. El trebuia s rspund. Ceva asemntor cu un stagiu de doi ani, dar noi nu-l numim astfel. Te vom trimite la

    diverse seminarii pe probleme de taxe. Este vorba despre seminarii organizate n toat ara. Oricum, formaia ta profesional este departe de a fi ncheiat. Iarna viitoare vei petrece dou sptmni la Washington, la American Tax Institute. tii, noi sntem foarte mndri de cunotinele noastre teoretice i tehnice, aa c, de fapt, ne pregtim tot timpul. Dac vrei s-i dai doctoratul n domeniul taxelor, te vom susine financiar. Ct despre avocatura propriu-zis, nimic interesant n primii doi ani. Vei face mult cercetare, n general, chestii plictisitoare, dar foarte bine pltite.

    Ct anume? Lamar i ntoarse privirea spre Royce McKnight care, la rndu-i, l observa pe Mitch, i

    apoi spuse: Discutm la Memphis despre salariu i despre celelalte beneficii. Vreau o cifr exact. Altfel, s-ar putea s nu vin deloc la Memphis. McDeere zmbi arogant, dar cordial. Oricum, vorbea ca un om cu trei oferte de serviciu n

    buzunar. Asociaii i zmbir unul altuia, apoi Lambert vorbi: E-n regul. Un salariu de baz de optzeci de mii n primul an, plus primele. Optzeci i

    cinci de mii plus primele n al doilea an. Un credit ipotecar cu dobnd mic, s-i poi cumpra o cas. Dou legitimaii de membru pentru Country Club. Un BMW nou, culoarea la alegere, evident.

    i concentrar toi trei privirile asupra buzelor lui i ateptar ca obrajii s i se ncreeasc i s-i dezveleasc dinii. McDeere ncerc s-i ascund zmbetul, dar i fu im-posibil. Rse mulumit i reui s blbie:

    E incredibil. Optzeci de mii n Memphis fceau ct o sut douzeci de mii n New York. i omul spusese

    BMW! Mazda lui era o rabl cu un milion de mile la bord i trebuia pornit manual. McDeere punea banii de-o parte ca s-i cumpere un dema-ror reparat.

    Plus alte cteva suplimente pe care vom fi fericii s le discutm cu tine la Memphis. Deodat, McDeere simi c dorete neaprat s viziteze Memphis-ul. Oare era aezat pe un

    fluviu? ncet s zmbeasc i i regsi sngele rece. l privi rece i serios pe Oliver Lambert i,

  • ca i cum ar fi uitat de bani, de cas i de BMW, spuse: Povestii-mi, v rog, despre firma dumneavoastr! Patruzeci i unu de avocai. Anul trecut, media ctigurilor noastre a fost mai mare dect

    cea a oricrei alte firme. i vorbesc despre toate marile firme din ar! Acceptm numai clieni bogai corporaii, bnci i persoane nstrite, care pltesc onorarii substaniale i care nu se plng niciodat. Ne-am specializat n domeniul taxelor internaionale, ceea ce este i foarte interesant i foarte rentabil. i avem de-a face numai cu oameni care pot plti.

    n ct timp poi ajunge asociat? n medie, n zece ani zece ani duri. S tii c nu este un lucru neobinuit ca un asociat

    de-al nostru s ctige o jumtate de milion pe an. Cei mai muli dintre ei se retrag nainte de a mplini cincizeci de ani! Trebuie s-i plteti regulat cotizaiile, s munceti optzeci de ore pe sptmn, dar cnd ajungi asociat, constai c a meritat efortul!

    Lamar se aplec puin nainte: Nu este necesar s fii asociat ca s ctigi o sum cu ase cifre! Eu lucrez la firm de

    apte ani i am depit suta de mii acum patru ani. Mitch se gndi o clip c, pe la treizeci de ani, ar putea s depeasc o sut de mii de

    dolari pe an. La numai treizeci de ani! Ceilali l urmreau cu atenie, tiind precis ce anume calcula el n minte.

    Dar de ce se afl tocmai n Memphis o firm specializat n taxe internaionale? ntrebarea i fcu pe ceilali s zmbeasc. Lambert i scoase ochelarii i ncepu s-i

    rsuceasc ntre degete: Aceasta este ntr-adevr o ntrebare bun, Mitch! Vezi tu, domnul Bendini a fondat

    aceast firm n 1944. Era un jurist din Philadelphia, specializat n taxe i cu ceva clientel cu dare de mn din Sud. Apoi, ntr-o bun zi, se hotr brusc i ateriza la Memphis! i, dup aceea, douzeci i cinci de ani nu a angajat dect oameni specializai n taxe, iar firma a mers ca pe roate. S tii c nici unul dintre noi nu s-a nscut n Memphis, dar, cu timpul, oraul a nceput s ne plac foarte mult. Este un ora vechi, tipic din Sud. Ah, am uitat s-i spun c domnul Bendini a murit n 1970.

    Ci asociai exist n cadrul firmei? Douzeci de asociai activi. ncercm s pstrm proporia de un asociat la un angajat.

    E mult, dar nou ne convine. i spun nc o dat, noi facem totul altfel dect alii. Toi asociaii notri snt multimilionari la cel mult patruzeci i cinci de ani, interveni n

    discuie Royce McKnight. Chiar toi? Exact. Ascult, nu garantm nimic, evident, dar dac te angajezi la noi i munceti din

    greu zece ani i ajungi asociat i mai munceti apoi din greu nc zece ani, i nu eti milionar la patruzeci i cinci de ani, nseamn c eti primul caz de acest gen n ultimii douzeci de ani!

    Trebuie s mrturisesc c este o statistic impresionant! Este foarte impresionant, Mitch, spuse Oliver Lambert, i sntem mndri de asta.

    Sntem o firm mic, o confrerie strns unit i avem grij unul de cellalt. Vei vedea c la noi nu exist concuren ntre angajai, acea teribil concuren care exist n mai toate firmele. Sntem ateni pe cine angajm i unul din primele noastre scopuri este ca orice nou angajat s devin asociat n cel mai scurt timp cu putin. De aceea investim enorm de mult timp i enorm de muli bani n noi nine, mai ales n nou-venii. Se ntmpl extrem de rar ca unul dintre oamenii notri s ne prseasc. De fapt, aa ceva pur i simplu nu s-a ntmplat. Facem tot ce ne st n putin pentru a ne proteja carierele. Vrem ca oamenii notri s fie fericii, fiindc dup prerea noastr, acesta este modul cel mai rentabil de funcionare.

    Pot s-i mai ofer o statistic impresionant, adug Royce McKnight. Anul trecut, la firmele de mrimea noastr sau mai mari, rata de fluctuaie a personalului a fost n medie de douzeci i opt la sut. La Bendini, Lambert & Locke a fost zero. Cu un an nainte, tot zero. A trecut mult timp de cnd un angajat a prsit firma noastr.

    l studiau cu mult atenie, ca s se conving c recepiona corect mesajul. Desigur, fiecare condiie a angajrii era important, dar stabilitatea, caracterul definitiv al acceptrii lui, punea n umbr toate celelalte aspecte. i, pentru moment, i oferiser explicaii suficient de bune; explicaiile suplimentare, ceva mai trziu.

    Bineneles, tiau mult mai mult dect puteau spune. tiau c mama lui Mitch locuise ntr-un parking ieftin de rulote, n Panama City Beach, c se recstorise cu un ofer de camion pensionar, beiv i violent. tiau c ea primise patruzeci i una de mii de dolari de la conducerea minei, cnd i murise primul so n accident, i mai tiau i c i fcuse praf fr s stea prea mult pe gnduri. tiau c femeia nnebunise cnd aflase c fiul ei cel mare fusese ucis n Vietnam. Mai tiau c Mitch a fost neglijat n copilrie, c l crescuser nite rude mai

  • miloase i mai ales Ray, fratele lui, pe care de altfel nu-l putuser gsi. Crescuse n srcie i srcia este dureroas, ceea ce presupuneau ei n mod corect iscase n sufletul tnrului o puternic dorin de a reui n via. McDeere muncise treizeci de ore pe sptmn ntr-un magazin cu program de noapte i, n acelai timp, jucase fotbal i i luase examenele cu calificative maxime. tiau c, n ultimii ani, furase cteva ore de somn. tiau c era flmnd. tiau c era omul lor.

    i-ar plcea s ne faci o vizit? ntreb Oliver Lambert. Cnd? ntreb la rndu-i Mitch, care tocmai visa la o limuzin neagr decapotabil. Abby opri maina, o Mazda veche, cu parbrizul puternic fisurat. Roile din fa erau

    orientate piezi, ctre poalele colinei. Abby smuci de dou ori mnerul uii i deschise portiera. Introduse cheia n contact, aps ambreiajul i rsuci volanul. Maina ncepu s alunece uurel. Pe msur ce prindea vitez, Abby i inea rsuflarea, mucndu-i buzele. Motorul ncepu s tueasc i s se nece.

    Cu trei oferte de slujb pe mas, o main nou era nc foarte departe i Abby mai avea de ateptat vreo patru luni. Trei ani de zile nduraser srcia ntr-un apartament studenesc de dou camere, ntr-un campus plin ochi de mici Porsche i de Mercedes-uri decapotabile. Reuiser s ignore comportamentul dispreuitor al colegilor acei pzitori de vite din Bastionul Snobismului de pe Coasta de Est. Ei doi erau munteni din Kentucky i aveau puini prieteni, nduraser totul i reuiser numai datorit lor nii.

    Abby ar fi preferat s mearg la Chicago, dect s se stabileasc la New York, chiar dac asta presupunea un salariu mai mic. Chicago era mai departe de Boston i mai aproape de Kentucky. Mitch rmnea evaziv era stilul lui, mai nti cntrea totul cu mult grij i apoi pstra concluziile pentru el. Abby nu fusese invitat la New York i la Chicago

    mpreun cu soul ei i se sturase s tot triasc din presupuneri. Voia un rspuns clar. Parc neregulamentar pe colin, aproape de cas i merse pe jos dou cvartale. Ei doi

    locuiau ntr-un paralelipiped de crmid roie. Abby se opri n faa uii, cotrobind prin geant dup chei. Brusc, ua se deschise larg, Mitch o nfac i o trase n cas, o arunc pe canapea i ncepu s o srute cu lcomie. Abby striga i rdea. Braele lor se rsuceau i se mpleteau, ca tentaculele unei caracatie. Se srutar i se mbriar ndelung, ca adolescenii care se pipie, se mngie i suspin, la vrsta la care srutul este plcut, misterios i definitiv.

    Doamne! zise ea cnd se oprir. Cu ce ocazie? Nu simi nici un miros? ntreb Mitch. Abby privi n jur i adulmec. Ba... da... Ce miroase aa? Pui chow mein i ou foo yung, de la Wong Boys. Bine, da 'cu ce ocazie? Plus o sticl, scump, de Chablis. Are chiar i dop! Ascult, Mitch, ce-ai fcut? Hai, vino cu mine! Pe masa mic din buctrie, printre coduri de legi i volume de cazuistic, se lfiau o

    sticl mare de vin i o pung cu mncare chinezeasc. Ddur la o parte hroagele i desfcur pachetul cu mncare. Mitch destup sticla de vin i umplu dou pahare de plastic.

    Azi am fost la un interviu nemaipomenit, spuse el. Unde? i aminteti de firma aceea din Memphis care mi-a trimis o scrisoare luna trecut? Da, dar nu ai fost prea impresionat. Ei bine, despre firma aia e vorba. i snt foarte impresionat. Se ocup n special de taxe.

    Pltesc bine. Ct de bine? Foarte ceremonios, Mitch aez puiul chow mein pe dou farfurii i desfcu pacheelele cu

    sos de soia. Abby atepta s-i rspund. El ns ncepu s mpart oule foo yung, apoi sorbi pe ndelete din

    paharul cu vin i plesci din buze. Ct de bine? repet ea ntrebarea. Mai bine dect la Chicago i mai bine dect pe Wall Street. Abby bu i ea ndelung i ostentativ din paharul ei cu vin, apoi l cercet pe Mitch cu o

    privire plin de nencredere. Ochii ei cprui se ngustar i strluceau, sprncenele i se lsaser n jos, iar pe frunte i apruser riduri. Atepta.

  • Ct? Optzeci de mii n primul an, plus primele. Optzeci i cinci n al doilea an, plus primele. Mitch debitase aceste cuvinte cu nonalan, n timp ce studia bucelele de elin din

    "chow mein". Optzeci de mii, repet ea. Optzeci de mii, iubito! Optzeci de mii de dolari n Memphis-Tennessee fac ct o sut

    douzeci de mii n New York. Da' cine vrea s mearg la New York? Plus un credit ipotecar cu dobnd mic. Cuvntul "ipotecar" nu mai fusese pronunat de foarte mult timp la ei n cas. Abby nici

    nu-i mai aducea aminte cnd anume discutaser ultima dat despre ceva care s fi avut o ct de mic legtur cu o cas. Czuser de acord c vor nchiria un apartament pn n ziua aceea netiut din viitor cnd vor fi att de bogai nct s poat primi un credit ipotecar. Abby i aez paharul pe mas i spuse pe un ton absolut obinuit:

    N-am auzit ce-ai spus. Credit ipotecar cu dobnd mic, asta am spus. Firma acord un mprumut suficient

    pentru ca s putem s ne lum o cas. Tipii zic tot timpul c este foarte important ca angajaii lor s arate prosper, aa c ne dau banii tia cu o dobnd mult mai mic.

    Deci, tu vorbeti chiar despre o cas, cu iarb i cu arbuti mprejur? Da. Nu despre un apartament n Manhattan, la un pre oricum prea mare, ci despre o

    cas cu trei dormitoare, cu o alee pentru maini i cu un garaj dublu pentru BMW-ul nostru. O cas ntr-o suburbie.

    Reacia ei ntrzie o clip sau dou, dar n cele din urm ntreb: BMW? BMW-ul cui? Al nostru, iubito! BMW-ul nostru! Firma nchiriaz unul nou i ne d nou cheile n chip

    de prim c am semnat contractul cu ei de la prima strigare. Evident, culoarea o alegem noi i cred c negrul ar fi cel mai nimerit. Tu ce zici?

    Zic c s-a zis cu hainele de gata i cu mncatul resturilor din ajun. Mitch i zmbi cu gura plin de tiei. Era sigur c Abby visa acum la mobil nou, la tapet

    i, probabil, la o piscin. i la copii cu ochi negri i pr castaniu. i mai snt i alte beneficii despre care vom discuta mai trziu. Mitch, eu nu neleg de ce snt att de generoi. Asta am ntrebat i eu. Ei bine, mi-au spus c snt foarte pretenioi cnd angajeaz pe

    cineva i mai snt i foarte mndri c ofer salarii excepional de mari. Aleg numai vrfuri i nu-i deranjeaz s pun paralele la btaie pentru asta. i, pe deasupra, cred c i cost ceva s-i ademeneasc pe cei mai buni s se mute n Memphis.

    Ar fi mai aproape de cas, spuse ea fr s-l priveasc. Eu n-am cas. Ar fi mai aproape de prinii ti i asta m nelinitete. Abby ncerc s dea un alt sens celor spuse de ea, aa cum fcea cu toate comentariile

    referitoare la familia ei. Ar fi mai aproape de Ray. El aprob dnd din cap, muc dintr-un ou i i nchipui prima vizit a prinilor ei,

    momentul foarte plcut cnd vor intra cu vechiul lor Cadillac pe alee, cnd vor privi, ocai, vila lor n stil neocolonial francez i cele dou maini noi din garaj. Vor fi sufocai de invidie i se vor ntreba cum de i putuse permite toate acestea un puti srac, fr familie, la numai douzeci i cinci de ani i abia ieit de pe bncile facultii. Se vor czni s zmbeasc chinuit i vor declara c totul este minunat, pn cnd domnul Sutherland nu va mai rezista i va ntreba ct cost casa i cnd Mitch i va spune s-i vad de treburile lui, btrnul va nnebuni de tot. Vizita lor va fi scurt i se vor ntoarce la ei, n Kentucky, unde vor povesti entuziasmai ct de grozav o duceau n Memphis fiica i ginerele lor. Abby suferea din pricina proastelor relaii dintre Mitch i prinii ei, dar nu vorbea despre acest lucru. nc de la nceput prinii ei l trataser pe Mitch de parc ar fi fost ciumat. n ochii lor, el era ntr-att de nedemn de fiica lor, nct nu veniser la mica ceremonie nupial.

    Ai fost vreodat la Memphis? ntreb el. O singur dat, cnd eram mic, la un fel de reuniune religioas. Mi-aduc aminte doar

    fluviul. Cei de la firm vor s le facem o vizit. Noi amndoi? Vrei s spui c m-au invitat i pe mine? Da, chiar insist s mergi i tu. Cnd? Peste dou sptmni. Ne duc acolo cu avionul.

  • Plecm joi dup-amiaz, pentru weekend. tii ceva, Mitch, mie mi place firma asta nc de pe-a-cum! 2 Cldirea cu cinci etaje fusese construit cu o sut de ani n urm de ctre un negustor de

    bumbac. Aceasta se ntmpla pe vremea aa-numitei epoci a Reconstruciei, perioad n care la Memphis, renscuse comerul cu bumbac. Era aezat pe Front Street, chiar n mijlocul lui Cotton Row, aproape de fluviu. Baloturi de bumbac din deltele fluviilor Mississippi i Arkansas zcuser, de-a lungul timpului, pe culoarele i n ncperile ei, asteptnd s fie achiziionate i expediate n toate colurile lumii. Uitat, prsit, apoi renovat de cteva ori dup primul rzboi mondial, cldirea fusese n sfrit achiziionat, definitiv de aceast dat, n 1951. Noul ei proprietar era un avocat btios, specializat n taxe: Anthony Bendini. Mai nti o renova i apoi ncepu s-o populeze cu avocai. Numele ei deveni The Bendini Building.

    Proprietarul o rsfa, o ngriji, adugind n fiecare an un nou strat de opulen emblemei sale. O transform ntr-o adevrat fortrea. i sigila uile i ferestrele. Angaja paznici narmai. Introduse ascensoare, sistem electronic de supraveghere, nenumrate cifruri, televiziune cu circuit nchis, sal de gimnastic, saun, vestiare i, la etajul al cincilea, amenaj o sufragerie pentru asociai, ntr-o ncpere cu o splendid vedere spre fluviu.

    n numai douzeci de ani, Bendini construi cea mai bogat i, indiscutabil, cea mai discret firm de avocatur din Memphis. Discreia era pasiunea lui. Fiecrui nou angajat i se predica despre nefericitele urmri ale unei limbi slobode. Absolut totul era confidenial: salariile, ctigurile suplimentare, avansrile i, n special, numele clienilor. Tinerii angajai erau prevenii c divulgarea afacerilor firmei putea duce la amnarea sine die a primirii Sfntului Graal, adic a calitii de asociat. Nimic nu trecea de zidurile fortreei de pe Front Street. Soiile angajailor erau sftuite s nu pun ntrebri, deoarece evitau, n acest fel, s fie minite. Membrilor firmei li se cerea s munceasc din greu, s nu vorbeasc despre munca lor i s-i cheltuiasc frumoasele lor salarii. Toi, fr excepie, fceau exact ceea ce li se spunea.

    Cu cei patruzeci i unu de avocai ai si, firma era a patra ca mrime n ora. Ei nu fceau i nu cutau reclam. Aveau spirit de clan i nu fraternizau cu ali avocai. Soiile lor jucau tenis i bridge i i fceau cumprturile mpreun. Bendini, Lambert & Locke era un soi de familie mare. O familie mare i bogat.

    ntr-o vineri, la zece dimineaa, limuzina firmei se opri n faa cldirii de pe Front Street. Din ea cobor domnul Mitchell Y. McDeere, care mulumi politicos oferului. Era pentru prima dat plimbat cu o limuzin. O urmri cu privirea pn se ndeprt i rmase pe trotuar, lng un semafor, admirnd cldirea demodat i original. Era, totui, impuntoare casa linititei firme Bendini. i ct de mult se deosebea de construciile pantagruelice din oel i sticl de la New York sau de enormul cilindru pe care l vizitase la Chicago! Mitch tiu imediat c aceast cldire era pe gustul lui. Era mai puin pretenioas. De fapt, semna mult cu el nsui.

    Lamar Quin apru n ua de la intrare i ncepu s coboare treptele, strigndu-l pe Mitch i fcndu-i semn cu mna s se apropie. El i ateptase pe Mitch i pe Abby cu o sear nainte la aeroport i i conduse apoi la Peabody, acel Grand Hotel al Sudului.

    Bun dimineaa, Mitch! Cum v-ai simit ast-noapte? Foarte bine, mulumesc. Totul a fost grozav i hotelul este grozav! tiam c o s v plac. Tuturor le place Peabody. Intrar n hol, unde un mic avizier afia salutul adresat oaspetelui zilei, domnul Mitchell

    Y. McDeere. O funcionar urt, dar elegant, i zmbi cu cldur lui Mitch, i spuse c se numete Sylvia i l mai inform c, dac pe timpul ederii n Memphis are nevoie de ceva, ea, Sylvia, i sttea la dispoziie. Mitch i mulumi. Lamar l conduse apoi spre un coridor lung, punctul de pornire al vizitei de prezentare. i explic planul cldirii i l prezent mai multor secretare i unor membri ai personalului auxiliar. La etajul al doilea, n biblioteca principal, un grup mare de avocai sttea n jurul unei imense mese de conferine. Mncau prjituri i beau cafea. Cnd oaspetele intr n ncpere, tcur cu toii.

    Oliver Lambert l ntmpin pe Mitch i apoi l prezent ntregii trupe. Erau cam douzeci de persoane i nu preau cu mult mai n vrst dect oaspetele lor. Lamar i explicase lui Mitch c asociaii firmei erau mult prea ocupai pentru a se ntlni cu el n bibliotec i c, de aceea, l vor cunoate ceva mai trziu, la un mic prnz neoficial. Mitch se aez la un capt al mesei i Lambert ceru s se fac linite.

    Domnilor, acesta este Mitchell McDeere! Ai auzit de el. Iat-l! n anul acesta, opiunea noastr s-a fixat asupra lui. Evident, este curtat de grangurii cei mari din New York, Chicago i

  • cine mai tie de unde, aa c trebuie s-l nscriem de urgen n mica noastr firm de aici, din Memphis!

    Toi zmbir i aprobar n tcere. Oaspetele se simea stnjenit. Va absolvi Harvard-ul peste dou luni i-i va primi diploma de merit. Este i redactor

    adjunct la Harvard Law Review. (Mitch observ c aceast informaie fcu impresie.) A urmat colegiul la Western Kentucky i l-a absolvit cu summa cum laude. (Nu, aceast informaie nu mai fcu impresie.) A jucat i fotbal timp de patru ani, ncepnd ca funda n timpul penultimului an de colegiu.

    De aceast dat chiar c erau impresionai! Civa l priveau chiar cu un fel de respect. Lambert i continu monologul. Mitch se simea din ce n ce mai stnjenit. Lambert povestea cu glas monoton ct de exclusivist fusese ntotdeauna firma lor i ct de bine s-ar ncadra Mitch n micul lor sistem. Mitch i nfund minile n buzunare i renun s-l mai asculte. ncepu s-i studieze pe cei din jurul mesei. Toi erau tineri, plini de succese i de bani. Hainele lor erau strict codificate, conform unui cod valabil i la New York i la Chicago. Costume din stof de ln cenuiu nchis sau bleu-ma-rin, cmi albe sau albastre cu gulerul rsfrnt, nu prea apretate. i cravate de mtase. Nimic ndrzne, nimic non-conformist. Poate vreo dou papioane, dar nu mai mult. Simplitate obligatorie. Nici vorb de brbi, musti sau plete. Una peste alta, erau nite tipi bine fcui.

    Oliver Lambert se apropia de sfiritul discursului. Lamar i va arta lui Mitch birourile, aa c vei putea s stai de vorb cu el puin mai

    trziu. S-l facem s se simt bine venit printre noi! Ast sear, Mitch i frumoasa subliniez frumoasa lui soie Abby, vor cina la Rendez-vous. Mine sear, dineul oficial, bineneles, la mine acas. V cer s fii la nlime! (Zmbi ntorcndu-se ctre oaspete.) Mitch, dac te plictiseti de Lamar, anun-m i vom gsi pe cineva mai bine pregtit s te nsoeasc!

    Mitch ddu din nou mna cu fiecare dintre ei, ncercnd s rein ct mai multe nume. S ncepem deci, spuse Lamar cnd rmaser singuri. Aceasta este, evident, biblioteca.

    La fiecare etaj exist cte una identic. Le folosim i pentru edinele mai importante. Crile difer de la etaj la etaj, aa c nu tii niciodat unde te va duce cercetarea pe care o faci. Avem dou biblioteci cu norm ntreag. Folosim n special microfilme i microfie. Ca regul general, nu facem nici un fel de cercetare n afara acestei cldiri. Avem aici peste o sut de mii de volume, inclusiv toate rapoartele posibile n domeniul taxelor. Asta nseamn mai mult dect i poate oferi biblioteca vreunei faculti. Dac ai nevoie de o carte pe care nu o avem, e sufi-cient s-i spui bibliotecarului.

    Trecur mai departe, pe lng masa de conferine i pe lng nenumratele rafturi cu cri. O sut de mii de volume, mormi Mitch. Da, cheltuim aproape o jumtate de milion pe an pentru mprosptarea fondului de

    carte. Asociaii se plng mereu de acest lucru, dar nici prin minte nu le trece s renune la asta. De fapt, avem una din cele mai mari biblioteci particulare de acest gen din ar i sntem foarte mndri de ea.

    Adevrul e c te impresioneaz. tii, ncercm s facem n aa fel nct cercetarea s fie mai puin chinuitoare. Nu-i

    nevoie s-i spun ct este de plictisitoare i ct de mult timp se pierde cu cutarea materialelor. Ei bine, ncercm s facem tot acest timp ceva mai plcut.

    ntr-un col mai ndeprtat al ncperii, unul dintre bibliotecari lucra la un birou ncrcat de obiecte. La apropierea celor doi, omul se prezent i le vorbi pe scurt despre sala calculatoarelor, unde o duzin de terminale erau gata s-i ajute cu cele mai noi date computerizate. Se oferi chiar s le fac o mic demonstraie cu un software de ultim or, o adevrat bijuterie, dar Lamar spuse c s-ar putea s revin pentru asta puin mai trziu.

    E un tip amabil, spuse el n timp ce ieeau din bibliotec. l pltim cu patruzeci de mii pe an, doar ca s aduc biblioteca la zi. Uimitor, nu-i aa?

    "Uimitor, ntr-adevr", i zise Mitch n gnd. Urmtoarele trei etaje erau practic identice cu primul. n centru secretarele i birourile

    lor, fiete pentru dosare, copiatoare i alte nenumrate aparate. Pe o latur biblioteca, iar pe cealalt mici sli de conferine i birouri.

    N-ai s vezi pe-aici nici o secretar frumoas, spuse Lamar cu voce joas, n timp ce le urmreau cum lucreaz. Se pare c este una din legile nescrise ale firmei. Lambert face pe dracu-n patru ca s le angajeze pe cele mai btrne i mai serioase. Unele dintre ele lucreaz aici de peste douzeci de ani i au nvat mai mult legislaie dect am nvat noi n facultate.

    Snt i cam grsane, observ Mitch pentru sine. Da, asta face parte din strategia general care ne ncurajeaz s ne inem minile

    aproape de corp! Flirtul este strict interzis i, din cte tiu eu, nimeni n-a flirtat vreodat pe-aici.

  • Da' dac se ntmpl? Cine tie?! Secretara ar fi n mod cert concediat, iar tipul, probabil, aspru pedepsit.

    S-ar putea s-l coste chiar calitatea de asociat. Dar, de fapt, nimeni nu dorete s afle exact ce s-ar putea ntmpl ntr-o atare situaie; mai ales cu o asemenea cireada de vaci.

    Snt drgu mbrcate. Stai puin, s nu nelegi greit! Noi angajm cele mai bune secretare n domeniul juridic

    i le pltim mai bine dect oricare alt firm din ora. Cele pe care le vezi aici snt cele mai bune, nu neaprat cele mai artoase, dar sigur cele mai bune. Le cerem experien i maturitate. Lambert nu ar angaja una sub treizeci de ani, nici mort!

    O secretar pentru fiecare avocat? Da, pn cnd devii asociat. Atunci mai primeti una i s tii c n acel moment ajungi

    ntr-adevr s ai nevoie de secretar. Uite, Nathan Locke are trei, toate cu douzeci de ani de experien i le hituiete ct poate.

    Unde este biroul lui? La patru, n zona interzis. Mitch deschise gura s ntrebe ceva, dar se rzgndi la timp. Lamar i mai povesti c

    birourile de pe col aveau apte metri i jumtate pe apte metri i jumtate i c erau ocupate de asociaii principali. Erau "birourile puterii" dup cum se exprim el, cu o und de speran n glas. Interiorul fiecruia era aranjat dup gustul ocupantului, fr nici o economie. Birourile acelea se eliberau numai prin pensionarea sau moartea titularilor i abia atunci asociaii mai tineri ncepeau s i le dispute. Lamar deschise ua unui birou, aprinse lumina i intrar amndoi, nchiznd ua n urma lor.

    Frumoas privelite, nu? l ntreb el pe Mitch, care se dusese la fereastr de unde privea fluviul ce curgea lene, dincolo de Riverside Drive.

    Cum ajungi s obii biroul sta? ntreb Mitch privind un lep care trecea pe sub pod. E nevoie de ceva timp. Cnd vei ajunge aici, vei fi att de bogat i att de ocupat, c nu vei

    mai avea timp s admiri peisajul. Al cui este biroul sta? Al lui Victor Milligan, eful sectorului taxe. E un tip foarte agreabil. De fel, este din New

    England, dar s-a stabilit aici de douzeci i cinci de ani i zice c doar n Memphis se simte acas.

    Lamar i ndes minile n buzunare i ncepu s se plimbe prin ncpere. Podeaua i plafonul snt originale lemn de esen tare, de acum o sut i ceva de ani.

    Cea mai mare parte a cldirii este mochetat, dar ici i colo mai exist i ceva lemn. Cnd vei ajunge ntr-un birou ca sta, vei putea s alegi ntre covor i mochet.

    Mie mi place lemnul. Da' ce-i cu covorul sta? E un fel de persan vechi; nu-i tiu povestea. tiu c biroul sta imens a fost biroul

    strbunicului lui Milligan, jude sau cam aa ceva n Rhode Island. Asta, dac e s l crezi pe Milligan, fiindc s tii c tipul minte de stinge i nu-i poi da seama cnd spune adevrul i cnd i vinde gogoi.

    i unde e el acum? Cred c e n vacan. Apropo, i-au spus cum e cu vacanele? Nu. Ai dou sptmni de vacan pltit n primii cinci ani. Apoi, cte trei sptmni, pn ai

    devenit asociat. Dup care poi s-i iei ct vacan ai chef. Firma are o caban la Vail, o csu pe malul lacului undeva, n Manitoba, i dou apartamente n Seven Mile Beach, pe insula Grand Cayman. Toate snt gratuite, dar trebuie s faci rezervrile din vreme. Asociaii au prioritate. La firma noastr, Insulele Caymane snt celebre. Acolo e un adevrat paradis n privina taxelor internaionale. Dac nu m nel, Milligan se afl acolo n acest moment. Precis face pescuit subacvatic, pretinznd c asta se numete "a face afaceri".

    Mitch auzise de Insulele Cayman chiar n timpul unui curs de taxe i tia c se aflau pe undeva, prin Marea Carai-belor. Vru s-l ntrebe pe Lamar unde anume, dar se decise s caute el nsui n atlas.

    Cum adic, doar dou sptmni? ntreb el. A, da. Ce, e vreo problem? Nu, nu tocmai. Atta doar c cei din New York ofer cel puin trei sptmni. Mitch vorbea ca un bun cunosctor care critic cu discernmnt diferite variante de

    vacane costisitoare. n realitate, era departe de a fi aa ceva. Cu excepia acelui weekend de trei zile pe care el i Abby obinuiau s-l numeasc pompos "lun de miere" i a unor scurte plimbri cu maina, Mitch nu fusese niciodat n vacan i nu ieise niciodat n strintate.

    Dac vrei, mai obii nc o sptmn de vacan fr plat.

  • Mitch ddu din cap, prnd c este de acord cu aceast sugestie. Ieir din biroul lui Milligan i i continuar vizita. Holul era un dreptunghi imens. De-a lungul lui se nirau bi-rourile avocailor, toate cu faa spre soare, cu nite ferestre uriae i splendide vederi panoramice. Lamar i explic lui Mitch c cele cu vedere spre fluviu aveau cea mai mare cutare; acolo se instalaser asociaii. Existau chiar i liste de prioriti pentru ocuparea lor. Slile de conferine, bibliotecile i birourile secretarelor erau aezate spre interiorul cldirii, departe de ferestre i de orice altceva n stare s le distrag atenia. Birourile angajailor obinuii ai firmei erau ceva mai mici dect cele ale asociailor doar cinci metri pe cinci , dar erau i ele frumos decorate i, oricum, mult mai impuntoare dect orice alt birou vzut de Mitchell la New York sau la Chicago. Lamar i mai spuse i c firma cheltuia o mic avere pe consultanii n design. Mitch se gndi c tipii de la firm ddeau impresia c, din punctul lor de vedere, banii creteau n copaci.

    Avocaii mai tineri erau foarte prietenoi i vorbrei. Vizita celor doi era o ntrerupere agreabil pentru ei. Cei mai muli se simir obligai s-i mrturiseasc lui Mitch c firma era mrea i Memphis-ul, un ora extraordinar. "Oraul sta te cucerete, i spuser ei lui Mitch, dar asta cere ceva timp." i ei fuseser contactai de grangurii din Washington sau de pe Wall Street, dar nu regretau ctui de puin hotrrea de a fi refuzat acele oferte.

    Asociaii erau mult mai ocupai, dar fur i ei tot att de amabili cu oaspetele. Toi pn la unul i spuser lui Mitch c fusese selecionat cu mult grij i l asigurar c se va simi minunat ntre ei. Pentru c firma aceasta era exact ceea ce i trebuia lui. i promiser c vor discuta mai pe ndelete n timpul prnzului.

    Cu o or n urm, Kay Quin i lsase copiii n grija guvernantei i a menajerei i se

    ntlnise cu Abby la Peabody. Era, ca i Abby, o tnr simpl, dintr-un orel de provincie. Se cstorise cu Lamar dup ce absolviser colegiul i locuiser timp de trei ani la Nashville, perioad n care Lamar studiase dreptul la Universitatea Vanderbilt. Apoi, el ncepu s ctige att de muli bani, nct ea renun la slujb i nscuse doi copii la paisprezece luni distan unul de cellalt. Acum, c terminase cu sarcinile, Kay i petrecea cea mai mare parte a timpului la Clubul Prietenilor Grdinii, la Country Club, n asociaiile de binefacere, la Asociaia Prini-Profesori i la biseric, n ciuda banilor i a traiului mbelugat, era modest i natural i prea decis s rmn astfel, indiferent de succesul n carier al soului ei.

    Se mprieteni imediat cu Abby, care o plcu de la nceput. Acum stteau amndou n holul hotelului la o cafea, dup ce luaser o gustare ou Benedict cu cornuri franuzeti. Priveau rutele care se blceau n bazinul cu flntn artezian. Kay propusese un tur rapid al oraului i un prnz ntr-un restaurant din apropierea locuinei ei; i, poate, i nite cumprturi.

    Au spus ceva despre mprumutul cu dobnd redus? ntreb ea. Da, au pomenit de el la primul interviu. Vor dori s v cumprai o cas imediat ce v vei muta n Memphis. Majoritatea

    absolvenilor facultilor de drept nu-i pot permite s-i cumpere o cas imediat ce termin studiile, aa c firma v mprumut banii cu o dobnd mai mic i pstreaz ipoteca.

    Ct de mic este dobnd? Nu tiu. Noi ne-am mutat aici acum apte ani i ntre timp, ne-am cumprat o a doua

    cas. Crede-m, este o afacere foarte rentabil. Firma se va ngriji s avei o cas. E un fel de regul nescris.

    De ce este att de important lucrul acesta? Din mai multe motive. n primul rnd, vor s v aib aici. Tipii tia snt foarte

    pretenioi i s tii c de obicei obin tot ceea ce doresc, numai c Memphis nefiind n btaia reflectoarelor, snt nevoii s ofere mai mult dect alii. i, pe urm, snt i foarte exigeni cu membrii obinuii asta se traduce prin presiune psihic maxim, suprasolicitare, n fine, optzeci de ore de munc pe sptmn i multe absene de la domiciliu. N-o s v fie uor, nici ie, nici lui Mitch, i ei tiu asta. Teoria lor e simpl: o csnicie solid nseamn un avocat fericit, iar un avocat fericit nseamn un avocat productiv i una peste alta nseamn profit, totdeauna profit. i mai e nc un motiv. Tipii tia numai tipi, fr nici o tip snt foarte mndri de averile lor; prin urmare, fiecare dintre ei are datoria de a arta bogat i de a se purta n consecin. Un angajat al firmei care s locuiasc cu chirie ar fi o adevrat palm pentru firm. Aa c vor s te vad ntr-o cas, dup cinci ani ntr-o alt cas, i mai mare. Dac ne rmne puin timp n dup-amiaza asta, i art cteva din locuinele asociailor i cnd ai s le vezi, n-o s mai ai nimic mpotriva sptmnii de lucru de optzeci de ore!

    Nici acum n-am nimic mpotriv, snt obinuit cu aa ceva!

  • Asta-i bine, numai c munca la facultatea de drept nu se compar cu ce-i aici. Uneori, n timpul "sezonului taxelor", se lucreaz i o sut de ore pe sptmn!

    Abby zmbi i cltin uurel din cap, prnd foarte impresionat de ultimele cuvinte ale lui Kay.

    Tu ai o slujb? o ntreb ea pe Kay. Nu, i cele mai multe dintre soii nu lucreaz. Bani avem cu duiumul, aa c nu sntem

    nevoite i, cum soii notri nu prea ne ajut n privina copiilor... Oricum, nu este interzis s ai o slujb.

    Interzis de cine? De firm. Sper c nu! Abby repet n gnd cuvntul "interzis", dar l ls s-i ia zborul. Kay i sorbea cafeaua i

    privea linitit rtutele. Un bieel fugi de lng mama lui i se apropie de bazinul cu artezian. V-ai gndit s avei copii? ntreb Kay. Poate, cndva, peste vreo doi ani. A avea copii este un lucru foarte ncurajat. De ctre cine? De firm! Da' ce-i pas firmei dac noi avem sau nu copii? Pi, din acelai motiv: csnicii solide. Cnd nate una dintre noi, fac un trboi grozav,

    trimit flori i cadouri la spital, ne trateaz ca pe nite regine! Fericitul tat primete o sptmn liber, numai c el are att de mult de lucru, nct n-o poate accepta. i pe urm depun la banc o mie de dolari n cont pentru colegiul putiului. Ce mai, e teribil de amuzant!

    Se poart de parc ar fi membrii unei confrerii. Mai degrab membrii unei mari familii. tii, viaa noastr social se nvrtete strict n

    jurul firmei i asta e foarte important, pentru c nici unul dintre noi nu este de fel din Memphis. Am fost cu toii transplantai aici.

    Nu zic nu e drgu ceea ce-mi spui, dar nu cred c vreau s-mi spun altcineva cnd s lucrez, cnd s renun la slujb i cnd s fac copii!

    O, nu-i face attea griji! De fapt, se protejeaz unul pe cellalt, dar firma nu se amestec totui n viaa ta particular!

    Uite, ncep s am ndoieli. Linitete-te, Abby! Firma seamn cu o familie. Snt nite oameni nemaipomenii i

    Memphis-ul este un ora superb. Toate preurile snt mai mici i ritmul vieii nu este att de trepidant ca n marile orae. Nici nou nu ne-a plcut la nceput, dar acum n-am da oraul sta pe nici un altul!

    Ei, ce se aude cu turul oraului? Hai s mergem, c doar de-asta snt aici! Uite, i propun s mergem mai nti n centru

    i dup aceea s-o lum spre Est i s vedem cartierele mai frumoase i poate vizitm nite case, n sfrit, mai vedem noi. Prnzul la restaurantul meu preferat.

    Bine, cred c-mi convine programul. Kay plti cafelele, deoarece ea fusese cea care o invitase pe Abby, apoi ieir din hotel i se

    urcar amndou n Mer-cedes-ul cel nou al familiei Quin. Sufrageria, cum era numit, se afla la captul vestic al etajului al cincilea i ddea spre

    Riverside Drive. Fluviul se vedea n deprtare printr-un ir de ferestre nalte de aproape doi metri i jumtate: un frumos peisaj cu remorchere, vapoare, lepuri i poduri. Aceast ncpere era sanctuarul acelor avocai suficient de talentai i suficient de ambiioi pentru a fi fost numii asociai ai discretei firme Bendini. Se adunau aici n fiecare zi pentru formidabilele prnzuri pregtite de Jessie Frances, o negres uria, btrn i argoas. i servea soul ei, numit Roosevelt, un negru cu mnui albe i cu un frac de gata, ifonat i ponosit; fracul, care nu-i venea bine deloc, i fusese druit de nsui domnul Bendini, cu cteva luni nainte de moarte. Uneori, se mai adunau n sufragerie i dimineaa, s bea cafea, s mnnce gogoi i s discute despre afacerile lor, sau dup-amiaza trziu, la un pahar de vin, cu ocazia unui sfrit de lun deosebit de bun sau a unui onorariu excepional. Aadar, sufrageria era exclusiv a asociailor i nu intra aici dect un oaspete foarte important, de exemplu un client cu mare greutate sau un posibil viitor angajat al firmei. Membrii obinuii ai firmei aveau dreptul s ia masa n su-fragerie doar de dou ori pe an i atunci numai la invitaia unui asociat. Se pstra de altfel o eviden foarte strict a acestor invitaii.

  • Lng sufragerie se afla o mic buctrie, unde oficia Jessie Frances. n urm cu douzeci i ase de ani, ea pregtise prima cin pentru domnul Bendini n aceast buctrie unde, de atta amar de vreme, continua s gteasc numai mncare tradiional din Sud, ignornd cu demnitate propunerile celor care i sugerau s ncerce i feluri noi de mncare cu nite nume pe care nici nu le putea pronuna. "Nu v place, nu mncai!" rspundea ea invariabil dar, judecnd dup resturile adunate de Roosevelt la sfritul mesei, mncarea era foarte apreciat. n fiecare luni, Jessie Frances afia meniul sptmnii respective. Mai pretindea i ca rezervrile s fie fcute n fiecare zi pn la ora zece i, ranchiunoas, nu-l uita pe cel care anula sau nu onora cu prezena rezervarea fcut. Ea i Roosevelt lucrau patru ore pe zi i primeau o mie de dolari pe lun.

    Mitch se aez la aceeai mas cu Lamar Quin, cu Oliver Lambert i cu Royce McKnight. Ca antreu avur parte de nite antricoate excelente, cu garnitur de okra fripi i de dovlecei nbuii.

    Jessie Frances n-a mai pus azi untur n mncare, observ Lambert. E delicios, zise Mitch. Eti obinuit cu untura? Da. n Kentucky se gtete tot aa. Am intrat la firm n 1955, ncepu Royce McKnight i snt de fel din New Jersey, corect?

    Din pur bnuial am evitat majoritatea felurilor de mncare din Sud. Totul este prjit i amestecat cu untur, corect? i, ntr-o bun zi, domnul Bendini se decide s deschid bruleul sta. O angajeaz pe Jessie Frances i rezultatul e c, de douzeci de ani i mai bine, am arsuri la stomac. Roii prjite, vinete prjite, okra prjii, dovlecei prjii. Totul este prjit. Odat, ntr-o zi, Victor Milligan a vorbit prea mult. El e din Connecticut, corect? Iar Jessie Frances fcuse n ziua aceea murturi prjite, o grmad de murturi prjite. V dai seama? Murturi prjite! Milligan i-a spus ceva urt lui Roosevelt care l-a prt lui Jessie Frances, care a ieit pe ua de serviciu i a disprut o sptmn ntreag. Roosevelt voia s vin la munc, dar nu-l lsa ea. Ei, i n cele din urm, domnul Bendini a aplanat lucrurile i Jessie a acceptat s se ntoarc, dac nu exist reclamaii despre felul n care gtete. De-a-tunci a lsat-o mai moale cu untura i eu cred c, datorit acestui fapt, noi vom tri cu zece ani mai mult.

    E delicios, zise Lamar ungndu-i o chifl cu unt. Ca ntotdeauna, adug Lambert, chiar n clipa n care Roosevelt trecu pe lng ei.

    Mncarea pregtit de Jessie este consistent i ngra dar, cu toate acestea, rareori pierdem vreun prnz.

    Mitch mnca ncet. Era prins ntr-o conversaie plin de nerv i ncerca s dea impresia c se simte n largul lui.

    Simea ct este de greu s faci fa unor avocai de mare succes, milionari cu toii. i apoi, mai era i sufrageria aceasta greu accesibil, somptuos ornamentat, care le aparinea n exclusivitate. Mitch se simea de parc ar fi clcat pe pmnt sfinit. Doar prezena lui Lamar i cea a lui Roosevelt erau ct de ct mai linititoare. Atunci cnd i se pru c Mitch terminase de mncat, Lambert i terse buzele, se ridic ncet n picioare i lovi cu linguria paharul de ceai.

    Domnilor, v-a ruga s-mi acordai cteva clipe atenie! n ncpere se fcu linite. Cei douzeci i ceva de asociai se ntoarser spre masa

    principal. i puser ervetele de-o parte i l fixar toi pe oaspete. Undeva, n biroul fiecruia dintre ei, se afla o copie a dosarului acestuia. Cu dou luni nainte, ei fuseser cei care votaser n unanimitate alegerea lui ca "numrul unu". tiau c alerga zilnic patru mile, c nu fuma, c avea alergie la produsele pe baz de sulf i c odat, demult, marcase de trei ori ntr-un sfert de or n repriza secund. Mai tiau c nu lua nici un medicament mai puternic dect aspirina, orict de bolnav ar fi fost. i mai tiau c era de-ajuns de flmnd ca s lucreze o sut de ore pe sptmn, dac i-o vor cere. Una peste alta, le plcea. Era bine fcut, atletic, independent, cu o inteligen sclipitoare i un trup suplu.

    Dup cum tii, astzi avem un oaspete cu totul deosebit, Mitch McDeere. n curnd va absolvi Harvard-ul cu note strlucite...

    Bravo, bravo! strigar doi foti stundeni de la Harvard. Da, mulumesc! Mitch i soia lui, Abby, snt oaspeii notri pentru acest weekend i

    locuiesc la Peabody. Mitch va termina facultatea printre primii cinci din trei sute de absolveni i a primit deja numeroase oferte de lucru. Noi vrem s-l avem aici i snt convins c vei sta de vorb cu el nainte s ne prseasc. Ast-sear, Mitch i Abby vor cina mpreun cu familia Quin. Mine sear, cina la mine acas. Sntei invitai cu toii.

    Mitch zmbea jenat, n timp ce Lambert i ddea nainte cu mreia firmei. Cnd acesta i termin discursul, ceilali rencepur s mnnce. Roosevelt servi budinca i cafeaua.

  • Restaurantul favorit al lui Kay Quin se afla n East Memphis; o crciumioar ic, pentru

    tinerii cu stare. Sute de ferigi necau interiorul cochet, iar tonomatul cnta numai piese de la nceputul anilor aizeci. Le fu servit daiquiri n pahare nalte.

    Numai unul, avertiz Kay. Nu m dau n vnt dup butur. Comandar specialitatea casei i sorbir din pahare. Mitch bea? Puin. El e atlet i are mare grij de fizicul lui. Uneori, cte o bere sau un pahar de vin,

    niciodat alcool. Dar Lamar? Tot cam aa. Berea a descoperit-o, ca s spun aa, n timpul facultii, numai c acum

    are probleme cu greutatea i berea ngra. Oricum, cei care beau nu snt bine vzui la firm. Minunat atitudine, da' ce-i privete pe ei? Avocatul se potrivete cu butura ca vampirul cu sngele. Majoritatea avocailor snt

    nite sugative. S-ar prea c profesia asta e atins de alcoolism. tii, eu cred c totul ncepe n timpul facultii. La Vanderbilt se gsea totdeauna unul care s dea cep unui butoia cu bere. Cred c i la Harvard e la fel. Meseria asta conduce la un mare stres, care se neac n valuri de butur. S tii c tipii tia nu snt deloc nite abstineni, dar le place s in lucrurile sub control, inclusiv butura. Un avocat sntos e un avocat productiv deci, din nou, profitul.

    Da, ceea ce spui are un sens. Mitch spunea c nu exist fluctuaii de personal. Aici totul are un caracter mai degrab permanent. Noi sntem aici de apte ani i nu-mi

    aduc aminte s fi plecat vreunul. Se cstig nemaipomenit i tia snt foarte ateni cnd angajeaz pe cineva. Uite, de exemplu, nu vor oameni cu familii bogate.

    Nu snt sigur c neleg ce vrei s spui. Da, nu angajeaz un avocat care are i alte surse de venituri. i vor "tineri i flmnzi". De

    fapt, este o chestiune de loialitate. Dac toi banii ti au o singur surs, vei fi loial acelei surse. i firma cere loialitate extrem. Lamar spune c nici nu se pomenete de demisii. Snt fericii i bogai, sau pe cale de a deveni. i dac, totui, unul ar dori s plece, ei bine, el tie de la nceput c nicieri altundeva n-ar mai ctiga la fel de bine. i vor oferi lui Mitch orict va fi nevoie ca s-l aib aici. Snt foarte mndri c pot plti mai mult dect alii.

    De ce nu angajeaz i femei? Au ncercat odat, mai demult. Era o cea i fcea un trboi groaznic. Cele mai multe

    femei-avocat snt argoase i nu se lucreaz uor cu ele. Lamar spune c le e team s angajeze o femeie, pentru c n-ar putea s-o concedieze dac n-ar face fa.

    Sosi comanda i ele renunar la nc un daiquiri. Sute de tineri ieiser n pauza de prnz i se strnseser sub norul spumos de ferigi. Atmosfera din restaurant deveni foarte vesel. Din tonomat se auzea discret vocea lui Smokey Robin-son.

    Auzi, Abby, mi-a venit o idee grozav! Cunosc o agenie de vnzri imobiliare. Ce-ar fi s dm un telefon i s mergem s vedem nite case?!

    Ce fel de case? Pentru tine i Mitch. Pentru cel mai nou membru al firmei Bendini, Lambert & Locke!

    Exist case la mai multe categorii de preuri. Dar eu nu tiu n ce categorie ne nscriem noi. Dup mine, ar fi ceva ntre o sut i o sut cincizeci de mii. Ultimul tip angajat de firm

    acum ctva timp i-a cumprat o cas n Oakgrove i snt sigur c sta a fost preul. Abby se aplec puin n fa i ntreb n oapt: i cam ct ar fi rata? N-am idee, dar o s v putei permite, n-ai grij! Cam o mie pe lun, ceva mai mult sau

    mai puin. Abby o privi pe Kay i nghii n sec: cele mai mici apartamente din Manhattan se nchiriau

    pentru o sum dubl. Bine, hai s telefonm! Dup cum era de ateptat, biroul lui Royce McKnight era "un birou al puterii", cu privelite

    minunat. Se afla la etajul al patrulea, ceva mai departe de cel al lui Nathan Locke. Lamar se retrase, iar McKnight l invit pe Mitch la o mic mas de conferine, lng o canapea. Rug apoi o secretar s le pregteasc nite cafea. McKnight se interes cum decursese vizita, iar Mitch mrturisi c era sincer impresionat.

    Uite ce e, Mitch, a vrea s-i atrag atenia asupra particularitilor ofertei noastre. V rog!

  • Salariul de baz este de optzeci de mii n primul an. Cnd treci examenul de barou, mai primeti nc cinci mii. Nu e vorba despre o prim, ci despre o mrire de salariu. Examenul e cndva, prin august, aa c vei petrece cea mai mare parte a verii pregtindu-te. Noi avem propriile noastre cursuri de barou i te vor ajuta i unii dintre asociai. Cursurile au loc, n mare msur, n timpul programului de lucru; dup cum probabil tii, cea mai mare parte a firmelor te pun la treab i ateapt s studiezi n timpul tu liber. Ei bine, noi nu procedm astfel. Pn acum, nici un membru al firmei noastre nu a czut la examenul de barou i nu ne facem griji nici n privina ta. Aadar, optzeci de mii la nceput, optzeci i cinci de mii dup ase luni. La sfritul primului an nouzeci de mii, la care se adaug, n luna decembrie a fiecrui an, o prim din beneficiile i realizrile din anul respectiv. Anul trecut, angajaii obinuii au primit o prim de nou mii de dolari. Or, dup cum tii, firmele de avocatur nu mpart beneficiile cu angajaii lor. Alte ntrebri despre salariu?

    Ce se ntmpl dup al doilea an? Salariul de baz crete cam cu zece la sut pe an, pn n momentul n care devii asociat.

    Te informez ns c nici mririle de salariu, nici primele nu snt garantate; totul depinde de realizri.

    Mi se pare corect. Ai neles, cred, c, pentru noi, este foarte important s cumperi o cas. Asta i ofer un

    plus de stabilitate i de prestigiu! Aceste aspecte ne preocup n special n ceea ce-i privete pe membrii obinuii ai firmei. Aa c firma i asigur un credit ipotecar cu dobnd redus, pe o perioad de treizeci de ani i cu rat fix netransmisibil, asta pentru cazul c te hotrti s vinzi casa dup civa ani. E vorba de un contract cu btaie unic, doar pentru prima cas. Ce faci dup aceea e treaba ta.

    Ce fel de rat? Ct mai mic cu putin, fr s intrm ns n conflict cu Serviciul de Venituri Interne.

    Rata curent pe pia este de aproximativ zece, zece i jumtate la sut. Noi i vom da probabil ceva ntre apte i opt la sut. i asta pentru c noi reprezentm nite bnci care ne ajut i ele pe noi. Cu salariul de care am vorbit, nu vei avea nici o problem s obii creditul n condiiile respective. Dac este necesar, firma semneaz ca girant.

    Oh, este foarte generos din partea firmei, domnule McKnight! tii, pentru noi este foarte important i nici nu pierdem bani n afacerea asta. n clipa n

    care ai gsit o cas, serviciul nostru imobiliar se ocup de toate detaliile. ie nu-i rmne dect s te mui.

    i ce se ntmpl cu BMW-ul? McKnight rse. Povestea asta a nceput acum vreo zece ani i s-a dovedit o adevrat tentaie. E foarte

    simplu. i alegi un BMW, din cele mici, bineneles. Noi l nchiriem pe trei ani i-i dm ie cheile. Noi pltim tot: nmatricularea, plcuele mineralogice, asigurarea, ntreinerea. Dup trei ani, poi s cumperi maina de la compania de nchirieri la preul pieii, evident. i sta este un contract cu btaie unic.

    Este foarte tentant ceea ce spunei! tiu. McKnight arunc o privire n agend. Asigurm asistena medical i stomatologic pentru ntreaga familie: sarcin, controale

    obinuite, proteze, orice. Firma pltete totul. Mitch aprob, dar fr s fie deosebit de impresionat: acestea erau lucruri banale pe care

    le ofereau toate firmele. Mai avem i o schem pentru pensie, o schem cum n-ai s gseti nicieri altundeva.

    La fiecare dolar investit de tine, firma pune nc doi, cu condiia s investeti cel puin zece la sut din salariul de baz. S zicem, de exemplu, c ncepi cu optzeci de mii i c n primul an pui de-o parte opt mii. Noi venim cu nc aisprezece mii, aa c dup primul an ai douzeci i patru de mii. De chestia asta se ocup un profesionist din New York i cine a ieit la pensie anul trecut a ctigat nousprezece la sut. Ceea ce nu e ru deloc. Investeti timp de douzeci de ani i la patruzeci i cinci de ani te trezeti milionar. Cu o condiie: dac te retragi mai devreme de douzeci de ani, pierzi totul, cu excepia banilor pe care i-ai depus singur, dar i fr dobnda cuvenit sumei respective. E clar?

    Da, dar mi se pare o condiie foarte dur. Nu, s tii c de fapt este chiar generoas! Arat-mi mie o alt companie sau firm care

    s mearg cu doi la unu! Nu exist, i spun eu. Asociaii notri se pensioneaz la patruzeci i cinci de ani tot la fel de bine ca la cincizeci. Nu exist vrst de pensie obligatorie la noi, aa c unii lucreaz i la aptezeci de ani. Face fiecare cum vrea. Noi dorim pur i simplu s ne

  • asigurm o pensie generoas i s facem din pensionarea timpurie o opiune personal. Ci asociai pensionai avei? Cam douzeci. i vei vedea pe-aici din cnd n cnd. Le place s vin s prnzeasc cu noi.

    Civa i-au pstrat chiar i birourile. Lamar i-a vorbit despre concedii? Da. Foarte bine. S ai grij s faci rezervrile din timp, mai ales pentru Vail i pentru

    Insulele Cayman. Apartamentele snt gratuite, tu nu trebuie s plteti dect avionul. Facem multe afaceri n Insulele Cayman, aa c te vom trimite acolo din cnd n cnd pentru cteva zile evident, firma amortizeaz cheltuielile. Aceste cltorii nu snt considerate vacane, dar oricum vei avea vacan n fiecare an. Mitch, noi muncim din greu i tim foarte bine ce nseamn timpul liber.

    Tnrul aprob din cap i se vis ntins pe o plaj nsorit din Caraibe, cu un pahar aburit de ghea n mn, trgnd cu ochiul la minusculele costume de baie string.

    i-a vorbit Lamar despre prima de instalare? Nu, dar sun foarte interesant. Dac te angajezi la noi, i dm un cec de cinci mii de dolari. i spun sincer c am prefera

    s-i cheltuieti ca s-i pui garderoba la punct. S nu crezi c nu ne dm seama c, dup apte ani de purtat numai jeans i tricouri inventarul garderobei tale trebuie c este foarte srccios , iar pentru noi, exteriorul este deosebit de important. Angajaii notri trebuie s se mbrace sobru i elegant. Nu exist un cod al hainelor, dar snt sigur c m-ai neles.

    "Spusese cinci mii de dolari? Pentru oale?" Mitch avea doar dou costume i, n ziua aceea, era mbrcat cu unul din ele. Zmbi, ncercnd s rmn ct se poate de serios.

    Alte ntrebri mai ai, Mitch? Da. Firmele mari au reputaia de a fi nite adevrate nchisori, unde noii angajai snt

    ncarcerai n biblioteci pentru cercetare. i in s v spun c nu vreau s aud de aa ceva! Nu m deranjeaz ctui de puin s-mi fac partea mea de cercetare i mai tiu i c eu voi fi cel care va trage la jug, dar nu vreau s fac cercetare i s scriu informri pentru ntreaga firm. A vrea s lucrez cu clieni adevrai, n carne i oase, cu oameni care au probleme reale!

    McKnight l ascult cu toat atenia i-i oferi un rspuns pregtit dinainte. Te neleg, Mitch. Ai dreptate, este ntr-adevr o problem frecvent la firmele mari ,

    dar nu la noi. n primele trei luni vei studia strict pentru examenul de barou. Cnd termini cu povestea asta, ncepi s practici efectiv avocatura. Vei fi repartizat pe lng un asociat, iar clienii lui vor fi i clienii ti. Bineneles, vei face studii i cercetri pentru el i pentru tine, uneori chiar vei fi rugat s ajui i pe altcineva s pregteasc o informare sau un raport de cercetare. Dar, dup cum i-am mai spus, noi vrem ca tu s fii fericit. Sntem mndri c rata de fluctuaie la firma noastr este zero! i mai dorim i ca toi angajaii notri s aib o carier frumoas. Aa c, dac nu te vei nelege cu asociatul pe lng care vei fi repartizat, nu-i nici o problem, gsim pe altul care s te ia sub arip. Dac vei descoperi c nu-i place s te ocupi de taxe, nici o problem, vei ncerca s te profilezi pe asigurri sau n domeniul bancar. ine minte c, n curnd, firma noastr va investi o grmad de bani n Mitchell Y. McDeere i dorim ca el s fie o investiie rentabil!

    Mitch sorbi din cafea i se gndi ce-ar mai putea ntreba. Royce McKnight mai privi o dat n agend.

    S nu uit: tot noi pltim i cheltuielile tale de mutare la Memphis. N-o s coste mult doar o camionet nchiriat. Altceva, Mitch? Nimic, domnule. Nu-mi mai vine n minte nimic. McKnight nchise agenda, i sprijini coatele de mas i se aplec puin nainte. Uite, Mitch, nu vrem s te presm, dar avem novoie ct mai repede de un rspuns. Dac

    vom fi nevoii s cutm n alt parte, trebuie s-o lum de la capt cu interviurile i atunci totul se va prelungi prea

    mult, iar noi dorim ca omul nostru s nceap lucrul la nti iulie. Ce zici? Zece zile e mult? Dac v dau rspunsul peste zece zile e bine? E foarte bine. S zicem deci la 30 martie, eti de acord? Desigur, dar precis v voi da rspunsul nainte de aceast dat. Mitch se scuz i prsi ncperea. Lamar l atepta deja n holul din faa biroului lui

    McKnight. Czur de acord s cineze mpreun la ora apte. 3

  • n Bendini Building, la etajul al cincilea nu existau birouri pentru avocai. n captul

    vestic se afla sufrageria asociailor i buctria. n centru, cteva ncperi goale, de fapt, nite depozite nefolosite, nezugrvite i ncuiate. Restul etajului era blocat de un perete gros de beton care avea o u mic, metalic, alturi de care se vedea un buton. Deasupra uii, se gsea o camer de luat vederi. Ua ddea ntr-o ncpere minuscul, n care un paznic narmat urmrea un perete ntreg de ecrane de televizor televiziunea cu circuit nchis a firmei. Dincolo de acest antreu electronic, se afla un adevrat labirint de birouri mici. Aici, o seam de personaje misterioase supravegheau activitatea celor de la celelalte etaje i strngeau informaii. Ferestrele acestor birouri erau vopsite n culori mate i obturate de jaluzele. Nici o raz de soare nu putea ptrunde.

    De Vasher, eful serviciului de paz i securitate, ocupa cel mai spaios dintre aceste mici birouri modeste. ncperea era complet lipsit de orice element decorativ. Pe un perete atrna un certificat care atesta faptul c activase ca detectiv al Poliiei din New Orleans timp de treizeci de ani. De Vasher era un brbat scund i foarte solid, cu un cap perfect sferic. Nu zmbea dect arareori. Cmaa i era ifonat i, din gulerul descheiat, gtul i se revrsa n voie. O cravat groas din poliester spnzura ntr-un cuier, alturi de un sacou foarte uzat.

    A doua zi dup plecarea lui McDeere, dis-de-diminea, Oliver Lambert sttea n faa uii metalice i privea int la camera de luat vederi. Aps de dou ori pe buton, atept puin i, n cele din urm, i se permise s intre. Strbtu holul ngust cu pai repezi i intr n biroul lui De Vasher, care tocmai scutura ntr- o scrumier o igar Dutch Masters.

    'Neaa, Ollie! Bnuiesc c vrei s vorbim despre McDeere. De Vasher era singura persoan din Bendini Building care i se adresa lui Oliver Lambert n

    acest mod. Da, printre altele. Pi, putiul s-a distrat, a fost fcut KO de firm, i-a plcut oraul i, probabil, va semna

    contractul. Unde au fost oamenii ti? La Peabody, n camerele din stnga i din dreapta celei ocupate de puti. n camera lui

    erau montate microfoane, n main i n telefon erau alte microfoane. Peste tot au fost microfoane, nu-i nevoie s-i mai spun. Totul a mers ca de o-bicei, Ollie.

    Detalii. OK. Joi seara s-au instalat destul de trziu i s-au culcat repede. Au vorbit destul de

    puin. Vineri seara, el i-a povestit ei despre firm, despre birouri i despre oamenii de aici. I-a spus c eti un tip foarte drgu i m-am gndit c s-ar putea s-i fac plcere chestia asta.

    Mai departe. I-a povestit despre sufrageria cea elegant i despre prnzul pe care l-a luat acolo cu

    asociaii. I-a povestit n amnunt despre ofert i au czut amndoi n extaz. Oferta este mult mai bun dect celelalte oferte pe care le-a primit. Ea a zis c vrea o cas cu alee pentru maini, cu copaci i cu grdin. El i-a rspuns c o s-i vad visul cu ochii.

    Ceva probleme n legtur cu firma? Nimic serios. El a remarcat c n-avem negri i nici femei pe-aici, dar s-ar prea c nu l-a

    deranjat chestia asta. Dar nevast-sa? i ea a avut o zi plin. i place oraul a plimbat-o nevasta lui Quin. Vineri dup-amiaz

    s-au uitat la case i a vzut vreo dou care i-au plcut. Ai adresa? Firete, Ollie! Smbt diminea au chemat maina i s-au plimbat prin ora. El a fost

    foarte impresionat de main. oferul nostru a evitat s-i duc prin cartierele ru famate. Tot timpul s-au uitat la case. Mi se pare chiar c au i ales una, undeva prin East Meadowbrook, la numrul 1231. E o cas nelocuit. Au vizitat-o mpreun cu o oarecare Betsy Bell, agent imobiliar. Asta cere o sut patruzeci de mii, dar o s accepte i mai puin. Vrea s scape de cas.

    Da, este ntr-o zon frumoas. Ct de veche e casa? Zece sau cincisprezece ani, nu tiu. E spaioas, cam o mie de metri ptrai. E o chestie

    gen colonial. i e destul de artoas pentru unul din bieii ti, Ollie. Eti sigur c pe asta o vor? Pn una alta, da. Au vorbit ntre ei s mai vin i peste vreo lun s mai vad i alte

    case. Dar cred c ai s vrei s-i aduci aici imediat ce accept. E procedura obinuit, nu? Da. Ne ocupm noi de asta. Ce-au spus despre salariu? Au czut pe spate. E cea mai mare ofert pe care a primit-o pn acum. Salariu, pensie,

  • mprumut, BMW, prim, tot tacmul. Nu le venea s cread, i spun c au czut pe spate. Putii tia n-au o lecaie!

    Aa e. Ce crezi, biatul e al nostru? Pun pariu c da! O dat a zis chiar c firma nu are prestigiu ca alea de pe Wall Street, da'

    avocaii snt cel puin la fel de bine pregtii i mult mai simpatici i mai amabili. Da, cred c o s semneze.

    Ceva suspiciuni? Nu chiar. Evident, Quin i-a spus s nu se apropie de biroul lui Locke, iar el i-a spus

    nevesti-sii c acolo nu intr dect o mn de asociai i cteva secretare alese pe sprncean. Quin i-a atras atenia c Locke este un tip excentric i foarte ursuz. Nu, nu cred s fi bnuit ceva. Da' ea a zis c firma se bag n lucruri care n-o privesc.

    Adic? Adic probleme personale copii, neveste care lucreaz i aa mai departe. Prea puin

    iritat, dar cred c e vorba mai mult despre o simpl observaie. Smbt diminea i-a spus lui c ar trebui s fie complet srit s accepte ca nite avocai oarecare s-i dicteze cnd s lucreze i cnd s aib copii. Da' eu zic c nu-i nici o problem.

    Dup tine, i d el seama de caracterul definit al slujbei acesteia? Dup mine, da. N-a zis nimic n genul "stm civa ani i pe urm ne mutm". Cred c a

    recepionat mesajul. Vrea s ajung asociat, aa cum vor toi. E lefter i vrea parale. Ce-au spus despre cina de la mine de-acas? Erau foarte nervoi la nceput, dar s-au distrat de minune. Casa ta i-a fcut praf i soia

    ta le-a plcut foarte mult. Au fcut dragoste? n fiecare noapte, de parc-ar fi fost n luna de miere. i, ce fceau? De vzut n-am vzut, c n-aveam cum, dar dup zgomote, totul prea normal, nimic

    ciudat. S tii c m-am gndit la tine i la ct de mult i plac filmele i mi-am zis c ar trebui s instalm i nite camere de luat vederi pentru btrnul Ollie!

    Termin, De Vasher! Las' c poate data viitoare... Tcur amndoi cteva clipe. De Vasher arunc o privire ntr-un carneel de nsemnri,

    strivi igara n scrumier i zmbi mai mult pentru sine. Una pesta alta, e o csnicie solid, zise el. Putii par foarte apropiai unul de cellalt:

    oferul zicea c s-au inut de mn tot timpul. n trei zile nu i-au spus nici mcar un "du-te mai ncolo!", aa c e bine, nu? Da' parc pot eu s judec chestiile astea, dup ce-am fost nsurat de trei ori?

    Ei, las, spune-mi mai bine ce-au discutat despre copii. Pi, peste vreo doi ani. Ea vrea s mai lucreze o vreme i dup aia s fac un copil. Ce impresie i-a fcut ie tipul sta? E biat bun, foarte bun i la locul lui. i e al dracu' de ambiios. Cred c e bine mobilat

    la cap. Cred c are el motivele lui i mai cred c n-o s se lase pn nu ajunge n vrf. Uneori o s rite, aa cred, ba o s mai i ncalce unele reguli, dac o s fie nevoie.

    Lambert zmbi. Este exact ceea ce doream s aud. Au dat dou telefoane, amndou mamei ei, n Kentucky. Nimic special. Familia lui? Nimic, nici un cuvnt. Nimic despre Ray? Continum cercetrile, Ollie, mai las-m cteva zile! De Vasher nchise dosarul McDeere i deschise alt dosar, mult mai gros. Lambert i mas

    tmplele i privi int podeaua. Ce mai e nou? ntreb el uor. Nu-i a bun, Ollie. Snt sigur c Hodge i Kozinski lucreaz acum mn-n mn.

    Sptmna trecut, FBI-ul a obinut un mandat i a percheziionat casa lui Kozinski. Au gsit instalaiile noastre i i-au spus c are microfoane n cas. I-au zis i c, bineneles, habar n-au cine le-a pus acolo. i Kozinski i-a povestit totul lui Hodge vinerea trecut. S-au ascuns n biblioteca de la etajul cinci i au vorbit despre asta. Aveam un microfon pe-aproape, aa c am auzit nite frn-turi de discuie i am priceput c vorbeau despre instalaiile noastre. Acu' snt convini c peste tot snt instalate microfoane i ne bnuiesc pe noi, aa c snt foarte ateni unde stau de vorb.

  • De ce oare s-au deranjat cei de la FBI s obin mandat de percheziie? Bun ntrebare, Ollie! Pi, probabil pentru binele nostru! Ca s fac lucrurile s par cu

    adevrat legale i corecte, c doar ne respect, nu? Ce agent a fost? Tarrance. El rspunde de chestia asta. E bun? E OK. Tnr, fr experien, prea zelos, dar destul de competent. Oricum, mai are mult

    pn s ajung la nivelul oamenilor notri. Ct de des a vorbit cu Kozinski? Habar n-am! Ei tiu ns c i ascultm, aa c toi snt ct se poate de prudeni, i ei i

    noi. Eu tiu c s-au ntlnit luna trecut de patru ori, dar bnuiesc c, de fapt, s-au ntlnit de mai multe ori.

    Ct de mult a dat n vileag din ceea ce tie? Sper c nu prea mult. ilali nc bjbie. n urm cu o sptmn, am prins o

    conversaie a lui Kozinski i nu a spus prea multe. Tipul era speriat ru. ilali l-au calmat, dar nu au obinut mare lucru, pentru c Kozinski nu s-a decis nc s coopereze. Amintete-i c ei au fost cei care l-au contactat. L-au zglit sntos i omul era ct pe-aci s cad la nvoial, dar pe urm s-a rzgndit. Ceea ce m nelinitete este c a pstrat legtura cu ei.

    Ce tie soia lui despre toate astea? Cred c nu tie nimic. tie doar c n ultima vreme se comport cam bizar i i-a spus-o,

    iar el a zis c e stresat de chestiile de la serviciu. i cu Hodge ce este? Din cte tiu eu, Hodge nu a vorbit nc cu cei de la FBI. El st mult de vorb cu Kozinski

    i Hodge zice mereu c FBI-ul i inspir o team groaznic i c FBI-ul nu joac cinstit, c trieaz i c tipii de la FBI snt nite tipi murdari. N-o s fac nici o micare fr Kozinski, asta i-o spun eu.

    i dac Kozinski e eliminat? Atunci Hodge va fi ca nou! Da' ce, am ajuns chiar pn aici? D-o dracu' de treab, Ollie,

    omul nu e un bandit ordinar care ne st n cale! Din contr, e un tnr foarte simpatic, cu nevast, copii i tot tacmul!

    Compasiunea ta m copleete. Auzi, ai cumva impresia c toate astea mi fac plcere? La dracu', doar l-am crescut, ca s zic aa, pe biatul sta, la fel ca i pe ceilali!

    Pi atunci trage-le o spuneal zdravn i cheam-i la ascultare, nainte s fie prea trziu! Fii atent, Ollie, cei de la New York ncep s bnuiasc ceva. Pun o groaz de ntrebri.

    Care dintre ei? Lazarov. i tu ce le-ai spus? Tot. Doar asta mi-e meseria. i ei vor s te duci la New York poimine pentru o informare

    complet. Ce dracu' vor? Rspunsuri. i planuri de perspectiv. Pentru ce perspectiv? Pentru eliminarea lui Kozinski, a lui Hodge i a lui Tarrance, dac e nevoie. A lui Tarrance? Ai nnebunit, De Vasher? Nu putem s eliminm un copoi, nu-i dai

    seama c vin pe urm cu trupele peste noi?! Lazarov este un idiot, Ollie, tii bine c e un idiot. Da' nu cred c trebuie s-i spunem

    asta. Ba cred c eu i-o voi spune. Cred c m voi duce la New York exact pentru a-i spune lui

    Lazarov c e complet nebun. Bine, Ollie, f aa cum spui. Lambert ni de pe scaun i se ndrept spre u. Se ntoarse nainte de a iei i-i spuse

    peste umr lui De Vasher: Mai supravegheaz-l pe McDeere nc o lun! OK, Ollie, nici o grij! Ai s vezi c-o s semneze, fii calm! 4 Mazda fu vndut cu dou sute de dolari, bani cu care nchinar un camion ce urma s fie

    restituit la Memphis. ncrcar camionul, mai exact camioneta , cu un frigider, un pat, un bufet de buctrie, un televizor color i o canapea, pe care o crau din motive sentimentale.

  • Biata vechitur n-avea s reziste prea mult timp n noua locuin! Restul de troace, fie le ddur cadou, fie le aruncar.

    i Mitch porni spre pmntul fgduinei, trecnd prin Boston, la volanul camionetei. Abby sttea alturi de el, inndu-l n brae pe Hearsay, cinele lor, un maidanez prpdit. Timp de trei zile merser numai pe drumuri laterale, hoinrind i admirnd peisajele, cntnd n cor dup radioul de la bord, dormind n moteluri ieftine i vorbind ntruna despre cas, BMW, mobil nou, copii i bunstare. Mergeau cu geamurile deschise, s intre vntul. Camioneta gonea cu cel mult aptezeci i cinci de kilometri la or. La un moment dat, undeva, n Pennsylvania, Abby spuse ceva despre o scurt vizit n Kentucky, dar Mitch, fr nici un cuvnt, se mulumi s aleag un itinerar prin cele dou Caroline i prin Georgia, avnd grij s nu se aventureze la mai puin de dou sute de mile de grania cu Kentucky. Iar Abby nu mai pomeni nimic.

    Sosir la Memphis ntr-o diminea de joi. Aa cum li se promisese, un BMW negru sttea sub copertina unui garaj improvizat. Avea un aer impozant, de parc ar fi fost acolo de cnd lumea. Mitch rmase cu ochii la main, n timp ce Abby se uita la cas. Pe peluz, gazonul era des, verde i prea foarte bine ngrijit. Gardul viu fusese i el curat i tuns. Peste tot sclipeau n soare flori de glbenele. Gsir cheile n magazie, sub o gleat, aa cum se neleseser. Dup o prim recunoatere prin mprejurimi, cu noua main, se apucar s descarce repede camioneta, mai nainte ca vecinii s le poat zri vechiturile. Apoi, se grbir s napoieze camioneta celei mai apropiate agenii de nchiriere.

    n dup-amiaza aceleiai zile, primir vizita unei specialiste n design, aceeai persoan care urma s amenajeze biroul lui Mitch la firm. Ea venise cu mostre de covoare, de vopsele, de perdele i de tapet. La nceput, lui Abby i se pru ridicol s apeleze la un designer, mai ales cnd se gndi la garsoniera lor din Cambridge, dar, ncetul cu ncetul, se prinse n acest joc. Mitch se plictisi imediat, aa c le prsi i se duse s mai fac o tur cu maina cea nou. O lu agale pe strzile linitite i umbrite de copaci ale acestui cartier distins, al crui membru devenise cu cteva ore n urm. Le zmbi bieilor care i opreau bicicletele i fluierau la vederea BMW-ului. i fcu cu mna potaului care tropia pe trotuar, ud leoarc de sudoare. Ei bine, iat c sosise! Era chiar el, Mitchell Y. McDeere, avea douzeci i cinci de ani i absolvise dreptul cu apte zile n urm.

    Pe la ora trei, Abby i decoratoarea se duser la un magazin de mobil de prima mn. Directorul magazinului i inform cu mult politee c domnul Oliver Lambert fcuse toate cele necesare pentru deschiderea unui cont pe numele Mitchell Y. McDeere i c, prin urmare, puteau s cumpere practic orice. i cumprar o cas ntreag. Din cnd n cnd, Mitch se ncrunta, ba, de vreo dou ori se opuse categoric la achiziiile lui Abby care i se prur mult prea scumpe, dar, de fapt, n acea zi, Abby fu cea care hotr totul. Iar specialista n design i fcu o mulime de complimente pentru gustul ei deosebit. La sfrit, l anun pe Mitch c se vor revedea luni diminea, pentru a decide i aranjarea biroului lui. "Splendid", mormi Mitch.

    Pornir spre locuina familiei Quin, orientndu-se dup o hart a oraului. Abby fusese n casa lor n timpul primei lor vizite la Memphis, dar nu-i mai amintea cum ajunsese acolo. tia doar c se afla ntr-un cartier numit Chickasaw Gar-dens, cu case uriae, nconjurate de grdini minunate, pline de copaci mari i cu peluze admirabil ngrijite. Gsir adresa i Mitch parc maina n spatele unui Mercedes nou i al altuia, ceva mai vechi.

    Servitoarea i salut politicos, dar fr s zmbeasc. i conduse n camera de zi i i ls acolo. Casa era ntunecat i tcut nici un copil, nici o voce, nimeni. Admirar mobila din ncpere i ncepur s atepte. Schimbar cteva cuvinte n oapt. Da, czur de acord, fuseser invitai la cin n seara de joi, 25 iunie, la ora ase. Mitch se uit din nou la ceas i mormi ceva despre lipsa de politee a unora. Apoi, ateptar nerbdtori.

    Kay rsri de undeva, din hol, ncercnd s zmbeasc. Ochii i erau umflai i mpienjenii de lacrimi, cu dre de rimel alunecnd spre obraji. Lacrimile ncepur s-i curg n voie i ea i acoperi gura cu batista. O mbria pe Abby i se aez lng ea pe canapea, mucnd batista i plngnd din ce n ce mai tare.

    Mitch se ls n genunchi n faa ei. Pentru Dumnezeu, Kay, ce s-a ntmplat? Ea cltin din cap, mucnd batista i hohotind. Abby i strnse cu putere unul din

    genunchi, n timp ce Mitch o mngia pe cellalt. O priveau cu team, ateptndu-se la tot ce putea fi mai ru. Se ntmplase ceva cu Lamar sau cu unul dintre copii?

    S-a ntmplat o tragedie, rspunse ea printre suspine. Despre cine e vorba? ntreb Mitch. Kay i terse ochii i respir adnc. Doi angajai ai firmei: Marty Kozinski i Joe Hodge. Au murit astzi. Eram prieteni foarte

  • apropiai. Mitch se aez pe msua de lng canapea. l cunoscuse pe Marty Kozinski cu ocazia celei

    de-a doua vizite fcute la Memphis, n aprilie. Luase prnzul mpreun cu el i cu Lamar ntr-un restaurant de pe Front Street. Era urmtorul pe lista de ateptare pentru a deveni asociat, dar nu prea prea entuziasmat de aceast perspectiv. Pe Joe Hodge ns, Mitch nu i-l putea aminti.

    Ce s-a ntmplat? o ntreb el pe Kay. Ea se opri din plns, i terse faa i l privi pe Mitch. Nu se tie foarte sigur. Erau amndoi pe insula Grand Cayman, la o partid de not

    subacvatic, pe un iaht care a explodat sau cam aa ceva i noi credem c s-au necat. Lamar spunea c nu snt prea multe amnunte. Acum cteva ore s-au adunat cu toii la firm i atunci li s-a anunat vestea. Lamar abia a ajuns acas.

    i unde e acum? Lng piscin. Te ateapt. Lamar sttea ntr-un ezlong alb de metal, lng o msu, sub o umbrel de soare, chiar

    pe marginea piscinei. Lng un rzor de flori, o stropitoare automat uiera i stropea, nvrtindu-se n cerc. n interiorul acestui cerc se aflau msua, umbrela, ezlongul i Lamar Quin, care era ud loarc. Apa i picura de pe nas, din urechi i din pr. Cmaa albastr de bumbac i pantalonii din stof de ln musteau de ap. Nu avea nici ciorapi, nici pantofi. Sttea nemicat, ca o stan de piatr, fr s se clinteasc sub uvoaiele de ap. Prea c pierduse orice contact cu realitatea. Privea fix ctre gardul grdinii. Pe ciment, lng ezlong, zcea o sticl de whisky nedesfcut.

    Mitch privi cu atenie spre fundul grdinii, s se asigure c vecinii nu puteau vedea ce se ntmpl. Nu, nu puteau. Un gard din lemn de chiparos, nalt de doi metri i jumtate descuraja orice intenie indiscret. Mitch nconjur piscina i se opri la marginea unei zone uscate. Lamar l observ, ddu din cap i ncerc s zmbeasc. i fcu semn s ia loc pe un scaun ud. Mitch trase scaunul mai la o parte i se aez chiar n clipa n care un nou uvoi de ap se prvli peste Lamar. Acesta, fr s dea atenie duului pe care tocmai l primise, i ntoarse din nou privirea spre un punct fix. Statur o vreme nemicai, prnd c ascult uruitul infernal al stropitoarei. Din cnd n cnd, Lamar scutura din cap i ncerca s mormie ceva. Mitch zmbea stnjenit, netiind ce-ar fi fost nimerit s spun ntr-o asemenea ocazie.

    Lamar, mi pare nespus de ru, se hotr el n cele din urm. Lamar pru s-i neleag cuvintele i l privi stins. i mie. A vrea s-i spun ceva care s te mngie. Lamar l privi din nou. Prul lui era complet ud; nite lae negre i atrnau pe ochi. Iar ochii

    i erau roii i ndurerai. Privirea i era mereu fix. Jetul de ap trecu peste el. Da, tiu, dar nu e nimic de spus. mi pare ru c s-a ntmplat tocmai astzi i uite nici

    n-am mai avut chef s ne ocupm de cin... Asta e ultimul lucru la care trebuie s te gndeti! Oricum, mi-am pierdut orice poft de

    mncare acum cteva minute. i-i aminteti? ntreb Lamar, tergndu-i buzele de ap. Da, mi-l amintesc pe Kozinski, dar nu i pe Hodge. Marty Kozinski a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Era din Chicago. S-a

    angajat la firm cu trei ani naintea mea i era urmtorul candidat la asociere. Era un avocat grozav. Toat lumea l admira. Toi l cutau cnd aveau nevoie de un sfat. Era, de departe, cel mai bun negociator al firmei i tia s-i pstreze sngele rece n orice situaie.

    i terse faa i privi fix n pmnt. Cnd vorbea, apa i picura din nas. Trei copii i gemenele snt doar cu o lun mai mari dect biatul meu i s-au jucat tot

    timpul mpreun. nchise ochii, i muc buzele si ncepu s plng. Mitch ar fi vrut s nu fie acolo unde era.

    ncerc s nu-i priveasc prietenul. mi pare tare ru, Lamar. Tare ru. Dup cteva minute, Lamar se opri din plns. Ploaia artificial cdea cu intermitene. Mitch

    iscodi cu privirea peluza ntins, n cutarea robinetului. i lu inima n dini de dou ori s ntrebe dac putea s opreasc stropitoarea i tot de attea ori renun: dac Lamar putea s suporte, atunci putea i el. Poate c apa asta ajuta i ea la ceva, cine tie. Se uit la ceas. Peste o or i jumtate se ntuneca.

    Ce se tie despre accident? ntreb el ntr-un trziu. Nu ne-au spus mare lucru. Fceau not subacvatic i n timpul sta s-a produs o

    explozie pe iaht i comandantul vasului, un indigen, a murit i el i acum ncearc s le aduc

  • trupurile acas. Soiile lor unde erau? Acas, slav Domnului! Ei erau ntr-o cltorie de afaceri. Nu-mi pot aminti figura lui Hodge. Joe era blond i nalt i nu vorbea prea mult. tii, genul de tip cu care faci cunotin i-l

    uii repede. i el fcuse Harvard-ul, ca i tine. Ci ani avea? Amndoi aveau doar treizeci i patru de ani. Joe era imediat urmtorul dup Marty care

    ar fi trebuit s devin asociat. Erau prieteni foarte buni. tii, toi sntem foarte apropiai i simt acest lucru mai ales acum.

    Lamar i ddu prul pe spate folosindu-i degetele drept pieptene, se ridic i se ndrept spre zona uscat a peluzei. Apa i iroia din poalele cmii i din manetele pantalonilor. Se opri lng Mitch i privirea lui golit parc de expresie se ag de vrfurile copacilor din grdina vecinilor.

    Cum e BMW-ul? Fantastic, o main grozav. i mulumesc c mi-ai adus-o! i cnd ai sosit? Azi-diminea i am i bgat deja trei sute de mile n ea. A aprut femeia cu design-ul? Da. Ea i cu Abby mi-au cheltuit tot salariul de anul viitor. Las' c e bine. Casa e drgu. Snt foarte bucuros c eti aici, Mitch, sntem bucuroi cu

    toii, numai c mi pare ru c tocmai acum..