Universitatea Valahia, Targoviste Facultatea deStiinte politice ,Litere şi Comunicare Specializarea:Romană –EnglezăAn universitar :2014-2015

Lucrare de seminar la Literatură romană. Epocă veche si premodernă.

Grigore Ureche :Letopiseţul Ţarii Moldovei

CoordonatorLect.A.Negrea Student:Diana Costina Manole Anul:I,Grupa I

CUPRINS:1.Biografie 2.Letopiseţul Ţării Moldovei 3.Concluzii4.Bibliografie

1. Grigore Ureche 1590?-1647

Grigore Ureche a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Grigore Ureche sau Gligoraşco Ureache cum apare adesea în documente –departe de a fi reconstituită in trăsăturile ei caracteristice,are adesea pentru noi multe puncte obscure:nu stim data exactă când acesta s-a născut.Îl gasim pomenit,pentru prima oară,alături de fratele său Vasile ,intr-o inscripţie de pe o biserică,din1597,fără să se precizeze vărsta pe care o avea .Din alte conjuncturi ,pare să se fi născut în anul 1590.După un timp îl găsim menţionat in anumite documente polone din 1616,când purta,în Lwow,numele tatălui său .1

1N.Cartojan, Istoria Literaturii Române Vechi ,Ed. Minerva ,Bucureşti 1980.

Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul secolului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.Grigore Ureche şi-a terminat studiile la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reântors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar.În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642 a ajuns mare vornic al Țări de Jos.Acesta a murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. 2

2.Letopiseţul Ţării Moldovei

Cronica lui Grigore Ureche . 1359-1594

Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noastra veche ,alcătuită din texte religioase ,din legende apocrifte 3,din romane populare şi conografie ,o eră nouă;dar acest început al unui gen nou literar,singurul în care s-a afirmat originalitatea neamului nostru în veacurile trecute ,constituie încă astăzi o problemă complicată. Cronica lui Grigore Ureche in forma ei primitivă,aşa cum a încercat Kogălniceanu să ne-o dea in colecţia sa de Letopiseţe ,nu există.Nu numai că s-a pierdut originalul cronicii,dar nu avem nici măcar o copie directă după ea.Toate manuscrisele care au ajuns până la noi înfaţişează textul lui Grigore Ureche întreţesut cu interpolările adăugate ulterior de Eustratie Logfătul ,de Simion Dacălul şi de Misail Călugărul.După părerea răposatului Giurescu ,adaosurile lui Simion Dascălul sunt foarte numeroase în letopiseţ ,întrucât nu s-a putut delimita fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascălul şi de ceilalţi. Încercarea făcută de către Kogălniceanu în 1852 ,în Letopiseţul Moldovei ,de a publica aparte ceea ce credea el că a fost la început cronica lui Ureche de ceea ce presupune că a interpolat ulterior Simion Dascălul,cuprinde o mare doză de arbitrar:elemente care aparţin în chip evident lui Gr.Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascălul şi parţi din adaosele interpolatorului au fost atribuite cronicarului.4

2 www.wikipedia.com3 S.n(<fr.apocryphe,lat.apocryphus)1.(despre scrieri,documente)care este atribut altui autor decat celui adevarat;neautentic.2.s.n scriere religioasa nerecunoscuta de canoane.Vineteler Onufrie;2014;Dictionar explicativ scolar,Bucuresti –Ed.Lucman4 Ibidem „Istoria Literaturii Române vechi”pag.270

Letopiseţul tarii Moldovei descrie evenimentele istorice importante pentrecute în Moldova de la descălecat până în timpul domniei a doua a lui Aron Vodă(1359-1595). Reprezentant al marii boierimi,autorul interpretează faptele prin prisma concepţiei politice şi sociale a clasei din care făcea parte.Cronica sa acordă atenţie îndeosebi vieţii domnilor si a boierimii,neglijând viaţa ţărănimii exploatate.Cand este vorba însa de dominaţia otomana ,Gr.Ureche se dovedeşte un patriot sincer si ia atitudine împotriva exploatării otomane. Cultura umanistă a cronicarului,însusită la scoala din Lvov,se reflectă nu numai dragostea lui de patrie ,ci şi interesul pentru a explica originea .romana a poporului roman şi originea latină a limbii române ,în interesul pentru a sublinia ideea unităţii poporului român si a relata adevarul istoric,întemeindu-se pe o documentaţie largă şi varaiată(izvoare interne si izvoare externe),receptată cu discernamânt critic,şi in concepţia sa cu privire la funcţia educativă a istoriografiei. Letopiseţul lui Gr.Ureche este un izvor deosebit de preţios nu numai pentru istoria Moldovei şi a celorlalte ţinuturi românesti,ci şi pentru istoria relaţiilor cu ţările vecine. Cronica s-a transmis posterităţii în copii manuscrise .Versiunea originală,care a circulat într-un mediu foarte restrâns,a suferit profunde remanieri din partea lui Siminon Dascalaul.Interpolările lui Simion Dascalul se întemeiază pe izvoare false ,care în mod vădit mistifică adevărul istoric . Unii dintre copiişti din sec al XII- lea si din secolul următor (Misail Calugarul ,Axinte Uricariul)au adăugat ,la rândul lor ,unele pasaje .Majoritatea interpolărilor au fost identificate;unele au fost semnalate de Miron Costin . În present se pastreaza 22 de copii manuscrise5 care contin ,integral sau parţial ,cronica lui Gr.Ureche .Dintre acestea,11 sunt copii făcute de munteni,celelalte 11 copii sunt realizate în Moldova ,relalizate de moldoveni.Cele mai vechi manuscise datează din 1670,uramate de un altul ,de la sfârşitu secolului al XVII-lea ,iar cel mai nou-din1830.Aproape toate celelalte sunt copii.din secolul al XVIII-lea.Excluzând vesiunea originală a lui Gr.Ureche şi pornind de la versiunea interpolară a lui Simion Danscalul ,stema copiilor manuscrise ale cronicii lui Gr.Ureche presupune ,în mod obligatoriu existenţa a cel putin 20 de manuscrise ,marea majoritatee datând din jumătatea a doua a sec.XVII şi începutul sec .al XVIII-lea . Deci,cronica lui Ureche a circulat în cel putin 42 de copii manuscrise în perioada cuprinsă între moartea autorului şi data primei publicari a textului(de către M.Kogalniceanu,1852) Din acest total reletiv,20 de manuscrise au transmis partea de la îceput a cronicii lui Gr.Ureche. În forma preluată de Nic.Costin ,şi anume 9 manuscrise (6 păstrate plus trei pierdute )-parte de până la anul 1439,iar 11 manuscrise (7pastrate plus 4pierdute )-parte până in anul 1561) La cele 42 de copii manuscrise care reproduce în întregime sau numai parţial cronica lui Ureche,trebuie adăugate şi cele 56 de copii manuscrise ale compilaţiei lui Nicolae Costin ,Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601,care preiau perioada

5 (La cele 20 de manuscrise ,revelate in Repert.mess.p51-55,trebuie adaugate inca 2 manuscrise,aflate în posesia prof. Gh.Cardas-Bucureşti

1359-1594,redau întreg textul cronicii lui Ureche într-o forma mai mult sau mai puţin prelucrată .În această privinţă N.Costin a folosit,pentru copilaţia sa ,o versiune care,pe lângă interpolările lui Simion Dascalul ,le cuprinde şi pe cele a lui Misail Călugărul.6

-Copiişti au intodus unele particularităţi ale graiului lor în textul copiat .Cea mai fidelă versiune a cronicii face parte din primul grup de manuscrise ,fapt care explică prezenţa a numeroase munteniseme din textul cronicii.Muntenisme din grupul de manuscrise care interesează în primul rând pentru stuctura fonetică.. Problema privitoare la paterinitatea cronicii si stabilirea textului lui Ureche nu a fost rezolvată înca într-un mod satisfăcător .Ediţiile curente nu se întemeiază pe o riguroasă critică a textelor(manuscrise) şi contin multe erori de lecţiune. Fonetica.. vocalele:e(trecut uneori la i sau la ă )nesincopat : să se îndirepteze,dereptate,diresele etc.Numele român şi adejectivul românesc,cu fonetismul analogic o,în locul fonetismului mai vechi u(rumân,rumânesc,forme din limba vorbită),prin apropierea de lat.romanus:români ,româneşte ,românească) Diftongii.De relevat prezenta difongilor ea si îi:seara ,pîine ,fonetisme caracteristice graiului din Ţara Românească .Apariţia unor astefel de forme diftongate în Moldova e semnalată şi în scrierile lui Varlaam,Dosolftei si Miron Costin.Prezenţa acestor forme dovedeşte ,influenţa limbii literare in Ţara Românească asupra celei din Moldova ,prin carţi bisericesti. Diftongul ia apare conservat în iepe (pl.de la iapa),iazer. Trecrea lui p la k’ apare in chizmi”a compune ,a scrie,a alacătui”:şi pentru aceia unii de la altii chizmind si insemnanad si pe scurt scriind ;si dei toate le-am chizmit si le-am tocmit’. Termenul nu trebuie confundat cu pizmui(care apare si sub forma lui pizmi:pizmidn;:în alte manuscrise :pizmuind) care are alt sens .El trebuie explicat prin rus.,ucr. pismo”scrisoare”. Morfologie :Substanativul Acuzatvul numelor proprii sau comune sau al pronumelor se constuie in mod normal cu pre;este constuncţie obişnuită în tot cursul natraţiunii;au poftit craiul pre Alexandru Voda,au primit si pre frate-sau,pre Stefan voda,sa omoare pe frate-sau. Cateodata pre lipseste:mai apoi si solii sai de iznoavă i-au trimis lui Stefan Voda ,vazand ca fiica sa....sa o ia ). Particula –şi se adauga şi la alte forme pronominale decat cele la care apar astazi si chiar unele adverbe:careşi ,aciaşi,cumuşi,undeşi ,cineşi,aciaşiSintaxa -Acordul atributului cu substantivul.Atributul adjectival stă în acelaşi caz cu substantivul pe care-l deterimnă:era fecior lui Stefan voda celui bun Inversiunea pronumelui :pentru ca mai de demult au fost chemînd asa mosilor sai;şi au luat cartea şi au dus in Ţarigrad si o au tins la mîna împaratului.Reluarea pleonastica a formei neaccentuate a aacuzativului pronumelui personal,în poziţie enclitică la constucţia verbală:i-au prinsu-i.Vocabular

6 1970,Istoria Literaturii române I(ediţia a II-a revăzută),Folclorul,Literatura română în perioada feudală(1440-1780);Bucureşti-Ed.Academiei republicii socialiste române.pag80-86

Elemente latine.Prin elementele latine ale limbii vorbite sunt de relevant:op’ „e necesar ,trebuie’:deci cumu-i voia domnului op sa le caute ,cum se tîmpla,din pom bun roada buna op sa iasă; Elemente slave:Cele mai multe dintre elementele slave ale cronicii provin din slavona şi au un character savant;cele împrumutate din limba polonă,ucraineană sau rusă ,sunt mai puţine ca numar şi sunt caracteristice pentru limba vorbită.Iată cateva exemple: 1.elemente savante :concenie“exterminare,pieire”:si scoatea toate semnele ,cate se facuse rele ,ca au fost lor de aratare,ca sa fie concenia lor . 2.elemente din limba vorbită:-comornic „postelnic,postelnicel”.(ucr., pol. komornik” sevitor”) ce pînă a merge comornicul crăiesc cu cărţile,;fală,”mândrie”:pre cela ce mergea cu atâta fală.etc.7

Izvoare istorice şi externe care au dus la influenţarea cronicii: Grigore Ureche a fost nevoit să regurgă şi la surse externe.Chestiunea izvoarelor consultate de el este,în bună măsură ,elucidată.Impresionează ,în lista refăcută de cercetători,varietatea lucrărilor utilizate şi siguranţa selecţiei.S-a sprijinit în primul rînd pe surse interne ,acel Letopiseţ moldovenesc(evocat în multe rânduri) şi care cuprindea însumarea faptelor dintre anii1352-1587(pâna la ultima domnie a lui Petru Şchiopul),categorie în care se încadrează vechile cronici slavo-române ,alte izvoare şi bineînţeles ştirile păstrate de la tatăl său si cele conservate în mod tradiţional.Parcemonia cu care predecesorii notaseră desfăşurarea evenimentelor îl nemulţumeşte pe Ureche şi se refectă în compunerea propiei cronici . Sub numele generic de Letopiseţul leşesc sunt adunate mai multe lucrări de primă mărime ale vechii istoriografii polone.Izvorul de căpătâi a fost Cronica Poloniei (Kronika Polska). Ca să culeagă informaţii despre ţările şi popoarele din jur,cronicarul român a consultat acele alcătuiri de tip enciclopedic ,un fel de „compedii de geogrfie şi istorie universală”numite cosmografii,foarte preţuite la acel moment.O astefel de cosmografie ,la care Ureche trimite sub titlul de Letopiseţul latinesc ,poate să fi fost şi Atlas sive cosmographicae meditationes a olandezului Gerard Marcador.Aici a găsit,se pare,Ureche explicarea denumirii „Flachia”,dată Daciei ,după numele generalului Flaccus.

8

7 Istoria Limbii romîne literare ;1971,Bucreşti-Ed.Minerva,pag 243-246 8 Grigore Ureche ;2007,Letopiseţul Ţării Moldovei;Bucureşti –Ed.Gramer.

Concluzii:* Grigore Ureche (1590?-1647)fiul lui Nistor Ureche, boier de viţă veche, studiază la şcoala iezuită din Liov: „artele liberale”(gramatica, retorica, poetica).* Letopiseţul Ţării Moldovei scris în ultimii ani ai vieţii fiind neterminat.* Letopiseţul Ţării Moldovei nu s-a descoperit originalul,se păstrează 22 de copiimajoritatea de redacţie munteană .* Acesta a fost scris între 1359-1594 având drept reper temporar“cînd s-au descălecat ţara” până“cînd au venit Lobodă cu oaste căzăcească şi au gonit pre Aron vodă den scaun şi au ars tîrgul Iaşii v leato 7103”*Izvoare externe consultate Kronika Polska 1597 *Izvoare interne :Ltopiseţul nostru cestu moldovenescu“aparţinând lui Eustratie Dragoş1359-1587,mai bogat în informaţii decât letopiseţul lui Ştefan cel Mare,cronicile lui Macarie, Eftimie şi Azarie,mărturiile lui Nistor Ureche Şi tradiţiile.

Bibliografie:*Cartojan N;1980,Istoria Literaturii Române vechi;Bucureşti.Ed.Minerva*1871;Istoria Limbii române literare ,volumui I;Bucureşti –Ed.Academiei republicii socialiste române.*Grigore Ureche;2007,Letopiseţul Ţării Moldovei;Bucureşti-Ed.Gramar*www.wikipedia.com