Beneficiile fructelor Goji Fructele de Goji conţin mai mulţi antioxidanţi decât majoritatea fructelor cunoscute. Antioxidanţii, după cum au relevat studii medicale recente, joacă un rol important în prevenirea şi tratarea cancerului deoarece combat radicalii liberi. Aceştia nu sunt altceva decât celule cu potenţial canceros care sunt prezente în corpul uman.

Calităţile fructelor de Goji nu se opresc aici. În Goji sunt de asemenea, o cantitate mai mare de beta caroten decât în morcovi şi o cantitate mai mare de vitamina C decât în portocale. Fructele de Goji mai conţin şi cantităţi de fier comparabile cu cele din carnea de vită.

Fructele de Goji sunt unele dintre cele mai nutritive fructe şi multe voci susţin că ele reprezintă alimentul complet deoarece în componenţa lor întâlnim calciu, potasiu, yinc, fier, seleniu, riboflavină, beta-caroten, licopen, luteină, antioxidanţi, vitaminele B1, B2, B3, B6, C şi E. Seminţele lor sunt bogate în acizi graşi esenţiali, Omega 3 şi Omega 6.

Un fruct de Goji conţine 68% carbohidraţi, 12% proteine, 10% fibre şi 10% lipide, iar o porţie de 100 de grame de fructe uscate atinge aproximativ 370 calorii.

Beneficiile pe care Goji le aduce organismului uman sunt multiple. Printre ele se numără:

o Întărirea sistemului imunitar prin aportul de polizaharide, care au efecte imuno-modelatoare, ajutând sistemul imunitar să lupte împotriva bolilor

o Reglarea greutăţii prin reducerea nivelului de colesterol, datorată fitosterolilor conţinuţi (aceştia inhibă absorbţia intestinală de colesterol).

o Normalizarea tensiunii arteriale o Îmbunătăţirea funcţiilor oculare o Încetinirea procesului de îmbătrânire prin conţinutul ridicat de antioxidanţi o Prevenirea cancerului o Reducerea zaharurilor din sânge o Combaterea insomniei, depresiei şi ştresului o Îmbunătăţirea memoriei o Îmbunătăţirea digestiei o Îmbunătăţirea fertilităţii

În lipsa afecţiunilor de sănătate, pentru consumul uman, specialiştii recomandă să se utilizeze până la 30 de grame de fructe uscate pe zi

Fructul Goji este considerat de către chinezi o adevărată comoară datorită beneficiilor aduse sănătăţii.

El poate fi însă o comoară şi pentru oamenii de afaceri deoarece plantaţiile de Goji presupun investiţii modice şi aduc în schimb venituri surprinzătoare. O suprafaţă de 1ha presupune cultivarea a aproximativ 4.000 de plante. În momentul de faţă, în România preţurile sunt între 20 şi 40 de lei pentru un arbust Goji(în funcţie de dimensiune), iar seminţele se vînd la preţuri de 8-10 euro per gram. Însă majoritatea comercianţilor acordă discounturi semnificative în cazul achiziţionării de cantităţi mai mari. Ulterior plantării, costurile de îngrijire a unei culturi sunt destul de reduse, deoarece planta nu este una pretenţioasă, fiind uşor de întreţinut. Un kg de fructe uscate se vinde cu minim 60 de lei în momentul de faţă şi, în medie, o suprafaţă cultivată de 1 ha produce 2000 – 2500 kg de fructe uscate în primii ani de producţie, ajungând la maturitate şi la cantităţi de două ori mai mari. Un calcul simplu arată că randamentul unei astfel de culturi nu este deloc neglijabil. În plus, pe lângă fructele uscate, există şi o gamă largă de produse pe bază de Goji care pot fi comercializate, crescând profitul. De la sucuri, ceaiuri şi băuturi alcoolice şi până la dulceţuri, deserturi, produse cosmetice sau suplimente de slăbit, piaţa este într-o continuă creştere. Aşadar, o instalaţie proprie de procesare, sau, de ce nu, contracte cu mai multe fabrici pentru ca să deveniţi furnizor, pot fi modalităţi excelente de extindere şi de creştere a profitului. Chiar dacă au fost introduse recent pe piaţa din România, fructele au un succes impresionant, datorat într-o anumită măsură şi numeroaselor celebrităţi care au adus în discuţie consumul de Goji. Nutriţioniştii au adus de asemenea un aport considerabil în popularizarea acestui aliment. Cumpărătorii achiziţionează Goji din tot mai multe motive, fie pentru a slăbi, fie pentru a-şi îmbunătăţi tonusul, pentru a-şi regla diverse probleme de sănătate sau pentru a-şi întări sistemul imunitar şi aşa mai departe. Iar piaţa din România nu este singura soluţie. O mare parte din fructele Goji comercializate în momentul de faţă provin din Asia, mai exact din două regiuni ale chinei vestite pentru culturile lor extinse de arbuşti Goji: Ningxia şi Xinjiang. În general, fructele pentru consum sunt crescute în plantaţii specializate, care se pot întinde pe suprafeţe de zeci şi chiar sute de mii de hectare. Iar în urma creşterii în popularitate a fructelor, la nivel mondial, apar din ce în ce mai multe plantaţii şi cele deja existente se extind. Vreme de peste 600 de ani, arbuştii Goji au crescut în mod spontan în câmpiile adiacente Râului Galben. Fructele lor au câştigat aprecierea localnicilor(şi nu numai), fiind supranumite diamantele roşii. Cu timpul, simpatia şi interesul faţă de Gojiau depăşit graniţele continentului asiatic iar culturile au început să fie controlate. În anul 2001 au fost recoltate peste 30 de milioane de kg de fructe numai de pe teritoriul Chinei şi se estimează că cifrele sunt într-o continuă creştere. O problemă majoră o reprezintă însă pesticidele utilizate în culturile chinezeşti. Legislaţia din China este mai permisivă decât cea a Uniunii Europene sau SUA, astfel încât se pot utiliza o serie de substanţe interzise în alte părţi ale lumii. Controalele americane au depistat în nenumărate rânduri nivele ridicate de pesticide în produsele importate şi, în ciuda faptului că Ministerul Agriculturii din China face eforturi pentru păstrarea standardelor ecologice, nu se poate spune că fructele Goji de provenienţă chineză sunt organice.

Din acest punct de vedere, România deţine anumite avantaje, deoarece solul nu este atât de poluat ca solurile ţărilor intens industrializate şi poate susţine culturi ecologice. Produsele rezultate din astfel de culturi pot fi comercializate la preţuri mai mari decât cele obţinute din culturi fertilizate cu îngrăşământ sintetic. Consumatorii interesaţi de fructele Goji le caută în primul rând pentru proprietăţile lor antioxidante şi pentru beneficiile asupra sănătăţii, fiind aşadar evident faptul că ar prefera fructe ”curate”. Iată aşadar că pe piaţa internaţională este loc sufucient pentru fructe Goji cu calităţi superioare, crescute cu grijă. În cele ce urmează vă prezentăm o estimare referitoare la iniţierea şi dezvoltarea unei plantaţii de Goji: Pentru înfiinţarea unei plantaţii de Goji pe un hectar, aveţi nevoie de 3000 – 3500 de plante, care le plantaţi la o distanţă de 2 metri între rânduri şi o distanţă de 1 metru între plante. Este de preferat ca terenul să fie arat şi discuit înainte. Cea mai bună perioadă de plantare este toamna sau primăvara. Planta va creşte circa 70 – 90cm în primul an, după care este indicat să tăiaţi cârfurile, ca să obţineţi o plantă cât se poate de deasă. În anul următor, planta ar trebui să aibă 5-6 ramuri principale. Celelalte ramuri trebuie tăiate. Din anul 3 planta nu se mai tunde. În primul an este posibil să se obţină o recoltă de până la 0,5kg – plantă, cantitate care se va mări cu fiecare an, iar planta va ajunge la producţie maximă începând din anul 4. Din anul 4 se obţine o recoltă de cca 4500kg/ha (fructe uscate) în fiecare an. Timp de 20 de ani, nu mai aveţi nevoie de altă întreţinere decât lucrările de recoltare. Planta înfloreşte în lunile aprilie şi mai, iar recolta se face în lunile august şi septembrie.

Plantarea Goji se cultivă cu precădere primăvara. Puieţii obţinuţi după sfârşitul lunii augusttrebuie ţinuţi peste iarnă într-un spaţiu luminos, răcoros şi aerisit. Pentru a însămânţa Goji, este importantă în primul rând pregătirea amestecului de sol iniţial. După cum am menţionat, Goji nu sunt pretenţioase şi pot creşte în orice tip de sol, de la sol argilor la sol nisipos, cu condiţia să se asigure un drenaj corespunzător. În mod evident, pentru culturile bio, se recomandă solul organic. Acesta poate fi folosit şi pentru culturile normale pentru primele luni de viaţă ale plantelor, pentru ca acestea să se dezvolte armonios ulterior. Însă pentru creşterea cât mai eficientă este recomandat solul organic pentru primele 6 luni, pentru că în această perioadă plantele sunt vulnerabile. Solul este bine să aibe un pH situat între 7,5 şi 8,6. Pentru început este nevoie de o serie de recipiente în care se va aşeza amestecul care va constitui baza de însămânţare. Amestecul trebuie să conţină atât solul ales, cât şi îngrăşămintele, de preferat unele bio, precum algele de mare. Seminţele vor fi puse în apă cu 24 de ore înainte de plantare pentru a grăbi germinarea. Puţin înainte de însămânţarea iniţială, seminţele vor fi aşezate pe hârtie absorbantă.

Se însămânţează 1 – 3 seminţe de Goji în fiecare suport şi se adaugă deasupra un strat subţire de 3 – 4 mm de pământ afînat. Vasele se depozitează în spaţii răcoroase şi luminoase, ferite de lumina directă a soarelui.

Vasele pot fi acoperite cu folie de plastic pentru menţinerea umezelii. Seminţele de Goji germinează relative repede (7 – 15 zile). O dată ce au răsărit primele plante, folia trebuie îndepărtată iar plantele vor fi mutate într-un loc ce beneficiază de bătaia directă a soarelui, de exemplu, pe pervazurile ferestrelor.

Lucrarile de ingrijire Tăierile de formare – egalaj Plantele de Goji trebuie ţinute la un nivel optim de înălţime, acesta depinzând de specia din care face parte arbustul (1,5 – 3m ), astfel că tot ce depăşeşte înălţimea recomandată trebuie înlăturat. De asemenea, între sol şi coronament trebuie păstrată o distanţă de minim 30-40 cm. Ramurile ineficiente trebuie identificate şi tăiate pentru a menţine structura coronamentului. Deoarece planta creşte foarte repede în condiţii bune de lumină, umiditate şi sol, în lipsa tăierilor aspectul ar lăsa de dorit, lăstarii atingând solul ceea ce poate duce şi la anumite afecţiuni sau la diminuarea cantităţii de fructe produse. În primul an, planta va avea deja lăstari înalţi şi puternici. Dintre aceştia se alege cel mai sănătos pentru a forma viitoarea tulpină. Îm rest, se taie toate ramurile laterale mai mici de 50 cm. Atunci când planta atinge 60-70 cm, trebuie tăiat vârful tulpinei pentru a stimula creşterea de ramuri laterale. În continuare, se vor înlătura lăstarii crescuţi în unghi mai mic de 45 grade şi se vor păstra doar 3-4 lăstari laterali dintre ceilalţi. Fertilizarea Planta de Goji nu necesită în mod neapărat fertilizare, însă aceasta poate duce la ridicarea ritmului de creştere şi la mărirea producţiei de fructe. Substanţa aleasă se aplică amestecată cu apa folosită pentru irigarea plantalor. Cei mai recomandaţi fertilizatori pentru Goji sunt cei organici, precum algele marine (în special Kombu şi Wakeme) sau emulsia de peşte. Fertilizatorii chimici trebuie evitaţi, în primul rând deoarece pot afecta fructele plantei. În plus, duc la creşteri atipice, rezultând lăstari lungi şi subţiri, puţin rezistenţi şi care nu au rod. Substanţele fertilizante bogate în nitrogen, de exemplu aplicate primăvara, duc într-adevăr la creşterea mai rapidă a plantei, dar aceasta nu va produce flori şi nici fructe toamna următoare. Beneficiile utilizării îngrăşămintelor organice pe bază de alge constau în cantitatea ridicată de minerale conţinute de acestea. În plus, ajută planta să îşi întărească sistemul radicular, pentru a fi mai puternic în faţa infestărilor fungice şi a bolilor.

Boli si daunatori Goji este o plantă care nu are mulţi dăunători naturali. Probleme din acest punct de vedere au fost rar raportate de către cultivatori. Dezvoltându-se în mod natural (sălbatic), fără intervenţie umană timp de mai multe secole în diverse regiuni ale Chinei, planta şi-a dezvoltat o rezistenţă aparte. Aclimatizarea sa în alte ţări a fost efectuată cu succes. Un sfat important este legat de protejarea plantei împotriva faunei locale, acolo unde este cazul. Fructele coapte pot atrage păsări, iepuri şi chiar căprioare, astfel încât nu trebuie neglijată împrejmuirea zonei cultivate pentru a evita distrugerea plantelor. Afidele În cazuri rare au fost consemnate infestări cu afide. Primele simptome le prezintă frunzele care au vârful colorat în galben, se contorsionează şi în cele din urmă cad. Pe lângă colonii, pe partea inferioară a frunzelor se poate observa o secreţie negricioasă produsă de aceste insecte. În general, afidele sunt ţinute sub control şi eliminate în mod natural de consumatorii direcţi ai acestora. De asemenea, cultivarea de andive, usturoi sau ceapă în apropierea plantelor afectate poate fi o altă măsură de protecţie naturală, deoarece aceste plante îndepărtează afidele. În cazurile care necesită intervenţia umană, se recomandă insecticidele pe bază de pyrethrum, acizi graşi şi uleiuri horticole. Acestea rămân active puţin timp şi sunt pulverizate direct pe afide. Pesticidele sintetice recomandate în controlul afidelor variază de la deltametrină şi lambda-cihalotrină până la cele sistemice : tiacloprid şi acetamiprid. Patogenii Pythium şi Phytophthora O altă problemă pe care o pot avea plantele tinere de Goji este provocată de doi patogeni care se dezvoltă în special în soluri umede, care băltesc. În cazul butaşilor, din cauza condiţiilor improprii de îngrijire, aceşti patogeni se înmulţesc şi duc la putrezirea şi ulterior la moartea lăstarului. Această afecţiune se poate răspândi de la o plantă la alta, mai ales în pepiniere, pe perioada iernii, perioadă în care butaşii sunt lăsaţi la înrădăcinat în suporturi comune sau în ghivece apropiate. Un alt factor declanşator este solul care a fost ţinut prea umed pentru o perioadă lungă de timp şi la temperaturi ridicate.

Patogenii responsabili de această afecţiune pot fi ţinuţi sub control prin utilizarea unor tratamente specifice, precum Apron XL. De asemenea, plantele afectate trebuie mutate astfel încât infecţia să nu atingă restul plantelor sănătoase.

Inmultirea Înmulţirea plantelor Goji poate fi efectuată fie prin butaşi, fie prin seminţe. Ambele proceduri sunt utilizate în aceeaşi măsură, iar succesul lor depinde de asigurarea condiţiilor propice ulterior plantării, dar şi de perioada aleasă pentru operaţiune. Pentru metoda de înmulţire prin butaşi, este indicat să se aştepte o perioadă cu temperaturi mai reduse – toamna sau iarna. Tăierea trebuie efectuată după ce frunzele au început să cadă, în momentul în care planta intră în hibernare. Obţinerea plantelor Goji din seminţe riecul de a nu rezulta plante cu aceeaşi caracteristici ca plantele iniţiale, risc ce poate fi înlăturat prin propagarea prin butaşi. Pe de altă parte, la înmulţirea prin butaşi apare riscul transmiterii bolilor şi mai ales al virozelor de la plantele mamă.

Propagarea prin butaşi Butăşirea este o metodă de propagare vegetativă. Ea presupune prelevarea de porţiuni de ramuri(lăstari) de la planta mamă, care sunt apoi puse la înrădăcinat cu scopul plantării ulterioare. În funcţie de vârsta lăstarului, butăşirea se poate face în uscat (cu ramuri de cel puţin un an) sau în verde (utilizându-se ramuri verzi). Cea de-a doua variantă se foloseşte mai ales vara. Butăşirea în uscat pentru arbustul de Goji se execută în căţiva paşi simpli. Pentru început, se aleg lăstarii ce urmează a fi tăiaţi. Aceştia trebuie aleşi dintre lăstarii noi, de aproximativ un an. Lăstarii trebuie să fie drepţi şi solizi, să nu se îndoaie uşor în momentul în care se aplică forţă asupra lor. Se4 recomandă ca ei să aibă o lungime de 20-30 cm şi un diametru la bază de aproximativ 10mm. Trebuie evitată alegera lăstarilor care prezintă pete sau semne ale unei eventuale afcţiuni. Se taie lăstarii în unghi oblic cu o foarfecă ascuţită şi se îndepărtează partea superioară, aproximativ 7cm. Lăstarul se secţionează în partea superioară cât mai aproape de un mugur, exact deasupra lui, iar în partea inferioară imediat sub un alt mugur. În cazul în care mugurii lipsesc de pe lăstar, ar fi de preferat să se renunţe la utilizarea acestuia pentru că cel mai probabil este compromis(uscat) şi nu va prinde rădăcini. Pentru asigurarea rezultatelor optime, se pot utiliza diverse substanţe de înrădăcinare. Butaşii se introduc în suporturile special amenajate (lădiţe, ghivece etc). Acestea trebuie umplute în prealabil cu un amestec alcătuit din părţi egale de turbă şi nisip, care vor constitui baza pentru înrădăcinare. Este importantă asigurarea unui drenaj bun, deoarece surplusul de apă poate afecta rădăcina nou formată. Înainte de plantare, amestecul se udă bine pentru a ţine butaşii în poziţie verticală şi a asigura necesarul de apă. Lăstarii se înfing în amestec la o adâncime de 4-5 cm, după care solul se tasează în jurul lor pentru o mai bună poziţionare. Butaşii se acoperă apoi cu folie de plastic. Este necesar să li se asigure un spaţiu cu temperatură moderată şi lumină suficientă. Se va evita plasarea lor în bătaia directă a razelor soarelui. Amestecul trebuie verificat zilnic şi udat în cazul în care a devenit prea uscat. Lăstarul se lasă la înrădăcinat până la venirea primăverii. Pentru a verifica starea sa, planta se trage uşor în sus şi dacă se întâmpină rezistenţă înseamnă că planta a prins rădăcini. Se recomandă ca plantarea să aibă loc în perioada ultimului îngheţ de primăvară.

Propagarea prin seminţe Pentru înmulţirea prin seminţe, fructele Goji se culeg spre sfârşitul verii sau începutul toamnei. Seminţele sunt colectate şi apoi puse la uscat. Ulterior, ele trebuie depozitate între fâşii de hărtie, într-un spaţiu uscat şi răcoros. Depozitarea va lua sfârşit cu aproximativ 3-4 săptămâni înainte de ultimul îngheţ de primăvară. Seminţele vor fi puse în apă cu 24 de ore înaintea semănării pentru a grăbi germinarea. Cu o oră înainte de însămânţare seminţele vor fi aşezate pe hârtie absorbantă. Pasul următor constă în crearea unui amestec din părţi egale de pământ şi nisip, peste care se adaugă suficientă apă. Amestecul se lasă deoparte câteva minute pentru ca apa să fie absorbită. Se însămânţează 1-2 seminţe de Goji în fiecare vas cu amestec şi se adaugă deasupra vasului un strat subţire de pământ afânat. Vasele se depozitează în spaţii răcoroase şi luminoase, ferite de lumina directă a soarelui. Plantele se ţin sub supraveghere constantă şi se udă zilnic. În perioada primăverii, când temperaturile depăşesc 15 grade Celsius în timpul zilei, se întrunesc condiţiile propice transplantării. Plantele pot fi transplantate după ce ating minim 15cm înălţime.

Culegerea si uscarea fructelor Plantele Goji fructifică la aproximativ 2 ani de la plantare şi ating maturitatea la 4 – 5 ani. Fructele pot fi culese până la sfârşitul toamnei, când apar primele temperaturi negative. O atenţie deosebită trebuie acordată în momentul culegerii fructelor. Acestea sunt foarte delicate, iar operaţiunea culegerii trebuie efectuată cu grijă fără a le compromite. Ulterior, în urma uscării, fructele devin elastice şi rezistente, putând fi păstrate fără dificultăţi majore pe perioade lungi de timp. O dată ce fructele au început să crească în dimensiuni şi să capete culoare portocaliu-roşiatică, ele trebuie monitorizate zilnic pentru a observa momentul propice culegerii. Pentru a obţine garanţia că fructele sunt coapte, se scutură cu blândeţe un arbust. Dacă boabele se desprind şi cad cu uşurinţă, atunci ele sunt pregătite pentru recoltare. Fructele se culeg cu mânasau prin folosirea unui pat de rogojini, în funcţie de obiceiurile zonei în care se află cultura. Anumiţi producători atrag atenţia asupra faptului că fructele se oxidează dacă intră în contact cu epiderma. Soluţiile de îndepărtare a riscului de oxidare şi îngrijire a boabelor sunt utilizarea mănuşilor sau culegerea prin scuturare. Aceasta din urmă presupune aşezarea unui pat de rogojini (preferabil confecţionate din bambus sau materiale asemănătoare) pe sol şi scuturarea tufelor astfel încât fructele să fie colectate fără a intra în contact cu pielea umană. Rogojinile se ridică cu grijă pentru a deşerta fructele în coşuri care vor fi apoi duse către spaţiile de uscare sau de procesare. Pentru ramurile mai înalte se folosesc prăjini care să asigure căderea tuturor fructelor fără a se trage de crengi, pentru a nu le vătăma. Fructele Goji beneficiază de un înveliş natural, asemănător cu ceara, care le protejează împotriva dezhidratării. Învelişul face dificilă uscarea fructelor în plin soare. O soluţie pentru această problemă constă în scufundarea plantelor într-un amestec pe bază de bicarbonat de sodiu. Amestecul înlătură învelişul protector, ulterior fructele putând fi uscate la soare. Se obţine o uscare completă în 4-7 zile. În această perioadă, fructele trebuie ferite de muşte, păsări sau alţi dăunători care le pot afecta. În cazul în care se doreşte grăbirea procesului, se pot utiliza dezhidratoare profesionale pentru operaţiunea de uscare. O dată uscate, fructele se păstrează în spaţii uscate, răcoroase şi întunecate, pentru a-şi păstra intacte calităţile.