1

Mariana Goina

Între „Yiganiiădeăm<tase”ăşiăceiăceă„fierbăînăsucăpropriu”.ăStudiuădeăcazăaă

comunit<YiiădeăromiădinăCurtici,ăjudeYulăArad

In Kiss Tamas, Foszto Laslo and Gabor Fleck (eds.) Incluziune si excluziune: studii de caz asupra comunitatilor de romi din Romania. Cluj-Napoca: Editura Institutului Pentru Studierea Minoritatilor Nationale, 2009. p 171-196.

1. Introducere

Romiiă dină Curticiă îşiă tr<iescă viaYaă întreă cadreleă dateă deă segregareaă teritorial<ă şiă

educaYional<ălaăcareăsuntăsupuşiăşiăposibilitateaăvag<ăaăincluziuniiăsociale, generat<ădeă

ascensiuneaă economic<ă aă unoraă dintreă ei.ă Romiiă tr<iesc, în marea lor majoritate, la

margineaăoraşului, iar copiii lor frecventeaz<ăoăşcoal<ădinăcareăcopiiiăromâniăauăplecată

cum li s-a ivit ocazia. Segregarea teritorial<ăşiăeducaYional<ăînseamn<ănuănumaiătraiăînă

condiYiiămodesteăşiăşanseămaiămiciădeăaăieşiădinăsituaYiaăperiferic<ăînăcareăseăafl<, ciăşiă

marginalizareăsocial<, tradus<, simultan, într-oărelaYieăierarhic<ăîntreăromâniăşiăromiăşiă

înă menYinereaă şiă reproducereaă constant<ă aă distanYeiă socialeă ceă separ<ă celeă dou<ă

comunit<Yi.ăTotuşi,ăodat<ăcuăschimb<rileăpoliticeăaăap<rut,ăo posibilitate de mobilitate:

migraYiaăînăY<rile mai dezvoltate, ceăaăîmbun<t<YităeconomicăşiăsocialăviaYaăcomunit<Yii.ă

Înseamn<ă toateă acesteaă c< romii s-auă integrată înă comunitateaă local<?ă Ameliorareaă

condiYiiloră materialeă conduceă laă incluziuneă social<?ă R<spunsulă nuă poateă fiă decâtă

echivoc.

Într-adev<r, romiiăafirm<ăaproapeăunanimăc<, dup<ărevoluYie, comunitatea lor

din Curtici a progresat semnificativ.ă Chiară dac<ă admitemă c<ă fiecareă membruă ală

comunit<Yiiă şi-aă ameliorată condiYiileă deă viaY<, nuă putemă s<ă nuă observ<mă m<suraă

diferit<ă înăcareăauă f<cut-o1. O parte dintre romi s-au îmbog<Yită şiă s-au mutat în case

aflateăînăcentrulăoraşului.ăAlYiiătr<iescăînăcontinuareăînăcondiYiiădeăs<r<cie, din ajutorul

deăşomaj.ăSeăpareăc<ăceiămaiăînst<riYiăsuntămaiădegrab<ăacceptaYi.ăPopulaYiaămajoritar<ă

aă creată chiară oă categorieă pentruă eiă „Yiganiiă deă m<tase”.ă Îns<ă categoriaă arat<ă câtă deă

ambivalent<ă esteă relaYiaă dintreă mobilitateaă economic<ă şiă acceptarea,ă incluziuneaă

1 Seăpareăc<ădiferenYeleăseăarticuleaz<ăpeădiferenYeădeăneam.ăTotuşiăexist<ăanumiteăpracticiăşiăatitudiniăcaracteristiceăîntregiiăcomunit<YiădeăromiăcumăarăfiărelaYiileăde familie patriarhal<, controlul social asupraăvirginit<YiiăfetelorăşiăasupraăalegeriiăparteneruluiălorădeăviaY<,ăcaăşiă– înăfoarteămareăm<suraă– respingereaăşcolii, caămodădeărealizareăindividual<.

2

social<ăaăromilor.ăPeădeăoăparte, se introduceăoădiferenY<ăînăcategoriazarea deă„Yigan”,

sugerând o disponibilitate de acceptare aăromilorădeăc<treăcomunitate, îns<ăutilizarea,

în continuare, a denumiriiă deă „Yigan”ă sugereaz<ă menYinereaă distanYeiă socialeă şiă

excluziunea romilor. Studiul de teren arat< c<, la nivel economic, nu putem vorbi de o

integrare a comunit<Yii rome, cuămiciăexcepYii (Fleck – Rughinişă2008:ă5).

Înă celeă ceă urmeaz<, voiă încercaă s<ă prezintă comunit<Yile rome din Curtici. În

acest sens, voiă descrieă segregareaă teritorial<,ă modulă deă ocupareă aă spaYiuluiă urban,

articulată peă ierarhiiă etnice,ă segregareaă educaYional<,ă oportunit<Yileă economice,ă

ocupaYiileă şiă surseleă deă venit, precum şiă situaYiaă femeiloră şiă aă tinereloră fete din

comunitateaă romilor.ă Toateă acesteaă voră fiă prezentateă dină perspectivaă schimb<riloră

economiceă şiă socialeă dină postsocialism.ă Încercă s< înYeleg înă ceă m<sur<ă schimb<rileă

politiceăşiăeconomiceădeădup< 1990 au produs noi practici sociale şi economice în oraşă

şi care a fost impactul lor asupra comunit<Yii rome.

2. Segregare teritorială şi categorii sociale

Structuraă spaYial<ă aă localit<Yiiă areă ună pronunYată caracteră etnic.ă Pe de o parte,

comunitateaăromilorăesteădesp<rYit<ădeăceaăaăromânilor,ăceleădou<ăetnii ocupând zone

distincteăaleălocalit<Yii.ăPeădeăalt<ăparte, chiarăînăinteriorulăcomunit<Yiiădeăromiăexist<ăoă

separareă social<ă întreă romiiă aparYinândă diferiteloră neamuri,ă separareă transpus<ă şiă înă

structuraă ocup<riiă spaYiiloră locative.ă Principiul care confer<ă structuraă aparteă aă

comunit<Yiiă se pare aă fiă categorizareaă etnic<ă şiă distanYaă social<ă implicat<.ă AcYiuneaă

acestuiăprincipiuăseăreg<seşteălaădou<ăniveluri: la nivel general, alăîntregiiăcomunit<Yi,

şiălaănivelăparticular, alăspaYiuluiălocuitădeăcomunit<Yileădeăromi.ăStructuraăteritorial<ăaă

fostă creat<ă deă proceseă demograficeă (creştereaă comunit<Yiiă roma)ă şiă de decizii

administrativeă(mutareaăunorăcomunit<Yiădeăromiădintr-oăzon<ăaăoraşuluiăînăalta).

Din punct de vedere istoric, localitatea Curtici este atestat< documentar din

1519 sub numele de Kurtegyháza,ăaparYinând familiei Báthory.ăXiganiiădinăCurticiănuă

suntămenYionaYiă în documente înainteădeărecens<mântul din 1930,ăcareăconsemneaz<ă

786ăYigani. Num<rulăarăputeaăindicaătotuşiăoăvechimeămaiămareăaăcomunit<Yii (Z<rnaă

1999: 5).

3

Tabel 1. PopulaYia oraşului Curtici, pe etnii, între 1930 şi 1998.

PopulaYie Romani Germani Maghiari Xigani Total 1930 6434 237 1528 786 8985 1946 6991 318 1329 837 9475 1956 6678 142 1405 609 8834 1964 6863 52 1284 772 8971 1977 7411 0 1532 905 9848 1992 7169 0 1635 1180 9984 1998 6928 0 1716 1872 10516 Surs<:ăZ<rna (1999: 12)

Dup<ăcumăvedemăînătabelul de mai sus, în secolul al XX-lea, Curtici a fost o localitate

multi -etnic<, de frontier<, înă careă auă coexistată români,ă maghiari,ă germaniă (şvabi)ă şiă

Yigani.

Azi comunitateaă romiloră dină Curticiă esteă aşezat< la 3-4 kilometri de centrul

oraşului,ă„pe fosta vatră a satului”ă(interviu A. N., 52, primar).ăIniYial, în aceast<ăparte

a satului locuiau români, iară laă margineaă localit<Yiiă s-auă aşezată romii.ă Înă urmaă

schimb<rilor teritorialeăşi demografice, centrul localit<Yii s-a mutat mai spre vest. În

noulăcentruă suntăaşezaYi locuitorii de etnie român<, iar comunitatea roma se extinde

dinspre marginea oraşuluiăc<tre fostul centru,ăcuprinzândăunănum<rădeăstr<ziăcare, în

urm< cu 30-50 de ani, erau locuite exclusiv de români.

Restructurareaă peă baz<ă etnic<ă aă zoneloră rezidenYialeă seă datoreaz<, în mare

parte, creşteriiă demograficeă aă comunit<Yiiă deă romi.ă Dateleă statisticeă neă arat<ă c<ă

procentulăpopulaYieiă romeăînăpopulaYiaătotal<ăaăoraşuluiăaăcrescutădeălaă10%ălaă20%.ă

Îns<ănum<rulăexactăală lorăesteănecunoscut, dată fiindăfaptulăc<ădateleă recens<mântuluiă

înregistreaz<ădoarăpersoaneleăcareă seădeclar<ă romi.ăCuăaproximaYie, romii reprezint<ă

aproximativ 20 deă procenteă dină totalulă populaYiei de 8500 de locuitori ai oraşului

Curtici (A. N., 52, primar).ă Laă recens<mântulă dină 2002, num<rul declarat al

locuitorilorădeă etnieă rom< a fost de 1033 persoane. Pe de alt< parte, şefulă evidenYei

populaYieăoraşuluiăCurticiă îmi spune c<, personal, credeăc<ănum<rul romilor ar fi cu

aproximativ o treime mai mare decât a ap<rutăîn recens<mântulădină2002ăşiăestimeaz<

c< num<rulălocuitorilorăromiă(definiYi ca romi din punctul de vedere al românilor) ar fi

mai curând de 1300-1400. „Oamenilor nu li se cere buletinul şi se pot declara ce vor

ei, şi atunci mulYi se declară români”ă(M. G.,ă54,ăfuncYionar).ăLaăaproximativăacelaşiă

calcul (1453 de romi)ăajungeăşiăşeful Partidului Romilorădinălocalitate,ăcalculândădup<ă

4

num<rul de case/familii pe care el le consider< de romi, şiă peă careă doreşteă s<ă le

reprezinte. Primarul Curticiului subliniaz< câtădeălaxeăsuntăacesteăcategoriz<riă„exact

nu ştie nimeni, fiecare se declară cum vor ei. Sunt mai multe clanuri şi încrengături,

nu ştiu Yigăneşte şi atunci se declară români”ă(A.ăN., 52 de ani, primar). Implicit aici

este observabil faptulă c<, deşi unii romi se declar<ă şiă voră s< fieă incluşiă în categoria

etnic<ădeăromâni,ăaceştiaăsunt, de facto, excluşiăprinăaceeaăc<ăromâniiănuăîiărecunoscă

c<ă fiindă de-aiă lor.ăAşadar, nu exist< şiă nuă poateă existaă oă evidenY<ă precis<, deoarece

categoriileă cuă careă lucreaz<ă diverşii actori sunt diferite: prin intermediul lor se

traseaz<ăgraniYeăşiădelimit<riăcareăYinădeăcriteriile şiădeămodulădup<ăcareăcomunit<Yileăîi

includ sau îi exclud pe posibilii lor membrii2.

EvidenYaă şiă estim<rileă privindă num<rulă deă romiă cap<t<ă oă doz<ă maiă mareă deă

ambiguitateădac<ăîncerc<măs<ădefalc<măacesteăcifreăpeăneamurileădeăromiădinăCurtici.

Deşi locuitorii de alte etnii dinăCurticiă îiă v<d pe romi ca f<când parte dintr-un grup

omogenă („Yiganii”), totuşi, romii din Curtici nu se definesc astfel (nici economic şiă

nici etnic). Între grupurile de romi exist<ădiferenYeădeăapartenenY<ălaăneam, dar exist<ă

şiă diferenYeă economice.ă DiferenYeleă economiceă şiă celeă de apartenenY<ă la neam se

suprapun, într-oăoarecareăm<sur<, astfel încât nivelul de trai şiăneamulăsuntăsimultană

înscrise şiă înă structuraă spaYial<ă aă localit<Yii. Nivelul economic scade dinspre centru

spre periferie, la marginea comunit<Yii locuind familii deăromiăcuăoăsituaYie economic<ă

precar<. Înă acelaşiă timp, s<r<ciaă tindeă s<ă caracterizezeă maiă degrab<ă unulă dintreă

grupurile de romi3. Casele „marginalilor”ă suntă construiteă f<r< un proiect urban,

noYiuneaă deă strad<ă nefiindă respectat<ă întocmai. Casele sunt mici, lipite din lut, f<r<ă

dependinYe,ăgarduriăsauăcevaăcareăs<ăsusYin<ăideeaădeăgospod<rie.ăSituaYiaăeconomic<ă

esteăevidentăfoarteăprecar<.ăAbiaăînă2005, administraYiaălocal< le-a electrificat. Se pare

c<ă acestă lucruă seă datoreaz<ă iniYiativei primarului: „primarul o intervenit la Renel,

domle, le bag curentul şi în fiecare lună le trag din social 300-400 (de mii) şi eu îmi

asum răspunderea ca şi primar că în fiecare lună vă trimit suma..”ă În plus, în

momentulăcândăf<ceam acesta cercetare li se tr<gea o conduct< de ap<ăpeăstr<zi.

Romii din Curtici se împart înă dou<ă comunit<Yi.ă Fiecareă dină eleă poart< mai

multe nume. Căldărarii, numiYiă mai rar cortorarii sau, în propriul discurs, adesea

Yiganii, sunt ceiăcareăvorbescălimbaăromaniăşi care se definesc pe ei ca romi sau, mai

curând, ca Yiganiă în raport cu ceilalYi, c<roraăliăseăneag< aceasta calitate. La nivel de

2 Vezi Introducerea,ăsecYiuneaădespreăcategorizareăetnic<. 3 DespreăconfigurareaăspaYial<ăaădiferenYelorăsocialeăşiăeconomiceăvezi,ăprintreăaltele,ăGillă(Gill 2002).

5

comunitate nuă exist<, îns<, un consens înă ceeaă ceă priveşteă denumireaă lor: sunt

căldărari sau cortorari? Pentru unii, aceştiătermeniăsuntăsinonimi,ăalYiiăseăidentific< fie

cuăc<ld<rarii, fie cu cortorarii: „nouă nu ne spune căldărari, [ei] se găsesc mai sus,

nouă ne spune cortorari, bătrânii noştri au mers cu cortul…”ă(C. I.,ă57).ăÎns<, G. C.

(48ădeăani)ădesp<rYit< de C.I. doar de un colY de strad< afirm< c< „noi suntem romi, de

naYionalitate căldărari”.

Cei din a doua comunitate sunt numiYi , de regul<, de c<tre ceilalYi membri ai

comunit<Yii gropeni sau caştalei. Locuitorii din Curtici opereaz< frecvent împ<rYirea

comunit<Yii rome dină oraş înă Yiganiă şiă gropeni. Ei înşişi se definesc drept „Yiganiă

româneşti”, fiindc<ăvorbesc, între ei, limbaăromân<.ă„Etnia noastră… suntem porecliYi

de ceilalYi Yigani caştale, noi Yiganii nu avem intre noi aşa etnie, avem băiaşi,

lingurari, rudari, dar nu caştale, este un dispreY… o ciufală (termen regional pentru

porecl<, M. G.) …noi suntem Yigani româneşti, ne-am românizat…”ă(V. S., 52). La ei

pare s<ă seă fiă referită primarulă când a declarat c<ă mulYi dintre cei care vorbesc limba

român< tind s< se declare româniă laă recens<mânt. Una dintre interlocutoarele mele,

povestindu-şi experienYeleăeiăînăFranYa, s-a identificat mereu cu românii: „noi românii

găsim greu de lucru, că ei se feresc să ia români la lucru, când aud de români se

feresc…”ă(C.ăS., 35).

IniYial, „Yiganiiăromâneşti” au locuit în alt< zon< a Curticiului, dar. prin decizia

prim<riei, comunitateaă aă fostă mutat<ă lâng< romii c<ld<rariă careă sunt, de timpuriu,

aşezaYiăînăaceast<ăparteăaăsatului.ăIstoriaăoral<ăspuneăc<ăeiăarăfiănumiYi gropeni fiindc<

locuiau într-oăzon<ăjoas<, cu mai multe gropi, aflat<ăînăzonaăg<rii.ăSeăpareăc< din cauz<

c<ăuniiăcopiiămergeauăs< cerşeasc< la trenurile care tranzitau Curticiul, autorit<Yileăi-au

mutată dină zonaă g<rii, f<r< un aviz prealabil. Acest fapt este povestită deopotriv<ă deă

interlocutoriiăromâniăşiădeă„Yiganiiăromâneşti”. „Tot nouă ne mai spune şi gropeni… În

1928 a venit o familie aici. A lui Moga a venit în Curtici şi erau copii… de 6, 7, 8 ani,

era 8-9 persoane şi [locuiau] lângă gară, acolo lângă ştrand erau gropi şi acolo

locuiam noi şi familia asta mergea la accelerat în piele goale…(…) Tata mi-a povestit

că s-a dus la lucru la legat de snopi şi, când s-au întors de la lucru şi au venit, au

văzut că [primăria] le-a inundat casele de acolo de la gară; i-o mutat aici… şi ne-o

mutat în partea asta… sunt mai multe cartiere, asta se spune satul nou şi fiecare şi-au

făcut căsuYe care cum au putut, o promis primăria că o să-i ajute…”ă

SubiecYiiă româniă mi-au povestit şiă eiă acest fapt, cuă diferenYaă c< exemplul

familiei Mogaă esteă generalizată laă nivelulă întregiiă comunit<Yiă deă gropeni: „pentru că

6

pruncii de Yigani…fetele… mai mici, mai mari ridicau fusta şi arătau… funduleYul

la… trecătorul străin care erau în tren şi ăla aruncă o ciocolată, o napolitană, o

păpică… Trăind acolo animăliceşte erau catalogaYi ca şi gropeni. Sigur că

autorităYile locale, «măi ne fac nu numai localitatea de ruşine, dar şi Yara». I-au scos

de acolo şi i-au băgat aci în spatele şcolii (…) deci au început să-şi facă ei nişte case,

din pământ bătut, nişte colibe…” (M. C., 55).

Deşi al<turate şi concentrate la marginea localit<Yii , cele dou< comunit<Yi sunt

segregate teritorial pe str<zi.ă De regul<, comunitatea c<ld<rarilor ocup< str<zile mai

centrale din comunitate. Str<zile marginale, cuămariăproblemeăsocialeă şiă economice,

sunt locuite de „Yiganiiăromâneşti”ăsau gropeni.

Segregarea pe etnii şiăneamuriănu este atotcuprinz<toare. Casele unor familii

de „Yiganiăromâneşti”ăpotăfiăv<zute între c<ld<rari, dup< cum şiăinvers.ăÎn procesul de

înaintare a romilor şiă deă retragereă aă românilor, mai spre centru, unele familii mai

înst<rite din grupul gropenilor reuşesc s<-şiă cumpereă caseă în mijlocul celeilalte

comunit<Yi. La fel, mai recent, romiiămaiăînst<riYi cump<r<ăcase în mijlocul românilor.

S<ăaiăcas<ăîn mijlocul românilor sau mai spre centru este, evident, un atribut de status.

O femeie mi-a spus cu mândrie: „vedeYi ce departe stau de comunitate?…”ă(T. C., 50)

şiămi-aăexplicatăc<, deăcândăfecioriiăeiă lucreaz<ă în FranYa, auăYinutăs<-iăcumpereăcas<ă

între români. Faptulăindic<ăun proces continuu de mişcare a persoanelor mai înst<rite

din zonele periferice spre celeăcentraleăşiăîncercareaădeăaăp<r<siăgheto-ulăYig<nesc.

Segregarea teritorial< aă celoră dou<ă comunit<Yiă este înt<rit< de o segregare

instituYional<ăşiăcultural<.ăCaştaleiiăsuntăv<zuYiăcaăoă„naYie”ăinferioar< deăc<treăceilalYi

romiăşi deăc<tre români, deopotriv<. C<ld<rarii Yinăs< sublinieze c< ei sunt c<ld<rari şi

c<ănuă auănimică înă comunăcuă gropeniiă sauă caştaleii. Bunica A. (unul dintreă subiecYii

mei), înăvârst<ădeă56 de ani, m-a întrebatăcuăoămareădoz<ădeăcondescendenY< „tu umbli

la ei?…(adic< laăgropeni)”. Oficialit<Yileă româneădisting, la rândul lor, între „Yiganiiă

deăm<tase”ă(adic< c<ld<rarii) (G. P., 56) şiăceilalYi care „trăiesc animăliceşte,”ă„fierb

în suc propriu”ă(M.ăC.,ă55)ăşiă„nu ştiu decât să se reproducă”ă(G. P.,ă56).ăCaştaleii (ei

se denumesc singuri cu acest termen „noi caştaleii, naYia asta a noastră”) sunt

conştienYi deăpercepYiaănegativ<, unii o recunosc resemnaYi „romii cortorari ăştia…tot

timpul s-au ferit de noi, au căutat să se despartă de noi, nu avem colaborare

împreună (…) biserica este despărYită de biserica noastră, cartierul nostru este

despărYit de al lor, atâta doar că ne salutăm între noi, dar noi nu am avut probleme

dacă aşa au hotărât ei (…) deci separatismul ăsta între neamul nostru…” (D. P., 42).

7

Unulădintreăînv<Y<tori afirm<ăc<ăacesteădou<ăcomunit<Yi „nu acceptă nici să fie

în aceeaşi clasă. Vine Ionică şi spune: «Domn’ M. să nu-mi bagi în clasă copilul meu

cu un gropean…» (…) şi eu am rămas învăYătorul cortorarilor, colega adună

gropenii…”ă(M. C.).

Impresia mea a fost c< aceast< segregare seăproduceădatorit<ăfaptuluiăc< unii

copiiă aveauă limbaă românaă caă limbaă matern<, iar pentru ceilalYiă românaă eraă limb<ă

str<in<. De multe ori am întâlnit copii c<ld<rari de 4-5 ani care nu înYelegeau ce le

spun şiă atunciă copiiiă deă şcoal< interveneauă şi spuneau c<ă eiă nuă ştiuă înc<ă româneşte.ă

Amă dedusă c<,ă pentruă c<ld<rari/cortorari, româna era, de obicei, asimilat< înă şcoal<.

Totuşi, maiămulYiă înv<Y<toriă şi profesori au insistat c< nu exist< probleme de limb<.

„(…) ştiu româneşte, toYi ştiu româneşte. Nu am avut probleme să vină şi să nu ştie

româneşte, nu sunt cazuri din astea…” (I. I., 52, profesor).

Separareaă celoră dou<ă neamuriă esteă prezent<ă şiă înă cazulă c<s<toriilor.ă Între

c<ld<rarii şiăcaştaleii din Curtici nu sunt admise c<s<toriileămixte. C<ld<rarii merg mai

departe şiăspunăc<ăeiănuăseăamestec<ăcuănicioăalt< naYieăşiăc< se c<s<toresc numai între

ei, între comunit<Yile învecinate de c<ld<rari. Întrebând dac<ăauărelaYiiăcuăcomunitateaă

deăromiăv<trariădinăComl<uşul vecin, situat< laă15ăkilometriădeăCurticiăşi vorbitoare de

romani, mi-auă spusă c< nu, c< aceia nu sunt c<ld<rari: „Noi căldărarii ne căsătorim

numai cu căldărari (…) Noi aici la Curtici, Siria, CovasânY, Sâmbăteni, suntem

căldărari… rude, neamuri… şi accentul cu care vorbim noi… Comlăuşul nu se

aparYine de noi, e alt soi. Noi, soiul nostru, cum suntem noi, nu dăm acolo fete şi nici

nu luăm de acolo (accentuat).” (G, C., 42).

Aceste reguli formaleăşi inflexibile la nivel discursiv au, de fapt, ceea ce s-ar

putea numi excepYiiă generalizate.ă Peă terenă amă întâlnit mariaje mixte între c<ld<rarii

din Curtici şiăcomunitatea de v<traşi din Coml<uşălaănivelădeătreiăgeneraYii. Bunica A.

G. de 56 de ani la felăcaăşiăR. de 13 ani mi-auăspusăc<ăfiecareăareăcâteăoăsor<ăc<s<torit<

în Coml<uş. Totuşi,ăam întâlnit o singur< c<s<torieămixt<, la o vârsta înaintat< între un

b<rbat din comunitatea gropenilor şi o femeie c<ld<rar.ăXiganiiă româneştiă pară s< fie

afectaYi de acest separatism „dacă-i tema de căsătorie, noi nu putem să ne luam de la

ei nurori, nici ei de la noi… ei nu se căsătoresc cu fetele noastre şi Yigani româneşti

din altă parte duce, dar nu de la noi [adic<ăaccept<ăc<s<toriileăcuăalYi romi nevorbitori

de romani]”ă(D. P., 42).

În general, exist<ă oă percepYieă înă bloc, conform c<reia gropenii suntă s<raciă şi

nedornici s<ămunceasc<, iar c<ld<rarii sunt harnici şiăasiguraYi material. Practic, îns<,

8

am întâlnit familii de c<ld<rari beneficiareădeă ajutoră socială şi cu gr<dinile nelucrate.

Este adev<rat c<, deşi economic nu p<reau foarte prosperi, era o mare diferenY< de

prezentare şiădeăYinut< între ei şi grupul „Yiganilorăromâneşti”ădeăpeăstr<zileăm<rginaşe.

Dimensiunea economică: ocupaYii şi surse de venit Seăpareăc<ăoraşulăCurticiăseăprezint<ăcaăunăcazăfericitădeătranziYieăeconomic<ălocal<.ăÎnă

perioadaăsocialist<, economiaălocalit<YiiăeraăsusYinut<ădeădoiăpiloni.ăÎnăaceast<ăperioad<ă

oăparteăaăpopulaYieiăpracticaăagriculturaălocal<.ăPeădeăalt<ăparte, locuitoriiăoraşuluiăerauă

angajaYiăînăindustriaădinăArad.ăTranziYiaăspreăeconomiaădeăpiaY<ănuăaăadusămodific<riă

esenYialeă înă aceast<ă structur<.ă Oă parteă aă locuitoriloră sunt angajaYi, în continuare, în

agricultur<, practicat<, de aceast<ă data, într-oă nou<ă form<.ă AlYii, suntă angrenaYiă înă

industriaă uşoar<, ap<rut<ă şiă dezvoltat<ă înă ultimiiă 20ă deă ani.ă Ceeaă ceă aă ap<rută caă oă

oportunitateă deă câştig, înă afar<ă deă celeă menYionate, esteă posibilitateaă migraYieiă

internaYionale.ăMulYiălocuitoriăaiăoraşuluiălucreaz<ăînăstr<in<tate, ceeaăceăleăasigur<ăună

traiăînăcondiYiiămaterialeădecenteăsauăchiarăfoarteăbune, înăraportăcuăsituaYiaămaterial<ăaă

majorit<YiiălocuitorilorădinăCurtici.ă

Dou<ă caracteristiciă geograficeă (apropiereaă deă graniY< şiă calitateaă terenuluiă

agricol)ăauăfacilitatătrecereaălin<,ăf<r<ăşocuriăşiăschimb<riăstructuraleămajore,ăaăoraşuluiă

deă laă economiaă socialist<, la cea postsocialist<.ă Peă deă oă parte, poziYiaă oraşuluiă s-a

dovedită aă fiă extremă deă benefic<ă pentruă relansareaă economic<.ă Oraşulă Curticiă esteă

aşezatălaăextremitateaăvestic<ăaăjudeYuluiăArad,ălaă5ăkmădeăgraniYaăcuăUngariaăşi la 15

kmă nordă deă oraşul Arad.ă Astfel,ă Curticiulă constituieă poart<ă feroviar< a Vestului

României, fiind cel mai important nod feroviar care leag<ă România de Europa de

Vest.ă Aceast<ă poziYieă geografic<ă particular<ă aă localit<Yii a facilitat crearea Zonei

Libere Curtici, o zon< liber<ădeătaxeăvamale.ăÎnăaceast<ăzon<ăliber<, s-au dezvoltat o

serie de întreprinderiă mijlociiă deă industrieă uşoar<, atenuând astfel efectele

dezastruoaseă aleă dezindustrializ<riiă (fenomenă generală laă nivelulă întregiiă Y<ri), prin

creareaă unoră locuriă deă munc<ă careă le-au înlocuit, relativ rapid, pe cele pierdute în

industriaăsocialist< din Arad.

Totodat<,ă faptulă c<ă esteă situată peă graniY<ă şiă c<ă reprezint< un important punct

vamal feroviarăaăpermisăcelorădinăCurticiăs<ăaib< un accesămaiăfacilă laămiculăcomerYă

întreă Ungariaă şiă Româniaă şiă laă experienYaă migraYieiă internaYionale extrem de

folositoare odat<ăceăposibilitateaălucruluiăînăstr<in<tateăaădevenităoăalternativ<ăreal<.

9

Niciăagriculturaănuăaăsuferităşocuriămajore.ăÎnăperioadaăsocialist<, curticenii au

muncit, în principal, în cadrul (bogatei) cooperativeă agricoleă deă producYie din

localitate. Având acces la terenuri agricole de calitate ridicat<, agriculturaăaăr<masăoă

ocupaYieă lucrativ<.ă Înă plus, auă reuşită s<ă treac<ă rapidă şi cu succes deă laă agricultur<ă

socialist<ă laă ceaă postsocialist<, p<strând structuraă fosteiă cooperativeă şi convenind

asupraăuneiăformeădeăîmp<rYireăaăbeneficiilorăîntreăei.

Aşadar,ărestructurareaăeconomieiăînălocalitateaăCurticiănuăaăcondusălaăsc<dereaă

oportunit<Yilorădeăangajareăşiădeăvenit.ăAgriculturaăşiăindustriaăuşoar<ăauăr<masădou<ă

ramuri economice importante, careă auă p<strat, într-oă anumit<ă m<sur<, structura

ocupaYional<ăaăpopulaYiei, caracteristic<ăsocialismului.ăPutemăspuneăc<ăschimbareaăaă

fostăbenefic<, de vreme ce crearea întreprinderilor mici a eliminat necesitatea navetei

pentru muncitori. În plus. s-aăivităoănou<ăoportunitate,ăceaădeămigraYieăinternaYional<ăa

forYeiădeămunc<.ă

Nu este de mirare, aşadar,ăc<, la prima vedere, comunitatea de romi din Curtici

pare foarte prosper<. În centrul spaYiuluiă aparYinând comunit<Yiiă poYi vedea str<zi

regulate,ăcaseămariăşiăgospod<rii foarte îngrijite. De-a lungul drumului principal, atât

în comunitate, câtă şi în centru, se v<d câteva case mari cu unul sauă dou<ă etaje,ă

celebreleă „palate ale Yiganilor din Curtici”, de care romii din localitate sunt atât de

mândri:ă„s-au văzut căşile romilor”, „uite, bă, ce face cioroii, s-au văzut căşi, căşi stil

autohton, stil chinezesc…Nimeni nu le duce cu ei în groapă, au adus un beneficiu

Yării, au înfrumuseYat Yara…” (S. V.).

OcupaYia romilor c<ld<rari şiă aă „Yiganiloră româneşti”ă înst<riYi este

legumicultura. C<ld<rarii Yinăs<ămenYioneze c< ei se ocup< de generaYii de cultivarea

legumelor. Sunt foarte mândri c< aparYin numai câtorva comunit<YiădinăvestulăY<rii, ca

Socodor,ă Şiria,ă careă îşiă câştig<ăpâineaădinămunc<, f<cândă agricultur<,ănu din afaceri

sauă alteă activit<Yi: „noi suntem romi, de naYionalitate căldărari, noi ne ocupăm cu

munca, noi nu luam şomajuri…Noi nu cerşim, noi ne ocupăm cu agricultura mai mult

(…) avem pământuri multe, sunt moştenire”.

Unii dintre Yiganii româneşti,ăîn aparenY< cei mai prosperi, se ocup<, şiăei, de

agricultur<. „Gropenii şi ei s-au civilizat, s-au dat după noi (c<ld<rarii - nota M. G.)…

şi ei s-au dat după noi şi cu agricultura s-au ridicat”. (C. G.,ă42).ăXiganiiăromâneştiă

m<rturisesc c< este un obicei doar la a dou< generaYie. „Nu, nu, nu…Bunicii nu

lucrau… Dar mama… (oftează) înainte erau colective, era pământ… atuncea

semănau sfecla, porumb… mai floarea-soarelui, roşii, varză şi atunci fiecare… iYi

10

dădea o parcela sau două, câte putea să muncească, atunci mama… Era numai ea…

şi vreo… vreo câteva familii, să zic din toată comunitatea vreo 5 familii de romi,

muncea cu românii laolaltă. De acolo ne-am învăYat şi noi... mergeam şi o ajutam pe

mama, mai la prăşit, mai la cules de sfeclă, la roşii... acuma nu aş mai putea să stau,

fiindcă aşa mi-s învăYată să muncesc, nu am de lucru şi parcă aş mişca ceva…”

Şiădup<ăaspectulălocuinYelorăşiădup< cele declarate de intervievatori, venitul din

agricultur<ă pareă s<ă fieă mulYumitor. „Primarul a vrut să fac liceul să mă angajeze

consilier, dar eu intr-o lună fac din ardei cât îmi dă el în trei (C. D., 42).

Alt< surs<ădeăvenităesteămunc< în str<in<tate. Mediatoare sanitar< estimeaz< c<,ă

aproximativ 25% dină populaYieă e plecat<ă în str<in<tate. De obicei, sunt preferate

destinaYii caă FranYa sau Irlanda. La început, plecau mai mult familiile înst<rite. În

ultimii 2-3 ani, mulYi membri, mai vulnerabili social, au încercat tentaYia Vestului. Din

p<cate, foarte mulYi dintre cei plecaYi se întorc f<r<ăs<ăîşi fi g<sităoăsurs< deăcâştigăîn

Europa: „o mai lucrat la fabrica noastră aci, o mai lucrat acum doi ani, apoi s-a

gândit «hai să mă duc şi eu in FranYa», dar n-o făcut nimic, n-o făcut nimic şi şi-o

pierdut şi locul de lucru, că au calculatoare, dacă ai fost odată nu te mai ie… Nici în

FranYa nu stau banii pe garduri...”ă(S. C., 33 ).

Îndeletnicirile ambelorăcomunit<Yiăparăs< fie identice în str<in<tate. Se pare c<

areăpreponderenY<ăcerşitul,ăvândutulădeăziareăsauăflori,ădarăşiămuncaăînăconstrucYiiăsauă

în agricultur<,ă menYionat< în special de romii c<ld<rari. Uneori lucrul înă Yar<, în

agricultur<, esteăcombinatăcuăplecareaălaămunc<ăîn str<in<tate. Unii pleac< „în Y<ri”ălaă

sfârşitul sezonuluiă înă agricultur<,ă toamnaă târziu, şi se reîntorc iarna târziu, când

trebuie s< se ocupe de r<sadurile pentru anul viitor: „Am fost şi dincolo, ca să vă spun

drept şi banii ce i-am făcut acolo nu-i faci aici. Te obligă faptul să mergi, nu ajung

banii.. am muncit şi acolo, cel mai mult la Spania, la struguri, la mandarine, la

portocale. Cum crezi dumneata că şi România asta de unde s-a îmbunătăYit? Tot din

Yări! Nu din Yări, doamnă dragă? Aici la noi, la România, abia îYi faci bani de trăit, să

trăieşti de pe o zi pe alta, cum să-Yi faci căsuYă?…Dar unde-s copii, cum îşi fac ei

căsuYa? …Acum n-are nici un rost, că aici stau… Aici îmi e Yara me şi nu-i bine să

zic, dar, totuşi, e mai bine acolo”ă(C. G., 42).

Romii c<ld<rari se angajeaz< rar în fabricile de la Curtici sau de la Arad. În

specială tineriiăafirm<ădeseoriăc<ăeădificilăşiăpuYinărentabilăs<ăseăangajeze: „Zice că le

trebuie carte de muncă la angajare, nu ştiu că n-am fost, vă spun drept, dar se merită

să merg cu 3 milioane jumătate sau 4? Se rentează să lucrez?…Eu dacă merg în

11

FranYa am 50 euro pe zi, …acolo e grea munca, dar e plătită, se rentează”ă (N. C.,

17). Uniiă dintreă Yiganiiă romaneşti, aparent un num<r mai mare decât dintre romii

c<ld<rari, se angajeaz< atât în fabricileă locale,ă aflateă înă zonaă liber<ăCurtici,ă câtă şi la

fabricile din municipiul Arad, la 15km. Majoritatea, îns<, nu au un venit stabil.

Principala lor activitatea este angajarea ca zilieri în asociaYia agricol< din localitate.

„La Musca (directorul asociaYiei agricole locale, M. G.) se duc ei la Musca, dar acum

nu prea îi iau… Le dă 500 de mii pe zi şi mâncare, apa minerală, dar şi munceşte cu

ei; munceşte cele mai grele munci…”

Orice încercare deăaăvorbiăcuăuniiădintreăeiăşi de a m<ăl<muri de ce prefer<, în

loculăuneiăangaj<riăpermanente,ăcu carte de munca şi cu viitoare beneficii, acest fel de

angajare intermitent<, ca zilieri, nu mi-aă adusă niciă ună r<spuns concluziv. Am avut

impresiaăuneoriăc<ăîmi invoca varii motive fictive, doarăcaăs<-miădeaăunăr<spuns, deşi

cunoşteau, fireşte, avantajele unei angaj<ri legale.ăNuăştiu dac< aş putea pune acest tip

deă activitateă peă seamaă tradiYiei culturale sau a unor factori sociali sau economici.

SoYiile unora susYinăc<ăsoYii lor ar prefera s< se angajeze cu carte de munc<, dar nu au

şcoal<,ă suntă analfabeYiă sauă auă doară 4-5ă claseă şi, aparent, administraYia le cere un

certificat de 8 clase: „la fabrici e bine, dar nu ne ia, trebuie să ai meserie, şcoală…

soYul a mers la fabrică, dar nu l-au luat, i-au cerut… de asta, de 8 clase [atestat, M.

G.].”ăTotuşi, exist<ăşi fabrici unde ar putea fi angajaYi legal. Din p<cate, salariile fiind

foarte mici, esteădeăînYelesăc<ăprefer<ămunca de ziler, pl<tit< cu 500 de mii, chiar dac<ă

esteămaiăsolicitant< decâtăunaăpermanent<, care leăasigur<ă3 milioane şiă500ămiiălunar.

Perspectiva unor posibile beneficii sociale p<leşte, probabil, înă faYa lipsurilor

stringente din prezent. Una dintre femei, (O. D. C, 29) aflat< intr-oăsituaYieăeconomic<ă

destul de critic<,ăanalfabet<,ăsingur<ăcuătreiăcopiiăşiăcu oămam<ăb<trân<,ărecunoşteaăc<ă

nuăprimeşteăniciăunăajutorăsocialădup<ăsoYulămort,ăcuăexcepYiaăalocaYiei monoparentale,

din cauza faptului c<, toataă viaYa, soYulă eiă aă lucrată f<r< carte de munc<. Cu toate

acestea, eaăîns<şi continu< s< munceasc< caăzilier< în diferite case mai înst<rite, f<r<

nicio forma legal<. Presupunea c< nu ar fi angajat< în nicio fabric<, fiind analfabet<,

îns< nu încercase niciunde. Alte femei rome, îns<rcinate, regretau ajutorul de 8

milioane de lei vechi, dat mamelor tinere, şi îmiă(îşi?)ăpromiteauăc< se vor angaja în

fabric<ădup<ănaştere.ăÎn comunitatea rom< din Curtici nu am întâlnit nicio femeie care

s< se fi bucurat de un concediu de maternitate pl<tit.

Impresia mea este c< obiceiul, tradiYiaă caă femeia,ă înă special când e vorba

despre tinereleăsoYii care nuălucreaz<,ăpoateăoferiăoăposibil<ăexplicaYieăacesteiăsituaYii.

12

Îndeletnicirile tradiYional-feminine în comunitateă(muncaăfemeilorăromeăcaăsp<l<torese

sau slujnice înăcaseleăînst<rite de români)ănuăintr<ăînăcategoriaăactivit<Yilor nepotrivite

sau indezirabile pentru o femeie roma.

PercepYiaăsubiectiv<ăaăcalit<YiiăvieYiiăs-aăîmbun<t<Yit. Majoritatea romilor arat<ă

c< suntămaiămulYumiYiă deă condiYiileădeăviaY<ădină prezent, decât de cele din perioada

socialist<.ăComparând calitatea vieYiiădinăcomunitate, înainteăşiădup< 1990, mulYiăromiă

v<dăoăîmbun<t<YireăaăvieYii lor, dup< 1990.ă„Am trăit în sărăcie, ce să vă zicem că n-

am trăit, am trăit în sărăcie, părinYii noştri n-au avut moşteniri, n-am avut

pământuri… tata şi amu trăieşte, are 70 de ani ne povesteşte, (…) cu aceeaşi cămaşă

umblau toYi, dacă te dezbrăcai de cămaşă te băgai sub pătură gol ăi o dădeai la

celălalt frate. Tata spune că: «voi acum aveYi de toate!…» Ei mergeau slugi la

chiaburi… şi sub Ceauşescu era mare sărăcie, nu aveam alocaYie, niciun ajutor”.

DeşiăgeneraYiileămaiă înăvârst< înclin<, de obicei, spre aprecierea pozitiv<ăaăperioadei

ceauşiste,ămajoritateaăconsider< c<ăperioadaădeădup< 1990 este maiăfavorabil<ăromilor,

deoareceăauădou<ăsurseădeăvenit,ăalocaYiileăsocialeăşiă resurseleăoferiteădeămigraYiaă în

str<in<tate.

În specialăprintreăceiătineriăexist<ăunăconsensăînăaăvedeaăperioadaădeădup<ă1990ă

ca un progres total, atât pentru situaYiaă comunit<Yii , în general, câtă şi pentru cea a

locuitorilor ei, individual: „în ultimii 10 ani au avansat romii. Înainte eram cu 50 de

ani în urma românilor, dar după 1990 am avansat” (D. C, 42). Tinerii atribuie

aceasta schimbare pozitiv< ieşirilorăîn str<in<tate.ăUniiăsusYin c<ăacum e mult maiăuşoră

s<-Yi închegi oăgospod<rieădecât acum 20 de ani: „Dacă aş fi în situaYia ceea, nu într-

un an, ci în două luni as face ce am făcut în 17 ani, aş pleca în străinătate cu 4 copii

şi, în 2 luni, aş veni acasă cu 25 de mii de euro. Copiii fac bani, copiii fac banii,

dumneavoastră idee nu aveYi câYi bani poate face un copil în FranYa, un copil îYi

produce dacă îl duci cu tine şi 100-150 de euro pe zi, să meargă un copil la francez şi

să întindă mâna, păi francezul… acolo cade jos… mai milos ca francezul… am

colindat toată Europa, dar ca francezul nu-i nimeni, de zece ori te-ai dus pe zi, de

zece ori Yi-o dat, şi dacă n-o mai avut şi-o scos portofelul şi Yi-o arătat, că nu mai are,

dar mâine să vii că-Yi dau…”ă(D. N., 42).

În raport cu veniturile relativ modeste din contextul economic românesc,

exploatareaăcopiilorăcaăcerşetoriăînăOccidentăesteăm<rturisit<ăşiăv<zut< ca o activitate

incomparabilă maiă lucrativ< decât altele. Astfel, uniiă dină membriiă comunit<Yiiă

exploateaz<, în interes propriu, atâtă diferenYeleă economice, câtă şi pe cele de

13

mentalitateădintreăFranYaăşiăRomâniaă(deăexemplu)ăşi poziYiaăspecific<ăaăuneiăatitudiniă

aă romiloră faYaă deă activit<Yiă precumă cerşitul,ă care, în interiorul culturii specifice a

comunit<Yii , nu implic< nimic din conotaYiileămoraleănegative, implicite pentru români

şi/sau francezi.

Al<turiădeăpercepYiaăpozitiv<ăaăschimb<rilorălegateădeăcondiYiileădeăviaY<ăşi de

nivelul deă integrareă social<, locuitoriiă deă etnieă rom< definesc schimb<rile de dup<

1990 ca fiind favorabile comunit<Yii de romi din Curtici.ăMajoritateaăliderilorăromiăm<ă

asigur< c< problemeleădeădiscriminareăauăfostădep<şiteăşiăc< doar „Înainte de ’90 a fost

discriminare, nu am avut drepturile noastre (…) era o lege data de C.C. prin care se

spunea că romii trebuie marginalizaYi, îngrădiYi (…) de la RevoluYie încoace tot mai

bine o fost, prin ’92, ’95. Nimeni nu au mai avut treaba noastră, înainte eram bătuYi,

maltrataYi de poliYie, primărie, dacă mergeam în centru ne băteau, ne lua poliYia,

dacă vedea grupuri…”ă (P. D., 42). Totuşi, aceast< integrareă economic<ă şiă social<,

declarat<, pare s< fie umbrit<ă deă mariă diferenYeă laă nivelă deă educaYie şi de practici

familiale.

4. Segregarea educaYională Şcoala Nr. 2 din comunitatea roma, reconstruit< printr-un fond PFARE, cu sistem de

înc<lzireă şiă instalaYii sanitare moderne, este v<zut< ca cea mai mare realizare

comunitar<ădeăc<treăliderii romilor din Curtici. Dinăpunctulădeăvedereăalămoderniz<riiă

infrastructurii, reconstruireaă şcoliiă nuă poate fi catalogat decât în termeni de succes.

Totuşi,ăproblemaăeducaYieiăromilorănuăYine, în primul rând, deăinfrastructur<, cât mai

alesă deă segregareă educaYional<ă şi, decurgând de aici, de calitateaă proast<ă aă

înv<Y<mântului.ăDeăaceea, miăseăpareăc<ăşcoala este – cuătoateăsemneleăpozitiveăar<tateă

de modernizarea infrastructurii – mai curând un exemplu de dezavantajare, dac< nu de

discriminare a copiilor de romiă şi, poate, una dintre cele mai grave probleme ale

comunit<Yii din Curtici.

Oraşulă Curticiă areă dou< instituYiiă deă înv<Y<mântă primar.ă IniYială ambeleă şcoli

erauă mixte,ă frecventateă deopotriv<ă deă româniă şiă romi.ă Dup<ă 1990, îns<, ele s-au

separat pe etnii. Româniiăfrecventeaz<ăşcoalaădinăcentru,ăiarăromiiăşcoalaădinăcartierulă

lor. Pân<ăîn 1990, teoretic, şcoala cuprindea copiii de ambele etnii, dinăcircumscripYie,ă

practicăîns<, din 1983-1984, toYiăcopiiiăromâniămergeauălaăşcoalaădinăcentru, deşi erau

înăevidenYa şcolii din cartier.

14

Dup< anii 1980, locuitorii de etnie rom< auăînceputăs<ăînaintezeădeăpeăstr<zile

l<turalniceăspre centru, cump<rândăcaseădeă laă români.ăNum<rulăcopiiloră romiăcap<t<ă

preponderenY<ăînăşcoalaădinăcartierăşiăeleviiăromâniăîncepăs<ăfieăminoritari.ăR<spunsulă

laăaceastaăsituaYieăaăfostăc<ăromâniiăauăînceputăs<-şiămuteăcopiiiălaăşcoalaădinăcentru, la

începută individual,ăg<sind diferite metode, ca de exemplu, schimbându-şiădomiciliulă

stabilă înăcircumscripYiaăşcolii din centru (V. I., 62). Treptat, totămaiămulYiăromâniăauă

dorită s<-şiă retrag<ă copiiiă deă laă şcoalaă dină cartieră şi, pân<ă laă urm<, s-a ajuns la un

compromis: copiiiăromâniăauăfostă trecuYiă laăşcoalaădinăcentru, ilegal. M. C.ăspuneăc<

mutareaă copiiloră româniă seădatoreaz<ăagresiunii copiilor romi. „Şcoala era mixtă, a

fost o şcoală mixtă, şi români şi Yigani… De ce credeYi că au plecat românii?! Acestei

etnii nu-i place munca. Nelucrând, copilul din ce să trăiască? şi atunci îl taxa pe

român: el când venea la scoală trebuia să aibă un sandvici în plus. «Xine un sandvici,

Yine un leu, lasă-mă să trec!” Atunci [p<rinYii] au mers la inspectorat şi s-a acceptat

ca copiii din sectorul ăsta să meargă la şcoală în centru, dar evidenYa sa fie la noi.

Începând de prin 1981-1982 sau 1982-1983…(…)”.

Dup< revoluYie aranjamentul informal din ultimii ani de comunism a fost

instituYionalizat:ăşcoala din comunitateaărom<ăaădevenit, „oficial”, şcoala romilor, iar

cea din centru, a românilor.

„Şcoalaă romilor”ă este frecventat< deă166ădeă eleviă înscrişiă înă ciclulă primară şiă

149 în ciclul gimnazial. În fapt, îns<, doar la ciclul primar frecvenYa este de 70-80 de

procente. În ciclul gimnazial, în special dup< clasaăaăşasea, copiiiăfrecventeaz<ăfoarteă

rar şcoala,ă camă 50%ă venindă laă şcoal< doar în ziua acord<rii de alocaYii, dac<ă nuă

abandoneaz<ătotal.ăAdministraYiaăşcoliiăregret<ăc<ănuăseămaiăcondiYioneaz< acordarea

de alocaYiiă deă oă anumit<ă frecvenY<ă la şcoal< a copiilor, ceea ce ar reduce rata de

abandonăşcolar.ă

Lideriiăcomunit<Yiiăconsider<ăc< este foarteăbeneficăpentruăcopiiiăromiăs<ăaib<ăoă

şcoal<ă bun<ă înă apropiereaă locuinYeloră lor.ă M. C,ă mediatoareă şcolar< îmi spune c<ă

indiferentădac< mama e acas<ă sauănu,ă copilulă îşi ia ghiozdanulă şiă seăduceă laă şcoal<,ă

chiarădac< e mai murdar sau prost îmbr<cat, c<ăunăcornăşiă lapteă totăprimeşte,ăcareă îlă

„îmbucură”. Dac<, îns<, şcoala ar fi în centru, între români, atunci probabil c< nu s-ar

duceădeloc…ă(M. C., 34). Într-adev<răcomunitateaăfiindălaăcâYivaăkilometriădeăcentruă

şi neexistând nici un mijloc de transport, pare foarte plauzibil<ăafirmaYiaămediatoareiă

şcolare.

15

Dinăp<cate, îns<, nivelulăşcolariz<riiăşiăprestaYiaăprofesorilorădinăŞcoalaăNr.ă2ă

pareăs< fie deficitar<.ăSeăpareăc< scopulăcorpuluiăprofesoralăesteăs<ăşcolarizeze elevii

doarălaănivelulăuneiăalfabetiz<ri primare. Singurul criteriu de evaluare a copiilor este

f<cut în raport cu abilitatea lor de a citi şi de a scrie. Acest lucru apare atât în discursul

interlocutorilor mei români, câtă şiă al p<rinYiloră romi.ă Dup<ăp<rerea unui intervievat,

legatădeăşcoal<,ălaăŞcoala Nr. 2 din Curtici „nu se poate respecta programa, noYiunile

de bază la noi sunt scrisul şi cititul... sunt copii valoroşi, dar să nu fie analfabeYi cu

certificatul de 8 clase în mână”. Se pare c<, totuşi, mulYi copii r<mână aproapeă

analfabeYi pân<ăîn clasa a 5-a.

Unele mame, cel mai probabil, nesincere, pară s<ă pun<ă aceast< situaYieă peă

seamaăpotenYialului redus al copiilor, al faptului c< „sunt mai grei de cap”.ă „FetiYa

mea a avut operaYie de hernie şi acum îi vine mai greu la şcoală, în clasa a cincilea

ştie să scrie, dar nu ştie să citească…”ă(O. C., 29). Alte femei, mai deschise, mi-au

m<rturisit c<, de fapt, nu seăYin ore la şcoala dinăcomunitate.ăAcestăfaptăpareăs< fie un

loc comun înădiscursulăcomunit<Yiiărome:ă„ăştia tineri nu-i prea învaYă, ăştia bătrâni

îi mai învaYă, dar tinerii nu… Când mergeam după adeverinYe, ore întregi îi

aşteptam… stăteau în cancelărie, la cafă, iar pruncii se joacă în clasă (…) nu le dau

teme, nu le dau nimic, numai cu numele că merg la şcoală…” (S. C., 33).

Uniiă tineriă regret<ă aceast<ă segregareă aă şcolii:ă „(…)ă era mai bine dacă erau

împreună, învăYau mai bine şi copiii de Yigani şi de gropeni, eu am observat că

românii… îs mai şcolarizaYi… profesorii de aici nu prea bagă copiii în seamă şi să le

înveYe şi să le… dar acolo, în centru, acolo e obligat să înveYe, dar aici la Nr. 2 fac de

capul lor… Profesorii nu prea erau interesaYi, nu-s profesorii interesaYi…” (C., 17).

Peă lâng<ă acesteă situaYiiă personale,ă şiă instituYional, din punctul de vedere al

infrastructurii , parăs<ăexisteădiferenYe.ăŞcoala din centruăareălaboratorădeăinformatic<,ă

sal<ădeăsport,ăpeăcândălaăşcoala Nr. 2 este un singur calculator înăsalaăprofesoral<. A.,

un copil rom de 12 ani, încurajatădeăuniiăprofesori,ăviseaz<ăs<ăseămuteă laăşcoal< din

centru unde „sunt calculatoare şi săli de sport!…”ăTotulădepinde, îns<,ădeăreuşitaălui

A. de a-l puteaăconvingeăpeă tat<l sau, posesorul unui „palat”ădeăpeăstradaăprincipal<

din comunitate, s<-i cumpere o biciclet< care l-ară ajutaă s<ă ajung<ă maiă uşoră laă

îndep<rtat<ăşcoal< din centru.

Aceste aştept<riă şiă exigenYe reduseăaleă cadrelorădidacticeădină şcoalaăgeneral<ă

Nr.ă2ăpară s<ă fieă întreYinute şiă deă lipsaădeă interesăaămajorit<Yiiă romilorăpentruă şcoal<.

Dincolo deăoăalfabetizareărudimentar<,ăşcoalaăesteăperceput< ca ceva lipsit de utilitate,

16

cu care, de obicei, se pierde vremea4: „După ce am făcut opt clase (…) am mai

pierdut un an şi cu profesionala…” (C. I., 57). Ambele sub-comunit<Yi (c<ld<rari şiă

gropeni), indiferentădeăgeneraYie, v<dăşcoala doar ca pe un mijloc de alfabetizare util

înă specială pentruă obYinerea unui permis de conducere. A., de 15 ani, care locuia cu

familia în unul dintre palate, mi-aăm<rturisităc<, dup<ăîntoarcereădinăstr<in<tate,ăacumă

3 ani nu s-aămaiăreînscrisălaăşcoalaă„nu am reuşit să fac toate clasele, acuma nu mai

se poate… (…) nici nu pot să-mi iau permisul, aşa îmi pare de rău, acuma trebuie să

ai toate clasele, nu? Şi dacă nu am diploma nu pot să dau la permis…”.

Interlocutoriiă meiă româniă susYină acelaşi punct de vedere, conformă c<ruiaă

comunitatea romilor, indiferentă deă situaYiaă economic<, nuă vedeă şcoala ca pe o

necesitate: „mentalitatea este aceeaşi, nu-şi schimbă mentalitatea… curat, frumos,

civilizat şi a abandonat după clasa a şaptea … Noa, la ce-i trebuie, că se descurcă, ei

nu dau nimic pe şcoală…”

Se pare c< acest lucruăesteăspecificăambelorăcomunit<Yiădeăromi.ăChiarăşi copiii

liderilorăcomunit<Yii, a persoanelor mai active şiăimplicateăînăviaYaăsocial<, nu trec de

barieraăceloră8ăclase,ăşi, foarte rar, copiii ajungăs<ătermineă10ăclase.ăDirectorulăşcolii

subliniaz<:ă„De când e Curticiul asta Curtici unul nu a ajuns să termine liceul, asta

spune ceva…profesională au mai făcut, dar liceu, nu…”ă Ună posibilă obstacolă ară fiă

examenul de capacitate, laăcareămembriiăcomunit<Yiiăniciănuăseăînscriu.ăÎn ultimii ani,

o singur< fat<ăaăluatăcapacitatea, darăşiăeaăaăabandonatădup<ăclasaăaă10-a.ăDintreăb<ieYi,

în ultimii 5-10 ani s-a înscris unul, dar n-aă reuşităs<ă treac< de capacitate. Un altul a

dorităs<ăseăînscrie, darăauzindăc<ăseăcerăcâtevaăfotografii, aărenunYatăs<ăseămaiăînscrie,

cuătoateăinsistenYeleăsecretareiăşiăaleădirectorului,ăcareăpovesteşteăcazul.ă

În opinia mea, toateă acesteă exempleă denot<ă oă acut< lips< de motivaYie. Am

încercat s<ăînYeleg, vorbind cu tinerii, deăundeăaceast<ălips<ădeămotivaYie.ăUnulădintreă

intervievaYi, N., de 17 ani, mi-a spus cum vede el problema: „toYi ştiu carte, toYi copiii

au făcut 8 clase, mai departe n-am dat. Noi ne descurcăm cu 8 clase ca alYii cu 20.

Nouă ne ajung 8 clase că nu dăm la medicină, la advocat, pe noi nu ne interesează

aşa ceva….ne interesează să avem permisul şi maşina şi să ne descurcăm cu… ne

interesează să facem bani, pe orice băiat de la 14 la 18 îl interesează să fie căsătorit

şi să meargă în străinătate”. P<rinYiiăînt<rescăp<rerile tinerilor: „nu-i problema nu că

nu se dezvoltă mental, amu, dacă toată lumea se bate pentru avere… Averea se face

4 VeziăşiăSorinăCaceă(Cace 2007)

17

în altă parte… .averea se face în altă poziYie, eu stau pe băncile şcolii şi cel care o

plecat dincolo… deja la 20 de ani la noi, deja copii, nu am eu aice ce are el la 20 de

ani, care o plecat de 4-5 ani dincolo deja au case frumoase, maşini, şi alt om [care]

merg pe şcoală, ce face, n-are nimic…” (S. V., 52). Prin urmare, în destule cazuri,

dac<ă nuă în majoritatea lor,ă mobilitateaă social<ă eă limitat< la a acumula avere, sau

bunuri materiale.ăŞcoala,ăînăaceast< viziune,ănuăpoateăs<ăreprezinteădecâtăoăîntârziereă

(puYin,ăsauădelocăjustificat<)ăînăcaleaămobilit<Yiiăsociale,ăaăînv<Y<turii5.

Totuşi, vociă solitareă începă s<ă seă îndoiasc<ă deă acestă drum.ă Şcoala,ă cartea,ă

începe, deşiăfoarteătimid, s< fieăreconsiderat<.ăAmăîntâlnit un singur grup de tineri care

munceau vara în zid<rieăşiăcare sperauăcaătoamnaăs<-şiăpoat< relua liceul. Unul dintre

ei,ă careă speraă s<ă ajung<ă tehniciană veterinară mi-a povestit experienYaă luiă şiă mi-a

prezentat detaliile pentru care a abandonat liceulă dup<ă clasaă aă 10-a: „mai multe

probleme, că colegii avea maşină, bani, gagică… vroiam şi eu! N-am avut de unde să

iau… Am vrut să mă duc şi eu în străinătăYi… să fac… şi aşa… m-am… oprit… M-

am lăsat de şcoala… Am mers în străinătate, n-o mers. Nu am ştiut limba… nu am

ştiut să mă descurc… mergi şi nu găseşti de lucru… şi dacă găseşti nu ştii limba, nu

ştii cum să vorbeşti cu ăla… acum am înYeles ca şcoala e buna… acum m-am gândit

că mai bine cu şcoala decât cu bani şi cu… dacă ai şcoală ajungi multe… cum zice

romul, dacă ai carte ai parte…”

Pentru segmentul defavorizat al „Yiganilor româneşti”ă niciă celeă optă claseă

elementare nuă suntă totdeaunaă posibile.ă MulYiă nu-şiă dauă copiiiă delocă laă scoal<,ă înă

special feteleămaiămariă careă suntă l<sateă s<ă îngrijeasc<ă deă ceiă miciă înă timpă ceămamaă

merge s< câştigeă ună ban:ă „Maroană are 12 ani, merge la şcoală, îmi place cum

învaYă…dar n-o pot s-o las la şcoala, tot sprijinul e în ea…. când îi musai îi spun stai

dragul mamei acasă că eu merg pe uliYa….[adică merge să caute de lucru].” (V.C,

32). Celelalte vecine îmi spun însă că fetiYa nu merge deloc la şcoală şi că „mama-să

i-a mâncat de pe acum viitorul”ă ceeaă ceă arat<ă c<ă lipsaă şcoliiă totuşiă eă v<zut<ă c<ă ună

impedimentă înădezvoltareaăuneiă feteă(celăpuYin la nivel discursiv, înă interacYiunea cu

unăstr<in, ne-rom).

O alt< problem<ăîntâlnit<ăîmiăd<ăsperanYaăc<ăsituaYiaăşcolii va fi reconsiderat<ă

înă timpă şiă c< barieraă celoră optă claseă vaă fiă dep<şit<. Unii lideriă aiă comunit<Yii,ă maiă

emancipaYiăeconomic,ăarădoriăs<ăseălansezeăîn variiăactivit<Yi comerciale. Deschiderea

5 DespreărelaYiaădintreănivelulădeăeducaYieăşiăvenităveziăşiăGabrielăB<descuă(B<descuă2007)

18

unui magazin alimentar, de exemplu, presupuneăanumiteăcunoştinYe de contabilitate pe

care, neavându-le,ăromiiăîşiăpunăproblemaăangaj<riiăunorăstr<ini,ăprinăforYa faptelor ne-

romi. Aceast< situaYieă ipotetic< pune în evidenYaă ironiaă unoră prejudecaYi în oglind<.

Acestea justific<ăpracticileăprinăcareăromâniiăşi romii din Curtici se exclud reciproc:

„Yiganul ştie că romanul îi hoY, dacă m-aş gândi că nu fură (sublinierea mea, MG)…..

eu colaboram cu un contabil ca să deschid o alimentară. Trebuie să am încredere

însă în cel cu care lucrez, dar ştiu că mă fură toYi, decât să mă fure mai bine nu

deschid…”ă(V.S.,ă52).

Înăconcluzie,ă şcoal<ă esteăunulădinăpuncteleădeăcriz<ă înăcomunitateaă rom<ădină

Curtici.ăChiară înă sateleă (şi comunit<Yile rome vecine) – vezi cazulăComl<uşă– exist<ă

absolvenYiădeă liceuăşi chiarădeăfacultateădeăetnieă rom<,ăpoliYiştiădeăetnieă rom<,ăşiăaşa

mai departe. Din p<cate,ăseăpareăc<ăceiădinăCurticiănuăauăavutăînc<ăocaziaăs<ăaib< sub

ochi o carier< a vreunui membruăalăcomunit<Yiiăaăc<rui mobilitate social< ascendent<

s< fieăbazat<ăpeăşcoal<.

5. SituaYia femeii in comunitatea de romi

SituaYiaăfetelorăesteăşiămaiăproblematic<.ăDeăregul<,ălaăvârstaăpubert<Yiiăeleănuămaiăsuntă

l<sateă laă şcoal<. „La noi, partea fetelor… la liceu nu le dăm sau la şcoală

profesională, că la 14-15 ani se mărită (…)” (S.V., 52 de ani). Feteleăr<mânăacas<,ăpeă

lâng<ă p<rinYiiă lor,ă ajutându-iă înă gospod<rieă f<r< un alt viitor posibil (şiă socialmente

acceptat)ăînăafaraăc<s<toriei. Multe sunt deja logoditeăsauăchiarăc<s<toriteălaă15ăani.ăA.

de 15 ani, îmi spune c<ădinăgeneraYiaăeiănuăauămaiăr<masădecâtătreiăcolegeănec<s<toriteă

şi mi le enumer< pe degete.

FrecventareaăspaYiuluiăpublic,ăadic<ăieşireaădinăspaYiulăfamilieiăesteăguvernat<ă

de reguli stricte. Înainteădeăc<s<torie fetelor c<ld<rariăliăseăinterziceăoriceădistracYieăîn

afar<ă familiei.ă Oriceă ieşire la discotec<,ă ştrand,ă sauă bară cuă prieteniiă eă v<zut< ca o

ruşine. „Fetele noastre nu merg la disco că e ruşine” îmi spune N. de 17 ani. Dar

b<ieYiiămergăîmiăspuneămamaălui,ăc<ă„la noi, la Yigani, băieYii au mai multe drepturi

decât fetele” (G, 42). Întrebat atunciă cuă cineă danseaz< la disco îmiă r<spundeă c<ă deă

obiceiă cuă feteleă românceă sauăcuă feteleă caştaleilor,ă care,ă consider<ă el,ă suntămaiăpuYină

riguroşiă înă aceast< privinY<.ă DistracYiileă admiseă laă c<ld<rariă suntă deă obiceiă înă cadrul

familiei,ă laă nunYi, reuniuni de familie, sauă petreceriă cuă prietenii.ă Laă ştrandă

adolescenYilor nuă liă seă d<ă voieă s<ă mearg<ă decâtă însoYiteă deă familiile lor. Nici chiar

tineriiălogodiYiănuăauăvoieăs<ăseăvad< separat de familie.

19

AceleaşiăinterdicYii le-am întâlnităşiălaă„Yiganii româneşti.”ăFetelor de multe ori

liăseărefuz<ăşcoalaădinămotivăc<ăplecândălaăşcoal<ăarăfiămaiăpuYinăbineăsupravegheateăşiă

arăputeaăs<-şiăpiard< virginitatea.ăCornelia,ă38ăani,ăîmiăspuneăc<ădeşi un domn din Cluj

a insistat foarte mult s<-şiădeaăfataălaăşcoal< ea nu a dat-o, c< eăruşine.ăLaăîntrebareaă

meaădac<ă eă ruşineă s<ă înveYiă m-a corectat „nu, nu-i ruşine să înveYi dar e ruşine să

umbli cu băieYii…, că la noi la Yigani fată trebuie sa fie virgină.” (C,ă38).ăŞcoalaădeciă

esteă perceput< ca o breş< într-un riguros dispozitiv de control social ală relaYiiloră

sexualeăşiăimplicităalăc<s<torieiăşiăînăconsecinY<ăesteăevitat<.ăUnulădintreăprofesoriăîmiă

vorbeşte de lupta pe care a trebuit s<ăoădeaăcuăoăbunic<ăs<-şiălaseănepoat<ăs< termine

barem 8 clase. Bunica refuz< peămotivăc<ănepoataăpoateăfiăfurat<ăînădrumăspreăşcoala.

Seăpareăc<ăopiniaăbuniciiăaăavutăsuccesăînăceleădinăurm<.

Deămulteăoriăamăavutăimpresiaăc<ăfeteleăsuntăv<zuteăcaăoămarf<.ăEleătrebuieăs<ă

îndeplineasc<ăoăserieădeăcondiYiiăcaăs<ăpoat<ăfieăbineăc<s<torite.ăCumăc<s<toriile se fac

prin „vânzareaămiresei”ăşiăimplic< sume de bani am putea spune c<ăacesteăfeteătrebuie,ă

înă modă ideal,ă s<ă fieă bineă vânduteă şiă s<ă aduc<ă profită familieiă dină careă pleac<.ă Deşiă

grupulă Yiganiloră româneştiă afirm<ă c< la ei fetele nuă seă dauă peă bani,ă amă observată c<ă

membriiăînst<riYi ai grupului accept< practici perfect similare cu cele ale c<ld<rarilor.

Unul dintre interlocutori îmiăm<rturiseşteăc< atunci când a v<zutăc<ăfiicaăluiăareă16ăaniă

şi e tot nec<s<torit< s-a gândit c<ă„amuăcineăvineăs<ăoăcear<,ăoădau!.”ăFericităîmi spune,

a venit în cele din urm< unăpeYitorădinăTimişoara, necunoscutădeăelăsauădeăfamilie,ăşi a

peYit-o nu doar pe fiica de 16 dar şiăpeăcealalt<ămaiămic<,ădeă15ăani.ăPreYul lor a fost de

21 galbeni adic<ăcircaă4500ădeăeuro,ăvaloarea unui galben fiind de circa 220 euro.6

Oă altaă fetiYaă deă 13ă aniă foarteă frumosă împodobit<ă cuă salbeă deă aur,ă mi-a

m<rturisităc<ătocmaiăs-aălogodit.ăLaăîntrebareaămeaădac<ăîiăplaceălogodniculăfataă(careă

p<reaăfericit<) nu a apucatăs<ăr<spund<ăc<ămamaăaăintervenită„dac<ănou<ăneăplaceăşiăeiă

îiăplace”.

Totuşiădiscursulăseăschimb< înăraportăcuăgeneraYiile intervievate. V. de 21 de

ani mi-aăspusăc< acum nu mai este ca pe timpuri, când fetele erau c<s<toriteădeăp<rinYi.ă

Deşiă V.ă p<rea maiă curândă oă excepYie,ă putemă observaă oă diferenY<ă întreă norm< şi

practic<. R. (12 ani) mi-aăspusăc<ăşiăsoraăeiădeă15ăaniăaărefuzatăcâYivaăpeYitoriăşiăacumă

are un alt „dr<guY”ăinformal,ătoleratădeămamaădarănecunoscutădeătata.ăAmăînYelesădină 6 Înădecursulăpoveştiiăafluăc<ăunulădintreămiri,ăcelămaiătân<r,ăcareăseăc<s<toreaăcuăfataădeă15ăaniăaveaăelăînsuşiădoară15ăani.ăAşadarăniciăunulădintreămiriănuăaveaăniciăvârstaădeă18ădeşiăînătimpulăpeYituluiăcelăcareă„cump<r<”ăspuseseăc<ăfiulăluiăeămajor, iar „vânz<torul”ăm<rturiseşte:ă„eu l-amăcrezut,ăce,ăeraăs<-i cer buletinul?”ăîmiămaiăspuneăS.V.

20

interacYiunea cu ele c<ă eă oă lumeă înă tranziYie,ă c<ă suntă şiă excepYiiă deă laă norm< şiă c<ă

normaă unanimă acceptat<ă şiă afirmat<ă potrivită c<reiaă ‘feteleă nuă lucreaz<ă şiă ascult<ă deă

p<rinYiăînăalegereaăviitoruluiăsoY’ănu seăverific<ăînăpractic< întotdeauna.

Practicaă c<s<toriiloră timpuriiă nuă esteă caracteristic<ă doară romilor.ă Vorbind cu

câYivaăromâni cu oăsituaYieăeconomic<ămodest<ăamăaflatăîns<ăc<ăşiăeiăpractic< aceleaşi

vârste de c<s<torie.ă V.ă I.ă Înă vârst<ă deă 56, crescut< f<r<ă tat< într-o familie cu multe

problemeăeconomiceăseăc<s<torise laă16ăani,ăiarăfiulăeiălaă18.ăÎnăconcluzieăc<s<toriile

timpurii nu sunt specificeădoarăromilorădinăCurtici,ăciăşiăuneiăcategoriiădeăromâniăşiăc<ă

aceast<ăvârst< timpurie ar puteaăfiăunăindicatorăalăclaseiăşiănuăalăetniei.ăFaptulăc<ăvârsteă

foarte fragede deăc<s<torieăsuntăpracticateăşiălaăromiiăînst<riYi,ăpare,ăînăopiniaămea,ăs<

subliniezeă c<ă anumiteă tr<s<turi ale identit<Yiiă deă grupă seă schimb< mai greu decât

situaYia economic<.

6. Concluzii

În concluzie una dintre problemeleă celeă maiă vechiă aleă comunit<Yii din Curtici este

segregarea teritorială.ă Comunitateaă rom<ă aă locuită şiă locuieşte într-oă structur<ă deă

quasi-ghettou aflat<ă laă margineaă localit<Yii, ghettou rezervată numaiă romiloră şiă

nefrecventatădecâtăînăcazuriăcuătotulăexcepYionaleădeăc<treăromâni.ăEste instructivăc<ăşiă

laă nivelă oficială situaYiaă comunit<Yiiă eraă considerat<ă demn< de ascuns: astfel

comunitateaă maiă recent<ă aă gropeniloră aă fostă mutat<ă cuă forYa, prin decizie

administrativ<,ăîn ghetto-ulămaiămare,ăşi mai vechi, al c<ld<rarilor. Faptul c<ăpopulaYiaă

rom<ăaăcrescutăşiăc< comunitatea s-a extinsăasupraăunorăzoneălocuiteăpân< nu demult

deă româniă nuă indic<ă delocă oă atenuareă aă segreg<rii, ci pur şiă simplu o schimbare a

raportului numeric întreăcomunitateaăromân<ăşiăceaărom<.ăSchimb<rile economice din

aniiă’90ăauăf<cutăc<ăanumiteăfamiliiăromeăs<ăpoat<ăadunaădestuiăbaniăpentruăaăieşi din

comunitateăşiăa-şi ridicaăcaseăinăcentrulă‘alb’ăalăoraşului,ăsp<rgând omogenitatea celor

dou<ă comunit<Yi – român<ă şiă rom<. Totuşi,ă aceast<ă practic<ă sporadic<ă nuă indic<ă ună

trend de de-segregareăteritorial<ăaăcomunit<Yilorădeăromi.ă

Segregarea teritorial<ălaănivelădeăgrupăesteămenYinut<ăşiăînt<rit< de un tratament

distinct care e aplicat doar romilor. Practicile de interacYiune cotidiană,ăaşa cum apar

ele din co-existenta istoric<ăaăcelorădou<ăcomunit<Yiăindic<ăfaptulăc<ăînămodătradiYională

atâtăcomunitateaărom<,ădarămaiăalesăcomunitateaăromân<ăparăs<ăfiădezvoltat,ămenYinută

şiă reînt<rită ună setă deă valori,ă stereotipuriă şi practiciă deă interacYiuneă careă auă tinsă s<ă

menYin< la minim contactulădintreă celeădou<ăcomunit<Yi.ăAstfel,ă româniiă şiă romiiă auă

21

coexistatăpaşnicăînăCurticiăîns< cu un nivel foarte mare de izolare. Foarte des românii

seămir<ăc<ăoăfemeieăromânc<ă îndr<zneşteăs< mearg<ă în comunitatea romilor. Aceiaşi

mirare este împ<rt<şitaă şiă deă oă femeieă c<ld<rar< aflândă c<ă cercet<toarea se duce

singur<ăîntre gropeni. Aceasta lipsa de contact precum şiăprejudec<Yileăreciproceă(deşiă

fundamental asimetrice, în defavoarea romilor) stau la baza unui mod de excludere

prin practic<ăcotidian<,ăcare îi excludeaăpeăromi,ăpân<ădeăcurând, din participarea la

oriceăactivit<Yi publice.

Schimb<rile de dup< 1990 la nivel politic au dusălaăsensibilizareaăautorit<Yiloră

faY<ădeăcomunitateaărom<. Deşi la nivel discursiv mareaămajoritateăaăfuncYionarilorăşi

intelectualiloră româniă auă oă atitudineă rasist<ă şiă plin<ă deă prejudec<Yiă despreă romi,ă

descoperindă c< „în fond sunt şi ei oameni”ă uniiă seă dovedescă implicaYi în diverse

probleme ale romilor cu care interacYioneaz<. Din p<cate aceste atitudini sunt izolate

şiă individualeă şi nu schimb< raportulădintreă celeădou<ăcomunit<Yi. Românii, inclusiv

asistenYiiă sociali,ă auă cunoştinYe foarte superficiale şiă neimplicate despre romii din

Curtici. Toateăautorit<Yileă localeăpară foarteăgr<biteăs< afirme c< ei nu pot s< disting<ă

întreă celeă dou<ă comunit<Yiă deă romiă dină oraş, pentru ei sunt toYiă omogenizaYiă în

categoriaă ‘Yigani.’ă Aceast<ă necunoaştereă esteă semnalat<ă şiă deă membriiă comunit<Yii:ă

„problema asta am spus-oăşi la consiliu, c<ăeiănuăştiu despre noi, ei atâtăştiuăc<ăsuntemă

Yigani,ădarănuăştiuădac<ăsuntemăYiganiăromâneşti sau c<ld<rari. (V.S, 52).

Totuşiă problemaă ceaă maiă critic<ă aă romiloră dină Curticiă r<mâne: excluziunea

şcolară. Nici datele culese, nici istoria oral<, nu amintesc c<ăm<car un singur individ

deă etnieă rom< din Curtici care sa fi terminat vreodată liceul.ă Şcoala, care ar putea

constitui o posibil< cale de integrare şiămobilitateăsocial<,ăesteăunădrumăînchis pentru

romii curticeni. Dificultatea problemeiă esteă întreYinut< atât de setul de atitudini

tradiYionaleăfaY<ădeăşcoalaăcomunit<Yii rome, care tinde s<ăcread<ăc< ‘pierdeătimpul’ălaă

şcoal<,ă câtă şi, mai ales dup< 1990,ă prină segregareaă celoră dou<ă şcoli din oraş.

Segregarea teritorial< a dat naştere uneiă segreg<riă ă instituYionaleă şiă aă unuiă raportă deă

calitateăaăînv<Y<mântului,ădefavorabilăcomunit<Yii de romi.

AcesteăimpedimenteăinstituYionaleăsuntăcuplateăşiăre-înt<riteădeăsetulăde alegeri

şiăpreferinYeăaleăromilor.ăInteresulăromânilor de a avea o şcoalaăseparat<ăpentruăcopiiiă

deă româniă esteă întreYinut< de dezinteresul accentuată ală multoră p<rinYiă romiă pentruă

calitateaă şcoliiă copiiloră lor.ăObservă c<ă acestă dezinteresă pentruă şcoal< este în special

generalizatălaămembriiăînst<riYiăaiăcomunit<Yii. Doar membriiădefavorizaYiătindăs<ăvad<ă

şcolarizareaă caă oă posibilaă dep<şireă aă situaYieiă loră materialeă şiă socialeă precare.ă Dină

22

p<cateă şcolarizareaă fetelor,ă şiă situaYiaă loră înă general,ă esteă dramatic<,ă deoareceă oă

posibil<ăopYiuneăindividual<ăpentruăşcoal< seăloveşte de un impediment dublu, lipsa de

preYă pus<ă peă şcolarizareă şi de rolul unic rezervat femeii în comunitate: acela de

gospodin<ăşiămam<.

Singura posibilitateădeămobilitateăsocial< practicat<ădeămembri comunit<Yii din

Curtici este accesiunea economic<.ăDiscursulăromânilorăseăschimb<,ădeăobicei,ădoarăînă

raport cu romii înst<riYi. SituaYiaă economic<ăaăcelorădou< comunit<Yiăaă reprezentatăoă

constanY<ăistoric<ăîn Curtici. AtâtăînăprivinYa profesiilor, câtăşiăînăprivinYaăveniturilor,ă

romii au fost întotdeauna în raport defavorizată faYaădeăromani.ă Înăperioadaăsocialist<ă

aceasta discrepanY< s-aăatenuat,ăîns<ădoarărelativ:ădeşiămajoritateaăromilorămunceauăîn

industriaă ar<dean<ă al<turiă deă români,ă eiă ocupauă poziYiileă prostă pl<titeă deă munc<ă

necalificat< din cauza (în principal, dar nuăexclusiv)ăaălipseiălorădeăşcolarizare.

Mareaă schimbareă adus< deă perioadaă deă dup< 1990 este c< datorit<ă efecteloră

migraYieiă în Europa Occidental<ă şi/sauă munciiă înă producYiaă legumicol< a ap<rută oă

grupareărom<ăcuăvenituriăînalteăsauămediiă(în raport cu comunitatea non-roma). Doar

în raport cu aceste grupuri am observată c<ă (oăbun<ăparteădintre)ă româniiădinăCurticiă

indic<ă ună nivelă deă acceptareă şiă integrareă (limitat<)ă aă romiloră dreptă concet<Yeniă

acceptabiliă şiă egali.ă SusYină aşadară c< pentru romii din Curtici,ă singur<ă caleă deă

mobilitateăsocial<ăascendent<,ăşi de integrare (limitat<) a constat în acumularea (prin

orice mijloace) de bunuri materiale.

În concluzie, la Curtici ierarhiile sociale sunt determinate în mare m<sur<ădeă

posesiunile materiale sau de lips< acestora - atât înă comunitateaă rom<,ă câtă şiă înă ceaă

român<.ă În ultimii ani se poate afirma f<r<ă îndoial< c<ă prejudec<Yileă şi practicile

discriminatorii care au dominată contacteleă dintreă romiă şi ne-romi sunt atenuate

semnificativă (f<r<ă aă fiă eliminateă îns<) de îmbun<t<Yireaă situaYieiă economiceă aă

comunit<Yiiă romeă înăgenerală şi a unorămembriiă aiă acesteiăcomunit<Yi în mod special.

Atât oficialit<Yileă câtă şiă româniiă înă generală dină Curticiă îiă respect< maiă multă (şiă înă

consecinY<ă suntămaiăpuYină rasişti)ă înă raportăcuă ‘Yiganiiădeăm<tase,’ă cuăalteăcuvinteă înă

raport cu noua clas< medieăşi clas< superioar<ăap<ruteăîn rândulăcomunit<Yiiărome.ăÎn

opinia mea aceasta este principala dimensiune în care are loc incluziunea romilor în

comunitateaăromân< din Curtici.

23

Bibliografie B;DESCU, Gabriel 2007ăCapitalăumanăşiăcapitalăsocialălaăpopulaYiaădeăromi. In:

B;DESCU,ăGabriel et al. (ed.): Barometrul incluziunii romilor. FundaYiaăpentruăoăSocietateăDeschis<, Bucureşti,ă76-84.

CACE, Sorin (ed.) 2007 Accesul romilor pe piaYa muncii. AspiraYii, factori şi strategii de reuşită. Editura Expert, Bucureşti.

FLECK, Gábor – RUGHINIŞ, Cosima 2008 Vino mai aproape. Incluziunea şi excluziunea romilor în societatea românească de azi. Human Dynamics, Bucuresti.

GILL, Tom 2002 Wage Hunting at the Margins of Urban Japan. In: DAY, Sophie – PAPATARXIARCHIS E. – STEWART, Michael (ed.): Consider the Lilies of the Field. Maginal People Who Live for the Moment. Westview Press, London, 155-74.

Z;RNA, Gheorghe-Dorel 1999 Sărăcia sau inegalitatea veniturilor ca factor predicativ al mortalităYii generale. Studiu comparativ a două comunităYi rurale de Yigani. Editura Sofia, Arad.