go free - revista studentului din ubb - mai 2010

GO FREEGO FREEGO FREETHINK

THE

BOXTHE

BOX

numar 1 2010 Mainumar 1 2010 Mai

Vând viitor - pag 6

Interviu Andrei Marga - pag 14 - 18

Primul pas spre o carieră: Internship-ul - pag 28 . 29

Reţetă culturală gratuită - pag 34

GAME START - pag 40 - 41

Student

Profesional

Facultate

Educational

Resurse

Go Free

Dascalism contemporan - pag.22

Revista Studentului Din U. IB. IB. Revista Studentului Din U. B. B.

outside

EchIpA dE pRoIEcTRedactor-şefAndra Camelia CORDOŞMail: [email protected]: 0742.554.321

Secretar de redacţie & DesignErika KRAMARIK

Contact

redacţ[email protected]

RedactoriAdelina PÂRVUAlexandra Bianca VRÎNCEANUAndrada LĂUTARUIrina DREXLEREdith NAGYIoana Marinela PARASCAIoana Maria NECHITAIulia-Teodora CRISTUREANRozina CSASZAR

Powered by cUpRINSSTUdENTComerţul cu licenţe dăunează grav educaţiei tale! - pag. 4Trupa Fluturi pe asfalt - pag. 8V.D.T.U.B.B. Keep Away! pag. 10FAcULTATEProful Lunii - pag.12Interviu Andrei Marga - pag.14 Noutăţi UBB şi nu numai-pag. 18EDUCAŢIONALStudenţii din UBB construiesc calitatea academică - pag. 20Dascalism contemporan -pag.22Public speaking - pag. 24Avantajele/dezavantajele unui master în străinătate - pag. 26Outdoor education - pag. 29pRoFESIoNALPrimul pas spre o carieră: internship-ul! - pag. 30Averea studenţească - pag. 32Absolvenţi de succes - pag. 33 RESURSEReţetă culturală gratuită-pag.36 Granturi de călătorie STEP be-yond - 37Psihoterapia pozitivă - pag. 40Go FREEDe la Anamaria Ştamp şi Alex-andru Negriu, până la „cum să ajungi să îţi fredonezi propriul vis” - pag. 42Roackere, patria te vrea… unde? - pag. 43Game start - pag. 44Moda “á la fac” - pag. 46

Andra Camelia CORDOŞRedactor-şef

[email protected]

Fii parte din schimbarea

pe care o vrem noi!

RECICLAREA VALORILOR ÎN SOCIETATEA ROMâNEASCĂ

Vă întrebaţi ce este educaţia în România? O urnă …din care, fiecare min-istru are onoarea să extragă câte o bilă – a.k.a. legea educaţiei (de apreciat el-ementul surpriză). Cum se face că, de fiecare dată, unii zic că bila e de cu-loare albă, pe când toţi ceilalţi o văd neagră?

Nu vă mai întrebaţi. Educaţia nu este ceea ce unii sau alţii ne fac să credem că este. Mulţi vorbesc în neştire, alţii o fac pentru putere, „interesul comun” fiind în societatea românească de astăzi un termen …cam demodat. Ce-i drept, Aristotel a murit de mult, însă nici so-cietatea românească nu pare a fi făcut foarte mari evoluţii în timp…în timp ce şi miniştrii extrag bile…ce se dovedesc a fi fără număr… de înregistrare…

Procesul de reciclare continuă a educaţiei şi a legilor pentru „mod-ernizarea” educaţiei în România pare iminent. Legile apar în faţa noastră ca nişte imense gropi de gunoi unde ma-teria primă de reciclare nereuşită este însăşi educaţia noastră.

Îi vom opri la timp să mai salvăm ceva din viitorul nostru? Îmi iau rămas-bun de la prietenii care şi-au făcut deja bagajul pentru educaţia gratuită oferită în ţări precum Danemarca, Scoţia, ş.a.m.d.…

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go

Student4ComerŢul Cu liCenŢe

dĂuneazĂ grav eduCaŢiei tale!

Primesc acum vreo lună un me-saj colectiv pe e-mail: fost coleg de facultate scrie lucrări de licenţă, contra sumei de 800 Lei, în 2 tranşe. Mă gândeam că poate aveţi nevoie careva. Apelaţi cu încredere. Spor!, la care era ataşat mesajul de pro-movare al colegului: absolvent al Universităţii “Babeş-Bolyai”, scriu lucrări de licenţă contra cost. O lucrare se livrează în 2 săptămâni la cel mai mic preţ de pe piaţă. Pentru informaţii: ID de mess: ****; email: **** sau nr de tel: ****. Mă întreb acum, în primul mesaj, colega pentru ce ne ura spor? Iar în al doilea... nu mă mai întreb nimic. Nu e o noutate că sunt studenţi care-

şi cumpără licenţe şi dizertaţii, e un fenomen cât se poate de real – la facultatea ta, la facul-tatea mea, colegul tău de grupă, colega mea de an... Acum vor-bim însă de o piaţă, iar cu un mic ajutor de la „prietenul google” găsim site-uri specializate pen-tru acest domeniu. Ca un fel de supermarket: intri, scanezi produsele, te îndrepţi spre cele care par mai interesante, te uiţi la specificaţii, la termenul de valabilitate (!), nota acordată la susţinere, tot. Apoi hotărăşti dacă „rămâne asta sau cealaltă?” şi treci la „ghişeu”: urmează să efectuezi o tranzacţie şi să plăteşti. Licenţe mai lungi, mai scurte, pe domenii de speciali-

Întotdeauna m-am priceput să-mi gestionez veniturile. Eram „Banca Irina” pentru cei de acasă. Cu toate acestea, se pare că afacerile nu sunt punctul meu forte. În liceu mi-era greu să-mi vând manualele folosite, aşa cum nici acum n-aş putea să-mi vând cursurile. Sau licenţa...

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Student 5tate, cu note mai mici sau mai mari, în română sau în engleză, susţinută la un centru univer-sitar mai mare sau mai mic... şi preţurile variază. De la 0 lei (asta n-am înţeles-o), la 500 de euro. Asta e ce am găsit la o primă căutare. De ce fac asta s t u d e n ţ i i ? Pot să avan-sez presu-puneri, că de vorbit, nu prea se

vorbeşte despre asta. Poate că din

lene. Poate că dintr-o proastă gestionare a timpului. Poate din implicarea în prea multe activităţi deodată. Poate din dezinteres pentru facultate. Poate pentru că „şi-aşa nu contează, atâta vreme cât ai o diplomă” ş.a.m.d. Pentru cine ne

zbatem, în acest caz, când milităm pentru calitate în educaţie? Studenţii ar

trebui motivaţi, să aibă posibilitatea să înveţe la facultate ceea ce le place – să ne apropi-em de un învăţământ centrat pe student. În acelaşi timp, profesorii ar trebui să aibă de acum două sarcini în plus: să fie atenţi când promovează pe un stu-dent la un examen, sporindu-i şansa de a fi în viitor licenţiat, şi de a urmări cu riguro-zitate cazurile de pla-giat. Muncă enormă. Iar învăţământul se

masifică, se masifică, se masifică... Ne scapă

educaţia printre degete?

Irina DREXLER, www.anosr.ro


Student6

Vând viitor!©

Eşti în pragul absolvirii? Te-ai săturat de studenţie? N-ai citit nici o carte în anii de facultate? Ţi-ai mituit profii şi ţi-ai cumpărat toate examenele? Ai mers la facultatea asta ca să faci şi tu una? Dacă pentru întrebările de mai sus răspunsurile tale sunt DA noi te putem ajuta. Cumpără de la noi lucrar-ea ta de licenţă la un preţ avantajos. Lucrările sunt foarte bune, complete şi cu note mari. Sună la numărul de telefon 00463733 sau comandă on-line de pe site-ul www.nofuture4me.com şi în 24 de ore ai lucrarea în mână.

Anything that money can buy, în cazul acesta vorbim de cultură, diplome, în-tr-un cuvânt viitorul tău. Poţi cumpăra cheia spre masterat sau doctorat şi în acelaşi timp să furi şansele celorlalţi. Te trezeşti la 6, îţi bei cafeaua şi te îndrepţi spre bibliotecă unde o să-ţi petreci restul zilelor până ,,the big day arrives”. Cărţi, documente, teancuri

de material, research, cofeină, stres, nopţi albe pentru un scop nobil. Sună oribil de banalo-plictisitor, este? De ce să te mai chinui când poţi da o sumă modestă pentru o lucrare gata făcută, pe care eventual poţi să o citeşti o dată. Oare această alegere reprezintă adevărata natură umană, adică să ale-gi tot timpul drumul cel mai uşor?

Oare în ce direcţie ne îndreptăm aşa, dacă generaţiile tinere îşi pierd interesul pentru cultură, formare continuă şi muncă cinstită? Aceste rânduri nu doresc să jignească pe nimeni, fiecare avem motive bine structurate şi întemeiate când luăm o decizie. Dreptul de autor îşi pierde semnificaţia şi valoarea pe zi ce trece, iar manevra copy-paste devine una dintre activităţile noastre preferate şi de care abuzăm cu neruşinare.

Don’t steal! Make your own!©

Edith NAGY

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Student 7

Highlife

Party, party, party!!! Somn, somn, somn, mai mult somn ca pe urmă party din nou! Prieteni noi, feţe noi, aventuri noi în fie-care zi. Locuri noi, colegi noi, obiceiuri noi, iubiri noi, somn. Seminarii, cursuri, cantină, fast-food, somn, plimbare, cinema, mall, RATUC, OMNIPASS, party! Teatru, operă, concerte la sala

s p o r -

turilor, în cluburi, pe

terase(şi cu asta doar acum începem).

Încerci să ajungi la toate, să participi la câte poţi, să vezi tot ce îţi propui cu mai mult sau mai puţin succes. Welcome my friend, this is the amazing city of Cluj-Napoca! Dacă vrei să fii

cu adevărat implicat trebuie să ieşi din camera de cămin/chi-rie, go out there, descoperă, cercetează, învaţă, ignoră, iubeşte, dă-o în bară (de mai multe ori, nu-i stres), exprimă-te, ascultă, complică-te, scoate-te, distrează-te, studentizează-te! Cu toţii ar trebui să ne putem permite o studenţie decentă, să putem merge măcar o dată pe săptămână la cinema, de două-trei ori la un chef sau concert, noroc cu chefurile inepuizabile din căminele noastre dragi, unde nu trebuie să plăteşti intrare, iar consumaţia este de multe ori din partea casei. Toţi am trecut

prin asta…cred.Cât despre Highlife-ul clujan, dacă iei treaba în serios, până la sânge, îţi apar cearcăne deep as

hell sub ochişori, slăbeşti brusc câteva kilograme, devii depen-dent de continuă mişcare, ceea ce nu este neaparat un lucru rău, atâta timp cât tot ce faci este făcut cu măsură. Go Free! Don’t do drugs! Make love, not war!...şi alte mesaje pozitive.

Edith NAGY


Student8

Viaţa de stu-dent în Cluj-Napoca oferă pe lângă nopţi albe şi cursuri de xeroxat şi “gradaţii de singurătate”, atunci când ai timp să pui în balanţă reali-tatea şi visul tău prin cu-riozitatea de a încerca să faci din idee adevăr.

Am întâlnit oameni care ştiu face asta şi le iese chiar bine şi anume genul de trupă “un pic altfel”, care păstrează crezul rock al timpurilor vechi şi noi, care ştiu sa spună: Repede, până nu ne-am revenit! , ştiind că totul este “ca într-o furtună în care poţi să

faci lucruri, dar trebuie făcute repede, căci dacă te apuci, con-tinui, continui…”

Este vorba de trupa”Fluturi pe asfalt”, formată anul trecut,de 4 studenţi tineri şi voinici şi anume: Flaviu - la tobe, Andrei- la chi-tara, Eugen la chitară si voce şi Răzvan bass si voce. Mi-au de-scris ceea ce îi leagă ca o “pri-etenie spontană,

fiind oamenii potriviţi la locul potrivit”, găsindu-şi astfel iden-titatea muzicală. Se numeşte “Fluturi pe asfalt” din dorinţa lui Eugen de a numi un lucru personal astfel, băieţii spunând că denumirea aceasta este semn

Studenţii se afirmă:trupa Fluturi pe asfalt


Teodora CRISTUREAN

că trupa e tratată cu seriozitate – şi că astfel a devenit “un lu-cru personal pentru fiecare în parte”..

Se descriu ca şi o trupă mică, însă, după cum spunea Răzvan, “chestia asta e ca şi univer-

sul meu” ( aşadar întotdeauna esenţa contează), doritori de a fi ascultaţi pe scena muzicală, ei cântând doar în limba română, cu ideea că dacă unele trupe de rock românesc din zilele noastre exprimă de multe ori frustrările, ei vor să prezinte starea şi

părerile personale. . Pot fi ast-fel ascultaţi pe [email protected] – şi înţeleşi aşa cum vor ei, “ca pe un lucru firesc”. Îi inspiră şi influenţează totodată acordurile trupelor ca Tool, Pink Floyd, Led Zeppelin,

Anathema şi cele de jazz (ascul-tate de toţi).

Pe când primele concerte? – i-am întrebat. Când răsar ghio-ceii.- mi-a răspuns Răzvan. Si s-au tinut de cuvant…


Student10

Keep Away!

Go Free: Povesteşte-ne istoria formaţiei Keep Away, cum s-a înfiinţat, cine a avut iniţiativa, dificultăţile pe care le-aţi întâmpinat, dacă au fost.

Andrei: Ideea de a pune ba-zele unei formaţii a apărut la în-ceputul anului 2008, după discuţii cu un fost coleg de liceu. El era hotărât să cânte în Cluj, aşadar ne-am pus pe căutat oameni şi din aproape în aproape am ajuns să-i găsim pe Alex Kormos (bas) şi Cristian Dolha (tobe). Odată completă formula ne-am pus pe repetat. După aproximativ 2 luni de repetat, cel care a pus bazele trupei (Avram Andrei) părăseşte trupa din cauza nepotrivirilor din

punct de vedere muzical, iar noi am început căutările unui nou chitarist. După două eşecuri am dat de Cătălin Pop, în urma unui jam într-un local din Cluj. L-am chemat a doua zi la repetiţii şi totul a fost mai bine decât ne aşteptam. În această formulă am avut şi primele concerte prin Cluj, Baia-Mare, ajungând şi la Bucureşti. În toamna lui 2008, Cristian Dolha părăseşte trupa din cauza studiilor, locul lui fiind luat de Tudor Bilt, fost coleg de trupă într-un proiect muzical tre-cut, cu basistul nostru. Formula stabilă a trupei a fost găsită în acel moment: Crecan Andrei-voce, Alex Kormos-bas, Tudor Bilt-tobe, Cătălin Pop-chitară.

V.D.T.U.B.B.

Crecan Andrei studiază două mastere la Facultatea de Studii Europene: Afaceri Europene şi Management de Proi-ecte, Societatea Mediatică. Cu toate astea, el are timp şi pentru trupa sa, Keep Away. Este o trupă cu influenţe “de la funk la metal şi de la punk la alternative”, aşa cum explică el pe site-ul trupei. Acolo puteţi asculta şi piesele lor: Thanks, Ziua de azi şi GO! Iar în “Go free!” puteţi doar azi să citiţi un interviu pentru care eu îi spun “thanks!”.


În legătură cu dificultăţile pe care le-am întâmpinat, cred că acestea ar fi legate în primul rând de echipamentele precare cu care unii patroni de aşa-zise pub-uri se aşteaptă să cânte o trupă şi să sune bine, şi de ati-tudinea aceloraşi indivizi legată de plata trupelor.

G.F: De ce Keep Away?Andrei: Numele ni l-am ales

într-un fel din necesitate. Cân-tam deja de 2 luni, nu aveam un nume, şi toată lumea ne întreba cum se numeşte trupa. La o bere cu restul trupei ne-am hotărât să alegem numele şi l-am ales de pe obiectele de pe masă, mai exact de pe o cutie de chibrituri. Me-sajul întreg era “Keep Away from children”, dar am ramas doar cu Keep Away pentru că suna mai bine.

G.F.: Povesteşte-ne un mo-ment memorabil pe care l-ai trăit

alături de colegii tăi de trupă.Andrei: Cred că momentul pe

care îl ţin cel mai bine minte e reacţia publicului după primul concert. După ce repeţi fără să ştii dacă ceea ce faci e pe placul publicului sau nu, şi într-un final să primeşti un feed-back pozitiv, ajungi să simţi că faci ceea ce trebuie.

G.F.: Ce planuri de viitor aveţi?

Andrei: Principalele planuri sunt terminarea sălii noastre de repetiţii şi înregistrarea unui EP care să fie lansat în vara anului viitor.

G.F: Un mesaj pentru fani?Andrei: Fanilor le transmit să

continue să vină la concerte cum au făcut şi până acum şi să ne susţină cum ştiu ei mai bine.

Adelina PÂRVU


Facultate12Proful Lunii

Adrian Mureşan câştigã locul I la Festivalul Mondial de la Sanremo, Italia, 2009

“Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile grele să ţi se pară mai uşoare…” G.Moisil

Dedicăm această secţiune oamenilor de la catedrele şcolii, care au ştiut să fie em-patici şi prietenoşi, în semn de recunoaştere a meritelor acesto-ra. E adevărat că în noi şi din noi sunt create marile răspunsuri…însă este foarte important să existe cineva care să ne întrebe câte ceva sau să ne stârnească nişte curiozităţi mai întâi.

Cine? Adrian Mureşan, născut în 24 septembrie1982, în Cluj-Napoca, alsolvent al Universităţii „Babeş-Bolyai”.

De c e proful lunii? Dacă aş scrie: pentru că merită, lumea poate nu ar înţelege întocmai motivele. Aşadar...pentru că: a absolvit în 2001 Li-ceul Teoretic “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, a urmat apoi Fac-ultatea de Litere, la U.B.B., fiind şi licenţiat, a studiat de aseme-nea la nivel universitar istorie si teologie la U.B.B, are master în Litere, este eseist, colaborator la publicaţii culturale clujene şi din ţară, este profesor de limba şi literatura română la Liceul

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 13de Informatică “Tiberiu Popov-iciu” din Cluj-Napoca, îndrumă un Cerc de film şi teatru în acest liceu, precum şi în liceele “Lucian Blaga” şi în “Onisifor Ghibu” în fiecare săptămână.

Îmbogăţindu-şi latura artistică, din octombrie 2009 urmează şi cursurile de actorie, afirmând că a fost ”determinat de succesul avut cu copiii”.

Succesul! În martie 2008 a re-alizat un scurt metraj cu trupa sa de teatru, intitulat : ”Every breath you take”. Acesta a ru-lat la Cinema Victoria, în cadrul Săptămânii Filmului Clujean, în calitate de câştigător al secţiunii film al Concursului Naţional An-tidrog. Un an mai târziu, în mar-tie 2009, câştigă locul 1 la Fes-tivalul Mondial de la Sanremo, Italia, la secţiunea cel mai bun film, cu scurtmetrajul FIVE, re-alizat în exclusivitate cu elevi

sau studenţi amatori din pro-pria trupă de teatru. Problema prezentată în film este de ordin politic: războiul din Gaza, fiind preluat de aproape toate televi-ziunile mari din România. Proba-bil unii dintre voi aţi citit ştirea despre acest film în ziare sau aţi urmărit emisiunile televizate, avându-l pe Adrian Mureşan ca şi invitat. Filmul prezintă cinci vi-ziuni diferite asupra războiului. Pentru vizionare: http://video.google.com/videoplay?docid=2926531551963608456# .

În ceea ce priveşte legătura cu trupa de teatru, pe cei tineri nu îi numeşte “elevii mei, ci pri-etenii mei”, lucru care denotă empatia şi aptitudinile sale de socializare. Totodată afirmă: “Cu trupa am câştigat aproape toate festivalurile naţionale de teatru la care am participat”.

Spre final, împărtăşesc faptul că este o persoană inovatoare şi că acesta este doar începutul activităţii profului lunii. Ca şi cadou, îi oferim numărul acesta al revistei şi îi mulţumim încă o dată pentru receptivitate…noi, redacţia Go Free!

Să nu uităm: “the quickest way to end a war is drop your guns and walk away”.

Teodora CRISTUREAN


Facultate14INTERVIU ANDREI MARGA

„Un învăţământ centrat pe student presupune să-i dai studentului libertatea de a alege”

A. Cordoş: Cum aţi descrie relaţia dumneavoastră cu studenţii?

A. Marga: Relaţia aş descrie-o ca una lucrativă. Pe de o parte am simţit şi simt mereu drept obligaţie să profilez bine problema pe care o pun în discuţie la curs sau la semi-nar, să indic căile şi metodele de

a soluţiona acea problemă. Şi, ca efect al acestei… problem solving strategy…aceste stretegii de rezol-vare de probleme, studenţii au fost totdeauna angajaţi. N-am întâlnit situaţii de pasivitate în cursuri şi seminarii. Şi cred că acesta este un secret al cooperării dintre un profe-

sor şi studenţi – problemele să fie bine profilate şi căile de soluţionare lămurite, şi-atunci şi studenţii participă. În fond, pe un tânăr îl motivezi făcându-l participant la dezlegarea problemei.

A. Cordoş: Încurajaţi folosirea tehnologiei multimedia în proce-sul de predare-învăţare?

A. Marga: Evident că încurajăm şi lucrăm cu asistenţii la prezentarea unor părţi din curs mai sintetică, mai concentrate pe nodurile prob-lemelor, dar trebuie să adaug ime-diat – tehnologia modernă, multi-media care se foloseşte, este mereu doar un instrument. Profesorii care-şi închipuie că e dispensat efortul de lămurire, de datoria de a privi dacă vrem…în ochii studenţilor, spre a ne da seama dacă înţeleg sau

« Pe un tânăr îl motivezi făcându-l participant la dezlegarea problemei »

Pentru că este mereu un plus să cunoaştem per-soanele care ne sunt aproape în pregătirea noastră profesională, am ales să prezentăm cititorilor revistei Go Free ideile şi perspectiva asupra relaţiei student-profesor, a unui dintre cei mai cunoscuţi profesori din Universitatea Babeş-Bolyai, Andrei Marga.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 15nu problema…acest efort trebuie făcut continuu, prin urmare, aş spune două lucruri aici: tehnologia modernă e un instrument, un in-strument de mare eficacitate, dar participarea profesorului, angaja-mentului lui continuu vis-a-vis de studenţi sunt indispensabile.

A. Cordoş: Ce metode de evalu-are folosiţi pentru a testa cunoştinţele studenţilor?

A. Marga: La cursurile pe care le-am ţinut, şi care le ţin, cer-em fiecărui student să facă un re-ferat. După e x p e r i e n ţ a mea şi a celor cu care lucr-ez, atunci stu-dentul învaţă o soluţie, un conţinut, când e pus să facă el un referat. Evident, studen-tul nu poate face referate pe toată suprafaţa cursului, dar măcar unul, studentul este solicitat să facă. La mine, fiecare student trebuie să aibă la activ, după un semestru, un referat făcut şi susţinut în seminar.

Aceasta este prima chestiune. A doua chestiune, este verificarea pe parcurs, adică în seminar – ceea ce face studentul sau nu face la semi-nar este înregistrat de asistent şi de către mine. Pe baza a ceea ce face studentul, noi îi putem plusa... adică putem socoti că pregătirea lui este mai bună. Şi trei, este ex-amenul scris şi examenul oral de la

finalul semestrului. Deci, combinăm aceste patru lucruri – examenul scris, examenul oral, par-ticiparea la seminar şi referatul. Aceste patru intră drept piloni ai evaluării.

A . C o r d o ş : Cum încurajaţi lu-crul în echipă?

A.Marga: Lu-crul în echipă îl încurajăm mai cu seamă spre fina-lul bachelor şi spre masterat. Atunci punem în discuţie… cerem şi referate pe

nişte teme concentrice, teme care de fapt se desprind ca nişte ramuri dintr-o temă mai cuprinzătoare. În această formă încurajăm…la mas-terat, repet, şi la doctorat mai ales. În măsură ce urcăm în etaje, această muncă în timp…muncă în


Facultate16grup, dă rezultate.

A. Cordoş: Ce diferenţe aţi identificat între generaţiile de

studenţi, de la un an la altul, şi cum v-aţi adaptat ca profesor la aceste schimbări?

A. Marga: Sigur…generaţiile mai vechi de studenţi citeau mai mult; generaţiile mai noi de studenţi, sunt prinse în carca-sa acestor programme destul de rigide, destul de birocratice, şi de-aceea lectura lor nu mai este atât de extinsă ca înainte, chiar dacă, trebuie spus, pregătirea lingvistică a studenţilor actuali este mult mai bună decât înainte. Clar, studenţii acuali au pregătire lingvistică mai bună, au un acces la sursele elec-tronice de informare mai bun, dar acestea atrag şi un neajuns – mulţi studenţi se adresează com-puterului pentru informare, şi nu mai merg în bibliotecă. Ar trebui sfătuiţi, studenţii, să combine, în continuare, accesul electronic la informaţie, cu mersul în bibliotecă; cartea rămâne, totuşi, sursă de informaţie. Aceasta este diferenţa pe care o sesizez.

A. Cordoş: Care consideraţi că sunt principalele probleme ale sistemului de învăţământ din România, din perspectiva învăţământului centrat pe stu-dent? Ce ar trebui să se mai modi-fice?

A. Marga: Ar trebui mult să se modifice…pot să vă dau o listă lungă…România, nu are o legislaţie universitară şi, din păcate, nu va avea nici după discuţia din 2010. Să spunem, foarte onest…de ce nu o va avea? Pentru că nu se lucrează serios. La noi, din păcate, leg-ile care se propun sunt politizate. Ori nu e ţinta unei legi să exprime poziţia unui partid, ţinta e să satisfacă interesul public. Aici e marea problemă…în legislaţie. Mai departe, un învăţământ centrat pe student presupune să-i dai studen-tului libertatea să aleagă printre cursuri şi seminarii pe o suprafaţă

mare. Dacă ne uităm şi în actualul proiect de lege a învăţământului, se proclamă învăţământ centrat pe student, dar apoi studentul alege foarte puţin… mai puţin ca în orice

« Pregătirea lingvistică a studenţilor actuali este mult

mai bună decât înainte »

« Un învăţământ centrat pe student presupune să-i dai studentului libertatea

să aleagă printre cursuri şi seminarii pe o suprafaţă

mare »

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 17altă legislaţie anterioară…ori aşa nu merge. Trebuie învăţământ centrat pe student, dar centrat în aşa fel încât el alege discipline pe scară mare. A alege discipline pe scară mare nu e neapărat confortabil, e şi un risc inclus aici… dar trebuie să lăsăm studentul să îşi asume şi

riscuri. Studentul este o persoană matură. În definitiv, şi noi, toţi, asumăm riscuri în viaţă când facem o decizie…şi profesională – alegem să mergem la o facultate, nu la alta, şi-aici este un risc, dar trebuie să cultivăm această răspundere pen-tru alegere. Dar nu o putem cultiva decât lăsând oamenii să aleagă.

A. Cordoş: Sunteţi implicat în activităţi de cercetare împreună cu studenţii?

A. Marga: Sigur, dar mai ales cu doctoranzi şi masteranzi… trebuie să acceptăm, la bachelor, stu-dentul e bine să îşi facă cultura generală. Am…vreo 22 de doctoranzi, lucrez cu ei, cu masteranzii lucrez, mai ales cu cei care văd că au interes pentru cercetare şi se orientează spre disci-plinele pe care eu le cultiv;

evident am şi alţi colegi care şi ei îi stimulează. Lucrez în cercetare cu foarte mulţi studenţi, totdeauna am lucrat. De altfel, şi când am înche-iat studiile în Germania, când am venit aici, am avut cel mai bun cerc ştiinţific studenţesc axat pe prob-leme de filozofie contemporană.

A. Cordoş: Ce mesaj sau încura-jare aţi transmite studenţilor?

A. Marga: Studenţii trebuie să fie…cum să spun… mai preocupaţi de ceea ce vine după absolvire, şi din acest punct de vedere ar fi bine să exercite o critică argumentativă mai constantă, mai aplicată vis-a-vis de facultăţile, specializarile pe care le fac.

« Trebuie să cultivăm răspunderea pentru alegere»

Andra CORDOŞ


Facultate18

Ultimele publicaţii în UBBAutor: Andra CORDOŞAndrei Marga a publicat recent,

la editura Hasefer (Bucureşti), volumul Fraţii mai mari – Întâlniri cu iudaismul, care abordează in extenso sursele iudeo-creştine ale Europei, volum receptat pe plan internaţional.

În ianuarie a avut loc lansarea volumului coordonat de Prof.univ.dr. Ilie Rad, Jurnalism româ-nesc în exil şi diaspora (Editura Tritonic, Bucureşti, 2010), în cadrul SPAC.

Ladislau Gyémánt, Remus Câmpeanu, Anton Dörner, Florin Mureşan: Conscripţia fiscală a Transilvaniei din anul 1970, Vol. I, Descrierea localităţilor con-

scrise (Partea a II-a),Ed. Enciclo-pedica, Bucureşti, 2009.

Liviu Pop: Tratat de drept civ-il. Obligatiile,Vol. II, Contractul, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009.

Petru Iluţ: Psihologie socială şi sociopsihologie,Ed. Polirom, Iaşi, 2009.

În decembrie, la sediul Cate-drei de Istoria Filosofiei Antice şi Medievale a UBB a avut loc lan-sarea volumului “Studii de istoria filosofiei dedicate profesorului Vasile Musca, cu ocazia împlinirii vârstei de 65 de ani”.

Pe 1 martie a avut loc lansarea cărţii „Absolutul astăzi. Teologia şi filozofia lui Joseph Ratzinger”, autor Andrei Marga.

Ultimele publicaţii în UBB

Yeditepe Open – turneu internaţional organizat de Uni-versitatea Yeditepe, Turcia; European Universities Debate Championship, organizat în Marea Britanie; Worlds Univer-sities Debate Championship,

organizat de Universitatea Koc, Turcia.

În urma acestor evenimente, în acest an, Universitatea Babeş-Bolyai ocupă locul 81 în clasamentul universităţilor din lume la dezbateri academice.

UBB în top 100 de universităţi la dezbateri academice

Noutăţi UBB... şi nu numai

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 19

Dacă „Anul Internaţional al Astronomiei – 2009” s-a încheiat în Grădina Botanică „Al. Borza” prin montarea unui cadran so-lar – iniţiativă a profesorilor de fizică din municipiul nostru, Anul Internaţional al Biodiversităţii – 2010 demarează prin spectacu-lar. Este vorba despre un frag-ment (de peste 21 tone!) din trunchiul unui plop canadian,

răpus de construcţia noului sta-dion. După necesarele trata-mente, acest martor a ceea ce au însemnat „plopii Clujului” (despre care scria E. Pop în urmă cu 7 decenii) va putea fi admirat de vizitatori şi, probabil, va con-stitui un prilej de meditaţie asu-pra relaţiei noastre cu natura, a declarat Director prof.dr. Vasile Cristea.

Lansarea „Cubului Virtual”

Noutăţi la Gradina Botanică „Alexandru Borza”

Pe 8 februarie 2010 a avut loc lansarea „Platformei de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală” - „Cubul Virtual” - din cadrul Clădirii AVALON (Advanced Virtual Applications Labo-ratories of Napocensis), str. Republicii nr. 37, a Catedrei de Psihologie Clinică şi Psiho-terapie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a UBB.

Platforma şi cercetările regăsite aici sunt susţinute de granturi naţionale şi internaţionale ale mem-brilor Catedrei de Psiholo-

gie Clinică şi Psihoterapie. Clădirea AVALON, cât şi per-sonalul care o întreţine este investiţia Universităţii Babeş-Bolyai.

Alături de activităţi avansate de cercetare, Plat-forma va deservi şi activităţile didactice, pentru studenţii masteranzi şi doctoranzi ai Catedrei, şi serviciile inova-tive către comunitate prin Cl-inica Universitară de Psiholo-gie Babeş-Bolyai – PsyTech.

Pentru detalii suplimenta-re accesaţi site-ul Platformei la http://www.psytech.ro .

Andra CORDOŞ


Educational20Studenţii din UBB construiesc calitatea academică

Implică-te şi tu!

În weekendul 27-29 noiembrie, respectiv 4-6 decembrie, peste 70 de studenţi din UBB au partic-ipat la două sesiuni de formare în domeniul calităţii academice, trainingurile fiind parte a proi-ectului „Asigurarea calităţii pro-

gramelor de studii universitare prin formarea resursei umane şi

orientarea spre piaţa muncii”, iniţiat de Centrul pentru Manage-mentul Calităţii al Universităţii „Babeş-Bolyai”.

Activităţile s-au desfăşurat la Beliş sub îndrumarea a 4 train-eri, allumni ai Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti

din România. În cadrul ate-lierelor de lucru s-a urmărit

înţelegerea de către studenţi a conceptului de calitate, oferindu-li-se atât o perspectivă europeană, cât şi una internă, rezultată din propriile experienţe în cadrul facultăţilor în care studiază. Participanţii au depăşit nivelul de identificare a problemelor de care se lovesc în procesul de învăţare, fiind motivaţi şi susţinuţi să se impli-ce direct în procesul de schimbare şi ridicare a

nivelului calităţii învăţământului din Universitatea „Babeş-

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 21Educational

Bolyai”. Ei vor forma grupuri de lucru pentru identificarea acelor măsuri care să vină în rezolvarea problemelor studenţilor, prin im-plicarea în comisiile de calitate din facultăţile din UBB şi prin susţinerea activităţilor Centrului pentru Managementul Calităţii.

Printre altele, cei prezenţi au optat în cadrul atelierelor de lu-cru pentru un sistem de educaţie mai flexibil, o paletă variată de opţionale dintre care să aleagă ceea ce li se potriveşte, metode de predare interactive, adaptate noului tip de student al secolului XXI, actualizarea permanentă a cursurilor şi a informaţiilor transmise studenţilor, accent mai mare pus pe partea practică a cursurilor, pe dobândirea competenţelor, pe schimburile de experienţe, cât şi pentru o

mai bună informare a studenţilor de către facultăţi prin updatarea site-urilor şi accesul la informaţii, pentru un parteneriat student-profesor în procesul de învăţare şi pentru metode de evaluare relevante. Altfel spus au optat cu toţii pentru un învăţământ de calitate, centrat pe student şi pe nevoile acestuia.

Nu ne rămâne decât să-i spri-jinim în viitoarele lor demersuri, exprimându-ne cu toţii părerea despre sistemul de învăţământ şi aducându-le la cunoştinţă asteptările noastre de la acest învăţământ. Scrie-ne şi tu care sunt aşteptările tale pe adresa [email protected] şi te vom publica în următorul număr „Go Free”.

Andra CORDOŞ


Educational22

Dascalism contemporan

În urma discuţiilor cu Erika, studentă în anul I la Facul-tatea de Ştiinţe Politice, Ad-ministrative şi ale Comunicării am văzut că încă mai există studenţi entuziasmaţi şi dor-nici să înveţe. Erika spune că, până acum, facultatea a fost exact aşa cum se aştepta să fie. Colegii sunt diferiţi şi care mai de care, profesorii bine pregătiţi şi dispuşi să-i asculte şi să-i ajute oricând. Ea ne-a vorbit din punctul de vedere al bobocului care a fost copleşit de numărul mare de studenţi de la curs, spunând că, spre deosebire de liceu, este puţin mai greu să porţi un dialog cu profesorul, în primul rând fiind împiedi-cat de o distanţă fizică mult

mai mare care se creează între un student şi profesor într-un amfiteatru, şi care creează în ultimă instanţă o distanţă psihologică. Dar această distanţă nu este insurmontabilă atunci când profesorul te încurajează să te implici în discuţie şi face cursul atât de interesant şi interactiv încât nici cel mai timid student nu se poate abţine de la comentarii.

Am ascultat şi punctul de vedere al lui Dan Balica, masterand şi cadru asoci-at la FSPAC, care spune că secretul unui raport avan-taj-avantaj pentru profesor şi mai ales pentru student este parteneriatul. Atâta timp cât profesorul şi elevul

Fără a fi cârcotaşi şi fără a căuta nod în papură, ne-am interesat ce cred studenţii despre educaţia de care au parte şi, im-plicit, despre profesorii lor.


sunt parteneri, şi discută ca de la egal la egal amândoi vor avea de câştigat. Asta înseamnă cursuri şi seminarii la care prezenţa nu este ob-ligatorie şi la care studentul, dornic să înveţe lucruri noi, vine foarte relaxat şi fără niciun fel de constrângere, bunul simţ şi respectul re-ciproc stând la baza acestui parteneriat. El este foarte mulţumit de profesorii de care a avut parte până acum, de cunoştinţele acumulate şi de oportunităţile pe care i le-a oferit această facultate,

şi implicit Universitatea «Babeş-Bolyai».

După cum am spus, părerile sunt multe, contra-dictorii şi subiective şi, evi-dent, nu toată lumea poate fi mulţumită. Oricum, con-cluzia pe care incontest-abil o putem trage despre învăţământul secolului XXI este că: dacă vrei, se poate!

Alexandra VRÎNCEANU


Educational24

Public speakingLadies and gentlemen, the one, the only...

You. Da, da, tu. Sau tu, care citeşti peste umărul amicului. Ce zici de un discurs de 5 min-ute în faţa unui public de 50 de oameni? Sau poate 100. Simţi cum îţi creşte nivelul adrenali-nei în sânge? Încep să-ţi tremure mâinile, inima îţi bate în gât şi ai da orice să fii pe cealaltă parte a planetei, dar tu trebuie să vorbeşti în public. Dacă faci parte din rândul oamenilor care înghit în sec în faţa necesităţii de a vorbi în public, şi ar da orice să mai scape un pic de trac, consideră următoarele sfa-turi:

• Pregăteşte-te de acasă.

Înregistrează-te şi ascultă cum vorbeşti. Fii atent la ăăă-uri şi schimbări bruşte de idei; caută replici interesante cu care să în-cepi şi să închei;

• Încearcă să implici publi-cul, dar ai grijă să nu ajungi să discuţi doar cu trei oameni. Ceilalţi se vor simţi ignoraţi. Dacă ci-neva insistă cu întrebările, poţi să le pasezi publicului dacă nu e prea mare. Altfel, spune-i că îi vei răspunde la sfârşit(şi nu, nu te obligă nimeni să îi şi răspunzi);

• Foloseşte umorul. Folosit bine, destinde


atmosfera şi te leagă de public;• Ai grijă ce faci cu mâinile.

Evită gesturile protective, cum ar fi braţele încrucişate. Nu te juca cu inele, brăţări, ceasul de mână sau pixul pe care ai uitat să-l laşi pe masă. Toată nervozi-tatea ta se va traduce în ges-turile acelea. Ar fi o idee bună să-ţi laşi hârtiile în geantă. Şi omul din ultimul rând îşi va da seama dacă îţi tremură mâinile. Dacă chiar ai nevoie de notiţele acelea, ia-ţi un clipboard sau un caiet cu coperţi cartonate. Sau scrie-le pe hârtii mai mici, cât palma.

Fură meserie. Serios. Dacă dai peste un om care vorbeşte bine în public, observă-l. Se mişcă prin sală? Cum gesticulează? Se foloseşte de umor? Ce metode

are să implice publicul? Cum interacţionează cu un individ mai ostil? Îţi vei da seama că un-ele trucuri astfel culese se vor potrivi şi personalităţii tale.

Şi, poate cel mai important, exersează. Vorbitul în public se învaţă pe pielea ta. Unele discur-suri îţi vor ieşi, altele... probabil o să-ţi vină să te urci pe pereţi de nervi, fiindcă ai făcut greşeli stupide sau te-ai pierdut şi n-ai mai fost în stare să scoţi un cu-vânt. Dar la un moment dat, vei fii în stare să cucereşti atât per-soana din primul rând, cât şi pe cea care are loc doar cât să-şi bage capul pe uşa sălii. Şi atunci te vei simţi de parcă ai fi urcat Everestul.

Erika KRAMARIK


Educational26

În momentul în care eşti stu-dent, aşa-zisul dicton “Să trăim bine” ( al bărbatului-şuviţă ) parcă nu mai dobândeşte absolut nici o valoare.. Problema mul-tor studenţi absolvenţi apare la finele facultei: job sau master? master unde? aici sau abroad? Complicat, complicat..

Ceea ce trebuie să ştii tu, studentule dezorientat, e că ni-meni nu te obligă să faci master dacă nu este ceea ce-ţi doreşti cu adevărat. Singurul scop that really matters este să faci mas-terul din dorinţa de perfecţionare şi de a învăţa în permanenţă lucruri noi şi utile vii-toarei tale profesii. Sunt convinsă că o su-medenie de întrebări fără răspuns trec zilnic prin mintea ta, la care eu o să încerc să-ţi răspund şi sper să-ţi fie de folos. B.S., studentă în an termi-nal la FSEGA, are în vedere posibilitatea unui master în Spania, deşi este conştientă că distanţa faţă de familie îşi va

spune într-un final cuvântul şi mai mult decât atât, vor fi nec-esare anumire resurse financiare pentru care necesitatea unui po-sibil job va fi indispensabilă. Vii-toarea absolventă este de părere că “dacă o persoană urmează u n master în

România şi îşi doreşte ca mai apoi să lucreze în altă ţară în dome-niu, va trebui să urmeze

un proces foarte în-delungat şi co s t i s i t o r până îi va fi oficializată diploma. La acest lucru putem adăuga şi faptul că dacă vrei să te angajezi în s t r ă i n ă t a t e , ceilalţi care sunt

cetăţeni acolo vor avea mereu prioritate în a primi jobul”, spune studenta, concluzionând că “o diplomă

Avantaje/dezavantajele unui master în străinătate

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 27Educationalobţinută în străinătate îţi poate aduce mai multe posibilităţi de angajare atât în ţara în care ai făcut masterul respectiv, cât şi în alte ţări, inclusiv România”. Aceasta consideră că facultăţile de peste hotare pun accent în egală măsură pe practică şi pe teorie, oferind cunoştinţe şi experienţă în domeniu.

“Diferenţa între calitatea unui studiu în ţară şi unul în străinătate este una de la cer la pământ”, la această concluzie a ajuns O.L., studentă an terminal la FSPAC. “Plăteşti mai mult, dar îşi merită fiecare ban!”, exclamă studenta, viitoare masterandă la Kingston University, Londra.

Aceasta e conştientă de faptul că universităţile străine te pun în legătură directă cu posibilii angajatori încă din primul se-mestru de studiu, fapt care i-a alimentat entuziasmul de a stu-dia în altă ţară. Conştientă de sistemul de învăţământ româ-nesc, studenta este de părere că dincolo, “educaţia este o tradiţie şi o modalitate de instruire pen-tru viaţă.”

Oricare ar fi alegerea ta, sin-gurul lucru pe care nu ai voie să-l uiţi este că viitorul tău este cel care contează şi trebuie să fie pe primul plan, aşa că nu pot decât să-ţi urez succes în alegerea făcută. Alege freeee!

Fluturaş

1. http://www.abbsgr.ro/ - Asociaţia Beneficiarilor de Burse Speciale “Guvernul României”

2. http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/orizonturi-deschise - Burse licenţă/master/doctorat în străinătate. plus programe cu oferte de muncă

3. http://www.bursemaster.ro – Unde găseşti oferte de studii în străinătate, dar şi alte lucruri de genul cum scrii un CV, cum să aplici pentru o bursă şi altele.

4. http://www.eurodesk.ro/ - Portalul European pentru Ti-neret

Extra tips~ Burse master în străinătate ~


Educational28

Cartea de la miezul nopţiiNu ştiu de voi, dar dintre toate

cărţile ce mi-au picat în mână, cel mai mult mi-au plăcut cele care mă făceau să râd în mijlocul atmosferei celei mai serioase sau care reuşeau să mă ţină trează şi la 3 noaptea. Până să dau de Terry Pratchett, chiar nu ştiu pe ce lume am trăit. Şi înainte să-mi săriţi în cap că i-aţi văzut cărţile Discworld pe raftul pentru copii de la Cărtureşti, vă asigur că nu sunt scrise pentru cei cu sufletul inocent. Faptul că şi cei mici sunt atraşi de ele e partea a... treia. Vă încurajez să le căutaţi pe rafturile de limba engleză. Fiindcă Pratchett e un autor genial, dar scrie şi gândeşte în engleză. Se foloseşte de clişee, de expresii colocviale şi de sensurile conotative ale cuvin-telor într-un fel inconfundabil, dar foarte amuzant.

Cărţile lui, 36 la număr(da, auto-rul mai trăieşte; da, îşi câştigă pâin-ea din scris), au loc în acelaşi univ-ers, numit Discworld. Gândiţi-vă la societatea noastră trecută printr-un filtru Tolkien, cu un upgrade pen-tru secolul XX. E o lume ciudată, cu multe personaje şi întâmplări şi mai ciudate. Moartea e un schelet simpatic care vorbeşte cu majus-cule, iubeşte pisicile şi curry-ul. Alchimiştii inventează Holly Wood-ul, dar acesta nu rezistă decât un

singur volum: Moving Pictures. La fel şi cu Egiptul Antic(vezi Pyramides). Vrăjitoarele, a căror serie începe cu Wyrd Sisters, sunt urmărite de pie-sele de teatru ale lui Shakespeare. Şi de Vrăjitorul din Oz.

Rincewind, care în altă viaţă s-ar fi vrut Gandalf, nu şi-a terminat niciodată studiile. Pe deasupra e laş şi trebuie să fie ghidul unui turist chinez (Colour of Magic). Personal, mi-au plăcut cărţile despre Gar-da oraşului Ankh Morpork, oraş cu tentă de Bucureşti (sau Londra din sec. XVIII). Căpitanul alcoolic, după multe crime şi politică(începeţi cu Guards! Guards!), devine în cele din urmă Mare Comandant al Gărzii Citadine. Iar râul Ankh e un loc bun să umbli pe apă(sau chestia poluată care se târăşte în locul ei), asta dacă nu ţi se ard tălpile pantofilor. Sună ciudat, dar într-o lume fantasy dată peste cap, toţi sunt oameni cu defecte care încearcă să facă ceea ce trebuie, dacă se poate cât mai bine.

Dacă v-a făcut ceva cu ochiul, căutaţi-le! Google şi Wikipedia vă stau la dispoziţie. Eu una, o să le savurez la miez de noapte şi o să mă amuz pe seama lor în cele mai neaşteptate momente.

Erika KRAMARIK


Mă înfăţişez aici pentru o reco-mandare: Outdoor education. Ai auzit de ea? Nici eu nu auzisem până în momentul în care m-am hotărât să devin un trainer non-conformist. Se face şi în ţara noastră în ciuda numelui occidentalizat, în Târgul Mureş, prin intermediul Outward Bound Romania.

Outdoor education este utiliza-rea experienţei în aer liber, este o metodă de asumare a unui plan de învăţământ, unde procesul de învăţare are loc afară, în natură, dincolo de uşi. Outdoor develop-ment, pe larg, cuprinde educaţie de mediu, tehnici de conservare, educaţie prin aventură, tabără, terapie prin sălbăticie şi alte aspecte ale recreerii în aer liber. Te învaţă să îţi foloseşti toate simţurile, are loc în general, dar nu exclusiv, prin expunerea către natură.

Educaţia de acest tip încurajează explorarea şi asumarea unor riscuri controlate. Training-ul outdoor este categoric un produs de suc-ces în România, iar trainerii de la Outward Bound sunt pionerii aces-tui domeniu. Nu doar te joci, ci iţi soliciţi la maximum toate simţurile, cauţi tehnici deosebite de rezol-vare a sarcinilor care la început par imposibile (desfaci noduri din

aţă cu o singură mână mobilă), discuţi cu atenţie fiecare element al exerciţiului şi faci introspecţie, îi analizezi pe alţii şi pe tine raportat la alţii (pe principiul trainingul out-door este o incursiune indoor).

Sunt exerciţii care aplică foarte bine principiile trainingurilor for-male, numai că o face subtil şi nu îţi solicită doar mintea. Sunt com-binate elemente de training axat pe dezvoltare personală, leadership sau comunicare cu exerciţiile practice din aer liber. Până acum s-a demon-strat că cea mai eficientă metodă de învăţare este practica. La finalul exerciţiului, în condiţii de maximă capacitate de analiză personală, grupul este pus să discute pe teme de interes general, serioase sau nu, în funcţie de nevoia echipei: dacă cenzura ar trebui reintrodusă sau dacă suntem pregătiţi să devenim cetăţeni europeni, dacă e mai bine să fii băiat decât fată, dacă Moş Crăciun ar trebui să fie femeie sau dacă părinţii ar trebui să meargă la şcoală.

Toate astea, adunate într-un train-ing care solicită fiecare părticică a trupului şi a minţii tale, te învaţă la final că viaţa merită trăită într-un singur fel: cu sufletul la vedere!

Outdoor educationexerciţii în exterior pentru

incursiuni în interior

Florentina CĂRBUNARU


Profesional30

Primul pas spre o carieră:

internship-ul!

Dacă eşti unul dintre studenţii dezamăgiţi de practica „profesională”, îţi prezentăm alternativa: programele de internship.

Ce este un program de in-ternship?

Este o experienţă de învăţare, în care un student petrece o perioadă într-un loc de muncă sub supervizarea unui profesion-ist, „learning by doing”. Internii aplică abilităţi şi cunoştinţe dobândite în facultate, în situaţii de muncă reale, învaţă de la profesionişti şi explorează opţiuni în carierã.

Cum ne poate ajuta un pro-gram de internship?

Programele de internship îşi propun să ofere studenţilor un tip de experienţă de muncă care îi pregăteşte pentru piaţa muncii, le deschide oportunităţi pentru explorarea diferitelor opţiuni în carieră şi le permite însuşirea de abilităţi importante pentru viitorul rol de angajaţi. Un program de internship îi poate

ajuta pe studenţi să acumuleze experienţa cerută în prezent de angajatori, fără cost.

Cum şi când ne înscriem? Majoritatea programelor de acest fel din ţară au diferite stagii pe durata unui an. În Cluj-Napoca, programul se desfăşoară în cadrul a două stagii distincte, martie - mai şi octombrie - de-cembrie. Timp de 7 săptămâni, unul sau doi studenţi vor munci cel puţin 10 ore pe săptămână în firme clujene partenere în acest program.

Interviul şi selecţiaSelecţia studenţilor partici-

panţi se face pe baza unei aplicaţii scrise şi a unui interviu de grup. În selecţia studenţilor se ia în considerare motivaţia şi potrivirea dintre cunoştinţele acestora cu profilul firmei şi

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 31al departamentului în care urmează să se desfăşoare stagiul de practică.

Impresii şi rezultate. „Am apreciat foarte mult

răbdarea şi atitudinea deschisă a celor din firmă faţă de mine: încrederea pe care au avut-o în mine şi abilităţile mele.” Mirela, studentă la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

„Cred că ar trebui menţinut acest program deoarece or-ganizarea este remarcabilă, interesul acor-dat nouă, s tudenţ i lor, este maxim şi oportunitatea de a face ceva practic cu cunoştinţele n o a s t r e este un lu-cru foarte bun.” Laura, studentă la FSEGA

"În acest stagiu înveţi mai mult

decât ai reuşit să faci într-un an de facultate, te ajută să ai în-credere în tine şi în potenţialul tău, să iţi pui în valoare calităţile şi îţi dă oportunitatea să vezi efectiv ce înseamnă lucrul în-tr-o firmă şi ce se aşteaptă de la tine ca angajat." Adrian, stu-dent la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

Pentru diferitele pro-grame de internship, fiecare student aplică individual. Concurenţa este mare, dar odată ce ai obţinut locul te poţi pregăti pen-tru a învăţa multe. Domeniile sunt sufi-cient de variate, de la marketing (proi-ecte internaţionale) până la turism sau redacţiile unor ziare naţionale. Există câte ceva pentru fiecare în parte, trebuie doar să aplici şi să te pregăteşti pen-tru primii paşi.

Anamaria DEDULEASA


Profesional32Averea studenţească

Mulţi dintre noi mergem la facultate pentru că vrem să creştem mari. Am început să scriu acest articol în timpul unei promoţii de iaurt…

Ai nevoie de un job, dar pe lângă facultate nu te poţi angaja full-time - neglijezi şcoala, restanţe, bani aruncaţi pe geam! Îţi cauţi un job part-time. În domeniu, nu prea găseşti dacă nu ai experienţă, deci devii liber profesionist, special-ist barman, super-ospătar, adjunct vânzător magazin alimentar sau faci promoţii. Patru ore zâmbăreţe încerci să îţi foloseşti harul de a convinge consumatorul simplu să cumpere, să cumpere şi să cum-pere. Am început să scriu acest articol în timpul unei promoţii de iaurt (nu dau nume), în Haşdeu, într-un magazin alimentar (nu dau nume). Studenţi în şlapi şi geci de iarnă, dau fuguţa la magazin cu un plan bugetar pregătit din camera de cămin. Lista fiecăruia arată cam aşa: pâine, chipsuri, lapte, ouă, 150 de grame de salam (unii pariz-er). Mulţi o iau direct spre E-uri, ,,mai lasă-mă cu iaurturile tale,, se gândesc. Cei conştiincioşi îşi cumpără câte un măr, pentru vita-mine evident. Sandwichurile semi-preparate reprezintă o delicatesă,

iar tanti vânzătoare ţi le încălzeşte ca la mama acasă. Studenţii ştiu ce înseamnă să economiseşti şi să îţi împarţi bănuţii cu cap. Stu-dentul învaţă cum să cheltuiască mulţi bani într-o săptămână şi cum să supravieţuiască cu puţini bani încă trei. E o adevărată artă a supravieţuirii combinată cu teorii matematice. Splendid!

Studentul adevărat este stu-dentul care ştie cum să împartă o pungă de macaroane în porţii care să îl hrănească cel puţin 3 zile (în aceste calcule intră şi dimensiunea fiecărui stomac din cameră, palier etc.). Să rabzi foame şi să mănânci nesănătos e ceva natural în rândul studenţilor, dar te învaţă să apre-ciezi cu adevărat micile plăceri oferite de o pungă de macaroane fi-erte în apă cu sare, ultima linguriţă de zacuscă cu ultima felie de pâine, ultima bucăţică de ciocolată, care credeai că nu mai e până ajungi de la seminar...de toate detaliile şi chiţibuşurile pe care poate nimeni nu le mai observă.

Edith NAGY

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 33Absolvenţi de succes:

muncÃ, implicare, hobby

Viorel Sima este masterand la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării şi totodată lucrează ca şi Account manager la o importantă firmă de branding, marketing, creaţie şi strategie publicitară

(după cum se recomandă el însuşi), numită „Creatica Me-dia”. V. Sima merită să apară în revista noastră datorită ambiţiei sale, devotamentului faţă de muncă, datorită

sfaturilor pe care are să ni le dea şi nu în ultimul rând datorită felului în care arată.

1. După terminarea facultăţii mulţi se confruntă cu problema găsirii unui loc de muncă în dome-niu. Ţie ţi-a fost uşor? Povesteşte-ne paşii pe care i-ai parcurs pen-tru a ajunge aici?

Paşii ce trebuie urmaţi: muncă, muncă, muncă!

Dacă sunt urmaţi cei trei paşi e mai uşor, dar şi atunci trebuie să ai „norocul” să ajungi într-un loc în care să te poţi dezvolta atât ca persoană cât şi carieră. La partea asta cred că am avut noroc mai mult decât alţii pentru că am ajuns, în primul job, la o agenţie de creaţie pub l i c i ta ră unde am avut ocazia, încă

din primele zile, să mă exprim liber pe briefuri reale, să lucrez pe cam-panii cu bugete serioase la nivel lo-cal şi regional.

Munciţi şi răsplata vine singură!Ţin minte că la interviul de anga-

jare mi s-a expus oferta financiară şi în mintea mea era: mamă ce proşti sunt ăştia de îmi dau atâţia bani. Era o suma mică, dar în perio-

ada aceea mi se părea foarte

mult. Ori-cum, sal-ariul ăla

l-am avut doar o lună,

după care a fost mărit. Deci munca

mi-a fost apreciată.O mare problemă în

ziua de azi: am obser-vat că mulţi studenţi şi absolvenţii de


Profesional34facultate se supra-apreciază când e vorba de pretenţiile financiare. Dacă cineva are impresia că în publicitate, ca şi junior, o să se îmbogăţească, se înşeală.

La întrebarea: „ce pretenţii fi-nanciare aveţi?” , majoritatea cer salarii prea mari pentru cât „ştiu”. Pun între ghilimele pentru că, fără experienţă nu ştii de fapt nimic care să te ajute în domeniu. În fac-ultate se învaţă multe chestiuni, foarte interesante, dar trebuie să ai puţină experienţă ca să „ştii” pune în practică optim.

Încercaţi să vă băgaţi peste tot unde auziţi de: locuri de practică în agenţii, concursuri de creaţie, fes-tivaluri studenţeşti de publicitate etc. Contează acest antrenament mai mult decât orice altă diplomă ce o prezentaţi la un posibil inter-viu. Aproape nimeni nu e interesat de media extraordinară ce ai avut-o la liceu sau la facultate. Contează ce ai făcut. Şi dacă în CV apar doar două diplome, o recomandare de la ceva profesor şi poate o mită, nu prea veţi fi angajaţi. Creaţi-vă portofolii cu orice faceţi: practică, concursuri, etc. Vă recomand să lucraţi şi pe chestii fictive. Dacă nu aveţi un brief concret, creaţi voi unul şi antrenaţi-vă şi în felul ăsta. Cine ştie când şi unde cineva va observa ideea voastră şi poate vă va cere dreptul de a o folosi. Se întâmplă . Mi s-a întâmplat şi mie. De fapt aşa am fost remarcat şi am fost angajat: am trimis câteva propuneri pentru numele festivalu-

lui de publicitate al facultăţii. I-am făcut şi o mică siglă cum ştiam eu mai bine pe atunci şi am trimis vari-antele. A fost votată de studenţi ca şi câştigătoare: C4Creativity. Şi a mai văzut-o şi viitorul meu şef şi m-a chemat la interviu. De acolo, e „istorie”.

Ce am povestit eu mai sus e legat foarte mult de creaţie, partea care pe mine mă interesa. Dar şi alte părţi ale domeniu-lui au aceleaşi cerinţe: muncă şi seriozitate!

2. După părerea ta, care este mai importantă: cunoaşterea într-un do-meniu acumulată din cărţi sau cea acumulată prin experienţă?

Foarte importante ambele: şi cărţile, şi experienţa. Ziceam şi la prima întrebare: trebuie să ştii că se poate face – teorie, dar şi cum se poate face – experienţa. Vorbesc acum strict de publici-tate, pentru că aici, nu e neapărat matematică, şi de multe ori 1+1 nu face 2. De aceea, experienţa cred totuşi că primează.

3. Ce îţi propui pentru viitorul apropiat?

Planuri în carieră: să fac mai multe ca până acum şi să pot să îmi con-tinui şi proiectele per-

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 35sonale pe care le-am început. În-cepând cu anul 2008 pe la final, am investit într-o pasiune de a mea: fotografia. Astfel, mai pot combina utilul cu plăcutul, şi anume, în pub-licitate tot timpul va fi nevoie ca o idee/concept să fie susţinut de o imagine. Aşa că în prezent, nu mai trebuie să plătesc pe cineva să îmi facă fotografiile de care am nevoie

sau să le cumpăr de pe net. Am ne-voie de ceva, îmi fac. Ce e şi mai ok, că mai vor şi alţii, şi le fac şi lor, contra favoruri bineînţeles :).

4. Dă un sfat viitorilor absolvenţi şi nu numai, cu privire la paşii care trebuie urmaţi pen-tru a pune bazele unei cariere de succes?

Pentru a avea success în orice, părerea mea, e nevoie de: muncă, seriozitate, perseverenţă şi un pic de noroc. Cred că de partea legată de şansă e nevoie în orice . Dar, şi norocul trebuie “forţat” de primele. Zic asta pentru că până acum nu am cunoscut oameni care au câştigat la loto, dar am cunoscut oameni care au reuşit prin forţe proprii pentru că au avut norocul de a putea munci într-un anume moment pe un anume proiect care le-a asigurat succesul. Ce mai recomand: să vă găsiţi dacă e posibil un hobby, o pasiune, pe care să o faceţi profitabilă. E foarte important să îţi placă ceea ce faci. Şi atunci când un lucru e făcut mai mult din plăcere decât din obligaţie, succesul vine negreşit!

5. O întrebare pe care sigur fiecare cititoare şi-o pune: ai prietenă? :)

Nu am prietenă. Încă o caut. Probabil şi ea mă caută pe mine. Poate o să am norocul de a o întâlni prin ceva bar, să stăm la o poveste.

Adelina PÂRVU


Resurse36

Dacă te plimbi prin oraş şi cauţi acele locuri ce amintesc de Clujul medieval, paşii te poartă într-un final spre Baba Novac şi Bastionul Croitorilor. Este unul din puţinele turnuri de fortificaţie care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului şi care s-a păstrat intact până în zilele noastre.

Am trecut de multe ori prin acea zonă, am urcat pe acele scări lipite de zid, atât cât per-mite construcţia, însă nu intrasem până acum câteva săptămâni în Bastionul propriu-zis, până când un prieten venit de la Bucureşti, pe fugă prin oraşul „meu” şi cu-rios să vadă ceva ce „la ei” nu g ă s e ş t e , mă roagă să-i fac pe plac şi să m e r g e m î n ăun t r u . Mă gândeam că poate ne trebuie carnetul de s t u d e n t , să intrăm

cu reducere, dar nici vorbă, nu e cu intrare. Am fost amândoi surprinşi de ce am găsit acolo. Între 2007-2009 Bastionul Cro-itorilor a fost renovat, restaurat, refuncţionalizat şi, în final, in-augurat cu fast în primăvară, în prezenţa unor oameni marcanţi pentru municipiul de astăzi. Prin urmare, şi înăuntru arată foarte bine. La subsol este o cafenea literară, micuţă, ce-i drept, dar plăcută. Urmează parterul, spaţiu expoziţional. Apoi etajul întâi, alt spaţiu expoziţional. Ar-muri, imagini şi obiecte istorice, pe care n-am apucat însă să le studiez în detaliu, fiindcă am nimerit într-un moment în care

r e p o r t e r i i unei televi-ziuni locale luau intervi-uri celor care se ocupă de g ă z d u i r e a a c e s t e i expoziţii. Am mai urcat pe scările mod-erne(!) şi am

Irina DREXLER

REŢETĂ CULTURALĂ GRATUITĂcafenea literară, expoziţii şi spaţiu pentru conferinţe la

Bastionul Croitorilor

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Resurse 37dat peste o sală mai mare, cu ferestre luminoase, iar un etaj mai sus, către un spaţiu ce aduce a mansardă, o sală cu scaune de conferinţă. Sunt spaţii deschise, fără uşi, care pot găzdui, conform datelor pe care le-am luat la co-borâre de la o persoană de con-tact, până la 70 de persoane. O locaţie inedită pentru a organiza un eveniment studenţesc şi, ce mi-a plăcut şi mai mult este că, pentru organizaţiile studenţeşti,

închirierea sălii este gratuită. În prezent, la Bastionul Croito-rilor este găzduit Centrul pentru cultură urbană, care este plin de conferinţe şi alte activităţi până în luna ianuarie inclusiv, deja anunţate în agenda Centrului din luna octombrie. O locaţie cu suc-ces pentru organizarea de eveni-mente culturale. Şi de ce n-ar fi? Pe mine una m-a surprins plăcut şi m-a inspirat. Voi reveni, posi-bil şi cu o idee creaţă.

Fondul de mobilitate al Fundaţiei Cultural Europene, STEP beyond (Supporting Travel for European Projects - Sprijinirea Călătoriilor pentru Proiecte Eu-ropene) încurajează deplasarile ce au loc sub următoarele prin-cipii: 1. Stimularea călătoriilor între statele Uniunii Europene lărgite şi ţările pan-europene. 2. Sprijinirea celor care sunt în etapa de dezvoltare a unor proi-ecte transfrontaliere în domeniul culturii şi artei. 3. Încurajarea persoanelor şi partenerilor cul-turali să iniţieze o cooperare şi, daca este posibil, să stabilească parteneriate de lungă durată. 4. Prioritate către explorarea părţii estice, pentru a sublinia faptul că Europa continuă şi dincolo de graniţele UE. Can-didatii pot fi: artişti, operatori

culturali, jurnalişti din domeniul culturii, traducători culturali şi cercetatori culturali. Nu există date limită pentru a candida. Formularul trebuie, însa, trimis, cu cel puţin 8 săptămâni înainte de data dorită de călătorie.

Detalii în baza de date Eu-rodesk, la adresa http://www.eurodesk.ro/program.php?id=RO0010000116 .

Granturi de călătorie STEP beyond pentru cei din domeniul culturii

Andra CORDOŞ


Resurse38

Centrul de Resurse pentru Diversitate Culturală pune la dispoziţia org anizaţiilor

interesate o sală de conferinţe, spaţiu ideal pentru organizarea de seminarii,

conferinţe, întâlniri de lucru, dezbateri publice, conferinţe de presă, sesiuni de

formare, şcoli de vară etc. (www.erdc.ro).

Biblioteca Soros administrată de Centrul de Resurse pentru Diversitate

Etnoculturală Cluj deţine o colecţie de peste 5160 de cărţi şi 168 de periodice

din următoarele domenii: ştiinţe politice, sociologie, ştiinţele educaţiei, psiholo-

gie, istorie, mass-media, filosofie, religie, drept.

Biblioteca oferă cititorilor gratuit acces la sala de lectură, serviciu de împrumut,

acces la periodice, CD-ROM-uri, acces la internet, fotocopiere gratuită.

De asemenea, Biblioteca Soros găzduieşte mese rotunde, dezbateri,

lansări de carte. Adresa de contact este Cluj-Napoca,

str. Ţebei nr. 21, corp C, parter, tel. 0264-420471. Program: Luni, Miercuri: 15.00–

20.00; Marţi, Joi: 10.00–20.00; Prima şi a treia sâmbătă a lunii: 10.00–14.00.

Detalii pe www.edrc.ro.

CEnTRUL dE REsURsE pEnTRU dIvERsITATE CULTURALĂ

Andra CORDOŞ

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Resurse 39

Anul 2010 – un ajutor pentru naturã

Într-o lume în care unora totuşi le pasă şi de natură, anul 2010 a fost declarat de către ONU Anul Biodiversităţii. Motivul principal din spatele acestei acţiuni este declinul ecosistemelor cu care ne confruntăm în ultima perioadă. În spatele schimbărilor climatice pe care fiecare dintre noi le observă există şi ceva mai puţin vizibil...mii de specii mor zi de zi afectate de aceste fenomene.

Declararea unui an al biodiversităţii este primul semnal de alarmă menit să ne trezească din nonşalanţa cu care ucidem zi de zi Pământul. În acest an avem posi-bilitatea să facem mai mult! Nu ar fi rău să trecem pe lista de schimbări pentru 2010 şi o mică îmbunătăţire pe care o putem aduce casei noas-tre...natura.

Te-ai gândit vreodată că toate lucrurile pe care nu le foloseşti le-ai putea dona pe un site? Eh, alţii au făcut-o deja, aici: www.lucrurigratis.ro.

Mai avem de recomandat un blog de curiozităţi care mai de care:www.oddee.com.(Atenţie la d-ul dublu. Odee.com e un site matrimonial... columbian. Mda...)

Dacă aţi vrut vreodată să aflaţi ce e cu adevărat cool, aici vă e locul: www.thecoolhunter.net. Şi nu mă refer doar la haine şi ac-cesorii. Găsiţi chiar şi locuri de vacanţă de îţi pică faţa.

Dacă habar n-aveţi unde se chefuieşte bine la noapte, sau mergeţi prin alte oraşe şi aveţi nevoie de idei de clubbing, v-am găsit şi vouă sălaşul: www.tillate.com.

Dacă aţi vrut vreodată să aflaţi cum arată reclamele şi în celălalt capăt al lumii, www.adsofthe-world.com este raiul omului de publicitate şi nu numai.

Şi încă un rând de reclame şi artă contemporană genială: www.szymon.tumblr.com(musai ajungeţi la pagina 3).

Pentru scriitorii amatori, o pro-vocare: puteţi scrie 50.000 de cuvinte într-o lună? Www.nanow-rimo.org e locul de unde a început totul. Să vă puteţi pregăti de pe acum pentru luna noiembrie.

Dacă aţi fost vreodată curioşi cum arată lumea din spatele jo-curilor de PC şi PS, www.con-ceptart.org e locul unde se adună designerii de jocuri şi artiştii. Desenatorilor part time, le reco-mand activitatea Character of the Week(CHOW).

S PAMS Siteuri care mai de care

Andrada LĂUTARU


Resurse40

Istoria Psihoterapiei Pozitive începe în 1968, în Germania, când profesorul Nossrat Pes-eschkian a fondat aceasta psi-hoterapie, numită Psihoterapie Pozitivă. Ideea principală a PP este că schimbarea vine în primul rând din noi şi că funcţionând ca şi model putem să inducem schimbări şi la ceilalţi. Tot ceea ce ni se întâmplă, probleme, conflicte pe care le avem pot fi prevăzute nu doar sub as-pect negativ, ci şi sub as-pectul resursel-or pe care le m o b i l i z e a z ă în noi pentru a le rezolva şi sub aspectul a ceea ce învăţăm nou din acele situaţii. Aceasta se potriveşte foarte bine cu un proverb foarte des utili-

zat în PP şi anume: „dacă vrei să ai ceva ce n-ai avut niciodată, e nevoie să faci ceva ce n-ai făcut niciodată”. Pacienţii vin la psi-hoterapeut atunci când nu mai au soluţii la situaţiile prin care trec sau pentru că sunt trimişi de medici psihiatri, de familie sau medici internişti. Pacienţii ar trebui să vină la psihotera-peut pentru optimizarea pro-priilor vieţi, nu doar pentru tra-

tarea propriilor probleme. Asta înseamnă că pot să vin la psihot-erapeut pentru că constat că nu co-munic în mod efi-cient cu colegii, pentru că mi-e di-ficil să vorbesc în public şi nu doar pentru că fac ata-curi de panică sau am făcut un epi-sod depresiv.

PP îi poate aju-ta pe studenţi a se

psIhoTERApIA pozITIvĂ: despre curajul de a risca o încercare

„Dacă vrei să ai ceva ce n-ai avut niciodată, e nevoie să faci ceva ce n-ai

făcut niciodată”

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Resurse 41

vedea şi accepta într-o modali-tate foarte sinceră cu tot ce au ei pozitiv şi negativ; în a-i înţelege pe ceilalţi; în a-şi re-zolva conflictele într-o manieră câştig-câştig;

Î n încheiere o poveste cu rol terapeu-tic: Despre curajul de a risca o încer-care

Un rege îşi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroşi oameni puternici şi înţelepţi se aflau în jurul lui. „Înţelepţilor-spuse regele-, am o problemă şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve.” Îi conduse pe oa-meni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le explică:” Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşa din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?” Unii dintre curteni scuturară doar din cap. Alţii, care se numărau printre cei înţelepţi, se uitară la uşă mai de aproape, dar recunoscură că

nu pot să o facă. Când înţelepţii spuseră asta, restul curţii consimţi că această problemă

era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse

la uşă. O examină cu ochii şi cu de-

getele, încercă mai multe modalităţi de a o deschide şi, în cele din urmă, o trase cu o smucitură p u t e r n i c ă . Şi uşa se de-schise. Fus-

ese lăsată întredeschisă nu-

mai, nu închisă com-plet, şi nimic altceva nu

fusese necesar, decât bunăvoinţa de a realiza ceva şi curajul de a acţiona cu îndrăzneală. Regele spuse:” Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îţi pui propriile puteri în joc şi rişti o încercare.” Articol scris de Mefistofel.

GABRIELA HUM- psihoterapeut pozitivist, psihoclinician.

[email protected] www.positum.ro

Ioana PARASCĂ


Go FREE42

Aşa cum îi vedeţi în imaginea alăturată, aşa sunt şi în realitate: frumuşei amândoi, mereu spontani şi plini de viaţă, reuşesc de fie-care dată să transmită publicului trecerea de la alb la negru şi apoi reîntoarcerea, timidă, la alb: Un rire qui se perd sur sa bouche, voi-la le portrait sans retouche…altfel nici nu aş ştii să descriu mai bine oamenii pe care-i voi prezenta mai departe.

Cei doi fac parte dintre artiştii noştri clujeni, având pe lângă talentul nativ şi studii în dome-niu, fiind amândoi studenţi la Conser-vator. Sunt acei oa-meni care „cântă din plăcere“, cei care după cum spun chiar ei „noi nu încercăm să ne facem cu asta un drum”, căci drumul lor, pe care l-au ales şi l-au păstrat în cheia sol este: a iubirii pentru muzică.

În ceea ce priveşte începutul colaborării lor, din cele ce s-au re-latat la masă, uneori e bine ca fata să pună piciorul în prag. Important e că l-a pus pe cel drept, deoarece

de un an, de când s-au format ca şi band, aduc mereu în sălile de con-cert noi şi noi fani - care au deve-nit ecouri ale emoţiilor coverurilor. M-am întrebat şi eu, fireşte, unde au cântat pentru prima dată, unde îi vedem mai des. Şi a fost ca un fel de “aşa trebuie să fie”, căci au în-ceput cu Galeriile Fortuna, de aici vorba despre ei a ajuns peste mări şi ţări... tocmai până în Puzzle. Iar

de-acolo mai lipsea o singură ”piesă”: Cărtureşti. Acolo i-am văzut şi eu. Şi am simţit tot ce au transmis, tot ce au lăsat să transmitem noi mai departe.

O să-i recunoaşteţi uşor: el - dintre cei mai modeşti şi sim-patici oameni, ea – cu o voce superbă şi…un outfit (iertaţi-mi părerea personală) absolut original. Nici nu ne mirăm atunci de ce printre coveru-rile lor se numără piese ale lui Edith Piaf, Regina Spector,

Gershwin sau musicaluri din Chica-go. Iar noi rămânem cu ochii pe ei.

De la Anamaria Ştamp şi Alexandru Negriu, până la „cum să ajungi să îţi fredonezi propriul vis”

Teodora CRISTUREAN

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Go Free 43

De când cu studenţia asta, mă gândesc că mulţi dintre voi au viz-itat „lăcaşul” lui Janis. Mă refer la cel nou, la Janis Stuff. Care va fi şi mai nou, de când cu ultimele aven-turi incendiare – la propriu (da, şi noi am oftat după el). Dar mergi acolo dacă ţi-e dor de Vamă. J.S. îţi oferă imagini care te poartă pe litoral, parcă simţi cum soarele iţi mângâie faţa şifonată după o seară cu peripeţii. Mergi acolo dacă îţi place designul colorat, florile şi fluturaşii, dacă tot timpul ai fost de părere că trebuia să te naşti prin anii 60’, dacă spiritul tău trăieşte în epoca hippy, într-un cuvânt, dacă eşti student la Cluj şi îţi place muzica bună...knock yourself out! Pereţii lăcaşului îţi spun o poveste, te inspiră şi te poartă pe ţărmuri psihedilice. Pe lângă omniprezenţa lui Janis Joplin te poţi minuna de caricaturile care piperează atmos-fera hipiotă.

Janis nu te lasă cu un gust amar, te lasă mască şi te vei simţi bine indiferent dacă vrei să bei un ceai (care este considerat un lichid ne-serios) sau o bere, două, trei. Poţi cânta la pian dacă te crezi talen-tat, poţi dansa până nu-ţi mai simţi picioarele, poţi cânta (fără tal-ent, cu tupeu, oricum nimeni nu te aude) până rămâi fără voce. Eu

vă sfătuiesc să vă adunaţi gaşca, să vizitaţi lăcaşul hippy á la Janis şi să ne ziceţi dacă nu merită...că vă caut şi vă găsesc!

Pe lângă Janis Stuff vreau să vă mai povestesc despre Fire aka Re-member Pub aka Zvon sau cum vreţi voi să îi ziceţi, dar cred că ştiţi de-spre ce este vorba. Mie îmi place în Fire pentru că îmi aduce aminte de Music Pub. Cei care aţi prins epoca Music Pub ştiţi la ce mă refer...ce vremuri!

E fum, nu vreau să vă mint şi să vă aburesc că îţi bate briza marină sub nas...e fum, e fum şi e cald...dar când îţi vine cheful de o zbenguială adevărată nu prea mai contează. Mergi în Fire dacă nu eşti pretenţios (fără fitzoşaguri), dacă îţi place să-ţi desfaci pletele pe o piesă cu riffuri dinamice, dacă vrei să bei bere ieftină, dacă vrei să-ţi faci prieteni, dacă îţi place muz-ica rock şi dacă nu eşti sensibil/ă la pogo. Aceste activităţi agresive, cum ar fi desfăcutul pletelor, săritul în aer, datul din cap şi aşa mai de-parte sunt supravegheate constant, deci fără scandal! Roackere, patria te vrea în Fire!

roackere, patria te vrea…unde?

Edith NAGY


Go FREE44

Dintre miile de pasiuni peste care dau în cercurile mele de prieteni, poate cea mai interesantă apare în discuţie mai ales între găştile de băieţi, care întreabă de „Ai încer-cat jocul x sau y? Da nu-ţi merge încet?” sau „Cum naiba ai trecut de nivelul n? Sau de individul ăla dubios de pe la sfârşit?” Vorbesc, bineînţeles, de gaming, sau pasiu-nea jocurilor de PC sau consolă. Şi hai să recunoaştem, fiecare are în noi un mic gamer care mai iese câteodată la iveală. Sau care, în un-ele cazuri, se înfige bine în creierul nostru şi atunci dezvolţi o pasiune nebună pentru lumi virtuale.

Însă surprinderea mea vine când descopăr că în Cluj, din ianuarie, există o comunitate de gameri, iar cel care a pus bazele acestei comunităţi este Aurelian Cotuna, student de anul I la Informatică Programare. El îmi spune că toată ideea comunităţii a venit din dorinţa

de a înlătura confuzia dintre gam-ing şi utilizarea calculatorului. Nu e adevărat că, în cazul în care utilizezi un calculator, de fapt înseamnă că te joci, la fel cum nici stereotipul de gamer antisocial, care se închide în cameră şi stă toată noaptea să se joace, nu e adevărat.

Aurelian îmi explică, pasionat, cum gamingului i se datorează în mare parte dezvoltarea rapidă a hardului şi a consolelor, fiindcă cei care se aflau în spatele jocurilor vroiau să ofere cât mai multe posibilităţi celor din faţa ecranului. Un exemplu bun aici ar fi trecerea de la grafică 2D la grafică 3D. Şi apropo, dacă nu ştiaţi, prin cele străinătăţuri, meseria de game de-veloper, fie ea pe partea de pro-gramare sau design grafic, e foarte bine plătită.

Când îl întreb de ce crede că gamingul prinde aşa bine la public, el îmi explică cum îi place sentimen-

GAMESTART

www.gamingcommunity.ro

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Go Free 45tul de a fi pus în pielea personaju-lui, de a avea control asupra lumii şi poveştii în care e pus, în comparaţie cu filmele şi cărţile, unde doar poate asista la acţiune. Şi la fel de impor-tant consideră competiţia, fiindcă deh! e în codul nostru genetic să dovedim că unul din mulţime e the winner - cel mai bun. Mă întreb, atunci, dacă şi un greenhorn ca şi mine, care juca Bomberman şi Age of Empire la tinereţile ei, şi-ar găsi loc în comunitatea lor. Dar Aurelian mă asigură că bineînţeles. Şi aşa descopăr că termenul pe care ar trebui să-l folosesc e casual gamer, fiindcă din când în când mai deschid şi eu câte un joc pentru a mă re-laxa. Îmi povesteşte însă şi de ceea ce se numeşte hardcore gamer, cel care joacă la cel mai greu nivel po-sibil, pentru ca provocarea să fie cât mai mare. Dar avertizează şi că ar prinde bine nişte tastaturi/game-pads rezistente, pentru că uneori se lasă cu exces de zel şi reacţii vio-lente. Mai mai că o păţise recent cu Devil May Cry 4.

Comunitatea, pe care de altfel o găsiţi pe www.gammingcommunity.ro, este deschisă tuturor. Fiecare poate contribui cum poate, fie de vine cu informaţii şi sfaturi pe partea de hardware(gamerilor le place un mouse care nu sare când ţi-e mai dragă lumea, la fel şi o tastatură care merge bine), sau că oferă tips and tricks despre diferite jocuri, fie ele de PC sau de consolă. Am aflat şi că au un parteneriat cu Gamaniacs, care le oferă spaţiu pentru întruniri,

şi le pun la dispoziţie console şi ac-cesorii. Un eveniment despre care Aurelian îmi povesteşte cu plăcere e Noaptea Albă a Comunităţii, unde au stat o noapte la Gamaniacs, şi au jucat de la tennis, box şi bowling pe wii, până la Guitar Hero şi karaoke până nu mai aveau voce. Planuri de viitor? Să organizeze concursuri de premii, şi, când vor avea puţină experienţă, şi mai mulţi membri, să reînvie PC Party. Ce e aia? Un eveni-ment uriaş, în care gamerii şi nu nu-mai se adunau cu PC-uri şi laptopuri pentru a le lega în reţea şi a savura o competiţie face to face, şi a mai socializa. Fiindcă comunitatea de gaming înseamnă şi să ieşi la câte o bere, un picnic, una alta care să scoată gamerul din casă, ca el să nu creadă că îşi poate găsi colegi de breaslă doar online.

Erika KRAMARIK


Go FREE46

Nu ştiu dacă vi s-a întâm-p l a t vreodată p â n ă acum să intraţi în facultate şi să vă s i m ţ i ţ i ca într-un mall. Asta nu datorită arhitecturii de tip occidental sau a decorului impresionant, ci pur şi simplu din cauza studenţilor ce se perindă pe holurile facultăţii. Se observă tot mai mult faptul că facultatea devine un podium de modă pentru distinşii studenţi împătimiţi ai shopping-ului. Ast-fel că, pentru a afla care sunt ul-timele noutăţi în ceea ce priveşte moda, nu e nevoie să cheltui bani pe biletul de troleu şi să suporţi înghesuiala şi îmbrâncelile pe care le primeşti până ajungi în mall. Nu e necesar ca apoi, ajungând la destinaţie, să pierzi timp căutând anumite obiecte vestimentare care îţi plac sau

comparând preţurile din magazine. Metoda cea mai simplă care te scuteşte de o mare du-rere de cap şi de nervi întinşi la maxim este f r e c v e n -t a r e a facultăţii.

Se procedează astfel: se porneşte de acasă cu cel puţin jumătate de oră mai devreme decât de obicei pentru ca, o dată ajuns la facultate, să ai timp să studiezi „piaţa”. Te aşezi confortabil, într-un loc populat, de obicei în holul de intrare al facultăţii pen-tru că şansele de a omite pe ci-neva sunt minime. Apoi priveşti în jur şi iei notiţe. Prin faţa ta o să se plimbe ca pe un po-dium toate domniţele şi domnii cu stare, împărţiţi bineînţeles pe categorii. În partea stânga, lângă sala de sport - tot ce înseamnă echipament sportiv. În centru , pentru ca toată lumea

Moda “á la fac”


să-i observe, sunt clubberii care au ajuns din club direct la fac-ultate şi schimbă impresii în gura mare pentru că încă nu aud bine din cauza bass-ului dat prea tare aseară. „The glamour girls” discută despre ultimele trend-uri în modă şi chiţcăie pe scări dând uşor din gene, aranjându-şi din minut în minut mini-mini fustiţa şi potrivindu-şi decolteul. Clasa business , serioasă, discută de-spre ultimele ştiri cu profesorii în faţa secretariatului.

Pentru o informare eficientă trebuie să ştii dinainte ce fel de outfit vrei să-ţi procuri ca să îţi centrezi atenţia asupra catego-riei potrivite. Totodată poţi afla informaţii de cultură generală, de pildă scorul de la ultimul meci al U, ce remix a mai scos X, câte succesuri a mai avut aia mică sau care e starea acţiunilor pe piaţa RASDAQ.

Lumea din facultate e o lume colorată, democrată, cu sau fără bun gust, cu sau fără respect pentru sine sau pentru alţii, uneori utilă, alteori enervantă, dar e în mod special facultativă. Facultatea nu e obligatorie, iar cei ce se înscriu la facultate trebuie să înţeleagă faptul că

principalul scop acesteia este cel educaţional. Facultatea nu există pentru promovarea propriei per-soane, ci pentru promovarea culturii, a cercetării, a ştiinţei, a valorii. E trist că în prezent s-a ajuns la aceasta situaţie, aceea de a compara facultatea cu un mall şi nu este corect ca facultatea, prin studenţii ei , să devină o modă!

Nicoleta STRATON


Go FREE48

,,Locul în care sunetul ambi-ental vibrează în mireasma ceai-ului iar sufletul deschide poarta către infinit,, păi dacă asta sc-rie pe meniu vă daţi seama ce poveste minunată urmează să fie prezentată. Numele ceainăriei semnifică circuitul

existenţei în lume, după ciclul naştere-moarte-renaştere. Am devenit foarte curioasă în mo-mentul în care am auzit de Sam-sara şi am aşteptat cu nerăbdare să văd despre ce este vorba. Sam-sara este o ceainărie 100% tutun free, unde muzica ambientală şi atmosfera relaxantă te poartă într-o altă dimensiune. Şosetele să vă fie curate şi negăurite and youre good to go, da, trebuie să vă descălţaţi la intare, şi nu, nu

vă fură nimeni pantofii. Meniul conţine nenumărate ceaiuri din plante relaxante şi nu nu-mai. Vă (re)comand să vizitaţi Samsara cu cea mai mare

căldură în suflet.

Cei care frecventează Puzzle Cafe, se pot bucura de promoţiile de primăvară. Până la sfărşitul lunii îţi poţi încânta ochişorii cu o expoziţie foto care are ca tema centrală FEMEIA.

Cei care habar n-au pe unde se găseşte cafeneaua respectivă sunt rugaţi să mai dea vreo două

ture de oraş din când în când. Pe străzile medievale ale Cluju-lui (Emil Zola Nr. 5) o să găsiţi un loc unde o să reveniţi în fiecare dimineaţă pentru o cafea bună şi pentru câteva ore bune de len-evit pe canapelele ultra comfy.

Enjoy and be sure to Go Free!

SamsaraO experienţă nouă în lumea

ceainăriilor din Cluj

PuzzlePromoţii şi expoziţie

U.nde B.em B.ere

Edith NAGY


plAY and replAY

Ce poate ieşi bun când două no name-uri în materie de actorie, dar şi de viaţă reală (el- alcoolic, ea- ex-starletă de filme porno) joacă rolurile principale într-o coproducţie germano-turcă? Vă spun eu: un Urs de Aur la Berlin!

Avem în faţă o abordare originală a unei poveşti de dra-goste atipice, fără viori şi fraze memorabile, capabilă să gener-eze emoţii dintre cele mai di-

verse şi pe care cel mai probabil le resimţi mult timp după viz-ionare; o fascinantă alegorie a morţii şi a renaşterii sufletului, o regie fără cusur a tânărului cin-east Fatih Akin. Dacă vreţi acel altceva de la un film, dacă v-aţi săturat de „happy end”-urile tipic hollywoodiene, nu rataţi această peliculă!

Gegen die Wand

Dacă ai râs isteric la „Shaun of the Dead” şi „Hot Fuzz”, dacă îţi plac filmele cu creaturi intrate în putrefacţie care vor să îţi de-voreze creierul, Zombieland va fii cu siguranţă noul tău favor-it. Această comedie urmăreşte obişnuitul clişeu de „its the end of the world brought to you by zombies”, dar aduce în acelaşi timp ceva nou. Actorul Woody Harrelson nu cred că necesită o introducere (dacă greşesc google it sau uitaţi-vă la „Natural Born Killers”, care-i o operă de artă),

interpretează rolul unui zombie-hunter înrăit şi este înnebunit după Twinkies. Coloana sonoră excepţională, actorii şi acţiunea te fac să-ţi doreşti ca filmul să ţină mai mult şi mai mult. Filmul va rula în cinematografele din România din 11 decembrie. Dacă vreţi să trăiţi o experienţă nouă în obişnuita lume a horror-come-diilor vă sfătuiesc să nu pierdeţi acest film...adică, nu aveţi nici o scuză să nu mergeţi la Zombie-land!

Zombieland

Edith NAGY

Ioana NECHITA


Go FREE50

Noi, adică echipa „Go Free”, le spunem lucrurilor pe nume. Suntem miezul generaţiei studenţeşti (no offense pentru cei care se consideră la fel, ne place doar să ne lăudăm, but still), suntem the ultimate foun-tain of information. De la noi afli răspunsuri la întrebările pe care nu ai cui să le pui sau dacă le-ai pus, tot ce ai primit în schimb a fost ceva sec şi fără sens, a.k.a mai bine nici nu întrebai.

Noi, Go Free-iştii te informăm, te g h i d ă m (vezi nr. Pilot), t e

ajutăm, te sprijinim şi te susţinem. Suntem cel mai fru-mos cadou de Crăciun, Paşti, pre şi after sesiune. Dacă pre-sa scrisă tradiţională (hârtie, tipografie, etc.) te plictiseşte ne poţi urmări şi pe www.is-suu.com/gofreestudent/docs/go_free_nr._pilot sau poţi afla chestii interesante pe http://gofreestudent.ning.com/ .

Noi te iubim şi te înţelegem, te ascultăm şi te publicăm. Dacă ai ceva de zis, feel free to join us. Ne poţi trimite ideile tale pe [email protected]. Ce

altceva ţi-ai mai putea dori?Go Free te ţine la curent

şi nu te va dezamăgi niciodată, pentru că TU, student muritor de rând meriţi tot ce e mai bun!

U. B. B. BABY!

Edith NAGY


SuSţinem

cAmpAniA

PARTENERI:

go free - revista studentului din ubb - mai 2010

Documents