GÂND ROMÂNESC

t ION I. MOŢA

F i e - n e îngădu i t să a d u c e m în a c e a s t ă r ev i s t ă a r d e l e a n ă o m a ­giul n o s t r u a d â n c publ ic is tu lu i c a r e şi-a l ua t sboru l d e p e aces t e meleagur i , d u c â n d m a i d e p a r t e o t r ad i ţ i e fami l ia ră a t â t d e s c u m p ă A r d e a l u l u i d e ieri, omului cu inima n e p r i h ă n i t ă şi eroică, în v i a ţ ă şi în m o a r t e , Ion I. Moţa .

Sufle tul ţ ă r i i a v ibra t p r e l u n g la auzu l şt ir i i d e s p r e m o a r t e a lui năp razn i că , suf letul bun şi m a r e a l ţ ă r i i r omâneş t i 1-a cupr ins p e e l şi p e Vas i l e Mar in , cu d r a g o s t e a î ndu ioşa t ă d in c a r e r ă s a r l egende le . J e r t f a vieţii, a c c e p t a t ă cu s o l e m n a s e n i n ă t a t e a celor ce c r e d în r o d ­nicia ei, s e învă lue subt ochii noş t r i în a p o t e o z ă d e ba l adă . D a r m o a r t e a a c e a s t a nu e d e c â t ac tu l final, înche ie rea log ică a une i vieţi a că re i lege d e f iecare zi a fost eroismul . Ion I. M o ţ a a trăiţi în a t m o s ­fera p u r ă a cu lmi lor n u p r i n excep ţ i e şi n u p r i n cur ioz i ta tea in te rmi­t e n t ă a d i l e tan ţ i lo r c ă u t ă t o r i d e expe r i en ţe , ci u r m â n d cu s ta torn ic ie p o r u n c a unu i des t in înal t .

î n t r u n ar t icol pub l ica t în „ P ă m â n t u l s t r ă m o ş e s c " din 1 S e p t e m ­vr ie 1927, sub t i t lul „ 0 vorbă a r d e l e n e a s c ă p e n t r u „ L o r d u l " Ro the r -m e r e " , I o n I . M o ţ a sc r i a a ş a : „ I n noi vo rbeş t e a d â n c u l unu i suflet cu­ra t , ga t a d e or ice je r t fă p e n t r u a p ă r a r e a a d e v ă r u l u i c a r e ne e s ingu­rul î n d e m n . Noi n u vorbim de l ângă sacu l cu ban i (şi în even tua le zile d e foc, n u n e v o m a p ă r a spuse le în felul cum le vor a p ă r a a s e m e n e a g lad ia to r i ) , ci noi vorbim d in p r a g u l e te rn i t ă ţ i i în ca r e sun t em ga ta o r icând să in t răm, p e n t r u împl in i rea aces tu i ce r e sc î n d e m n " . . , — Pre ten ţ i i lo r r o t h e r m e r i s t e Ion I. M o ţ a o p u n e a p ă r a r e a ţ ă r i i d in „ p r a ­gul e t e rn i t ă ţ i i " . Poz i ţ i a e p ro fund ca rac te r i s t i că şi e invincibilă. Omul aces t a a t r ă i t în p e r m a n e n ţ ă p e u n p l a n metafizic şi lucrur i le aceste i vieţ i le -a m ă s u r a t d u p ă cr i ter i i d e e t e rn i t a t e . Aici n u sun t g r a d e şi n u a n ţ e , n u sun t compromisur i şi concesii . Obl igaţ i i le d e a m e r g e p â n ă la c a p ă t în a p ă r a r e a une i pozi ţ i i r e cunoscu t ă ca d reap tă , s u n t de la s ine în ţe lese şi sunt a t â t de fireşti, încâ t r iscul vieţii dev ine u n a m ă ­nun t l ipsit d e i m p o r t a n ţ ă .

©BCUCLUJ

II G A N D R O M A N E S C

A c e s t a e c l imatu l în c a r e a t r ă i t Ion I. Mo ţa . Cine 1-a cunoscut nu se p o a t e să nu-mi dea d r e p t a t e şi cine-i ci­

t e ş t e c a r t e a : „Cran i i de l emn" , p r i e t e n s a u ad v e r sa r , nu se p o a t e să nu se p ă t r u n d ă d e p r e z e n ţ a dogor i toa re a une i c r ed in ţ e nemărg in i t e .

A fost un p r in ţ al spi r i tu lui şi p u r t a dis t incţ ia unu i des t in ex ­cepţ iona l cu acea f i rească l ipsă de os t en ta ţ i e c a r e e s u p r e m a p o d o a b ă a ce lor a leş i . In t o a t ă f ă p t u r a lui fină şi cu ra tă , în ochii l impezi ca (seninul cerului , în vorba lui a p r o p i a t ă şi c a l d ă e ra numai m ă s u r ă şi a rmonie , — şi izbucnir i le pa t e t i ce p e care , j u d e c â n d d u p ă viforoa­se le pe r ipe ţ i i a l e vieţii lui d e lup tă to r , cineva, necunoscându- l î ndea ­juns , i l e -a r fi p r e s u p u s , e r a u s t re ine d e el. V ia ţa lui, m ă r e ţ î nd ru ­m a t ă , — în în t reg imea ei şi nu p r in a p a r e n ţ e cău t a t e , — avea o con­secven ţă in te r ioară , u n echil ibru d e o ţe l . Şi p r i n r ea l i z a r ea aceste i m i n u n a t e şi a r i s toc ra t i ce cuvi inţe , Ion I. M o ţ a a fost o î n t r u p a r e au­t en t i că a geniului r a se i n o a s t r e d e ţ ă r a n i d e s t r ăveche nob le ţe .

Ion I. M o ţ a a crezut , a t r ă i t p e n t r u c r e d i n ţ a lui şi a mur i t p e n t r u ea m o a r t e de mar t i r . P r i n ce vâ lvă t ă i s 'a l impezi t l a m u r a aces te i c red in ­ţ e i reduct ibi le , a to tb i ru i toa re , n u vor ş t i -o d e c â t foar te puţ in i ; p o a t e ni­meni . . . Va r ă m â n e a , p o a t e , o t a ină închisă p e veci î n ma ie s toasă tă ­ce r e a mor ţ i i . D a r că p r a g u l cer t i tudin i lor def ini t ive ş i i lumina te 1-a cucer i t p r i n l up t e şi sbucium, p r i n victorii a s u p r a lui însuşi, e d e ghicit din cuvinte d e foc ca a c e s t e a : „ C â n d vei spune cumpl i ţ i lor t ă i d u ş ­m a n i : Nu-mi p a s ă dacă m ă veţ i zd rob i sau nu, nu-mi p a s ă d a c ă voi v e d e a s a u nu z iua biruinţei , d a r sun t s igur că j e r t fa m e a va a d u c e p r ă b u ş i r e a voas t ră , şi când po rneş t i şi te menţ i i în l u p t ă p â n ă la ca­p ă t , cu a c e a s t ă h o t ă r â r e senină , n u încape nici o îndo ia lă că po r ţ i în t i ne o for ţă p e ca r e nici o t ehn ică r e p r e s i v ă - n u o p o a t e birui . Spiritul de jertfă este esenţialul" („Crani i de l emn" , p . 212) .

Spir i tul jer t fei to ta le a fâlfâit ca un s t e a g în na ţ iona l i smul lu i Ion I. Mo ţa . Na ţ iona l i sm a rză to r , pen t ru ca re p a t r i a e r a îng loba tă în categor i i le divinului şi c a r e se înfiora de ză r i l e infinite a l e vieţii f ă r ă începu t şi f ă r ă sfârşi t a neamulu i . In sufletul lui Ion I. Moţa , s 'a ap r in s din nou f l acă ra din sufletul eroic al lui Bălcescu.

A mur i t la M a j a d a h o n d a , a l ă t u r i d e t ova ră şu l d e gândur i şi c r e ­d in ţă , Vas i le Mar in , s imbol izând şi p r i n a c e a s t ă m o a r t e f ră ţească , d e s ă v â r ş i r e a unir i i r omâneş t i p e ca r e cu a t â t a a v â n t a sus ţ inut -o . A. m u r i t pe t ă r â m u r i î n d e p ă r t a t e , p e n t r u Cruce p e c a r e o socotea indi ­solubil l ega tă de soa r t a neamulu i său . D a r ideea mor ţ i i o p r imise d e m u l t şi îi adânc i se , c a nimeni a l tul , sensu l ta inic şi fecund p e n t r u v ia ţa veşnică a Pa t r i e i .

I O N C H I N E Z I I

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C I A N U A R I E 1 9 Э 7 A N U L V . N o . 1.

C U P R I N S U L :

Ion Chinezu, t Ion I. M o ţ a . Radu Brateş, Sextil Puşcar iu . Ion Agârbiceanu, Inval idul Visalon A l b u (nuvelă) . L. Bujor, Pasăre streină (versuri) . Victor Iancu, Desp re limitele domeniu lu i estet ic. George Fonea, Scr isoare din Basarabia, Scrisoare de dragos te

(versuri). D. D. Roşea, P e m a r g i n e a une i căr ţ i . Д Iulian Popa, Sete (versuri). *" Eugeniu Sperantia, Lirismul imanen t , Lilio Cialdea, Luigi Pirandel lo .

C R O N I C I

/. Prelucan, At lasul l inguistic al Românie i ? Ion Chinezu, I. L u ­paş , P r o b l e m e şco la re ) Marin Vătafu, A n u a r u l Institutului de Istorie N a ţ i o n a l ă j V. V. Mesaroş, G . Sofronie, Pr incipiul n a ­ţionalităţilor în t ra ta te le d e pace din 1919|20j Petru Tarfia, Expoziţ ie d e p ic tu ră la DeU Ana Voileanu-Nicoară, G e o r g e Enescu.

M I Ş C A R E A C U L T U R A L A

CĂRŢI Şl R E V I S T E . / . E. Toroufiu, Pagin i d e i s tor ie şi crit ică l i terară s Mircea Stre­inul, Z e c e c u v i n t e a le fericitului Francisc d e Ass i s i } E. Ar. Zaharia, Marathon j Ge­orge Popa, P l e c a r e a spre l e g e n d ă ; Mircea Streinul, Comentar i i l ir ice la p o e m e Intr'un v r s d e Ion Pillat ( A u r e l Marin) ţ Р. P. Panaitescu, Mihai V i t e a z u l ; I. Minea, D in istoria culturii r o m â n e ş t i ) Tiberiu Moşoiu, N e c u l a i Milescu Spătarul (Marin Vătafu) Î Мах Dessoir, Einlei tung in die Ph i lo soph ie (Zevede iu Barbu) . I N S E M N Â R I i Concur« sul l iterar al «Românie i N o u i " \ Studioul Teatrului Naţ iona l (I. C) .

Tipografia « C a r t e a R o m â n e a s c ă * Cluj , Calea Dorobanţ i lor N o . 14

C E N Z U R A ? L E I « © . -

©BCUCLUJ

N o . 2 - 3

©BCUCLUJ

GÂND ROMÂNESC

PENTRU O REABILITARE A INDIVIDULUI

E curios ce greu recunosc oamenii că a u greşit. In faţa juraţi lor, în faţa colectivităţii , în faţa propr ie i noas t r e conşti inţe, n u n e t rud im decâ t în t r 'o p r i v in ţ ă : să n e desvinovăţ im. U n e o r i r ecunoaş t em că a m săvârşit o fap tă ; d a r numa i că a m săvârşit-o, n u şi că, astfel, a m greşit. Dacă to tuş i ceilalţi vor să n e pedepsească , foarte b ine . P o a t e etica lor fi obligă, p o a t e numa i legile lor, legi d e ca re sunt siliţi să ascul te . Dar , în fond, noi n u ne simţim vinovaţi . A m făptuit, d a r n ' am greşit. T rebu ia s 'o facem; n u se p u t e a să n 'o facem.

De altfel toa te , s au a p r o a p e toa te doct r ine le ne ajută să ne d e s ­vinovăţ im, să ne înţelegem, să n e justificăm, să n e expl icăm. U n a din cele mai groso lane exagerăr i a le t impur i lor m o d e r n e este d e a încerca, s u b imboldul i luzionismului ştiinţific, des legarea fenome-nulu i -om. Omul este explicat, în loc să explice el lumea. Nici vo rbă că există a spec t e ale fiinţii u m a n e , aspec te sufleteşti, t răsă tur i d e carac te r care pot fi şi t r ebuesc explicate pr in influenţe d e tot soiul f

adică p r in t r ' un a n u m i t mater ia l ism. D a r expl icarea exclusiv m a t e ­rialistă a omulu i au tor izează desol idar izarea sa mora lă de gestul p e care-1 săvârşeşte, au tomat izarea vieţii sale sufleteşti. A ş a s'a a juns la a n u mai avea d e fel s imţământu l păcatu lu i . T o a t e sistemele noa ­stre educat ive învaţă p e om să se înţe leagă p e sine, să se cunoască , să progreseze , — ceeace e plin de frumuseţe ; da r niciunul, a p r o a p e , nu-1 învaţă să se învinovăţească şi să se r ă scumpere , ispăşind. I a r fără u n sent iment al păcatului , fără o conşti inţă a vinei individuale, n u există împlinire sufletească. Ba, p e deasupra , sun t em lipsiţi şi de înc rede re în n o i : căci n e a v â n d înc rede re în capaci ta tea noas t r ă de a face rău , n u a v e m nici în capaci ta tea d e a nu face r ău . Sun tem astfel secaţi d e adevăra te l e isvoare ale puter i i mora l e .

î n t r ' u n cuvânt,» n u ştim să ce rem ier tare , — adică ispăşire a vinei, n u absolvire a vinei. î n t r ' o lume în care oameni i a r avea dor in ţa să se r ă s c u m p e r e , lucruri le s 'ar înfăţişa cu totul altfel decât în t r ' a noas t ră . Căci noi „p rog resăm" , dar , vede ţ i bine, s tăm de fapt pe loc. Doctr inele noas t re ne fac să p rogresăm în îndemânare , în specialitate, da r n u

©BCUCLUJ

74 G Â N D R O M Â N E S C

p e plan moral . Iar tocmai acel sen t iment al păcatului , ca re s ingur ne-ar p u t e a împuternici , n u este p r in t r e virtuţi le noas t r e .

Câ t de mul t era, de pildă, p r in t re virtuţi le p l a ton i smulu i ! In dia­logurile sale, P la ton revine adesea a supra afirmaţiei că e mai fericit cel care î n d u r ă o ned rep t a t e decât — oricâte foloase apa ren t e a r t rage din ea — cel care o săvâ r şeş t e ; că, mai depa r t e , iarăşi în c iuda aparen ţe lo r , eşti mai nefericit dacă nu-ţi ispăşeşti greşeala decâ t dacă ţ i -o ispăşeşt i ; şi că lucrul cel mai înţelept de făcut, a tunci când ai greşit, e de a te duce singur la judecător să te osândească şi uşureze d e păca t . Căci, la fel cum medicina t ămădueş te corpul , justiţia, spune filosoful t ămădueş te sufletul. Ispăşind o pedeapsă , l iberezi sufletul d e rău. De aceea, dacă ai păcătui t , a leargă acolo u n d e găseşti cea ma i grabnică pedeapsă , la fel cum ai a lerga la medic , — pen t ru ca r ău l să nu- ţ i con rupă în t reaga fiinţă.

Bietul Polos , da r mai ales Callicles, sun t uluiţi să a u d ă a semenea afirmaţii din gura lui Socra te , în „Gorg ias" . C e a b s u r d i t a t e ! — ex­c lamă ei. N u ştie toată lumea că tiranii t răesc b ine a tâ ta v r e m e cât sun t tari , d u p ă cum înşelătorii t răesc bine a t â t a v r eme cât n u sunt desvă lu i ţ i ? Iar re tor ica tocmai de aceea e ştiinţă fruntaşă, fiindcă serveş te la a încredin ţa pe ceilalţi de d r e p t a t e a ta, chiar a tunci când n ' o ai. D a r Socra te a r e r ă b d a r e . El despică lucrur i le aşa cum se pri­cepe , sileşte pe celălalt să-i u rmeze judeca ta şi să i-o încuviinţeze, ia r p â n ă la u r m ă încheie (480 a.): , ,Prin u r m a r e , dacă e cazul să n e a p e r e p e noi înşine cu privire la nedrep ta t e , sau să ne ape re părinţii» prietenii , copiii, pa t r ia a tunci când e vinovată, — retorica, Polos, n u p o a t e fi de niciun folos; afară doa r dacă n u socotim, dimpotr ivă, că t r e b u e să ne slujim de ea sp re a ne învinovăţi mai întâi pe noi înşine, apo i p e toţi cei d in t re părinţi i şi prietenii ca re s 'ar face vinovaţi, fără să tă inuim nimic ci mai de g rabă p u n â n d greşeala în pl ină lumină, astfel încât v inovatul să se vindece pr in ispăşire. Ne -am sili astfel p e noi înşine şi a m sili şi pe ceilalţi să n u şovăe, să se înfăţişeze vi­tejeşte judecătorului , cu ochii închişi, p r e c u m se s u p u n fierului şi focului unui medic, în dragos te de frumos şi de bine, fără grijă d e d u r e r e ; iar, d a c ă faptei săvârşite i se cuvin lovituri, fiecare să pă ­şească înaintea loviturilor, înaintea lanţuri lor , dacă fapta e b u n ă d e lanţuri , ga ta să plătească, dacă pedeapsa e s'o facă, gata să se exileze, dacă osânda este exilul, să moară , dacă t r e b u e să m o a r ă ; neconten i t întâiul în a se învinovăţi p e sine, p r e c u m şi p e ai s ă i ; orator în această s ingură ţintă de-aşi face greşeala p e deplin l ămu­ri tă spre a se l ibera de cel mai m a r e d in t re rele, ned rep t a t ea" .

C ă e frumos acest fel de a vorbi, e d e pr isos s'o mai s p u n e m .

©BCUCLUJ

C Â N D R O M Â N E S C 75

D a r e l e şi d r e p t . R e s t a u r e a z ă p e om în d e m n i t a t e a sa, făcându-1 să - ş i cunoască m ă s u r a şi v i r tu ţ i le . A s t ă z i încă î ndemnu l p la ton ic a r p u t e a fi rodnic . Omul e exp l ica t p r i n inf luenţa mediu lu i , p r i n e r e d i ­ta te , p r i n complexur i f reudiene, şi a ş a m a i d e p a r t e ; t oa te aces tea î n să nu-1 împ iedecă s ă se s imtă vinovat, s ă se ş t ie vinovat . N u a r î n s e m n a p e n t r u el o împutern ic i re , faptul d e a se înv inovăţ i? L a şcoa l a lu i P l a t o n a m p u t e a învă ţa că p ă c a t u l n u e fa ta l i t a te ; sau, chiar d a c ă e una, în s ensu l că nu-1 p u t e m ocoli, el n u es te una în sensul că n e în tunecă în t r eaga fiinţă. E o şcoală d e demn i t a t e omenească , şcoala lui P l a ton . Po ţ i c ă d e a , d a r în ace laş i t imp t e p o ţ i r ă s c u m p ă r a . E x i s t ă î n noi a t â t a v i r tu t e câ tă t r ebue s p r e a r e d e v e n i fiinţe s ă n ă t o a s e m o ­ra l iceş te . Totu l es te s ă nu- ţ i ascunz i p ă c a t e l e ; s ă le scoţ i l a lumină , înv inovă ţ indu- te , şi să le a r z i la f l acăra s incer i tă ţ i i fa ţă d e t ine.

D a r p la ton ismul nu t e î n v a ţ ă d e c â t să- ţ i iei r ă s p u n d e r e p r o p r i i ­l o r t a le p ă c a t e . E x i s t ă o a l t ă doc t r ină — şi ea inac tua lă a s t ă z i — c a r e te î n v a ţ ă s ă iei a sup ră - ţ i chiar p ă c a t e l e a l to ra . N ic ioda tă individul n ' a fost mai p u t e r n i c decâ t a tunc i c â n d a u r m a t î n v ă ţ ă t u r a aceas ta , c a r e e c reş t in ismul p u r şi s implu. D a r a u r m a t - o el cu a d e v ă r a t ? D e ce le m a i mul te or i a da t -o ui tăr i i , i-a p i e r d u t în ţe lesul , şi a l ă sa t -o să fie p i e s ă d e muzeu, în loc s ă însemne u n capi to l d in t r ' o e t i că vie.

î n t r ' u n muzeu, în ga ler ia eroi lor lui Dostoiewski , se p o a t e în tâ ln i a c e l spec imen omenesc c a r e să reabi l i teze individul , a r ă t â n d tot ce s t ă î n pu t e r i l e sale sufleteşti , to t ce e liber în om. E Al ioşa K a r a m a z o v .

A l ioşa nu e u n sfânt . N u e nici m ă c a r u n bun creş t in , d a c ă p r in c r e ş t i n t r e b u e să se în ţe leagă un fanat ic şi mist ic . E s t e d o a r — s p u n e d e s p r e el a u t o r u l 1 ) , sublini ind cuvân tu l — u n altruist, u n a l t ru i s t p r ecoce . T â n ă r , a p r o a p e ado lescen t cum este , el n ' a îmbrăca t h a i n a m ă n ă s t i r i i decâ t din desgus t p e n t r u v iea ţa în c a r e t r ă i s e p â n ă a tunc i şi, ma i a les , din a d m i r a ţ i e p e n t r u s t a r e ţu l Zosima, a l mănăs t i r i i . D e s p r e s ta re ţ i , au to ru l ne s p u n e m u l t e lucrur i , da r p r i n t r e e le u n u l p l in d e t â l c : s t a r e ţu l ia voin ţa şi sufletul ce lor la l ţ i , s p r e a-şi făur i cu e l e p ropr iu l s ău suflet şi p r o p r i a sa voin ţă ; mai mu l t încă, el ia a su -p ră - ş i t oa te nefericir i le lumii, în n ă d e j d e a d e a se învinge p e sine, d e a d e p ă ş i tot ce e pe r sona l în el, câş t igând a d e v ă r a t a şi dep l ina l iber ta te . N u avea ceva de învă ţa t , p e l ângă s t a r e ţ , un suflet n e p r i ­hăn i t ca aces t a a l K a r a m a z o v u l u i ?

Nu d o a r că Al ioşa a r fi p u r t a t numa i f ăgădu in ţ e bune în fiinţa sa. In definitiv e ra şi el u n Karamazov , ad i că u n sensual şi u n p ă t i m a ş .

) R e d ă m c e l e ce urmează după vers iunea incompletă a „Fraţi lor Karamazov"

©BCUCLUJ

76 G A N D R O M A N E S C

G â n d f ra te le său d u p ă t a tă , m a i m a r e , Mitia , îi i s tor i seş te c â t e c e v a d i n t r e c u t u l s ă u d e t â n ă r încerca t de pa t im i şi ros d e păca t e , A l ioşa ro şe ş t e . D a r n u p e n t r u c ă s a r ruş ina d e fapte le ce a u d e — m ă r t u r i ­seşte: el s ingur — ci f i indcă s e simtei şi el a s e m e n e a f ra te lui său . D a c ă n ' a p ă c ă t u i t încă, ş t ie b ine că a r p u t e a p ă c ă t u i : s t ă în m a r g i n e a p ă ­ca tu lu i , „ p e p r i m a lui t r e a p t ă " . De a c e e a o s p u n e de c â t e v a o r i : s u n t şi eu un K a r a m a z o v !

D a r p ă c a t e l e n u sun t d e c â t î ncepu tu r i în el şi n ' a u s ă fie n i c i o d a t ă m a i m u l t decâ t începu tur i . A l i o ş a e încă o in imă c u r a t ă — m a m a sa nu fusese o a r e o c r ed inc ioasă? — şi d e aceea t o a t ă lumea îl iubeş te . P o a t e îl iubeau şi p e n t r u c ă s imţeau în e l îngăduin ţa , p e n t r u c ă v e d e a t i că nu- i j u d e c ă şi n u c r e d e d e b u n ă voie în vina Bor. C â n d r ă u l îi e r a dovedi t , s c r i e au to ru l , el s t ă t e a m a i d e g r a b ă în t r i s t a t d e c â t uimit,, fără să se sperie niciodată de nimic. C u m s ă nu-1 iubească oameni i , d e v r e m e ce nimic d in i sprăvi le lor nu-1 t u r b u r a ? D o a r ipocri ţ i i s e m i r ă d e fap te le semenulu i lor şi s e î n spă imân tă . A l i o ş a p ă r e a n e p ă ­să tor . P o a t e chiar în ţe legea . In or ice caz n u o sândea , a ş a cum f a c p r e a r e p e d e cei la l ţ i . F e d o r K a r a m a z o v , v inovatul s ă u t a tă , s imte b i n e cum că cel m a i mic d in t r e fiii săi nu-1 o sândeş t e , că e s ingurul suf le t d in l u m e c a r e nu-1 o s â n d e ş t e . Şi l a fel o s i m t e ş i G r u ş e n k a , f e m e i a p e n t r u c a r e Mi t i a şi F e d o r K a r a m a z o v , fiu şi t a t ă , se d u ş m ă n e s c ; şi e a a ş t e a p t ă d e m u l t p e Al ioşa să v ină să- i a d u c ă i e r t a rea , s 'o î n d r ă ­gească „şi p e n t r u a l t ceva decâ t p e n t r u josnicia e i" . I a r Al ioşa , emo­ţ ionat , n u în ţe lege p r e a b ine : „ C e ţ i -am făcut e u ? " î n t r e a b ă el cu. lacr imi le în ochi. Şi apo i oameni i îl iubesc p e n t r u fiinţa sa, p e n t r u ochii s ă i l impezi , p e n t r u faptul că nu-ş i găseş te n ic iun mer i t deosebi t , îl iubesc p u r şi s implu. N u sun t mu l t e fiinţe î n d r ă g i t e f ă r ă nicio p r i ­c ină deosebi tă , p r i n s impla lor p r e z e n ţ ă ?

To ţ i a u nevoie d e Al ioşa . To ţ i îl c h i a m ă la ei, î n d iminea ţ ă t r a ­gică a cr imei ; f iecare se s imte b ine cu aces t suf le t nevinovat l â n g ă el . N u a t â t c ă a r avea nevoie d e s fa tur i le sa le . Uni i îi c e r sfaturi , d a r n u sfa tur i le sun t c e e a c e a r e el m a i bun d e da t . In z iua a c e e a c iuda tă c â n d m e r g e idela unu l l a a l tu l , de la t a t ă l s ă u la f ra te le cel m a r e , de la Ivan , f ra te le mezin, in te lec tua lu l şi a teu l , la C a t e r i n a Ivanovna , logodnica ltui Mit ia şi iubi ta lui Ivan , iar d in mij locul t u tu ro r se în toa rce d e câ t eva or i la m ă n ă s t i r e , s ă v a d ă ce face s t a r e ţu l Zosima ca r e e p e m o a r t e , — Al ioşa n u e a l tceva d e c â t o prezenţă. N ' a r e d e s p u s n i ­m ă n u i nimic; ştie ma i p u ţ i n decâ t toţi , şi cu t oa t e a c e s t e a e o b i n e ­face re p e n t r u cei la l ţ i .

S t a re ţu l s ău ştie aceas ta . D e l a început e l s p u n e lui Al ioşa că nu' t r e b u e să r ă m â n ă în mănăs t i r e , d e o a r e c e vii torul s ău nu-i acolo ; d e

©BCUCLUJ

O A N D R O M Â N E S C 77

î n d a t ă ce el, Zosima, va mur i , t â n ă r u l s ă p lece în t r e oameni , s ă î n ­d u r e î n c e r c a r e a cea m a r e a lumii ; va t r ebu i s ă s t r ă b a t ă m u l t e p â n ă sk se î n t o a r c ă la m ă n ă s t i r e ; dar , s ă c r e a d ă în Chr is tos şi „ să lucreze , s ă lucreze f ă r ă r ă g a z " . A s t a - i tot . A l ioşa nu înţelege; bine. Ab ia iese d i n m ă n ă s t i r e şi s e î n toa rce cu in ima s t r ânsă , mân ia t . D e ce s'a l ă s a t t r imis în l u m e ? D e c e l -au făcut să părăsească! lumina d e aci p e n t r u b e s n a d e a c o l o ? D a r s t a r e ţu l s t ă ru i e . Al ioşa e silit s ă p l e c e din nou, n i ţ e l nedumer i t . A p o i î n c e p e s ă fie p r i n s d e corul ce lor cari-1 ch i amă p r i n t r e ei, d a r se s imte ş i a m e ţ i t d e însuf le ţ i rea lor, a t u tu ro r . C e v e r v ă a u to ţ i eroi i lu i Dos to iewski ! Ce m u l t vorbesc , c e a p r i n s ! To ţ i a u c â t e ceva d e spus , ş i A l ioşa îi a s c u l t ă r ă b d ă t o r , cu se r ioz i t a t e . D o a r el n u a r e m a i nimic d e spus . I n t r ' u n r â n d , abia, c â n d f ra te le s ă u Ivan, d u p ă ce- i poves t e ş t e to t soiul d e cruzimi şi nelegiuir i d in cu ­p r i n s u l lumii, îl î n t r eabă d a c ă n u p r e f e r ă să înce teze cu is tor is i r i le , Al ioşa r ă s p u n d e : „Nu ; vreau să sufăr". Sufe r in ţa e începutu l său d e în f ră ţ i r e cu l u m e a în c a r e fusese sor t i t s ă a jungă . P r i n su fe r in ţă în­c e p e ,şi el ' s ă a ibe ceva d e spus .

Ceeace e semnificativ, î n cazul f ra ţ i lor K a r a m a z o v , e că toţ i t re i , d e ş i sun t firi a t â t d e deosebi te , în ţe leg , p e că i l e lor, p r e ţ u l sufer inţ i i şi a l r ă s c u m p ă r ă r i i . C â n d Mit ia e a c u z a t c ă şi-a ucis pă r in te le , c â n d t r e b u e s ă a d m i t ă c ă dovezi le împo t r ivă - i sun t , l a u n loc, copleşitoare,^ c h i a r d a c ă n u a d m i t e c ă e e l ucigaşul , — a t u n c i în ţe lege, î n t r ' o c l ipă d e r e s e m n a r e , că s o a r t a i-a h ă r ă z i t î nce rca rea acea s t a s p r e a-1 în­d r e p t a . P e n t r u o fi inţă a t â t d e ne leg iu i tă ca el , d o a r o lov i tu ră a des t i ­nu lu i m a i p u t e a fi s a lva toa re . D e aceea a c c e p t ă or ice acuza ţ ie , or ice umi l i r e pub l ică : „Voi suferi, s p u n e el, şi m ă voi r ă s c u m p ă r a p r i n su­fe r in ţă" . N u începe el, de al tfel , s ă î n ţ e l eagă m a i m u l t e lucrur i , în zo r i l e ace lea d e d u p ă c r i m ă ? Ce e visul avut , cu copi laşul c a r e p lânge , c u ţ ă r an i i înfometaţ i , cu t o a t ă a c e a mizer ie , p e c a r e acum, d i n t r ' o d a t ă , -Mitia o v e d e ? M a i tâ rz iu , î n închisoare , el v a s p u n e c ă s imte, în visul ace la , o profe ţ ie . U n om nou s'a n ă s c u t în el , u n o m c a r e ş t ie c ă e v inovat p e n t r u to ţ i cei vii şi t r e b u e s ă l i se devo teze lor . E l n u ş i -a ucis p ă r i n t e l e ; d a r p r i m e ş t e p e d e a p s a , căc i p r i n ea s e d e s c o p e r ă p e s ine . Ce i m p o r t ă că Mi t ia e î m b ă t a t d e p rop r i i l e s a l e gândur i , c â n d spune a c e a s t a ; — că le v a p ă r ă s i ma i t â rz iu a d m i ţ â n d să fugă, să n u fie pedeps i t , şi u i t â n d de făgăduel i le s a l e ? El , a d e v ă r a t u l K a r a ­mazov, impulsivul , e s incer c â n d ros t e ş t e aces tea , şi s implul fapt că l e gândeş te , că sufer in ţa 1-a făcut s ă l e gândească , î n s e a m n ă u n p rog res mora l .

D e a l t ă n a t u r ă es te sufer in ţa la Ivan , c u t oa t e că îl înnobi lează şi pe el. N u ştie s igur dacă Mit ia a ucis or i nu, d a r îşi s i m t e r e m u ş c ă r i ;

©BCUCLUJ

78 G Â N D R O M Â N E S C

a p l e c a t d e a c a s ă în ch ia r z iua crimei, şi Smerd iakov , sluga, îl înş t i in ­ţ a se c ă a r e să s e î n t â m p l e ceva. Dor ise el s incer m o a r t e a t a t ă lu i s ă u ? Se gând i se el la moş ten i r e imedia tă , a ş a c u m insinua, aceeaş i s l u g ă ? ( Ivan — n u t r e b u e să se u i te lucru l aces ta — e ra cel m a i in te resa t d in t r e fraţi , d e t â n ă r fiind silit s ă m u n c e a s c ă p e n t r u ban i ) . Oricum,, n u făcuse nimic s ă împfedice cr ima. C ă ucisese Mi t ia sau uc isese Smerd iakov , n ' avea m a r e î n s e m n ă t a t e ; el, Ivan, e r a au to ru l m o r a l . Şi d e ac i h o t ă r î r e a p e d e o p a r t e d e a sa lva p e Mit ia , d e a-1 a j u t a s ă evadeze şi s ă fugă, însoţ i t de Gruşenka , în Amer ica , iar , p e d e a l t ă p a r t e , de a se d e c l a r a p e sine, îna in tea judecă ţ i i , d r e p t au to r a l cr imei . D a r conş t i in ţa sa d e o m în p r agu l nebunie i îl t u rbură . N ' o v a face d in v a n i t a t e ? Nu cumva se gândeş t e să impres ioneze , s ă s i l ea scă p e cei la l ţ i i să-1 admi re , e x c l a m â n d : ce suflet nobi l ! El îşi d e c l a r ă vina în fa ţa jura ţ i lor , p r e g ă t e ş t e totul p e n t r u e v a d a r e a lui Mitia, apoi î nnebuneş t e de-a-b ine lea . Şi to tuş i avusese d r e p t a t e : sacrificiul s ău avea şi o p a r t e d e orgoliu. Ivan e uni in te lec tua l şi face cu l uc id i t a t e sacrificiul său; din minte , n u din inimă.

Al ioşa , în schimb, se va sacrifica din inimă. E l nici a c u m nu p r i ­cepe p r e a bine lucrur i le , d a r şt ie, to t cu inima, ceva : c ă Mi t i a e n e -vionvat în faptă . Nimic n ' a r fi fost m a i firesc d e c â t să-1 bănu ia scă . Nu- i spusese Mit ia , în câ t eva r â n d u r i , că se s imte în s t a r e să-ş i u c i d ă p ă r i n t e l e ? D a r Al ioşa nu c rede , acum, o d a t ă c r ima făp tu i tă . N u ş t ie ce s ă spună ju ra ţ i lo r şi to tuş i o a f i rmă h o t ă r î t : Mit ia e vinovat d o a r în cuget . De aceea , d e î n d a t ă ce f ra te le s ă u e condamna t , A l ioşa n u se g â n d e ş t e decâ t cum să-1 sa lveze . D a c ă a r fi fost cu a d e v ă r a t v i ­novat , l -ar fi l ă sa t să - ş i i spăşească p e d e a p s a . D a r a ş a ? Or icâ t a r v ro i Mi t ia să se r e g e n e r e z e p r i n sufer in ţă , să cân te imnuri , să f ăp tu i a scă binele , el t r e b u e să evadeze . „Tu n u eşti în s t a re , îi spună Alioşa , s ă por ţ i a cea s t ă c ruce ; n u eşt i p r egă t i t şi n a i m e r i t a t - o " .

E l o m e r i t ă şi o vrea . M a i m u l t decâ t p r in rachiu, s p u n e a u t o r u l , p r i n voinţă c o n r u p e Al ioşa p e cei ca r i duc p e Mit ia sp re Siberia . L i ­b e r e a z ă p e f ra te le său, ia locul aces tu ia în l an ţur i , îl min te , roş ind , cum că se va sa lva şi p e sine, da r r ă m â n e de-a -b ine lea acolo, deş i i -ar fi fost foar te lesne s ă scape d in mij locul depora ta ţ i lo r . I a r p e c â n d Mit ia fuge cu iubi ta sa , împl in idu-ş i des t inul s ă u inegal de K a -ramazov , ce s t ă l a l t K a r a m a z o v , c a r e s'a învins p e sine, e copleş i t d e bucur ie . Se u i tă l a condamna ţ i i d in ju ru l său, l a cei d e p o r t a ţ i ca şi la cei ca r i păzesc , c o n d a m n a ţ i şi ei în felul lor , —• şi-şi spun : „E b i n e ca un nevinovat s ă coboa re p r i n t r e e i " .

In visul p e care-1 a r e acum, adormind , îi a p a r e p r i e t enu l s ău ce l bun, Zosima, p r o p r i a sa conşt i inţă , duhul s ău creş t in . Ce-i s p u n e

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 79

a c e s t a ? Ii spune că bine a făptui t . Vieţii sa le î i trebuiai sufer in ţa ; p r i ­m e j d i a d e p â n ă a tunc i e ra tocmai că nenoroc i r ea l ipsea d in v iea ţa sa . D e a c e e a îl t r imisese Zos ima în lume . I a r A l ioşa în ţe lesese c ă trebuia să-şi ia asupră-şi păcatele celorlalţi. Aceas t a , numai , î n s e a m n ă a- ţ i iubi a p r o a p e l e , şi doa r c â n d faci a şa ceva îndep l ineş t i ceva p e n t r u e l . „ A s t ă z i — îi spune Zosima — făptueş t i p e n t r u î n t â i a o a r ă " . F a p t a î n s e a m n ă a p r o p i e r e de păca t , însuş i re a păca tu lu i , căci p ă c a t u l e s t e în om, şi numa i în om. Umil in ţă , milă, sp i r i t monaha l în mi j locul lumii , i a t ă ce mis iune a r e Al ioşa de îndepl ini t . D e aceea , o r i de câ t e ori va pu tea , e l să - ş i ia a s u p r ă - ş i p ă c a t e l e şi nelegiuir i le aceluia p e c a r e s e v a s imţ i ispit i t să-1 o sândească ; să p ă t i m e a s c ă în locul s ău şi să-1 lase , cu sen ină ta te , s ă p lece . . .

A l io şa deschise ochii; „ î n c ă p e r e a e r a p l ină de sgomot, se făcea z iuă ; Al ioşa deosebi ch ipur i g roso lane şi b r u t a l e în ju ru l său, care-1 p r iveau , ch ipur i tuciuri i de ţ ă r a n i şi so ldaţ i , sclavi p â n ă l a orb i re , a i knu tu lu i şi consemnulu i ; ch ipur i p e c a r e s imţămân tu l vinei lor v ă d i t e şi a l p e d e p s e i ne îndoioase l e făceau, în c l ipa aceas ta , cu a d e v ă r a t t ragice , de spa imă şi t o t d e o d a t ă d e c ruz ime. Al ioşa s u r â d e a " .

E greu d e spus , f ă ră o a m ă n u n ţ i t ă c â n t ă r i r e a lucrur i lor , dacă şi m ă s u r a în ca r e f icţ iunea aceas t a l i t e r a r ă î n t r u p e a z ă duhul c reş t in is ­mului . Nici vo rbă î n să că ex i s tă aci e l e m e n t e c reş t ine . Şi exis tă , m a i ales , acea înnobi la re a individului , p e ca r e n u m a i creş t in ismul ş t ie s'o p r o p o v ă d u i a s c ă şi i lus t reze .

Doc t r ina lui P l a t o n r egene ra pe om făcându-1 să rev ină la s t a r e a sa d e p u r i t a t e n o r m a l ă . I d e e a de normal , d e s ă n ă t o s , d rep t , cuvenit , echi l ibrat , c o m a n d ă p la ton i smul . D a r tocmai de aceea r e g e n e r a r e a d e ca re e vorba n u în semna o spor i re a pu te r i lo r omului , o d e p ă ş i r e sp i ­r i tua lă a sa, ci p u r şi s implu o r ecuce r i r e a pu te r i lo r ini ţ iale . M o r a l a lui P l a t o n nu face, p r i n u r m a r e , eroi , ci oamen i de t r e a b ă , d e s igur cei m a i de t r e a b ă c e t ă ţ e n i p e c a r e şi i-a dor i t v r e o d a t ă omeni rea . Creş t in ismul , în schimb, r u p e echil ibrul fundamen ta l a l individului , t u r b u r ă s ă n ă t a t e a firii sa le , îl îmbolnăveş te , de a s t ă d a t ă p e n t r u a-1 a runca dincolo iar nu dincoace de g ran i ţ e le ex i s ten ţe i sa le ind iv idua le . Creş t in i smul face cu a d e v ă r a t indivizi pu tern ic i , ceeace î n s e a m n ă indivizi c a r e s ă înf rângă ce rcu l omenie i lor.

P u t e r e a i nâ iv idua l ă au şt iut s 'o sporească , p â n ă la un punc t , ch ia r a l t e doct r ine , sau a l t e epoci decâ t cele a l e c reş t in ismului a d e v ă r a t . R e n a ş t e r e a , d e p l idă , n u reab i l i t a şi e a ind iv idu l? Secolul „ lumin i lo r" n u făcea din r a ţ iona l i sm o a r m ă a t â t d e ser ioasă , a au tonomie i p e r ­sonale, încât s'a p u t u t vorbi, în u rmă- i , de u n „ indiv idual i sm a n a r h i c " ?

©BCUCLUJ

8 0 G Â N D R O M A N E S C

D a r R e n a ş t e r e a şi lumini le împute rn icesc p e o m n u f ă r ă u n a n u m i t o rgo l iu a l p rop r i e i s a l e pu t e r i ; i a r a c e a s t a e s t e i a ră ş i o s lăbiciune, p e c a r e I v a n K a r a m a z o v ş t ia să n u şi-o a s c u n d ă . P u t e r e a n e a l t e r a t ă sâ -l ă ş l u e ş t e m a i d e g r a b ă în inima Iui Al ioşa Karamazov .

Şi p o a t e că nici A l ioşa n u r eab i l i t ează în în t r eg ime individul . Căc i d a c ă e l ia a s u p r ă - ş i cu smerenie, p ă c a t e l e a l to ra , îşi închipue , în schimb, c ă e nevinovat . Nici el, p r i n u r m a r e , nu-ş i însuşeş te cu a d e ­v ă r a t p ă c a t u l d e p e lume, a d i c ă nu şi-1 însuşeş te î n t r ' a t â t î ncâ t să a ibă sen t imentu l vinei ind iv idua le . „ E bine ca u n nevinovat s ă coboare p r i n t r e e i" , îşi s p u n e Al ioşa ; c â n d a r fi trebuiţi să s p u n ă : ,,E bine ca u n vinovat să se r id ice d in t r e e i" . Zosima şt ia d e ce t r imi t e în l u m e p e aces t K a r a m a z o v c a r e n u se r ă s c u m p ă r a s e î n c ă !

Sen t imen tu l vinei indiv iduale , i a t ă începutu l nos t ru d e lume . Cel c a r e n u s e v r ea pu te rn ic , s ă r ă m â n ă m a i d e p a r t e p r i n t r e nevinovaţ i i veacu lu i c e t r ă e ş t e . D a r insul ca re , d impot r ivă , n u se v r ea copleşi t de p u t e r i l e anonime, să înve ţe că mij locul cel ma i b u n d e a l e înf rânge e s t e de a se u m i l i 1 ) .

C O N S T A N T I N N O I C A

x ) Idei le din a c e s t e pagini v o r fi reluate într'o lucrare mai întinsă.

©BCUCLUJ

ÎNTOARCERE

M ă 'n to re obosit de p e u n d e - a m u m b l a t ho ina r : Po lenu l ză r i lo r îl p o r t p e umer i — zes t r e ; Ş i f iecare t r e c ă t o r mi -e un t o v a r ă ş d e poveste , Că ru i a - i d a u cu b u n ă ziua sufletul î n da r .

M ă ' n t â m p i n ă cu melodi i viorile d i n r a m u r i ; A r o m a zor i lor p ă t r u n d e sufletul şi glia . . . — C e p lo i t r imis-ai , D o a m n e , ce ad ie r i de f lamuri , Să-ş i împ l inească 'n mine a r m o n i a ?

D e s a u topi t în s o a r e pe t a l e l e c u r a t e Din s t r a tu l cu m i r e z m e şi do ru r i - împre ju r Mi -a s t r ă j u i t a d e s e a , la ca lea j u m ă t a t e , U n înger c 'un ulcior d e a p ă şi azur .

Ş i - am înviat cu firul d e lumină P u r c e s d in ochii-i l impezi ţ i şi teferi . Mi s 'a ivit în p r e a j m ă u n ra iu ca o g r ăd ină , Cu svon d e ierburi , îngeri şi l u c e f e r i . . .

Din nou la d r u m ! M a i grea c ă l ă t o r i a ! Şi visul s ingur îmi e r a t ova ră ş . — De m ă în torc u n d e mi-a fost copi lă r ia , E să găsesc u n r a iu de înger i ia răş i .

Şi florile —- suror i l e şi iezii, Şi s t e a u a , ce se mis tu ie d e p a r t e . . . S ă 'nchid în in imă du re r ea , ca în t r ' o ca r t e , Şi s ă n ă t a t e a s'o a d u n d in a p e l e livezii.

R A D U B R A T E Ş

©BCUCLUJ

LA ÎMBLÂTIT (SCHIŢA)

R u b e d e n i a mea , I la r ie , a p l eca t la u n vecin să- i a j u t e la t r e e r a t . D o u ă zile, d u p ă c e - a m sosit în sat , la v a t r a veche pă r in t ea scă , el a fost t o t în că lcâ iu l meu . Voia să-mi a r a t e tot c e s'a sch imbat p r i n cur te , p r i n g r ă d i n a şurii , în g r ă d i n a cu pomi, de c â n d n u a m m a i d a t p e a c a s ă . Câ ţ i a n i ? P o a t e e r a u v re -o douăzeci , c ine ma i ţ ine a m i n t e ! A, d a r I l a r i e ţ inea min t e : „ V a r a as ta , în Augus t , a d i c ă acum, douăzec i şi cinci d e an i bă tu ţ i în muche , băd i ţu l m e u " , îmi zice el, of tând a p a g u b ă .

Nici nu a v u ce -mi a r ă t a în d o u ă zile. U n şop ron nou, cu stâlpi i d e s te ja r , coper i t cu ţ igle roşii ca jarul , o a r i p ă n o u ă la gra jd , t r e p t e d e p i a t r ă la p ivn i ţ ă ; în cu r t e f ân tână cu r o a t ă , în loc d e c u m p ă n ă . In g răd ină , din nucul cel b ă t r â n usca t mai r ă m ă s e s e d o a r t runch iu l d in c a r e se s cu rgea o făină fină, gălbuie . Lângă el, nuc t â n ă r , şi voinic d e pe -acum. Dea lu l cu p r u n i e r a neschimbat , deş i I l a r i e îmi de scope rea în i a rba m a r e c iotur i u sca t e p e n t r u a-mi dovedi că p run i i cei bă t r ân i , d i n c a r i m â n e a m noi hur lupi , în copi lăr ie , s a u topi t toţi , şi cei d e az i s u n t p r u n i t iner i . N u p u t e a m face nici o deosebi re în t r e cei d e a tunc i şi ce i d e a c u m . Ace l ea ş i t runchiur i negre , cu ace leaş i c reng i s ă r ace , d a r î n c ă r c a t e d e p r u n e .

F â n t â n i ţ a d in g răd ina în ca re p e v r e m u r i a r u n c a m să înnoa te pu i i d e r a ţ e , e r a a s t u p a t ă .

D o u ă zi le I l a r i e nu mi-a a r ă t a t numa i schimbăr i le , ci mi -a is to­risi t şi poves t ea lor . Cu m u l t ă t r u d ă făcuse ace le î n d r e p t ă r i . D a c ă nu -mi m a i t r imi tea i , d u m n e a t a , băd i ţu l m e u c â t e - u n ban, n u ş t iu cum le -aş fi scos l a ca l e " .

îm i p ă r e a uneor i c ă I l a r i e vrea să -mi a r a t e în g r a b ă to t ce a făcut din nou, p e n t r u a-mi doved i c ă bani i t r imiş i n u i-a chel tu i t p e n e t r e b ­nicii. E u ş t iusem d e m u l t că e r a u n om linişti t , c a r e nici c â n d îl d o a r e ceva n u se p l â n g e . N u mi -a r fi c e r u t d e capu l lui v r e -un b a n p e n t r u n imic In l u m e !

©BCUCLUJ

O A N D R O M Â N E S C S3

D a r a t r e ia zi n ' a a v u t ce-mi ma i a r ă t a , şi poveş t i le cu r i d i ca r ea aca re tu r i l o r n o u ă le i sprăvise . Şi, de a t r e i a zi, a i n t r a t în ogaşa rândue l i i lu i gospodăreş t i . Un vecin îl r u g a s e să - i a ju te , împrumut , la t r ee ra t .

E r a o m a ş i n ă m â n a t ă d e p a t r u cai, c a p e v r e m e a copi lă r ie i me le . In sa t e r a u a c u m şi maş in i c u benzină , d a r m u l ţ i oameni ţ i neau încă Ia cea veche : b ă t e a m a i bine spice le şi n u s fă rma grăun te le .

Din g r ăd ina casei pă r in t e ş t i se v e d e a u învâ r t i ndu - se cei p a t r u cai la vecinul la c a r e se dusese I la r ie . B a t o z a şi s togul n u se vedeau , e r a u ascunş i d u p ă n iş te sa lcâmi ur iaş i . Su lu l d e fier, a l b ca argin tu l , t r ecea p e subt u n gard , l egând m a ş i n ă r i a din l ăun t ru , cu r o a t a l a rgă , m ă s e l a t ă , de ca r e e r au f ixate ce le d o u ă ruzi de lemn, la c a r e t r ă g e a u caii.

S t ă t e a m d e m u l t subt nucul cel t ână r , la u m b r a d e a s ă şi mi res -m a t ă p i şcă tor . A r o m a t a r e nu m ă l a s ă s ă a ţ ipesc . P e cerul senin şi l a rg u rca bi rui tor sfântul soare .

L a început , î n a i n t e de a p o r n i maş ina , aş fi voit s ă a d o r m la r ă c o a r e . P e s t e n o a p t e fusese năduf greu. D a r d u p ă ce a început s ă d u d u e în vecini, îmi s ă r i a ţ i pea l a .

— Hii, caii t u s - p a t r u ! Hii, mă , hi i ! S t ă t e a m d e m u l t sub nucul cel t ână r , la u m b r a d e a s ă şi m i r e s -

cu bici de p ie le c u ciucur roşu la codorâş t e . Cu c ă m ă ş u ţ a şi i ţari i d e p â n z ă , zmoliţ i , cu p ă l ă r i o a r e mici, r o tunde , c a niş te cuiburi , în vârful capului , p l i ne de praf, se vedea n u m a i decâ t că se ţ in de maş ină .

D a r a l ă t u r i d e ei, ţ i nându- se cu m â n u ţ e l e de r u d ă , e ra un în t reg şir de copii ai gazdei , a i vecinilor d e p e ul i ţă , cu bice subţir i , d e cânepă , în m â n ă , împle t i t e a n u m e p e n t r u pr i l e ju l aces ta . S t ă t e a u în r â n d ca ulcele le , ca n iş te înfloriri de-a lungul ruzi lor , cu c ă p ş o a r e l e goale, t unse p â n ă la p ie le , Şi s t r igau şi ei, în r â n d cu cei mar i , şi î nvâ r t eau bicele câ t n i ş te sfori numai , p r in se în codorâ ş t e frumos c iopl i te :

— Hii caii , t u s -pa t ru , mă . Hi i ! Şi m ă c i n a u grăbi ţ i d in p ic ioruşe le descul ţe , în u r m a ruzi lor ma i

îna l te decâ t ei. Maş ina du ră i a uneor i a sec, r ăbufnea a l t eor i p r e a p l ină , ca şi

când s 'ar fi înnecat , d a r ma i mul t b ă t e a în t a c t r egu la t şi înt ins, do ­v a d ă că p r i e t enu l e ra meş t e r bun.

R ă s u n a u g răd in i l e p â n ă d e p a r t e . Uneor i , c â n d l ă s a m p l eoape l e s ă cadă , nici nu ma i ş t i am în ca re g r ă d i n a şuri i e maşina . L a r m a ei se r idica din toa te pă r ţ i l e .

N u vedeam, de sa lcâmii cei mar i , nici maş ina , nici p e munci tor i . R ă s b ă t e a însă uneor i , p r i n l a rmă , vorba lor s t r iga tă , spa r t ă , ca de

©BCUCLUJ

8 4 O Â N D R O M Â N E S C

cear tă , a l t eor i câ te -un r â s a rg in t iu d e femee. V ă z d u h u l e r a g reu şi nemişca t . Cai i t r ă g e a u înt ins , î nvâ r t i ndu - se

în ace laş i ce rc , bă tuc ind buruen i le şi f ăcând c ă r a r e . . . P o a t e a m a ţ i p i t u n s t r o p . Pen t rucă , i a tă , m ' a m nel iniş t i t d e - o d a t ă :

d insp re m a ş i n ă se c lă t ina ab ia f runza sa lcâmului , ş i mi rosu l îmblă t i -tu lu i p ă t r u n s e p â n ă la mine . II s i m ţ e a m în n ă r i ca p e ceva solid. Mi ­rosu l ace la d e pa iu , d e praf, de rod p r o a s p ă t , c a r e a m e ţ e ş t e p e p lu ­ga r i în mij locul t r ee ra tu lu i , şi-i fac să înghită , cu voie bună , m a r i c an t i t ă ţ i de praf, de soa re şi de l a r m ă . P o a t e o senza ţ ie a s e m ă n ă t o a r e a r e câ ine le de v â n a t c â n d s imte u r m a să lbă tăc iuni i .

D e c â n d a m veni t acasă , a m ce rca t în z a d a r s ă i n t ru în l egă­t u r ă c u t recu tu l . Câ t m ' a p u r t a t I l a r ie p r i n g r ă d i n ă , p e s t e tot, ca şi c â n d a r fi p u r t a t b â t a lui. Nici o îndu ioşa re , nici o amin t i re . G a t a ! I a scă u s c a t ă in ima m e a ! Şi, m a i î n c e r c a m încă să af lu exp l i că r i : p r e a n e î n s e m n a t e e r a u s ch imbă r i l e d e ca r i s e însuf le ţea I l a r i e a r ă t â n -du-mi- le .

D a r i a tă că acum, la u m b r a nucului , d u p ă ce a m lua t în nă r i m i r e a s m a îmblă t i tu lu i , — şi ea n ă v ă l e a a c u m tot m a i îmbe l şuga tă , p o r n i n d vântu l — simţi i d e - o d a t ă c ă mi se înegurează .

Văzu i p e bunica d i n s p r e t a tă , îna l t ă , u sca tă , c u şor ţu l neg ru d e l â n ă s t rop i t cu făină, cum vine să a d u c ă u n colăcel băe ţ a şu lu i descul ţ , î n capu l gol, c a r e m â n a şi el, în r â n d cu alţii , ' , ,caii t u s - p a t r u " — ce se î nvâ r t eau ch ia r aici, in g r ă d i n ă . M a ş i n a e r a l a noi, şi b ă e ţ a ş u l a c e l a e r a m eu. D e c â t e or i e r a m a ş i n a l a noi, bunica n u se des l ipea d e l â n g ă oale le cu f ier tură . D a r t o t d e a u n a se îngr i jea d e u n colăcel p e n t r u copii : suflet nev inova t să m ă n â n c e din r o d u l ce a m a i r ă m a s d in a n u l t recut , a c u m când r o d u l nou avea să in t r e în coş . As t a , p e n ­t r u ca să r ă m â i e rodu l moşiei d in n e a m în neam.

N u c u t e z a s ă in t r e în t r e ruzi , î n t r e cai, ci se o p r e a la m a r g i n e a cercului , s t r i ga şi făcea semne . Colăcelul îl ţ inea a scuns subt şor ţ , s ă nu-1 m a i v a d ă şi aPţi copii . S t r iga şi făcea semne , m u l t şi b ine ! L a r m a e r a m a r e , copiii s t r igau ca la u rs , i a r e u cu ochii în f lăcă ra ţ i n u v e d e a m d e c â t caii c e se opin tau , şi m ă s e l e l e ce se î n v â r t e a u cu ro ţ i le feluri te .

I a t ă c ă în sfârş i t o v ă d şi în ţe leg ce v rea . M ă m a i î nvâ r t d e v re -o c â t e v a ori, apo i m ă d e s p r i n d cu p ă r e r e d e r ă u de r u d ă , fug l a bunica ş i m ă a g ă ţ d e şor ţu l ei . E a m ă t r a g e la o p a r t e , d u p ă col ţul şurii , foni d a co lăce lu l şi îmi face un semn. E u p r i c e p semnul , m ă tupi lez acolo în col ţ şi îmbuc p e ne ră su f l a t e colăcelul . Gus tu l lu i de-a tunc i , e ace laş i p e care-1 simt a c u m în ce ru l gur i i ! P â n e a n o a s t r ă aveai u n gus t d e o ­sebi t de p l ă c u t şi a roma t . 0 cunoş t eam d in t r e or ice p â n e . A ş cu-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M A N E S C 85

noaş t e -o şi acum, d a c ă fata lui I la r ie , m ă r i t a t ă la v a t r a veche, s 'ar p r i c epe la meş te şugu l bunicii şi al mamei . Ca d i n t r ' o c e a ţ ă d e p ă r t a t ă , bunica r ă s a r e şi, p e m a s a lungă , făcu tă din scândur i în cur te , sub t cei doi m e r i b ă t r â n i , p u n e oa le le cu f ier tură, bl idele, l inguri le d e lemn. M ă mir şi acum, c a şi a tunci , de^-atâta m â n c a r e ! V r e - o t r e i mămăl ig i câ t ro t i ţ e l e d e p lug, d o u ă pân i m a r i ne începute , u n leghion de l inguri , s t răch in i . M a m a , ş i încă t r e i femei, a ju t ă la toa te , d a r bunica po runceş t e . M a m a e mij locie d e stat , du rdu l i e , c u obraj i i roşi i , cu p ă r u l negru, ce se vede d e subt n ă f r a m a cu puişor i . Ce le t r e i femei a l e a r g ă în t o a t e pă r ţ i l e , î n d r ă z n e s c p e s t e tot locul, în cul ina d e vară , în c ă m a r ă , p r i n lavi ţe le d in ca sa d ina in te . Le t r imi te m a m a sau bunica : sun t finele n o a s t r e .

— Bunică , eu u n d e ş e d ? M a ş i n a s'a opr i t din durui t . Oamen i i s e s c u t u r ă de praf, se s p a l ă

cu a p ă rece d in u lc ioare , din găle ţ i . Vorbesc t a re , r â d şi t iner i i chicotesc. Caii sun t scoşi din ham, puş i la u m b r a pruni lor , î n a i n t e cu g rămez i d e l u ţ e r n ă a m e s t e c a t ă c u fân. î n c ă n u m ă n â n c ă : înch ină din cape t e l e grele , to t p â n ă ' n p iept , şi cu c o a d a se a p ă r ă d e m u ş t e . P u f ă e p e n ă r i : sun t uz i ca şi c â n d a r fi s t a t în p loa ie . N u m a i a m ce face în g răd ină . Ruzi le a u în ţepeni t . Roţ i l e d o r m a r ă t â n d u - ş i m ă ­selele . P r i n zmoa la lor se a r a t ă s t r ă luc i r i d e a rg in t .

— Bunică , eu u n d e ş e d ? Bunica n u m ă a u d e . T o a r n ă în s t răchini , cu socotea lă . N ă f r a m a

n e a g r ă i s'a d a t pu ţ in în t r ' o p a r t e , şi p ă r u l ei su r luceş te în s o a r e . Din g r ăd ina şuri i de l a fân tână , tot vin b ă r b a ţ i şi femei, to t vin

şi nu se ma i ga tă ! B ă r b a ţ i i în c ă m ă ş i d e p â n z ă , înc inş i cu o b răc ie d e lână, cu c a p u l gol. F e m e i l e s ă l t ă r e ţ e şi p l ine d e l a r m ă . Sun t cu toţii a r ş i d e soare , pâ rgu i ţ i ca bobul cel roşu d e grâu, p e c a r e chiar mai îna in te , l -au împins, cu dârgur i l e , vraf d e jar , în ju ră , a les d in p leavă .

Iată-1 şi p e maş in is tu l c a r e tot neg ru şi c ă n i t r ă m â n e , or icâ t s 'ar spă la . E l e ce l ce- i d ă „ghibolului s ă m ă n â n c e " , cel c a r e unge cu ule i ţ â ţân i le , c a r e drege , d a c ă se s t r ică ceva. A c u m n u m a i p o a r t ă ochelar i i cei de g roază p e car i îi ţ ine p e nas , legaţ i cu s foa ră după; urechi , c â t ă v reme „ b a g ă " în m a ş i n ă .

Se a d u n ă în ju ru l mesei , îşi fac cruce , z ic „ T a t ă l nos t ru" . Bunicul tot t a r e îl s p u n e şi*acum, d e m ă încurcă în t r ' a l meu, şi-1 greşesc m e r e u .

— Bunică , eu u n d e ş ed ! Bunica m ă iea de m â n ă şi m ă duce în cu l ină . — Azi n u 'ncapi la masă . Şezi a ici p e scăunel . P e a l t scăunel , cu t r e i p ic ioare , îmi p u n e bl idul cu f ier tură .

©BCUCLUJ

86 G Â N D R O M Â N E S C

— T u eşti temeiul viitor a l casei, t u t r ebue să m ă n n â c i azi în casă , l â n g ă va t r a .

N u în ţe leg. P u n buza şi m ă s t r â m b , cu man i l e la ochi. D a r l a r m a şi vesel ia de -a f a r ă m ă face să ui t ş i d e s u p ă r a r e şi d e m â n c a r e .

Ia tă-1 p e t a ta , cu p losca roş ie î n t r ' o m â n ă , c u p ă h ă r e l u l î n t r ' a l t a . E înal t , cu c a p u l gol, cu p ă r u l lung, c u fa ţa necl in t i tă . T o a r n ă r ach iu lai îmblă t i tor i . C a p e t e l e bă rba ţ i lo r se zmâncesc s p r e spa te , femeile se îmbie, p u n p ă h ă r e l u l la gură , şi-1 î n a p o i a z ă pl in. Maş in i s tu l se l e agă cu j u r ă m â n t să bea toa te p ă h e r e l e n e b ă u t e de femei.

Tovarăş i i de r u d ă , copilaşi i d in vecini, r ă s a r m e r e u la s p a t e l e î m -blă t i torUor . L a s b l idul de j u m ă t a t e şi vin î n t r e ei. Bunica m ă iea d e m â n ă şi m ă d u c e la loc.

— N u te- i u i ta în g u r a oameni lo r p â n ă m ă n â n c ă ! A f a r ă e cuptor , în cul ină cuptor . D a r p e fa ţa bunicii nu- i nici o

b o a b ă d e n ă d u ş a l ă . E u s c a t ă ca un chip, c a o i coană d in p e r e t e . S e a ­m ă n ă cu Cuvioasa Pa ra sch iva .

Doi- t re i ţ igani sun t p r i n t r e îmblă t i to r i . S t a u l a c o a d a mesei , c u m li s e cade . Din u ş a culinii, u n d e m ' a m pr iponi t , îi v ă d c u m îmfulică. Oamen i i l a începu t nu- i bagă în s eamă . Sunt f l ămânz i şi ei.

D a r d e l a o v reme , rumân i i încep să- i c io răe :

A m u n h a m şi-i bun d e - u n ca l Să-1 găsesc p e d u p ă dea l .

P a s e r e - v r a b i e P e la noi pu i a r i e T o a t ă z iua c â r â e !

Boer Ţ a n c u de la noi A r e t re i t u r m e de oi — Tre i berbeci şi n u dulă i , Sun t la noi p e d u p ă c lă i .

Bunu- i calul la m a ş i n ă Şi ţ iganul la hod ină Şi la p r ânz , ca şi la cină.

Ţiganii n u se s u p ă r ă . P o a t e nici nu- i a u d ; m ă n â n c ă d e l e t r oznesc fălcile. Bunica le ump le m e r e u s t răch in i le :

— S ă se s ă t u r a şi ei oda t ă , să rac i i ! Sun t oameni i harnici , ce- i to t c ioră i ţ i !

©BCUCLUJ

O A N D R O M A N E S C 8 7

Maşin is tu l a a p u c a t l a c a p . In d o g o a r e l a de -a fa ră , soa re le p ă ­t r u n d e p r i n t r e crengi le măru lu i , d r e p t în c r e ş t e tu l lui.

E l desch ide gura largă , îşi a r a t ă col ţ i le neg r i şi se j u r ă : — D e douăzec i d e an i îmblă tesc , d a r j a r ca grâu l ăs ta , a l b ă d i -

cului S tan , n ' a m m a i văzu t . S ă m ă ba t ă D u m n e z e u d a c ă min ţesc . A s t a - i a u r g reu!

î n c e p e să s p u n ă p ă ţ a n i i c u maş ina . C u m unul s au a l tu l , — îi spunea p e nume, — d i n t r e cei ca r i s a u l ă u d a t c ă ş t iu p u n e în maş ină , ş i -a s c ă p a t m â n a în l ăun t ru , o d a t ă cu mănunch iu r i l e d e spice.

Copiii n e - a m a d u n a t to ţ i în ju ru l lui. A s c u l t ă m cu ochii bu lba ţ i . Feme i l e ţ ipă . Maş in is tu l p â c â e d in lu lea şi n u m a i t a c e . . .

D a r a c u m d o r m toţi polog, c a r e p e u n d e a apuca t , l a u m b r a şur i i o r i a pomi lo r din g r ăd ină .

Bunica , m a m a , t a ta , finele m ă n â n c ă ab ia acum, în t r ' un col ţ a l mese i din cur te . A ţ i p e s c şi eu la u m b r a s t raş ine i p e podmol , cu u n m e l c în m â n ă , p r i n s d e p r i n g r ă d i n ă şi m u r m u r â n d to t m a i înce t d e s ­cântecul învă ţa t de l a bun ica :

Bour e l -bour el Scoa te c o a r n e de viţel , Şi t e d u la D u n ă r e , Şi bea a p ă tu lbure .

M a ş i n a bubue din nou, caii se învâr t , l a r m a vuieş te m i r e a s m a îm-blăt i tului , po to l i t ă pu ţ in la amiazi , c reş te d in n o u . . .

D a r cine descă leca la p o r t i ţ ă ? Calul m u r g îl cunosc şi d u p ă c u m ba t e din picior. E bunica, d insp re m a m a . E m ă r u n t ă , sp r in tenă , cu ochii l impezi . A r e casa , d in s t rămoş i , la hotar , d e p a r t e , u n d e v a la c a p ă t u l p ă m â n t u l u i . A m fost acolo de d o u ă ori . I n z iua îmblă t i tu lu i ea vine t o t d e a u n a s ă v a d ă roadă . I a grâu l în p a l m ă , îl p r i ve ş t e cu d e a m ă n u n -tul, îl c â n t ă r e ş t e , se u i t ă la p ra f c â n d e ga ta îmblă t i tu l şi z ice:

— O să v ă iese p a t r u su te d e fe ldere . Şi a t â t a i asă . E a a d u c e în t r ' o t r a i s t ă p e r e de S â n t ă - M ă r i e , da r bunica c e a l a l t ă

nu-mi dă numa i două, p e ce le la l t e le p u n e în lavi ţă . •— Bunico, h a i d a d e vezi cai i c u m s e învâr t .

Bunica as ta nu- i fr icoasă d e cai, s e p r i cepe la ei. Vine şi se în­vâ r t e de câ teva ori ţ i n â n d u - s e d e r u d ă ca şi noi copiii.

— Şargu l ă s t a p in tenog e soiu bun. Murgul din afară , nu- i m a r e scofală!

©BCUCLUJ

8 8 Q Â N D R O M Â N E S C

— Ăla, şi a r a t ă cu degetu l la r u d a cea la l t ă , e m a i bun d e c ă l ă ­r i t d e c â t d e h a m .

Noi a u z i m d a r n u în ţe legem mul t e . — Bunico, h a i să vezi s togu! — Ce să văd , c ă ab i a m a i e s t e ! — H a i în ş u r ă să vezi vraful de grâu, — H a i d a ! Şi vine. — Bunico, h a i să - ţ i a r ă t s tup i i ! — H a i d a ! Şi vine. Bunica a s t a vine r a r p e la noi, şi când v ine n a r e nicio boa lă ,

ca cea l a l t ă . F a c e to t ce-i zic.

— D a ' d u m n e a t a n ' o s ă m ă n â n c i az i n imic? M ă t rez i i cu greu, de ş i n u do rmiam. E ra , î n fa ţa mea , I la r ie . — P e ce v r eme să fie? -— A m o p r i t d e oj ină. D e - a c u m p u ţ i n m a i es te . E r a vesel , pâ rgu i t d e dogoare , şi vorbea t a r e . N u m ă p u t e a m d e ş t e p t a d e tot . M i r e a s m a îmblă t i tu lu i m ă p ă t r u n ­

d e a mereu . . . . D a . . . bunica d in d e a l . . . s 'a d u s ? I l a r i e m ă pr iv i o c l ipă; în ţe lese , p e semne , că a m do rmi t şi a m

visat . — P r i n t r e crengi le sa lcâmi lor t e - a m v ă z u t m e r e u sub t nuc . P o a t e

a i m â n c a t p â n ă a m o s p ă t a t şi noi. — Nu, n ' a m m â n c a t şi n u mi-e foame. E bine, aici, I l a r ie . — Pă i , sub t u m b r ă d e nuc, p e t o ropea l a a s t a ! Da ' , p o a t e to t o să

d e a D u m n e z e u o s t â m p ă r a r e . Mişcă T u r d e a n u l şi s 'a î m p u l b e r a t u şo r ce ru l l a a p u s . M a i r ă m â i a ic i? E u t r ec dincolo, c ă p o r n e ş t e . P o a t e , u n c e a s bun să m a i fie.

— Merg i cu Dumnezeu , I lar ie . E u m a i r ă m â n . I. A G Â R B I C E A N U

©BCUCLUJ

ÎNCERCARE DE TANATOLOGIE EMINESCIANĂ

„Până'n fund băui vo luptatea morţi i Ne'ndurătoare".

(Odă în metru antic)

D a c ă în sine, ontic, m o a r t e a es te u n t e r m e n ireversibi l , o î n t âm­p l a r e u l t imă şi inexorabi lă , p e n t r u cunoaş te re , gnoseologic, ea a r t r ebu i să fie ce r t i tud ine sup remă , ev iden ţă desăvâ r ş i t ă , simplitate. Şi to tuş i spir i tul omenesc , în f run tând p a r a d o x u l de a in te roga nean tu l , a c r ea t d in spa ima sângelu i o p rob lemă , o î ndo i a l ă p e ca r e o t r ă e ş t e cu o complex i t a t e e x t r a o r d i n a r ă şi t rag ică . S ă amin t im că orice p r o b l e m ă metaf iz ică — şi a mor ţ i i cu a t â t m a i mu l t — refuză pos ib i l i ta tea une i soluţ i i verif icabile în concret , expe r imen ta l , şi p r i n a cea s t a un i t a r e . A d e v ă r u l const rucţ i i lor metaf iz ice nu s tă în a r m o n i a lor logică şi nici în î n c a d r a r e a da t e lo r rea lu lu i — necesa re a m â n d o u ă da r n u m a i ca s imple condi ţ i i —- ci în a d â n c i m e a atitudinii sp i r i tua le , în fe rvoarea g â n d i r i i 1 ) . In aces t sens va loa rea s is temelor metaf iz ice es te m e t a ­logică, iar nes fâ rş i ta lor va r i e t a t e n u numa i f i rească d a r necesa ră . Ef lorescenta concepţ i i lor d e s p r e m o a r t e — să l e n u m i m tanato logi i —• se l ămureş t e uşor d a c ă n e gând im că în aces t caz r igori le expe r i en ţe i ver i f icatoare fiind dela sine excluse , iar d a t e l e r ea lu lu i c u to tu l r e ­duse, specu la ţ i a se bucu ră de o l ibe r ta te împinsă p â n ă la ho ta re l e himerei . Lă tura ln ic , d ivers i t a tea condiţ i i lor istorice în ca r e s 'au găsit gândi tor i i a cont r ibui t d e a s e m e n e a să mul t ip l ice şi s ă n u a n ţ e z e — nu misterul , ci a t i tud inea în fa ţa mis terului . Liniş tea î nc remen i t ă şi pus t ie de v ia ţă a Nirvanei , c ă u t a r e a t rag ică a mor ţ i i frenetice, a cea e l egan t ă мрешг he l l en ique de la mor t" , coşmaru l infernului medieva l , „ n u n t a " r i tua lă a c iobanului miori t ic cu firea, i a tă ce bogăţ ie de t eme şi accen te ne oferă contac tu l cel ma i p r e c a r cu în ţe legerea morţ i i .

Nu es te aici locul de a cerce ta d a c ă la r â n d u l lui omul m o d e r n

) V . Luc ian Blatfa! Censura transcendentă.

©BCUCLUJ

90 O A N D R O M Â N E S C

a r e u n chip închega t de a pr iv i m o a r t e a . P e n t r u scopur i le încercăr i i n o a s t r e n e a j u n g e să cons t a t ăm că p r o b l e m a mor ţ i i n u m a i es te o p r e o c u p a r e , ci o a d e v ă r a t ă obsesie a sp i r i tua l i tă ţ i i con t imporane . O a n u m i t ă concep ţ i e c r e p u s c u l a r ă a suf le tului omenesc (psihologia ab i s a l ă ) , viziunile apoca l ip t ice a l e s i s t emelor „agon ice" (Spengle r ) şi ch ia r filosofia v i ta l i s tă p r i n e x a l t a r e a clipei, a d u r a t e i şi a deve ­niri i , a u luc ra t p e n t r u p r e g ă t i r e a u n e i a tmosfe re a p ă s ă t o a r e d e oboţ> seală , d e p i e r d e r e în s ine p r i e ln ică specula ţ i i lor t ana t i ce . Ma i con­v ingă toa r e decâ t d o v a d a d i r ec tă a n u m e r o a s e l o r că r ţ i d e s p r e m o a r t e 1 ) , sun t semnele vremii . In zi lele n o a s t r e se cons t i tue două noui discipl ine filosofice: an t ropo log ia şi morfologia cul tur i i , f iecare valor i f icând p e p l anu l p r o p r i u d e gând i re , p r o b l e m a morţ i i . P e p l a n u l indiv idual u l ­t imul cu ren t al filosofiei ge rmane , fenomenologismul , cons t rueş te p r i n r e p r e z e n t a n t u l lui ac tua l , p r i n Heidegger , o î n t r eagă an t ropo log ie în cen t ru l c ă r e i a s t ă gându l şi sen t imentu l morţ i i . Omul există numai pentru moarte, s p u n e Heidegger , (Sein zum Tode), iar fondul exis ten­ţei sa le se a l c ă t u e ş t e d in t r ' o ch inu i toare ne l in iş te (Angst), d in sen t i ­m e n t u l abisului opac şi impene t rab i l . Sf. A u g u s t i n şi K i r k e g a a r d , p r i n t r e alţ i i , s ' au p l e c a t a s u p r a sufletului omenesc cu ace leaş i g â n d u r i d a r n u m a i la He idegger e le a u rod i t î n t r ' o c u p r i n z ă t o a r e i n t e r p r e t a r e a ex i s ten ţe i (Hermeneu t ik de r E x i s t e n z ) , P e p l a n u l colectiv, mor fo ­logia cul tur i i , a c ă r e i fa imă începe de la S p e n g l e r 2 ) deş i l inii le teor ie i s e po t u r m ă r i p â n ă la Goethe , p u n e în m o d ind i rec t da r cu a t â t m a i tu lbu ră to r , aceeaş i p r o b l e m ă a morţ i i , a mor ţ i i cul tur i lor .

I Cons idera ţ i i l e aces tea de o rd in genera l a s u p r a cul tur i i m o d e r n e

e r a u necesa re ca să în ţe legem î n t r e a g a v a l o a r e de ac tua l i t a t e a gân­d i r i i eminesc iene . Eminescu , c a r e avea b u n e s tudi i d e filosofie s i s te­m a t i c ă în Ge rman ia , o înc l ina ţ ie n a t u r a l ă s p r e p r o b l e m ă şi specu la ţ i e d a r ma i a les o sensibi l i ta te deschisă în ţe leger i i mor ţ i i — a d e v ă r a t ă vocaţie fanatică — a c ă u t a t să d e a e t e rne i î n t r ebă r i un r ă s p u n s s t r ic t silogistic, p l e c â n d de la faptul l imi tăr i i formelor na tur i i . U n f ragment d in manusc r i s e l e sa le în t i tu la t Despre nemurirea sufletului şi a formei individuale desvo l t ă a c e a s t ă idee .

„ E s t e n u m ă r u l formelor în n a t u r ă mărg in i t sau n u ? A c e a s t a es te î n t r e b a r e a p r inc ipa l ă c a r e t r e b u e ş t e rezo lva tă , p e n t r u a servi la so-lu ţ iunea c u r a t si logistică a teze i d e m a i sus.

*) V. în româneşte I. B i b e r i : Thanatos şi bibl iografia de la f inele vo lumulu i . 2 ) Operă p r i n c i p a l ă : vest i ta Untergang des A b e n d l a n d e s .

©BCUCLUJ

C Â N D R O M A N E S C 9f

„De a c e e a vom t rebu i să r e c a p i t u l ă m în m a r e mersu l na tu r i i ş i a legilor ei. S p ă i m â n t ă t o a r e a neces i t a t e cu c a r e u r m e a z ă p rocese le ei n u m ă r u l mic a l legilor fundamenta le , combina ţ iun i le a ce s to r a c a r e o r i câ t d e m u l t e a r fi, to tuş i se po t ca lcu la cu cer t i tud ine , deş i p e n t r u facerea unu i a s e m e n e a calcul n ' a r a junge m a i m u l t e vieţi d e o a m e n i consecut ive p u ţ i n ă t a t e a re la t ivă a spaţ i i lor ; sun t îndes tu l dovez i a unei mărg in i r i în p r o d u c e r e a formelor . F r u n z e l e d e s t e j a r d i n t r ' u n a n sun t copii f idele a celor din mii de an i t r ecu ţ i şi chiar d a c ă f iecare f runză ind iv idua lă a r p r e z e n t a o d i fe ren ţă o a r e c a r e n u t r e b u e s ă se u i t e că legi le şi e l emen te l e în joc sun t de t e rmina t e , se po t n u m ă r a şi că t oa t e combinăr i l e lor posibi le se po t d e a s e m e n e a d e t e r m i n a d u p ă o inducţ ie minu ţ ioasă , deş i p o a t e c ă a r fi o m u n c ă n e t r e b u i t o a r e . . Din ce r t i tud inea cum că t oa t e p u t e r i l e şi e l emente le c â t şi m o d u r i l e lor d e combina ţ ie se po t ca lcu la ap r io r i şi r e z u m a d in t r ' un n u m ă r o a r e c a r e , r e z u l t ă renumi tu l pos tu l a t că tot c e es te posibil va fi".

N u m ă r u l e lemente lor fiind l imitat , i a r legile lor d e a soc ie re fiind cons tan te , u r m e a z ă cu neces i t a te r e p e t i r e a une i forme o d a t ă ex i s t en te . I a t ă cum exempl i f ică Eminescu aces t r a ţ i o n a m e n t :

„ P e n t r u a n e concre t iza lucrul , să ne închipuim c ă f iecare d in aces te forme ind iv idua le sunt r e p r e z e n t a t e p r i n numer i l e unei loter i i c a r e se t r age veşnic. T o a t e numer i l e vor t r ebu i să iasă, să se sfâry ş e a s c ă de t r a s , s ă se r e î n c e a p ă de t r a s , s ă i a să din nou şi a şa m a i d e p a r t e ! "

T r e b u e s ă a c c e n t u ă m că n u p o a t e fi vo rba de o iden t i t a t e a m a ­teriei , — ceeac nu ex i s tă nici în t impul vieţii , — ci n u m a i de o r e ­p e t a r e a formei:

„Noi înşişi s u n t e m numa i formele une i e t e r n e t r e c e r i a le ma te r i e i pr ime, şi p r e c u m d u p ă Herac l i t , noi n u n e p u t e m coborî d e două o r i în ace laş i râu , tot (aşa noi) n u m a i suntem, ma te r i a l vorbind, nici în t r ' un m o m e n t unul , acelaş i o m ! " , . . „Venim a c u m la forma e x t e r i o a r ă şi in te r ioa ră (compoziţ ia din l ăun t ru ) a f iecărui d in noi. E a es te a s e ­m e n e a din n u m ă r u l foar te m a r e , d a r îns fâ rş i t u n n u m ă r deci mărg in i t , al formelor n a t u r i i . . . Ch ia r d a c ă c ineva a r r e p r e z e n t a n u m ă r u l u l t im din m a r e a fire de n u m e r e posibile, to tuş i u r n a va t rebui să se epuizeze o d a t ă şi să-1 a runce din nou p e a r e n a lumii.

„De aci r ezu l t ă că noi a m fost î n t o t d e a u n a de te rmina ţ i şi vom fi î n to tdeauna d e t e r m i n a ţ i a şa cum sun tem şi cum câ m o a r t e a es te n u m a i u n vis a l imaginaţ ie i noas t r e . De aceea a nu fi fost niciodată este sin­gura formă a inexistenţei. Cine există , ex i s tă şi va ex is ta î n t o t d e a u n a — de n u în f ap tă da r ca posibi l i ta te — şi pos ib i l i ta tea n e a v â n d în e t e r n i t a t e a t impulu i nici u n în ţe les , es te ex is ten ţa chiar" .

©BCUCLUJ

9 2 G A N D R O M A N E S C

I a r m a i jos : „ O d a t ă e t e r n i t a t e a formei g a r a n t a t ă . . . l up t e l e p e n t r u sus ţ inerea ,

ei, p e n t r u u n mai devreme s au mai târziu devin f ă r ă în ţ e l e s" . I a t ă însă cum, d u p ă aceas t ă concluzie p e câ t d e logică p e a t â t

d e po t r iv i t ă cu a d â n c a s a înc l inaţ ie s p r e a t a r a x i e (v. „Luceafăru l" ) , , imagina ţ ia poe tu lu i face u n salt în fantastic, în acel fantast ic a l magie i cosmice b ine cunoscut din S ă r m a n u l Dionis :

„ P o a t e că mi şca rea metaf iz ică d e sub s u p r a f a ţ a lumei nu es te decâ t l up t a p e n t r u u n m a i d e v r e m e sau m a i t â rz iu a mii lor d e forme v i r tua l i t e r î n t o t d e a u n a p r e z e n t e şi î n t o t d e a u n a ga ta d e a a p a r e " .

Metaf iz ica exp l ica ţ ie a ins t inctului de conse rva re a r mu l ţumi chiar p e u n teosof c a r e s ' a r g răb i să r ecunoască în ag i ta ţ ia aces to r f an tome t r a n s p a r e n t e l umea suf le te lor l a rva re , a e lementa l i lo r .

î n a i n t e d e a i n t e r p r e t a t ex tu l r e p r o d u s , s ă o b s e r v ă m s ingura l i -t a t e a pozi ţ ie i lui Emineseu . P e n t r u scopur i l e demons t r a ţ i e i sa le (moar­tea! es te n u m a i u n vis al imaginaţ ie i noas t r e ) el nu uzează d e a r g u ­men tu l p la ton ic ian al s impl i tă ţ i i incorupt ibi le (v. Banche tu l ) , nici d e ace la creş t in , a l pa r t i c ipa ţ iun i i la divini ta te , ci r â n d u i n d suf le tului u n c a r a c t e r compozi t , el a p u c ă o ca l e ma i anevo ioasă şi b ă t u t ă ma i m u l t de ma te r i a l i ş t i cu gându l po t r ivn ic de a t ă g ă d u i nemur i rea .

Din p u n c t d e v e d e r e al cont r ibuţ ie i la p r o b l e m ă teor ia lui E m i ­neseu r id ică g rave obiecţii, s e m n a l a t e de ja d e dl Căl inescu . Ce p o a t e însemna î n t r ' a d e v ă r o „ f o r m ă " ind iv idua l ă d e c â t u n suflet din ca r e a u p ie r i t t oa t e de t e rmină r i l e concre te p r imi te de l a med iu l încon ju ră to r în decursu l t recu tu lu i r ă m â n â n d n u m a i de t e rmină r i l e apr ior ice a le specie i? Şi a tunc i Emineseu a dovedi t p e r m a n e n ţ a specii lor, n u n e m u ­r i r ea sufletului indiv idual . N e m u r i r e a sufletului indiv idual î n seamnă tocmai memor i a t r ecu tu lu i individual , s a l v a r e a unici tăţ i i , nu supr i ­m a r e a ei.

D a c ă n e gând im ma i bine v e d e m c ă d e p a r t e de a e x p r i m a con­v ingerea fe rmă în nemur i r e , t eor ia l imitaţ iuni i formelor dovedeş t e tocmai spa ima de moar t e , înecul în neant , „refugiul d e s n ă d ă j d u i t în-t r ' un ra ţ iona l i sm deveni t supers t i ţ i e" , cum scr ie comenta to ru l ci tat . E r eve l an t ă în aces t sens t end in ţ a ps ihologică a demons t r a ţ i e i : „în orice caz vom ma i ex is ta o d a t ă . . . " . Cu d r e p t cuvân t dl . Căl inescu a p r o p i e a c e a s t ă loter ie „ s i g u r ă " d e pa r iu l Ia fel de „s igur" a l lui P a s c a l : c r e d în v ia ţa vi i toare. D a c ă nu ex i s tă şi p ie rd , nu p ie rd nimic; d a c ă ex i s tă şi câştig, câşt ig to tul . Aces t ea nu sunt însă cuvin te le unui om c a r e c rede , ci a le unui om ca re a d i spe ra t să ma i c r e a d ă .

A v â n d acum a d e v ă r a t u l în ţe les a l f ragmentulu i şi coborându-1 cu tona l i t a tea fundamen ta l ă a poeziei eminesc iene cât şi cu doc t r ina su-

©BCUCLUJ

< 3 Â N D R O M Â N E S C 9 3

i e r i n ţ e i un iversa le cons t ru i tă , e d rep t , d i n e l emen te schopenhauer i ene , p u t e m s p u n e — an t i c ipând a s u p r a cap i to lu lu i u r m ă t o r — că Eminescu e r a u n spir i t supus d i spe ră r i i metaf iz ice căre ia n u a isbuti t să- i g ă ­sească în p l a n specula t iv nici l eac nici a l ina re . Difer i te le soluţii , t r e ­c ă t o a r e , p e c a r e le cău t a fie în magie , fie, cum a m văzut , în deduc ţ i a silogistică, sun t mi j loace e x t r e m e d e a-şi a m ă g i d i spe ra r ea . Eminescu nu s'a oprit asupra unei soteriologii şi nici nu a reuş i t să-ş i f ă u r e a s c ă u n a p rop r i e , cu a l t e cuvinte el nu a avut o doctrină a salvării, de împăcare! cu viaţa şi cu moartea.

Eminescu avea des tu l ă p r i c e p e r e filosofică p e n t r u ca p r i n t r ' o sch imbare d e t e rmeni — ad ică înlocuind omul cu ex i s ten ţa în g e n e r e — să g â n d e a s c ă m o a r t e a nu n u m a i p e p l anu l uman , individual , d a r şi p e cel un iversa l . Lă rg i r ea p rob lemei c o n s t ă în a r ecunoaş t e c ă tot ce se schimbă moare într'un anumit fel. P e aceas t ă ca le Eminescu a junge la încheerea c ă viciul fundamen ta l a l exis tenţe i , ceeace o d e ­g r a d e a z ă ş i o co rupe es te deveni rea , sch imbarea , „veşnica t r e c e r e " , cum spune u n vers d in t r 'o pos tumă . A găsi în aces t rău ontologic u n izvor de t r i s t e ţ e şi d e s n ă d e j d e i s e p ă r e a a fi s ingura a t i t u d i n e pos i ­bi lă . Şi p e n t r u ca des t inul lui p ă m â n t e s c s ă se împl inească , o sensi­bi l i tate metaf iz ică pu ţ in obişnui tă i-a î ngădu i t să - ş i t r ă i ască , in tens şi du re ros , gând i rea . D e aci u imi toa rea v i a ţ ă p e ca r e o d ă ideii, a b ­s t racţ iuni i , t r anscenden tu lu i . F a r m e c u l şi un ic i t a t ea „s tă r i lo r emines ­c i e n e " se da to re sc tocmai pu te r i i s a l e neobişnui te d e a în t rece r ea l i ­t a tea imedia tă , de a p ă ş i în absolut .

Ast fe l fiind, sbuciumul şi d i s p e r a r e a eminesc i ană n u vin d in e t ică şi nici n u m e r i t ă n u m e l e de pes imism. A c e s t t e r m e n a r t r ebu i r e z e r v a t convinger i lor aceluia c a r e v rea să ne d e m o n s t r e z e că în a l că tu i r ea p r a c t i c ă a lumii s t ă p â n e s c şi t r iumfă viciul, minciuna, n e d r e p t a t e a . P e Eminescu n u l -au p r e o c u p a t p r e a m u l t aces te chest iuni şi în orice caz nu d in pr ic ina lor s 'a s b ă t u t spi r i tu l sau nel iniş t i t . Insatisfacţia emi­nesciană are o sursă pur metafizică. Ea izvorăşte, cum a m văzut , din conştiinţa morţii omeneşti şi a devenirii universale, privite ca un rău esenţial fiinţei şi ireductibili.

I I

M o a r t e a p o a t e fi însă nu numa i obiect de gândire, ci — or icâ t d e p a r a d o x a l s 'ar p ă r e a — şi cuprins de intuiţie. P r o b l e m ă sau viziune. D u p ă cum a t i t ud inea in te lec tua lă p o a t e duce la o soteriologie d a c ă ia un c a r a c t e r s is temat ic , r eac ţ i unea sensibi l i tăţ i i se p o a t e o rgan iza w t r o simbolică. Tendinţa ascunsă a oricărei simbolici fanatice este

©BCUCLUJ

9 4 G Â N D R O M Â N E S C

de a nega moartea, coborând-o în concret. E s t e c iuda t c u m „ m a t e r i a ­l i z a r ea" mor ţ i i p o a t e d a omulu i i luzia p re lungi r i i vieţii — a u n e i vieţ i ma i scăzu te , l a t en te , d a r to tuş i viaţă . Lucrul se observă chiar în expres i i l e cu c a r e omul de r â n d înconjură m o a r t e a . D u p ă el mor ţ i i „ d o r m " somnul cel veşnic, a u „ t r e c u t " în l umea cea l a l t ă , se „od ihnesc" în pace . E o t e n d i n ţ ă că re ia sufletul omenesc cu greu i s e p o a t e s m u l g e , d e a „ împodob i " m o a r t e a cu difer i te a t r ibu te vi tale , de a o îmblânz i p r i n alegori i şi me ta fo re . O mobi l a re a neantu lu i .

In o p e r a lui Emineseu şi cu deoseb i r e î n poezi i le sale, găsim u n a d in ce le m a i f rumoase şi î ndu io şă toa r e simbolici fanat ice . S i m ţ i r e a î n f l ăcă ra t ă a poe tu lu i a făcut să înf lorească bogat t oa t e t eme le cu­p r i n s e în ceeace a m numi t m a t e r i a l i z a r e a morţ i i . N u vom u r m ă r i p e f iecare în p a r t e , ci vom a runca a s u p r a t u t u r o r o pr iv i re de a n s a m b l u . Supers t i ţ i a din „Str igoi i" , t r a t a t ă me lod rama t i c , cu u n roman t i sm c a m e x t r a v a g a n t d a r în gus tu l vremii , visul lui „ F ă t - F r u m o s din l a c r i m ă " , i coane le h iera t ice ca r e îndulcesc a m ă r ă c i u n e a gândur io r din „ M o r t u a es t" , senina topi re p a n t e i s t ă în organic, desc r i s ă în nuve la „ C e z a r a ' k

(episodul „mor ţ i i fer ic i te" a pus tn icu lu i E u t a n a s i u s ) , do r in ţ a somnulu i p e c a r e a p i cu ra t -o în ve r su r i l e d in „ O m a m ă ! " , du lcea t r s t e ţ ă a m o r ­m â n t u l u i îns ingura t din „ M a i a m un singur d o r " , i a t ă numa i c â t e v a d in e l emen te l e conc luden te şi reve la tor i i p e n t r u cel ca re îşi p r o p u n e a c e r c e t a simbolica fana t ică eminesciană. A c e s t ce rce tă to r va fi silit să r ecunoască locul d e s eamă p e c a r e îl joacă n a t u r a în o r i ca re din mor ţ i l e fericite închipui te d e Emineseu . I a t ă un tab lou d e cea m a i p ă t r u n z ă t o a r e f rumuseţe , u n d e m o a r t e a e s t e s imţ i tă ca o t op i r e în o rgan ic :

„S imt că m ă d u v a m e a devine p ă m â n t , că s ânge le meu e î nghe ţ a t şi f ă ră cupr ins ca apa , c ă ochii mei abia mai re f lec tează lumea în c a r e t r ă e sc . M ă s tâng. Şi n u r ă m â n e decâ t ulciorul d e lut în c a r e a a r s l umina unei vieţi bogate . M ă voi a şeza sub c a s c a d a unui p â r â u ; l i ane şi flori d e a p ă s ă înconjoare cu vege ta ţ ia lor corpul m e u şi să -mi s t r ă ţ e s c p ă r u l şi b a r b a cu firele lor şi 'n p a l m e l e î n toa r se c ă t r e izvorul e t e r n al vieţii, „Soa re l e" , viespii să-şi c l ă d e a s c ă fagurii , c e t a t ea lo r d e cea ră . R â u l c u r g â n d veşnic p r o a s p ă t , s ă m ă dizolve şi s ă m ă u n e a s c ă cu în t regul natur i i , d a r să m ă fe rească de p u t r e j u n e . . . " .

I I I

Chiar când n u e valor i f icată în p r o b l e m ă filosofică sau compu­n e r e lirică, m o a r t e a revine în conşt i in ţa poe tu lu i sub aspec tu l unei ser i i de imagini r e p r e z e n t â n d procesu l de d e s c o m p u n e r e al ma te r i e i

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 9 5

u m a n e . Desc r i e r ea a t e n t ă a c adav re lo r e s t e u n subiect p e n t r u ca re Eminescu avea o deosebi tă p re fe r in ţ ă şi cu aces ta ch ia r o a r e c a r e de ­p r inde re , o u ş o a r ă ru t ină . Manusc r i s e l e sa l e a r a t ă foa r t e bine cum — or i d e câ te or i t e m a îi p e r m i t e — îşi „ face" d in spec taco le le m a ­cab re u n fel de c l imat sufletesc, o a m b i a n ţ ă o a r e c u m famil iară . C a d r u l funerar şi î n t â m p l ă r i l e d in „ M o a r t e a lui Ion Ves t imie" , „Ava ta r i î F a r a o n u l u i T l a " sun t t ipice.

Ins i s t en ţa cu ca r e p r iveş te t r upu l f ă r ă v i a ţ ă şi felul constant în ca re îl r e d ă l i t e ra r ne -a r î n d r e p t ă ţ i să vorbim d e s p r e o plastică tana-tică ca u l t im e l emen t al tanatologie i eminesciene , Desvă lu ind d e a -d r e p t u l p r e z e n ţ a mor ţ i i în o p e r a şi sp i r i tu l lui Eminescu, ea nu p u t e a fi t r e c u t ă cu vede rea , d a r — n e s t r ă b ă t u t ă de nici o idee — ea r ă m â n e un s implu fapt, în ju ru l că ru ia nu găsim nici o a t i tud ine sp i r i tua lă , nici u n sen t iment c rea tor . F i i n d c ă p la s t i ca t ana t i c ă n u î n s e a m n ă d e c â t obsesia fizică a morţ i i , t r a n s p u s ă bru t şi b ru ta l în a r t ă . Şi to tuş i în a c e a s t ă obsesie ex i s tă d e j a începutul unui dest in, fa ta l i t a tea des făşu­r ă r i i une i p rob leme .

I V

D u p ă ce a m încerca t , p ă r ă s i n d comenta r i i l e consacra te , să t r a s ă m linii le fundamen ta l e a le tana to logie i eminesc iene deoseb ind p rob le ­mat ica , s imbol ica şi p l a s t i ca mor ţ i i — co re spunzând speculaţ ie i , v i ­sului sau obsesiei — concluzia p e ca r e ne -o vom îngădui es te în l e ­g ă t u r ă cu v ia ţa i n t e r ioa ră a poetu lu i , cu p o r t r e t u l lui sp i r i tua l :

Eminescu a gândi t p r o b l e m a mor ţ i i c u o in tens i t a te d r ama t i că , iar dacă sufletul lui nu a găsi t d e s t u l ă c r ed in ţ a p e n t r u a s e sa lva din înc le ş t a rea d i spe ră r i i — şi nici n u ş t im d a c ă p e n t r u p o e t a r fi fost d e dor i t aces t luc ru —- în sch imb dragos tea lui p e n t r u na tură ' i-a dă ­rui t în concre t d a c ă n u chiar l iniştea sau r e s e m n a r e a , d a r opace da to r i t ă că re ia p u t e r e a lui d e vis, u r iaşă , a c r e a t o s imbolică de c e a mai î na l t ă va loa r e omenească .

P A U L A L E X A N D R U G E O R G E S C U

©BCUCLUJ

SONETUL ODIHNEI

A d u n ă u m b r e leneşa p ă d u r e S u b a rcu i rea munte lu i , î na l t ă . P ă m â n t u l şi a zu ru l l ao l a l t ă Şi ce ţu r i se ' n t r e ţ e s p e c res te su re .

Neauz i tă , n e l u m e a s c ă d a l t ă Ciopleş te harn ic , veşnic, p i e t r e d u r e C a duhul înă l ţ imi lor să fure Din s ipet greu, a lumii f loare 'nvoal tă .

O a s p r ă i a r n ă de m ă r g ă r i t a r e Ros togo leş te ore 'n nesfârş i re P e vârfur i de copaci c l ă t ină toa re ,

P e a d o r m i t a nor i lor oş t i re , P e - u n s ingur sbor, în ce rcur i tot m a i r a r e : O p a s ă r e u i t a t ă . C a o ş t i re .

A U R E L M A R I N

©BCUCLUJ

PĂPUŞILE LUI SCHAKESPEARE ŞI' SPAŢIUL IBSENIAN

S h a k e s p e a r e , ca a r t i s t c rea to r , i l u s t r ează ce l ma i bine doc t r ina lui Croce, d u p ă ca re or ig ina l i ta tea a r t i s tu lu i n u s tă în invenţ ie ci în in tens i t a t ea intuiţ iei . Subiecte le sa le sunt moş ten i t e de p r i n cronici şi r o m a n ţ e ; i a r p r in t r e personagi i i e sa le r e c u n o a ş t e m t ipur i le mis te ­relor , mi raco le lo r şi in te r ludur i lo r , p e eroul u n a n i m s impa t i za t şi în­zes t r a t cu t o a t e vir tuţ i le , p e in t r igantul în c a r e c locotesc ace leaş i in­tenţ i i funeste p â n ă la sfârşi t , p e e ro ina du ioasă sau b ă e t a n a spr in­t enă şi gura l ivă din r o m a n e l e cava le reş t i şi p e nebunul neu t ru şi p r o ­fesional. S h a k e s p e a r e a r e l u a t d in t r ad i ţ i a evului med iu a legor ic toa te aces te figuri, le -a desfăcut , e x a m i n â n d şurubur i l e lor subt i le d e ac ţ ionare , le -a insuflat o p u t e r n i c ă p e r s o n a l i t a t e — însă le -a p ă s t r a t p â n ă l a sfârşi t ca rac t e ru l s e d u c ă t o r d e figurine bine închegate , p e ca re le t r ă d e a z ă p r imul gest s a u n u m a i o vo rbă a r u n c a t ă , şi p e c a r e le po ţ i identif ica d e j a d u p ă îmbrăcămin t e şi în fă ţ i şa re . A u t o r u l şi-a d a t foar te bine seama, că d r a m a , în a f a r ă de imi ta rea vieţii, a r e şi l a ­t u r a sa coreografică, şi p ă p u ş a , oricât de l iberă ar p ă r e a în acţ iuni , se mişcă în t r ' o s feră p r e c i s ă d e îlnseşi posibi l i tă ţ i le ca l i tă ţ i lo r c a r e o definesc. A c ţ i u n e a a r e deci un r i tm p r e d e s t i n a t şi paş i i figurinei în aces t spa ţ iu p r e d e s t i n a t sunt t o t d e a u n a ca lcu la ţ i . Aces t r i tm d ă p ie ­sei acel c a r a c t e r de p l en i tud ine şi dens i t a t e p r i n ca r e d r a m a devine o c rea ţ i e o rgan ică . I n per fec ta sa i n t e r d e p e n d e n ţ ă şi p rec i sa p r edes t i -na ţ ie d r a m a lui S h a k e s p e a r e s e a m ă n ă cu u n ba le t sau cu o p a r t i d ă d e şah — ca rac t e ru l ei p r e d o m i n a n t fiind ace la de joc, s au mai p r e ­cis de joc reprezentat. El r ă m â n e u n d e t r e b u e să r ă m â e — chiar dacă vorbe le se coboară p â n ă la izvorul lacr imi lor sau se r id ică p â n ă în a p r o p i e r e a zeilor, l i r ismul lor r ă m â n e a l ă t u r i de ac ţ iune , în veşnic echilibru; bine p l a n t a t p e scenă, p e scena r e a l ă d e scândur i , f ă ră să scape u n m o m e n t de sub ochii publ icului . Că f inal i ta tea coreograf ică a f igurinelor e p a r a i ? l ă cu o f inal i ta te mis t ică d e o rd in super ior aces ta este un sup rem cadou indisolubil d e a cea s t ă e sen ţă coreogra-

©BCUCLUJ

98 G Â N D R O M Â N E S C

fică. D e aici aceea complex i t a t e de p l ă c e r i p e ca r e d r a m a lui S h a -k e s p e a r e o p r o d u c e în spec ta to r : echil ibrul f igurinelor p a r a l e l cu u n echi l ibru mora l , sau ma i bine zis cosmic. Epoca noas t ră , ca re a r e a ­bi l i ta t volumul în p ic tură , conş t ien tă d e e sen ţa geometr ică a ar tei , a cond i ţ iona t acea r e n a ş t e r e a lui S h a k e s p e a r e p e ca re o t r ă im .

Omul de la romant i c i sm încoace şi-a d a t s eama că e m a i c o m p l e x decâ t o f igurină şi aceas t ă descoper i r e a fost făcu tă în d e t r i m e n t u l d r ame i . D r a m a a a juns să fie o cut ie cu su rp r i ze . De j a în H e r n a n i a lui Hugo n u m a i po ţ i s ă - ţ i d a i s e a m a d a c ă eroi i vor fi c ruzi sau ge­ne roş i în c l ipa u r m ă t o a r e . Pe rsonag iu l se desmin te , se s u p r a p u n e sieşi, deven ind astfel ma i complex , a d e v ă r a t , d a r în acelaş t imp m a i imprecis şi mai greu de u rmăr i t . Pe rsonag i i l e lui B. S h a w se r e -c re i ază p e s ine p r i n p a r a d o x e mereu noi d â n d n a ş t e r e la s i tuaţ i i n e ­a ş t e p t a t e . C a să nu ma i vorbim de figurile lui P i r a n d e l l o în p roces d e veşnică d e s t r ă m a r e ca r e nu sunt p i e t r e l e din ca r e s a r p u t e a r id ica a r h i t e c t u r a mas ivă a unei d r a m e . Ul t imul c r ea to r de figurină es te S t r i ndbs rg ; da r p e el nu-I i n t e r e sează decât femeea, şi a n u m e u n singur t ip , aşa încâ t i n t e r d e p e n d e n ţ a coreograf ică e în locui tă de el p r i n ba le t solo.

Ma i bine însă decâ t orice a l t exemplu , d r a m a lui Ibsen ne a r a t ă ce se î n t â m p l ă d a c ă d i spa r toa te figurile de p e scena c a r e r ă m â n e goa l ă î n sp re desvo l t a r ea fanteziei publicului , c a r e t r e b u e s'o u m p l e cu p ropr i i l e lui creaţ i i . P r e c u m d e s p r e u n sfânt se s p u n e în chip d e l a u d ă că nu mai e s t e pe p ă m â n t , şi d e s p r e personagi i le lui Ibsen se poa te spune , nu în l a u d ă însă, că n u ma i sunt p e scenă ci p lu ­tesc în regiuni a t â t d e d e p ă r t a t e , încâ t nu-ş i l a să p e scenă nici s im­bolul m ă c a r , ci n u m a i vorbele . Pe r sonag iu l es te înlocuit p r i n vorbe s au m a i b ine zis în d r a m a Ibseniană , pe rsonagiu l p r inc ipa l nu es te u n om, ci o idee fixă s au o viziune. P e c â n d figura e capab i l ă de a c ­ţ iune şi ac ţ iunea condi ţ ionează d r a m a , viziunea e s t e u n e lement im­p o t e n t din p u n c t de v e d e r e d rama t i c . In P e e r Gynt , R a ţ a S ă l b a t e c ă şi cons t ruc toru l Solness , p e scenă nu se î n t â m p l ă a p r o a p e nimic. P e r ­sonagiul s t ă cu ochii r id icaţ i , ceeace î n s e a m n ă c ă c e l e d e m n e de vă ­zut se găsesc sus, u n d e v a d e a s u p r a culiselor şi n u p e scenă. Pub l i ­cul e t r i şa t ca a tunc i când cineva op r indu - se pe s t r a d ă p r i ve ş t e în sus şi o d roa ie de spec ta to r i se s t r âng în jurul lui, toţ i p r iv ind d e -a s e m e n i în sus, s ă afle la ce se ui tă . Unii d in t r e spec ta to r i p l e a c ă desamăgi ţ i , a l ţ i i însă , m a i ideal iş t i , duc cu ei o u m b r ă de mis ter , iz-vo r î t ă din p r o p r i a lor fantezie şi d in b u n ă c r ed in ţ ă . A ş a e şi cu p o e ­zia nord ică a lui Ibsen. N u se impune . Po ţ i s 'a vezi sau să n 'o vezi, ceeace este cel ma i u r â t lucru ce se p o a t e s p u n e d e s p r e o d r a m ă .

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 99

c a r e t r e b u e să fie în în ţe lesul semant ic al cuvân tu lu i o re-prezen-tare. De aceea , din punc t de v e d e r e al r eprezen ta ţ i e i , a d e c ă a p u ­neri i acţ iuni i în t regi sub ochii spec ta toru lu i , o a r e c a r e d r a m ă d e ci­nematograf e supe r ioa r ă d r a m e i lui Ibsen c a r e e p r e a m u l t poe t şi p r e a pu ţ in d r a m a t u r g . S h a k e s p e a r e a fost poe t ma i m a r e f ă r ă ca a c e a s t ă ca l i t a t e să fi fost în de t r imen tu l d r a m e i sa le . F igu r ine le îşi s p u n e a u sp l end id gândur i l e r ă m â n â n d figurine. I n să personagi i l e lui Ibsen încalecă poez ia şi sboa ră cu ea de p e scenă, u n d e îşi l asă nu ­m a i vorbe le şi — galoşii. Şi to tuş i m a r e l u i publ ic nu- i p l ac decâ t f igurinele şi de aces t a d e v ă r nu ne p u t e m d a s e a m a mai bine d e c â t la cinematograf, fiind aces ta cea m a i f recventa tă inst i tuţ ie de p e fa ţa p ă m â n t u l u i . Şi noi sun tem ia răş i în a ş t e p t a r e a unu i Shakes ­p e a r e ca re să desfacă p ă p u ş i l e şi să n e a r a t e şurubur i l e ac ţ iuni lor lor şi să le insufle pe r sona l i t a t ea , p e n t r u ca figurile să devie mar i , m a r i d e tot, ma i m a r i ch ia r decâ t luf tbalonul Ibsenian.

O L G A C A B A

POEM NESCRIS

Nescr i s p o e m d e rever i i şi vagur i A i a rcu i t p e s t e v ia ţa m e a mică Cuvinte le nu-1 cupr ind mor în p r a g u r i Seva roş ie sânge le de foc le s t r ică .

C u m te -a c rescu t nebun ia m e a Şi t e -a p u r t a t pe d r u m neş t iu t S ă t rec i f loare de ja r v r a j a grea Somnul din maci i t impulu i nu t e - a du ru t .

O r a t ă c u t ă p e a p e de n o a p t e T e s c u t u r ă d in ferigi d e vis Ca să 'nfloreşt i cu t r i s te ţ i de m o a r t e Din c a r n e a t impului ce t e -a 'nchis.

Din*blocur i vechi de vis te a leg T r e m u r ă t o a r e an t ene s i lueta ţ i -o scr iu Din înf rânger i le t impulu i cioburi culeg S ă nu- ţ i facă iubito d in ele sicriu.

I. B Ă L A N

©BCUCLUJ

LAODAMIA 1)

. . . N u în ţe l egeau m ă c a r cum a j u n s e s e r ă une le veşti , dacă pu t eau fi numi te veşt i . Căci e r a u m a i d e g r a b ă m u r m u r e , svonuri , şoap te . Şi în a l u n e c a r e a unei corăbi i de la o s t âncă t r e ceau la a l t ă s t â n c ă şi ia răş i la a l t a . L e g ă n â n d u - s e p e curen ţ i şi m a r e e îşi făceau d rumul . Şt i r i f ă r ă nicio formă ca s f ă r âmă tu r i l e ce p l u t e s c r ă t ă c i n d p e m a r e , d a r găsesc p u r u r i o p l a j ă u n d e cineva le p r imeş te . F a p t es te că, d u p ă câ teva luni, m a i a les în Foc ida şi 'n Tesa l ia , m a i p u ţ i n î n d e p ă r t a t e d e locur i le răsboiului , începu a se şopt i că la Tro ia ased iu l m e r g e r ă u . I n t a ină se spunea nume le ce lor căzuţ i . To t o a m e n i unu l şi unul , f i reşte.

t

Cu o m a r e p a r t e d in t re oameni i buni de l u p t ă şi cu pa t ruzec i d e corăbi i , P ro tes i l aos , p r in ţ al Tesal iei , p lecase la războiu , l ă s â n d în­t r e r u p t e l uc ră r i l e p e n t r u m ă r i r e a p a l a t u l u i şi-a cetăţ i i . Cap i t a l a avea u n a e r d e p ă r ă s i r e şi p e tu rnur i l e r ă m a s e t runch ia t e se a b ă t e a u c â r ­du r i d e cioare. B ă t r â n i i mai cu s e a m ă n u voiseră războiu l . Şi se în­t o r ceau ca să-ş i m ă r t u r i s e a s c ă a c e a s t a unu l a l tuia , în p i a ţ ă , în fie­c a r e d iminea ţă , b l e s t e m â n d corbii şi a l i an ţe le . S t ă t e a u ap leca ţ i şi nemişca ţ i , cu m â n a l a u reche . D a r d in t r 'o d a t ă se împrăş t i au , c a r e ici, c a r e colo, şovă ind ; ges t icu lând ca şi cum ar fi a lunga t o viespe, şi m o r m ă i n d în b a r b ă u n a din ace le invocaţi i c ă t r e zei p e ca r e G r e ­cii l e - aveau t o t d e a u n a la î n d e m â n ă , c â n d voiau s ă a r a t e că n u în­ţe leg. Scu ipau şi ş edeau la s o a r e , cu ibă r indu- se în şalur i , ş i cu p r u ­d e n ţ ă se u i t au cu coada ochiului sp r e a r ipa p a l a t u l u i în c a r e locuiau femeile.

La p l e c a r e a lui Pro tes i laos , L a o d a m i a se r e t r ă s e s e cu socrii, şi n imeni n 'o m a i văzuse . E r a u căsă to r i ţ i d e p u ţ i n e zile, când P r o t e ­si laos t rebu i s ă p lece . La început , în casă , se p u r t a r ă cu ea cu o gr i jă so l emnă a p r o a p e . C â n d în ţe l e se ră că n u t r ebu iau să se a ş t e p t e la copii, nu- i f ăcu ră nicio vină d in aceas ta , d a r nu se m a i

) D i n v o l u m u l : Ei in Arcadia ego.

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 101

îngr i j i ră a t â t a de dânsa . D e altfel , l umea n u se g â n d e a decâ t la r ă s -boiu. Şi d a c ă răsboiul , t r e b u e s'o spunem, e r a nepopu la r , a ceas t a nu- i împiedeca de a se m â n d r i auz ind că, p e când în A u l i d a flota a l i a t ă s t ă t e a p e loc, a ş t e p t â n d vântu l , P ro tes i l aos e r a p r imi t cu t o a t ă c ins tea în cor tu r i l e lui Ah i l e şi A g a m e m n o n ; şi fusese chiar văzu t j ucând z a r u r i cu cei doi A iax . Tesa l i a n u e r a m a i p r e jo s ca o r i ca re a l t ă ţ a r ă , p r i n t r ad i ţ i i s t răvechi , p r in mun ţ i locui ţ i d e zei şi p r i n p ă d u r i şi cai . P o a t e c ă în u l tmul t imp, r ă m ă s e s e pu ţ in î n d ă r ă t . D a r acum, se p ă r e a c ă şi regi i cei m a r i î ncepuse ră să ţ i nă s eamă de p r o ­vinciali .

A ş a s t ă t e a u lucrur i le , latunci când) i e ş i se ră isvonurile ace lea . Unu l ma i cu seamă, înfr icoşător ; d a r nu de necrezut , dacă - i a d e v ă ­r a t că toţi , m a i c u r â n d sau m a i tâ rz iu , t r e b u e să m u r i m ; şi că t ineri i , cu c â t sun t m a i inimoşi, a u man ia s ă se e x p u n ă , să facă p e vitejii, s ă cau te per ico le le . S p u n e a u că Pro tes i laos . . . D a r fraza r ă m â n e a la mijloc, ca şi cum d a c ă a r fi t e rmina t -o , a r fi făcut s igură ves tea cea rea . La u r m a urmei , n imeni n u şt ia s igur şi n imeni n u p u t e a să ju­r e că acolo, d ina in tea Troiei , P ro tes i l aos mur i se .

Laodamie i în schimb i se p ă r e a с о ş t ie din z iua r ă m a s u l u i bun şi de c â n d t recuse p r i m a lună fă ră ca soţul s ă se fi în tors s p r e a i se vesti p r i n t r ' o a l t ă p r e z e n ţ ă . Simţia că des t inul fusese ho tă r î t . Şi se s imţia opr i t ă şi consac ra t ă de dest in, cum o l ă sa se P ro tes i l aos ; în a ş t e p ­t a r e a r e luă r i i convorbir i lor noc tu rne cu el, consac ra t în t ine re ţe de moa r t e . T o a t ă s fo r ţ a r ea ei e r a să oprească , să a p e r e imaginea ca re - i r ă m ă s e s e d e la dânsu l , ca luminos nuc leu a l ei însăşi , de unel t i r i le şi f recă tur i le exis tenţe i , ca re chiar şi r ea l i t ă ţ i l e ce le ma i s t ră luc i ­t oa re încetul cu încetul le în tunecă , le t â r ă ş t e şi le face la fel, î n t r ' u n ames tec d e amin t i r i nedes luş i te . Se o p u n e a t impulu i ca o s ta tu ie .

P â n ă când , în t r ' o zi, su rp r inse vorbe p r i n t r e femeile c a r e ţ eseau . Şi-şi auz i s o a c r a şi jupânese le bocind în fundul odă i lo r . M o a r t e a p u n e a ma te r i a l s t ă p â n i r e p e pa la t , t â r â n d u - s e p re tu t inden i , şi îm­bibând totul cu r e sp i r a ţ i a sa c a r e d ă ae ru lu i o a l t ă lumină şi o a l t ă ca l i ta te g lasur i lor şi tăcer i i lucrur i lor . D a r ames tecu l ce lor la l ţ i în ja ­lea ei o făcea şi ma i închisă in sine, p e n t r u c ă p l ânsu l lor n u e ra de ­câ t un r ă m a s bun de la acea p r e z e n ţ ă în ca re ea se fixa m a i cu îndâ r j i r e şi cu ca re voia să se facă u n a ; cu d i spe ra r e cu a t â t ma i m a r e , cu câ t se s imţia m a i muxt c l ă t i na t ă şi t â r â t ă de scurge rea t impului .

N u ieşia din c a m e r a sa, u n d e n imeni n u p ă t r u n d e a n ic ioda tă . Şi dacă pe v r e m e a aceea a r fi fost că lugăr i ţe , a r fi fost ca o că lugă­r i ţă , care-ş i p e t r e c e zi lele r id i când şi scoborând p e r d e a u a pes t e n iş te moaş te . Şi-şi avea m o a ş t e l e sale . Cu a lb i tur i şi ha ine de p u r p u r ă

©BCUCLUJ

102 G Â N D R O M Â N E S C

d e la soţ şi cu o m a s c ă de cea ră m o d e l a t ă de u n m e ş t e r c a r e l uc ra se l a cur te , îşi compusese u n fel d e s imulac ru ; şi-1 ţ i nea înt ins p e p r o -pr iu- i pa t , îmbră ţ i şându-1 şi r ugându- se . P a s i u n e a ei e r a p r e a fier­binte încă, p e n t r u ca s ă se s imtă d e s a m ă g i t ă în a c e a s t ă ido la t r i e . D a r din funebre le îmbră ţ i ş ă r i se r id ica uneor i cu o p u d o a r e sec re tă . Şi a ţ in t i a o mică desch iză tu ră , p r iv ind o fâşie de câmpie de u n d e Pro tes i laos , p e caru l de războiu , î i făcuse semn, u l t ima o a r ă .

La j a l ea p e n t r u ased iu l ce n u se m a i t e rmina , se a d ă u g a s e r ă în v r emea aceea , p e n t r u t o a t ă Grecia , ruş in i şi s u p ă r ă r i . Reg ine t r ă d a s e r ă or ice c r ed in ţ ă . Aven tu r i e r i , d u p ă dragos te , u n e l t e a u con­t r a t ronu lu i celor absenţ i . C l i t emnes t r a p r e g ă t e a cursa . Şi soţ ia lui D iomede spumega c a u n cal . F a i m a aces tor t icăloşii exci ta fantezii le şi p r e t u t i n d e n i se p re s imţ i au complotur i , a d u l t e r u r i şi inces tur i . Sp io­n â n d pr in c r ă p ă t u r a uşii, u n servi tor v ă z u s e p e L a o d a m i a ap l eca t ă în ac tu l îmbră ţ i ş ă r i i şi is torisi că a s c u n d e un a m a n t . A i case i n ă v ă l i r ă î n o d a i a l umina t ă d e su râsu l d e c e a r ă al idolului . C r e d e a u că su rp r ind un păca t , şi p r o f a n a s e r ă p l ânsu l . C a să a s c u n d ă încur­c ă t u r a lor, evocară amint i r i le , îşi s g â r i a r ă obraj i i şi u m p l u r ă c a m e r a de s t r igă te . In sfârşi t se r e t r a s e r ă , l ă s â n d Laodamie i p ă p u ş a a c e e a cum s e l a să nebunulu i un lucru ce n u face r ă u n i m ă n u i şi cu ca re - ş i î n şea lă p ropr iu l del ir . A m u r g e a şi 'n cad ru l deschiză tur i i L a o d a m i a ză r i două s i lue te d e b ă r b a ţ i ca r i veneau p e jos d in sp re câmpie . Ve ­n e a u cu u n m e r s r e p e d e , uşor , a p r o a p e ae r ian . U n vâ r t e j de praf îna in ta î m p r e u n ă cu ei şi tune tu l bubuia p e culmile munţ i lor .

In f r eamă tu l furtunii c a r e se ap rop ia , c a m e r a e r a m a i r e c u l e a s ă şi mai t ăcu tă . Din t r ' o d a t ă L a o d a m i a se î n toa r se şi t r ă g â n d u - s e s p r e p a t î n c e r c ă să acope re cu f ăp tu ra ei s imulacru l . A t i n g â n d a p r o a p e cu capul a rh i t r ava , P ro tes i l aos o p r ivea d i n p r agu l uşii.

— A i p l â n s şi te -a i ruga t a t â t a — îi spuse , — încâ t mi s'a îngă­dui t s ă viu să t e salut . H e r m e s m ă înso ţeş t e ; şi cu el, p e s t e pu ţ in , m ă voiu în toarce acolo. 0 , Laodamia , n ' a ş fi voit s ă mor . M ă g â n d e a m la ce t a t ea mea , l a t u rnu r i l e d e cons t ru i t , şi m a i m u l t decâ t la orice m ă g â n d e a m la t ine. N u voiam să te l as . D a r p e corăbi i a l e rgase p r e ­z icerea că p r imul ca re se va scoborî p e ţ ă r m u l t ro ian, va mur i cel dintâiu . Şi niciunul nu-ş i învingea spa ima. T r â m b i ţ e l e r ă s u n a u d e zor; d a r sub s teagur i le în t inse a r m a t a e r a împie t r i t ă . V e d e a m îna in tea m e a o l umină pe ca r e nu p u t e a i s 'o p r iveş t i şi m ă a runca i î năun t ru l luminii aceleia . Cu dinţ i i s t r â n ş i te chemam, a l e r g â n d la inamic; şi 'n vâjâi tul sângelui m e u e ra n u m e l e t ău . Şi cei la l ţ i veneau în u r m ă şi s e începu lup ta . Loveam şi te invocam, t e invocam şi loveam; iar sub p ic ioare le me le p ă m â n t u l să l ta f ă ră subs tan ţă , p e fa ţă îmi sufla o

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 103

m i a s m ă de mlaş t ină , şi lumina a c e e a m a r e se în tunecase , p e n t r u c ă e u a c u m a le rgam, m ă scufundam în rega tu l mor ţ i lo r " .

P a r c ă - i c e r ea i e r t a r e ; ş i -a r fi voit să p r i m e a s c ă de l a ea sensul , î n d r e p t ă ţ i r e a celor suferi te, ca şi cum i-ar fi furat e i to t p r e ţ u l . In forţa sa războ in ică e r a o t imid i t a te îngr i jora tă , fi l ială a p r o a p e ; ca ea să p r i m e a s c ă m o a r t e a aceea a sa, p e n t r u c ă el s ă se s imtă împăca t . E a de c a r e se t emuse că n 'o să- i m a i p l acă , a tunc i când avea s'o r egăsească , u r î ţ i t ă de ani i văduvie i . N ic ioda tă n ' o con templase cu a t â t a d r agos t e ; deveni t ma i frumos ca în ziua nunţi i , ma i frumos d e cum şi-1 p ă s t r a s e ea în inimă; cu ceva s t ră luc i to r în t r ' însu l .

Şi el îi s p u n e a ce dulce e p e n t r u ei cei d e jos, s ă se şt ie p ă s t r a ţ i în amin t i r ea ce lor vii, şi că a r voi s ă verse în ea for ţa gândur i lo r ş i -a luc ru r i lo r p e ca re n ' a u p u t u t să l e împl inească . D e a t â t e a or i v e g h e a z ă şi imp lo ră la por ţ i l e amintir i i , da r n imeni nu- i aude . Ii m u l ţ u m e a c ă nu-1 p ă r ă s i s e n ic ioda tă . Din zi lele lor îşi amin t ia une le lucrur i m ă r u n t e c a r e acum, în vorbele sa le , a p ă r e a u m a i g r a v e şi m a i impor t an t e d e c â t d e s p ă r ţ i r e a lor şi decâ t însăş i m o a r t e a sa. E r a ca şi cum t impul , d i n t r ' o d a t ă , a r fi înverzi t d in anii d e demul t , înfrunzind în t r 'o formă deoseb i tă şi sen ină , în t r ' o d imens iune colosa lă . A c e s t a e r a a d e v ă r u l în c a r e ea voise s ă t r ă i a scă , de c a r e în s i n g u r ă t a t e a ei se a g ă ţ a s e ; u n a d e v ă r c a r e în o r a aceea îi în făşură şi-i l egăna , famil iar şi fatidic, ca o p l ă c e r e ca r e s 'ar fi r id ica t şi s ' a r fi scoborî t în sânge le lor.

D a r cu capu l în fă şu ra t î n mant ie , so ţu l lui P ro t e s i l aos i n t r ă în cameră . P ro tes i l aos po rn i sp r e a p leca . A t u n c i o înviase d e s p e r a r e a vii torului , t e r o a r e a de a r e c ă d e a în corpul s ă u sol i tar ; şi se revo l tă , s e sbă tu , c h e m ă m o a r t e a , u r l ă n e b u n ă s'o ia cu dânsu l . Şi Zeul se î n d u r ă d e ea. înce t i şo r îşi descoper i faţa şi în t inse m â n a s 'o a t ingă . Tune tu l bubui d e a s u p r a casei, o sgâ l ţ â i din temel i i ; şi 'n ju r câmpia pe ca r e ce le d o u ă suflete a l e rgau cupr inse , se 'nvineţ i . î n a l t ă şi d r e a p t ă l ângă e l e s b u r a o lumină ca p e n t r u a le conduce . î n s p ă i m â n t a t e d e ţ ipă t şi d e fulger, şe rbe le a p r i n s e s e r ă l ămp i l e ; chemau „Laodamia , L . aodamia" — şi 'n n o a p t e se auzeau glasur i le şi bocete le lor.

EMILIO C E C C H I Trad. d e A L E X A N D R I N A MITITELU

©BCUCLUJ

SPONTANEITATEA ÎN PICTURA LUI LUCHIAN

i

S u n t e m obişnuiţ i s ă a t r ibu im pictor i lor v i r tu ţ i p e c a r e ei n u le au . I i c r e d e m d e m u l t e or i in te resa ţ i d i rec t la des făşu ră r i l e roman t i ce a l e na tur i i . N e închipuim că şi ei, ca şi noi, în i a ţ a unui apus de soa re mul t icolora t , se s imt p ă t r u n ş i d e fiori metafizici , că t r ă i e sc şi ei ex i s t en ţe b a n a l e de indivizi r e d u ş i la un s implu n u m ă r s ta t is t ic î n fa ţa m ă r e ţ i e i na tur i i . Şi, le p u n e m aces t s en t imen t burghez în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu p r e o c u p a r e a lor de pic tor i . Tocmai f i indcă sunt ar t i ş t i , c r e d e m că ei t ră iesc d r a m a n o a s t r ă metaf izică ma i in tens , ma i du ­re ros . Desigur , ba las tu l biologic din f iecare pictor îl va face şi p e el să t r e s a r ă î n t r ' un anumi t fel în faţa apusu lu i d e soare . A c e a s t a se va pe t r e c e însă în m ă s u r a inversă ca l i tă ţ i lor sa le p las t ice . Cu cât în el s ă l ă ş lu i e ş t e mai a d â n c p ic toru l , cu a t â t momentul de contemplaţie burgheză va fi ma i scur t ca d u r a t ă şi mai r e d u s c a in tens i t a te .

T ră i r e a p ic toru lu i în faţa na tu r i i es te d e o e s e n ţ ă mul t mai s im­p l ă . El , p r i n o rganu l in t e resa t direct , ochiul, nu face d e c â t să p r i ­m e a s c ă un n u m ă r d e colori , de lumini, d e u m b r e şi d e forme. L u m e a lui, ad i că n a t u r a lui, es te c o m p u s ă din aces te scheme, d in r a p o r t u r i l e lor valor ice şi din s imbolur i le p las t ice ce le r ep rez in tă .

Es t e chiar ut i l s ă r i d i căm de p e f runtea p ic toru lu i cununa poe­tului blestemat, a r u n c a t ă d in t r ' un spir i t îngust şi semidoct şi aces tu ia . T r e b u e să a v e m î n d r ă s n e a l a de a l ăsa p ic toru lu i luc id i ta tea creaţ ie i , l ibe ră d e orice tens iune int imă, po rn i t ă fatidic din începu tu r i an ­ces t ra le . N u nebu loasa unei poziţ i i de b a r i c a d ă t r ebue să fie justifi­ca r ea crea ţ ie i p las t ice , nu îndemnulu i s t r ă in şi greu, pe r seve ren t ca o umbră , t r e b u e să- i a t r ibu im toa te scuzele unor a t i tud in i de inovaţ ie . Chia r în ag i t a te le vieţi a l e lui Van-Gogh şi Gauguin , Yong-Kind şi Tou louse -Lau t rec , momen te l e de c rea ţ ie e r a u senine clipe de e labo­r a r e ce rebra lă , e l ibe ra te de greul unei p r e d e s t i n ă r i s t rani i p e n t r u via ţa cea de toa te zilele.

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 105

D e aceea , t r e b u e să res t i tu im pic toru lu i c eva din in tegr i t a t ea meser ie i lui, o p a r t e din demni t a t ea de luc ră to r conşt ient ca re con-s t rue ş t e u n t ab lou în vede rea unei ex i s t en ţ e m a t e r i a l e a aces tuia şi î n baza une i t e m e p r o p u s e â priori.

* * •

Orice c r ea ţ i e c a r e se des făşoa ră în spa ţ iu es te supusă legilor d e ex i s t en ţ ă a l e mate r ie i . P r i n t r ' o cu r ioasă invers iune a scopului p ic ture i fa ţă d e poez ie s 'a a juns la convingerea că u n tab lou e o p a r t e d in poez ia na tur i i . A ş a dar , p ic toru l e s t e u n inspi ra t , u n individ c a r e poe t i z ează în color i . Că sunt şi pictor i c a r e a d u c ceva d in poez ia natur i i , n u con t raz ice cu nimic a f i rmaţ ia de m a i sus . D a r că t oa t e p i c tu r i l e 1 ) s u n t o p e r e de cons t ruc ţ ie ma te r i a l ă , l uc ra t e indi ferent d e scopul n a t u r i i şi înfăptui te logic, d u p ă legi cu c a r a c t e r d e ax iomă , nu face decâ t să s tab i lească definitiv g ran i ţ a d in t r e două p r e o c u p ă r i ar t is t ice , i n d e p e n d e n t e una de a l t a şi au tonome în complexul biologic.

E x e m p l u l p ic torulu i e lveţ ian, Hodle r , c a r e în o p e r a lui n ' a r e ni­mic d in poez ia natur i i , din e s e n ţ a şi s copu r i l e ei, s e c l a sează c a p r o t o ­t ipul c rea to ru lu i p las t ic concret , înscris în mij locul unei o r d i n e m a ­te r ia le . S 'ar p u t e a obiecta , p e n t r u s tabi l i rea une i a t i tud in i d e opozi ţ ie , ca rac t e ru l de art if iciu al a r te i lui Hod le r . F ă r ă îndoială , u n anumi t artificiu e necesa r c rea ţ i e i p las t i ce chiar p r i n de te rmin i smul p r o p r i u genului , d u p ă cum şi t ea t ru lu i îi e n e c e s a r ă r e s t r â n g e r e a spa ţ i a l ă , în scenă şi t imp, şi c o n c e n t r a r e a biologică, p r i n s imbolur i şi pe r so ­na l i tă ţ i . M ă t en t ează c o m p a r a ţ i a ce s 'ar p u t e a face î n t r e H o d l e r şi Ibsen, î n ceeace p r iveş t e s chema şi artificiul. A b s e n ţ a poez ie i na tu r i i ca g e n e r a t o a r e şi formă m a t e r i a l ă es te la a m â n d o i ev iden tă p â n ă la a ca rac te r i za ope ra respec t ivă .

Lipsa d e a d e r e n ţ ă d i n t r e poezie şi p i c t u r ă p u n e cu ins i s t en ţă p r o b l e m a spon tane i t ă ţ i i în a r t a p las t ică . In poezie , d e j a din 1845, E d gar Рое vorbeş te d e s p r e either history affords a thesis, şi a f i rmă că în! The Raven al său a începu t cu una din u l t imele strofe, p r o p u ­nând pr in aceas ta cons t ruc ţ ia la r ece a poeziei , d incolo de spon tane i ­t a t e şi de acel an ecstatic infuition. Cu toa te aces t ea şi a s tăz i încă, no ţ iunea de p o e t ^ e s inonimă c u a c e e a de inspirat , luându- i , acestei a r t e a t â t de subti le , posibi l i ta tea de a se justifica ra ţ iona l şi revenind la mist ica t eme i din Ver la ine .

') Pentru unitatea discuţ ie i picturi le îng lobate în m o d general sub acest nume sunt ace lea care au respectat în procesu l lor de creaţie n u m e l e tehnic-const i tuţhine ,

©BCUCLUJ

106 G Â N D R O M Â N E S C

II

Noţ iunea de spon tane i t a t e în c rea ţ i a de a r t ă p las t ică implică u n în t r eg p r o c e s de c u n o a ş t e r e .

Lipsa posibi l i tă ţ i lor de insp i ra ţ i e a na tu r i i p e n t r u pictor , cer in­ţ e l e genului , c a r e r e c l a m ă o e l abo ra re obiect ivă şi r a ţ i ona l ă i n a d e ­r e n ţ a p ic tu re i la poezie , exc lud d e l a început or ice rol c e l -ar p u t e a a v e a spon tane i t a t ea in c rea ţ i a p las t i că . Totuşi , p e n t r u c ă aces t t e r m e n c i r c u l ă i n t e n s în publ ic is t ică în l e g ă t u r ă c u p ic tu ra şi m a i a les , p e n ­t rucă da to r i t ă spontane i tă ţ i i se c r e a z ă u n r a p o r t d e f i l ia ţ iune î n t r e o p e r e l e unor a r t i ş t i şi med iu l c a r e le-a insp i ra t , es te uti l , d e a în­cerca o l ă m u r i r e a aces te ia şi o î n c a d r a r e cuveni tă în p rocesu l c rea ţ ie i .

P i c t a r e a unu i tablou, î n ţ e l ea să în sens s t r ic t de mecan ică a p ic ­turii , c u p r i n d e t re i f aze : delimitarea spaţiului, schematizarea formală şi desăvârşirea valorică.

Spon tane i t a t ea , c a r e a r fi c a r ac t e ru l ac tu lu i spontan , a d m i ţ â n d - o ca posibi lă în ac tu l c rea ţ i e i p las t ice , t r e b u e să a p a r ă undeva , î n u n a d in fazele a r ă t a t e . M o m e n t u l c a r e va c o r e s p u n d e in te rven ţ ie i spon ­tane i t ă ţ i i va fi ace la c a r e a r e v a l o a r e a d e p r o m o v a r e a noţ iuni i ca a t a r e . Deci, î n c ă u t a r e a exis tenţ i i aces tu i m o m e n t şi în de l imi t a r ea lui t r e b u e î n d r e p t a t ă ce rce t a rea .

F a z e l e a r ă t a t e mai sus sunt , evident , d e p a r t e d e a c o r e s p u n d e une i ce r in ţ e genera le . U n e l e din m o m e n t e l e g r u p a t e în aces t fel la uni i a r t i ş t i se sup rapun , se depăşesc şi p r o d u c invers iuni c a r e s t r i că or ice o r d i n e a d m i s ă a rb i t ra r . Cu t oa t e acestea , o r ice c rea ţ i e p i c tu r a l ă p r e ­s u p u n e o ordine suficientă c a r e a r c o r e s p u n d e schemat ic aces te ia . F ă r ă a c e a s t ă p r e s u p u s ă o r d i n e orice tab lou se c l a sează în g r u p e dis t incte , fiind doar schi ţe , n o t ă r i d e coloare , impres i i c romat ice , etc.

a) Delimitarea spaţiului impl ică o sc indare , de o p a r t e , delimi­tarea spaţiului natural, a d i c ă a l ege rea subiectului , d e a l ta , delimitarea spaţiului material, ad i că f ixarea d imensiuni lor c a r e vor c u p r i n d e ta ­b loul . Limi te le celei de a doua fo rmează pe r ime t ru l artificial r e p r e ­zen ta t iv al p r imei de l imi tă r i .

In ceeace p r iveş te a l ege rea subiectului , p ic torul es te cel ma i r e ­ba rba t i v om de gust . T e mi r i la ce se opreş te şi nu te po ţ i î m p ă c a cu g â n d u l că a re ţ inu t ca subiect d e m n d e p ic t a t vre-o oa l ă b a n a l ă ca înfă ţ i şare , l ă s â n d la o p a r t e , vase p re ţ ioase din p o r ţ e l a n u r i r a r e . In p r imu l m o m e n t s 'ar p ă r e a că o face la voia unu i capriciu, doa r d in t r ' o s implă impuls iune nejus t i f ica tă . Ochiul p ic to ru lu i nu şt ie însă car te , e incult . N u cunoaş te po r ţ e l anu r i l e chinezeş t i şi nici fa ianţe le

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 107

n o a s t r e eu ropene . P e n t r u el to t spec tacolu l p las t i c se d e s f ă ş o a r ă f ă r ă m a r c ă d e fabr ică şi m a i a les , fă ră ambiţ i i bu rgheze .

S p o n t a n e i t a t e a i n t r ă în a l ege rea subiectului a tunc i c â n d ochiul p ic to ru lu i a p r i n s o concluzie logică a une i a rmoni i fo rmale a s u p r a că re i a se s tab i leş te . A ş a dar , a fi s p o n t a n în a l ege rea subiectului în­s e m n e a z ă a r ecunoaş t e în t r ' o s imet r ie c romat i că m a i m u l t ă o r d i n e m a t e r i a l ă ca în cea de a l ă tu r i .

Delimitarea spaţiului material n u s p u n e nimic, p o a t e d o a r o sub­t i l i t a te a ochiului . Min ia tu r i l e lui Meissonie r şi p â n z e l e m a r i a l e lui Rubens s t a u a l ă t u r i s u b aces t r apo r t . Unu ia îi p l ă c e a s ă v a d ă în mic, a l t u i a în m a r e .

b) Schematizarea formală cup r inde , alcătuirea compoziţiei, sta­bilirea ritmurilor şi evidenţierea conţinutului. Compozi ţ ia p r i n însăş i n a t u r a ei es te o l u c r a r e de logică formală . Spon t ane i t a t ea p o a t e in­t e rven i în a l ege rea une i m e t o d e fa ţă d e a l t a , p r e f e r in ţ a a c o r d a t ă com­pozi ţ ie i d iagona le fa ţă de cea cen t ra lă , d e exemplu . O d a t ă a l easă , legile ei obligă la o e l a b o r a r e obiect ivă.

R i tmur i l e fo rmale decurg din c o m b i n a r e a subiec tu lu i cu compo­zi ţ ia . F i ind o consec in ţă nu p o a t e fi d e c â t logică, o r e z u l t a n t ă f irească. I a r conţ inu tu l va c u p r i n d e p a r t e a l i t e r a r ă a obiectului , a n e c d o t a s au legenda . A ş a da r , conţ inu tu l es te u n co ro la r al în t regu lu i complex e l abo ra t p â n ă în p rezen t . E l nu suferă in te rvenţ i i spontan© fă ră să i n t r o d u c ă în t ab lou e lemente d e d e z o r d i n e formală .

c) Desăvârşirea valorică e s te de săvâ r ş i r ea p i c t u r a l ă în sens de c romat i sm. Tonu l şi pa t a , co loa rea şi lumina , u m b r a şi v a l o a r e a se succed în t r ' o î n l ă n ţ u i r e p r e v ă z u t ă dogmat ic în n o r m e l e tehnic-const i -tu t ive . A x i o m e l e m a t e r i a l e a le p ic tur i i n u îngădu ie o î nmănunch ie r e a r b i t r a r ă . A c e s t e e l emen te vor refuza tab loulu i o e x p r e s i e a r m o n i c ă şi dep l ină în cad ru l une i n e r e s p e c t ă r i a ce r in ţe lo r lor. In aces t caz, spon t ane i t a t e a p o a t e in terveni numa i în factură , în m a n i e r a d e a în t inde co loarea , de a o face mai o p a c ă sau m a i t r a n s p a r e n t ă , ma i l iniş t i tă sau m a i ne rvoasă .

* *

Din a c e a s t ă î nce rca re de l ămur i r e a spontane i tă ţ i i în p i c t u r ă nu ne r ă m â n e d e c â f o s implă concluz ie : v a l o a r e a de fapt a spon tane i ­tă ţ i i es te în a şa mică m ă s u r ă a d e c u a t ă ac tu lu i d e crea ţ ie , încât se p o a t e afirma, c ă spon tane i t a t ea şi cu p ic tu ra sunt d o u ă noţ iuni c a r e se exc lud .

Totuşi , a l ă tu r i de pictori i ca re p ic t ează d u p ă aceas t ă schemă

©BCUCLUJ

108 G Â N D R O M Â N E S C

recons t i tu i tă , şi c a r e a r î n s e m n a să fie s inguri i în d r e p t d e a p o s e d a privi legi i sociale, ex i s t ă o p i c t u r ă c a r e a făcut şcoală , o p i c t u r ă a momentu lu i , a impres ie i .

In aces t fel v ă z u t e lucrur i le , impres ion ismul va fi în m a r e m ă ­s u r ă just if icat d e spon tane i t a t ea d e c rea ţ i e .

In lumina aces te i opoziţi i f undamen ta l e d in t r e c rea to ru l s p o n t a n ş i cel de e l a b o r a r e ra ţ iona lă , t r e b u e ce r ce t a t p ic toru l nos t ru , Ş t e fan Luchian.

I I I

D e s p r e Luch ian s'a scris mul t . Desigur , n u a t â t d e m u l t c â t s 'ar fi cuveni t . To t aces t ma te r i a l l i t e r a r es te însă l ipsi t d e u n fir conducă to r , d e o o rd ine , d e o disc ipl ină . Defecte le a p a r ţ i n în ega lă m ă s u r ă scr i i ­to ru lu i respec t iv , a d i c ă posibi l i tă ţ i lor lu i p e r s o n a l e , c â t şi m e t o d e i cr i t ice că re ia i s 'a d a t sp r e ce rce t a re cazu l Luchian .

S ingura monograf ie exis tentă , a c e e a a lui V. Cioflec, n u face decâ t să in formeze publ icul cu d a t e u t i l e d e s p r e v i a ţ a şi o p e r a p i c ­torului . N u se a c o r d ă valor i i p r o p r i u zise a p ic tur i i lu i Luchian a t e n ­ţ ia cuveni tă . A c e a s t a es te l ă s a t ă p e s e a m a ct i torului , r ă m â n â n d u - i sa rc ina de -a se l ămur i , c u m va p u t e a , d e s p r e va loa rea obiect iv p l a s ­t ică a luc ră r i lo r p ic toru lu i nos t ru . Din aceas t ă c a u z ă p ă r e r i l e s u n t îjmpărţite, g rupe le cu opinii s e p a r a t e fiind formate , fie d u p ă c r i t e r i i comune d e p r i cepe re , fie d u p ă ace lea d e ignoran ţă .

P ic toru l Ştefan Luchian con tează în mi şca rea n o a s t r ă p l a s t i că ca u n „enfant terrible", c a r e a îndrăsn i t , în 1895, să se o p u n ă p r inc i ­p iu lu i oficial de se lecţ iune, r id icând s teagul r o ş u a l revoluţ ie i p e c a s a d in s t r a d a F rank l in , u n d e i n a u g u r e a z ă sa lonul independen ţ i lo r . Ş i f ă r ă a cea s t ă a t i tud ine , Luchian a r fi r ă m a s u n izolat , u n ne în ţe les . C o -lorur i le lui e r a u p r e a Vii, a rmoni i l e lor a d u c e a u î m p e r e c h e r i c i u d a t e , n e v ă z u t e încă l a noi. Şi apoi , în aces t t imp, Gr igorescu se înă l ţa , v rând , n e v r â n d , r id ica t de în ţ e l ege rea s en t imen ta l ă a m a r e l u i pub l ic .

A p a r i ţ i a lui Luchian p u n e a o p r o b l e m ă des tu l de s e r ioasă : ro lu l p ic toru lu i în soc ie ta tea românească . E r a el l iber s ă p ic teze cum îi p l a c e sau t r ebu ia forţat , cana l iza t sp r e gustul d e in tensă c i r cu la ţ i e? P e Gr igorescu îl câş t igase î nd răg i r ea publ icului . E r a a l lor, a l t u tu ro r . P e Luchian n u voia n imeni să-1 accep ta , e r a p r e a î n d ră sn e ţ , p r e a se opunea gus tu lu i unei epoci şi p r e a avea a e r u l că n u r e s p e c t ă p e îna in­taş i i săi . Cu t oa t e aces tea , un de ta l iu emoţ ionant , în expozi ţ ia lui Luchian din 1905, s ingurul c u m p ă r ă t o r i-a fost Gr igorescu .

A tmos fe ra ost i lă c r e a t ă în ju ru l lui Luchian se da to re ş t e , î n p r i -

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 109

m u l r â n d , or iginal i tă ţ i i sa le c romat ice . Lucrur i le sa le , în a fa ră d e pas te lu r i , c a r e a u în ele ceva de e l ibe ra re sen t imen ta l ă , ş i de une le p ic tu r i în uleiu, ne îndes tu l ă to r de ap ro funda te , a p a r ţ i n ace lor l u c r ă r i în c a r e a p a r e evident , de la p r i m a impres ie , s tud iu l . 0 p i c t u r ă d e Luch ian es te o temă, s au de coloare , sau de ton, d e lumină, sau d e a tmosferă .

A sus ţ ine în orice t ab lou o t e m ă p r o p r i e lui, a d i c ă u n a i m p u s ă d e e lemente le şi r a p o r t u r i l e lor or iginale , r e c l a m ă d e l a a r t i s t o c o n ­ş t i in ţă m e r e u p r e z e n t ă a r ea l i ză r i i t ehnice p e ca r e o u r m ă r e ş t e . I n aces t fel, p r i n t r a n s p u n e r e a s tăr i i r ep rezen t a t i ve în s t a r e p rezen ta t ivâ , p r i n l e g ă t u r a şi schimbul p e r m a n e n t şi lucid d in t r e aces te d o u ă do ­meni i a l e inspi ra ţ ie i şi rea l i tă ţ i i , Luchian câş t igă p e n t r u t abo lu r i l e sa l e acea a tmosferă , în o a r e c a r e m ă s u r ă art if icială, î n să totul a r t i s t i că .

I s e a d u c e vina că n a t u r a d in p ic tu r i l e s a l e n u s e a m ă n ă cu a c e e a p e care o vedem în juru l nos t ru . Câţ i în ţe leg că aces ta es te cel m a i frumos o m a g i u se i se p o a t e a d u c e aces tu i p i c to r ? P r i n a cea s t a se r e cunoaş t e lui Luchian p u t e r e a cea mai m a r e a a r t e i sa le , ce rebra l i ­t a t ea .

# # #

Crea ţ i a p i c tu r a l ă s p o n t a n ă es te posibilă, d u p ă cum a m ana l i z a t în capi to lul p r e c e d e n t , în două m o m e n t e p r inc ipa l e : în ace la al a l e ­gerii subiectului , a d i c ă în delimitarea spaţiului natural şi î n factură.

î n a i n t e de a ana l iza m ă s u r a în c a r e Luchian se i n t eg rează p r o ­cesului de c rea ţ i e p las t ică spon tană , t r e b u e să subl iniem, că a cea s t ă discuţ ie es te posibi lă n u m a i p e n t r u c ă admi t em, a priori, că Luchian a r e o p ic tu ră r a ţ i ona l ă . Şi a cea s t a o p u t e m face din cons idera ţ iun i le a r ă t a t e mai sus, d in ca r ac t e ru l ev iden t a l p r e z e n ţ e i unu i fir c o n d u c ă ­tor, logic, în o r ice l u c r a r e de a lui. In cazul c â n d e l emen te l e c a r e cad sub imed ia ta verif icare a noas t r ă , a r p l e d a p e n t r u o ca tegor ie d e p ic tor inspirat , d iscuţ ia nu a r p u t e a ut i l iza no rmele de c r e a ţ i e p las t i că a r ă ­t a t e în cele t re i g rupe a n t e r i o a r e .

Ca rac t e ru l dominan t al subiecte lor Iui Luchian es te acela , că e le nu sunt t ipice. F i eca r e r e p r e z i n t ă a l tceva s u b r a p o r t u l v re -unu i spe ­cific, indi ferent d e ce n a t u r ă a r fi. De aici se p o a t e vedea c ă Luchian alegea subiecte le d u p ă anumi te cr i ter i i o r ig ina le . In cele câ teva l u c r ă r i în care a v ru t s ă p ic teze ca Grigorescu, t ipuri , a d a t g reş . N u a r ă u ş i t s ă se r idice p â n ă la o s in teză a t ipu lu i respect iv . N ' a d a t o definiţ ie p las t ică a acestuia , ci o desc r ie re p i c tu r a l ă a unu i subiect izolat, f ă ră a-1 pu tea r idica la g r adu l d e simbol.

©BCUCLUJ

110 G Â N D R O M Â N E S C

P r i n toa te sub iec te le lui Luchian c i rcu lă inedi tul . O anumi t ă or ­d ine sec re tă p e n t r u ce rce tă to ru l fugar, o dispozi ţ ie a mot ivului a l e a s ă în a ş a fel încât t e face să p r iveş t i cu s t ân j enea l ă . Oa re , nu lumina une i r a ţ i un i m e r e u p r e z e n t e a p u t u t fi a ceea ca r e a stabil i t o rd inea cur ioasă şi o r ig ina lă în a l ege rea sub iec te lo r?

S p o n t a n n u es te Luchian în a l ege rea subiectului d e c â t în m ă s u r a în ca re a cău ta t m a i p u ţ i n p r i n mu l ţ imea de subiecte ce i s 'au oferit . L-a a les m a i r e p e d e p e aces ta p e n t r u mot ive ser ioase , a fost s p o n t a n p r i n faptul că găs indu-1, s'a fixat î n t r ' o cl ipă a s u p r a lui, b ă n u i n d u - i t

s a u v ă z â n d u - i chiar , de la început , toa te posibi l i tă ţ i le de d e s f ă ş u r a r e .

Factura lui Luchian exc lude a c c e p t a r e a une i m e t o d e tehnice spon­t ane . Şi-a o r d o n a t vopseaua pe p â n z ă , p e supra fe ţ e l e des t ina t e ei, în­t o t d e a u n a cu aceaş i r ă b d a r e şi t r u d i t ă î nce rca re de a o p u n e câ t m a i logic. Desene le lui s p u n acea s t a cu pr i sos in ţă . A ţ i observa t în e l e discipl ina de fier ce p a r e a p r o a p e un r i t u a l ?

A m p r o c e d a t de l a început la e x c l u d e r e a celor două posibi l i tă ţ i d e c rea ţ i e s p o n t a n ă din p i c t u r a lui Luchian, tocmai s p r e a se a r ă t a , c ă a d e v ă r u l din ope ra aces tu i pictor n u t r e b u e c ă u t a t în m o m e n t e l e d e inspi ra ţ ie co lo ra tă d u p ă s p o n t a n e sugesti i veni te din cele p a t r u vân tur i .

* * *

In aces t caz s 'ar p u t e a spune desp re Luch ian că a fost u n a d e ­v ă r a t savant . C ă p o s e d a r e a a t â t o r legi şi ax iome tehnic-const i tu t ive , c a r e toa te nu l -au l ă s a t să fie spontan , a u făcut din el u n s t ă p â n despo t al cunoş t in ţe lo r tehnice . Şi bănu indu- l astfel , se va p u t e a afir­ma , că de aceea a r t a lui nu p lace , f i indcă, fiind p r e a cerebra lă , a omor î t spon tane i t a t ea şi f irava l icăr i re a inspira ţ ie i .

C ă p ic toru l nu e s t e tot u n a cu poetu l , a p a r ţ i n e de ja unor ana l ize a r ă t a t e , dar , c ă p ic toru l es te m a i m u l t u n tehnic ian d e c â t u n ar t i s t (în sensul bu rghe z a l noţ iuni i ) , es te doar o p r e m i z ă a f i rmată de ine­gale forţe combat ive .

Ut i l i t a tea cunoş t in ţe lo r tehnice p e n t r u a r t i s t a fost subl in ia tă în toa te t impur i l e d e însăş i ar t i ş t i . A u fost uni i c a r e au l u p t a t d in r ă s p u t e r i p e n t r u a convinge d e cele sus ţ inute de ei. De c e a l a l t ă p a r t e s 'au găsi t a ce i a c a r e au a p ă r a t p u t e r e a inspi ra ţ ie i şi l ibera a l ege re d u p ă impuls iuni spon tane . Lup ta es te inega lă . Cei din u r m ă sun t sus ­ţ inuţ i de m a r e l e publ ic ignoran t şi l ipsit de i ndependen ţ ă , a m a t o r i d e floricele de stil şi de tab lour i câ t m a i fidel cop ia te d u p ă n a t u r a .

I n int ima socie ta te a c rea tor i lo r aleşi , ex i s tă u n consens , o în ţ e -

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 111

legere ca r e se genera l i zează pes te tirnp şi spa ţ iu . Arhi tec ţ i i egipteni se înţe leg cu acei ce au const ru i t c a t e d r a l e l e gotice şi romanice , s cu lp ­tori i ant ic i comunică cu Miche l -Angelo , iar p ic tor i i d in grotele d e l a A l t a m i r a se bucu ră de" în ţe legerea lui H o k u s a y şi a lui Van-Gogh-

* * *

Teori i le de a r t ă sunt pr iv i te cu îndoia lă , chiar sunt c o n s i d e r a t e ca d ă u n ă t o a r e a r t i s tu lu i c rea tor . E l e îl vor s tânjeni , îl vor face să o b ­se rve d o a r r igor i ma te r i a l e , p i e r z â n d p r i n a c e a s t a l egă tur i l e cu in­sp i r a ţ i a şi des igur cu or ig ina l i ta tea . Căci ce p o a t e fi m a i bana l şi m a i l ipsi t de a p o r t pe r sona l d e c â t ap l i ca r ea ace lo raş i legi de c ă t r e m a i mu l ţ i ar t i ş t i . E x a g e r â n d în ace laş i sens, vom a junge acolo, încâ t t r e b u e să a f i rmăm, că lucrăr i le aces tea vor fi o p e r e luc ra t e în ser ie , deci p iese ca re a p a r ţ i n mecanicei , unui nou fel d e maş in i sm u m a n .

In fo rmarea aces tor p ă r e r i i n t r ă desigur şi l ipsa cunoaş te r i i p r o ­cesului de p ic ta re . A t u n c i când , în cel mai bun caz, vezi un pic tor lucrând , nu po ţ i lua d r e p t cunoş t in ţ ă cu v a l o a r e de î n v ă ţ ă m â n t , decâ t a spec tu l mecan ic al unu i p roces in tern . C â n t ă r i r e a p r o p r i u zisă e s t e u n fapt intim, a şa că, superf ic ia l i ta tea cu c a r e s ' au grăb i t unii s ă af i rme, că v ă z â n d u n pic tor l uc r ând es te suficient sp r e a cunoaş t e sec re te l e a r t e i sale , face p a r t e d in complexu l de p ă r e r i c a r e c i rculă p r i n m a r e a massă a consumator i lo r de frumos ieftin.

I a r ă ş i , t r e b u e să admi tem, că nu e s t e p ă r e r e mai greş i tă decâ t aceea , că a r t i s tu l p i c t ând se gândeş t e cam în aces t fel: dacă p u n roşu l ângă a lbas t ru , f ă r ă s ă fac o l egă tu ră de echil ibru şi s imetr ie c roma­tică, p re jud ic iez aspec tu l genera l al tabloului . A c e s t e gândur i des igur că i-au fost p r e z e n t e deseor i în conşt i in ţă , es te însă d o a r o î n t âm­p l a r e d a c ă le a r e uneor i şi c â n d p i c t ează .

C u n o a ş t e r e a mi j loace lor tehnice p e n t r u a r t i s t fo rmează şcoala critică a acestuia . Pos ib i l i ta tea de a-şi v e d e a p r o p r i a o p e r ă crit ic, pos ­ter ior sau an te r io r e laborăr i i , în forma de dez ideren t , s ed imen tează cu­noşt inţe , c a r e toa te , deveni te a r t e ref lexe , vor contr ibui la p i c t a r e a r a ţ iona lă . E inutil să m e n ţ i o n ă m faptul , că un a r t i s t d a c ă a r citi î n t r ' o c a r t e aces te cunoşt in ţe , a r p u t e a să p ic teze imedia t în sensul r ec la ­m a t de ele. A c e s t e a făcute cu ucenicie, cu şcoa lă de f iecare zi, vor deveni cunoş t in ţe p ropr i i pa t r imoniu lu i critic al ar t i s tu lui . Mecan i s ­mul de funcţ ionare pe r fec t ă a aces tor cunoş t in ţe şi pos ib i l i ta tea de in tervenţ ie a lor Ia t impul opor tun , sunt î ndea juns verif icate d e ps i ­hologia e x p e r i m e n t a l ă . E s t e ştiut, că la acelaş i individ, în î m p r e j u r ă r i s imilare, ace leaş i fapte ex te r ioa re , p r o d u c ace leaş i sugesti i , s en t imente Ş ! acţiuni.

©BCUCLUJ

112 G Â N D R O M Â N E S L

Şcoala critică a a r t i s tu lu i nu es te cunoscu tă tu tu ro r c rea to r i lo r d e frumos. La mul ţ i p rocesu l de as imi la re a unor cunoş t in ţe tehnice s'a p r o d u s în m o d inconştient . A p l i c a r e a lor s'a î n t â m p l a t în aceaş i s t a r e d e spiri t . î n v ă ţ a r e a lor p e ca le r a ţ iona lă , p o r n i t ă de l a obiect ca a r g u ­m e n t crit ic, es te des tu l de m a r e la ar t i ş t i . Sun t pu ţ in i aceia care , d u p ă p i c t a r e a unu i tablou, p o r n e s c la o ver i f icare c r i t ică a aces tuia , şi sun t m a i pu ţ in i aceia ca re , îna in te de a începe lucrul , s ă p o a r t e în ei, ca p e o nedumer i r e , t e m a acelei lucră r i . E x e m p l e c a r e să n e d o v e d e a s c ă a c e a s t a avem. suf ic iente : d e câ te ori n u şi-a a r s Cezanne tab lour i le nef i ind mul ţumi t d e e l e ? Sbuciumul lui Miche l -Angelo , a l lui B r a -mante , a l lui L e o n a r d o da Vinci, nedumer i r i l e lui Ve lasquez , s tudi i le lui Diirer , scr isor i le lui Van-Gogh , ucenicia lui M a n e t d u p ă lucrăr i le lui Ve lasquez , p rob leme le lui Gauguin , e l aboră r i l e lui Daumier , teo­ri i le t u tu ro r iimpresioniştilor, Car r ie re , Seura t , Signac, exemplu l lui Hokusay , m u n c a lui Renoi r d u p ă refuzul dela sa lonul din 1863, ce re ­b ra l i t a t ea lui Puvis de Chavannes , Rodin , Bourde l l e , Mestrovici , r ea ­l ismul lui Courbet , s inuc iderea lui Gros , R e m b r a n d t şi to t a t â t e a ca­zuri , n u fac d e c â t să a d u c ă apo r tu l lor p e r s o n a l în favoarea valor i i teor i i lor în a r t ă , şi în ace la a l impor t an ţ e i şcoalei critice p e n t r u a r ­t işt i i c rea tor i .

* * *

Pic toru l Ştefan Luchian a fost în ap rec i e rea lucră r i lo r sa l e u n modes t , V. Cioflec a m i n t e ş t e în c a r t e a sa, că Luchian îşi n u m e a lu ­c r ă r i l e lui „ sch i ţ e" şi în pr iv in ţa ca l i tă ţ i i spunea că - s „bunice le" . Din aceas ta , da r n u numa i d in aceas ta , se p o a t e v e d e a o a t i tud ine cr i t ică . T o a t ă v ia ţ a lui, t r aged ia boale i sa le , sufer in ţa p r e z e n t ă p â n ă la comunica t iv i ta te î n p ic tu r i l e lui Luchian, au o n o t ă d e m o d e s t ă în­fă ţ i şa re , de d o r i n ţ a d e a subeva lua va loa rea a ceeace face. P e l ângă acestea, o d e m n i t a t e şi o i n d e p e n d e n ţ ă de spiri t c a r e subsc r i au p e n t r u o or ig ina l i ta te de gând i r e şi d e a t i tud ine .

Şi, ca în f iecare caz, şi la Luchian, cele ma i bune e lemente care po t furniza d a t e c e r t e d e s p r e a r t a unui ar t is t , r ă m â n luc ră r i l e . In aces tea , î n fiecare l inie din desene , în pe t e l e d e colori, în a rmoni i le torturilor, pe s t e tot, p r e z e n ţ a unei r a ţ iun i cr i t ice nu te l a să să vezi la Luchian o a t i t u d i n e insp i ra tă , ci o cunoaş t e re , şi o lup tă p e n t r u acea s t ă cunoaş te re , a normelo r tehnic-const i tu t ive .

U n fapt c a r e ne p o a t e în tâ rz ia u l t ima convingere a r fi aces ta , că Luchian n u a lăsa t , cel pu ţ i n din c â t se cunoaş t e ca publ ica t p â n ă acum, î n semnăr i cri t ice a s u p r a a r t e i sa le . Sun t d o u ă posibi l i tă ţ i ca re a r justifica a c e a s t ă l ipsă : 1) conformaţ ia lui suf le tească c a r e nu p u n e a

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 113

înj c u m p ă n ă v a l o a r e a ce lor ce l e -a r scr ie el d e s p r e a r t ă , indiferent u n d e şi 2) faptul că Luch ian a p o s e d a t aces te cunoş t in ţe ma i m u l t intui t iv decâ t r a ţ i ona l .

A m â n d o u ă a r g u m e n t e l e sun t conforme cu firea lui Luchian, cel d in u r m ă însă , d in l ipsă d e e lemente c a r e să se rvească la o recons t i ­tuire , t r e b u e lua t sub r e z e r v ă . A d m i ţ â n d chiar , c ă a cea s t a a fost r ea l i t a t ea , des igur că t e z a u r u l lui Luchian, t e z a u r u l d e cunoş t in ţe tehnice , a fost depoz i ta t î n ochii. Sun t subt i l i tă ţ i d e conformaţ i i p s i ­hologice e l emen te l e ca re i n t r ă const i tu t iv în a l c ă t u i r e a t ipulu i a r t i s ­tului respect iv , P o a t e la Luchian a fost o do r in ţ ă in t imă s au o a p l e c a r e n a t u r a l ă c ă t r e fap tu l de a iubi ma i m u l t cunoş t in ţe le p ă s t r a t e în p r i s ­m a lui mi racu loasă , ochiul, decâ t î n posibi l i tă ţ i le de ex t e r io r i za re p r i n scris sau viu graiu, coborî te d in t r ' o conş t i in ţă c l a r ă a ceeace p o s e d a .

IV

Ul t ima p r o b l e m ă c a r e se p u n e în l e g ă t u r ă cu spon tane i t a t ea e s t e a c e e a a r a p o r t u l u i d i n t r e aceas t a şi specificul e tnic .

Se p r e s u p u n e că p e n t r u u n pic tor , med iu l în c a r e se d e s f ă ş o a r ă ac t iv i ta tea lui es te de n a t u r ă de a impr ima oper i i ace lu i a r t i s t c a r a c ­t e r e specifice. In a f a r ă de insp i ra ţ ia c a r e o p r o d u c e mediu l , a cea s t a fiind re la t ivă ca conţ inut şi ca geneză , şi făcând abstracţiei d e subiec­t e l e c a r e p r i n n a t u r a lor a r d a oper i i d e a r t ă c a r ac t e ru l specific m e ­diului, a m b i a n ţ a în c a r e se des fă şoa ră ac t iv i t a tea c r e a t o a r e a unu i a r t i s t a r e de m u l t e or i ro lu l o r d o n a t o r şi s inte t izator .

Din ju ru l t ă u po rnesc impulsur i şi î n d e m n u r i c a r e se t r a d u c sub forme de s i s t emat iza re . Din idea lur i l e şi f r ă m â n t ă r i l e celor c a r e t e în­con joa ră reţ i i spir i tul şi n o r m a lor. F ă r ă să v re i cobori în o p e r a t a d e a r t ă o p a r t e d in c r i s ta lu l p r o p r i u ţ ă r i i t a l e .

In ce m ă s u r ă p o a t e fi u n a r t i s t r ecep t iv la aces te î n d e m n u r i n u se p o a t e prec iza , iar c a r ac t e ru l a locai a l p ic turei , în genera l , te face să crez i că a c e a s t ă a r t ă n u p o a t e reogl indi ch ia r a t â t d e fidel m e d i u l p r in ca rac t e re l e lui dominan te . Chiar în ne s igu ran ţ a ca r e o ai a tunc i când vre i să p rec izez i inf luenţe le mediulu i , se p o a t e găsi l acuna d is ­cuţiei aces te ia .

Spon tane i t a t ea , în sensul de t r a d u c e r e d i r ec t ă şi imed ia t ă a ce lor ce se p e t r e c în jur , p o a t e fi p e n t r u uni i p ic tor i u n a t r ibu t d e p re ţ . Le p o a t e a d u c e din p a r t e a conaţ ional i lor să i ap rec i e r i e logioase şi s im­pa t i i p e r m a n e n t e . R ă m â n e însă o p rob l emă d e cerce ta t , m ă s u r a în ca r e a r t a aces to ra se in t eg rează p rocesu lu i d e c rea ţ i e p l a s t i că obiec-

©BCUCLUJ

114 G Â N D R O M Â N E S C

Cu pr iv i r e la r a p o r t u l d in t r e p ic tu ra lui Luch ian şi specificul etnic r o m â n e s c s'a d i scu ta t uneor i . A c e a s t ă ce r ce t a r e a fost însă împiede ­c a t ă î n t o t d e a u n a de o p e r a p i c tu r a l ă gr igoresciană, c rea ţ i e r e d a t ă ca t ip de c r ea ţ i e au ten t i c r omânească . D i s t an ţa a t â t d e m a r e d in t r e Luchian şi Gr igorescu n u a facil i tat deloc o d iscuţ ie pe acelaş i p l an . Confuzia e r a ch ia r g reu d e făcut, i a r o î m p ă c a r e r ă m a s ă în domeniu l ideologic n u s 'a p u t u t naş t e . De aceea, p r o b l e m a specificului etnic r o m â n e s c în p i c tu ra lui Luchian a r ă m a s o ches t iune deschisă .

Totuşi , î n lumina cerce tă r i lo r de p â n ă acum, p ic tu ra lui Luchian a p a r e cu o n o t ă ca rac te r i s t i că de sinceritate. O confesiune suf le tească co lo r a t ă iş cobor î tă în pânze l e sale, d u p ă ce a fost t r e c u t ă p r i n fil iera dogmelor tehnice . U n fel s incer de a t r a t a coloarea , compozi ţ ia . A r ­moni i c a r e a u în e le ceva din o rd inea c r o m a t i c ă a na tu r i i r omâneş t i . Şi în genera l , o a t i t ud ine de s impl i t a te de stil, u n clasicism de formă românească , c a r e s e a m ă n ă cu p u r i t a t e a unei c r e s t ă t u r i în l e m n sau cu s i lue ta so l i t a ră a une i t ro i ţe la r ă s c r u c e de d r u m . In a cea s t ă since­ritate şi simplitate de stil s t ă însemnul r omânesc din p i c tu ra lui Lu­chian .

• * *

Ind i fe ren t d e concluzi i le la ca re a a juns aces t ar t icol , p i c t u r a t r ebue să r ă m â n ă p e n t r u orice ce rce t ă to r o a r t ă c a r e este s u p u s ă unor legi ca ş i or ice a l t ă c rea ţ i e a spi r i tu lu i omenesc . I a r spon tane i t a t ea , în în ţ e l e su r i l e ei d e p â n ă acum, a p a r ţ i n e ac tu lu i d e c r e a ţ i e gra tu i tă , ac t c a r e n u ce r e d in p a r t e a celui ce-1 p r e s t e a z ă d e c â t o p red i spoz i ţ i e l ăun t r i că şi forma ex t e r ioa ră . Şi a c e a s t ă formă e x t e r i o a r ă n u t r e b u e con funda t ă cu v re -o discipl ină oa reca re , ci l u a t ă doa r în a c c e p ţ i u n e a sa imed ia t ă de m a t e r i e neo rgan iza t ă .

Câ t p r iveş t e l egă tu ra d in t r e Luchian şi spon tane i t a t e , n i se im­p u n e o r e s t r â n g e r e şi-o concen t r a r e a sugest i i lor . Imag ina ţ i a neor ­d o n a t ă es te ma i pe r i cu loasă decâ t l ipsa ei. De a c e e a e s t e bine, ca p â n ă la o l ă m u r i r e to t a l ă a fenomenului Luchian, aces te d o u ă noţ iuni , Luchian şi spon tane i t a t e , să nu ma i fie puse a l ă t u r i ; e le nici n u se justif ică rec ip roc şi nici n u se complec tează . S ă nu u i t ă m vorbele lui Pouss in s p u s e d e s p r e p i c t u r ă : „Considerez Ыеп, Monsieur, que ce ne sont pas des choses que l'on peut faire en sifflant".

V . B E N E Ş

©BCUCLUJ

RUGĂCIUNE

D o a m n e , A d u n ă zori le în pumni i Tă i . Şi duhu l d imineţ i lor cu ra t e Cuminecă - l e ' n adânc imi d e văi , Şi 'n v â r î de m u n ţ i — la m a r g i n e d e sa te , L â n g ă i svoare şi pe la rg de m a r e Şi dă-mi- le î n zi d e s ă r b ă t o a r e . Căc i buze le ce cer, î n sânge ra t e S le i te az i şi e r i d u p ă d r e p t a t e S t r igă ce r ş ind din d a r u l T ă u ceresc U n g â n d şi p e n t r u n e a m u l r omân esc .

D o a m n e , Copiii doinei hă r ăz i ţ i De voia T a — p o a t e p e n t r ' u n păca t , Să-ş i v a d ă şi pă r in ţ i i 'mbă t r ân i ţ i L â n g ă ogorul to t î n sânge ra t — T e c a u t ă az i în rodu l greu d e f loa re Ca să le da i u n s t rop de s ă rbă toa r e .

INDUMNEZEIRE

d-lui Nichifor Cra in ic P ă r t a ş ă d u r e r e a Ş i - avân tu l î n gând,

« Zorii n e - a u pr ins , Iubire , p l â n g â n d .

Lumina se varsă , 'N pocalu l tăcer i i

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 116

E m u l t ă p l ă c e r e In t a ina durer i i .

Cu gându l r idici Cu vorba apeş i F l u t u r i se r o a g ă In flori de cireşi .

P e t a l e l e moi A l t a r şi cavou U n m u g u r e p l ânge Ş i - a d o a r m e din nou.

M ă c a u t în mine Şi 'n l umea d e ş a r t ă M ă uit în ogl indă , Ogl inda e s p a r t ă .

Ş i p a r c ă un a l tu l Din cioburi se na ş t e . Vorba -L n u m e ş t e Şi gându-L cunoaş te .

Mi -e frică de mine Şi n ' a ş v rea să-I spu i C ă ' n coas te şi m â i n i S imt r ă n i l e Lui.

PRIMENIRE

C a să găsesc u n tâ lc I n sboru l de albine A m coborî t a d â n c In p e ş t e r a din mine .

G ă s i t - a m la r ă sc ruce S t rămoş i i mei , c iobani — Isus p l ângea p e - o c ruce D e două mi i de ani .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 117

Şi de a tunci s t rămoş i i II c a u t ă m e r e u — Şi -au răs t igni t Cris toşi i C ă t â n d p e Dumnezeu .

E u v r u t - a m s ă î l s to rc In m u s t d e r o d u r i p l ine I a r az i c â n d m ă în to rc A u d c u m p l â n g e ' n mine .

Z a d a r n i c t rec i p r i n az i — G e m u iubirea mea ; — Căc i t r ebu ie s ă cazi P e n t r u a t e r id ica .

INTRE DOUĂ ZILE

Iubire , miezul nopţi i , t r ecu t -a p e a p r o a p e Şi a a d u s p e buze, n ă d e j d e şi u i t a r e A s ă r u t a t o c l ipă t r ez i r ea din p l e o a p e Şi a învins fiorul de ş t ep t în m ă d u l a r e .

T r e z i t ă ' n gând d u r e r e a încea rcă să învie V i a ţ a ' n r o d de mugur i — p e vi ţe le d e vie. O m â n ă r u p e ta ina r ă m a s ă ' n mângâieri Cer ş ind d u r e r e a vie t r e c u t ă cu uri ier i .

Ş i 'n f iecare zi du re r i l e sunt t r e ze C â n d r ă n i l e în c a r n e încep să s ânge reze Cum î n vâ r t e j d e vânt , p lu t ind p e - o zi ce m o a r e O a r i p ă de vu l tu r se sba te în vâ l toa re .

In a e r e t ă c e r e şi cerul se coboară U n g â n d r ă m a s a p r o a p e începe să m ă doa ră . P ă m â n t u l a ' ncepu t o l i turgie nouă In zor i vom a d u n a Iubire , s t ropi de rouă .

©BCUCLUJ

118 G Â N D R O M Â E N S C

TĂCEŢIî

T ă c e ţ i ! Tăce ţ i deacuma , or fane amin t i r i S ă n u t rez i ţ i v i sa rea p a h a r e l o r d e cr ini S ă n ' a lunga ţ i t ă c e r e a ce d o a r m e în l umină In f iecare f loare se r o a g ă o a lb ină .

Ceru l s 'a ' n c ă r c a t de u n a p u s cu s â n g e Şi n o a p t e a ca r e vine 'mpiedeca t şi p l â n g e Şi f iecare f loare t e 'mb ie cu 'n î n d e m n Şi f iecare rod — t ăcu t îţ i face semn.

A m a d u n a t p e buze descân tecu l d e azi Şi 'n p iept , s ă lbă tăc iunea p ă d u r i l o r de b raz i Şi p u s - a m infinitul din s t e l e în pr iv i r i T ă c e ţ i ! T ă c e ţ i de - acuma or fane amint i r i .

FRESCĂ

Ceru- i d e p a r t e Doru r i s t r ă ine Buze le -mi a r d . Ro i de a lb ine .

G â n d u r i m a i b u n e La geamul m e u Cineva-mi s p u n e — Ninge mereu .

P ă d u r i de l icheni, V â n t u r i de şoapte , G â n d u l mi-e dor Doru l e moa r t e .

Ie le se joacă B le s t eme se s p a r g Doru l mi-e t oacă G â n d u l ca ta rg .

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 119

Vecerni i de s ea ră A m u r g u l t â rz iu A d u n ă din l ună Arg in tu l viu.

G â n d u r i s t ră ine Ceru- i d e p a r t e . — F i -va fur tună S a u s te le la n o a p t e ?

DORINŢA

Vedea -vom v r e o d a t ă ' m p r e u n ă A p u s u l s c ă l d â n d u - s e ' n va lur i Şi vân tu l c u m c â n t ă pe -o s t r u n ă In l iniş tea 'nvinsă p e m a l u r i ?

Şi s te le le n o a p t e a cum suie P e fâşii de azu r şi lumină , Sorb ind în tuner icu l nopţ i i C e t r ece a iur i tă , n e b u n ă ?

Şi c â n d t randaf i ru l cel r o şu P e t a l e l e nopţ i i 'şi î n c h i n ă . . . S imţ i -vom cum tace p ă m â n t u l Şi p l â n g e d u r e r e a . . . ' m p r e u n ă ?

Şi-apoi dogor i ţ i de v ă p a i e C â n d zorii se ' n d e a m n ă la v i a ţ ă Sorbi -vom şi noi din d u r e r e D â n d şerbulu i nouă a r v u n ă ?

Cu buzele t r e m u r de j a r Şi-orbi te le a r s e de ghia ţă Topi ţ i în să lba teca gr i jă De-a fi tot m e r e u î m p r e u n ă !

IULIAN P O P A

©BCUCLUJ

DALTUIRE

A m tocmit versul d u p ă gJasul tău , p a s e r e m ă i a s t r ă , Şopt i t în c â m p c â n d s e a r a ' n ce r ea sca dă ru i r e S e r ă s v r ă t e a sub p l e o a p a adâncu lu i , a lbas t r ă , Şi p r ă v ă l e a c londi re cu r o u ă şi m u s t i r e . . .

C â n d ape l e cu geana împ insă ' n miezuine U r l a u z ă g a z u ' n s t ihur i şi 'n d imine ţ i p ă g â n e , C â n d D u m n e z e u cu p a s u l involt în t re coline Din suflet l a rg şi p a l m e ningea pr inos de g râne . . .

M i - a m întocmit cuvân tu l din glasul t ă u amar , Şi m i - a m purces t e r ţ i na în au r d e se sca ldă . M i - a m întocmit t rohei i din ce r şi chi l imbar Ş i -am d e ş e r t a t p o e m e d in inima m e a c a l d ă . . .

R A D U S T A N C A

©BCUCLUJ

LUCIAN BLAGA ENERGIE ROMÂNEASCA

„Certes, la dent des rongeurs, des pense-petit trouvera o grignoter ici et lâ. 11 faut bien qve iout le monde vive. Abandonnons-levr ces mieltes. Ceux qui onl le sens de la grandeur s'arreleront d'abord interdits de-vant ce speclacle de puissance ei n'auront plus de souci que de participer, ă leur rang et pour leur compte, â cette exultante ascension".

Paul Archambault.

I P r o b l e m a şi m e t o d a . II Etnicul în cadrul biografic. III V i z i u n e a şi ca tego ­riile c u n o a ş t e r i i e tn i ce româneşt i . I V C o r e s p o n d e n t u l lor în opera lui Blaga. V Fi ­lozofia prac t i că . VIJ Corectarea etnicului . VII Apr ior i smul etnic a lui Blaga ş i c o n ­cluzii .

I

Cre ia ţ i a filozofică şi l i t e r a r ă a lui Luc ian B l a g a r e p r e z i n t ă u l t i m a expres ie m a j o r ă a des t inu lu i cu l tu ra l r omânesc . A c e s t au to r , c a r e desc indea , c u r â n d d u p ă încheierea războiului , în c ap i t a l a ţă r i i unifi­ca t e , încon jura t de mis te ru l şi de pres t ig iu l a d o u ă p r i m e publ ica ţ i i de g â n d şi d e poezie , simbol d ico t i ledonat a t â t d e p r o p r i u p e n t r u t oa t ă o p e r a sa u l t e r ioa ră , s 'a dovedi t a fi d i n ce în ce m a i m u l t o n o u ă î n t r u p a r e a conş t ien tu lu i şi, m a i a les , a subconşt ientu lu i e tn ic d e pes t e veac . D a r d e aici decurg d i n t r ' o d a t ă d o u ă g reu tă ţ i p e n t r u cine v r ea să-1 s tud ieze p e Blaga : ma jo ru l şi e tn icul se în ţe leg greu , d a c ă n u a p r o a p e imposibil . N u m a i c e e a c e e minor şi s t r ic t ind iv idua l a r e pr ivi legiul de a se în ţe lege cu u ş u r i n ţ ă . D e î n d a t ă ce î n t r ' o a p a ­r i ţ i e cu l t u r a l ă se man i fes t ă sune te de o m a r e şi t u l b u r ă t o a r e a m p l o a r e sp i r i tua lă ş i d e î n d a t ă ce în o p e r a cuiva p o r n e s c să se s imtă cu cer t i ­t u d i n e ecour i l e une i r ea l i t ă ţ i ma i a d â n c i d e c â t individul , încep să s e const i tu ie en igmele şi s ă se schi ţeze veşnicele s emne d e î n t r eba re .

D e a c e e a s fo r ţa rea n o a s t r ă a t â t p e n t r u l imi ta rea p rob lemelor , c â t şi p e n t r u a l ege rea celei m a i n imer i t e me tode , va a p a r e cu u n a d a o s

©BCUCLUJ

122 G Â N D R O M Â N E S C

d e mot ivare , ca re n u e de r igoare c â n d e vorba de subiecte mai co­mode . N u ne vom ocupa d e o p e r a poe t ică şi t e a t r a l ă a lui Blaga sau n e vom ocupa în chip secundar , ma i mu l t inc iden ta l o r i p e n t r u n e ­ces i t ă ţ i de cad ru . Aten ţ i i l e noas t r e se vor concen t r a m a i a les a s u p r a filozofiei lui. D a r şi aici, nu a s u p r a în t rege i sa le gând i r i filozofice. M a i întâiu, n u vom e x p u n e a c e a s t ă filozofie. Cel pu ţ in în p a r t e , a m fiăcut-o a l t ă d a t ă . P e u r m ă , în ţe legem să n e o p r i m la cele câ t eva con­cep te fundamen ta l e a le viziunii s a l e filozofice şi s ă le r a p o r t ă m la moda l i t ă ţ i l e ex i s ten ţe i e tnice. V o m încerca să p ipă im şi s ă u r m ă m liniile energet ice cu sens e tnic a l e gândir i i lui Blaga , ca pe> niş te d ru ­mur i imper ia le î n t r ' un con t inen t mis ter ios . V a fi dec i vorba, p e larg , î n t r e a l te le , de înseş i semnif icaţ i i le rea l i tă ţ i i e tn ice româneş t i , a ş a cum ne a p a r d in t r ' o î nde lunga t ă e x p e r i e n ţ ă p e r s o n a l ă şi chiar din contac tu l cu lumea d e forme, t â l cu r i şi minuni , a ope re i lui B laga .

N a t u r a l , nu e l ipsi t d e in te res s ă se ce r ce t eze c re ia ţ ia lui B laga în l e g ă t u r ă cu energ ia a r d e l e a n ă 1 ) . E conc luden t în a c e a s t ă p r i v in ţ ă c ă B laga a găsi t a d e s e a la a rde len i , chiar c â n d nu e r a u î n t o t d e a u n a filozofi d e car ie ră , o în ţe legere organică , d i rec tă , ce nu-ş i află exp l i ­c a r e a d e c â t în core la ţ i i le adânc i , na t a l e , î n t r e ene rg ia lui şi complexul etnic a r d e l e a n . Profesoru l Sext i l Puşca r iu , c a r e a re , p e d e a s u p r a , mer i tu l d e a fi scris cel d in tâ iu d e s p r e Blaga , apoi Bazil M u n t e a n u , Ion Chinezu, Ion Breazu , Emil Cioran, Gr igore P o p a şi Sep t imiu Bucur au vorb i t d e s p r e Blaga cu acea in t imi ta te gravă, p e c a r e o insp i ră m a i e s t ă ţ i l e fa ţă d e ca re s imţi , ma i m u l t d e c â t alţii , o a n u m e so l i da r i t a t e de dest in . Cu t oa t e advers i t ă ţ i l e , p e c a r e l e -a în tâ ln i t şi p e ca re s u n t e m siguri că l e va ma i întâlni , m a i m u l t în A r d e a l decâ t în a l t ă p a r t e , da r c a r e nu ţ in de o r d i n e a spir i ­tua lă , Bl'aga n u va p u t e a spune c ă î n t r e ai s ă i a fost şi ai săi n u l -au cunoscut , ch ia r d a c ă acea s t ă cunoaş t e r e n u s'a t r a d u s în p r ec i ză r i şi d e s v o l t ă r i filozofice. Cu toa te aces tea , a s tud ia p e B l a g a ca a r d e l e a n s a u iîni p r i m u l r â n d ca a rde l ean , ni se p a r e p r e a local şi e x a g e r a t p e n t r u u n filozof. D e altfel, ch ia r ceeace e specific a r d e l e a n se va lumina m a i b ine d a c ă e p u s î n t r ' o vec ină t a t e mai l a rgă . P e de a l t ă p a r t e însă , a s tud ia p e Blaga ca energie în sine ori numa i ca energ ie un iversa lă , a r î n semna să ieş im p r e a mul t din cad ru l ce ni s'a fixat.

>) A c e s t s tudiu a fost întocmit cu prilejul confer inţe i [ţinută acum un an, în ziua de 25 Februar ie 1936, în c ic lul „Ensrgi i arde l ene" organizat de revista „ G â n d Românesc ' ' , — de unde în mare parte şi caracterul său. N e îngăduim să atragem atsnţ ia că atunci nu apăruseră în v o l u m studii le lui Blaga despre „Spaţiul mior i t ic" şi că evoluţ ia ulterioară a fi lozofului, de care ne ocupăm, a confirmat unele afirmaţii şi anticipări a le noas tre .

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 123

V o m ce rce ta deci cre ia ţ ia filozofică a lui B laga cons ide r a t ă ca energie românească.

A c e a s t a o facem cu a t â t m a i mul t , cu câ t aces t unghiu metodic e s t e u n impera t iv ch ia r d in p u n c t d e v e d e r e s tr ict ştiinţific. In a d e v ă r r

filozofia lui B laga p o a t e fi p r iv i tă d in m u l t e punc te d e vede re . 1. Unul e cel istoric, în în ţe lesul profesor i lor d e is toria filozofiei.

M u l ţ i a u căuta t , deş i a p r o a p e î n to tdeauna în t r eacă t , s ă în ţ e l eagă poz i ţ ia filozofică a lui B laga p r in a ju to ru l filozofiei apusene , pot r iv i t unu i obiceiu a t â t de î n r ă d ă c i n a t la noi d e a vedea , cu titlul de expl i ­ca ţ i e şi în ace laş i t imp de î n d r e p t ă ţ i r e , în ac te le noas t r e d e cu l tu ră , u n ref lex m a i m u l t sau m a i p u ţ i n d i rec t a l vieţii cu l tu ra l e din occi­den t , î m p r e j u r a r e a că Blaga a s tud ia t a d â n c filozofia g e r m a n ă se p r e ­zen ta ca u n a rgumen t , c a r e nu suferea discuţie , în a cea s t ă d i r e c ţ i e . . . N ' a fost p u s p â n ă şi P â r v a n în l egă tu r ă exc lus ivă cu Hege l d e c ă t r e un cunoscut specia l is t univers i ta r , închipuindu-ş i ferm p r i n a cea s t a că a c i rcumscr is şi epuiza t fenomenul P â r v a n ? Gând i to r i i r omân i ne -au dep r in s de altfel să v ină şi să - ş i bazeze în t r eaga lor ca r ie ră , î n ch ip sincer şi de l ibera t , p e u n curen t filozofic apusean , încâ t mul ţ i in te lec tua l i r omân i sunt azi de b u n ă c r e d i n ţ ă c â n d c r e d că nici n u se p o a t e altfel . Şi ceeace e mai cur ios e că însuşi B laga a fost r a p o r t a t la Hegel , i a r a l ţ i i l -au a l ă t u r a t de filozofia fenomenologică — c â n d n u s ' au gândi t la a l t cuge tă to r ge rman . A z i nu m a i p o ţ i a r t i cu la ceva m filozofie, f ă ră să n u se ivească c ineva şi s ă s p u n ă c ă eş t i fenome­nolog. P e n t r u mul ţ i , fenomenologia a deveni t u n fel de p l a s t u r e spi­r i tua l bun să fie lipit p e orice. N u făgădu im c ă s tudiul , în c a r e să se arate , , cu to t spir i tul de n u a n ţ ă şi d e jus te ţe d i rec ţ iona lă necesa r , ce d a t o r e a z ă Blaga filozofiei apusene , e foar te uti l şi va t rebu i s ă se facă p e la rg m a i târz iu , c â n d lucrur i le se vor s trat i f ica. D a r p â n ă atunci, şi îna in te de a se v e d e a adâncu l p e r s o n a l şi acel mănunch iu de factori organici p r e z e n ţ i în lumea noas t r ă , c a r e a u in t ra t o a r e c u m ocul t în viziunea lui Blaga, — graba de a e t icheta şi de a stabili in­f luenţe, e ,,joc s a u - s f a d ă în t re special iş t i" . Lumea lui Hegel şi l umea filozofiei fenomenologice a u porn i t f iecare de la a l t ă s t ruc tu ră l ăun­t r ică şi u r m ă r e s c neces i tă ţ i sp i r i tua le diferi te . N u m a i p e n t r u cine nu poa te intui momen tu l românesc organic şi da t e l e u l t ime a le ex is ten ţe i noas t r e sp i r i tua le , poa t e exis ta o ap rop ie r e p â n ă la ident i f icare în t r e p r o d u s e l e au t en t i ce a l e solului nos t ru şi ce le apusene . E lemen te l e şi valor i le decora t ive , sugesti i le şi ma te r ia lu r i l e , î ndemnur i l e şi chiar formule le se po t m u t a din loc în loc ori se pot împrumuta , d a r esen­ţial es te î n t o t d e a u n a complexul s t ruc tura l şi no ima fundamenta lă , ca re o rgan izează şi a şa z icând sanctifică totul , Blaga însuşi a p r imi t su-

©BCUCLUJ

124 G Â N D R O M Â N E S C

gestii , t eme, ma te r i a l , din occ ident şi, în a cea s t ă di recţ ie , a r fi m u l t m a i î n d r e p t ă ţ i t s ă se ce rce teze l inia Goethe , F roben ius , Speng le r , î na in tea a l t o r a , d a r esenţ ia lu l şi to t ace l un ivers d e a r o m e specifice t r e b u e c ă u t a t e în e l însuş i şi în s t ră fundur i l e lumii d in p a r t e a n o a s t r ă ,

2. U n a l t p u n c t de v e d e r e es te cel poet ic , aces ta fiind în a d e v ă r i n t i m şi e sen ţ ia l lui B laga . D e obiceiu, poe t icu l la filozofi, a tunc i c â n d exis tă , e s t e s a u ceva c a r e se a d a o g ă p e d e a s u p r a , ca u n poleiu, p e n ­t r u a p r e z e n t a frumos idei le şi a le face o t o a l e t ă convenabi lă , s a u in te rv ine ca u n factor pa s iona l p e n t r u a e x a g e r a în une le direcţ i i ş î a c re ia peisagi i l i r ice. La Blaga n u e nici una , nici a l ta , d a r e ma i mu l t decâ t a t â t şi c u un efect n e a ş t e p t a t . St i lul său , d e exemplu , n u ex i s tă în u r m a ideii şi cu u n des t in o a r e c u m s e p a r a t . El n u se a d a o g ă ca u n fel d e r a f ina re u l t i m ă în t r 'o indus t r i e subt i lă , ci face impres i a că e d a t o d a t ă cu ideia . S 'ar zice c ă B laga g â n d e ş t e în cuvinte com­p le t e , că p e n t r u el cuvinte le fac p a r t e din noţ iuni , iar a ce s t ea a u ceva verbal , că -ş i a u d e st i lul c â n d s e p r e z i n t ă ide ia şi c ă la el logos-ul a r e deopo t r ivă în ţ e l e s d e i dee şi cuvânt , a c t u a l i z â n d astfel o ps ihologie c re ia toa re , c a r e e t o t o d a t ă a rha i că şi cu implicaţ i i metaf iz ice şi r e l i ­gioase. P e n t r u a prec iza , vom s p u n e că la B l a g a sti lul şi ideia s u n t consubs tan ţ i a le . A c e a s t a a r e u r m ă r i m a r i p e n t r u o p e r a sa filozofică. A t u n c i c â n d st i lul nu e so l idar cu ideia, c â n d ace s t ea n u a p a r ţ i n a c e ­luiaş i ges t sp i r i tua l , s e v e d e c la r la cel d in tâ iu p r i l e j . Sun t filozofi, p e ca r e a d e s e a îi p ă r ă s e ş t e a p r o a p e to ta l sti lul şi ide ia r ă m â n e g o a l ă , l u p t â n d cu u n fel d e penib i lă m u ţ e n i e in te r ioară . Ş i sun t alţi i , l a c a r e st i lul începe s ă p r o s p e r e z e p e n t r u s ine însuşi, i n t r o d u c â n d d ivers iun i şi desvo l t ă r i d e d r a g u l meta fore lor . A t u n c i a p a r a c e l e supe r f e t a ţ i i st i l ist ice, c a r e n u o d a t ă a u p a r a l i z a t d inamica ideii . L a B laga fiind consubs tan ţ ia l i t a te , p rogresu l s t i lului devine de la s ine şi p rog re su l ideii, i a r progresul 1 aces t e i a adjuce na tura l 1 ş i p r o g r e s u l s t i l u ­lui. I de i a şi s t i lul c r e s c î m p r e u n ă , f i indcă s u n t d a t e î m p r e u n ă . D a r n u n u m a i a t â t . A m spus că B l a g a n ' a r e nimic d in pa te t i cu l p a ­s ional . In schimb, l a el poez ia a r e u n ro l mul t m a i a d â n c şi c a r e e în l e g ă t u r ă cu ceeace a m af i rmat d e s p r e sti lul său, La B laga factorul poe t ic e s t e ac t iv ch ia r în c e e a c e p r iveş t e t u r n u r a , p e c a r e o iau con­c e p t e l e s a l e filozofice pr inc ipa le , op ţ iun i le sale , s t r uc tu r i l e şi t imbru l ideologic. C e î n s e a m n ă a c e a s t a î n a m ă n u n t e , a r ce re un în t reg s t u d i u p e n t r u a fi a r ă t a t , d u p ă c u m u n s t u d i u to t a t â t d e necesa r şi d e in­t e r e san t , n u n u m a i p e n t r u Blaga , d a r şi p e n t r u t eo r i a creia ţ ie i în genera l , a r t r ebu i să se facă p e n t r u a se l ămur i câ t ma i complec t r a ­po r tu r i l e î n t r e idee şi stil î n filozofia lui Blaga , Din aces t ea se v e d e că{ a-i a d u c e lui B laga acuza ţ ia că l ansează p r e a mul ţ i t e rmen i nou i .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 125

c r e i â n d n e p e r m i s în domeniu l limbei, e o acuza ţ i e g ra tu i t ă . C i rcu la ţ i a v e r b a l ă a lui B laga n u r ă m â n e n ic ioda tă f ă r ă o e x a c t c o r e s p u n z ă t o a r e a c o p e r i r e de fond. Ins t inc tu l c r e i a to r l ingvistic l a el es te în t ru to tu l r emarcab i l şi a r e o îndo i tă d a t o r i e d e a s e mani fes ta . M a i în tâ iu , p e n t r u c ă or ice filozofie a d e v ă r a t ă , boga tă şi specifică t rebu ie în o a r e ­care m ă s u r ă s ă - ş i c re ieze şi l imba sa. Unui filozof i se î n t â m p l ă s ă f ie revo lu ţ ionar şi în l imbă, chiar d a c ă obişnuit n u a r e t a l e n t de st i l . E x e m p l u l lui K a n t e d in t r e ce le ma i carac te r i s t ice , deş i el s e p l â n g e a d e l ipsa sa de t a len t l i te rar . A l doilea, tocmai din cauza amint i te i consubs tan ţ ia l i t ă ţ i , ca re va face c a s t i lu l s ă evo lueze o d a t ă cu ide ia şi să n u mani fes te t end in ţ e au tonome.

3. B laga se ma i p o a t e expl ica p r i n t r ' u n cr i te r iu au tometod ic . Un autor , a tunc i c â n d e m a r e şi organic, c r e i a z ă în o p e r a lui u n n u m ă r d e teme, n o r m e , perspec t ive , c a r e exp l i când lumea îl exp l ică în acelaş i t imp şi p e el însuşi . A c e a s t a n u se ap l ică scr i i tor i lor a lambica ţ i , in­consis tenţ i , minori , d a r se ap l ică celor ca Blaga . Chia r d a c ă astfel d e au to r i n u se ocupă n ic ioda tă d i rec t de ei înşişi , ch ia r d a c ă p r e o c u p a r e a l o r e să vo rbească n u m a i d e r e a l i t a t e a obiectivă, ei n u luc rează m a i puţ in , şi d e ce le ma i mu l t e o r i f ă ră să şt ie, la s in teza unei au tome to -dologi i de exp l ica re . La B laga ce l p u ţ i n aces t fapt e ma i e locvent şi m a i fidel decâ t la o r ica re cre ia tor d in câ ţ i cunoaş tem, tocmai din cauza organic i tă ţ i i sa le cu totul deosebi te . M e t o d a acea s t a d e ce r ce t a r e a unu i au to r p r i n p ropr i i l e sa le idei a m p u t e a - o numi m e t o d ă au tog-nosică, i a r o p e r a aces tu i fel de au to r i a m p u t e a - o socoti p e d r e p t cu­vânt , î n t r e a l te le , ca un p r o d u s autognosic . î n d r e p t â n d a n t e n a a s u p r a lumii , c ă u t â n d r a c o r d ă r i î n t r e s ine şi lume, descope r ind categor i i d e exp l i ca r e a r ea l i t ă ţ i i genera le , r eve l ându- ş i sie-şi ex i s t en ţa din a f a r ă si r e v e l â n d - o p e n t r u alţi i , a ce ş t i au to r i se r e v e l e a z ă d e fapt p e ei înşişi s au şi p e ei înşişi . A c c e n t u ă m c ă n u e vo rba aici d e o filosofie exclusiv subiect ivă şi cu a t â t m a i pu ţ in d e u n a conşt ient subiect ivă . 0 astfel d e filosofie a r fi superf ic ia lă şi î ncă şi m a i p u ţ i n a r isbut i s ă se expl ice p e s ine însăşi , a f a ră doar de faptul c ă a r oferi u n d o c u m e n t subiect iv sincer, p e ca r e ai u r m a să-1 expl ice al ţ i i . Noi n e re fe r im l a filozofiile ca re a u devoţ iune fa ţă de r ea l i t a t ea obiect ivă şi c a r e sun t obiect ive a t â t c â t p o a t e s ă fie filozofia obiectivă. In acest sens, vom vedea că Blaga exce lează . A c e a s t a e u n a din cauze le p e n t r u c a r e c o n s i d e r a r e a o p e r e i sa le filozofice ca Ъ metodologie de exp l i ca re a sa, e o î n t r e p r i n d e r e legi t imă. A v e m chiar d r ep tu l să s p u n e m că aici gând i rea lui B laga d ă examen cu sine însăşi . M ă s u r a în c a r e el r e u ş e ş t e să fie l ămur i t p r i n p r o p r i a sa o p e r ă sau, cel puţ in , m ă s u r a în ca r e i se po t aplica ide i le sa le fundamenta le , verifică adevă ru l sau va lab i l i t a tea filozofiei lui .

©BCUCLUJ

126 G Â N D R O M Â N E S C

A t i n g e m aici unul din a spec t e l e ce le mai c i uda t e a le faptului creaţ ie i -Căci deobiceiu crea tor i i n u p r e a se în ţe leg p e ei, în în ţe lesul une i con ­ş t i in ţe formale, şi se în ţe leg cu a t â t ma i pu ţ in , cu câ t sun t m a i mar i -A c e a s t a nu-i împied ică să cre ieze în o p e r a lor formele şi cheile, p r i n cărei po t fi înţeleşi , nu- i împied ică să c re ieze gnosiile d e exp l i ca re p r o ­p r i e şi, d in t r ' un a n u m e p u n c t d e vede re , e i nici n u fac a l tceva .

4. P u n c t u l d e v e d e r e evolut iv n u se a p l i c ă cu u n egal succes la to ţ i creiator i i , d a r se ap l ică dens lui Blaga . A c e a s t a însă nu în în ţe l e su l c ă el a r avea o evoluţ ie d e a v a t a r u r i diferi te şi c ă super ioru l a r e z u l ­t a t din inferior. Blaga , c a r e e a t â t d e v a r i a t şi c a r e a p r o c e d a t p e e t a ­pe , e to tuş i s t r ă i n de aces te lucrur i . N u e ma i pu ţ in a d e v ă r a t însă că o r ice au to r a r e p re i s to r i a sa. P re i s to r i a lui Blaga , în ceeace p r iveş t e idei le , n u o c u n o a ş t e m a p r o a p e deloc . C u n o a ş t e m însă ceva i n t e r m e ­d ia r : eseur i le lui filozofice. E le sunt un e l emen t de m a r e p r e ţ p e n t r u în ţ e l ege rea concepţ ie i s a l e în t regi . Eseur i l e lui B laga t r ebu ie ce rce ta t e , ma i a l e s că au va loa re şi î n e l e înseşi , fiind tot a t â t e a pun ţ i d e l umină şi a le i a d e m e n i t o a r e s p r e d r u m u l m a r e al filozofiei sale .

5. G â n d i r e a lui B laga a r p u t e a fi p u s ă în c a d r u l is tor iei gândi r i i filozofice româneş t i . E un îna l t pa t e t i sm şi un p roces nespus de in t e re ­s a n t felul cum se înf i r ipează o gând i r e filozofică la noi, felul cum cu l ­t u r a n o a s t r ă începe s ă s e învrâs teze din ce în ce ma i m u l t cu firele p reocupă r i lo r şi rea l izăr i lor filozofice. C o n s i d e r â n d in i ţ ierea şi desvo l -t a r e a n o a s t r ă filozofică ca o p r o b l e m ă de filozofia cul tur i i şi s i t u â n d o p e r a lui B laga p e a c e a s t ă linie, a m în ţe lege lucrur i cel p u ţ i n to t a t â t d e i n t e r e s a n t e cât şi c o m p a r a r e a cu filozofii apusen i . Aceas t a , p e n t r u că n e a p r o p i e m astfel de punctu l d e v e d e r e cel m a i organic p e n t r u î n ţ e l e g e r e a lui B laga şi c a r e es te cel etnic.

6. Or icâ t a r fi de î n semna te ce le mai mu l t e d in modur i l e p r e c e ­d e n t e de exp l i ca re , socot im că r a p o r t a r e a lui B laga la ca tegor i i le ex i s ­t e n ţ e i româneş t i es te cea m a i a d u c ă t o a r e de rod . Ceeace e ma i a d â n c şi m a i ta in ic în mi tu l d e ansamblu al ex i s ten ţe i noas t r e l ă m u r e ş t e şi valorif ică p e Blaga în aceeaş i m ă s u r ă , în ca re o p e r a lui n e l ă m u r e ş t e p e noi şi în c a r e n e va valorif ica în cursul v remur i lor . Se va spune că înce rcăm s ă e x p l i c ă m p e Blaga p r i n t r o r ea l i t a t e vagă , c u m e aceea a „suf le tu lu i " r o m â n e s c şi cum e mai mul t sau m a i pu ţ in orice complex e tn ic în genere . D a r p u t e m s p u n e că l ea l i t a t ea r o m â n e a s c ă n u mai e az i ceva a t â t de vag, p e câ t e r a p â n ă d e cu rând . Şi, p e u r m ă , p re fe ­r i m o expl ica ţ ie p r i n a ju to ru l unu i factor vag d a r rea l , d e c â t p i i n t r ' u n factor p rec i s da r fals ori d e supra fa ţă . A fost ca rac te r i s t i ca epocii pozi t ivis te ca în t r e p rec i s şi vag să p re fe re prec isu l , chiar dacă a c e s t a e r a riscant. Prec iz ia , mai a les d a c ă se p r e t a la cant i f ier i s imetr ice , e ra

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 127

socot i tă ca o d imens iune a adevă ru lu i . Etnicul n u e s t e şi n u va fi nici­o d a t ă ceva p rec i s . D a r el î n s e a m n ă o p r e z e n ţ ă mul t i -ca tegor ia lă , d e c a r e se leagă firele c rea ţ ie i şi a ceas t a în m ă s u r a , î n c a r e cineva p a r t i -t ic ipă s t ruc tu ra l la r ea l i t a t ea e tn ică . D a c ă e vo rba deci să ieşim din ceeace es te p e r s o n a l la B laga şi s ă î n c e r c ă m să-1 î n ţ e l egem p r i n t r o r ea l i t a t e c a r e ex i s tă şi în a fa ra lui, t r ebu ie să r e c u r g e m în p r imu l r â n d l a e tnic . In aceas t ă p r iv in ţă , e foar te semnificat iv că Blaga, ca filozof, n ' a fost în ţe les în geneza lui ori a fost ch ia r combă tu t de cei c a r e sunt în a f a r a e tnicului nos t ru , d e ul t imii r e p r e z e n t a n ţ i a i pozi t i ­vismului şi de ideologii in te rna ţ iona l izan ţ i , ad i că d e t r e i feluri de oa­m e n i care , vo lun ta r sau involuntar , n u se po t ap rop i a de p r inc ipa la con­di ţ ie ex te r ioa ră , c a r e a găsit în ope ra lui B laga cel m a i m a r e t r iumf d e i d e a ţ i e al ei.

N ' a m p u t e a însă accen tua p r e a mul t ca rac t e ru l , p e care-1 d ă m expl ica ţ ie i în cazul nos t ru . Mis te ru l cre ia ţ ie i va r ă m â n e în definitiv în­t o t d e a u n a un mis ter , f i indcă el e în l e g ă t u r ă c u însuşi fundamen tu l vieţii . E m u l t t imp de când în cri t ica p r o d u s e l o r l i t e r a re şi în genera l cul tura le ' s'a r e n u n ţ a t la exp l ica ţ ia p rop r iu zisă, la exp l ica ţ i a in tegra lă şi s e c a u t ă mai m u l t o î n c a d r a r e şi r a p o r t a r e jus tă . Mis teru l c rea ţ ie i e, de fapt, d u p ă mis te ru l divinităţi i , cel ma i m a r e fa rmec al ex i s ten ţe i şi ch ia r d a c ă expl ica ţ ia to ta lă a r fi posibilă, ea a r t rebui in terz isă . A ex­pl ica tot, e a decolora tot . Sarc ina expl icaţ ie i , c â n d e vorba de r ea l i t ă ţ i sp i r i tua le , e să î n ţ e l eagă fără a anula , f ă ră a lua demni t a t ea obiectu­lui. — In schimb, n u e nevoie să a c c e n t u ă m p r e a mul t faptul că p r e ­z e n t a r e a d e fa ţă va a r ă t a u n Blaga, c a r e va fi în p r imu l r â n d al nos­t ru , al au to ru lu i r ându r i l o r d e faţă. A c e a s t a e fatal şi se în ţe lege a p r o a p e de la sine. V o m p u t e a p r o d u c e impres ia că e x a g e r ă m în d i rec ţ ia expl icăr i i etniciste . D a r va fi o p u r ă a p a r e n ţ ă , p r o d u s ă d e faptul că d e o c a m d a t ă l ipsesc cei la l ţ i factori ai pol igonului expl icat iv , a şa cum i -am indica t mai sus. A c e s t pol igon va p u t e a fi con t inua t mai t â rz iu cu ce le la l te unghiur i exp l ica t ive şi înche ia t complet . P â ­n ă atunci , avem m u l ţ u m i r e a că a m ales punc tu l de v e d e r e pr inc ipa l , din toa te cele c a r e se po t imagina în a fa ra a ceeace e s t r ic t p e r s o n a l şi i reduct ibi l în B laga însuşi . To t aşa , vom p u t e a p r o d u c e p e a locur i şi p e n t r u unii impres ia d e subiect ivi ta te . E x i s t ă subiect iv i tă ţ i va la ­bile şi subect iv i tă ţ i s ter i le . C â n d e \ o r b a de sp i r i tua l i t a tea e tnică şi de î ncad ra rea» unu i c re ia tor în a c e a s t ă l a rgă şi în m a r e p a r t e in-ses isabi lă a lb ie ideat ivă , o anume subiec t iv i ta te e nu n u m a i ne în l ă -turabi lă , d a r necesa ră normat iv vorbind. A n u m e subiecte n u po t fi t r a t a t e cu cân t a ru l şi met ru l -pang l ică . S fo r ţa rea n o a s t r ă p rea l ab i l ă de obiect ivi ta te e max imă , da r în ţe legem să ne a c o r d ă m sal tur i le ,

©BCUCLUJ

128 G Â N D R O M Â N E S C

c a r e n e p o t i n t r o d u c e în obiect. Căci , al tfel , c u n o a ş t e m m u l t e ob iec­t iv i tă ţ i o loage şi to t a t â t e a obiect ivi tă ţ i de be ton a rma t , c a r e c r a p ă la p r i m u l cu t r emur .

A l t ceva p o a t e insp i ra o con t rove r să ma i g r a v ă : r apo r tu l , în gene­r a l vorbind, d in t re filozofie şi e tnic . D a c ă a fost şi va mai fi d iscuţ ie a s u p r a aces te i chest iuni , e d in cauza unei i luzii , p e ca r e o p r o d u c e filo­zofia însăş i şi a n u m e : obiectul filozofiei es te un iversa lu l , genera lu l p u r şi s implu fă ră l imite şi f ă ră r eze rve . E r a însă foar te uşor , e r a a p r o a p e fatal , ca d e la un ive r sa l i t a t ea p r e o c u p ă r i l o r ei să se conchidă l a un ive r sa l i t a t ea p roduce r i i şi accep tă r i i filozofiei. In rea l i t a te , n u e a ş a şi aceas t a p e n t r u d o u ă pu te rn i ce temeiur i .

P r i m u l t eme iu e p e n t r u c ă etnicul însuşi es te , în fond, o filozo­fie! El e c u a t â t m a i a d e v ă r a t etnic, cu c â t implică m a i m u l t o fi­lozofie. U n mas iv e tnic ce n u a r e o a t i tud ine u n i t a r ă în fa ţa vieţii, î nce t ează d e a m a i fi e tnic . D a c ă e tn icu l n u p r e a a fost în ţe les p â n ă acum, e tocmai p e n t r u c ă n u s 'a văzu t în el o filozofie, ci s'a c ă u t a t ca rac te r i s t i ce secundare , m a i vizibile, d a r m a i p u ţ i n r ea l e sau chiar în şe lă toa re . I a r ro lu l filozofiei, la d r e p t vorbind, es te , în foarte m a r e p a r t e d a c ă n u în totul , s ă ac tual izeze , să prec izeze , să comple teze ş i să subl imeze — făcând loc şi va r ian te i sau coeficientului pe r sona l — filozofia l a t e n t ă şi difuză c a r e e în popor .

Ce lă la l t t emeiu es te rec ip roca p receden tu lu i . E tn icu l es te filozo­fie, d a r şi filozofia es te e tn ică . D a c ă filozofia nu es te e tn ică cu aceeaş i exclus ivi ta te , cu c a r e etnicul es te filozofie, ea n u e m a i p u ţ i n o m a r e r e a l i t a t e e tn ică . Vorb ind astfel , n e re fer im la filozofia p r o p r i u zisă, a d i c ă în t rucâ t e metaf iz ică sau c u p r i n d e implicaţ i i metafizice, iar n u la r a m u r i l e filozofice, în m ă s u r a în c a r e aces t ea t ind să dev ină ş t i inţe . D a r metaf iz icul p u r nu-işi poa t e f u n d a m e n t a a d e v ă r u l sau sensul , p e care-1 in t roduce în lume, p e cons idera ţ i i cu a d e v ă r a t şti in­ţifice. D e aceea fundamentu l metafizic n e p u t â n d fi găs i t în şt i inţe, t r e b u e c ă u t a t în a l t ă p a r t e . E l n u p o a t e fi găsi t d e c â t î n t r ' u n s i s tem organ ic d e d a t e ax iomat ice s au d e c red in ţe . P o a t e fi aces t s is tem n a t u r a l d e c r ed in ţ e ceva s tr ict i nd iv idua l? In aces t caz , el n ' a r in t e resa p e n imeni a f a r ă d e au to ru l sau r e p r e z e n t a n t u l lui. Şi a tunc i t r ebu ie să c ă u t ă m baza c red in ţe lor , a pe rspec t ive lo r a t i t ud ina re , î n t r ' u n colect iv uman , î n t r ' u n colect iv social . Se va a d ­mi te însă uşor că cel m a i organic şi m a i complec t colect iv so­cial es te etnicul . In aces t chip, e tnicul dev ine baza filozofiei. E l nu n u m a i că nu e s t r ă in de filozofie, d a r devine ga ran tu l ei. E l e meni t o a r e c u m să aibă în filozofie rolul , p e ca r e logica îl a re în ş t i inţe . D e -

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 129

sigur, d u p ă ce filozofia s'a const i tu i t u t i l i zând pr i le ju l şi d e t e r m i n a n ­tu l etnic, p o a t e în m a r e p a r t e să r ă m â n ă şi s ingură , d a r p e n t r u a se p r o d u c e a avu t nevoie de mot iva ţ ia p ro fundă , absolutistă, , ofer i tă d e etnic. N u ignorăm că a c e a s t ă mot iva ţ ie p o a t e fi ofer i tă d e colect ive u m a n e cum a r fi c lase le socia le or i comuni tă ţ i l e re l igioase . D a r a c e s ­t ea or i sunt etnic deghiza t sau ind i rec t or i sunt e tn ic p a r ţ i a l ori se a c o r d ă cu etnicul şi, chiar d a c ă sunt a d m i s e ca factori s epa ra ţ i , ele n u p o t inf i rma ro lu l m a r e , p e care-1 a r e subs t ra tu l e tnic în condi ­ţ i ona rea filozofiei. E tn icu l p o a t e oferi ax iome le locale , s t r uc tu ra l e , p e ca re să se bazeze un ive rsa l i t a t ea p r eocupă r i l o r filozofice. Se a d e ­ve reş t e astfel c ă un iversa lu l e în funcţie d e local , filozofia p u t â n -du-se defini, din aces t p u n c t d e vede re , un ive r sa l i za rea localului sau a e tnicului . E cazul însă să obse rvăm că în r e a l i t a t e nici o filozofie, p r e c u m nici o religie, n ' a p u t u t să dev ină cu a d e v ă r a t un iversa lă , o r i ­c â t a r fi năzu i t ea şi or ice s ' a r c r e d e d e s p r e un iversa l i smul filozo­fic. Un ive r sa l i t a t ea filozofiei e r e l a t i vă şi a c e a s t a e încă o dovadă c ă filozofia e l ega t ă d e r ea l i t ă ţ i locale . Cert i f icatul ei de n a ş t e r e nu se p o a t e a n u l a n ic iodată , o r icâ t de s u p e r b ă a r fi desvo l t a rea sa u l t e ­r ioa ră .

D a r de aici r e z u l t ă şi g reu ta tea const i tuir i i filozofiei. Filozofia, se şt ie, es te unif icarea ex is ten ţe i î n t r ' o c u n o a ş t e r e t o t a l ă . A c e s t c a r a c ­t e r de in tegra l i t a t e a filozofiei se p o a t e co lora uneor i p â n ă la t rag ic , f i indcă ea nu se m u l ţ u m e ş t e să unifice r ea l i t a t e a e x t e r i o a r ă nouă, ci c au t ă să îmbine obiect ivul cu subiectivul, s ă rezo lve şi să p u n ă la p u n c t tot c e e în a f a r ă d e noi şi to t c e e î năun t ru l nostru , î n t r ' o a r ­monie unică . Ce e ma i a d â n c în noi şi ce e m a i g e n e r a l în r ea l i t a t ea e x t e r n ă t r ebu ie să -ş i găsească expres i a în filozofie. A l t ă definiţ ie, şi cea ma i p ropr i e , a filozofiei e s t e că ea e r a c o r d a r e a subiect ivului şi obiect ivului în t r ' o s in teză in tegra lă . Fi lozofia t r ebu ie s ă a ibă în ve­d e r e a c e a s t ă î ndo i t ă o r d i n e a real i tă ţ i i , cea subiec t ivă ş i cea obiectivă, fiindcă al t fel ea n ' a r unifica î n t r eaga rea l i t a t e . D a r n u n u m a i p e n t r u a t â t . F ă r ă c r i s t a l i za rea a d u s ă d e o rd inea subiect ivă, nici n ' a r fi p o ­sibilă o unif icare a r ea l i t ă ţ i i c a a t a r e . A c e a s t ă unif icare n u se p o a t e face d e c â t p e b a z ă metaf iz ică şi a m văzu t că ga ran ţ i a metaf izicului e în ceva subiectiv. In u l t ima ana l iză , p r i m a t u l subiectivului e ind is ­cutabi l în filozofie. A p r o c l a m a p r ima tu l obiectivului , cum a încerca t a şa numi ta filozofie şti inţifică a secolului t recu t , e a c o n d a m n a filo­zofia la s ter i l i ta te , a o r e d u c e ma i m u l t la o enc ic lopedie . A c e a s t a n u î n s e a m n ă însă că filozofia e subiect ivă oricum. E a e subiect ivă n u m a i d u p ă ce a epu iza t obiectivul. Fi lozofia e în e s e n ţ ă ceva subiectiv, însă r ea l i t a t e a e x t e r i o a r ă p u n e un n u m ă r de condiţ i i , c a r e t r ebue sa t i s -

©BCUCLUJ

130 G Â N D R O M Â N E S C

făcute , o to ta l i t a t e d e veto, d e ca re t rebu ie să se ţ i n ă r iguros seama . D a r , m a i a les , filozofia e ceva subiectiv cu cond i ţ i a ca a c e a s t ă su­biect ivi tate să fie g a r a n t a t ă d e ceva colectiv, de u n in teres m a i mul t s a u m a i p u ţ i n genera l . Cei ce-şi i n s t r u m e n t e a z ă pa te t i c subiect ivi ta­t ea p u r p e r s o n a l ă în văzu l lumii, fac mai m u l t t e a t r u decâ t filozofie. D a r genera lu l colectiv cel ma i respec tabi l , cu cele mai organice co­o r d o n a t e metaf izice r ea l i za t e ori ma i mul t v i r tua le , es te etnicul .

E tn ic i t a tea flozofiei nu poa t e fi deci t ă g ă d u i t ă şi a cea s t a nu din mot ive mora le , ci tocmai din motive de p r o b i t a t e ştiinţifică. Nu csi ce sus ţ in l egă tu r a d in t r e etnic şi filozofie ascu l tă de mobi le p r a g m a ­tice, poli t ice, mora le , ci cei c a r e o combat din pr incipiu, a fa ră d a c ă i n a d e r e n ţ a lor e tn ică nu-i împied ică p e n t r u t o tdeauna , o r icâ tă bună c r ed in ţ ă a r avea , să in tu iască aces t e rea l i t ă ţ i . — D a r d o v a d a core­laţ i i lor s au implicaţ i i lor e tnice a l e filozofiei o vom face şi în chip con­cret , în aces t s tudiu. In adevă r , c e r c e t â n d ar t icu la ţ i i le şi culmi le vi­ziunii lu i Blaga, vom verifica încă o d a t ă a d e v ă r u l unei idei, pe c a r e motive, de ce le m a i mu l t e or i în a f a r ă d e cunoaş t e r ea dez in t e re sa t ă , o ec l ipsează sau o d e n a t u r e a z ă .

I I .

C u n o a ş t e m foar te pu ţ in v ia ţa lui Blaga, însă d in e lemente le , p e c a r e le pos e dă m , n e - a m format convingerea că des t inu l său d e cre ia­tor e u n des t in fericit, î n t r e a l te le p e n t r u c ă în cad ru l lui biografic se mani fes tă o a d m i r a b i l ă conve rgen ţă e tnică . N u ne refer im la omul B laga căc i se p o a t e c a o lege a compensa ţ i e i să-i fi d a t înce rcă r i cu to tu l diferi te, d a r c re ia to ru l a fost pus în condiţ i i d in cele mai po t r i ­vi te p e n t r u a-şi împl in i opera , chiar când aces te condiţ i i e r a u d u r e ­roase . F i ru l etnic se v e d e c lar în v ia ţa sa şi a lor săi . Condi ţ i i d in ce le ma i în rud i te ca s t r u c t u r ă cu dispoziţ i i la sa le organice a u in t ra t în bio­graficul s ă u în ţe les l a rg şi filozofic.

Ast fe l , t impul în c a r e a a p ă r u t B laga a în t run i t m a x i m u m d e o p o r t u n i t a t e i s tor ică p e n t r u ope ra sa. I n t r ' o epocă d e pozi t ivism t i ra ­nic, B laga n u s 'ar fi p u t u t desvol ta cu aceeaş i c a l m ă şi p u r ă jub i la re de sine, c a r e t r a n s p a r e din o p e r a sa şi ma i a les lumea m a r e i ingenui­t ă ţ i a poporu lu i nos t ru cu logica va r ia tă , în p a r t e nef ixa tă d a r d e ­p ă ş i n d bogat pozi t ivismul , n ' a r fi p u t u t să-ş i găsească l iberă şi ma­jo ră exp re s i e în rea l i ză r i l e lui Blaga . Câ t d e a d e v ă r a t e sunt aces te lucrur i , se v e d e d in soar ta gândi tor i lo r r o m â n i din secolul t r ecu t . Di rec ţ i a p e ca re a lua t -o Conta şi pa ra l i z i a filozofică de c a r e a su­ferit Maiorescu , sunt în l e g ă t u r ă şi cu v r e m e a lor. In p a r t e , chiar şi

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 131

R ă d u l e s c u - M o t r u a avu t a p ă s a r e a aceas ta a unu i s t a tu t filozofic şti in-ţifizant, nimici tor d e m u l t e e lanur i . P u t e a u viz iunea şi s t ruc tu ra unu i p o p o r ca a l nos t ru , c a r e a u origini! în t recutul milenii lor şi c a r e îşi gă­sesc a d e s e a popasu r i l e u l t ime în p l ină mitologie, s ă facă casă cu spi­r i tu l burghez , a tomist , pozit ivist , a l secolului al 19-lea a p u s e a n ? Ca­zul lui M a i o r e s c u e cel m a i semnificat iv d in aces t punc t de v e d e r e . Ene rg ie a r d e l e a n ă pu te rn ică , Maio rescu a fost în fond un om tr ist , f i indcă n ' a pu tu t să-şi a c o r d e o bol tă d e azu r metafizic, ca re să fi d a t sens s u p r e m vieţi i şi m a r e i lui energii . Ch ia r dacă l u ă m în con­s i d e r a r e a b s e n ţ a t rad i ţ ie i filozofice de la noi şi chiar d a c ă a d m i t e m l ipsa d e demon filozofic c re ia to r l a Maiorescu , d a r incongruen ţa a cea s t a în t re cu l tu ra lui a p u s e a n ă — m a i a les că el a p l e c a t în s t r ă i ­n ă t a t e încă din copi lăr ie — şi fondul ances t ra l , nu p o a t e să nu a ibă un rol î n semna t în ceeace s'a numi t „ s t e r i l i t a t ea" sa filozofică. Ol impia­nu l Ma io rescu a s c u n d e a de fapt m u l t ă d i s p e r a r e şi re la t iv ism m e t a ­fizic şi a t r ebu i t să-ş i cau te sat isfacţi i şi r a ţ i un i v i ta le î n pol i t ică , în p ro fe so ra t şi în v ia ţa m o n d e n ă : se r ecunoaş t e uşor aici o a n u l a r e filozofică, c a r e cel pu ţ in în p a r t e se p o a t e impu ta şi epoci i filozofice, în ca re a t r ă i t . P â n ă d e curând , gândi tor i i r o m â n i au avut con t ra lor u n t i m p filozofic ingra t . Nu ace laş i lucru s'a î n t â m p l a t însă cu Blaga . A c u m or izontul filozofic a începu t s ă se schimbe chiar în A p u s şi a d ­mi te cu to tu l a l t e s p o n t a n e i t ă ţ i sp i r i tua le . Dea l t fe l ins is tenţa , cu ca r e Blaga comba te pe r spec t ive le pozit iviste, sunt O' a l t ă d o v a d ă că a r e oa­recum instinctiv conş t i in ţa pr imejdi i lor , ca re au a n u l a t o r i dev ia t p e p redeceso r i i să i şi că-şi d ă a d â n c s e a m a că o înflorire în duh r o m â ­nesc p r imord i a l a filozofiei, n u e cu p u t i n ţ ă în cad ru l artf icial încă s tă ru i to r a l cu l tur i i apusene . Dacă Blaga a avu t avantag iu l de a nu veni în t r ' o v r eme de empi r i sm dizolvant p e n t r u v i r tua l i t ă ţ i l e filozo­fiei româneş t i organice, el 1-a avu t însă şi p e ace la de a n u veni p r e a târziu, ci de a se ivi e x a c t la t imp. P e s t e câ teva decenii s au chiar mai cu rând , o p a r t e d in lucrur i le p e c a r e le-a spus Blaga, nu mai a v e a u nevoie să fie s p u s e şi, ceeace e mai grav, a l te le , şi cele ma i impor t an t e , n ' a r m a i fi p u t u t fi spuse nic iodată . Căc i a p a r i ţ i a lui B laga coincide cu d e ş t e p t a r e a cr i t ică a poporu lu i nos t ru pe p l anu l spi r i tual , metafizic, d e ş t e p t a r e ca re a venit t â rz iu d u p ă cea pol i t ică sau l i t e ra ră . B laga es te chiar exp re s i a cea m a i pu t e rn i că şi m a i c red inc ioasă a aces te i d e ş t e p t ă r i filozofice, metafizice, a poporu lu i său . Mai târz iu , aces t fapt se va r ecunoaş te din ce în ce mai c lar . D a c ă ne e îngădui t să în­t r e b u i n ţ ă m t e r m e n u l de „ p r e d e s t i n a r e " , a m zice că Blaga e ra p r e ­des t ina t . De aceea el nu p u t e a a p a r e decâ t c â n d a a p ă r u t . In v ia ţa unu i popo r toa te mani fes tă r i le au ten t ice se leagă, chiar dacă sunt

©BCUCLUJ

132 G Â N D R O M Â N E S C

în domeni i foar te deosebi te , deşi de ce le ma i m u l t e ori n ' a u ş t iut une l e d e a l te le . La noi a c u m toa t e semne le sun t c ă î ncepem să i n t r ă m în conş t i in ţa filozofică de noi înş ine şi s ă ne p u n e m la cont r ibuţ ie fondul sp i r i tua l adânc , d in ca r e p redeceso r i i noş t r i v e d e a u ma i mu l t p i to ­rescu l ex te r ior . B laga a i n t r a t în scenă în aces t m o m e n t al is toriei r o ­m â n e ş t i şi e p robabi l c ă ma i t â rz iu nume le lui va servi p e n t r u a indica o e p o c ă a n o a s t r ă .

C a r a c t e r u l unu i c re ia tor nu face p a r t e p r o p r i u zis d in biografie, d a r d e obiceiu e p u s în aces t cadru , iăr p e n t r u noi va fi n imer i t s ă amin t im aici câ t de fericit a servi t şi se rveş te ca rac t e ru l lui B laga desvo l t a r ea o p e r e i sa le flozofice. T re i însuş i r i m a i a les impres io ­n e a z ă în ca rac t e ru l s ă u : s iguran ţa vocaţiei , p recoc i t a t ea c re i a toa re şi a d e r a r e a f i rească la metafizic. Blaga a m e r s necl int i t , fă ră „ e x p e ­r i e n ţ e " şi diversiuni , p e d r u m u l său . M a i r a r au to r ca re să se împli­n e a s c ă a t â t de sigur, d e a rmonios şi de comple t ca Blaga . El s'a d e s ­vo l ta t ca un cris tal , ce c reş t e m e r e u în s is temul s ă u or i ca o tufă d e flori. F a p t u l e cu a t â t ma i uimitor , cu câ t B laga e d e o va r i e t a t e de genuri c re i a toa re , p e n t r u ca r e t r ebu ie să umbl i m u l t ca să găseşt i a se ­m ă n a r e în me leagur i l e spir i tului . Complex i t a t e şi u n i t a t e fo rmează la B l a g a o p r e ţ i oa să şi p l i nă dua l i t a t e . S u n t poe ţ i , p e c a r e nu- i r ecu­noş t i c â n d scr iu filozofie, şi invers , p a r c ă a r avea pe r sona l i t ă ţ i a l t e r ­n a n t e . B laga e acelaşi , r fi t emplu l în c a r e a r oficia. T rebu i e să ex i s te o cheie, c a r e p o a t e conver t i poez ia s a în filozofie or i filo­zofia în poezie . U n i t a t e a aceas t a polf igurat ivă a lui B laga e în l egă­t u r ă cu s iguran ţa vocaţ ie i sale . — Precoc i t a t ea lui B laga e apoi cauza , p e n t r u ca r e el e s t e d e a p r o a p e două decenii o p r e z e n ţ ă în cul tura românească , deş i v i a ţ a lui s 'a d e s f ă ş u r a t a p r o a p e în în t reg ime numai în aces t î ncepu t de secol a l nos t ru . D e altfel , cei m a i ap rop i a ţ i d e el, ş t iu c ă p r e o c u p ă r i l e sa l e filozofice d a t e a z ă d in p r e a d o l e s c e n t ă şi că în cursu l inferior d e l iceu e r a ferm p r e o c u p a t d e filozofia religiei. Şi aici e a l tceva ca r e u i m e ş t e : deş i do t a t cu precoc i ta te , Blaga e şi a s t ă z i t o t a t â t d e p r o a s p ă t ca la început . P recoc i t a t ea s a e un i t ă cu d u r a t ă de cre ia ţ ie . El n u t ră ieş te , ca u n Schopenhauer , p e u r m a une i o p e r e din t inere ţe , ci îna in te i se des făşoa ră , a s e m e n e a că lă toru lu i , pe isagi i şi ispite noui . — A d e r a r e a fă ră efor t la metaf iz ic a lui Blaga , e unu l d in f a rmece le des t inului său şi, în t r 'un sens, t ă r i a s a cea ma i m a r e . B laga a r e o c i u d a t ă şi l ină l ip i re de t r a n s c e n d e n ţ e , ceeace- i dă, f a ţ ă de ceilalţ i , u n soiu inimitabil d e c a m a r a d e r e a s c ă a b s e n ţ ă şi o t ă c e r e p l ină s au o vo rbă a ş e z a t ă cu in te rva le d e văi , c a r e î n r ă m e a z ă s au înv râs t ează discuţ ia cu semnificaţ i i le unu i a l t t ă r â m . In pr iv i rea lui Blaga, se vede t r ă i r e a pe p l a n metafizic, u n fel d e sen t iment a l

©BCUCLUJ

O Â N D R O M Â N E S C 133

d e p ă r t ă r i i p e care-1 sugerează , ceva telescopic, A c e a s t ă a t a ş a r e d e t r anscenden t , c a r e n u e u n refugiu căci B laga n u se s imte n ic ioda tă s t r ă in în r ea l i t a t e şi iubeş te l umea de aici, e o c a u z ă a ingenui tă ţ i i lui, căci desc inzând din t r a n s c e n d e n t Blaga p a r c ă vede î n t o t d e a u n a lu­m e a n o a s t r ă p e n t r u în tâ ia o a r ă . Chiar şi aici e ceva, c a r e u imeş te d in nou l a B laga : deşi obişnuit cu pe r spec t ive le t r a n s c e n d e n t e , B laga şt ie să fie u n m a r e p r i e t e n şi să p o a r t e oameni lo r u n a d â n c in te res etic. Metaf iz ie ismul s ă u n u implică nici u n fel d e d i spre ţ p e n t r u „cer ­cul s t r â m t " a l semeni lor , in ter ior ismul său n ' a r e n imic din r e t r a g e r e a egotis tului , c a r e e foar te p r e z e n t în lume d a r l umea n u e n ic ioda tă p r e z e n t în el, In te r io r i smul lui B laga e mai mu l t ontologic d e c â t pe r ­sonal , el î na l ţ ă p o t e n t e l e vieţii p r i n metaf iz ie ismul său — de aceea vede p e s t e tot semnificaţi i — şi d ă o in t imi ta te v i ta lă metaf izicului p r i n in teresul său p e n t r u viaţă . Din aceas t a r e z u l t ă acea a b s e n ţ ă p r e z e n t ă a lui Blaga , unul din f i loanele ce le ma i de p re ţ , ma i cu­p r i n z ă t o a r e şi mai c re ia toa re d in ca r ac t e ru l său.

D a r c a r a c t e r u l lu i B laga mai a s c u n d e o bogă ţ ie : e tn ic i ta tea sa . B laga e u n cr is ta l e tnic p u r . E cur ios cum is tor ia se lec tează câ teo ­d a t ă un fel d e lent i le , î n al c ă r o r focar se concen t r ează şi j o a c ă liniile şi sensur i le unei m a r i fiinţe colect ive. E ca şi c â n d ex i s t en ţa colectivă a r voi s ă s e og l indească în t r ' un bob mag ic s au a r voi să se l impezească p e s ine însăş i î n t r ' u n e x e m p l a r a les şi t o t o d a t ă să se îna l ţ e p r i n a n t i ­c ipăr i le , p e ca re le p u n e în t r ' un astfel d e e x e m p l a r . Şi e încă şi m a i in t e resan t cum în as t fe l de cazu r i se ac tua l i zează fo rmele d e la în­cepu t sau ce le m a i d in a d â n c a l e etnicului , ceeace a r a t ă că vi i torul , p e n t r u a se a şeza p e făgaşul cel m a i p ropr iu , s imte nevoia să se în­toa rcă la origini. Ast fe l d e c a r a c t e r e , c a r e s ă fie î n ace laş i t imp e t ­nice şi c re ia toa re , p ro fund r e t rospec t ive şi p rofe t i zan te , sunt e x t r e m d e r a r e . P r i n e le etnicul i n t r ă d in nou în e sen ţa lui şi se ins ta leză p e n t r u o n o u ă is tor ie . I a t ă p e n t r u ce p e B laga 1-a i n t e r e sa t p u ţ i n punc tu l d e v e d e r e s t r ic t social, m ă r u n t is toric. E l a p e r c e p u t e tn icul în p r i m u l r â n d c a p e o m a r e c o n s t a n ţ ă sp i r i t ua l ă şi exp l i că m a i a l e s p r i n ea, ia r n u p r i n empi r i smul istoric şi social . In o p e r a lui B l a g a spi r i tu l e tnic de p e s t e veacur i , ace la p e n t r u c a r e vi i torul şi t r ecu tu l î ncep să s e echivaleze , iese la lumină şi p r o t e s t e a z ă indi rec t c o n t r a pă ienjenişulu i empir i s t . D e fapt, es te aici o a c ţ i une rec iprocă . P u t e m spune că B laga a* deveni t metaf izician şi din cauza e tn iculu i — şi c ă es te etnic şi din cauza încl inăr i i s a l e sp r e metaf iz ică . In tu ind în e tn ic ma i a les o proiec ţ ie de t r a n s c e n d e n ţ e spi r i tua le , B laga e r a î n d e m n a t sp re viz iunea metaf iz ică a lucrur i lor în genera l vorbind. P e de a l t ă p a r t e , înc l ina rea sa sp r e metaf iz ică îl făcea şi m a i mu l t s ă cau te în

©BCUCLUJ

134 G A N D R O M A N E S C

etnic în ţe lesu l a d â n c , p r imord ia l , t r a n s c e n d e n t a l . E tn ic i t a tea acea­s t a a d â n c ă , p r i m a r ă şi v i i tor is tă t o t o d a t ă sau, p â n ă la u n punc t , a t e m ­pora l ă , e deal t fe l u n a din cauze le s iguran ţe i lui vocaţ ionale şi p o a t e cea m a i î n s e m n a t ă . Cei ce va r i a ză d i s tonan t sun t chinuiţ i de des t ine cont rad ic tor i i ori insignif iante. P e c â n d cei în c a r e t r ă i e ş t e organic e sen ţa unui neam, u r m e a z ă u n d r u m d e la ca re , cel p u ţ i n în p a r t e , ch ia r d a c ă a r voi să se a b a t ă , nu a r pu tea . P r ecoc i t a t ea lui B laga şi m a i cu s e a m ă s igu ran ţa sa d e m a r e pe le r in p r edes t i na t , t r ebu ie r a ­p o r t a t e l a faptul că în el t r ă i e ş t e n e a m u l l impede . Psihologii le a m e s t e ­c a t e sau ca r e ş i -au p i e r d u t echi l ibrul etnic, osc i lează penibi l şi nu-ş i găsesc ca lea ori d e g e n e r e a z ă în indiv idual i sm. T ip ic d e a s e m e n e a p e n t r u e tn ic i ta tea lui B laga es te faptul că el n ' a p u t u t şi nici n ' a fost a t r a s să-ş i as imi leze cu l tu ra maghia ră , deş i a fost o d a t ă pus în s i tua­ţ ia să o facă. In Blaga nu e absolu t nimic d i n efectele n e u t r a l i z a n t e a l e unui a n u m e u t r a q u i s m a rde lenesc , care , ade sea , a d a t unora obo­sea lă , iar a l t o r a o a r e c a r e neve r t eb ra t i sm etnic . In z a d a r se va c ă u t a în ope ra lui B laga u r m a cul tur i i u n g a r e : din aces t p u n c t d e vede re , p a r c ă Blaga n u s'a n ă s c u t în A r d e a l u l d e î na in t ea războiu lu i . P e n t r u ceeace v rem să s p u n e m e aici o semnificaţie, c a r e t r ebu ie subl in ia tă .

Şi totuşi , B laga e un a r d e l e a n de r a s ă : fapt i m p o r t a n t p e n t r u d e s -vo l t a r ea sa filozofică şi p e n t r u energe t i ca sa e tn ică . A r d e a l u l a r e s t ă r u i n ţ ă metodică , vo in ţă d e c u r s ă lungă şi a r e intui ţ ie p o n d e r a t ă , cu aspec te uneor i ma te , da r cu a t â t m a i a d â n c ă . Filozofia n u e joc f ă r ă consecinţe, insp i ra ţ ie d e moment , s t ră luc i re e p a t a n t ă şi p i r u e t ă sp i r i tua lă . E a cere un geniu d e a rh i t ec t şi ap l ica ţ ie d e t e rmi tă . E a ce re o logică ep ică şi o epopee a muncii . Fi lozofia es te o epică de idei, o simfonie d e va lor i m a j o r e şi u n inst inct de munc i to r . B laga s 'a n ă s ­cut îni acea reg iune a românismulu i , c a r e exce l ează m a i m u l t în aces te direcţ i i . — Apoi , c u l t u r a a r d e l e a n ă a r e sau a avu t p â n ă d e c u r â n d u n c a r a c t e r r u r a l ma i a c c e n t u a t decâ t în vechiul r ega t . Legă tu ra ei cu sufletul ţ ă r ă n e s c e ma i imed ia t ă şi m a i adâncă . Duhu l etnic e t r ă i t astfel ma i direct , m a i organic . P o a t e că un res t din aces t fapt va fi l uc ra t p â n ă şi a s u p r a eu ropeanu lu i Maiorescu , a tunci c â n d a t â t de elocvent a lua t a p ă r a r e a poezie i popu la r e , fa ţă de cei c a r e o a t a c a u chiar în A c a d e m i e . — To t A r d e a l u l a d a t lui Blaga posibil i­t a t e a iniţierii în cu l tu ra g e r m a n ă . A c e a s t a nu e o c u l t u r ă exclusivis tă ca stil d e v ia ţ ă cum e cea maghia ră , deaceea B laga şi-a a p r o p i a t - o fă ră t e m e r i şi cu folos. Cu l tu ra g e r m a n ă i-a d a t p i l d a const rucţ ie i metaf izice de m a r i p ropor ţ i i . L imba aces te i cu l tu r i i-a p u s la d ispo­ziţie o informaţ ie boga tă şi obiectivă a s u p r a tu tu ro r aspec te lo r şi cul­tur i lo r lumii, ceeace nu se mai găseş te în nici o a l t ă l imbă, a fa ră p o a t e

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 135

de cea j aponeză . In cu l tu ra g e r m a n ă a găsi t î n ţ e l ege rea p e n t r u spon ­t a n e i t a t e a cu l t u r a l ă reg ională , c a r e e deal t fe l şi o ca rac te r i s t i că a A r ­dea lu lu i . No i cei din vechiul regat , c a r e folosim m u l t d in spir i tul s i s ­temat ic , dialect ic şi d e n u a n ţ ă a l cul tur i i f ranceze, r i scăm însă a d e s e a să ne l ă s ă m încorpora ţ i în domeniu l ei de o rgan iza re . — D a r cea m a i î n s e m n a t ă u r m a r e filozofică a fap tu lu i că Blaga e a rde l ean , t r ebu ie p u s ă în l egă tu r ă cu ceeace a m spus d e s p r e r a p o r t u l î n t r e subiectivi­t a t e a e tn ică şi filozofie. D a c ă filozofia d ă expres ie v a r i a t ă şi duce m a i d e p a r t e subiect ivul etnic în d inamisme le lui invizibile, ea va avea o desvo l t a re difer i tă d u p ă c u m a c e s t a e mai m u l t or i m a i p u ţ i n a d â n c sau discipl inat . Din aces t punc t de vede re , t r ebu ie să r e c u n o a ş t e m că în A r d e a l subiect ivul etnic subconşt ient e ma i discipl inat şi m a i a d u ­n a t a s u p r a lui însuşi . I n vechiul r e g a t subiect iv i ta tea e tn ică e, vor­bind în genera l , m a i r is ip i tă şi uneor i chiar incons is tentă . I n aces t e condiţ i i , n a ş t e r e a filozofiei o rganice e mai grea, deş i mişcarea idei lor e mai bogată . A p a r i ţ i a lui B laga în A r d e a l n u e nici e a fă ră u n a n u m e în ţe les .

î m p r e j u r ă r i l e biografice l -au servi t p e Blaga şi în a l t e sensur i . Sa tu l s ău d e n a ş t e r e e u n d e v a în sp re M u r e ş , n u d e p a r t e de Sebeşul Săsesc, î n t r ' un ţ inut de r o m â n i s m carac te r iza t , da r a v â n d în ace laş i t imp în a p r o p i e r e şi t e rmen i d e civilizaţie şi d e cu l tu ră diferi tă , cu ca re Blaga a p u t u t să facă din v r eme c o m p a r a ţ i e . Pe isagiu l n a t a l a l lui B laga e, apoi , î n rud i t cu p l a iu l : loc deschis î n t r e coline, invi ta ţ ie la echil ibru o n d u l a t . Se şt ie ce i m p o r t a n ţ ă a r e „ p l a i u l " în concepţ ia filozofică a lui Blaga . El p â n ă şi la Viena a c ă u t a t s ă locuiască la marg inea oraşu lu i , u n d e a găsi t un co re sponden t a l spa ţ iu lu i d in su­fletul s ău : şi acolo îşi avea p la iu l l u i . . . Ev iden t , t oa t e aces te e l emen te biografice, î n t rucâ t sunt p u r empir ice , nu î n s e a m n ă p r e a mul t , d a c ă le l u ă m izolat, p e n t r u în ţe legerea lui B laga . E l e c a p ă t ă însă impor ­t an ţ ă c â n d sun t în con t inua rea unor c a u z e m a i a d â n c i şi le servesc , ceeace e tocmai în cazul de fa ţă .

î n s ă ş i familia lui B laga es te i n t e r e s a n t ă p e n t r u o ce r ce t a r e filozo­fică. Nervu l in te lec tua l , c ă r t u r ă r e s c , a fost pu te rn ic în familia sa. Iubi tori i de anecdo tă spun că t a tă l său, p r e o t o r todox , mergea la biser ică p u r t â n d sub b r a ţ că r ţ i nemţeş t i de filozofie, pe ca r e le ce tea or iunde , acasă , în că lă tor ie , la câmp . U n f ra te al lui Blaga, apoi, fost profesor de fizică, a l ă s a t amin t i r ea une i in te lec tua l i tă ţ i excep ţ io ­na le . D a r cei ma i in te resan ţ i r ă m â n tot p ă r i n ţ i i "săi. P reo tu l B laga era un fel d e spir i t pur , comple t dez in te resa t de cele prac t ice , lă ­s â n d gospodăr ia p e m â n a celor la l ţ i m e m b r i ai familiei, pe d e o p a r t e ; iar, p e de al ta , e ra o in te l igenţă robus t ă şi ascuţ i tă , în s ta re , m u l t

©BCUCLUJ

136 G Â N D R O M Â N E S C

t imp d u p ă ce t e rminase şcoala, s ă rezolve p r o b l e m e de m a t e m a t i c ă supe r ioa ră , c u ca r e se exe rc i t au fiii săi. I a r m a m a lui B laga înfă ţ işa u n suflet diferit . Ene rg i că şi c u ins t inctul gospodăr ie i în m a r e , con­d u c â n d familia din p u n c t d e v e d e r e p rac t i c , du ioasă to tuş i şi p r e v e ­n i toare , f ă r ă m u l t ă c u l t u r ă oficială, da r fiind în schimb o a d e v ă r a t ă c o m o a r ă d e folclor, m a i a les ca duh folcloric, ceeace e d e cea ma i m a r e î n s e m n ă t a t e p e n t r u punc tu l d e p l e c a r e a l filozofiei lui Lucian Blaga , care , p e l â n g ă aceas ta , v ă d e ş t e şi u n super ior s imţ gospodă ­r e s c în o rgan i za r ea vieţii , munci i şi idei lor filozofiei sa le . B l a g a a găs i t deci în familia sa a t â t subs t r a tu l e tnic idea l , câ t şi sub t i l i t a tea n e c e s a r ă . U n spi r i t d e cerbicie sub l ima tă şi de o r i en t a r e sup lă şi jus tă , în domeniu l î ncu rca t şi p l in de a t â t e a c a p c a n e a le spir i tului , nu e s t e exclus să fi a juns l a Blaga şi din scânte ia d e energ ie a r o m â n ă , c a r e e p robabi l că s'a furişat, m a i d e demul t , în familia sa, d in feno­m e n u l a t â t d e in te resan t , ce a r t rebu i s tud ia t o d a t ă în ansamblu l lui , a l imigrăr i i M a c e d o - R o m â n i l o r în une l e p ă r ţ i a l e E u r o p e i cen t r a l e .

B laga ş i -a făcut s tudi i le l iceale la Braşov . P e n t r u c re ia ţ i a sa e t ­n ică aceas ta a r e impor t an ţ ă . Căci Braşoveni i sun t în mij locul r o m â ­nismului . Aceş t i a r d e l e n i de m a r g i n e sunt d e fapt r omân i cen t ra l i , r o m â n i sintet ici . In m u l t e pr iv inţe , Braşovu l ţ ine m a i m u l t de M u n ­ten ia decâ t d e A r d e a l . D e aici au p l e c a t d r u m u r i d e nego ţ c ă t r e D u n ă r e . Cores i aici a veni t p e n t r u t i pă r i tu r i l e lui re l ig ioase . A p o i r eg iunea Braşovu lu i a r e p l a iu r i m a j o r e şi o r i zon t în c a r e e suges t ia d e c i rcula ţ ie , nici d e s c h i d e r e infinită, nici loc închis, ci ide ia că spa ţ iu l se p o a t e o rgan iza d a r c ă se p o a t e şi con t inua indefinit . P e n t r u ochii d e ado lescen t şi p e n t r u filozoful spaţ iu lu i „mior i t ic" , ţ inu tu l B r a ş o ­vului a oferit u n fac tor cosmic d e o c o n c o r d a n ţ ă des tu l de f idelă . Viziuni le şi jubi lă r i le ado lescen ţe i h r ă n e s c c re ia ţ ia vieţii în t reg i şi Ia B laga ele a u p u t u t avea u n i t a t e de ton.

D u p ă t e r m i n a r e a l iceului, B laga a s t u d i a t teologia . S impla m e n ­ţ i o n a r e a aces tu i fapt a r a t ă a p r o a p e d i n t r ' o d a t ă că ne găs im aici în p r e z e n ţ a unu i factor biografic din cele m a i p l ine d e tâ lc . Studi i le teologice a l e lui B laga se a d a o g ă la î m p r e j u r a r e a că el e d in n e a m d e p r e o ţ i d in a m b e l e p ă r ţ i . Astfel discipl ina teologică a deveni t o c o n s t a n t ă a sp i r i tu lu i său. Subs t r a tu l teologic, la c a r e s 'a a l ă t u r a t biograficul teologic, a u înlesni t o s t r u c t u r ă c a r e va lucra în o p e r a lui B laga . Teologicul p r o d u c e or i d isc ipl ină ori, p r i n revol tă , u n dezech i ­l ibru pas iona l . Bla'ga însă n ' a r e nimic d in psihologia unu i a p o s t a t . O r i câ t e modif icăr i a r aduce el în a c e a s t ă pr iv in ţă , d u p ă cum vom vedea , ele sunt ceva secundar şi t o a t ă ope ra sa r ă m â n e p ă t r u n s ă d e un ma jo r suflu religios. Cineva a r p u t e a chiar să cons ide re filozofia

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 137

lui ca u n fel de teologie filozofică şi in m a r e p a r t e n ' a r greşi . I n or ice caz, în s tud ie rea viziunii s a l e t rebuie să se ţ i nă conţ inu s e a m a d e fostul teolog. Uni i iau de la re l ig ia l i r ismul religios, p e care-1 man i ­festă în forme deghiza te , chiar c â n d nu m a i a u c red in ţ a . A l ţ i i r ea l i ­z e a z ă ma i mu l t s t r uc tu ra in te lec tua lă rel igioasă, chiar c â n d o p u n în r ea l i ză r i filozofice laice. B laga valorif ică în t r ' un chip înal t , p e t ă r âmul filozofiei genera le , s t ruc tu ra cunoaş te r i i re l ig ioase şi t eo lo ­gice, p ă s t r â n d u n suflu rel igios l iber d a r d e m a r i po t en te . Se p o a t e s p u n e că duhu l d e linie teologică, ceva a s t r a l , ceva d in sp i r i tu l d e a formula idei le şi d e a pos tu la concep te le şi mai c u s e a m ă suflul dogmat ic , t r ebu ie p u s e în l e g ă t u r ă la B laga c u î m p r e j u r ă r i l e t eo lo ­gice din famil ia şi v ia ţa sa. Dogmat icul , ca a t i t ud ine gnoseologică în p r imu l r â n d , e ceva capi ta l în filozofia lui Blaga, f ă r ă de ca r e a c e a s t ă filozofie n u s 'ar fi p u t u t consti tui , iar a t i t ud inea lui B laga fa ţă d e gând i rea dogmat i că e unu l d in mot ive le fundamen ta l e a le nou tă ţ i i apor tu lu i său filozofic şi n u e de loc r i scan t s ă se a f i rme c ă p reocu ­p a r e a sau p o a t e ch ia r obsesia d e a l ă m u r i p r o b l e m a dogmei, d e a justifica con t rad ic to r iu l dogmatic , s ă d a t e z e m a i a les din t impul s tu ­diilor sa le teologice. Cine ştie, chiar, d a c ă filozofia sa genera lă nu e r ă spunsu l u l t im şi învoit, consfinţi t de a u t o r i t a t e a vârs te i m a t u r e , d a t nedumer i r i l o r fostului e lev din c lasa I l I - a din liceu, c a r e lua pen t ru în tâ ia o a r ă a t i t ud ine fa ţă d e p r o b l e m a r e l i g i e i . . . T o a t e aces t ea a u î n s e m n ă t a t e şi d i n p u n c t de v e d e r e etnic. Căc i teologicul) lui B l a g a a fost teologicul or todoxie i . Subs t r a tu l e tnic al s ău i-a fost de a ju to r ca s ă în ţe leagă or todoxia , ia r aceas ta , la r ându- i , 1-a a ju t a t ca să p ă t r u n d ă şi ma i a d â n c în sensur i le e tn icului sau cel pu ţ in în u n e l e din aces te sensur i . Cre ia ţ i a lui B laga a a v u t însă ş i a l t e b inefacer i din p a r t e a cul tur i i şi exerc i ţ iu lu i teologic. Se şt ie că şcoa la re l ig ioasă d ă o vas t ă in formaţ ie în ceeace p r iveş te is tor ia cul tur i lor , în lesnind filozofului o o r i en t a r e de m a r e p re ţ . D a r n u n u m a i a t â t . A c e a s t ă informaţ ie a fost p e n t r u Blaga de o m a r e opor tun i t a t e , c a r e n u i-ar fi p u t u t fi serv i tă de nici o a l t ă şcoală s au ş t i in ţă : p e n t r u sp i ­r i tu l nou în filozofie şi p e n t r u combate rea , d i rec tă sau indi rec tă , a supravie ţu i r i lor pozi t ivis te , B laga a găs i t în a t i tudini le , sugesti i le şi ma te r i a lu r i l e teologice u n a l ia t c u m nu se p u t e a ma i nimeri t . Infor­maţ ie va s t ă şi informaţ ie opor tună , duh de logică dogmat ică şi vir­tuoz i ta tea fo rmulăr i lo r de linie p u r ă şi expres ivă , sun t câş t igur i pen ­t ru ca re Blaga, cel puţ in în p a r t e , e î n d a t o r a t factorului teore t ic . E tn i -c i ta tea ca rac te ru lu i său, spir i tul reacţ i i lor folclorice de fond din fa­milia sa şi a s cenden ţe l e sau exerci ţ iul teologic vor fi e l emen te de bază p s n t r u p r o d u c e r e a şi exp l i ca rea opere i lui. La punc te l e de ve-

©BCUCLUJ

138 G Â N D R O M Â N E S C

d e r e d e ma i sus, din c a r e B laga p o a t e fi s tud ia t , s 'a r p u t e a a d ă o g a foar te jus t şi cel teologic. Noi însă s t ud i em teologicul în l egă tu r ă cu etnicul , f i indcă e le sun t p r e a so l ida re la Blaga . Teologicul depăş i t va face loc filozofului, i a r a c e s t a îşi va a şeza t a b ă r a sp i r i tua lă mai a l e s în cen t ru l idea ţ ie i e tn ice .

A fost des t inu l Iui B laga să s t e a m u l t t imp p r i n s t r ă in i . P o a t e c ă j u m ă t a t e d in v ia ţ ă şi-a p e t r e c u t - o în a f a r a grani ţe lor . D a r şi a c e a s t a a fost u n des t in fericit p e n t r u c re ia to ru l B l a g a ! M a i întâiu, el 1 n ' a p l e c a t în s t r ă i n ă t a t e d e copil , ci d u p ă ce a fost comple t for-

. m a t la noi. Apoi , B l a g a fiind o p e r s o n a l i t a t e şi, încă , o p r e s o n a l i t a t e e tn ică , s t a tu l în s t r ă i n ă t a t e n ' a făcut decâ t să - i p rec izeze şi s ă - i ampl i f ice d a t e l e d e acasă . D e p ă r t a r e a d izolvă sau în t ă re ş t e . U n a l tu l s 'ar fi d i l ua t p r i n t r e s t ră in i . Poe tu l şi filozoful B laga ma i vâ r tos s'a specificat . U n suflet a d â n c e tnic a b e a în s t r ă i n ă t a t e c a p ă t ă u l t i m a conş t i in ţă d e s ine, s e a f i rmă şi a r e pos ib i l i ta tea să - ş i p l a s e z e v iz iunea p e u n p l a n de va lor i un iversa le . S t â n d p r i n t r e s t ră in i , B laga n u n u m a i c ă şi-a în ţe les m a i p r o p r i u etnicul , p r i n compara ţ i e , d a r a s imţ i t nevoia să t r ă i a s c ă î n t r ' o ţ a r ă idea lă , în a m b i a n ţ a in te r ioară , v iz ionară , a unu i mi t r om â ne sc p u r . Or i câ t a r fi d e exagera t , d a r n u e l ipsit d e o se r ioasă m o t i v a r e să se sus ţ ină că o p e r a lui B laga e înce rca rea d e a-şi menţ ine , p o t e n ţ a şi exp l ica p r i n t r e s t ră in i , firea şi l umea d e a c a s ă . „Spa ţ iu l mior i t i c" es te , m ă c a r în p a r t e , exp re s i a unei nostalgi i . P o a t e că d a c ă B laga a r fi r ă m a s to t t impul în ţ a r ă , a r fi t r ă i t în r e a ­l i t a te u n e l e din formele, p e c a r e l e desc r i e şi l e sub l imează şi n u l e -a r m a i fi scris . E aici u n e x e m p l u că des t inu l omulu i n u coincide cu ace l a al c re ia toru lu i .

In sfârşi t , n u t r ebu ie s ă se u i te că Blaga e unu l din cre ia tor i i revis te i „ G â n d i r e a " , a că re i d i rec ţ ie e tn ică şi re l ig ioasă es te u n a n i m recunoscu tă , U n m a r e c re ia to r n u a r e nevoie să fie inf luenţat şi nici n u p o a t e fi a t â t d e uşor , p e c â t se a f i rmă curent;. D a r însuş i faptul c ă se găseş te î n t r ' u n c a d r u potr ivi t , e u n mot iv ca s ă se de t e rmine singur. D e al t fe l , p r inc ipa l i i co labora to r i a i „ G â n d i r i i " s 'au „influen­ţ a t " f ă r ă să ia p r o p r i u zis u n u l de la a l t u l . . . ei a u a lcă tu i t o i s tor ie comună p r i n faptul că se ş t iau î m p r e u n ă . In aces t sens, „ G â n d i r e a " a a j u t a t des t inul lui B laga şi, la r â n d u l său, B laga a const i tu i t şi con­s t i tu ie p e n t r u „ G â n d i r e a " o p ro fundă şi t r a n s c e n d e n t a l ă j u s t i f i c a r e . . . î n ţ e l ege rea , s t ima şi afecţ iunea, c a r e a u încon jura t co l abo ra r ea lui B l a g a la „ G â n d i r e a " î n t o t d e a u n a şi mai a les în ul t imii zece ani , d e când Nichifor Cra in ic e d i rec to ru l şi an ima to ru l de excep ţ iona le r e ­s u r s e al aces te i revis te , n u sunt o î m p r e j u r a r e de c a r e o min te obiec­t ivă să p o a t ă face v r e o d a t ă abs t r ac ţ i e . Curen tu l „ G â n d i r i i " exis tă ,

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 139

î n c e p u t şi de B l a g a în Clujul anulu i 1921, el a v â n d privi legiul d e a fi r e p r e z e n t a t nu n u m a i şi de u n filozof, d a r şi de cel ma i o rgan ic şi m a i subtil filozof al viziunii româneş t i .

I I I

D a r energ ia e tn ică a lui B laga se vede m i n u n a t şi cel m a i p rop r iu î n însăş i o p e r a lui. P e n t r u a u r m ă r i ver id ic acest fapt, e nevoie însă de o d is t inc ţ ie .

U n motiv, oa re a făcut să n u s e v a d ă r a p o r t u l s t r â n s d in t r e filo­zofie şi r ea l i t a t ea etnică, es te p e n t r u c ă uneo r i filozofii a u combă tu t « tn icu l s au a u fost chiar în r ăzbo iu cu n e a m u l lor . A c e a s t a a u făcut-o fie d in nemul ţumi r i p e r s o n a l e şi d in t r ' un spir i t z ă c a ş cum a fost Schopenhaue r , c a r e az i to tuş i e cons ide r a t în fond ca u n gând i to r spe ­cific ge rman , fie p e n t r u a corec ta etnicul or i a-1 sil i s ă se d e p ă ş e a s c ă , ceeace în definitiv ţ ine tot de is tor ia o rgan ică a e tnicului respec t iv . D e aceea în r a p o r t u r i l e filozofilor cu etnicul , t r ebu ie să ţ inem seama d e ceeace în ac t iv i ta tea lor es te î n d i rec ţ ia e tn icului şi d e ceeace com­b a t e e tnicul p e n t r u un in te res supe r io r şi c a r e n u e s t r ă in de fina­l i t a t ea aces tu ia î n ţ e l e a s ă î n t r ' un chip mai a d â n c . A ş a vom p roceda şi noi în ceeace-1 p r i v e ş t e p e Blaga . D a r ceeace e s t e în d i rec ţ ia etnicului p o a t e avea d o u ă a s p e c t e : unu l d e filozofie t eo re t i că şi a l tu l de filo­zofie p rac t ică , a valor i lor . A c e s t e d o u ă a s p e c t e le vom vedea p e r â n d şi la Blaga .

O n e d u m e r i r e p o a t e s ă in t imideze p e mul ţ i . T rebu ie s ă r a p o r t ă m la etnicul românesc , d a r c a r e e s t e aces t e tn ic? El es te n u m a i vag sau e mai pu ţ in şi decâ t a t â t ? Căc i is tor ia r o m â n e a s c ă e u n a d e v ă r a t m u z e u de inf luenţe , u n cong lomera t d e ca tas t rofe , o con t inuă r a n ă vie. I s to r i a r o m â n e a s c ă e, s 'ar zice, p r i n exce l en ţ ă domeniu l variabilului-U n d e t rebu ie să c ă u t ă m a tunci r ea l i t a t ea r o m â n e a s c ă c o e r e n t ă şi ex is tă o a s e m e n e a r e a l i t a t e ? Nu t rebuie noi o a r e să facem psihologia româ­n e a s c ă n u m a i p e epoci şi p e regiuni , s ă vorb im numai d e au tonomiză r i p a s a g e r e ori s ă re facem acea s t ă psihologie d e câ teva o r i p e secol? Cine judecă aşa , n u cunoaş te nici ce e psihologia p o p o a r e l o r şi nici ce e p o p o r u l românesc . E l e sclavul empi r i smulu i celui m a i nepu t in ­cios. N u t r ebu ie să confundăm esen ţa cu acc identul . Căci la noi e x i ş t i o m a r e r ea l i t a t e u n i t a r ă şi cons t an t ă : ţ ă r a n u l . In vechiul regat , ţ ă r a ­nul e m a i vag, to tuş i ţ ă r a n u l r omân d e p r e tu t i nden i e m a i un i t a r decâ t es te ţ ă r a n u l celor mai mu l t e p o p o a r e din E u r o p a . T r a n s c e n d e n t e l e e tn ice t rebuie s ă le c ă u t ă m în r ea l i t a t ea ţ ă r ă n e a s c ă în p r imul r â n d . Boierii , î n t rucâ t e r a u autent ic i , e r au şi ei un fel de ţ ă r a n i m a i subli-

©BCUCLUJ

140 G Â N D R O M Â N E S C

maţ i , iar a l t ă d a t ă e r a u s t ră in i . M a i t â rz iu vom p u t e a găsi r o mân escu l şi în c lase le de sus, în orice caz m a i mu l t decâ t a c u m . A z i însă e l e a u o t r ad i ţ i e p r e a s cu r t ă or i sunt ames t eca t e cu s t ră in i sau, ceeace e m a i r ău , cult ivă, în mediu l lor m a i înlesnit , defec te le ţ ă r ăneş t i . Emi -nescu avea d r e p t a t e când cons idera , în „ In f luen ţa aus t r i a că" , ţ ă r ă ­n imea ca fiind s ingura noas t r ă c lasă pozi t ivă. A c e a s t a însă e a d e v ă r a t n u n u m a i în în ţe les social, ci şi în în ţe les sufletesc. I a r p e n t r u n o i a cea s t a a r e cu a t â t mai m a r e impor t an ţ ă , cu câ t în a t i t ud inea ţ ă r a ­nului fa ţă de v ia ţă , rel igiosul joacă u n m a r e rol , deci vom p u t e a s ă - l s tud iem p e B laga în t r 'un c a d r u n u n u m a i laic, ci şi religios, c e e a c e a m văzu t că e pot r iv i t cu in t imi ta tea s t ructur i i sa le .

A ş a dar , c a r e sun t intui ţ i i le şi l iniile sp i r i tua l i t ă ţ i i ţ ă r ă n e ş t i ? Evi­dent , n imeni nu-ş i va închipui că vom încerca să facem aici t ab lou l comple t al ţ ă r ănescu lu i filozofic. Ci vom d e s p r i n d e câ t eva p u n c t e ş i d i recţ i i p r inc ipa l e necesa re p e n t r u în ţe legerea gândir i i lui Blaga .

O p r i m ă ca rac te r i s t i că a a t i tudini i ţ ă r ă n e ş t i es te cosmicismul. S'a vorbi t în r e p e t a t e r â n d u r i , d i rec t s a u indirect , cu o e x p r e s i e sau a l t a f

d e aces t fapt, d a r n ic ioda tă comple t . Se face, d e exemplu , m a r e caz de indiv idual i smul românesc , f ă r ă să se obse rve că aces ta es te şi mai a les e r a compensa t de cosmicismul firii r o m â n e ş t i ! Aces t cosmicism e foar te complex . 11 vom s tud ia a l t ă d a t ă a p a r t e . Aic i vom re leva une le iispectei, c a r e în niciun caz n u p o t fi l ă s a t e la o p a r t e d in exp l ica rea lui Blaga . E vorba d e u n t r ip lu a s p e c t : nevoia de spa ţ iu liber, intui ţ ia a rmonie i cosmice şi sen t imentu l pa r t i c ipăr i i l a cosmos.

R o m â n u l v r ea s p a ţ i u liber. E l v rea cu r t e m a r e şi ga rdu r i mici. N u a r e nimic din izo larea cosmică, din o r o a r e a de spa ţ iu ca re c a r a c ­t e r i zează a l te r a se s a u p e m u l ţ i o răşen i . A d e v ă r a t a lui locuinţă e cos­mosul . P â n ă şi in te lec tual i i român i s tabi l i ţ i în mar i l e cen t re , a u p r e ­ferit m u l t ă v r e m e să locu iască în vile mici şi n u în case-bloc. Ch ia r şi azi a ce s t e a s e i n t roduc des tu l de greu p i România , în t imp ce se i n t roduc foar te uşor î n t r ' o ţ a r ă t r ad i ţ i ona l i s t ă ca J a p o n i a , în c a r e e u n c iuda t ames tec d e st i l m a j o r şi stil minor în a t i tud inea faţă d e via ţă . A u t rebui t s ă v ină străinii , neces i tă ţ i l e economice şi ed i l i t a re ş i . . . ciocoismul românesc , p e n t r u c ă b lockhausur i l e să câşt ige p a r t i d a . In aces t e o r a ş e m o d e r n e , sufletul românesc es te însă foar te s t ingher i t . A d e v ă r a t e l e a ş e z ă r i r omâneş t i e rau asocier i le n a t u r a l e d e ogrăz i p u n c t a t e ici colo d e subt i l i ta tea tu rnur i lo r de la biserici. D a c ă u r b a ­nismul a p r o g r e s a t a t â t d e greu în România , e şi din cauza nevoii româneş t i de spaţ iu . Nici o lege n ' a p u t u t opr i p â n ă acum în t inde rea în sup ra fa ţ ă a Capi ta le i , deşi l u p t a în aces t sens d a t e a z ă de vre-o su tă

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 141

de a n i ! D a r să n e în ţe legem. In a cea s t ă nevoie de spa ţ iu a noas t r ă , n u e ceva hao t ic şi imper ia l i s t . E c iuda t ă şi de loc s implă acea s t ă vi­z i u n e spa ţ i a lă r o m â n e a c s ă . Ţ ă r a n u l vrea spa ţ iu l liber, d a r nu dezo r ­gan iza t şi p r ăbuş i t î n t r ' u n infinit a formal . P e n t r u ţ ă r a n p â n ă şi infini­tul p a r c ă a r a v e a u n d e v a o f o r m ă . . A c e a s t ă r eac ţ i e sp a ţ i a l ă a ţ ă ­r a n u l u i nos t ru e foar te g reu d e p rec iza t . L u m e a e finită p e n t r u ţ ă r a n ? El aminteşte , a d e s e a de „ c a p ă t u l lumii" . C â n d acea s t a n u e o s implă f igură l i t e ra ră , ea nu v rea să a r a t e totuşi c ă e vorba d e u n c a p ă t p r o p r i u zis, de u n vid ontologic, ci m a i d e g r a b ă că deaco lo începe a l t ceva . A m zice că p e n t r u ţ ă r a n lumea n u a r e o l imită p rec i să şi to tuş i ea n u e p r o p r i u zis infinită. E un c a d r u larg , c a r e n u e u n h ă u infinit şi nu a r e ca lege o d ia lec t ică as imet r ică , da r c a r e n u p o s e d ă m a i pu ţ in v i r tua l i t a t ea de a se m ă r i necu rma t . E u n spa ţ iu l a rg şi to tuş i nu anarhic , ci cu l imite s t răvez i i s a u tainice, de u n d e încep t ă ­r â m u r i l e metafizice, g răd in i l e ha r i ce sau infernur i le . , . P e n t r u aces te mot ive , idea lu l R o m â n u l u i e s ă t r ă i a scă cu oameni i , d a r în cad ru l n a ­tur i i . Cel mai individual is t Român , când a r e pu t in ţa , ţ ine să a ibă lo­c u i n ţ a lui p i to rească , în c a r e să se cont inue o a r e c u m coche tă r i a na tu r i i şi c a r e să fie î ncon ju ra t ă d e un spa ţ iu liber.

Sen t imentu l a rmonie i cosmice es te în e s e n ţ ă nezdrunc inab i l la ţ ă r a n . E l e a t â t d e pu te rn ic , încâ t cele m a i a d e s e a Românu l se l a s ă s t r u c t u r a t d e n a t u r ă şi nu de o in te rven ţ i e pe r sona l ă . R o m â n u l a r e î n c r e d e r e în o r d i n e a na tur i i şi n a r e î n c r e d e r e în ceeace i n t roduc oameni i , iar is toria i-a da t adeseo r i d r e p t a t e în a c e a s t ă pr iv in ţă . S e l a s ă frecvent în s eama natur i i , a r e op t imism cosmic, a r e sent imentu l r e su r se lo r nes fâ r ş i t e de a c o m o d a r e şi de p ron ie n a t u r a l ă şi a r e ne în­c r e d e r e soc ia lă . Ţ ă r a n i i au pr imi t greu noul ca lendar , f i indcă aces ta le a p ă r e a ca o p e r ă str ict u m a n ă , p e câ tă v r e m e ei îl ş t iau legat d e r u l a r e a apar i ţ i i lo r re l igioase şi cosmice. D a c ă spir i tul ce tă ţenesc în sens m o d e r n se fo rmează greu în soc ie ta tea noas t r ă , e şi f i indcă R o ­mânu l s e mişcă o d a t ă cu n a t u r a , p e linii s t ruc tu ra l e cosmice. D e aceea în psihologia r o m â n e a s c ă ex i s tă u n an t iburghez i sm pasiv , care , deş i nu e conş t ien t d e sine, d a r e pu te rn ic . D u p ă zeci de ani d e indus t r i e p ro t e j a t ă , noi nu. avem încă indus t r i a n e c e s a r ă . D e a c e a s t ă t r ă s ă t u r ă a a t i tudin i i româneş t i , ca re e în l egă tu ră cu ceva m a r e şi nobil, p rof i tă l a rg s t răini i . Vechii negus tor i r omân i e r a u u n a m e s t e c ra r , unic a p r o a p e de p a t r i a r h a l i s m şi o răşen i sm, de an t iburghez i sm ca stil d e v ia ţ ă şi de t r a n s l a t o r i d e mărfur i . Ei făceau negoţ în tovărăş i i o rga ­nice şi e r a u ca n iş te m a r i baci a i comer ţu lu i . S t rucu t r a şi sen t imentu l a rmonie i icosmice i sbut i seră să se sa lveze în ei, chiar î n t r ' o ocupa ţ i e în s ine însăş i pu ţ i n favorabi lă cosmicismului .

©BCUCLUJ

142 G Â N D R O M Â N E S C

Sen t imen tu l p ra t i c ipăr i i l a cosmos, impl ica t de al t fel în cele d e mai sus, a r a t ă în chipul cel m a i expres iv , şi p e a locu r i e m o ţ i o n a n t , cosmicismul r omâ ne s c . E în î n t r e a g a v ia ţă a ţ ă r a n u l u i o c i r cu l a ţ i e cosmică, u n a e r cosmic, c e se mani fes tă a t â t p r in pa r t i c i pa r ea R o m â ­nulu i la cosmos, câ t şi p r i n p r e s u p u n e r e a pa r t i c ipă r i i a ce s tu i a la v i a ţ a omului , la aces t dub lu sens a d ă o g â n d u - s e o p a r t i c i p a r e p u r i n t e l e c ­tuală , d e c u n o a ş t e r e în sine. S ă spunem ceva d e s p r e fiecare.

P a r t i c i p a r e a omului r o m â n e s c la cosmos e, d in t r e toa te , s e n t i ­men tu l cel m a i impor t an t . Ace l „ f runză v e r d e " n u e o invocare s te ­r e o t i p ă şi f ă r ă sens , n u e o mică m a n i e poe t i c ă deven i t ă colectivă, c i e s t e ecoul u n o r re la ţ i i m a i adânc i , al une i verif icări d e ex i s t en ţ ă şi a i une i in s t an ţe cosmice de m ă r t u r i s i r e t o t o d a t ă in t imă şi e x t e r i o a r ă . . . P r i n p a r t i c i p a r e a la cosmos, R o m â n u l v e d e şi t r ă i e ş t e veşnica m i ş c a r e r

veşnica n a ş t e r e , geneza p e r m a n e n t ă , pr inc ip iu l vieţi i ca va loa re un i ­v e r s a l ă şi adâncă . U r m ă r i l e aces tu i fel de î m p ă r t ă ş i r e cosmică sun t foar te mar i . Suflul vi tal , p u t e r e a d e r ez i s t en ţ ă şi chiar s en t imen tu l nemuri r i i , p e c a r e le a r e ţ ă r a n u l , sunt în l e g ă t u r ă m a i a les cu aces t fapt . Rez i s t en ţ a biologică ţ ă r ănească , d a c ă ţ inem s e a m a de a n u m e vitregii ca re a p a s ă d r a m a t i c a s u p r a sa te lor , es te p u r şi s implu u i m i ­t o a r e şi uneor i ch ia r inexpl icab i lă din punc t d e v e d e r e s t r ic t şt i inţif ic. E a t r ebu ie socot i tă ma i a l e s ca o u r m a r e a s t imulăr i i , p e c a r e o d ă p r e z e n ţ a osmot ică a for ţelor cosmice c re i a toa re . In adevă r , în b u n ă p a r t e ţ ă r an i i noş t r i s u n t fiinţe d e duh, de energ ie p u r ă . Ţ ă r a n u l s o a r b e t ă r i e d in n a t u r ă ca u n duh cosmic, E în s t a r e o v a r ă î n t r eagă să d o a r ­m ă n u m a i c â t e v a o re p e noap te , s ă s e h r ă n e a s c ă cu sorb i tur i c ă l u g ă ­reş t i , s ă t i n d ă a face z iua de luc ru de 24 d e ore , şi to tuş i să r e z i s t e ca o stafie încorda tă , b ă t u t ă d e vânt , a r s ă d e soa re , a d e v ă r a t ă v â n ă cosmică, c u temeiur i le de v i a ţ ă î n p ă m â n t şi în ae r . I a rna , ţ ă r a n u l c o n s i d e r ă casa m a i m u l t ca p e u n culcuş de v r e m e rea , ca p e o a l t e r ­n a t i v ă de „pis a l l e r" . C â n d vine p r i m ă v a r a , e, uneor i , s l ab şi ga lben , d e crez i că se c la t ină . D a r e des tu l să i asă la plug, să-1 ia a e r u l p r i ­măver i i , să-1 b i d u i a s c ă vân tur i l e , p e n t r u c ă să - i dea p u t e r e şi s ă i s e r id ice vese l ia a s p r ă în ob raz . Deaceea el a ş t e a p t ă p r i m ă v a r a , c u m a ş t e a p t ă convalescentu l s ă n ă t a t e a a d e v ă r a t ă , c u m a ş t e a p t ă bo lnavu l să dea în bine — a ş t e a p t ă să se r e g ă s e a s c ă în valul for ţe lor cosmice . E ro i smul ţ ă r ă n e s c e l ega t şi d e p a r t i c i p a r e a acea s t a cosmică a lu i . Ţ ă r a n u l a b s o a r b e d in spectacolul na tu r i i u n e ro i sm s u p r a p e r s o n a l , E foar te conc luden t în aces t s ens că eroismul său, deş i e a d â n c , d a r n u e demons t ra t iv , e o r ea l i t a t e ind iscu tab i lă şi to tuş i r ă m â n e cu u n a e r anonim, d e m a r e direcţ ie şi î n c a d r a r e cosmică, d e c u p r i n d e r e în genera l , de u n d e et icismul său p l u t i t o r . . . E ro i smul ţ ă r ănesc e h o -

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 143

t ă r î t , d a r e d e p a r t e de orice pe r sona l i sm şi n ' a r e nimic revo lu ţ ionar , tocmai f i indcă îşi a r e r a ţ i u n e a şi în r ea l i t a t e a cosmică . D a r de aici m a i r e z u l t ă u n î n d e m n p e n t r u eroismul s ă u : intui ţ ia o rgan ică a n e m u ­rir i i . Ţ ă r a n u l a r e ide ia nemur i r i i p e r s o n a l e d in religie, şi o a r e pu ­ternic . Aici e vorba însă de a l tceva : de o n e m u r i r e o a r e c u m imper so ­na l ă , d a r m a i p ro fundă . Spec taco lu l măre ţ i e i şi veşnicei geneze cos­mice, l a c a r e a d e r ă d in toa te fibrele, î i d ă î n c r e d i n ţ a r e a n e m ă r t u r i s i t ă , da r cu a t â t ma i efectivă, a nemur i r i i vieţii, a curger i i da r şi a naş t e r i i ei p e r m a n e n t e . M o a r t e a e o re la t iv i ta te is tor ică . In cosmos n u ex i s t ă moar t e , p r e c u m nu ex i s tă izolare , ci un un ive r sa l ae r comuni ta r . D e -a c e e a ţ ă r a n u l n u va avea t ragicul morţ i i , d u p ă cum nu va avea t r a ­gicul s ingură tă ţ i i , deş i e bucuros să t r ă i a s c ă în mij locul societăţ i i . M o a r t e a v a fi a d e s e a o „ m i r e a s ă " cosmică, ia r s igu ră t a t ea o vas t ă id i lă sau cel m u l t u n „dor" . Ex i s t ă în lumea ţ ă r ă n e a s c ă o d e n s ă poezie a morţ i i , ceeace e foar te i n t e re san t dacă a v e m în v e d e r e că ţ ă r a n u l e vi tal . Poez ia mor ţ i i e p o a t e o formă a poezie i vieţii. Ţ ă r a ­nu lu i îi e d r a g d e viaţă , d a r nefr ică de m o a r t e . A c e a s t ă a p a r e n t ă an t i ­nomie e i n t e r e s a n t ă şi p r e ţ i oa să la el . La mode rn i , d r agos t ea de v ia ţă şi a c o m o d a r e a cu m o a r t e a m e r g invers p ropor ţ iona l , p e c â n d la ţ ă r a n evo luează în r a p o r t u r i d i rec te . Cu câ t ţ ă r a n u l e m a i vi ta l , cu a t â t m o a r e m a i uşor . Minor i i sp i r i tua l i s au individual izaţ i i v ib rează du re ro s în fa ţa mor ţ i i : ţ ă r a n u l e liniştit . A r e sen t imentu l că m o a r t e a lui e un inc ident î n n e m u r i r e a cosmică şi c ă de cei ce r ă m â n în u r m a sa, va avea D u m n e z e u gr i jă şi vor face cum i-o „ lumina" : ei r ă m â n în grija divini tăţ i i şi p e t ă r â m u l d e nes fâ r ş i t e r e s u r s e a l ma ies tă ţ i i cosmice . . . S t rămoş i i noş t r i T raco -Ge ţ i i şi vecinii lor Sciţ i i m u r e a u uşor, f i indcă aveau ide ia une i nemur i r i na ive şi p e r s o n a l e or i şi din c a u z a aceas t a . Români i , din cauza pa r t i c ipă r i i cosmice, au şi t r ă i r e a unei nemur i r i în sine, impersona le , adânci . L a pu te rea , p e c a r e ei o sorb din c a d r u l cosmic, a d a o g ă astfel d imens iunea unei nemur i r i , une i p e r m a n e n ţ e : nu m a i e nevoie de al tceva, p e n t r u ca eroismul lor s ă fie t o t o d a t ă h o -t ă r î t şi cu u n stil c a r e d e p ă ş e ş t e pe r soana . Deaceea cunoaş t e rea m o ­d e r n ă indiv idual i s tă în ţe lege a t â t de greu a r m o n i a ta in ică a e ro ismului ţ ă r ă n e s c , văd i t ma i a les ori de c â t e or i i s tor ia îşi t u l b u r ă a p e l e . . . De la nivelul cosmic, ţ ă r a n u l face impres ia c ă domină is toria . A c e e a ş i pa r t i c ipa re cosmică 1-a făcut pe ţ ă r a n să d e a şi rel igiei o co lo ra tu ră în consecin ţă . Or todox i a e în bună p a r t e un creş t in ism cosmizat, a f a r ă de ceeace p u t e a fi cosmic chiar d e l a început în creş t in ism. Cosmiža rea religiei la R o m â n i e fas tuoasă ca formă şi p r o f u n d ă ca în ţe les . T o a t ă des f ă şu ra rea epopeică a vieţii c reş t ine la noi es te în l egă tu r ă cu na­tu ra . Câ t de a d â n c t rebuie să fie dec i cosmicismul românesc , p e n t r u a face din el un a l ia t de m a r e pres t ig iu al perspec t ive i c reş t ine !

©BCUCLUJ

144 G Â N D R O M Â N E S C

P a r t i c i p a r e a cosmosului la v ia ţa omului , d u p ă ţ ă r an , cons tă din-t r ' o înan imare , c a r e nu e tot una cu ceeace se în ţe lege p r i n animism. N a t u r a e făcu tă să pa r t i c ipe în o a r e c a r e m ă s u r ă la v ia ţa omului , nu d in subiect ivi ta te puer i l ă , ci p e n t r u c ă omul mai în tâ iu e r ecunoscu t ca fiind p â n ă la u n punc t sub o jur i sd ic ţ ie comună cu a cosmosului , ceeace î n s e a m n ă că în t r e ei e o a n u m e c o r e s p o n d e n ţ ă . A n i m a l e l e şi chiar p l a n t e l e c a p ă t ă a d e s e a ro lu r i omeneş t i . In j ude ţ e l e d u n ă r e n e d in sp re r ă să r i tu l Muntenie i , c i rculă o l egendă mică a ciocârl iei , foar te e x p r e ­sivă şi d e un pa t e t i sm del icat . Ciocâr l ia c â n t ă s ingură p e câmp , fiind­că a r e o d u r e r e m a r e . î ş i făcuse cuibul sub b r a z d ă de plug, d a r p lu­gar i i au venit, ,,şi ei n ' au ş t iut" , au porn i t p lugul , au r ă v ă ş i t cuibul, a u zdrob i t ouă le şi pu i i au muri t . Şi a c u m ciocârl ia z b o a r ă în sus şi apo i c a d e la p ă m â n t , ca să m o a r ă cu rând ,

Căci ja ln ică sun t P e aces t p ă m â n t . . .

Versu r i l e aces t ea cu r i tm miori t ic sun t u n a din modes t e l e b i ju te­rii u i t a te a le folclorului nos t ru . I m p o r t a n ţ a lor, p e n t r u ceeace v rem să s p u n e m aici, es te în cosmiza rea sen t imentu lu i mate rn i tă ţ i i , p r in faptul că o v ie ţu i toare a na tu r i i e p u s ă să î m p ă r t ă ş e a s c ă d r a m a omu­lui. Ciocâr l ia ca re - ş i amin te ş t e că ce a r e ma i scump e în p ă m â n t , e o b i a t ă m a m ă ce-şi p l â nge p runcu l , c a r e d o a r m e s u b un r ă z o r de flori. D a r e ma i m u l t decâ t a tâ t , e o d u r e r e p e ca re , ca nuan ţ ă , o a r e şi cos­mosu l căci , d u p ă ţ ă r a n , e l n u p o a t e fi abso lu t s t r ă in d e om, Şi d a c ă a s u p r a aces tu i s en t imen t românesc m a i poa t e fi îndoia lă , s ă d ă m un e x e m p l u d i n a fa ra l i te ra tur i i , p e n t r u ca a legor ia să n u p o a t ă avea nici u n ames tec . In jude ţu l Bră i l a , t ă r ă n c i l e c a r e cul t ivă viermi de m ă ­tase , sunt nevoite, la u rmă , ca t o a t ă lumea, să-i omoare , p e n t r u c ă să p o a t ă scoa te firul. Aici in te rv ine însă s p o n t a n e i t a t e a p a r t i c u l a r ă ro ­m â n e a s c ă . A c e s t e ţ ă r ă n c i b ră i lene a d u n ă copii din sa t şi fac p o m a n ă p e n t r u viermii de m ă t a s e , p e c a r e i-au omorî t . F i i ndcă ele au p ă c ă ­tu i t ! Ca omul să fi p ă c ă t u i t fa ţă de o v ie ta te a t â t de ponosi tă , numai viziunea r o m â n e a s c ă îşi p o a t e închipui . Vie ţu i toa re le şi p l an t e l e po t p ă c ă t u i c â t e o d a t ă , d u p ă Români , d a r şi omul p o a t e p ă c ă t u i fa ţă d e e l e . . . Căci omenescul nu e ceva exclus iv uman . E l c i rcu lă oa recum şi în cosmos şi p o a t e înmugur i în ceva infim. Deal t fel , ca să ne refer im to t la exemplu l da t , se şt ie ca femeile ca re c resc viermi de mă ta se , îi iau uneor i şi-i m â n g â i e ca p e copii mici.

In sfârşit , p a r t i c i p a r e a in te lec tua lă e în ace laş i t imp u n vehicul şi o u r m a r e a celor p r eceden t e . Ţ ă r a n u l vechiu îşi avea as t ronomia , me-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 145

dicina, botanica, zoologia, e t c , de o bogăţ ie şi d e m u l t e or i de o jus­te ţe , c a r e m i r ă p e oameni i d e ş t i inţă actual i , în cazul când nu suferă d e iper t rof ie ra ţ iona l i s t ă . E l e e r a u r ezu l t a tu l m a r e i in t imi tă ţ i d in t r e om şi cosmos. Şi ceeace e încă m a i însemnat , e că t oa t ă aceas tă cu­noaş t e r e a na tur i i e r a o rgan iza tă , a r m o n i z a t ă şi p r o m p t ă , cum nu e la u n in te lec tua l de as tăz i . P e n t r u lumea lui veche, ţ ă r a n u l e ra mu l t m a i s avan t şi în orice caz m u l t m a i în ţe legă tor , decâ t e un in te lectual cu d i p l o m ă îna l t ă din l umea de acum.

Cosmicismul es te dec i a d â n c defini tor p e n t r u economia sufle­t e a s c ă a ţ ă r anu lu i . Na tu ra l i smu l s ău e vast , p l in de t â lc şi de o g ravă t r a n s p a r e n ţ ă . S 'ar greşi însă, d a c ă s a r socot i aces t na tu ra l i sm ţ ă r ă ­nesc ca a v â n d v reo în rud i r e cu a ş a numi tu l sen t iment al na tu r i i a l modern i lo r . A c e s t a vine din ideologie şi d in t r ' o c a r e n ţ ă sp i r i tua lă . Ţ ă r a n u l n u e ideolog, ci un l i turghisi tor . El a f i rmă via ţa şi a s i s t ă la t a ine le ei. F i i n d c ă el e de la sine î n c a d r a t în feeria cosmică. La m o ­dern i , sent imentu l na tu r i i a fost tocmai d o v a d a ieşirii d in organici-t a t e a cosmică. E l e u n fel de l i r ism de compensa ţ i e . D e a c e e a r a r e o r i a rodi t . Cosmicismul ţ ă r a n u l u i e direct , pozitiv, a d â n c , a rmonios şi d iscre t . Din c a u z a aceas ta , d i n p u n c t d e v e d e r e in te lec tua l el e baza p e n t r u o viziune a lumii, iar, d in punc t d e v e d e r e mora l şi biologic, e ga r an ţ i a unu i suflu şi unei v i ta l i tă ţ i c rescute , a unei p o t e n ţ ă r i şi su ­b l imăr i a omului p r i n cosmos, a unui fast in ter ior t a r e î n l egă tu r ă cu mis te re le lumii.

D a c ă aces ta e c ad ru l şi l umea cosmică l a ţ ă r a n , cum le o rga ­n izează el d in punc t de v e d e r e logic, d u p ă ce ca tegor i i? V a l o a r e a logicei ţ ă r ă n e ş t i cons tă m a i a les d in va r i e t a t ea p l anur i lo r ei. A c e a s t a d ă o o r i e n t a r e c o m p l e x ă în teor ie şi o funcţ ionare din cele m a i sa t i s ­f ăcă toa re în p rac t i ca vieţii . Ţ ă r a n u l a r e intui ţ ia posibi lului mul t ip lu , a unor s t r a tu r i sau zone d e exp/ ica ţ îe cu legi diferite, deş i to ta l i t a ­t ea ex is ten ţe i e în u l t ima ana l iză un i t a r ă . I n t r e aces te p l anu r i ex i s tă s u b o r d o n a r e de la cele infer ioare la cele super ioa re . D a r f iecare a r e au tonomia lui. Or ig ina l i t a tea ţ ă ranu lu i r o m â n n u e a t â t în fiecare din aces te p lanur i , ci în bogăţ ia şi în conf iguraţ ia lor î n t r ' un ansamblu sp i r i tua l . A c e a s t a face p r e ţ u l lor deosebi t în cunoaş t e re . Şi nu t r e ­buie să se cau t e un r a p o r t s t r ic t logic în t r e felurile de exp l ica ţ ie a p a r ţ i n â n d aces tor p l a n u r i diferi te, chiar d a c ă unii a r s emna la con­t rad ic ţ i i . M a i întâiu, p e noi ne i n t e r e sează să a r ă t ă m ceeace es te la ţ ă r an , i a r n u ceeace a r t r ebu i să fie. P e u rmă , p r in c ă u t a r e a u n o r r a p o r t u r i s tr ict logice a r în semna că se impune o exclus iv i ta te de cu­noaş te re , o monova l en ţ ă : d a r ţ ă r a n u l tocmai p e aceas t a o d e p ă ş e ş t e .

©BCUCLUJ

146 G Â N D R O M Â N E S C

P e n t r u a s tud ia p e ţ ă r an , t rebuie s ă venim cu o în ţe legere m a i va r i a t ă , e l i be r a t ă d e exclus iv ismele ştiinţifice şi d e s u p r e m a ţ i a logicei for­m a l e , fi indcă a l t fe l n u în ţe legem nimic p r inc ipa l d i n acea s t ă r e a l i t a t e d e r eg i s t ru va r i a t şi de spon tane i t ă ţ i cunoscă toa re m a i l ibere, c a r e e ţ ă r a n u l .

Nu vom insis ta a s u p r a logicei magice şi nici a s u p r a logicei d e ­te rmin is te , deşi e le se găsesc la ţ ă r a n . A c e a s t a p e n t r u c ă d e s p r e e l e s 'a vorbi t mul t în filozofia m o d e r n ă , c ău t ând să se facă d in t r ' una ca­rac te r i s t i ca „pr imit iv i lor" , iar d in a l t a ca rac te r i s t i ca „civi l izaţ i lor" . D a r m a i a l e s p e n t r u c ă d n ana l iza lor nu a r r ezu l t a o în ţ e l ege re m a i efectivă a ţ ă r a n u l u i şi nici a lui Blaga , că ru ia ideia d e magie n u i se p o a t e apl ica d e c â t la figurat şi la c a r e de te rmin i smul , în m ă s u r a în c a r e e justificat, n u p o a t e lipsi.

1. O p r i m ă m o d a l i t a t e de cunoaş t e r e ţ ă r ă n e a s c ă es te ca tegor ia esenţelor ontologice. Deş i p e n t r u ţ ă r a n e un ae r cosmic comun p e n ­t r u toa te lucrur i le şi fi inţele, u n fel de imensă obş te cosmică сг p a r t i ­c ipă la u n g rup de semnif icaţ i i ; şi deşi e convins d e van i t a t ea ex i s ­t e n ţ i a l ă a o r ică ru i lucru s au fiinţe în r a p o r t cu voin ţa de fond a r ea ­l i tăţ i i , d a r el le conferă , p e d e a l t ă p a r t e , o a n u m e r e spec t ab i l i t a t e ind iv idua lă , o esen ţ ia l i t a te şi u n specific ce n u spă l ăcesc lucrur i le şi fiinţele, c a r e op re sc ca aces tea să fie socot i te n u m a i ca a p a r e n ţ e şi a t â t ma i p u ţ i n ca o s implă ma te r i e p r i m ă p e n t r u indus t r ia i nduc t ivă ! F i e c a r e ex i s t en ţ ă şi ma i a les gen de ex i s t en ţ ă a r e p e n t r u ţ ă r a n r ea l i ­t a t e a ei şi t oa t e î m p r e u n ă a lcă tuesc bogăţ ia d e fo rme ca rac te r i s t i ce şi ingenue a lumii. A m spune c ă ţ ă r a n u l p o p u l e a z ă l umea cu g r ă u n ţ e ontologice şi că, d in aces t p u n c t de vede re , ea es te p e n t r u el o imensă rodie ontologică. T o a t e lucrur i le , t oa t e v ie ţu i toare le , t oa te n e a m u ­ri le , cum s p u n e el, î n t r ' un în ţe les a t â t de a d â n c , se a d u n ă î n t r ' o polifonie d e u n d r a m a t i s m potol i t şi în fă ţ i şează to t a l i t a t ea vie a rea lu lu i . Din aces t p u n c t de vede re , î n ţ e l ege rea ţ ă r ă n e a s c ă a r e ceva comun cu Ide i le p la ton ice . F i e c a r e ex i s t en ţ ă e r a p o r t a t ă la u n t ip a d â n c , complet , o a r e c u m e te rn . Cu deoseb i re însă c ă ţ ă r a n u l n u cons ide ră ex i s t en ţe l e de aici ca s imple copii. R a p o r t a r e a lor la o for­mă , la u n t ip esenţ ia l , e p e n t r u el o chezăş i e d e rea l i t a t e , iar n u d e d i luare . Ţ ă r a n u l n u a r e dis t incţ ia , în sensu l filozofiei m o d e r n e , î n t r e fenomen şi numen , c a r e r e s p i r ă m ă c a r o n u a n ţ ă d e art if icial i­t a t e şi d e m u z e u filozofic cu ex i s t en ţe d e c e a r ă . Şi totuşi , r e a l i t a t e a e mu l t i p l ă p e n t r u ţ ă r a n . A r e zone a u t o n o m e şi a r e m a i a l e s două t ă ­r â m u r i fundamen ta l e . F i e c a r e ex i s t en ţ ă p a r t i c i p ă la un t ip cosmic-organic , Ia u n t i p a d â n c , invizibil, d a r c e e a c e a r a t ă ea şi felul cum se p e t r e c e în l u m e a imedia t vizibilă, nu e i luzoriu. E aici o d i feren-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 147

ţ i e r e de viziune ce t rebu ie î n ţ e l e a s ă în a f a ra obişnuinţe lor de şcoa lă filozofică a c a d e m i c ă , p e n t r u a nu fi falsificată.

L u m e a în c a r e t ră im, a r e deci chiar ind iv idua le semnificaţi i on­tologice. D e fapt, aici ţ ă r a n u l face o dub lă r a p o r t a r e . U n a e a f iecărei ex i s t en ţe fa ţă d e t ipul ei. A l t a e încă şi m a i p ro fundă . Or ice ex i s t en ţă , d u p ă idea ţ i a ţ ă r ă n e a s c ă , a r e şi un fel de comunica re d i rec tă , fără in­t e rmed ia r i , f ă r ă soluţi i de con t inu i ta te , cu u l t ima rea l i t a te , cu Cre ia -toru l sau cu e s e n ţ a lumii. E şi u n fel d e ches t iune p e r s o n a l ă în t re Cre ia to r şi or ice ex i s ten ţă , şi invers . D a r d in a c e a s t ă îndo i tă r a p o r ­t a r e r e z u l t ă două fap te sp i r i t ua l e foa r t e î n s e m n a t e p e n t r u ţ ă r a n . P e d e o p a r t e , u n a d â n c r e spec t de cunoaş t e r e fa ţă de n a t u r a fiecărei ex i s ten ţe indiv iduale , o a d m i t e r e p ro fundă a r ea l i t ă ţ i i şi demni t ă ţ i i ei, o dece rna re , p â n ă la un p u n c t foar te apreciabi l , d e inconvert ibi l i -t a t e a firii ei p ropr i i . In aces t sens, ţ ă r a n u l p o p u l e a z ă lumea c u s p e -cificuri, cu a rmoni i con tu ra t e . P e de a l t ă p a r t e , o in tui re o rgan ică a rea l i smulu i p ro fund al lumii. Ţ ă r a n u l t r ă i e ş t e în cosmos n u ca în t r ' o l ume d e par igor i i ontice şi d e n imicur i î n ş e l ă t o a r e şi ne re spec tab i l e ! E l a r e sen t imentu l c ă t r ă i e ş t e în t r ' o lume rea lă , s ănă toasă , cu ceva veşnic, or ig inar în ea, cu o boa re p e r m a n e n t ă d e p r i m ă zi a creiaţ ie i , deşi , în a l t tac t , el a r e sent imentu l vechimii . F i e c a r e ex i s t en ţ ă p a r t i ­c ipând la t ipu l ei a d â n c şi t o t o d a t ă la e sen ţa esen ţe lor , aceeaş i p e n ­t r u to t ce exis tă , a c ea s t a face ca a t i tud inea ţ ă r ă n e a s c ă să a ibă , în-t r ' u n fel, s i gu ran ţ a că v e d e miracolul profund, u l t im, a l ex is ten ţe i genera le , în orice lucru, ins, c r e i a tu ră , î n t â m p l a r e . . . L u m e a e p e n t r u ţ ă r a n domeniul feer ic a l formelor şi indivizi lor , c a r e ascu l tă de a r m o ­nia cosmică şi d e voinţa Cre ia toru lu i , d a r c a r e a u respec tab i l i t a t e in­d iv idua lă d e e s e n ţ ă şi dă inu i re , cu toa te că s u n t ga t a să c a d ă în pu l ­b e r e la vo in ţa Celui de s u s . . . S u n t e m obl igaţ i s ă d is t ingem aici u n r e a l i s m ontologic şi mora l sănă tos , f ă r ă nimic ar t i f icial izant , d e ­p a r t e te or ice h o a s p e ontologice, a l ţ ă r a n u l u i nos t ru , d a r t o t o d a t ă d e ­p a r t e şi d e r ea l i smul p roza i c a l modern i lo r .

Ţ i n â n d la specificul f iecărei ex is ten ţe , ţ ă r a n u l n u va fi evolu­ţ ionis t ! Cu l tu r a a r e uneor i s in teze b izare . Ţ ă r a n u l es te t r ad i ţ i ona l i s t în v i a ţ a socială, d a r nu e s t e evoluţ ionis t în cunoaş t e r e . M o d e r n u l es te evoluţ ionis t în ş t i inţă , d a r e revo lu ţ ionar şi în or ice caz neorgan ic în v ia ţ a soc ia lă ! Ţ ă r a n u l îşi va exp l ica schimbăr i le d i n l u m e p r i n a l t e mi j loace decâ t p r i n evoluţ ie şi anume- p r i n e l emen tu l magic şi p r i n de terminism, d a r m a i a les p r i n apoca l ip t i c şi p r i n miracol şi, îna in te d e toa te , p r in c r e ş t e r e o rgan ică . I a t ă de ce ţ ă r a n u l ţ ine foar te m u l t la e r ed i t a t e , deş i admi t e excepţ i i . Ide ia e red i t ă ţ i i e la el n u a t â t un fapt de cunoaş te re biologică, ci a p r o a p e o cunoaş t e r e metaf iz ică . Ţ ă -

©BCUCLUJ

148 G Â N D R O M Â N E S C

r a n u l ţ ine la e s e n ţ e diferi te . Magic , el p o a t e a d m i t e t r a n s f o r m a r e a unu i om în s t a n ă de p ia t r ă , în p a s ă r e ; a unu i p i ep tene , în p ă d u r e şi a p e ; a unui me ta l în cine ştie ce) a l t corp, d a r n u p o a t e g â n d i lîn ca­tegor ia t r ans fo rmismulu i ştiinţific, c a r e a r e şi el magi i le lui, î n t r ' u n fel mul t ma i p rezumţ ioase , c u m ar fi ideia genera ţ i e i spon tanee . S 'ar c r e d e c ă e aici la ţ ă r a n în p r imu l r â n d o l ipsă de ins t ruc ţ ie filozofică. A c e a s t a e ceva secunda r . In p r imul r â n d e o r e ţ i n e r e de o rd in m e t a ­fizic. In chip normal , d u p ă el, e sen ţe le r ă m â n e sen ţe şi nu-ş i po t d i ­zolva specificul p r in t r ece re de l a una la a l t a . Liniile funcţionale şi evolut ive, a t â t de ca rac te r i s t i ce şt i inţei m o d e r n e , c a r e d i luează esen-ţ ia l i t a tea formelor, sunt s t r ă ine menta l i t ă ţ i i ţ ă r ă n e ş t i . P e n t r u ţ ă r a n ex i s tă o m a r e categor ie de cunoaş te re , c a r e e s t e identitatea. Pr inc ip iu l ident i tă ţ i i a r e o vas tă şi a d â n c ă ap l ica ţ ie în cunoaş t e r ea lu i ! Iden t i ­t a t ea , î n t r e a l t e le , îl face să ţ ină la d ivers i ta te . . . Căc i ceeace e spe ­cific în forme şi indivizi nu p o a t e să se schimbe şi să nu m a i fie ident ic cu el însuşi . D u p ă ţ ă r a n , identicul vine din identic, ex i s t en ţe l e nu se po t naş te din opusur i le lor, ci din ceva cel pu ţ in înrudi t . E r e d i t a t e a e s t e o ap l i ca ţ i e e locventă a aces te i idei . Ex i s t en ţ e l e ind iv iduale sunt u n fel d e e s e n ţ e şi ele nu se po t na ş t e decâ t f iecare d in genul său . D e a c e e a d u p ă ţ ă r a n t oa t e formele vieţii a u ex i s ta t chiar de la început sau la u n foar te mic in terval una d u p ă a l t a şi au fost c re ia te direct d e factorul u l t im al rea l i tă ţ i i . E r e d i t a t e a e doa r u n coro la r biologic şi psihologic al ideii esen ţe lor ontologice a ţ ă r anu lu i . La d o u ă lucrur i ţ ine ţ ă r a n u l , î n t r e a l t e l e : la n e a m sau soiu şi la c a r ac t e r sau t ip . T e r ­meni i : „soiu", „ s ă m â n ţ ă " , „ r u d ă " , „ v i ţ ă " . . . sun t p e n t r u el ceva fun­damen ta l , a d e v ă r a t e en t i t ă ţ i vii, c a r e b r ă z d e a z ă ex i s t en ţa . In ceeace p r i ve ş t e ca rac te ru l , el ţ ine în to tdeauna , c â n d în tâ lneş te un om, să ştie în ce ca tegor ie o r i gen de ca r ac t e r e îl p o a t e p u n e şi ţ ine la aces t fapt m u l t ma i firesc şi ma i a d â n c decâ t e la un om mode rn , ca re a d e s e a t r ă i e ş t e la î n t â m p l a r e sau cu confuze a l ambică r i psihologice.

2. Mitul sau miticul es te o a l t ă moda l i t a t e d e exp l i ca re ţ ă r ă ­nească . Folc lor iş t i i noştr i , ca M a r i a n п Pamfi le , au d a t la ivea lă m u l t e mi tur i şi l egende , cum e cel al ar iciului , c a r e a d a t sfat cosmogonic lui D u m n e z e u şi pe care-1 c i tează, cu a t â t efect, Blaga însuşi . Legen­de le t rebuie socot i te în esenţă , când e vorba d e ţ ă r a n , tot l a mitur i , fiindcă l egende l e sunt un aspec t m a i minor or i ma i liric a l mi tu lu i ţ ă r ă n e s c . In p a r t e cel puţin, deoseb i rea d in t r e mit şi l egendă e ca deosebi rea d in t r e s t ra teg ie şi tact ică . R o m â n u l a r e o m a r e capac i t a t e de cre ia ţ ie mi t ică . E l n ' a ş t e a p t ă expl ica ţ ia ştiinţifică, ci c re i ază firesc mitul , care , din p u n c t de v e d e r e teoret ic , e mai pu ţ in decâ t un „ a d e v ă r " şi mai mul t decâ t a ipoteză, d a r сагг, din p u n c t de v e d e r e prac t ic ,

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 149

e a d e s e a ma i m u l t decâ t u n adevă r , fiindcă funcţ ionează mai organic şi l eagă m a i m u l t d e r ea l i t a t e . Mi tu l e o c r e i a r e d in nou a rea l i t ă ţ i i d u p ă o s t r u c t u r ă p rop r i e d a r nu superf luă , ci în t r 'o r a c o r d a r e indi ­r e c t ă cu r ea l i t a t ea . Mi tur i le ţ ă r ă n e ş t i se r e f e ră l a l u m e a de aici. D a r ch ia r când , excepţ ional , se r e f e ră la l umea d e dincolo, e m a i mul t o deoseb i re de e ta j sau de loc geografic şi de idea l i za re , mitul a lcă tu in -du-se cu e l emen te de r e p r e z e n t a r e d in l umea noas t r ă .

3. P e u n p l a n ma jo r şi ma i mi şcă to r se apl ică , în c u n o a ş t e r e a ţ ă ­r ă n e a s c ă , m o d a l i t a t e a stihială. E greu d e p rec i za t ce es te o st ihie. E a a r e g r a n d o a r e , e l ementa r i sm, ceva d e s c ă r n a t şi vânjos t o toda t ă , p u t e r e de a se a m e s t e c a în ce e m a i int im în noi, în văgăun i l e p ă m â n ­tu lu i şi ex i s ten ţe i şi to tuş i ceva d e p ă r t a t şi ae r ian , ceva d e cometă cu c o a d ă lungă şi d e u ragan , o r ă c o a r e lugubră c â t e o d a t ă şi, p e de a l t ă p a r t e , o v i ta l i t a te în ca re e focul vieţii, u n suflu pus t i i tor sau î n ă l ţ ă t o r . St ihia e p r inc ip iu ontologic activ, e l emen t cosmic, cu u n început d e personi f icare r ă m a s în faza d e in tenţ ie d a r a v â n d o p u t e r e p ropu l s ivă cu a t â t ma i m a r e , ur iaş li l iac ontologic ce bân tu i e din c â n d în c â n d a s u p r a vieţii or i se joacă în văzduhur i ca rechinii în marev St ihia e o coagu la re v â n o a s ă şi imper ia l i s t ă a energi i lor cosmice, o m a r e s taf ie a b s t r a c t ă şi d inamică domnind în imper i i h ă r ă z i t e a n u m e şi r id i ca tă la r angu l d e pr inc ip iu cosmic sau ontologic. Ţ ă r a n u l r o m â n g â n d e ş t e a d e s e a st ihial . E l d ă uneor i st ihiei o n u a n ţ ă ma i b l ândă , d a r în genera l îi p r e s u p u n e o m a r e a r d o a r e ha ină şi î n t o t d e a u n a v e d e în ea ceva pr in exce l en ţ a viu, î n m e r s cel pu ţ in vi r tual , cu ap l i că r i şi configuraţ i i va r ia te , încât , p e n t r u c ă stihiile s ă s tea fixe, t r ebu ie ca să fie în lăn­ţu i te de vo in ţa d e echi l ibru a economiei u l t ime. Stihii le se a r u n c ă a s u p r a indivizilor, a s u p r a a ceeace a m numit esen ţe le ontologice şi le h o t ă r ă ş t e în m a r e p a r t e soar ta , servind, desigur, în u l t ima ana l iză , o voin ţă m a i a d â n c ă . F a p t e l e m a r i a le vieţii sun t puse ce le ma i a d e s e a d e ţ ă r a n în l e g ă t u r ă cu s t ihialul . Dest inul , r ă z b u n a r e a grozavă, că l ­d u r a şi voinţe le m a r i a le sângelui , revoluţi i le , i spăşi r i le şi, în p a r t e , chiar nevoia d e i spăş i re , cr ima, r ă z b o i u l . . . a u un a s p e c t m a i mu l t sau ma i pu ţ in st ihial . Ţ ă r a n u l îşi închipuie p e cr iminal şi ca p e u n nenoroci t , ca re a fost împins d e o stihie, deaceea a r e fa ţă de el şi o n u a n ţ ă de s p a i m ă sau de o r o a r e s ac ră ca şi când s ' a r afla a p r o a p e d e st ihia crimei. Ca rac t e ru l st ihial al războiu lu i a p a r e m a i c lar . P e n t r u ţ ă r a n , r ăzbo iu nit e în p r imul r â n d u n p roces poli t ic, ci ma i mu l t on­tologic. D e altfel , poli t icul n u joacă un rol î n semna t în sp i r i tua l i ta tea ţ ă r ă n e a s c ă . Războiul vine, d u p ă ţ ă r a n , ori p e n t r u că oameni i s 'au înră i t şi e nevoie de o p e d e a p s ă , c a r e să compenseze şi să î n d r e p t e da r mai a les să le amin tească păca tu l р з ca re l-au făcut, ori f ' indcă

©BCUCLUJ

150 G Ă N D R O M Â N E S C

s ' au des lăn ţu i t stihiile, f i indcă e cineva m a i p r e s u s de p u t e r e a omului c a r e v rea sânge . C o n s i d e r â n d războiu l ca u n eveniment st ihial , în m u l t e cazuri , ţ ă r a n u l va t i nde să găsească u n fel d e legi t imi ta te în u r m ă r i l e lui: e t ipic, în a c e a s t ă pr iv in ţă , că m u l ţ i ţ ă r a n i socotesc mo­t i va t ă în t r ' un fel s t ăpân i r ea , c a r e s'a în temeia t p r i n sab ie — căc i sabia r e p r e z i n t ă aici nu forţa b r u t ă şi absolu t a r b i t r a r ă , ci o vo in ţă s t ih ia lă a lucrur i lor . Dar u r m a r e a cea m a i î n s e m n a t ă e a l t a : es te firescul d e m a r e stil cu ca r e ţ ă r a n u l face războ iu l . E l n u e nici pacifist , cum greşi t se spune , d a r nici mil i tar is t . Es t e însă cel mai bun so lda t din lume . Pacif ismul şi mi l i t a r i smul sun t p r o d u s e o răşeneş t i . Totuş i o r ă şanu l , ch ia r c â n d e mi l i tar is t , riscă, cel pu ţ in uneor i , s ă - ş i schimbe convin­ger i le p e f r o n t . . . Ţ ă r a n u l e în a l t ă s i tuaţ ie . E l c r e d e în g r a n d o a r e a s t ih ia lă a războiu lu i . D e a c e e a m e r g e firesc la r ă zbo iu şi es te e rou a p r o a p e fă ră să şt ie c ă es te . Omul de o r a ş se spe r i e u şo r de for ţe le e l e m e n t a r e a l e lumii, p e ca r e n u le-a ma i văzu t de demul t , căci l e -a z ăvo r i t î n cuşt i le şi n imicuri le civil izaţiei , î m p ă r t ă ş i n d u - s e cu ele doa r , ,en de ta i l " . Cu sensibi l i ta tea lui r a f ina tă şi cu in te l igenţa sa vioae d e p ă p u ş ă amabi lă , omul c i tad in e amen in ţ a t să p i a r d ă capac i t a t e a de a s imţ i p r e z e n ţ a m a r i l o r for ţe a le ex i s ten ţe i . Ţ ă r a n u l t r ă i e ş t e însă în p r e a j m a lor, c â n d paşn ic , c â n d înc leş ta t . St ihia lul vieţi i îl înf ioară p r e lung , da r n u s t r iden t . Ş t ie să ia a t i t u d i n e vir i lă în fa ţa lui şi t o to ­d a t ă s ă exp l ice p r i n el .

4. Dogmaticul e o ca tegor ie d e cunoaş te re , ce n u l ipseş te din a t i ­t u d i n e a ţ ă r ă n e a s c ă . î n t r ' u n în ţe les ma i genera l , dogmat ic î n semnează c r e d i n ţ ă a b s o l u t ă în ceva, l ipsa c o m p l e t ă d e îndo ia lă . î n t r ' u n în ţe les m a i special , c a r e ne p r e o c u p ă aici, dogmat icul e o cunoaş te re ce d e ­p ă ş e ş t e logica formală , d a r se s e rve ş t e d e propoz i ţ i i logice, nefiind deci o p u r ă intui ţ ie mist ică. Cu aces t dogmat ic , d u p ă cum vom vedea , B l a g a s'a ocupa t înde lung. Miezul dogmei e o con t rad ic ţ ie , ca re e a d ­m i s ă p e u n p l a n d e t r ans f igura re . La ţ ă r a n sun t cont radic ţ i i . E l e p o t fi şi î n t r e zone le sau ca tegor i i le de ma i sus, d a r nu d e aceas tă cori-t r ad ic ţ i e e vorba în dogmă. Ci, a m spune , d e o con t r ad ic ţ i e p e acelaş i p l an , în aceeaş i zonă sau pr iv ind aceeaş i p r o b l e m ă . Ast fe l de con t ra ­dicţ ie e p o s t u l a t ă şi a s imi la t ă d e cunoaş te re , f i indcă ea p re f igurează o r ea l i t a t e m a i a d â n c ă şi s fârşeş te desigur, în cele din u r m ă , în t r ' o intui ţ ie specifică. O sursă a dogmat icu lu i ţ ă r ă n e s c es te f ă r ă îndo ia lă biser ica . Ce e m a i p r o p r i u în logica dogmat i că ţ ă r ă n e a s c ă e pr imi t de la gnosologia c r e ş t i nă şi a c e a s t a e încă o d o v a d ă câ t de a d â n c a inf luenţat creş t in ismul p e poporu l român . D a r o a l t ă su r să sau d i spo­ziţii sp r e dogmat i c p u t e m găsi, cel pu ţ i n ca ceva incipient ori ca un c a d r u recep t iv p e n t r u dogmă, chiar la ţ ă ran , în a f a r ă de i r ad ia ţ i a cu-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 151

noaş te r i i bisericeşt i . U n e x e m p l u ni-l d a u p rove rbe le . Ţ ă r a n u l nu şovăie să p r i m e a s c ă p r o v e r b e contradic tor i i , d e v r eme ce r e a l i t a t e a îi i m p u n e aceas ta . Aici venim la o ca rac te r i s t i că m a i gene ra l ă a ţ ă r a ­nulu i : la el p r i m e a z ă a d e v ă r u l s au ma i bine zis realitatea, i a r n u me­toda. Ţ ă r a n u l n a r e orgol iu de m e t o d ă ori d e logică. E d a t o r i a m e t o ­dei ori a logicei să se a r a n j e z e cu r e a l i t a t e a şi n u invers . D a r modern i i a u făcut o ser ie d e i nve r să r i pe r i cu loase : a u făcut omul p e n t r u m a ­şină, cu l tu ra p e n t r u civilizaţie, a d e v ă r u l p e n t r u m e t o d ă , r e a l i t a t e a p e n t r u logică! Ţ ă r a n u l a p ă s t r a t ingenios i ta tea fă ră p r even i r i şi „ p a r t i p r i s " -u r i în fa ţa real i tă ţ i i , a l e că r e i d imensiuni , va l en ţe , configuraţi i , le r e cunoaş t e a ş a c u m sunt , ind i fe ren t d e t ab i e tu r i l e ş i s o a r t a logicei. E l r e c u n o a ş t e a d e v ă r u l deş i e ne ra ţ iona l , c â n d e ne ra ţ iona l , t ocma i f i indcă a r e un sen t imen t m a i a d â n c a l ra ţ iona lu lu i , c a r e e sen t imen tu l rea l i smului ontologic şi a l p r imord i a l i t ă ţ i i r ea lu lu i fa ţă d e l o g i c ă . . . Ţ ă r a n u l a r e dec i o t ip ică şi s p o n t a n ă d i spoz i ţ i e p e n t r u în ţe legerea d o g ­mat ică , deşi la el a c e a s t a e m a i mu l t c a d r u pr ie ln ic şi, î n p a r t e , gene­roz i ta te neu t r a l ă , căc i p â n ă la fo rmulăr i l e p r o p r i u zis dogmat ice n u p o a t e a junge p r i n s ine însuşi , a c e s t a fiind de r e so r tu l filozofiei a c a ­demice şi a l teologiei . D a r ţ ă r a n u l oferă ' s t ruc tu ra îmbie toa re şi vigu­roasă , sen t imentu l rea l i tă ţ i i s u v e r a n e şi complexe , c e p r i m e a z ă a s u p r a logicului formal, i a r a c e a s t a e mul t . I n ceeace p r iveş te t r ans f igura rea , c a r e în lesneş te un i t a t ea cont rad ic ţ ie i din dogmă, ţ ă r a n u l o r ea l i zează fie p r i n sp i r i tua l i t a t ea p u r ă l u a t ă de la rel igie, fie p r in s impla lui v i ta­l i ta te . O t r ă i r e v i ta lă a u n o r idei con t rad ic to r i i s fâ rşeş te uşor p r i n a le d a u n fel de un i t a t e . D e a c e a s t ă t r ans f igu ra re însă ţ ă r a n u l p o a t e nici s ă n u a ibă nevoie ce le ma i adesea , t ocmai f i indcă a r e s en t imen tu l complexi tă ţ i i , r ea l i t ă ţ i i şi p e n t r u c ă logica lui e mul t ip lă , d a r nu a t â t d e c r i s ta l i za tă . A t i t u d i n e a ţ ă r ă n e a s c ă t r ă i e ş t e de altfel , în genera l vorbind, î n t r ' un fel d e l in iş t i tă feerie a exis tenţe i , a ş a c ă n u a r e n e a p ă ­r a t ă nevoie de t rans f igurăr i specia le .

5. Divinul e ma i e s t a t ea ca tegor ia lă de c u n o a ş t e r e a ţ ă r a n u l u i . A c e a s t a e în l e g ă t u r ă cu dogmat icul , da r e şi o ca tegor ie a p a r t e şi m a i îna l tă , f i indcă ide ia de D u m n e z e u dev ine p e n t r u ţ ă r a n u n concept l iber de contradic ţ i i , p r in ca re el în ţe lege rea l i t a tea , a tunc i c â n d n u se m u l ţ u m e ş t e cu unu l din m o d u r i l e p r eceden t e , devine o m ă r e a ţ ă viziune luminoasă ce d ă sens fap te lor şi ex is ten ţe lor . Ide ia d e divini­t a t e e d a t ă de rel igia c reş t ină . To tuş i ţ ă r a n u l o a r e impl ica tă şi în intui ţ ia cosmicismului său, a a rmonismulu i cosmic, cu c a r e creş t in is ­mul a fuzionat în m a r e p a r t e şi în chip a t â t de fericit. A c e s t cosmicism a fost în tă r i t şi î n ă l ţ a t de rel igia creş t ină , iar el a fost şi es te p e n t r u aceas t a o p u n t e de u ş o a r ă şi in t imă in s t a l a r e în sufletul românesc .

©BCUCLUJ

152 G Â N D R O M Â N E S C

D a r nu numai a tâ t . D o v a d a că ideia de d iv in i ta te nu vine numa i de l a rel igie, e că ţ ă r a n u l r o m â n a r e unele diferenţ ier i , în felul d e a în ţe lege p e Dumnezeu , fa ţă de creş t in ismul teologic. Cele p u ţ i n c â t e o d a t ă , divinul ţ ă r ă n e s c d e p ă ş e ş t e p e cel oficial al biserici i : e m a i complex , ma i spon tan , m a i liber, p o a t e ma i imperfec t da r cu a t â t m a i pu te rn i c şi to tuş i m a i per fec t în a l t sens . Ţ ă r a n u l se ex t az i ază îna in tea bună tă ţ i i lui Dumnezeu , to tuş i p e n t r u el D u m n e z e u e în p r imu l r â n d p u t e r e , l iber ta te , mi raco l şi chiar cu o n u a n ţ ă d e vo lup ta te , de joc, d a c ă n u şi de orgol iu în sine, p e când p e n t r u teolog D u m n e z e u e în p r imul r â n d u n e x t r a c t metafizic şi etic, o geometr ie seraf ică. D u p ă biser ică , r ău l d in lume e p r o d u s de r e a u a în t r ebu in ţ a r e a l iber tă ţ i i omului şi d e d e ­moni . A ş a e şi p e n t r u ţ ă r a n . N u m a i că el m a i a d a o g ă ceva. Div in i ta tea însăş i p r i l e ju ieş te c â t e o d a t ă ceeace nurnim noi „ r ă u l " . Ţ ă r a n u l nu a r e a t â t d e m u l t e e l e m e n t e p ă g â n e p e câ t se spune . E l e u n bun creş t in , d a r e s incer şi vi tal , Deaceea vorbeş te de un D u m n e z e u vajnic şi l iber, c a r e p o a t e şi să se joace cu lumea, să a ibă un fel d e capr ic i i şi d is t rac ţ i i sau ch ia r să se „ r ă z b u n e " uneo r i : „ m â n i a lui D u m n e z e u " zice ţ ă r a n u l . A m auzi t o d a t ă pe u n ţ ă r a n spunând , şi p o a t e că a cea s t a e r a ceva izolat , că „d in zece şi D u m n e z e u greşeş te una" , ia r p e al ţ i i c ă „nici la D u m n e z e u nu - s toa te bune" . C â n d ţ ă r a n u l e ului t de biza­rer i i le şi s t r â m b ă t ă ţ i l e lumii, c a r e cont raz ic sen t imentu l a rmoni smulu i s ă u cosmic, spune a p r o a p e cu indu lgen ţă şi m i n u n a r e : „ m a r e e g r ăd ina lui D u m n e z e u ! " şi a m în tâ ln i t o a m e n i din p o p o r m ă r t u r i s i n d chiar c ă „a u m p l u t D u m n e z e u l umea cu ce-a p u t u t " . î n s e ş i versur i le popu­l a r e , p e ca re le c i t ează Blfaga, î n a l t ă o r d i n e d e idei, şi în c a r e se zice c ă „ D u m n e z e u p a r e c ă d o a r m e " şi n ' a r e ş t i re oameni , po t fi m e n ţ i o n a t e aici. E a d e v ă r a t că ţ ă r a n u l s p u n e foar te r a r aşa, şi m a i mu l t în glumă, cu o n u a n ţ ă d e u m o r obidit , cu o lucire vir i lă şi a p r o b a t o a r e d e năduf r e semna t , d a r n u e m a i p u ţ i n în aceas ta o indica ţ ie p e n t r u une le va­r ia ţ i i neteologice a le ideii d e Dumnezeu . S 'ar c rede , din t o a t e aces t e exemple , c ă D u m n e z e u iese scăzut p e n t r u ţ ă r a n . A ş a a r fi p e n t r u in te lec tua l , p e n t r u ţ ă r a n însă e mai deg rabă invers . In per fec ţ ia lui, D u m n e z e u a re şi l ibe r t a tea de a „g re ş i " sau de a face orice. Al t fe l a r lipsi ceva perfecţ ie i divine. D u m n e z e u e perfect , e pu te rn ic şi în fond to t ce face el, face bine, chiar d a c ă e „ g r e ş e a l ă " p e n t r u noi . E l iber în chip absolu t şi deci p o a t e bă se şi joace oa recum sau să î n c e r c e . . . A ş a g â n d e ş t e ţ ă r a n u l . Şi apoi pen t ru aces ta exis tă şi un pres t ig iu al r ău lu i . P e D u m n e z e u şi negat ivul îl î na l ţ ă sau ceeace n u se p a r e nouă că e negat ivul . C â n d vede ţ ă r a n u l un om isbit c run t d e fa ta l i ta te , nenoroci t , s tr ivi t în ave rea şi familia lui, or i când vede un schilod groaznic , se înc red in ţează — şi cât de a d â n c ! — de p u t e r e a , absolutul şi insondabi lu l d u m n e z e i r i i , . .

©BCUCLUJ

O A N D R O M A N E S C 153

A c e s t e a sun t resp i ra ţ i i l e ideii d e d ivini ta te la ţ ă r a n . P o a t e că în felul cum sunt concepute , s t r ă b a t e şi ceva din bietul pe r sona l i sm omenesc , c a r e p r o t e s t e a z ă astfel în chip t imid cont ra forţelor un i ­versa le ce-1 domină . F o a r t e r a r , ţ ă r anu l p o a t e a junge chiar la b les ­teme, l a revol tă , f i indcă a r e exces d e vi ta l i ta te , d a r în fond el r ă m â n e tot rel igios. In r evo l t a lui, ţ ă r anu l e mu l t ma i rel igios d e c â t in te lec­tua lu l în a c c e p t a r e a c red in ţe i . Cu aceeaş i d r e p t a t e se p o a t e s p u n e însă, oricât s 'ar vorbi de subiect iv i ta tea metaf iz ică a ţ ă ranu lu i , că î n ideia sa d e s p r e divini ta te e s t e şi o intui ţ ie subt i lă a an t ropomorf i s ­mulu i nos t ru , a t end in ţe i de a vedea c ă e , , r ău" c ă e „greşea lă" , că e „d i s t r ac ţ i e" , acolo u n d e d e fapt n u e decâ t v ă d i r e a unu i a t r ibu t de şi ma i m a r e p u t e r e şi d e s ă v â r ş i r e din p a r t e a divinităţ i i , a l e c ă r e i t e ­meiur i n u le ş t im n o i . . . Greşe l i le din p u n c t d e v e d e r e biologic o r i chiar m o r a l po t fi perfec ţ i i ori condiţ i i de perfec ţ ie ontologică.

6. Şi c u a c e a s t a venim la o u l t i m ă ca tegor ie d e cunoaş t e r e ţ ă r ă ­nească , c a r e e u n fel d e r eze rvă t ă inu i t ă şi d e s u p a p ă de s iguran ţă . O vom n u m i agnosticismul înţelegător** I n p a r t e , a c e a s t ă ca tegor ie e o der iva ţ ie din cea p r e c e d e n t ă , da r e ma i mu l t d e c â t a t â t . E s t e ch ia r zona cea mai subt i lă şi des igur cea m a i specifică din a t i t ud inea cu­noscă toa r e a ţ ă r a n u l u i r o m â n şi t o t o d a t ă dovada unu i a d â n c , com­p l e x şi p re ţ ios echi l ibru sp i r i tua l .

Ţ ă r a n u l încea rcă să cunoască r ea l i t a t ea p r in ca tegor i i le de m a i sus şi r euşeş t e a d e s e a în t r ' un chip suplu şi ef icace p e n t r u nevoile lui. D a r or icâ t d e mul t ip lu a r va r i a aces te cunoaş te r i , s t ă r u i e întot­d e a u n a un r e s t necunoscu t mis ter ios , c a r e e, deal t fe l , u n res t bun, mai m a r e decâ t cunoscutul şi chiar de n e c o m p a r a t cu aces ta . Ce p o ­zi ţ ie va avea ţ ă r a n u l fa ţă de aces t r e s t ? II va ignora? II va anexa , îri chip ilicit, cunoscu tu lu i? Ori va d i spe ra în fa ţa lu i? In r ă spunsu l s t ruc tu ra l , p e care-1 va da ţ ă r a n u l la a c e a s t ă p rob lemă , s tă şi spec i ­f ici tatea şi va loa rea lui .

Cele două ex t r eme , în t re ca re a osci lat gând i r ea filozofică, a u fost scept ic ismul şi absolut ismul . Scept ic ismul es te o e ş u a r e r a ţ i o -nal is tă , u r m a r e a unui dezechi l ibru, a une i disocier i v i ta le sau art if i­cial izăr i . Abso lu t i smul e o trufie logică, o r ă z b u n a r e a impoten ţe i omului în faţa forţelor imense a le rea l i tă ţ i i şi o refugiere p e p l a n u l cunoaşter i i , în c a r e încearcă să-şi a roge a t r i bu te l e cunoscă toa re a l e divinităţi i . C u m e la ţ ă r a n ? El n u va a v e a nic iuna d in aces te ex t r eme , tocmai f i indcă e p r ins în a rmonia rea lului , c a re , când e autent ic , n u to le rează un i l a te ra l i t ă ţ i . Ţ ă r a n u l a re două feluri de î ncad ră r i , ce se cjompletează în t r ' o un i t a t e d e n s ă de t r ă i r e . P e deopar t e , el es te în­şuruba t a d â n c în r ea l i t a t ea vieţii şi a cosmosului , se s imte ontologic

©BCUCLUJ

154 G Â N D R O M Â N E S C

cetluit , or icâ t a r fi de l iber în mişcăr i . P e de a l t ă pa r t e , e î n c a d r a t în o r d n e a divină, ce d ă sub l imare celei cosmice, şi c r e d e cu p u t e r e în Dumnezeu . D a r d e aici u r m e a z ă că fiind în a fa ra or icăru i dez ­echil ibru sau ar t i f ic ia l izăr i , el n u va p u t e a fi scept ic , şi că fiind ev­lavios , nu va p u t e a concepe t ruf ia cunoaş te r i i absolu te , s f idă toare , au tod iv in iza toare . Ţ ă r a n u l e vital şi a r e o evlavie cosmico-divină şi a c e a s t a îl va conduce că t r e u n stil in ter ior de cunoaş t e r e t o t o d a t ă m o d e s t şi a d â n c . Şi a n u m e : a f l ându- se în realitate, fiind cupr ins în ea , vi ta l izat , s t r u c t u r a t şi însemnificat de ea, el îi t r ă i e ş t e formele şi sensur i l e , ch ia r când n u şi le p o a t e prec iza . M i s t e r e l e rea l i t ă ţ i i ca­p ă t ă p e n t r u el u n fel de o rgan iza re inst inct ivă, ceeace r e p r e z i n t ă u n î ncepu t de a s imi la re p e n t r u conşt i inţă . Apoi , c r e z â n d a d â n c în D u m ­nezeu, i n t eg rându- se oa recum în el, va par t ic ipa , în o a r e c a r e m ă s u r ă , la p u t e r e a lui d e cunoaş t e r e sau cel pu ţ in va beneficia de ea ca l i ­n i ş t i re şi l ă rg i re a or izontului . A d e s e a ţ ă r a n u l s p u n e : „aceas t a o şt ie n u m a i unu l Dumnezeu" , voind să a r a t e n u n u m a i c ă omul nu şt ie to ­tu l , da r că şt ie D u m n e z e u şi că e dea juns , că e în t r 'un fel ca şi c â n d a r şti ş i o m u l ! Omul n u c u n o a ş t e totul , nu cunoaş te nici chiar e sen­ţ ia lu l , d a r cunoaş t e p e Dumnezeu , cel p u ţ i n a t â t câ t îi e necesa r lui , i a r D u m n e z e u c u n o s c â n d totul şi omul cunoscând p e Dumnezeu , r e ­zu l t ă o cunoaş t e r e a to tu lu i p r in D u m n e z e u s a u m ă c a r o a s imi l a re i nd i r ec t ă a to tu lu i fie şi î n t r ' o fo rmă să răcăc ioasă sau p a r ţ i a l p rob l e ­mat ică , d a r n u m a i pu ţ in r e a l ă ca u n fel de p r e z e n ţ ă p e n t r u om. P r i n s implul fapt că D u m n e z e u cunoaş t e to tu l , el cunoaş t e şi p e n t r u noi şi nu mai e nevoie să c u n o a ş t e m noi, de v r e m e ce-1 ş t im p e D u m ­nezeu şi a v e m î n c r e d e r e în el. D a r p r ac t i c se va r ecunoaş t e că a cea s t a n u e tot una cu o l ipsă abso lu t ă d e cunoaş t e r e a noas t r ă , că ni se d ă astfel u n ech iva len t ind i rec t şi u m a n al cunoaş ter i i .

A c e s t e două cauze , î n c a d r a r e p r o f u n d ă în r ea l i t a t e a şi semnifi­caţ i i le vieţii şi cosmosului , şi a d e r a r e a f i rească la ideia de Dumnezeu , a jung p e n t r u a da ta ine lor u l t ime o d i rec ţ ie de t r a n s p a r e n ţ ă , d a c ă nu o c u n o a ş t e r e anume , o g ravă şi i r iza tă admis ib i l i ta te p l ină d e un farmec sacru . Ta ine l e înce t ează în aces t mod de a ma i fi p e n t r u ţ ă ­r a n ceva opac , brut , mor t , d u ş m a n or i neu t r a l şi devin un ocean d e t â l c u r i ascunse , d a r nu fără sune t sp i r i tua l şi în or ice caz nu s t ră ine de noi. F a ţ ă de aceas t ă fat idică î m p ă r ă ţ i e a ta inelor , ţ ă r a n u l a r pu ­tea să spună nu fără un min imum de mot iva re : „ r ecunoaş t em că ştim, nu numa i că nu ş t im sau r e c u n o a ş t e m că ş t im a tunc i c â n d n u ş t im" . Şi a n u m e : şt im că ştie D u m n e z e u şi aceas t a dă o i luminare indi­rectă , c a r e p e n t r u v ia ţă face chiar mai mu l t decâ t o cunoaş te re for­m a l logică. In aces t mod, îşi face loc p e n t r u ţ ă r a n o ca tegor ie de cu-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 155

n o a ş t e r e , ca re e p r inc ipa l ă în economia lui sp i r i tua lă , m e n i t ă fiind s ă const i tue u n fel d e n imb a d â n c şi să fie t o toda tă , cum a m spus , o s u p a p ă de s igu ran ţă : ca tegor ia misterului. D a r d a c ă aces t mis te r a r fi mis te ru l pu r , cum e p e n t r u oameni i d© ş t i in ţă , el n ' a r ma i p u t e a fi o ca tegor ie de cunoaş t e r e fie cât de ind i rec tă ! Ci e u n mis te r v i r tua l o rgan i za t şi c u u n joc l ăun t r i c de semnificaţ i i , a că ro r r e v e r b e r a ţ i e f luidă şi specifică n u e to ta l îna fa ra sensibi l i tă ţ i i metaf iz ice u m a n e . P e n t r u ţ ă r a n , tot ce e a d â n c respec tab i l n u p o a t e fi d e c â t mis ter ios , deaceea sunt lucrur i p e c a r e nu le vom şti n i c ioda tă şi nici nu t r e b u e să le ş t im. D a r mister iosul pen t ru el n u e ignoran ţa p u r ă , a b s e n ţ a to ta lă , ci f iecare mis te r e u n svon de c r i s ta l iza re , c a r e p o a r t ă sigu­r a n ţ a c ă acolo e un sens şi o mot iva re a d â n c ă . As t fe l ţ ă r a n u l va u m ­p le domeni i le adânc i a l e ex i s ten ţe i cu rosturi şi tâlcuri, d in t r e c a r e p e une le a junge să l e deslege, da r p e ce le mai m u l t e le l a s ă în s t a r e a p e r m a n e n t ă de mis te re , fără ca să se îndo iască v r e o d a t ă d e coe ren ţa şi legi t imi ta tea lor. A m p u t e a s p u n e că a t i t u d i n e a ţ ă r ă n e a s c ă fa ţă de m i s t e r e e d u b l ă : p e deopa r t e , le bănu ieş te o t r a n s p a r e n ţ ă şi o p r o ­fundă jur id ic i ta te , p e de a l ta , le p r imeş te şi le accen tu iază ca mis te re . T r a n s p a r e n ţ a le e da t ă de î n c a d r a r e a şi c r e d i n ţ a ţ ă r a n u l u i în o rd i ­nea lumii, da r ma i a les de faptul că c ineva le c u n o ş t e şi a ce s t c ineva e Dumnezeu , ia r a ccen tua rea ca mis te r e făcută tocmai p e n t r u că e le sun t ceva a d â n c . E o îndo i tă d i rec ţ i e an t inomică aici, d a r foarte p r e ­ţ ioasă în a t i tud inea ţ ă r ă n e a s c ă : p e m ă s u r ă c e s e a c o r d ă u n fel de t r a n s p a r e n ţ ă mis tere lor , e l e sunt şi ma i m u l t conso l ida te ca mis ter .

Rezu l t a tu l e c ă p e n t r u ţ ă r a n l u m e a a p a r e ca fiind încon ju ra t ă sau cond i ţ iona tă în a d â n c de u n halo* de t a ină ontologică . D a r a c e a s t ă t a i n ă nu e abso lu tă , ci a r e a n u m e m a j o r ă in t imi ta te cu noi, e intel i ­gibilă în p a r t e , de ş i e neformulabi lă în t e rmeni de cunoaş t e r e p r o p r i u zisă. P e n t r u ţ ă r an , ex is tă deci un fel de cunoaş t e r e v i r tua lă şi in-formulabi lă în aces t domeniu sau ex i s tă o n e c u n o a ş t e r e aşa z icând cunoscă toa re . A c e s t a e agnost ic ismul ţ ă r ă n e s c . El e diferit d e ag­nost ic ismul filozofilor, f i indcă lucrur i le p e ca re nu le cunoaş tem, a u totuşi p e n t r u ţ ă r a n mot iva re p r o f u n d ă şi o cheie de t r a n s p a r e n ţ ă r e ­la t ivă : agnost ic ism în ţe legă tor . P r e g n ă m acea s t ă expres ie , deşi te r ­menii ei p a r contradic tor i i , p e n t r u a indica a t i tud inea ul t imă, la c a r e a junge cunoaş t e rea ţ ă r ă n e a s c ă . E x i s t ă un agnost ic ism în ţe legă tor , d u p ă cum exis tă şi un gnosticism ne în ţe legă tor , c a r e pozi t iv izează şi superf ic ia l izează lucrur i le , s t e r i l i zându- le de orice ta ină . A c e s t fel de cunoaş t e r e ţ ă r ă n e a s c ă e foar te cur ioasă , p e n t r u c ă e t o toda t ă logică şi mis t ică . E logică, f i indcă e m e d i a t ă , serv indu-se , de exemplu , de ideia d e Dumnezeu , p e n t r u a cunoaş te indirect , p r in el, şi e mistică,

©BCUCLUJ

156 G A N D R O M A N E S C

f i indcă ideia de D u m n e z e u es te s a u t r ebu ie să s e t e rmine în t r ' o in­tui ţ ie d i rec tă , t r ă i t ă . Deaceea ca tegor ia a cea s t a d e c u n o a ş t e r e ţ ă r ă ­n e a s c ă a r m e r i t a să fie s t ud i a t ă m a i d e a p r o a p e , f i indcă p o a t e fi u t i l ă şi t eor ie i cunoaş te r i i în genera l ,

(Va u r m a ) VASILE B Ă N C I L A

SFÂRŞIT PĂMÂNTEAN

Duhul , de u n d e să-1 p r i n d şi să-1 d ă r u i Vinelor — vie şi s u r ă .infuzie — R o u a ce 'nfige, p r e l i n s ă p r i n pă ru- i , Coapse lo r t a l e azu ru l , i luzie! Duhul , d e u n d e să-1 p r i n d şi să-1 d ă r u i ?

T r u d a şi-o culcă u n o m p e - o desagă , S t â n d u - i d e veghe în ş an ţ o d ihan ie Tr i s tă , căc i gâtu- i nu ş t ie să r o a g ă — Visul lui p o a t e că e î n je lanie . . . T r u d a şi-o culcă u n om pe -o desagă .

F r a t e , î n t o a r n ă p r iv i r ea din spaţ iu , C a l d e l e dege te ' n h u m ă înfige-le, S â n p ă m â n t e a n s ă iubeşt i cu nesa ţ iu C u m te-or iubi necrofor i cu c â r l i g e l e . . . F r a t e , î n t o a r n ă p r iv i r ea din spa ţ iu .

N u m a i v r e a u simbol nici suflet î n mine ! Totu l , bă l t oacă sau sens, e ma te r i e . H a i d e să b a t e m o sâ rbă , ma i bine, S g u r a de gândur i să c a d ă ' n p u z d e r i e . . . N u m a i v r e a u simbol nici suflet în m i n e !

M. D . 1 0 A N I I >

©BCUCLUJ

NOAPTEA ÎNVIERII*)

L u m e a forfotea grăbi tă ; o g rabă neobişnui tă , înf r igura tă . Marg i ­n e a t ro tua ru lu i d i n Ca lea Victoriei e r a î n ţ e sa t ă d e curioşi . Pol i ţ iş t i i fljuerau nervoşi , pompie r i i p r e s ă r a u nisip p r i n mij locul d rumulu i , câ ţ iva comisa r i î n d r u m a u publ icul la o rd ine , sil indu-1 s ă t r e a c ă îna­poi p e t ro tua r . T o a t e aces tea aveau loc la o r a 12 noap tea , ceeace m i r ă p e M a n t u , ca re t r ecea p e Ca lea Victoriei , î n d r e p t â n d u - s e s p r e Bise­r ica ru sească din fa ţa Univers i tă ţ i i . î n t r e b ă p e u n b ă ş t i n a ş cu m u s t ă ţ i m a r i şi cu p ă l ă r i e pleoşi tă , ce î n s e m n e a z ă aceas t ă a ş t e p t a r e .

— T r e c e V o d ă cu Voevodul , r ă s p u n s e aces ta . Se duce la s l u j ­b a învier i i la Domni ţ a B ă l a ş a .

M a n t u a r fi dor i t să as is te şi el la t r e c e r e a l andou lu i regal , d a r îi e r a t e a m ă să n u scape în t â ln i r ea de la Biser ica rusească . Cot i s p r e B u l e v a r d u l Caro l . P e a c e a s t ă a r t e r ă a cap i ta le i au tomobi le le c i rculau febril . L a î n t r e t ă i e r e a s trăzi i , t r a m v a e l e a ş t e p t a u semnul l ămpi i sus ­p e n d a t e . A g e n t u l de c i rculaţ ie , p o s t a t în col ţul t ro tuaru lu i , m â n u i a a p a r a t u l . T r e m u r u l co lora t al r ec l ame lo r luminoase , d ă d e a s t răz i i un a spec t incendiar . Trecă tor i i a l e r g a u s p r e biserică, la înv ie re ; a l ţ i i a ş t e p t a u t r e c e r e a Domni toru lu i .

M a n t u a junse l a biser ică tocmai c â n d începu l i turghia . C red in ­cioşii, în n u m ă r foar te m a r e , a ş t e p t a u a f a r ă c u capu l descoper i t , ţ i ­n â n d o l u m â n a r e a p r i n s ă în m â n ă . Cei m a i m u l ţ i d in t r e ei e r a u b a s a -r a b e n i s a u ru ş i refugiaţ i . Tab lou l a c e s t a noc tu rn , în c a r e furnicau a t â t e a feţe evlavioase cu l u m â n a r e a d e c e a r ă în m â n ă , impres iona p e M a n t u . P reo tu l cu căde ln i ţ a , citea, în u ş a biserici i . Coru l îi r ă s p u n d e a , (câlntând „Chr i s tos a înviat" , m e l o d i e ce se î m p r ă ş t i a mângâ i e to r p e s t e cei d e faţă, ca a l i na rea une i sufer in ţe .

U n t r amva iu« t r ecu pe d ina in t ea biserici i ; e r a gol, numai w a t m a -nu l şi î ncasa to ru l se gă seau în el .

M a n t u t r ebu ia să o găsească p e aceea , p e ca re n ' a m a i văzu t -o

*) F r a g m e n t din r o m a n u l „Oraşul N o r d i c " .

©BCUCLUJ

158 G Â N D R O M Â N E S C

d e câţ iva ani . D a r u n d e să o cau te în aceas t ă m u l ţ i m e ? E ra imposibil s ă îna in teze în c u r t e ; t r ebu ia s ă r ă m â n ă în s t r adă , u n d e se r e v ă r s a s e l umea ce nu încăpea î n ă u n t r u . A c c e n t e l e l imbii s lave îi izbiră u rechea , ca o remin i scen ţă . P r i n glasul aces te i l imbi îi vorbea t recu tu l , un t r e ­cut nebulos de s tuden t , în ca re mizer ia se a l toia p e u n fond d e op t i ­mism juvenil . P e a tunc i ducea l ipsur i , e ra fă ră bani, da r e ra l iber . O s ingură p r e o c u p a r e : aceea de a-şi da examene l e . Sufer in ţa a c e a s t a e ra dulce, căci e r a î m p ă r ţ i t ă cu a l t ă fiinţă, c a r e d in cl ipa când s 'a ins ta la t 11a el, n u 1-a m a i p ă r ă s i t decâ t c â n d s 'a m ă r i t a t . A r fi r ă m a s definitiv la el, d a r el nu i-a spus să r ă m â n ă ; p e a tunci avea t e a m ă de v ia ţă . Nu-şi p u t e a lua r ă s p u n d e r e a unei familii. V ia ţa a fost a s ­p r ă cu e l ; n u 1-a l ăsa t să-ş i facă de cap, ci 1-a împins p e un t r a s e u ce se în t indea nesfârş i t şi uniform îna in tea sa. T rebu i a s ă m e a r g ă p e l i ­n ia aceas ta , p â n ă la capă tu l d rumulu i . A d e s e o r i îi t r e ceau p r in m i n t e cuvin te le lui Rousseau : „Omul s'a născu t l iber şi totuşi îl găs im în l an ţu r i " . î n a i n t e de a-şi face un ros t în viaţă , e r a liber, d a r l ipseau mi j loace le m a t e r i a l e şi d e p e n d e n ţ a de factorul economic îl făceau sclav. A s t ă z i p r o b l e m a exis ten ţe i e ra r ezo lva tă , însă cu p r e ţ u l în­s t r ă ină r i i l iber tă ţ i i . N u m a i min t ea îi e r a l iberă , acea m i n u n a t ă facul­t a t e de a închipui fo rme şi lucrur i d u p ă p l a c . S inguru l bun de c a r e oameni i n u se po t a t inge . P e firul imaginaţ ie i s imţea el sensul l iber­t ă ţ i i filozofice. E v a d ă r i l e sa le nu e r a u a l tceva decâ t înce rcă r i de a-şi î m p r o s p ă t a ex is ten ţa . Ii t r ebu ia mişcare , e lan . Chiar sufer in ţa a v e a p r e ţ în ochii să i da r n u sufer in ţa b ru tă , c a r e - ţ i an ih i l ează s imţ i rea , ci aceea c a r e o s t imulează .

î n a i n t a în grup , p l in de emoţ ie , cu ochii ce rce tă to r i . î n tuner i cu l nu- i î ngădu ia s ă r ecunoască figurile. Oameni i p ă r e a u nişte u m b r e în­f ă şu ra t e în giulgiuri . N u m a i feţele s t ră luceau , î n f l ăcă ra t e de ex taz . L u m â n a r e a îşi p roec t a a s u p r a lor r aze l e sale, ca o p a t ă ga lbenă , sco-Iţându-le în e v i d e n ţ ă obrazul . Res tu l r ă m â n e a în tuneca t , ca şi m i s t e ru l ce-i împre jmuia .

M a n t u p ă r u că dis t inge o s i lue tă . Lângă gr i la j , a l ă tu r i de un b ă r ­b a t scund, e r a o femeie p e c a r e a recunoş tea . Se s t r e c u r ă p â n ă la ea înf iora t . Licăr i r i le d in pr iv i r i le ei, îi d ă d u r ă de ves te că a fost şi el recunoscut . Ii făcu semn cu ochii să r ă m â n ă linişti t . El se s u p u s e aces tu i semn. î ş i d ă d u s e a m a c ă n ' a r e nici u n d r e p t să- i s t r ice l in iş tea casn ică ; l -ar fi t r ă d a t imedia t g lasul t r e m u r ă t o r d a c ă s 'ar fi dus d e a d r e p t u l la ea să o sa lu te . F e m e i l e a u m a i m u l t ă j u d e c a t ă d e c â t bărba ţ i i .

R ă m a s e în p ic ioare l ângă ea, fără să sufle o v o r b ă ; p ă r e a u doî necunoscuţ i . î ş i c u m p ă r ă o l u m â n a r e sub ţ i re de c e a r ă de la v â n z ă -

©BCUCLUJ

G Â N D K O . M Â N E S C 159

t oa rea d e la grilaj şi şi-o ap r inse la a ei. Zâmbe tu l ei impercept ib i l , a r ă t a c ă 1-a în ţe les . E r a a t â t a t r ans f igu ra re în aces t zâmbet , î ncâ t p ă r e a veni t din a l t ă lume . Soţu l ei n u obse rvase nimic; p r ivea îna in te cu ochelar i i p e n a s . Nemişcat , ca o s ta tue , M a n t u a ş t e p t a sfârş i tul l i ­tu rgh ie i şi ceeace avea să se m a i î n t â m p l e . E r a totul a t â t de s t r an iu şi miraculos , ca î n t r ' o n o a p t e fantas t ică . î n t â l n i r e a aceas t a neobişnui tă în aces t decor noc turn , p ă r e a din a l t domeniu decâ t al rea l i tă ţ i i .

L i turghia se t e rmină . P r e o t u l ros t i u n „Chr is tos a învia t" r eve la ­tor . U m b r e l e î ncepu ră să se miş te . L u m e a se s ă r u t a şi se îmbră ţ i şa .

In î n v ă l m ă ş e a l a ca re se p r o d u s e , M a n t u p i e r d u u r m a Soniei . Mu l ­ţ i m e a ca r e se a şeza se în t re el şi ea, o înghiţ ise. C ă u t a d i spe ra t în t o a t e p ă r ţ i l e .

Se n ă p u s t i sp r e ieşire, d â n d la o p a r t e lumea ce-i s t ă t e a în c a l e T r e b u i a să o găsească n e a p ă r a t . O do r in ţ ă mai p u t e r n i c ă decâ t or ice j u d e c a t ă îl împingea să o cau t e . Sen t imen tu l din el nu a mur i t în d e ­cursul an i lor c e i-au s epa ra t .

V ia ţ a p e c a r e a dus-o, p â n ă a c u m nu era v ia ţă . A d e v ă r a t e l e sa le porni r i , mul t t imp compr ima te , r u p e a u a c u m zăgazu l şi s e r e v ă r ­sau ca un puhoiu de a p ă umfla t de ploi . E r a a p r o a p e de acel mo­m e n t ce se n u m e a „ e x t a z " şi ca re îţ i desvă lu ie d in t r ' oda t ă , mis te ru l necupr insu lu i . S ă m ă n â n c i numa i o d a t ă p e zi şi să t ră ieş t i cât m a i mu l t astfel de c l ipe! Cu toa te că emi ţă to ru l aces tor idei es te el însuşi , î n e l se lascunde un burghez. Căci astfel cum s'a p u t u t a d a p t a vieţ i i r egu la te , p â n d i n d dumineci le şi să rbă tor i l e , ca să e v a d e z e şi s ă t r ă i a s c ă a d e v ă r a t ă v i a ţ ă ? V ia ţ a 1-a uni formiza t şi p e el, făcându-1 a s e m ă n ă t o r la chip cu ceilalţ i , c a r e îl cons ide ră unu l de ai lor, f ă r ă să bănu ia scă că în el se ag i tă o l ume nouă.

Cu greu s t r ă b ă t u p e s t r a d ă afară , u n d e mu l ţ imea to t m a i s ta ­ţ iona. C e r c e t ă cu a ten ţ i e f iecare g r u p ; n u descoper i nimic. Va fi p l e ­ca t cu maş ina , îna in te de a avea el t imp să se t r e z e a s c ă d in a m e ţ e a l ă .

O un i formă cunoscu tă se profi la îna in tea sa. E r a Guleanu , c a r e se în t re ţ inea cu o cucoană . C â n d îl văzu, o p ă r ă s i şi a l e r g ă sp r e el p l in de u imi re :

— Ce cauţ i p e aici, M a n t u l e ? M a n t u n u e r a tocmai în dispoziţ i i le cele mai bune p e n t r u a r ă s ­

p u n d e cu ace iaş i efuziune. I i p ă r u to tuş i bine d e în tâ ln i re . P e n t r u a n u fi obligat să dea un r ă s p u n s , în t r ebă el la r ându l s ău ; — D a r ce cau ţ i t u a ic i? G u l e a n u zâmbi semnificativ, a r ă t â n d cu ochi i s p r e femeea ce îl

a ş t ep t a . — Ia uite, o chest ie .

©BCUCLUJ

160 G A N D R O M A N E S C

— Şi ches t ia a c e a s t a te -a a d u s la s lu jba învieri i de la Biser ica r u s e a s c ă ?

— D a c ă e rusoa ică ! N u m a i aci o po ţ i în tâ ln i . M a n t u se l umină d e o d a t ă . — I ţ i p l ac rusoa ice le? — F o a r t e mul t ; sun t femei admi rab i l e . A t â t a d o a r că o d a t ă c ă ­

zu t p e mâin i le lor, nu mai poţ i s c ă p a de ele. A c e s t e aprec ie r i nu p r e a e r a u p e p l acu l lui M a n t u . P e n t r u a-1

opr i să se în t indă m a i d e p a r t e a s u p r a aces tu i subiect , schimbă con­ve r sa ţ i a :

— N a ş v r ea să t e reţ in , Te a ş t e a p t ă rusoaica . —> N u m ă re ţ i i deloc, se g răb i G u l e a n u să-1 as igure . D impo t r ivă

îmi p a r e bine că a m pr i le j să scap de ea. E p r e a mul t să s ta i două ceasur i cu una şi aceiaşi femee. M a i sunt şi a l te le c a r e mai a ş t e a p t ă . Ştii , cap i t a l a e s t e p l i nă de femei şi ca re m a i de ca r e t e p r e s e a z ă .

G u l e a n u l u ă o p o z ă de vic t imă şi s e î n d r e p t ă s p r e femeea ca r e a ş t ep t a . îş i l uă r ă m a s bun de la ea şi o p ă r ă s i , ven ind înapoi la M a n t u cu u n a e r t r iumfă tor .

— S'a făcut. A c u m să m e r g e m să s e r b ă m în v reun local în tâ l ­n i r ea noas t r ă .

M a n t u încercă să rez i s te invitaţiei , da r G u l e a n u îl r ugă a t â t d e s t ă ru i to r , încâ t t rebui să p r imească .

Se î n d r e p t a r ă sp r e centru , m e r g â n d înce t unu l l ângă a l tu l . G u ­l e a n u îşi t r ecu b ra ţu l în t r ' ace la a l lui M a n t u .

— Ce mai e p r in „oraşu l n o r d i c " ? — Nimic nou. Lumea e p leca tă . — Cum de te -a i h o t ă r â t s ă vii la Bucu re ş t i ? -— A m şi eu o! chest ie . -— A h a ! făcu Guleanu , d e a c e e a t e afli la biser ica r u s e a s c ă ?

D a r cel p u ţ i n ai isbut i t s ă te scap i de e a ? î n t r e b a r e a aceas ta îl făcu p e M a n t u să înc run te din sp r âncene . — N u e o femee din ace lea de ca r e vre i să te scapi . Ma i deg rabă

a m avut impres ia că ea a dor i t să se s c a p e d e mine . — Ce vorbeş t i ! făcu Gu leanu uimit . Şi e r u s o a i c ă ? — Din cap p â n ă în pic ioare . A ş a că t eo r i a t a d e s p r e rusoa ice nu

e Valabilă,. T r e c e a u pe Ca lea Victor iei . M a n t u pu ţ in ap leca t , ca şi când n ' a r

fi pu tu t supor ta p o v a r a gândur i lo r ce-I f rământau , iar G u l e a n u d r e p t ca u n copac , îna l t şi bine făcut. P e f iecare femee ce t r ecea o fixa. D in mer su l său sigur şi a p ă s a t , se v e d e a că a r e o foar te bună p ă ­r e r e desp re s ine însuşi. E r a b ă r b a t f rumos şi chipeş . La aceas t ă fru-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 161

muse ţ e , se a d ă u g a şi impres ia c e ţ i -o făcea felul d is t ins de a s e p r e ­zen t a în socie ta te , m a n i e r e l e sale şi f razele e legan te p e ca re l e în t re ­buin ţa . N u e ra de m i r a r e că Melina, e ra î nd răgos t i t ă de el, iar R a l l y îi l ă u d a m e r e u man ie r e l e , dându-1 de e x e m p l u lui Bonea, c a r e e ra con t r a ru l lui. Bonea se ene rva d e câ t e ori o auzea l ă u d â n d u - 1 ; nu-1 p u t e a suferi din c a u z a acea s t a şi nu scăpa nici un pr i le j de a l forfeca în discuţi i le ce a v e a u loc. G u l e a n u r ă s p u n d e a t o t d e a u n a calm, ceeace d ă d e a impres ia că d r e p t a t e a e d e p a r t e a lui. Femei le , c a r e n u p u t e a u rez i s ta seduc ţ iun i i sale , îi ra t i f icau a c e a s t ă a t i tud ine . Bonea se enerva , se s b ă t e a şi când vedea c a u z a p i e r d u t ă , se r e t r ă g e a s u p ă r a t în t r ' un colţ . N u p u t e a i e r t a n imănu i ca fizicul să o ia îna in tea spir i tului . Ma i e r a şi u n sen t imen t de gelozie şi de invidie, care-1 s t r â n g e a d e gât .

— S ă i n t r ă m aici, z ise Guleanu , o p r i n d u - s e în fa ţa r e s t a u r a n ­tu lu i „ R o y a l " .

î n ă u n t r u mese l e e r a u a rh ip l ine . P e f iecare e ra o far fur ie cu ouă c o l o r a t e de Paş t i . G ă s i r ă cu greu două locuri l ibere . G u l e a n u se a ş e z ă tac t icos şi d u p ă ce se sfă tui cu che lneru l a s u p r a mâncă r i i şi a bă tur i i , luă u n ou roşu, îl î n d e m n ă p e M a n t u să facă la fel şi îl ciocni z icând:

— Chr is tos a înviat . — A d e v ă r a t . C u r ă ţ i r ă oul de coa j ă şi îl m â n c a r ă . Apo i î nch ina ră cu ţu ică : — Bine ai veni t ! M a n t u d ă d u d in cap . G u l e a n u începu imedia t să facă măr tu r i s i r i .

Deş i avea succes la femei, o femee i-a t r a s to tuş i c lapa . E r a o bul -găroa ică . Bu lgă roa ice le n u sunt femei f rumoase ; aceas t a se î n t âmplă s ă fie însă foar te f rumoasă . P robab i l e r a p r o d u s u l v re -une i încruci­ş ă r i . . . L a a c e a s t ă femee, ţ inea foa r t e mul t şi n u ţ inea de loc la su te le d e femei c a r e m u r e a u d u p ă el, une l e m u l t m a i f rumoase decâ t ea.

— C u m îţi explici , Man tu le , a c e s t f enomen? în t r ebă cu ser iozi­t a t e . T e ş t i u psiholog şi d e a c e e a îţi fac a c e s t e măr tu r i s i r i .

M a n t u îşi a d u s e amin t e că măr tu r i s i r i l e lui G u l e a n u a u fost în ­t r ' u n t imp subiect genera l de discuţii , p e n t r u c ă el le p r e z e n t a ca p e n i ş te p r o b l e m e insolubi le . R a l l y şi Me l ina cunoş t eau demul t poves t ea ace s tu i a m o r nenoroc i t şi i-1 i s tor is i ră şi lui M a n t u . R ă s p u n s e :

— T o t d e a u n a doreş t i ceeace n u p o ţ i avea . Pos ib i l i ta tea de a- ţ i sa t i s face o dor in ţă , s cade din in tens i t a tea ei şi uneor i o p o a t e chiar anihi la .

G u l e a n u ascu l tă a tent , p r iv ind câ tva t imp n e d u m e r i t l a gura ce a r t i c u l a aces te fo rmule magice , ce- i des legau ta ina . Se lumină din-t r ' o d a t ă :

©BCUCLUJ

162 G Â N D R O M Â N E S C

— Bravo , a i n imer i t cuiul în cap . Nimeni n u mi-a da t un r ă s p u n s -atât de intel igent .

La m a s a vecină o femee e l egan t ă p r ivea p e ascuns la M a n t u . S e af la în soc ie ta tea unor ofi ţeri super io r i şi a a l to r cucoane . M a n t u nu în ţe l egea ce in te res a p u t u t t r ez i aces te i femei. F e m e e a acea s t a t r e ­buia să facă p a r t e din socie ta tea îna l t ă a capi ta le i . A v e a u n fizic tu r ­bură to r . Focul aces tor pr iv i r i negre , t o p e a or ice r ez i s t en ţă . In a l t ă î m p r e j u r a r e , a v e n t u r a i-ar fi s u r â s . D a r a c u m nu m a i încăpea în el nici m ă c a r u n g r ă u n t e din a l t ă femee. Şi to tuş i de сг-i b ă t e a i n ima? î ş i d ă d e a s eama că în el s e a s c u n d d o u ă vieţi , ca d o u ă p r ă p ă s t i i : una s e n s u a l ă şi a l t a sen t imen ta l ă . U n e i femei ca re se a d r e s e a z ă a t â t d e d i rec t s imţur i lor nu-i po ţ i rezis ta , chiar d a c ă a i cunoscut ex tazu l . A c e a s t ă descope r i r e îl ind i spuse ; ames tecu l aces ta a d o u ă lumi îi d ă d e a impres ia de re la t iv . I a r el dorea abso lu tu l . Dua l i smul aces ta p ă r e a că - i r i s ipeş te acea s t a r e ca re 1-a a p r o p i a t a t â t de mu l t de D u m ­nezeu. E r a ca o l u p t ă în t r e p u t e r e a în tuner iculu i şi a luminei , î n t r e for ţele divine şi î n t r e diavol . Spir i tu l c a r e v r ea să b i rue fizicul.

G u l e a n u se răsuc i nel iniş t i t p e scaun : — Ai văzu t ce pr iv i r i îmi a r u n c ă t ipesa dela m a s a vec ină? Ce

zici, e s t raşnică , n u ? M a n t u ş t i a c ă a c e a s t ă femee se u i ta la el şi nu la Guleanu , da r

îi l ăsa lui sat isfacţ ia aceste i cucerir i . E r a şi ma i n a t u r a l ; G u l e a n u e ra b ă r b a t b ine , pe c â n d el ce a v e a ? P o a t e să a ibă chiar d r e p t a t e . A c re ­zut n u m a i că pr iv i r i le îi sunt a d r e s a t e lui. E a t â t d e uşor să t e înşeli şi să fii vict ima une i iluzii. N ' a spus un filozof că to tu l e numai a p a ­r e n ţ ă ? Totuş i p e femeea acea s t a p ă r e a că a mai văzu t -o undeva . U n d e , n u şt ia. M e m o r i a îi refuza serviciul d e a o î ncad ra u n d e v a în loc şi t imp.

P rof i t ă d e ocazia că G u l e a n u e ra ocupa t de „f l i r t" şi se r id ică . — U n d e p lec i? s ă r i el a l a r m a t . — T e las, zise M a n t u cu un zâmbe t semnificativ. Eşt i în p ragu l

une i aven tu r i şi n u v r e a u să- ţ i s tr ic combina ţ ia . T e felicit pen t ru succes. «

G u l e a n u îi în t inse m â n a î ncân t a t : — D a c ă ţii n e a p ă r a t să m ă laş i s ingur, nu te ma i re ţ in . D a r

mâ ine ne vedem. Eşt i invi ta tul m e u la masă . Poft im a d r e s a mea . I i în t inse o c a r t e de vizi tă d in po r tmoneu . — Ie i t r amva iu l Nr . 14. T e duce p â n ă la p o a r t ă . M a n t u p ă r ă s i localul . G u l e a n u se a şeză p e scaun, p r e g ă t i n d u - s e

d e a t a c . D a r femeia de la m a s a vecină nu-1 m a i onoră cu pr iv i rea . IONEL N E A M T Z U

©BCUCLUJ

C R O N I C I

ALEXANDRU LĂPEDATU

Profesorul şi academicianul Alexandru Lăpedatu şi-a crestat pe răboj la 2/14 Septembrie 1936, al 60-lea an al vieţii, ceeace i-a adus un frumos moment festiv, înregistrând un larg ecou în opinia publică, şi un bogat şi preţios volum omagial din partea prietenilor, colabora­torilor şi discipolilor săi. O sărbătorire, pe lângă alte semnificaţii, este oarecum şi o „definitivare a consacrării" unei valori. De aici nevoia de a o sublinia într'o lumină cât mai clară şi conformă cu adevărul,

Alexandru Lăpedatu, născut pe plaiurile Săcelelor din Ţara Bâr-sei — rezervor bogat în oameni mari pe care i-a dat românismului — este una din figurile, care nu va putea lipsi din inventarul valorilor autentice al generaţiei sale. In deosebi, unul din aspectele culturii noastre este legat de numele său: zestrea sa spirituală, adunată într'o viaţă de om, e indisolubil încopciată cu tezaurul cunoştinţelor şi stu­diilor istorice naţionale.

Originar prin părintele său, din pătura ţărănească, va păstra me­reu o caldă generozitate, proprie misticei populare, faţă de această lume, mărturisind prin tot scrisul său strânsa aderenţă la pământul neamului său: caracteristică robustă a ţăranului român. Elev al liceu­lui românesc cu mari tradiţii dela Braşov şi a celui nu mai puţin glorios din Iaşi, student la Universitatea din Bucureşti, Alexandru Lăpedatu îşi va putea păstra modul pur al gândirii româneşti, clari­tatea latină specific sud-ardeleană, o notă dominantă în operile sale, contrastând isbitor cu morga greoaie a cărturarilor care au avut ne­norocul să treacă prin şcoli streine. Format la şcoala lui I. Bogdan, alt braşovean de distincţie latină, a lui D. Onciul, N . Iorga, Alexandru Lăpedatu, câştigând temeinice cunoştinţe îşi va despica drum încă de tânăr în ogorul istoriei, cultivând predilect pe cea naţională. Urmând tradiţia marilor dascăli pe care Ardealul i-a dat celorlalte regiuni româneşti, şi-a început activitatea publică prin a fi profesor la liceul „Sf, Sava". Rând pe rând funcţionar la Academie, secretar al Comi-siunii Monumentelor Istorice, secretar al Comisiunii Istorice a Româ­niei, profesorul "A\. Lăpedatu a desfăşurat o muncă străduitoare şi constructivă, aducând însemnate contribuţii în domeniul istoriei artei naţionale. Aces t fapt a hotărît alegerea sa, în 1910, ca membru co­respondent al Academiei , al cărei membru activ, a fost ales în 1918.

Fulgerat de gândul milenar, ca întreaga generaţie a Unirii defi­nitive, alături de ceilalţi mari ardeleni, Alexandru Lăpedatu a devenit,

©BCUCLUJ

164 G A N D R O M A N E S C

în p r e a j m a războiului , c e t ă ţ e a n român , p e n t r u a-şi t ă ia un d r u m de v ia ţă în serviciul neamulu i . A juca t rol deosebi t d e î n s e m n a t d u p ă r e t r a g e r e a la Iaşi . Aici a publ ica t o ser ie de a r t i co le şi s tud i i a s u p r a r evend ică r i lo r noas t r e te r i tor ia le , ceeace i-a a d u s p a r t i c i p a r e a in de le ­ga ţ ia r o m â n ă la confer inţa de p a c e de la P a r i s din 1918. D u p ă a l t e misiuni , în tors în ţ a r ă , a fost numi t profesor lia catedrai d e Is tor ia R o ­mâni lo r de la Un ive r s i t a t ea din Cluj , u n d e a organiza t , cu profesorul I. Lupaş , un nou inst i tut p e n t r u s tud iu l Is tor ie i Na ţ iona le . La c a t e d r ă a p r ac t i c a t o in tensă ac t iv i ta te . De la 1920 încoace, î n t r e mu l t e a l t e demni tă ţ i , a ocupa t p e aceea de min i s t ru şi p r e ş e d i n t e a l Academie i .

Din ac t iv i t a t ea să rbă tor i tu lu i noi vom rel iefa d o a r lucră r i l e d e istorie, l ă s â n d a l to ra ce le la l te feţe a l e mul t ip le lo r sa le p r e o c u p ă r i .

Din cele 396 d e luc ră r i a l e sale, p e ca re d. I. C r ă c i u n le-a s t r âns cu s t r ă d u i n ţ ă benedic t ină , î n t r ' o bibliografie f rumos ros tu i tă , se des ­p r ind , p r in n u m ă r şi impor t an ţ ă , cele re fe r i toare la i s tor ia m o n u m e n ­te lor noas t r e ar t i s t ice . In a f a r ă d e faptul că a r e d a c t a t 8 a n i Buletinul şi 2 ani Anuarul Comisiunii Monumen te lo r Is tor ice , Steaua, 15 ani Anuarul Institutului de Istorie Naţională, p r imul şi u l t imul fiind din­t r e ce le ma i i m p o r t a n t e pe r iod ice istorice d e l a noi, A l e x a n d r u L ă p e d a t u a pub l ica t în ele a t â t e a lucrăr i , con t r ibu ind as t fe l la l impez i rea mu l to r p r o b l e m e obscure din i s tor ia na ţ iona lă . M o r m i n t e l e domneş t i de l a m ă ­n ă s t i r e a Dealu lu i , m ă n ă s t i r e a Comana , Hurez , Chl incea, Cozia, P r o -bota , A r o n V o d ă d e l ângă Iaşi , biser ica Sf. Nicolae Domnesc şi Tre i I e r a r h i din Iaşi , bse r ica Sf. Gheo rghe din Botoşani , din Băl teni , d in Văden i , din Ludeş t i , Bucu r din Bucureş t i , schi tur i le mănăs t i r i i Bis t r i ţa d in Vâlcea , m o n u m e n t e l e de la A r g e ş , ce t a t ea Poena r i , Dâmbovi ţa , Baia , Târgoviş tea , Suceava , Soroca, Ce t a t ea A l b ă , meş te r i i moldoveni şi m u n t e n i ai biserici lor d in secolul XV şi XVI , m o r m â n t u l şi anu l mor ţ i i lui B a s a r a b , al Doamne i Desp ina , m o d u l formăr i i t rad i ţ ie i d e s p r e origini le Ţăr i i R o m â n e ş t i ş i -au găsi t în c e r c e t ă t o r u l şi p ro fe ­sorul A l e x a n d r u L ă p e d a t u u n destoinic şi c h e m a t in te rpre t . P e lângă aces t ea şi a l t e le p e ca r e nu l e - a m amint i t , a ma i a d u n a t n u m e r o a s e inscr ipţ i i de la diferi te biserici şi m ă n ă s t i r i , con ţ i nând p re ţ i oa se i'tnfor-formaţi i . A l e x a n d r u L ă p e d a t u r ă m â n e astfel u n p r inc ipa l is toriograf a l m o n u m e n t e l o r n o a s t r e de a r t ă . D u p ă războiu , ca p r e ş e d i n t e a l Co­misiei M o n u m e n t e l o r I s to r ice p e n t r u Trans i lvania , a p r o m o v a t mişca­r e a a rheologică din aces t ţ inut , p r e c u m a d a t impuls şi s tudi i lor d e a r t ă na ţ iona lă .

Monografi i ca Radu cel Frumos, Vlad Vodă Călugărul, Politica lui Radu cel Mare, Mihnea cei Rău, vor r ă m â n e definit ive în is torio­grafia r omânească .

O a l t ă p r o b l e m ă d e c a r e s 'a o c u p a t cu p re fe r in ţ ă la so lu ţ iona rea că re i a a a d u s a t â t e a se r ioase contr ibuţ i i , e s t e d o m n i a lui Mihai Vi ­teazul , de c a r e n u p o a t e fi d e s p ă r ţ i t nume le lui Nicolae Bălcescu . A c e a s t ă ches t iune 1-a p r e o c u p a t dea lungul vieţii, căci d in t i ne re ţ e p â n ă azi ac t iv i ta tea sa şti inţifică es te i l umina tă d e fapte le geniului n ă p r a z n i c a l e celui d in tâ i Unificator, c re ind astfel în jurul lui o a t m o ­sferă d e a m p l o a r e epică . O ana l i ză minu ţ ioasă a celor 15 luc ră r i în­c h i n a t e m a r e l u i Voevod a r p u t e a p rec i sa m u l t e m o m e n t e decisive

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 165

din v ia ţa eroului . N u se p a r e o a r e semnif icat ivă acea s t ă cons t an t ă p r e o c u p a r e ?

A l e x a n d r u L ă p e d a t u a adus r ea l e foloase is tor iei Ardea lu lu i , op r indu - se m a i mul t a s u p r a secolului X V I I I şi XIX. I n t r e 1918—1921 a desvo l ta t o in tensă muncă , sp r e a a r ă t a negocia tor i lor păc i i de l a Pa r i s , d r e p t a t e a revend ică r i lo r noas t r e a s u p r a ter i tor i i lor locuite d e Român i . C u v â n t ă r i l e sa le de la 1921 încoace sunt documen te g ră i toa re d e s p r e a t i tud inea sa în ţ e l egă toa re fa ţă de p rob l eme le n o a s t r e cu l tu­r a l e .

A l e x a n d r u Lăpedatu a rea l i za t o o p e r ă f rumoasă şi t ra in ică a l e că re i ca l i t ă ţ i descoperă o pe r sona l i t a t e m a r c a n t ă . S tudi i le sa le sun t d e o c l a r i t a t e m e d i t e r a n e a n ă , ideile, t o t d e a u n a obiective, con tu ra t e aus te r , în forme l impezi şi concise. Potol i t şi real is t , s'a ţ inut to t ­d e a u n a în l imitele documentu lu i i n t e rp re t a t . Impa r ţ i a l , a ţ inu t c u m p ă n ă d r e a p t ă în cont roverse , f e r indu-se s t ă ru i to r de e x a g e r ă r i l e en tuz ias te , roman t i c pa t r io t ice , p e ca re cu greu le p o a t e evi ta is tor icul na ţ iona l . Ast fe l dis t i la te , s tudi i le sa le p o a r t ă sigiliul unui t e m p e r a m e n t ştiinţific d e a d â n c ă p rob i t a t e .

Aspec tu l istoric a l act ivi tăţ i i p rofesoru lu i şi academic ianu lu i A l e ­x a n d r u Lăpedatu e semnificativ şi conc ludent a t â t p e n t r u res tu l efor­tur i lo r sa le cât şi pen t ru pozi ţ ia pe r sona l i t ă ţ i i s a l e în a t lasu l cul tur i i r omâneş t i .

M A R I N V Ă T A F I I

ALEXANDRU LĂPEDATU, UN EPISOD REVOLU­ŢIONAR ÎN LUPTELE NAŢIONALE ALE ROMÂNILOR DE PESTE MUNŢI ACUM' O JUMĂTATE DE VEAC *)

î n ţ e l e su l ul t im al istoriei noas t r e de p â n ă ier i es te în î n c o r d a r e a p e c a r e neamul r omânesc a făcut-o pen t ru r ea l i z a r ea întregir i i sa le din 1918. T o t ce c a d e în a fa ră d e linia aces tu i efort sus ţ inu t de a t â t e a genera ţ i i p a r e s t re in , nesemnificat iv, de pr i sos . Cu a t â t m a i p u t e r n i c p e n t r u noi es te ecoul fapte lor î h care îndemnur i l e veni te din adâncu r i l e i ra ţ iona le a le inst inctului de v ia ţă a p a r energic formula te , cu o l i m p e d e intui ţ ie a f inali tăţ i i is tor iei româneş t i . Ac t iv i t a t ea lungului ş'tr d e c ă r -

î rau a r d e l e n i — dască l i şi gaze t a r i — t recuţ i în „ ţ a r ă " a p a r e , în acea s t ă o r d i n e de idei, p rov iden ţ i a l ă . Dl . L ă p e d a t u a r e t o a t ă d r e p ­t a t ea să scr ie în luc ra rea de c a r e n e o c u p ă m aici că ,,o monograf ie a s u p r a lor es te absolut n e c e s a r ă " . Pe isa ju l cul tur i i r omâneş t i n ' a r fi în t reg fă ră ei, r i tmul evoluţiei noas t r e a r fi fost cu totul a l tul f ă r ă act iva lor p r e z e n ţ ă la t oa t e cot i tur i le is tor iei noas t r e m o d e r n e .

In p r e a j m a să rbă to r i r i i celor şaizeci de ani de viaţă , d. A l e x a n ­d ru Lăpeda tu , el însuşi con t inua tor al unei m a r i t rad i ţ i i de dască l i a rde len i , re învie un epizod carac te r i s t ic d in lup te le na ţ iona le de* a c u m

I) A c a d e m i a R o m â n ă . M e m . Secţ . Ist., Seria U I , T o m . X V I I I .

©BCUCLUJ

166 G Â N D R O M Â N E S C

cincizeci de ani, p u r t a t e de a rde l en i aşeza ţ i la Bucureş t i . î n t eme ie r ea societăţ i i i r eden t e „ C a r p a ţ i i " la 1882, s e r b a r e a cen tena ru lu i revoluţ ie i lui H o r e a la 1884, şi mai ales în temeie rea în anul u r m ă t o r a Societă ţ i i Emke (Erde ly i m a g y a r ku l t u r - egy l e t ) : aces te sunt da t e l e mai impor­t a n t e în ju ru l c ă r o r a t ă l ă z u e ş t e ag i ta ţ ia d e c a r e vorbeş te d. L ă p e d a t u . î ndeoseb i î n t eme ie rea E m k e - i t r ezeş t e în sânu l a rde len i lo r s tabi l i ţ i în Rega t va lur i de ind ignare . E expl icabi l . Noua înjghebare* u n g u r e a s c ă venia să a d u c ă cont r ibuţ ia , o rgan iza t ă p e o s ca ră foar te în t insă , a societăţ i i ungureş t i la o p e r a d e m a g h i a r i z a r e a A r d e a l u l u i p e ca re s ta tu l o prac t ica cu frenezie de o b u n ă b u c a t ă d e v r eme . E m k e a fost î n t eme ia t ă î n t r ' a d e v ă r cu scopur i pol i t ice . E a t rebu ia să fie s tăvi larul de c a r e să se f rângă or ice înce rcă r i de r e v ă r s a r e a duhulu i r o mân esc d e d incolo de mun ţ i în A r d e a l , iar aici ea t rebu ia să pa ra l i zeze pr in-t r ' un vas t apa r a t , or ice ini ţ ia t ivă a l t a decâ t ungurească . Is tor icul E m k e - i scris cu ocazia jubileului de 25 d e ani a l aces te i socie tă ţ i de d I. S â n d o r c a r e a fost sufletul ei, şi dă r i l e de s e a m ă pub l i ca te tot a tunci (una d in t r e ele se felicită d e r ezu l t a t e l e ob ţ inu te p e t e r enu l maghia r iză r i i numelor ) — n u fac nici o t a i n ă din scopuri le ct i toriei ungureş t i de la 1885. Ca unul c a r e şi-a p e t r e c u t copi lă r ia şi t ine re ţea în Bucureş t i , d. S â n d o r a în ţe les d inamica v iguroasă a t â n ă r u l u i R e ­gat românesc , forţa lui de a t r ac ţ i e p e n t r u Român i i d in A r d e a l . îngr i ­jo ra rea Ungur i lor în fa ţa vi ta l i tă ţ i i s ta tu lu i vecin se p o a t e v e d e a din t o a t e p regă t i r i l e ce au p r e c e d a t în temeie rea Exnkei-i; aces ta t i m o r a t ă •grijă n ' a p u t u t a s c u n d e nici fastul adună r i i d e const i tu i re ţ i nu t ă la Cluj în v a r a anu lu i 1885. La r â n d u l lor Români i a rde l en i t r ă i t o r i în Bucureş t i , t iner i i ma i a les ş i -au da t s eama de p r ime jd ia ce ne a m e ­n in ţ ă p r i n în t eme ie rea Emke- i ,

A ş a se expl ică tonul revo lu ţ ionar al p roc l ama ţ i e i ca re p o a r t ă d a t a de 18 Augus t 1885 (ziua adună r i i de cons t i tu i re a Emke- i , la Cluj!) şi e s e m n a t ă d e „Comi te tu l de ini ţ ia t ivă al I r r e d e n t e i R o m â n e " . Su­biectul lucrăr i i d-lui L ă p e d a t u este ana l iza aces te i p roc lamaţ i i , u r m ă ­r i r ea repercus iun i lo r ei în opin ia publ ică r o m â n e a s c ă — în p a r l a m e n t şi în p r e s ă — t u l b u r a r e a p r o f u n d ă p e ca r e ea a s tâ rn i t -o în Ungar ia , p r igoana d e s l ă n ţ u i t ă aici împotr iva Român i lo r suspecţ i , în t insa co­r e s p o n d e n ţ ă a minis terului d e e x t e r n e din Viena cu legaţ iunea a u s t r o -u n g a r ă de la Bucureş t i şi în sfârşt e x p u l s a r e a celor impl icaţ i în r e d a c ­t a r e a şi r ă s p â n d i r e a p roc lamaţ ie i . Cet ind acea s t ă d r a m a t i c ă desfăşu­r a r e d e even imen te în comentar i i l e sobre a l e d-lui L ă p e d a t u nu o d a t ă ne-a veni t în min te versul virgi l ian: „ T a n t a e molis e r a t . . . " . N u m e l e expu l sa ţ i l o r : Nicolae Ciurcu, Al , Ciurcu, G h e o r g h e Secăşanu , Gheor -ghe Ocăşanu , I, Droc-Bănc iu lescu şi I. C o r n e a n u t r e b u e să fie r e ­ţ inute , T r e b u e mai a les să p ă s t r ă m cu s c u m p ă t a t e amin t i rea acelui s tuden t şi gaze ta r înf lăcăra t descins din Bla j , Gheo rghe S e c ă ş a n u şi a a ju torulu i lui cel ma i ap rop ia t , b raşoveanu l Gheo rghe Ocăşanu . î n toa te mişcăr i le t impulu i ei sunt în f runte . P r o c l a m a ţ i a es te ope ra lor. Sunt în aceas t ă P r o c l a m a ţ i e şi exage ră r i t inereşt i , evident . D a r fâlfâie în ea o c red in ţă , un avânt , ca re ia răş i n u p o a t e fi decâ t pr ivi legiul divin al t inereţ i i . I a t ă cum se a d r e s e a z ă ea Români lo r din A r d e a l :

„ R o m â n i de pes te h o t a r e ! Voi nu vă temeţ i . Voi nu vă pu t e ţ i

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 167

t eme . A l t e urgii s 'au p r ăvă l i t a s u p r a capulu i vostru, vi l -au p leca t , d a r din in imă nu v 'au p u t u t st inge c r e d i n ţ a în voi, v igoare d e a-1 r ea rd i ca din nou. A s t ă z i când vi se d e c r e t ă moa r t ea , în vinele voas t r e sângele coloni lor lui T r a i a n curge mai iute, ma i cu p u t e r e . In u l i ţe le lumina te a le Clujului , opinca Moţu lu i c a l că ma i cu greu, deş i m a i c u puţ in sgomot decâ t c isma ungurea scă şi c ă u t a r e a lui l impede, senină , ho tă r î t ă , spune negreşi t , însut i t ma i mu l t decâ t p r iv i rea împă in jen i t ă de beţ ie a magna tu lu i maghia r . P e aces t Cluj şi—1 în semnează el a s t ăz i în m in t ea sa, cu semne neş te r se . J u c ă r i a sa de o m i n u t ă fi-va, c â n d va voi! G â n d u l aces tu i Moţ t r ebue să fie al vostru , a l t u tu ro ra , fra­ţ i lor ! In el c u p r i n d e - s e t oa t ă p r o g r a m a voas t r ă de a p ă r a r e ! " .

Ce p u t e a însemna, d u p ă cuvinte d e foc ca aces tea , ex i lu l? A l ă ­t u r e a d e a t â t e a a l te le e le au a r s îna in te subt spuza inimelor p â n ă în ziua m a r e l u i incendiu a l r ăzbo iu lu i e l ibera tor , aici şi d incolo de mun ţ i . C ine ne va d a p r e z e n t a r e a lor s in te t ică , a t â t de necesa ră în zi lele a ce s t ea de dezor i en tă r i şi a b d i c ă r i ? F r u m o a s a ca r t e a d-lui L ă p e d a t u e ca o invi ta ţ ie p e n t r u ca re t rebue să-i fim recunoscă to r i .

ION P1LLAT, PORTRETE LIRICE1)

D. Ion Pi l la t e un poet e rud i t î n sensul cel mai nobil al cuvân tu­lui. A r t a lui e c ă p t u ş i t ă cu o ş t i inţă va s t ă şi îmbelşugată . F ă r ă ca a cea s t ă va r i a t ă c u l t u r ă să amen in ţ e p r o s p e ţ i m e a izvoare lor de l ir ism, ea împrumută , totuşi , întregi i poezii a d lu i P i l l a t u n sens al măsur i i , o l impezime t r a n s p a r e n t ă , o s imetr ie de l i ca tă şi v iguroasă . C r e d că n i ­mănu i din poeţi i noş t r i de azi nu i se po t r iveş te epi te tu l de latin ca d-lui Pi l la t , nu numai p e n t r u ace le ză r i m e d i t e r a n e sp re ca r e se în­d r e a p t ă a t â t de des nosta lgia poezie i sale, ci şi p e n t r u p r e ţ u i r e a cul­tur i i ca re se s t r ă v e d e din acea s t ă poezie lucidă, raf inat conse rva toa re , l uc ra t ă cu grijă, cu r ă b d a r e şi cu d r agos t e de muncă .

Portretele lirice a d u n a t e în aces t volum sun t un pre ţ ios auxi l ia r p e n t r u în ţe legerea poe tu lu i r o m â n în pr imul r â n d ; a r ă t â n d u - i p re fe ­r in ţe le ele definesc c l imatul lui sp i r i tua l . De aceea în ca r t ea de ca r e vorbim vom c ă u t a ma i mul t p e d. P i l l a t decâ t p e Cervantes , p e Hugo şi p e Baude la i r e , p e Ma l l a rme , Ver la ine , R imbaud , Claudel , J a m m e s , Peguy şi Va le ry , p e F a r g u e şi Romains , pe Toule t şi cei lal ţ i „ fante-zişt i" , p e Goe the şi p e neoclasicii ge rmani sau pe Yea t s şi p e liricii m o d e r n i amer icani , de ca re d-sa se ocupă r â n d p e r â n d în comentar i i vioaie şi suculente . C a r t e a dlui P i l l a t e un breviar poet ic subiectiv d a r subs tanţ ia l , uri* i t inera r î ncân tă to r având r a r u l mer i t de a şt i s i d is imuleze bogăţ ia de informaţi i (care a r p u t e a fi to ren ţ ia lă , o şt im) şi. de a ne p l imba, scu t indu-ne de p e d a n t e teore t izăr i , p r in toa te de ­sişuri le poeziei mode rne , ale celei f ranceze în deosebi . N ' a m ma cetit ,

] ) Edit. „Cugetarea" .

©BCUCLUJ

168 G Â N D R O M Â N E S C

de la cursur i le şi că r ţ i l e d-lui Ovid Densuş i anu încoace, ana l i ze ro ­mâneş t i a l poeziei f ranceze, făcute c u a t â t a p g t r u n d e r e şi s imţ a l esen­ţ ia lului . P e n t r u unii din foarte numeroş i i noş t r i esteţ i , a ceas t ă poez ie e a d e s e a p r e t e x t de s u r p r i n z ă t o a r e divagaţ i i şi p re ţ ioz i t ă ţ i critice, m o ­tiv de improvizaţ i i de l amen tab i l ă inut i l i ta te , ca şi cum poezia f ranceza n ' a r oferi l a f iecare p a s exemplu l celei ma i m in u n a t e so l idar i t ă ţ i cu un t recu t c a r e e t o t d e a u n a viu i n t r ' o c u l t u r ă cu s t i l a d e v ă r a t . N u p e n t r u a s e m e n e a es te ţ i e scr isă , f ireşte, admi rab i l a l uc ra re a lui Marce l R a y -m o n d (de B a u d e l a i r e a u sur rea l i sme) ca r e a r a t ă a t â t de convingător o rgan ic i t a t ea poez ie i f ranceze. Ceeace dis t inge ca r t ea d-lui P i l l a t es te d e a s e m e n e a comprehens iunea r a r ă , a d â n c ă în ţe legere a spi r i tu lu i f ran­cez d e t o t d e a u n a . N u e vorba numa i de r e c e p t a r e in te lec tua lă , ci d e o (asimilare trăită, r e a l i z a t ă (printr 'o î n d e l u n g a t ă fami l ia r izare c u t ex te le . D. P i l l a t a t r a d u s mul t din lirica f ranceză m o d e r n ă , de la zo­ne l e ei ma i accesibi le (F ranc i s J a m m e s , d e p i l d ă ) , p â n ă la g rava şi mis te r ioasa Anabase a lui S a i n t - J o h n - P e r s e .

A m s tă ru i t mai mul t a s u p r a capi to le lor închina te poeziei f ranceze Cons ta t ă r i l e noas t r e făcu te a s u p r a aces tor capi to le sunt însă va lab i le şi pen t ru pagin i le consac ra t e lui H u g o von Hofmans tah l , Ş te fan G e o r ­ge şi Ra ine r M ă r i a Ri lke — poe ţ i cu a t â t e a f ibre d e la t in i ta te — d e c a r e d. P i l la t s e ap rop i e p e ace leaş i d r u m u r i d e af ini tăţ i şi p e c a r e i-a t ă lmăc i t cu aceeaş i ev lavioasă d ragos te .

I O N CHINEZII

PROFESORUL IOAN A. SCRIBAN

In n o a p t e a de 20 I a n u a r i e 1937, Profesoru l I oan A . Scr iban m o a r e fu lgeră to r p e p e r o n u l găr i i d in Clu j , în m o m e n t u l reveni re i a casă d u p ă o m e r i t a t ă v a c a n ţ ă p e t r e c u t ă în Bucureş t i .

P i e r d e r e a p e ca re o suferă astfel Un ive r s i t a t ea d in Cluj p r e c u m şi ş t i in ţa r o m â n e a s c ă şi cea un ive r sa l ă a fost subl in ia tă în discursu r i le funebre, de c ă t r e special iş t i şi p r ie ten i . In ce le d e m a i jos voi c ă u t a să notez a l t e a s p e c t e p e ca r e l e -am p u t u t d e s p r i n d e din via ţa aces tu i om d e ş t i in ţă , cu un a t â t de t rag ic dest in , c a r e m o a r e în ace laş i mod , la aceiaş i v r â s t ă şi în ace iaş i zi d e Sfânt Ioan, ca şi t a t ă l său .

N ă s c u t la Iaşi în anu l 1879, d in t r 'o familie c inst i tă şi m u n c i t o a r e c a r e a da t ţ ă r i i r e p r e z e n t a n ţ i destoinici şi demni în mu l t e r a m u r i p r o d u c t i v e — da r m a i a les p r i n t r e s luj i tor i i a l t a ru lu i — Profesoru l Ioan Scr iban şi-a făcut s tudi i le e l e m e n t a r e în o ra şu l s ă u na ta l , t r e ­c â n d apo i ca elev al cursu lu i s ecunda r în Ins t i tu te le Un i t s .

P e n t r u cei ca re nii cunosc istoricul aces te i inst i tuţ iuni mo ldove ­neş t i d e cu l tu ră es te inutil s ă încerc în câ teva linii să r e z u m c e e a c e ţi î nsemnat ea p e n t r u formarea a n u m e r o a s e genera ţ iun i de t iner i .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 169

P o a t e că n u exagerez s p u n â n d că n u c r e d să fi ex is ta t o a l t ă şcoa lă s e c u n d a r ă m a i bine a l că tu i t ă şi m a i a rmon ic şi in te l igent c o n d u s ă decâ t Ins t i tu te le Uni te în p e r i o a d a de l a s fârş i tu lu i secolu lu i t r ecu t , când Profesoru l I o a n Sc r iban se n u m ă r a p r i n t r e elevii sa i .

Acolo , profesor i şi e levi fo rmau u n to t b ine închegat , o m a s s â u m a n ă munc i toa re şi gând i t oa r e . Din f r ămân tă r i l e t u t u r o r a se c l ă d e a p e înce tu l c u l t u r ă în cel m a i la rg în ţe les a l cuvântului , ad i că şi suf le te şi c a r ac t e r e , pe l ângă t o a t e ce le la l te cunoş t in ţe necesare , r e fe r i toa re l a difer i tele r a m u r i de î n v ă ţ ă m â n t . Elevi i însufleţ i ţ i d e p i l da p ro fe ­sori lor lo r — m a i to ţ i profesor i la Unive r s i t a t ea i e şană — se î n t r e ­ceau în l ec tu r i p a r t i c u l a r e ca r e contr ibuiau la î n ţ e l e g e r e a şi p ă t r u n ­d e r e a cât m a i a d â n c ă şi t r a in ică a t u tu ro r chest iuni lor şco lare şi c a r e l uminând min tea , înobi lau sufletele şi o ţ e l eau ca rac te re le . Acolo , în Ins t i tu te le Uni te , t â n ă r u l Ioan Scr iban, veni t de a c a s ă cu u n fond su­fletesc d e el i tă , s'a desăvârş i t ca o m şi a r ă m a s astfel p â n ă la s fâ r ­şitul vieţii sale.

Studi i le un ivers i t a re şi le face tot la Iaş i şi chiar în cursul lor es te r e m a r c a t de Profesoru l P a u l Bujor , ca re - i oferă u n pos t d e p r e ­p a r a t o r în l abo ra to ru l s ă u d e Zoologie şi A n a t o m i e c o m p a r a t ă . A fost p r imul con tac t ma i a p r o p i a t cu spec ia l i t a t ea că re i a i-a ded ica t apoi toată/ viaţla sa .

î m p r e u n ă c u de săvâ r ş i r ea s tudi i lor sale , I o a n Scr iban u r c ă m e r e u t r ep t e l e î n v ă ţ ă m â n t u l u i super ior şi c â n d s e în toarce din s t r ă ină t a t e , d u p ă s tudi i î ncununa te de s t r ă luc i t succes, es te numi t conferenţ ia r la Unive r s i t a t ea d in Iaşi . A p o i o d a t ă c u Un i rea cea m a r e a t u t u r o r Români lor , I o a n Scr iban es te chemat la Cluj d e că t r e Un ive r s i t a t ea Dacie i S u p e r i o a r e u n d e i s e î n c r e d i n ţ e a z ă c a t e d r a de Zoologie şi A n a ­tomie c o m p a r a t ă .

In to t t impul ascensiunei s a l e p â n ă la u l t ima t r e a p t ă a î n v ă ţ ă ­mântu lu i , Ioan Scr iban a munci t ne înce ta t şi a pub l ica t în n u m e r o a s e rev is te de spec ia l i t a te r ezu l t a t e l e ce rce tă r i lo r sale . Ac t iv i t a t ea ş t i in­ţifică a aces tu i neobosi t ce rce t ă to r es te p rod ig ioasă . E x e m p l u l vieţii sa le d e con t inuă muncă p e a l t a r u l ş t i inţei e s t e cea m a i n e p r e ţ u i t ă moş t en i r e l ă s a t ă de acest om în ţe lept , m o d e s t şi p l in de b u n ă t a t e .

P e n t r u co labora tor i i săi, Profesoru l Ioan Scr iban n u e ra decâ t un icamarad cu m a i m u l t ă expe r i en ţ ă şi cu e x t r e m de m u l t ă bunăvoin ţă . Cea m a i m a r e bucur ie a sa e ra să p o a t ă î m p ă r t ă ş i m e r e u p e toţ i cei do rn ic i d e î n v ă ţ ă t u r ă cu noui cunoş t in ţe şi cu noui sec re te a l e s p e ­cial i tă ţ i i sa le . Nici u n efort n u şi-a p recupe ţ i t acest s av an t de p u r ă e sen ţă p e n t r u a r ă s p â n d i în jurul său cât mai mul t d in ceeace acumu­l a s e p r i n î nde lunga te s tudi i din că r ţ i sau reuş ise să smulgă na tu r i i

©BCUCLUJ

170 G Â N D R O M Â N E S C

p r i n t r ' o nobilă, p a s i o n a t ă şi p l ină de miga lă m u n c ă pe r sona l ă . N u p o t să înşir a ici l is ta t u tu ro r lucră r i lo r pub l ica te de Profesoru l

I'oan Sc r iban — a c e a s t a o vor face a l ţ i i m a i c h e m a ţ i decâ t mine, în c ă r ţ i d e spec ia l i t a te — d a r c r ed că cea m a i b u n ă m ă s u r ă a valor i i a ce s to r luc ră r i o p o a t e da fap tu l că în u r m a desăvâr ş i t e i sa le spec ia­l izăr i în s tud iu l h i rudinee lor , el a fost r u g a t s ă scr ie aces t cap i to l în m a r e l e t r a t a t de Zoologie, pub l ica t de G e r m a n i în 1934. T r e b u e să ^'adaog că la aces t t r a t a t au co labora t — în acelaş i fel — cei ma i r e p u t a ţ i spec ia l i ş t i a i în t rege i lumi savan te .

Profesoru l I oan Scr iban m o a r e p r e a de t impur iu . Ceeace mai p u t e a s ă d e a şt i inţei aces t m a r e î nd răgos t i t al ei a r fi fost cu m u l t m a i m u l t decâ t ceeace publ icase p â n ă acum. D o v a d a o cons t i tuesc c a r t o a n e l e sale , admi rab i l o rdona te , în care se găsesc p e l ângă lucrăr i a p r o a p e t e rmina te , n u m e r o a s e no te începu te s au p l a n u r i schi ţa te . Din toa te aces te î n semnăr i s 'ar p u t e a desvol ta m a i mu l t e publ icaţ iuni , i a r d i n miile de secţ iuni microscopice ca re îşi a ş t e a p t ă desc i f ra rea sec re ­te lor lor p r e c u m şi din numeroase l e desemne , e x e c u t a t e cu o d e s ă ­vâ r ş i t ă măes t r i e , o f ineţe un ică şi m inu ţ ioa să şi co lo ra te cu o a r t i s t ică gr i jă d e a d e v ă r , r ă m a s e de la Profesoru l Ioan Scr iban, a r t r ebu i scoase — m ă c a r p a r ţ i a l — r e z u l t a t e l e p e c a r e el şi le p r e g ă t e a p e n t r u noile s a l e lucră r i .

N u de mul t Profeosru l Scr iban îmi î m p ă r t ă ş e a p l anur i l e pe ca r e şi le făcuse p e n t r u o n o u ă l u c r a r e de vas t e p ropor ţ i i , p e c a r e a r fi do r i t s ă şi-o publ ice d u p ă ieş i rea sa la pens ie . Vro ia să luc reze a p r o a p e 15 ani la a c e a s t ă n o u ă s in teză şi desigur că îşi î n c e p u s e p r e ­gă t i r i l e în aces t scop. D u p ă cum îl cunoaş t eam, o r d o n a t şi minuţ ios în t o a t e î n t r e p r i n d e r i l e vieţei lui, des igur că el t r e b u e să-ş i fi t r a s a t d e j a d r u m u l d e u r m a t p e n t r u acea s t ă luc ra re şi în dosa re l e sa le s ă se g ă s e a s c ă indica ţ iuni d e s p r e ea. U r m a ş i i să i ştiinţifici, acei c a r e a u lua t a t â t d in vas t i t a t ea cunoş t in ţe lo r maes t ru lu i , a u d a t o r i a d e a încerca s ă coordoneze imensul ma te r i a l l ă s a t d e Profesor sp re a-1 feri s ă se j | rosească f ă r ă nici u n folos. A c e s t p ios gest a r const i tu i u n s u p r e m omagiu a d u s omulu i super io r c a r e a fost Profesoru l I oan Scr iban.

Profesoru l I o a n Scr iban a fost un ver i tabi l savant . La el omul de ş t i in ţă nu-ş i p i e r d u s e omenia . E r a a t â t de b u n şi de a t e n t cu t o a t ă lumea , a t â t de de l ica t şi d e afabil şi c u a t â t a bucur ie e r a î n t o t d e a u n a g a t a ! s ă facă u n bine, încâ t n u es te de m i r a r e c ă toţ i ace i c a r e au avu t pr ivi legiul d e a s e ap rop ia de el l-au s t i m a t şi iubit d in p r imu l m o ­m e n t şi-i vor p ă s t r a o c a l d ă şi p ioasă amin t i re , veşnic vie.

In cei a p r o a p e 12 ani c â t l -am cunoscut şi f recven ta t n u mi-a fost d a t să-1 a u d vorbind de r ă u p e vre -un om, chiar a tunc i când ş t iam

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 171

cu s igu ran ţ ă că a c e l a îi e s te d u ş m a n s a u îi f ăcuse v r e - u n r ău . P rofe ­soru l Sc r iban găsea î n t o t d e a u n a u n cuvân t d e scuză p e n t r u un astfel de om s a u sch imba subiectul discuţ iei . R a r e ori, în as t fe l de ocazii, î l v e d e a i î nc run t ându - ş i p e n t r u u n m o m e n t f runtea lui s en ină şi l a rg bolt i tă , a v â n d î n t i p ă r i t ă p e fa ţă şi în ochi o a d â n c ă şi ch inui toare du­r e r e ; apo i îşi r e l u a figura sa obişnuită , zâmbi toa re ş i deschisă .

î m i a d u c amin t e p recep tu l p e c a r e m i 1-a r e p e t a t d e n e n u m ă r a t e or i : „De la oameni , n i c ioda tă s ă n u cer i nimic. î n t o t d e a u n a c a u t ă să le da i câ t m a i m u l t şi n u a ş t e p t a p e n t r u a c e a s t a nici o m u l ţ u m i r e d e l a e i " . A c e s t a a fost crezul în t rege i lui vieţ i şi astfel l - am cunoscut p e Profesoru l I oan A . Scr iban.

V a l o a r e a oper i lor sa le ştiinţifice l -au c l a sa t n u n u m a i p r in t re fi­guri le m a r i a le ş t i inţei r omâneş t i d a r şi a l e celei un iversa le ; f irea lui super ioa ră , infinita b u n ă t a t e şi de l ica te ţea lui c u totul deosebi tă , au făcut din el un adevărat om.

G H . N . G H E O R G H I U

EXPOZIŢIA DE PICTURĂ K. HUBNER

P r i m ă v a r a n e - a adus , o d a t ă cu p r i m e l e ei zi le d e soa re şi lumină, t i n e r e ţ e a p l i nă de î n c â n t a r e a p ic to ru lu i b raşovean , K. Hubner .

î n expozi ţ ia deschisă zilele aces t ea în Sala de sticlă a Prefectu­rii, a m pr imi t , p e l ângă d a r u l unor imagin i p l a s t i ce p u r e şi s incere , o d i sc re t ă lecţie de conşt i in ţă a r t i s t i că . O p r imim cu c a p u l p leca t ca acela ce-şi r ecunoaş te o vină şi o p ă s t r ă m în amin t i r ea n o a s t r ă în­t r e agă .

Cu s tudi i le p las t ice făcute la Bucureş t i , în a te l ie ru l p ic toru lu i R e s s u şi c o m p l e t a t e la Berl in , K. H u b n e r îş i conso l idează o p e r s o ­n a l i t a t e a p l e c a t ă s p r e const rucţ i i logice şi d i rect ive . P r i m a impres ie ca re o a i în a c e a s t ă expoz i ţ i e es te a c e e a a unei ordini r a ţ iona le , p r e ­zen tă în toa te des făşu ră r i l e p ic tu ra le . Simţi , ca u n fluid p e r m a n e n t , c u m fiecare compozi ţ ie a t r e c u t ma i în tâ i p r i n t r ' u n p roces înde lunga t d e e l abo ra r e . T o a t e înfă ţ i şăr i le a u în e le suficienţa necesa ră s p r e a fi la m a r g i n e a u n d e se ev idenţ iază s tudiul . Gra tu i t ă ţ i compozi ţ ionale , a v e n t u r i c roma t i ce şi impres iuni fugare n u au Ioc în p i c tu ra lui K. Hubner . P e s t e tot regăseş / i un calm, o s en ină t a t e c las ică şi o l in iş te de s t u d i u c laus t ra i . E x i s t ă în p ic tu ra lui K. H u b n e r un cul t al r e ze r ­vei, al p ruden ţe i , al a ten ţ ie i ca re p â n d e ş t e or ice de s f ă şu ra r e des l ăn -ţu i tă d e r e p r e z e n t ă r i l e sa le . S 'ar pu t ea lua ca o t e amă , ca o incer t i tu­d ine ; es te însă exc lusă p r i n cont rad ic ţ ia e lementu lu i d e echil ibru şi a rmonie p las t ică . Simţi în faţa pânze lo r lui H u b n e r m â n d r i a că eşt i om, că gându l es te o vi r tu te , că numa i da to r i t ă lui ace le p ic tur i sunt a t â t de concen t ra te şi o rdona te .

©BCUCLUJ

172 G Â N D R O M Â N E S C

A c e a s t ă a t i tud ine a r încl ina c ă t r e un desechi l ibru, s p r e i n t r o d u ­ce re a unei r igidi tă ţ i de expres ie . A r subst i tui a r te i , mecan ica . E l e ­m e n t u l color is t ic a l lui K. Hi ibner o r i en ta t sp re o p u r i t a t e dogmat i că d e color i reci , a r p l e d a şi m a i m u l t c ă t r e o păgub i r e a ca l i tă ţ i lor a r ă ­t a t e ma i sus . P r i n t r ' o p u t e r e d e sen t iment şi p r i n t r ' o p r e z e n ţ ă p e r ­m a n e n t ă a cân tă r i r e i logice K. Hi ibner ses izează per icolul şi p r o d u c e echi l ibrare . Conţ inutu l de sent iment , v i ea ţ a liniilor şi a formelor, d ina ­mismul energic a l mişcăr i lor , o anumi t ă d r a m a t i z a r e a dia lect icei for­ma le , t o a t e r u p a tmosfe ra d e r ece şi ra ţ ional , res t i tu ind , t ab lour i viea-ţă , nu p r in e l emen te de n a t u r ă imedia t biologică ci p r i n t r ' o semnifi­caţie şi r id ica re p e p l a n metafizic a l aces to ra . R ă c e a l a d in colori le lui Hi ibner es te m a r c a spi r i tual i tă ţ i i ,

P ic to ru l Hi ibner e g e r m a n şi nu^şi cont raz ice specificul rase i . In p i c tu ra lui r egăseş t i mi tu l german, cultul p ă g â n şi creş t in , r e n a ş t e r e a formelor d u p ă od ihna medieva lă , pu r i t ă ţ i l e d in „Dresdener Altar", liniile lui P . Cornel ius , r oman t i smul lui Richter , p e Kaulbach , p e Feue rbach , p e Tlioma, p e Stuck. P e r m a n e n t u l g e r m a n din f iecare es te p rezen t şi în a r t a lui Hi ibner . în a cea s t ă lumină t r e b u e în ţ e l ea să ce­reb ra l i t a t ea , mis t ica şi sen t imentu l p ic torului nost ru .

N u m ' a su rp r ins a p l e c a r e a cu a t â t a d ragos t e a lui H u b n e r a su ­p r a suf le tu lu i omenesc . F i eca r e pe r sona j din compozi ţ i i es te o p e r s o n a ­l i ta te . In aces t sens p o r t r e t u l e s t e r ea l i za t dep l in . I n b a r c a lui Charon f iecare figură e o d r a m ă , o împlinire , un dest in . Contop i rea mis t ică a nudur i lo r în mij locul na tu r i i c u e l emen te l e d i rec te a le vieţi i p r i ­m a r e sun t fa ţe te le ace le iaş i împlinir i a le vieţii . Copii i şi m a m e l e din p ic tu r i l e lui H u b n e r sunt c r e ş t e r i din mij locul vieţii . Di rec te a d e ­r e n ţ e la for ţele în deveni re a l e biologicului. U m a n u l lui Hi ibner es te înscris to ta l în eticul une i concepţ i i sp i r i tua le a vieţii.

S 'ar p u t e a scrie mu l t d e s p r e c reş t in i smul lui Hubner , d e s p r e aces t c iuda t a m e s t e c de c r ed in ţ ă în for ţele na tur i i , cu d iv in i ta tea bi­blică. In l u c r a r e a Pe muntele Măslinilor, în p l a n u l p r im, do rm m a t e ­r ia l , profund, în contopi re cu forţele universului apostol i i . In fund, în t r ' o lumină de a p o t e a z ă Christ , e s te în d i spu tă cu Ta tă l . Şi la p r i ­mii şi l a Chr is t e sen ţ a vieţi i e c o n c e n t r a t ă în e l emen te l e ei cele mai expres ive , mâin i le şi feţele. Res tu l corpului , p r e t e x t u l de decorat iv , es te e l iminat . Sp i r i t ua l i t a t ea p ic torulu i a se lec ţ ionat to tu l sp re p r o ­m o v a r e a p r ima tu lu i in te lec tua l . Pr ivi ţ i omenescul din Chr is t c a r e se roagă, cu o m â n ă s e a r a t ă p e sine, ma te r i a , cu cea la l t ă p rovoacă ceru l , spi r i tu l . Şi din a c e a s t ă dia lect ică se na ş t e o cer t i tud ine , Chr is t nu se roagă , el p rovoacă des t inu l .

P ic torul K. Hi ibner a în ţe les că p ic tu ra o r i en t a t ă s p r e sensur i l i te­r a r e cere p ă t r u n d e r e şi adânc i r e . De aceea l uc r ă r i l e lui sunt mai în­tâ i omeneş t i .

In aces t omenesc îmi p l ace să v ă d e l ibe ra rea lui K. H u b n e r d e dogmă şi de g ran i ţe de şcoală, îl văd i n d e p e n d e n t şi genera l în ţe le ­gător al vieţii . I a r în t r anspoz i ţ i a plas t ică , sa lu t conşt i in ţa meser ie i de ar t i s t şi p r ima tu l cerebra l i tă ţ i i . V. B E N E Ş

©BCUCLUJ

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

C ă r ţ i şi R e v i s t e

P E R P E S S I C I U S , Menţiuni critice. Vo i . III . Editura F u n d a ţ i i l o r Rega le , 1936.

A c e s t nou v o l u m al eminentu lu i crit ic c o m p l e t e a z ă o p e r a - i foil letonistică, î n g l o ­b â n d ar t i co l e l e dintre 14 Iunie 1929 şi 15 Februar ie 1931.

R e c e n z i i l e c a u t ă să f i xeze di fer i te a s ­p e c t e a l e opere l or l i terare, într'un st i l fără erudi ţ i e şi fără pat imă.

Spiri t fin şi d e rară d i s t incţ ie , ne l ips i t d e aoea ironie care d ă v io i c iune multor pagini , d. P e r p e s s i c i u s nu p r e c u p e ţ e ş t e l a u d e l e cum nu ş o v ă i e să r e p u d i e z e lucrăr i l e ce lor nechemaţ i .

Literatului , p e c a r e noi îl a p r e c i e m t o ­tuşi a t â t d e mult , nu-i î n ţ e l e g e m r e p e t a ­rea obos i toare a ace le i imagini a „cutie i d e rezonanţă" c u m d e al t fe l nu- i a d m i ­t em u n e l e — e adevăra t rare — i n a d ­vertenţe cri t ice .

N e - a m mirat ş i n e mirăm şi acum, spre e x e m p l u , de m u l i n e u r i l e s t i l i s t i ce în ju­rul p o e z i e i d lui G e o r g e Magheru . Tran­scr i em aces t c i tat — la întâmplare , d in cronica dluii Perpes s i c i us — care, nici de dragul ironiei , nu p o a t e fi răbdat d e o pag ină ones tă :

Mă frâng în întrebări pline de chin. De griji şi suferinfti, fruntea mea E mai plisată decât colerefa fa Care 'ncadrează chipul tău senin.

Deşi c r e d e m şi noi că autorul are frun­tea mai p l i sa tă d e c â t co lere ta „muzei".

„Menţ iun i l e crit ice" însă a u rea le c a ­l ităţi . D e a c i af lă cet i torul mai puţ in c u ­noscă tor al l i teraturi i d e o carte rară c a Popi d e T e o d o r S e o r ţ e s c u . Prin vo lumul d e faţă d. P e r p e s s i c i u s a d u c e un real servic iu l i teraturi i d e bună ca l i tate .

A L E X A N D R U C Â L I N E S C U , Declin. Poeme. C o l e c ţ i a revis te i 13. F o c ş a n i .

D. A l e x a n d r u Căl inescu scr ie versur i d e m u l t ă vreme . N i m e n i nu a remarcat însă frumuseţea m e l a n c o l i e i Iui, deş i a l ţ i poeţ i i -au re luat gândur i l e în a l te m e ş ­te şug i t e rânduri .

P o e t u l n o t e a z ă :

Am să 'ntind pentru sosirea cuiva [aceste mâni?

Poate rătăci până aici Vreo privire — prietenă veche — poate? Despic pleoapele şi păstrăvi de soare Tulbură'n faţa ochilor toate; Respir — şi ozonul adună pădurea'n

[plămâni.

Mă pierd ca un chiot; nu-i un umăr [pe care să-mi las

Fruntea aceasta.

( D e p r i m a r e ) .

D e p l i n s t ă p â n p e m i j l o a c e l e l ir ice:

Brăfările luminii le port pe mâini, [pe frunte;

Par jocuri de inele albinele pe flori, Iar păstrăvu-i suveică în scocul de la

[mori. La braţ cu anotimpul mă urc de-acum

[la munte. ( E v a d a r e ) .

©BCUCLUJ

174 G Â N D R O M Â N E S C

Imagin i le Constanţe i ş i B a l c i c u l u i sunt pr inse în s trofe d e cer tă v igoare .

M e l o d i a versuri lor e s t e adeseor i ob­sedantă :

Sunau desacordate sirenele şi tristă Chema o geamandură vapoarele din larg, Noi urmăriam o navă, desancorată'n

[noapte, Cu cântece la proră şi stele la catarg.

D. A l . Căliraescu uitat în târgul F o ­cşani lor d e toţ i prieteni i versuri lor lui a căror lumină n'au văzut -o , a d u c e l irici i româneş t i u n aport) d e m n d e reţ inut .

î n s e m n ă m în lăcr imata „Scrisoare", „Autumnală" , „Poem", „Pres imţire", „Sfârşit" şi „Statue" p e care nu ne p u ­t em opri d e a o c i ta în în treg ime:

Lovită cu pietre, cu scoici şi cu lut, Tu vremii rezişti, pe lespezi tăcută. Copiii desculţi îţi căntă'n cucută •— Şi'n ]ocul lor gura cu flori ţi-au umplut.

In noapte, când pasări nocturne îţi cad Cu ochi de păcat, pe umeri sâ-fi cânte, Cresc umbrele'n parc şi 'ncep să

[frământe

Pustiul aleelor, triste, de brad.

Sunt slovele şterse şi muşchiul trândav Pe tronul de piatră crescu ca o rană. Statue din parcul adânc ca o strană, Ce mâni te 'nălţară în târgul bolnav?

Aurel Marin

PR. M A T E I P Â S L A R U , Scrierile Pă­rinţilor Apostolici. (Bibi . Păr . B i s . N o . 3 ) . R . -Vâ lcea , 1936.

Harnicul conducător al co lec ţ i e i de mai sus, Păr in te l e M. Pâs laru , care pentru ţara ş i împrejurăr i le noastre , î n c e p e să reprez in te un fel d e abate Migne în mi­niatură, a dat la i v e a l ă vo i . II d in Păr . aposto l i c i , cuprinzând, p e l â n g ă s tudiul introduct iv d e r igoare, caracter iza t prin a c e e a ş i sobră met i cu loz i ta te , t raducerea ce lor şapte e p i s t o l e a minunatului p r o p o ­vădui tor , Sf. Ignat ie , şi Pas toru l Herma,

scr ierea cea atât d e d i scuta tă d e la î n c e ­putul erei creşt ine .

S ă r e l e v e z e x a c t i t a t e a hărnicie i şi ca ­l i ta tea s t i lu lu i? N u i -aş a d u c e u n prea mare e log iu căci a c e s t e ca l i tă ţ i sunt n e ­cesare oricărui t raducător ce - ş i c ins t e ş t e meser ia . Dar e uin punct u n d e nu pot s ă m ă î m p a c cu Sf. Sa: cu st i lul , mai b ine zis cu vocabularul întrebuinţat uneor i (din fericire arareori) î n tă lmăc ir i l e sa le . S o c o t că l imba b i s er i cească — p r e c u m am mai s p u s - o — din aces t fel de t r a d u ­ceri trebue să o b s e r v e u n pur i sm cât s e p o a t e de strict. E a nu trebue î m p e s t r i ţ a t ă cu cuvinte c e ne duc — inconş t i ent — î n ­tr'o a tmos feră prea la ică , sau b a n a l ă o r i tr ivială . Şi d a c ă am dreptate , g ă s e s c că nu- s prea fericiţ i în traducerea de faţă termeni ca: fantomă în loc de arătare-(pg. 39) , tratat în loc de omenit (pg. 4 1 ) , comprese (pg. 46) , combate (pg. 47) , cu­rier (pg. 48) şi a l t e câ teva . Inadmis ibi l , cred, e ep i te tu l d e delicat pentru D u h u l Sfânt; ia tă d o u ă cuvinte care nu se p o t răbda împreună. Scăpăr i mărunte d i n v e ­dere, de bunăseamă, dar supărătoare p e n ­tru un c i t i tor mai ex igent . Şi apo i n u trebue să u i tăm că a c e s t e cărţ i pot s lu j i , vor s luj i şi va trebui să slujească şi p e n ­tru formarea gustului pentru o l imbă fru­m o a s ă r o m â n e a s c ă printre cet i tor i i p e care- i n ă d ă j d u e s c din ce în ce mai n u m e ­roşi . Ş i doar e o eroare aşa d e uşor d e îndreptat !

P R E O T U L D. C R I S T E S C U , Viaţa şi în­făptuirile Prea Sft. Episcop D. D. Varto-lomeiu până la împlinirea vârstei de 69 ani. R . -Vâ lcea , 1936.

Rareor i a fost mai nimerit şi mai mer i ­tat omag iu ca a c e l a pe care, ш c e l e a-proape 400 de file, scr ise pes te tot cu c ă l ­dură, a d e s e a cu entus iasm, Ol ten ia î n spec ia l , suf larea r o m â n e a s c ă în genere , prin pana in imosulu i preot Cristescu, 1-a adus P. S. S. E p i s c o p u l u i V a r t o l o m e i u , aces tu i mare ierarh al vremuri lor n o a s t r e aşa de sărace în oameni. S luj i tor i i legi i lui Hris tos — vorbesc d e căpeten i i —

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 175

se pot împărţ i în d o u ă mari categori i : cei în care p r e c u m p ă n e ş t e ac t iv i ta tea sp i ­ritului , cum era Sf. Augus t in , şi cei care e x c e l e a z ă mai a l e s p e tărâm organizator , cum a fost în Orient V a s i l i e cel Mare . Omagiatu l ţ ine — după părerea m e a — de a c e a s t ă din urmă categor ie . Căci act i ­v i ta tea sa spir i tuală , i svor î tă din un su­flet neas tâmpărat , ve şn ic arzător, or icât ar fi de însemnată , a fost totuş i l ă sa tă în umbră de neseca tă - i râvnă spre în făp­tuiri. D u p ă faptă a fost mai a les însetat v lăd i ca Eparhie i de Sever in , şi roade l e aces te i v ieţ i — or icât de sbuc iumate şi î m p i e d e c a t e în avântu l ei de tot felul d e advers i tă ţ i — se v ă d az i d in belşug. Câtă răsco l ire a inerţ i i lor , câ t e real izări , câte îndrumări , câ te îndemnuri ! D e n'ar fi mă­car decât acea in i ţ ia t ivă c u r a g i o a s ă d e a scoate o b ib l io tecă a sf inţ i lor b iser iceşt i , care — printre a tâ tea o b s t a c o l e — merge birui toare spre succes , şi totuş i ar fi de a juns să- i păs t reze u n n u m e strălucitor .

Ia tă o carte care, pentru ed i f i catoarea p i l d ă c e o d ă v ia ţa P. S. S. într'o lume aşa d e s tearpă, m e s c h i n ă şi scept ică , pre ­cum e cea d e azi ; pentru îndemnur i l e r o d n i c e care s e despr ind d in ea şi pentru însuf leţ irea şi avântul cu care a fost scri ­să, mer i tă să fie c i ta tă şi, medi ta tă , nu numai de s luj i tori i a l tarului , ci d e oriş i ­care mirean.

I O N I. P O P E S C U - P I S C U , Taţian assi-rianul. (Cuvânt către Greci şi f ragmente si mărturi i ) . R . -Vâlcea , 1936.

N'a fost d e l o c rea ideea de -a publ ica printre c e l e dintâi tă lmăc ir i d in c o l e c ţ i a Bibi. Păr. Bis . opera aşa d e interesantă , aşa de v i o a i e şi agres ivă a unuia d intre primii şi cei mai v iguroş i sus ţ inător i ai credinţe i creşt ine .

Traducătoru l , care pare u n bun c u n o s ­cător al problemei , a făcut uin s tud iu c o ­pios d o c u m e n t a t asup*a v ie ţ i i şi opere lor Sfântului , pe care le a n a l i z e a z ă p e larg, clar şi conş t i inc ios . O lucrare e x c e l e n t ă . Păcat că nu putem să fim tot aşa d e entu-s iasmaţ i de traducere , care p ă c ă t u e ş t e —• pe lângă rea le ca l i tăţ i — de neg l igenţă în

a l egerea vocabularului . N u cred c ă într'o astfe l de tă lmăc ire au ce căuta termeni ca: a afişa (pg. 69) , a accepta (pg. 82) , determinată (tot a c o l o ) , consideraţie, conformăndu-ţi mereu aspiraţiile desti­nului (pg. 83 ) .

V e c h i l e traduceri b i ser iceş t i oferă doar a tâ tea e x e m p l e d e termeni româneş t i , neaoş i , crescuţ i ac i şi îmbătrâniţ i p e p ă ­mântul nostru, grei d e înţe lesur i p i toreşt i , termeni cu cari p u t e m înlocui , nu numai fără pagubă, dar cu mare câş t ig , n e o l o ­g i smele searbede de mai sus.

Şt. Bezdechi

E M I L I O CECCHI, Et in Arcadia ego. Hoepl i . Mi lano , 1936.

O carte care te cucereş te în pr imul rând printr'o admirabi lă în făţ i şare ar t i s ­t ică. P e coper t ă găs im o reproducere de p e unul d i n a c e l e frumoase vase greceşt i , cu fond desch i s , în care se punea u le iu l funebru şi in linii de l i ca te , în fă ţ i şează o fată tânără purtând spre trepte le m o r ­mântului lumina apr insă; iar textu l e comple ta t cu patruzec i şi opt reproducer i d e p e fresce, statui , picturi de pe vase , s t e l e funerare din m u z e e l e d in A t e n a , Ol impia , Delf i , Eleus is , Candia, Corint, e t c . . . .

F o r m a pe care o a d o p t ă raf inatul şi învăţa tu l scri i tor i tal ian, Emil io Cecchi , pentru car tea sa, e s t e a c e e a a unor î n ­semnări de că lător ie , de a c e e a t it luriler Debarcare la Corfu, Târg la Candia , Mame, serv i toare ş i copi i , Delfi , G r e c i a şi F lorenţa , Bas i l Zaharoff, Micena , M i ­s iunea Atr iz i lor , Centauri şi Lapiţ i , D r u ­muri a teniene , Cosmopo l i t i sm, Muzeu l Acropo le i , Art i s tu l ca ce tăţean , V a s e p i c ­tate, S ta tuete , etc. . .

Cu subt i lă ironie dar şi cu a d â n c ă în ­ţ e l egere a real i tăţ i i şi a oameni lor , găs im descr i s e une l e d in a s p e c t e l e actuale i v ieţ i greceşt i , v i e a ţ ă in care autorul v e d e t o t ­deauna legătura şi urma v ie ţ i i ant ice , căc i în Grecia ant icul nu s e poate despăr ţ i de modern . O că lă tor i e pe vasul Lesbos , un botez, u n târg la Candia în care ar­tistul recunoaşte , în edi ţ ie trivială, t e m e

©BCUCLUJ

176 G Â N D R O M Â N E S C

din v ieaţa descr i să în f resce le ant i ce şi în sigi l i i . V i e a ţ a s e d e s f ă ş o a r ă atât de mult în aer l iber, încât scri i torul p o a t e să vadă , d in tren, d o u ă provinc i i întregi dormind afară, pri lej de sp ir i tua le con­s ideraţ i i .

Vorbind d e l oca l i tă ţ i ce lebre ca Atena , Ol impia , Delfi , Micena , e t c , art istul tre­ce d e l a descr ierea ce lor v ă z u t e la cons i ­deraţ i i s o c i a l e şi art is t ice , la evocări p l ine d e p o e z i e sau d e ironie, la s u g e s ­t i v e caracter izăr i d e c a p o d ' o p e r e şi epoc i art is t ice , uneor i la asemuir i cu arta f lo­rentină;. A c e a s t ă împle t i re a descrier i i rea l i tă ţ i i imed ia te cu c e e a c e - i e v o c ă a-c e a s t ă rea l i ta te , face farmecul cărţi i , pe c a r e - o c i t im fără a s imţi n i c idecum eru­diţ ia .

B o g a t e în culor i şi suges t ive sunt d e ­scr ier i le . D e o s e b i t d e f rumoase sunt frag­m e n t e l e în care descr ie u n apus la Delfi şi oonstrucţ i i l e de caloar d in Ol impia , c o m p a r a t e cu o mare împietr i tă . Ia tă un p a s a j : „Mul te construcţ i i d in v e c h e a Gre -„c ie sunt făcute din aces t ca lcar sau „ d i n ceva asemănător . Dar în locul ace -, , la, aces ta îmi apăru ca o minune de , ,adăugat la a l t e l e : ca şi cum marea ar „fi apărut p e n e a ş t e p t a t e s ă m â n g â i e b l o ­c u r i l e temel i i lor , nes fârş i te ca a c e l e a de „ la intrarea porturi lor; siau s'ar fi sbu „ciumaţi mânioasă , a l b ă d e s p u m ă prin-„tre trunchiuri le răs turnate a le c o l o a n e ­l o r , sau ar fi og l indi t m ă ş t i l e p l e t o a s e „a l e le i lor de granit şi p in i i negri înai­ntaţi spre cer.

„Marea deven i tă p iatră şi ord ine arhi ­t e c t o n i c ă . Şi J o e , sau a l tu l pentru el: „tatăl , interpretul , conş t i in ţa lucruri lor, „aşeza t în t emplu l d e p iatră născut din „val ; pe frunte cu umbra arborelui , a n o ­urului. D in intervenţ ia o c e a n i c ă creş te „bogăţ ia ace le i armoni i . Şi cea mai mica „sco ică , chiar şi infuzoriul part ic ipaseră . „In marea ecuaţ i e ch imică a universului , „ fusese l o c şi pentru e le; fusese înscrisă „şi v a l e n ţ a lor; n i c i o d a t ă şi n imeni n'ar „putea s'o şteargă".

Emi l io Cecchi es te admiratorul entus ias t

al ce le i mai pure e p o c i ar t i s t i ce greceşt i , a cărei artă o c o n s i d e r ă ca „actul unei „unici jertfe a d u s e oraşului şi d iv in i tă -„ţi lor mi j loc i toare a le v ieţ i i c o s m i c e cu „care e l e g a t ă v i e a ţ a o r a ş u l u i ' . „ Inţe l e -„sul u n e i co laborăr i a n o n i m e şi vot ive , „al unei munci l ao la l tă p l ină de nes fâr -, s i tă dragoste , î n ţ e l e s ce-1 des luş im mai „cu s e a m ă în o p e r e l e Grec ie i m o n u m e n -„tale , în a c e l e a a le sanctuare lor , îl r e ­c u n o a ş t e m în or ice e x p r e s i u n e a artei „e l en ice p â n ă în seco lu l al IV- l ea . U n „astfe l de în ţe l e s d o m i n ă impres i i l e p e „care le pr imeş te c ineva la Atena , în m u -„zeul N a ţ i o n a l şi în muzeul A c r o p o l e i , „pl in d e ceramice şi s tatui care provin , „ în mare parte , t o c m a i d in t e m p l e şi mor-, minte".

Idee înrudi tă g ă s i m şi în interesantul fragment int i tulat „Art is tul ca ce tăţean". In fa ta la per fec ţ iune înnăscută p e c a r e - o v e d e c ineva şi în o p e r e l e mic i ca şi în c e l e mari, autorul nu v e d e nici p r e ţ i o s i s m nici e s te t i sm, oi „un s e m n al perfecte i în ­ţ e l e g e r i între oraş şi art ist; o probă de „speranţa şi s iguranţa care î n s o ţ e a u pe „artist , mic sau mare , în propriul ac t v o -„tiv. Art i s tu l era fericit să t ră iască ş i să „creeze ; pentrucă pr inc ipa lu l lucru c e i „se cerea, era ca el să ex ter ior izeze , spre „gloria oraşului , darul primit d e e l o d a t ă „cu v i e a ţ a ; şi s ă fie cu credinţă c e e a c e „fusese născut să fie".

Dar , în trebăm noi, nu e s t e tot aceas ta ceea ce i se cere şi art istului I ta l i e i f a s ­c i s t e?

A l t pasa j n e arată f ineţe şi în ţ e l egere în caracter izarea une i opere şi c e v a din concepţ ia d e s p r e artă a scri i torului . E s t e vorba d e o m i c ă s tatuie , Perse fona fu­gind, a f la tă în M u z e u l d in E leus i s : „evan­t a i u l d e cute p e care s tatui le c e l e mai „arhaice l e au p e poa le , în actu l fugei , „se d e s c h i d e deasupra genunchiului c o p i ­l e i ; p r o p a g â n d u - s e d e a c o l o o u n d ă care „ înfăşoară t o a t ă persoana şi- i a l e a r g ă „Şi- i s p u m e g ă în jur. „Nimicuri minunate .

„Şi cret ini i , încercând noutatea , vor vo i

©BCUCLUJ

O A N D R O M Â N E S C 177

,,săf g o n e a s c ă gramat ica; vor inventa omul „cu patru nasuri şi c â i n e l e c u tre izec i d e „pic ioare . U n geniu des face o cataramă, „face s ă c a d ă diferit n i ş te cute; şi lu-„ m e a sch imbă ritm şi mişcare".

Minunată p o v e s t i r e inspirată din p o ­veş t i l e greceş t i e s t e L a o d a m i a .

O carte de artă: prin înfăţ i şarea e x t e ­rioară, prin conţ inut , prin real izare .

O T T A V I O GILA, Armature. S o c i e t ă edi tr ice Arena , Verona , 1936.

Carte cu totul deo seb i tă prin cuprins şi rea l izare d e cea la l tă . P e c â t Tugnaz in e o o p e r ă a l i teraturei i ta l i ene în c e e a c e are ea mai s p o n t a n şi mai l ipsit d e in ­tenţ i i , p e atât A r m a t u r e e o o p e r ă i s v o -rîtă din conşt i in ţa unui artist care se s i m t e în totul taetăţean al une i noui Ital i i şi c a r e - ş i d ă seama d e toa­tă răspunderea şi îndator ir i le p e care le a r e în meser ia de creator in artă. Curajos înfruntă toate ob iec ­ţ i i l e c e p r e v e d e că i s'ar putea a d u c e şi expr ima pe d e o p a r t e sufletul şi f rămân­tări le art istului noue i I ta l i i şi pe d e a l tă parte, c r e e a z ă o o p e r ă ce urmăreş te să e x e r c i t e o inf luenţă soc ia lă ,

A r m a t u r e e o o p e r ă dramat ică în care drama propriu z isă , o m e n e a s c ă şi v ie , iu ­birea nenoroc i tă a d o u ă femei din straturi soc ia l e d e o s e b i t e pentru ace laş i personaj , dramă rezo lva tă în favoarea ce le i mai n e ­noroc i te , ce le i sărace , e s te cu or ig inal i ­ta te î n c a d r a t ă într'o prez intare p e s c e ­n ă a art istului creator, în d i scuţ i e cu p r o -pri i le- i . p e r s o n a j e -— înfăţ i şa te s imbol ic (de ex . Cinicul , Copi la modernă , I n d u s ­triaşul, e t c ) , cu Omul nou şi Crit icul . Prin a c e a s t ă prez in tare şi d i scuţ i e n e în ­fă ţ i şează tumultul creaţ ie i art i s t ice şi t o a t e s crupule l e şi in tenţ i i l e art i s t ice a l e scri i torului , doritor d e a creea d in p e r s o ­n a j e l e sa le armături , A r e să sus ţ ină a d ­mirabi lul edif ic iu oe s e cons trueş te în n o u a I ta l ie . D e a s e m e n e a cartea e x p r i m ă admiraţ ia nes fârş i tă a art istului pentru figura Duce lu i .

Cartea în construcţ ia ei şi în sti l are

o ţ inută p l ină d e nobleţe , e l e g a n ţ ă şi măsură şi a obţ inut premiul la concursu l naţ ional „Opera n a z i o n a l e dopo lavoro" .

Alexandrina MitUelu

F R A Ţ I L O R A L E X A N D R U ŞI I O N I. L Ă P E D A T U , la împl in irea vârste i d e 60 de ani. Bucureşt i , 1936.

Intre persona l i tă ţ i l e d e s e a m ă p e care cultura r o m â n e a s c ă le -a sărbători t în ul­t ima vreme, dd. A l e x a n d r u şi Ion I. L ă ­p e d a t u s'au bucurat de o a tenţ i e pe d e ­p l in cuveni tă . Sărbătorirea sexagenar i lor gemeni a pri lejui t t o t o d a t ă şi u n p i o s omagiu memoriei , păr inte lu i D- lor , Ion Al . Lăpedatu (1844—1878) . Cărturar a u ­tent ic şi cu frumoase pos ib i l i tă ţ i l i terare , profesor d i s t ins la l i ceul r o m â n e s c din Braşov , Ion A l . Lăpedatu, s'a st ins prea d e t impuriu, spulberând a tâ tea speranţe leg i t ime, ca s ă se p o a t ă rea l i za integral . Dar urmaşi i săi , omagia ţ i i noştri , f idel i t e s tamentu lu i spir i tual patern, m e r g â n d p e făgaşul deschis , au dus mai depar te , cu o ne în trecută desto in ic ie , e s en ţa m o ş ­teniri i păr inteşt i , măr indu- i ne înce ta t v a ­loarea . P a r a b o l a b ib l ică a ta lanţ i lor nu ş i -ar putea găs i o a l tă ap l i care mai n i ­meri tă ca în aces t caz . Af i rmându-se s tă ­ruitor şi va loros , cei doi fraţi s'au i m p u s ca persona l i tă ţ i deosebi te , jucând f iecare rol important în v ia ţa publ ică a n e a m u ­lui şi s tatului român.

V o l u m u l omagia l închinat sărbător i ţ i lor , în major i ta tea lui, cupr inde art ico le şi studi i scr ise d e spec ia l i ş t i în i s tor ie ş i ş t i in ţe le economico - f inanc iare cu prvirea la Trans i lvan ia . Cartea se d e s c h i d e cu un tr ip lu inventar d e n o t e b io -b ib l iogra-f ice d e s p r e ta tă şi fii, dator i te dd. D . Braharu — s e o c u p ă şi d e n u v e l a i s tor i că a lui I. A l . L. — I. Crăciun şi H. G e o r -gescu. F i e c a r e d intre aceş t i trei cronicari s c h i ţ e a z ă c o n d e n s a t v iaţa şi dau c o m p l e t opera ce lor trei Lăpedatu.

Cele la l t e ar t i co l e sunt d e o va loare şi un in teres inegal , d intre care une l e d e o i m p o r t a n ţ ă minoră. Dd . I. A g â r b i c e a n u şi S. B o r n e m i s a se s t răduesc fructuos cu

©BCUCLUJ

178 G Â N D R O M Â N E S C

p r o b l e m e de is toria prese i române arde­l ene : primul cu Orientul Latin de la Bra­şov, iar al d o i l e a cu rolul soc ia l al ga­z e t e l o r popora le , spec i f i ce aces tu i ţinut, a tâ t prin v e c h i m e a şi numărul lor mare cât şi prin rolul p e care l -au avut în e-ducaţ ia na ţ iona lă a ţăranului r o m â n din Ardea l . E l e au avut o i m p o r t a n ţ ă covâr ­ş i toare îna in te d e răsboiu . Az i , p e lângă c e l e scr ise d e inte lec tua l i , sunt gaze te scr i se chiar d e ţărani , c u m es te , în B a ­nat, Cuvântul Satelor, redacta t la Lugoj şi T imişoara , de p lugarul Ion Ciucure!.

D. Şt. B e z d e c h i s tud iază opera p o e t i c ă a umanis tu lu i r o m â n N i c o l a u s Olahus , d e care D - s a s'a mai o c u p a t a l t ă d a t ă în a l te cinci art ico le . P o e z i a lui fără v r e - o semni f i ca ţ i e prea înal tă , nu s'a putut rea­l iza din cauza împrejurăr i lor potr ivnice . El es te însă u n promotor mare al uma­nismului , al cărui prim reprezentant ro­mân este , dar care a fost s i l i t să ac t iveze pentru şi printre streini , fără să-ş i u i te v r e o d a t ă neamul lui va lah .

Dd . Brătu lescu , Oprescu , T z i g a r a - S a -murcaş , V ă t ă ş i a n u şi Pe tranu interpre­t e a z ă arta naţ iona lă . A r t i c o l u l dlui P e ­tranu e u n m o d e l de p o l e m i c ă ş t i inţ i f ică împotr iva mis t i f i caţ ie i ungureşt i , care — nu e primul caz — îş i r e v e n d i c ă meri tul a l tora, s tr igând pe la răspânt i i minciuni s fruntate asupra pret inse i culturi ma­ghiare .

D d . B r e a z u şi Petruţ iu au contribuţi i s er ioase la i s tor ia teatrului r o m â n e s c a r ­de lean . D, M u ş l e a l ă m u r e ş t e cazul s a s u ­lui d e l a Braşov H i n t z - H i n ţ e s c u , fo lk lo -rist român.

Cu prob leme d e i s tor ie ant ică se o c u ­pă o ser ie d e dis t inş i spec ia l i ş t i . D. prof. Em. P a n a i t e s c u a d u c e o interpretare nouă şi pre ţ ioasă , asupra poz i ţ i e i Dac i e i în Imperiul Roman. Is toria Dac ie i nu e n u ­mai un cap i to l i zo la t cu care î n c e p e e p o c a romană a is torie i naţ ionale , ci or­ganic face parte in tegrantă dintr'un cerc mult mai larg de i s tor ie a Imperiului Roman. P ă t r u n d e r e a cons ideraţ i i lor de ansamblu asupra legătur i lor d e comuni ­

ca ţ i e între centrul imperiului şi Dac ia s e impun atenţ ie i . D . C. Da icov ic i t ra tează o ches t iune d e f i lo log ie greacă, rect i f i ­când o interpretare greş i tă a lui V. P â r -van, iar d. I. I. R u s s u contr ibue cu un, frumos fragment d e l e x i c o n la o n o m a s ­t ica tracică . D. P o p a - L i s s e a n u reia p r o ­b l e m a izvoare lor re la t ive la cont inu i ta ­tea noas t ră a ic i şi d. D u m i t r e s c u s e m ­n e a z ă un art ico l de arheo log ie .

Cu s tudi i l e dd. I. Lupaş , S. Dragomir , C, Mar inescu , Ciuhandu, N. Drăganu, La-cea, Mate i , M. Lupaş , Meteş , Moţa , P â c l i -şanu, Şotropa , Stanca , şt ir i le şi c u n o ş ­t in ţe l e asupra Trans i lvanie i se înmul ţesc , a s p e c t e l e i s tor ice a l e e l ementu lu i r o m â ­nesc se l ămuresc şi c a p ă t ă ast fe l impor­tanţa ce i se cuvenea d e mult . D e s p r e B a ­nat scr iu d. P ă c ă ţ i a n u — al cărui art ico l nu e scut i t de mul te interpretări greş i te — şi Gh. V inu le scu . Ser ia co laborator i lor de p r o b l e m e i s t o r i c o - e c o n o m i c e , comer­c ia l e şi f inanciare a r d e l e n e es te c o m ­p l e t a t ă d e dd. Boer , Doboş i , Herţ ia , M o -ga, P o p p , alături d e dd. I o n e s c u - S i s e ş t i , T a ş c ă şi Sofronie , a le căror colaborări cad în afara is torie i trans i lvane .

Dintre cei p e s t e ş a p t e z e c i d e c o l a b o r a ­tori dist inşi , major i ta tea se o c u p ă cu tre ­cutul Ardea lu lu i , ţara d e baş t ină a o m a ­giaţ i lor . Var ie ta tea ace s tor cercetăr i sub diferi te aspec te , istoric , art ist ic , medica l , cu l tura l , ş co lar şi e c o n o m i c prez intă o cont inuă un i ta te organică , r a p o r t â n d u - s e toate la i s tor ia Trans i lvanie i . Ca va loare , s tudi i l e d in a c e a s t ă car te de pr inos sunt o bogată şi a l e a s ă „anto log ie" de i s tor ia Trans i lvanie i .

Tot aşa de importante sunt co laboră­ri le dd. Babinger, Р . P. Pana i te scu , Car-tojan, Iorga, Marcu, Serra, Pal i , S a c e r d o -ţeanu, care se î n s e r e a z ă în a l te ordini de idei .

L imitarea cerută de rubrica aces tor î n ­semnări ne -a impus a c e a s t ă ser iere c o n ­densa tă a vo lumulu i rodit în împrejurări e x c e p ţ i o n a l e .

I O N G H E R G H E L , Bibliografie critică despre Goethe la Români. E x t r a s din

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 179

R e v i s t a Germâneş t i l or Români . B u c u ­reşti , 1936.

î n t r e germanişt i i români d. Ion Gher -ghel o c u p ă o poz i ţ i e notorie , just i f icată de cunoaş terea şi or ientarea sa d e p l i n ă asupra raporturi lor cu l tura le r o m â n o -germane, a t e s t a t ă d e s tudi i l e pe care ni l e -a dat în a c e a s t ă priv inţă . D e D - s a d. S. C. M â n d r e s c u l e a g ă mari speranţe .

Monograf i i l e sa le , s tudi i d e l i teratură comparată , d i s c i p l i n ă cre ia tă şi a u t o n o ­miza tă de B a l d e n s p e r g e r şi Hazard , sunt îndrepta te spre a lcă tu irea unei s in teze a inf luenţe i germane asupra culturii româ­neşt i , î n a i n t e d e a păş i la închegarea m o ­nografi i lor, n e - a prez intat o teorie a tra­ducerii în Poeţii germani în oglinda tălmăcirilor româneşti — extras d in Ţ a ­ra Bârse i , 1930—31 — just i f icând în a c e ­laş i t imp şi rostul l i teraturi i comparate . T o t în aces t s tudiu, care cons t i tue o in­t roducere la o lucrare mai vastă , se o c u p ă d e inf luenţa p e care au e x e r c i t a t - o la noi K l o p s t o c k , poeţ i i d in „Hainbund" şi W i e l a n d . Partea a doua v a fi rezervată lui Herder şi Less ing .

î n 1931 a scos , la A c a d e m i a R o m â n ă , Coethe în literatura română, o v a l o r o a s ă lucrare, în care, p e l â n g ă s tudiu l înrâ­uririi Ti tanului asupra noastră , n e d ă şi un tablou s inte t ic despre inf luenţa ger­m a n ă în cu l tura română. C o m p l e x u l a-ces tor inf luenţe e s t e e x p u s de la origini p â n ă azi. P r o c e s u l început d e A u s t r i e c i sub aspec t pol i t ic , s'a transformat cu vre ­mea într'unul economic , soc ia l şi în ur­m ă cul tural . E s t e re l evant faptul că ş c o a ­la la t in i s tă c o n ţ i n e în spiritul ei c eva din tehnica germană, căc i ai noş tr i au frec­ventat mai întâi s c o a l e germane sau ş i -l e - a u cre iat d u p ă m o d e l german. Cel mai însemnat m o m e n t din i s tor icul aces tu i proces de interferenţă cu l tura lă e s t e J u ­nimea, care, cu toa te *astea, nu ea n e - a 'ăsat urmele c e l e mai trainice . O ş c o a l ă de traducători nu s'a format la noi d e ­cât în jurul lui 1900. Şt. O. Iosif o c u p ă primul loc printre trans lator i i de l i tera­tură germană. El a îmbrăcat în straiu

d e aur r o m â n e s c p e He ine , Schi l l er şi a l ţ i i .

D e ş i G o e t h e a pătruns c u greu în l i ­teratura ' română, au fost to tuş i vremuri când a dominat . A ş a îna inte de răsboiu a ex i s ta t în mişcarea noas tră l i terară un m o m e n t Faus t : au încercat să-1 tran­scrie în r o m â n e ş t e Şt. O. Iosif, N ă d e j d e , I. M. Sor icu — edi tat după răsboiu — I. Gorun, care, d intre toţi , n e - a dat cea mai i sbut i tă traducere . A z i G o e t h e con­duce inf luenţa .

O a l tă lucrare Schiller în literatura română (1935) e s te un bi lanţ, la care s'a a n e x a t şi o bibl iograf ie necesară , d e s p r e ce a însemnat scr isul aces tu i d ioscur în cul tura noastră . Sch i l l e r s'a bucurat de cea mai largă atenţ ie , r ă m â n â n d poe tu l favorit al gustului românesc , c e e a c e pre­supune substanţa unor s trânse af inităţ i între p o e t şi spiritul românesc . E x i s t â n d un curent schi l ler ian, s'au putut r o m â ­niza def ini t iv părţ i d in opera sa, d e c ă ­tre O. Goga, Iosif, Murnu.

U l t i m a lucrare, c i ta tă ca t i t lu al a c e s ­tor însemnări , e s te o întregire la al său Goethe. U t i l i t a t ea bibl iografiei e s t e a s ­tăzi indiscutabi lă . A c e s t inventar b ib l io ­grafic e s te însoţ i t de comentar i i instruc­tive şi ed i f i ca toare d e s p r e f iecare lucrare c i tată , c e e a c e îi adaugă o no tă atract ivă . D in ea s e despr ind câ teva note conc lu ­dente pentru noi: f ă c â n d u - s e încercări de t raducere din întreaga operă poet ică , s'a ajuns ca une le să f ie adevăra te crea­ţii, cu rea l i zarea a tmosfere i or ig ina lu­lui. Contribuţia R o m â n i l o r la s tudiul lui Goe the , care are azi în lume o l i teratură imensă , e s t e un însemnat tribut adus Ti ­tanului . Unii d intre scri i tori i noştri ca Blaga , Cerna, S â n - G e o r g i u , M â n d r e s c u stau a lături d e ce i mai recunoscuţ i c o ­mentatori ai lui Goethe .

T I R O N A L B A N I , Leul dela Şişeşti. Oradea , 1936.

U n u l d intre vechi i soc ia l i ş t i ardeleni , care a cunoscut sbuciumul şi f rământa­rea noastră din A r d e a l de d ina inte d e -răsboiu şi care a trăit intens z i le le fur-

©BCUCLUJ

180 G Â N D R O M Â N E S C

tunoase d e măreţ i e ep ică a l e Uniri i , fă­c â n d p a r t e din Consi l iu l N a ţ i o n a l R o ­mân, prefaţa ce lui Dirigent , Tiron A l b a -ni a adunat cu p i e ta t e u n mănurtchiu de ştiri, d a t e şi e p i s o a d e impres ionante d in v ia ţa ce lui mai homeric luptător pentru n e a m u l său, păr in te l e V a s i l e Lucaciu . Leul d e l a Ş i şe ş t i e s te persona l i ta tea p o ­l i t i că cea mai reprezenta t ivă d in A r d e a l d i n u l t imul semiseoo l . El d o m i n ă masa luptător i lor naţ ional i , pr in curajul şi d ă ­ruirea sa d e energie , prin revărsarea c l o ­co t i toare a verbului său d e jar, cerbic ia şi lup te l e cu care a înfruntat îngâmfata s e m e ţ i e maghiară, prin suferinţa sa d e martir şi b ic iu irea n ă p r a z n i c ă a tot ce era împotr iva neamulu i său nedreptă ţ i t .

Is tor ia even imente lor ero ice din u l t imi i c inc izec i d e ani a fost ţ e s u t ă de a c e s t erou, s fărâmător d e imperii , creator d e s ta te noi . V ia ţa Iui, care ia proporţ i i de mit, do in i tă d e popor, în s lujba căruia ş i -a che l tu i t energ ia m e r e u în n e a s t â m ­păr, i luminată d e crezul său nezdrunc i ­nat în biruinţa f inală a neamului , con ­centrează şi c o n c r e t i z e a z ă toată gran­doarea d e e p o p e e din prea jma răsbo iu-lui şi a Uniri i , act unic prin semnif icaţ ia lui în i s tor ia neamulu i nostru.

Dar ce contrast dureros între s tră lu­cirea înfăptuir i lor şi părăs irea sa, după c o n s u m a r e a prazniculu i d e l a 1 D e c e m ­brie ! Capi to lu l „medal i i lor p e cosc iug" d e l a s fârş i tul cărţ i i dlui T. A l b a n i e u n protes t revo l tă tor !

I. L U P A Ş , Voevodatut Transilvaniei în sec. XII şi XIII. ( A c a d . R o m . Mem. S e c ­ţ ie i Ist., Ser ia III, T o m . XVIII , M e m . 3 ) . Bucureşt i , 1936. E s t e un aport v a l o r o s la i s tor ia Tran­s i lvanie i , care rect i f ică documentar c o n ­cepţ ia greş i tă a lu i Ion B o g d a n d e s p r e voevoz i i Ardea lu lu i , cărora răposatu l i s ­toric l e a c o r d ă o importanţă ega lă cu a c e e a a v o e v o z i l o r mărunţi , având atri­buţi i ch inez ia le . Real , v o e v o d a t u l Tran­s i lvanie i a fost o ins t i tuţ ie pur româ­nească , anter ioară cutropiri i maghiare , căci n icăier i ea nu se mai în tâmpină în

cuprinsul fostului stat ungar; are însă o per fec tă s imi l i tud ine cu organ iza ţ ia po l i t i că din c e l e l a l t e d o u ă ţări româ­neşt i , Munten ia şi M o l d o v a . în tre v o e ­voz i i d in a c e s t e ţări şi ce l d i n Trans i l ­vania, a c c e n t u i a z ă d. I. Lupaş, n'a fost o d e o s e b i r e d e e senţă , ci numai u n a d e grad. V o e v o d u l arde lean nu era autocrat ca ce i d e p e partea e x t e r n ă a arcului carpat ic .

V o e v o d a t u l Trans i l van ie i a fost mai mult i n d e p e n d e n t decât supus Ungar ie i . Chiar is toric i i unguri au trebuit s ă a d ­mită, c u m d o c u m e n t e a z ă autorul , c ă A r ­dea lu l n i c i o d a t ă n'a fost o ţară care să fi făcut parte in tegrantă din Ungaria , ci a const i tu i t o (ară deosebită, căc i aces t ţ inut era or ientat spre răsărit , a v â n d r e ­laţ i i s t rânse cu s ta t e l e d e p e s t e Carpaţ i .

V o e v o d a t u l n'a fost o ins t i tuţ ie u n g u ­rească; d in a c e a s t ă c a u z ă regii maghiar i s'au străduit să d iminueze puterea şi rolul voevodu lu i , încercând să in troducă a ic i organ iza ţ ia comi ta tensă , d e or ig ine occ identa lă , c e e a c e însă nu l e - a reuşit , căc i c e l e trei c o m i t a t e de la periferia Trans i lvanie i n'au putut s tânjeni atr ibu­ţ i i le voevodulu i , mai a l e s c â n d aces ta era o persona l i ta te . T o t cu aces t s c o p s'au făcut şi co lon izăr i l e cu streini , care, în loc s ă d i s trugă organizaţ ia c h i n e z i a l ă în s caune a Români lor , au fost s i l i ţ i , sub pres iunea s tr ingentă a împrejurăr i lor s'o a d o p t e . V e c h i m e a , e x i s t e n ţ a şi r e ­z i s tenţa organizaţ ie i v o e v o d a l e a A r d e a ­lului la e fortur i le d i s truct ive a l e regi lor unguri, sunt argumente irefutabi le p e n ­tru autohtonia , cont inu i ta tea şi t e n a c i ­tatea e l ementu lu i r o m â n e s c î n nordul

Carpaţ i lor .

D u p ă d. prof. I. Lupaş , voevoz i i m ă ­runţi d in Trans i lvania , succesor i ai „ d u ­ci lor" lui A n o n y m u s , c o n s t a t a ţ i d o c u ­mentar c u o sută c i n c i z e c i de ani î n a i n ­tea ce lor d in sudul şi estul Carpaţ i lor , sunt anter ior i chiar aces te i constatăr i , f i ind obl igaţ i să se organ izeze d e t i m p u ­riu împotr iva penetraţ ie i maghiare .

S tudiu l a d u c e un spor însemnat d e cu-

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 181

noş t in ţe şi lămuriri , dar mai a les o s e a ­mă de interpretări şi conc luz i i or ig ina le in desc i frarea v o e v o d a t u l u i arde lean ca organizaţ ie po l i t i că românească .

R E V I S T A I S T O R I C Ă R O M Â N Ă . Voi . V — V I , 1935—1936.

R e l e v ă m condi ţ i i l e t ehnice i reproşabi le în care apare aces t per iod ic însemnat în l i teratura noas t ră i s tor ică . R e v i s t a nouei s c o a l e i s tor ice c o n s t i t u e alături d e vreo a l te două, un e x e m p l u luminos pentru rev i s te l e d e spec ia l i ta tea aceasta , care , a p r o a p e mai toate , sunt mohor î t e şi n e ­pr ie tenoase , une l e n e p u t â n d a v e a nici

măcar pretenţ ia mitului care a c o r d ă a-ceste i modes t i i p o s o m o r i t e c o m o a r a cu p ie tre pre ţ ioase .

Contribuţia p e care o a d u c e a c e a s t ă revistă de la începutu l apari ţ ie i ei, ca organ al nouei s c o a l e i s tor ice cu o poz i ­ţie b ine def in i tă în is toria istoriei na­ţ ionale , este , cântăr ind obiect iv , una d in­tre ce le mai însemnate , mai a les în ce pr iveş te ca l i ta tea s tudi i lor publ icate în pag in i le ei. Rev i s ta e reg i sa tă d e u n s e ­ver spirit şt i inţ i f ic is toric , e s t e tu te la tă de o a spră metodă , a cărei pr imă ca l i ­tate nu es te numai e x a c t i t a t e a i s tor ică , de spr insă migă lo s şi a tent d in rânduri le documente lor , p e s t e a căror margini nu se in terpre tează n imic hazardat . C e e a c e s'a scr is aici a p r o a p e tot a r ă m a s def i ­nit iv în l i teratura noas t ră is toriograf ică . Trecerea începător i lor p e la a c e a s t ă re ­v i s tă şi apar i ţ ia lor în pag in i le ei în ­s e a m n ă înv ingerea unui ser ios obstaco l , e c h i v a l e n t ă cu un început de r e c u n o a ş t e ­re al meri te lor .

A r t i c o l e şi studii gre l e de o hotărâtoa­re însemnătate , m i s e e l a n e u bogat şi v a ­riat, recenzi i scr ise cu pr icepere şi real fo los , n o t i ţ e b ibl iograf ice foarte abun­dente şi s i s temat ice , refer i toare la dife­r i te le prob leme a le i s t o r i e i naţ iona le , s emnate d e dd. Olg ierd Gorka, С. C. Giu-rescu, Р. P. Pana i t e scu , G. I. Brăt ianu, S. Lambrino, D. P. Bogdan , Bodin , Ş te -fănescu, P a p a c o s t e a , Sânz ianu, etc. R e ­marcăm studiul i s toricului po lon O.

Gorka, care cont inuă să publ ice Cronica epocei lui Ştefan cel Mare (1457—1499), î n t raducerea altui po lon , Em. B i e d r z y s -ki, un bun cunoscă tor al l imbei române . Scr i să de pârcă labul H e r m a n n d e l a curtea lui Ş te fan cel Mare — c o n t e m p o ­rană dec i even imente lor şi d e o impor­tanţă ev identă — a fost c o p i a t ă d e i s t o ­ricul german S c h e d e l în Februar ie 1502, la Nurenberg . Importanţa s tudiului dlui O. Gorka asupra cronice i cât şi a a c e s ­teia, a fost re l evată la noi d e d. Р. P . P a n a i t e s c u î n c ă d e c â n d a apărut în l im­ba şi la A c a d e m i a Po lonă . D e a s e m e n e a re ţ inem art ico lu l dlui Gh. I. Brăt ianu d e s p r e „Bi smarck şi I. C. Brăt ianu". Dl. S. Lambrino b iograf iază substanţ ia l un n c u guvernator al M o e s i e i Inferioare.

Dintre autori i no t i ţ e lor bibl iograf ice , d. D. B o d i n s'a arătat de un zel neobos i t .

Î N S E M N Ă R I I E Ş E N E . An . II, Vo i . III, Nr. 7. — 1 A p r i l i e 1937.

E s t e rev i s ta care cont inuă buna tradi­ţ ie cu l tura lă la Iaşi . Mis iunea grea, p e care ş i -a i m p u s - o în ac tua l e l e î m p r e j u ­rări v i trege pentru provinc ia l i terară, ş i -o î n d e p l i n e ş t e onest , cu bun gust şi f rumoase real izări .

R e ţ i n e m din sumarul aces tu i număr n u m e l e d. S a d o v e a n u , care s emnează , ca şi în numărul precedent , impres i i d e pe i ­sagi i arde lene , a l d. M. Ş t e f ă n e s c u - G a -laţi , I. Minea , al cărui art ico l prec i zează savant şi e senţ ia l da te şi conc luz i i importante asupra controverse i cu privi­re la s tema M o l d o v e i . U n cuvânt d e a tenţ i e pentru „Divert i smentul log ic" al dlui A . Ciobanu ca şi pentru d. Gr. T. P o p a . Dintre versuri remarcăm „ D e s l e -garea" lui A l . Voi t in .

Cronici , note , cărţi , reviste , însemnăr i b o g a t e şi v ioa ie .

Rev i s ta are o ţ inută spec i f i că locului . Caracterul ei regional — aşa cum ar trebui să fie rev i s t e l e prov inc ia le — îi i m p l i c ă obl igaţ ia de a da a tenţ ie v ieţ i i cu l tura le l oca le .

Marin Vătafu

©BCUCLUJ

182 G Â N D R O M Â N E S C

R E V I S T A F U N D A Ţ I I L O R R E G A L E . Mart ie , 1937.

Dl . A l . Dima, autorul s tudiului „Ză­c ă m i n t e fo lk lor i ce î n p o e z i a noas t ră con­temporană" s e m n e a z ă o d o c u m e n t a t ă cro­n i c ă d e s p r e „Poe ţ i şi criza poezie i" .

Intre creaţ ia p o e t i c ă şi între v i a ţ ă s a c ă s c a t un mare hiatus , c o n s t a t ă autorul . P o e ţ i i se i z o l e a z ă în „turnul d e f i ldeş", refuzând orice c o m u n i c a r e cu publ icul . Uni i g ă s e s c e x p l i c a ţ i a aces te i izolări în mater ia l i smul cras şi maş in i smul u c i g ă ­tor al spiritului . E x p l i c a ţ i a e însă prea s impl i s tă d e o a r e c e mişcăr i l e mis t i ce d e ­no tă o e x p l o z i e a spir i tual i tăţ i i , a unei profunde tens iuni suf leteşt i . A c e a s t ă e x ­p l i care e va lab i lă în parte ; dar nu e uni ­că. L ipsa de recept iv i ta te a publ icului fa­ţ ă d e creaţ i i l e poe t i ce se da toreş t e şi poeţ i lor care au aderat la un es te t i sm, Ia o subt i l i ta te în care nu potţ pătrunde d e ­cât ce i a leş i . Cazul nu e spec i f ic vremii noas tre căc i i s tor ia l i terară ne furnizează mai mul te an tecedente , mai cu s e a m ă în seco lu l al X l X - l e a . Pr intr 'o u m a n i z a ­re, printr'o so l idar izare a poez i e i cu v i a ­ţa fără a s e renunţa la îna l t e l e c o m a n ­d a m e n t e a l e arte i — p o e z i a ş i -ar putea recucer i locul în sens ib i l i ta tea publ ică . O p r i n d u - s e asupra crizei p o e t i c e d e l a noi , dl. D i m a c o n s t a t ă că „ între c r e a t o ­rul d e p o e z i e r o m â n e a s c ă şi c o n t e m p l a ­torul ei, d i s tanţa ia uneor i proporţ i i a s ­tronomice . P e când poe tu l se a d a p t e a z ă l a noi cu e las t i c i ta te şi abi l i ta te ne în tre ­c u t ă u l t imului m o m e n t l i terar european , p e care a d e s e a cu snob i sm îl d e p ă ş e ş t e , c i t i torul cuprins d e va lur i l e une i v ieţ i soc ia le act ive nu e s t e so l ic i tat d e nici o af ini tate c u o p o e z i e ce s'aj i zo la t s in ­gură în îngheţur i l e umor fantas t i ce fru­museţ i po lare . Intr'o soc i e ta te , într'o cont inuă şi grăbită devenire , cu a tâ tea a s p e c t e d e p i toresc şi de îna l tă cultură, prezenţa unei poez i i e x p r e s i v e pentru sbater i l e ei, cu mis iunea d e a-i uşura c u ­noaş terea şi într'o m ă s u r ă a-i îndruma evoluţ ia , se face tot mai s imţită . Rea l i ­zând-o în cadre le unei es tet ic i „norma­

le", ad i că i s tor iceş te ver i f icată prin a t â ­tea o p e r e reprezentat ive , p o e z i a româ­n e a s c ă îşi v a regăs i publ icul ei d e o d i ­nioară, t ransformând într'un vis urît d e c a ­re ea însăş i a fost v inovată , spectru l crizei de astăzi".

G Â N D I R E A . A m X V I , Mart ie , 1937. Dintre toate rev i s t e l e noas tre „Gândi ­

rea" e des igur cea mai a d â n c înf iptă în rea l i tă ţ i l e româneşt i . M u l t ă v r e m e ea a fost s ingurul s tăvi lar împotr iva inovaţ i i ­lor d e u l t imă m o d ă l i terară importa te ş i imi tate cu a r d o a r e î n publ ic i s t i ca r o ­mânească . Contribuţ ia ei dec i s ivă la punerea ei în lumină a va lor i lor au t oh­tone va forma, fără îndoia lă , ce l mai g l o ­rios cap i to l al istoriei l i terare c o n t e m p o ­rane.

A c u m în al X V I - l e a an de apar i ţ i e re­v is ta inst i tuie u n concurs asupra mişcăr i i gândir i s te şi repencursiumilor ei în d o m e ­niul f i lozofiei , artei , l i teraturei , z iarist i ­cei şi po l i t ice i .

Cartea cea mai bună v a fi ed i tată , şi va trebui să fie o f ixare a aportulu i adus de „Gândirea" în toa te d o m e n i i l e d e v ia ţă r o m â n e a s c ă .

In numărul d e faţă d. Nichi for Crai­nic a n a l i z e a z ă caracterul creş t in al fa s ­c i smului în „Creş t in i sm şi fasc ism". V e r ­suri bune s e m n e a z ă dd. R a d u Gyr şi Virgi l Car ianopol iar p r o z ă d. V i c t o r Papi l ian .

L A N O U V E L L E R E V U E F R A N C A I S E . (1 janvier 1937, 25 a n n e e ) .

Marea rev is tă franceză, v ă d u v i t ă n u demul t de doi mari co laborator i : A lber t Thibaudet şi A la in , a d u c e în numărul de fa ţă co laborăr i l e dd.: L e o n P a u l F a r g u e ( M i c r o c o s m e ) , Marce l J o u h a n -

deau , A r m â n d Pet i t jean, Dr ieu La R o -che l le , e tc .

R e ţ i n e m admirabi l e l e p o e m e a l e lui J u l e s S u p e r v i e l l e „Celui qui", „Mu-seaux", „Arbres", „Les chiens de l 'âme" dintre care r e p r o d u c e m pe cea dintâi î n ­t i tu la tă „Celui qui":

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 183

, ,Celui qui chante dans ses vers , Celui qui cherche dans ses m o n t s , Celui qui dit ombres sur b lanc Et b laneheurs c o m m e sur la mer Voirceurs sur tout l e cont inent , Celui qui murmure et se tait Pour m i e u x e n t e n d r e la confuse Dont la v o i x peu â peu s 'eclaire D e c e qv.e s eu l e e l l e a connu, Ce lu i qui siombre sans regret, T o u j o u r s t rompe par son secret Qui s 'approche u n peu et s e lo igne B ien p lus qu'il n e s'est approche , Celui qui sait et ne dit pas Ce qui p e s e au bout d e ses l evres Et, se ta i sant , n e l e dira Qu'au fond d'une b la farde f ičvre A u p a y s des murs sans ore i l l e s , Celui qui n'a r ien dans Ies bras S i n o n u n e grande tendresse , O maî tresse sans precedent , S a n s regard, sans coeur, sans

[ cares s se s , Ce lu i - lâ vous savez qui C e s t Ce n'est p a s lui qui l e dira.

L A R E V U E D E F R A N C E . {17 annee, 15 janvier 1937).

Rev i s ta c o n d u s ă d e academic ianu l M a r c e l Prevos t a d u c e u n fragment d in v o l u m u l anunţa t d e D a n i e l R o p s „Ce qui meurt e t c e qu i nait".

Autoru l c o n s t a t ă într'un fragment „Pour une n o u v e l l e ar i s tocraţ ie" publ icat în „La revue hebdomada ire" d in 2 Ia ­nuarie , că „asupra omenir i i întregi apa­să o aş teptare , o a ş teptare a c e v a n e c u ­noscut , nenumit , care nu p o a t e fi numit şi care probabi l nu va sosi .

. , . Tot c e 1-a făcut p e o m uman pare a fi trădat . El nu se m u l ţ u m e ş t e numai să d i spre ţu iască va lor i l e sp ir i tua le care s u const i tu i t m u l t ă v r e m e propr i i l e s a l e baze ; el af irmă as tăz i «valori cu totul o-puse . U r a e glorif icată, in to leranţa er i ­jată în imperativ". O a m e n i n ţ a r e anonimă, o ne l in i ş te a p a s ă deasupra tuturor. A c e s t , cor irrequietum" al omulu i caută sa t i s ­facţi i d isperate , d i s trugând totul şi d i s tru-

g â n d u - s e pe s ine însuşi . Desigur, nu mai e n imeni as tăz i care s ă nu s imtă ce l puţ in în m o d confuz că sa lvarea nu cons i s tă într'o formulă e c o n o m i c ă sau în s tabi l irea unui echi l ibru po l i t i c . „ C e e a c e e în joc — s p u n e autorul — e însăş i soar ta o m u ­lui, c o n c e p ţ i a sa a s u p r a vieţ i i , a supra des t inulu i său". Omenirea e c o n d a m n a t ă la o moar te s igură. R ă m â n e o s ingură punte d e s a l v a r e : ape lu l către om. D a r către care o m ? Des igur nu p o a t e fi vor­ba d e h o m o - o e c o n o m i c u s sau d e so lda tu l anonim. Omul Ia care face ape l R o p s es te „ace la care e s t e f idel chemări i s a l e şi care o face super ioară tuturor d e t e r -min i sme lor po l i t i ce i ş i economie i . , .

. . . N u e x i s t ă u n alt om înafara a c e ­luia. R e a l i t a t e a centra lă a oricărei a c ­ţ iun i cons truc t ive va fi dec i persoana. Persoana e s te omul d e o t o t a l ă r e s p o n ­sabi l i tate , s e p a r a t ă în m o d radica l d e m a s ă şi d e or ice co l ec t iv i ta te dar l e g a t ă d e a c e s t e a pr in însăş i re sponsab i l i ta tea sa faţă de to t c e o înconjoară . S o l u ţ i i l e de ord in e c o n o m i c sau po l i t i c c e se p r e ­c o n i z e a z ă mereu, n'au nici o v a l o a r e , n ic iun sens , d a c ă n'au o b a z ă spir i tuală . La baza or icărui s i s tem po l i t i c şi e c o ­nomic trebuie să e x i s t e o def in i ţ ie m e ­taf iz ică. O lume nouă nu se poate con­strui decât pe o nouă concepţie asupra omului".

P l e c â n d de la a c e s t e constatări , autorul face în numărul d e faţă u n ape l mi şcă tor spre o n o u ă „naş tere spir i tuală". C e e a ­ce s e naşte , s e n a ş t e mai întâi î n noi . Iar omenirea are n e v o i e d e o v ia ţă sp ir i tua lă mai adâncă .

Omul m o d e r n antrenat d e ritmul ra ­pid al maş in i smulu i nu se mai a p l e a c ă a supra sa însuşi . In l o c să - ş i în toarcă privirea spre „cunoaşterea d e s ine" c e ­rută de Socrate , el preferă o d i spers iune în gesturi , în plăceri , în suferinţe chiar, care d i s i m u l e a z ă v idul asupra căruia nu mai are curajul să se ap lece .

F i in ţa se d i s p e r s e a z ă Ia suprafaţa v i e ­ţii în rutine, în tradiţ i i , în rituri fără a intra în adâncu l vieţ i i spir i tuale .

©BCUCLUJ

184 G A N D R O M A N E S C

A c e a s t ă v i a ţ ă sp ir i tua lă î n c e p e de a-c o l o d e u n d e î n c e p e conşt i in ţa: printr'un efort de a s e cunoaş te p e s ine însuşi , d e a se supune unei leg i mora le s u p e ­r ioare vo inţe i persona le . V i a ţ a profundă care s ingură d u c e la o v ia ţă sp ir i tua lă nu s e p o a t e acorda cu graba î n care se scurge v ia ţa absurdă a mari lor oraşe . Pentru a putea a junge la o v ia ţă spiri­t u a l ă sunt necesare măsura şi d i sc ip l ina . D i s c i p l i n a es te d o v a d a d e foc a v ieţ i i noas tre interioare, căc i omul care s'a gă­sit pe s ine a rea l izat o ordine şi in ac te l e s a l e temporale . . Care va fi m e t o d a cu ajutorul căre ia omul se va putea pătrun­d e mai b i n e ? Idea lu l de v i a ţ ă romant ic e o v i a ţ ă b o g a t ă în e v e n i m e n t e e x t e ­rioare, în exper ienţe , în rupturi brusce, iar scri i torul se confundă cu persona­gi i le sa le . V a urma d e a ic i un ritm d e mişcare pe care îl va imprima operei . Scr i i torul c las ic nu s e ident i f i că cu per­sonag i i l e s a l e iar dramele scr ise d e el rămân sub contro lu l conşt i inţ i i . C o n c e p ­ţiei romant ice d e v i a ţ ă agi tată trebue să- i o p u n e m un ca lm al fi inţei care cau­tă f i inţa a c o l o u n d e se g ă s e ş t e şi într'un mod ordonat.

Trăirea profundă nu se caracter izează printr'o b o g ă ţ i e d e even iment» ex ter ioa ­re, căc i oameni i de o putern ică v ia ţă in­ter ioară ca Sp inoza , Descar te s , sfinţii , au avut o v ia ţă săracă în even imente . A c e l „rien de trop" a l tuturor dimis i i lor r ă m â n e totuş i cuvântul în ţe lepc iuni i u -m a n e şi c e a mai bună metodă . V i a ţ a nu trebue s ă se b a z e z e e x c l u s i v pe p lăcer i sau e x c l u s i v p e durere. Durerea îşi are ros tu l ei, a c e l a de a smulge pe oameni d in ego i smul lor. Dar un asce t i sm e x a ­gerat, o v i a ţ ă care să aibă la bază nu­mai durere ar fi o negaţ i e a omului . O v ia ţă inter ioară a d â n c ă prov ine din ech i ­l ibru; e x c e s e l e îi sunt contrare. Primul efort ce ne va îndepărta de lumea fre­nez i i lor va fi s ingurătatea: O s ingurătate în felul lui R i l k e în sens de reculegere , de pătrundere în s ine însuşi . S ingurăta­tea are însă mul te per ico le de ordin m o ­ral şi ps iho log ic . Se a junge cu t impul la

un fel d e „grand Ich" a lui F i c h t e cart f a s c i n e a z ă ş i care d u c e la o negare a ce lor la l ţ i şi a universului . Omul devine astfe l o af irmaţie abstractă , un orgol ios fără contact cu v iaţa . Efortul spre o cu­n o a ş t e r e d e s ine n'are u n sens echi l ibrat decât m e n ţ i n â n d u - s e contactu l cu lumea reală , căc i o v i a ţ ă sp ir i tua lă nu p o a t e ex i s ta fără o dragos te faţă d e f i inţe le înconjurătoare şi faţă de lume.

F r a g m e n t e l e publ i ca te p â n ă a c u m ne îndreptă ţe sc la o a ş t e p t a r e p l ină d e i n ­teres a cărţ i i dlui Danie l R o p s int i tulată atât d e sugest iv „Ce qui meurt et ce qui naît".

G. Ţepelea

Î n s e m n ă r i O S U T Ă D E A N I D E L A M O A R T E A

LUI P U Ş K I N . S'au împl ini t o sută d e ani de la moartea poetu lu i rus A l e x a n ­dru Sergheev ic i Puşk in . 0 sută d e ani d e l a m o a r t e a poetu lu i celui mai îndră ­gost i t d e v ia ţa poporulu i său. D a c ă G o e ­the e x p r i m ă în chipul ce l mai desăvârş i t spec i f icul poporulu i german, dacă S h a k e -speare ocupă a c e l a ş i rang în ierarhia a l e ­ş i lor poporulu i englez , P u ş k i n , p e drept cuvânt , are c e l puţ in tot a tâ tea mer i te dacă nu şi m a i mul te pentru neamul său. A p ă r u t în a c e l m o m e n t istoric , c â n d v ia ­ţa şi cultura rusească , s u p u s ă inf luenţe­lor Europe i occ identa l e , a d o p t a s e tot c e e a c e putea fi mai străin d e ea, P u ş k i n îi dă o d irec ţ i e cu totul n o u ă în spre a-ce le i zvoare care-ş i aveau începutu l în suf letul v iguros al poporulu i rus. P u ş ­kin este cel mai rus dintre poeţ i i ruşi. A fi rus şi a s imţi ruseş te , a spus undeva Gogol , înseamnă a simţi în aşa fel ca toţ i ce i la l ţ i ruş i să s imtă la fel cu t ine. Şi aceas ta i se potr iveş te ce l mai b ine lui Puşk in . In toate creaţ i i l e lui se găseş te ceva ce e s t e speci f ic numai poporulu i rus. Natura reog l ind i tă în paste lur i le '.ui P u ş k i n e s t e numai rusească , v ia ţa ţă ­ranului rus d e a s e m e n e a , la fel întreaga

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 185

atmos feră din versur i le lui: O izbă cu acoper i ş d e lemn, o por t i ţă interdeschi-să, şueratul trist al crivăţului , u n dru­meag îndepăr ta t d e sat, o san ie t rasă de troică, cântecu l m o n o t o n al unui v i ­zit iu m u s t ă c i o s cu şuba strâns l e g a t ă )a mij loc . . . Şi t oa te ace s t ea îţi l a să în suflet o impres i e d e n o s t a l g i e n e î n ţ e l e a ­să, un dor d u p ă ceva ce ai trăit cândva sau ai v i sat numai c ă ai trăit. . .

A c e l a ş i spec i f ic r u s e s c îl regăs im şi î n v ia ţa eroi lor lui Puşk in . Ei sunt oameni p e care bătrâna E u r o p ă c iv i l i za tă nu i -a cunoscut n i c i o d a t ă ; oameni pentru care v ia ţa e s t e un| dar cu care ei| n'au c e face , care tă i e sc o a r e c u m degajaţ i d e propr ia lor ex i s t enţă .

î n s ă P u ş k i n mai are meritul , p e l â n g ă ace la amint i t mai sus , d e a fi creiat un curent cu totul nou, a tâ t de bogat î n c o n ­sec in ţe p e terenul cul tural al v ie ţ i i ru­seşti . E s t e ace l curent poporanis t , mul ­ţumi tă căruia l i teratura rusă a mers pe p ic ioare proprii , îng lobând î n sânul a d e ­renţ i lor săi , scri i tori de ta l ia lui Gogol , D o s t o i e w s k y , Gonc iarov etc . Ei sunt a-devăraţ i i creator i şi cont inuator i a lui P u ş k i n în l i teratura rusească .

Ruş i i de as tăz i sus ţ in că P u ş k i n es te mai ac tua l a c u m decâ t or icând. El e tradus în nu şt im câte zec i de limbi, s'au s c o s a t â t e a şi a tâ tea edi ţ i i a le operi i lui. î n idea lur i l e lui P u ş k i n Rus ia d e azi v e ­d e nu ş t im ce fel de a semănăr i cu ace l ea a le ei, în creaţ i i l e lui ea c a u t ă să g ă ­s e a s c ă un indic iu care să- i just i f ice af ir­maţ ia că el ar fi un premergător . T o a t e ace s t ea par tot atât d e adevăra te p e cât de a d e v ă r a t ă e ac tua l i t a t ea lui Puşk in . Dar e s t e P u ş k i n a c t u a l ? în trebarea e justif icată, d e o a r e c e P u ş k i n nu p o a t e fi actual decât f i ind în ţe l e s ; şi p o a t e fi în ­ţ e l e s numai prin în ţe l egerea vieţ i i ru­seşt i şi a omului rus ,«aşa cum re iese din creaţ i i l e lui. Iar omul rus de care spune Gogo l că-1 preves t e ş t e Puşkin , a ş a cum va apare e l p e s t e d o u ă su te d e ani , nu mai e s te omul rus d e astăz i . E l a murit tot aşa d u p ă cum a murit şi v ia ţa ru­

s e a s c ă c â n t a t ă de P u ş k i n . Omul rus d e as tăz i nu-1 v a î n ţ e l e g e n i c iodată p e E v ­ghenie Onegh in p e n t r u c ă l u m e a lui a a p u s demul t ca şi idea lur i l e lui P u ş k i n . Şi c ine ş t i e d a c ă o să m a i fie tră i te d e c ineva v r e o d a t ă ?

Î N S E M N Ă R I P E M A R G I N E A C O N ­F E R I N Ţ E I P R O F E S O R U L U I D, D . R O Ş C A . într 'o confer inţă substanţ ia lă , s trăbătută d e u n înal t duh f i losof ic cu adânc i sensuri r e v e l a t o a r e pentru- g e n e ­raţ i i le t inere româneş t i , profesorul D. D . R o ş e a a desbătut , în c a d r e l e E x t e n s i u n e i Univers i tare , p r o b l e m a t ineretului d e az i în raport cu f i losof ia . Cu o rară î n ţ e l e ­gere şi cu o a d â n c ă pă trundere f i losof i ­că, p r o b l e m a a fost pr iv i tă d in acea greu de a t ins p e r s p e c t i v ă sp ir i tua lă d in care sc po t d e s p r i n d e mul t ip l e sensur i e x i s ­t en ţ ia l e pentru mul te minţ i cuge tă toare . Faptu l că , prin confer inţa D - s a l e , „Tine­retul de azi şi f i losofia", s'au trez i t a t â ­tea ne l in i ş t i în in imi le ce lor mai mulţ i auditori , se d a t o r e ş t e şi ace lu i deoseb i t har ceresc de care se bucură D-sa , pr in­tre puţ ini i oameni rămaşi cu suf letul t i ­neresc, cu o veşn ică d r a g o s t e pentru ră­sco l i r i l e in ter ioare ce t rezesc s imţiri şi gânduri c h e m ă t o a r e la o n o u ă v i a ţ ă sp i ­rituală.

în e p o c a noas t ră s trăbătută de adânc i cr ize e c o n o m i c e şi m o r a l e s e impune o reformă rad ica lă a întregului s i s t em d e v iaţă , o n o u ă or ientare , spre va lor i cu totul d e a l tă natură, decâ t cea e c o n o m i ­că. A c e s t lucru îl î n ţ e l e g mai a l e s t ine ­rii. Ei cred că adevăra ta c a u z ă a crizei ac tua le nu s tă în factori i economic i , ci în ce i moral i . In c o n s e c i n ţ ă ei c a u t ă un nou sens al v ieţ i i , o n o u ă ierarhizare a valor i lor în care c e l e e c o n o m i c e s ă fie r e d u s e d e l a rangul lor de scopuri , p e c a -re-1 d e ţ i n azi , la rangul d e mi j loace . A c e a s t a cons t i tue noua or ientare spirir tuală, care d e s c h i d e orizonturi largi , fi ind rezul ta tu l preocupăr i lor ce lor mai mulţ i t ineri d in F r a n ţ a şi d in a l t e ţări d in Europa . Interesul f i losof ic la noi în

©BCUCLUJ

186 G Â N D R O M Â N E S C

ţară s'a trezit numai în m o m e n t u l în c a ­re cul tura noas tră a ven i t în contac t cu p r e o c u p ă r i l e d e a c e a s t ă natură din Eu­ropa. La a c e a s t a se mai a d a u g ă şi f a p ­tul c ă noi am at ins asităzi mai mult ca or i când . în trecut, a c e l m o m e n t d e l i ­bertate spir i tuală , c a r e n e permi te şi preocupăr i d e natură f i losof ică .

R e g r e t ă m că spaţ iu l l imitat nu ne per­mite s ă rezumăm în m o d suficient c o n ­ferinţa p l i nă d e tâ l c a profesorului D . D. R o ş e a . D i n ea se despr inde acea m a ­re prob lemă a t ineretulu i care caută u n suport moral pentru v ia ţă , o ra ţ iune a ex i s t enţe i . E a cans t i tue t o t o d a t ă o c h e ­mare la opera d e ins taurare a va lor i ­lor sp ir i tua le , oi î n ă l ţ ă t o a r e p l e d o a r i e pentru tot c e e a c e are omul mai d e preţ . Iar astăzi , mai mult ca or icând a v e m n e ­v o i e d e aceas ta , pentrucă as tăz i n u mai trăim ci n e s a l v ă m ! D e s c i n z â n d d e p e o c u l m e nebănui t d e îna l tă , ca ţ inută in ­t e l e c t u a l ă şi morală , confer inţa dlui prof. D . D. R o ş e a p o a t e const i tu i u n î n d r e p ­

tar pentru t ineretul r o m â n care vrea să vadă , să audă, şi s ă în ţe l eagă .

Andrei Ciobanul

E R R A T A . Dintr'o regretabi lă greşa lă , în art ico lu l d-lui V ic tor l a n c u d in n u ­mărul n o s t r u trecut , int i tu lat „ D e s p r e li­mi te le domeniu lu i estet ic", s'au s trecurat câ teva erori d e t ipar, A s t f e l la p a g i n a 12 d in rândul a l o p t s p r e z e c e l e a d e jos , fraza i n c o m p l e c t ă şi ca atare l ips i tă d e în ţe l e s clar, care î n c e p e c u c u v i n t e l e „Cu a c e a s t a nu s e per i c l i t ează c a r a c t e ­rul a u t o n o m al preocupăr i lor es te t i ce . . ." să se c i t e a s c ă în felul următor: „Cu a-ceas ta nu se per i c l i t ează caracterul au ­t o n o m al preocupăr i lor e s te t i ce , deş i se presupune , ca şi la a l te ştiinţe, o trep­tată lărgire a domeniului ei de cerce ta ­re, fără a î n s e m n a şi e x t i n d e r e a ob iec tu ­lui, care r ă m â n e unul şi ace laş i" . Cu­v i n t e l e subl in iate sunt c e l e o m i s e d in text .

©BCUCLUJ

A M PRIMIT L A R E D A C Ţ I E :

G. Lesnea, P o e m e d e Esenin. Iaşi, 1937. Traian Chelartu, Pietre la car i mă'nch in . Cernăuţ i , 1937. D. Florea—Rarişte, Măria M a g d a l e n a . Versuri . Iaşi, 1937. Nicoleta Băncioiu, Versuri . (în co l . P ă m â n t şi suflet o l t enesc , N r . 46) . C r a i o v a , 1937. Aurel V. Sânger, Car tea sonete lor . Cernăuţ i , 1937. O. Floca şi Dr. V. Şmaga, Ghidul Judeţului H u n e d o a r a , D e v a , 1937.

, Aureli an Şacerdoţeanu, O d ip lomă d e înobi lare din H a ţ e g . Braşov , 1937. — Inscripţii şi însemnăr i din C o s t e ş t i — V â l c e a , Bucureşt i , 1937.

Pompiliu Preca, Scurtă e x p u n e r e a filosofiei lui Vas i le Conta . Bucureşt i , 1937. Gr. Nandriş, D o c u m e n t e româneş t i în l imba s lavă de la munte l e A t h o s . Fundaţia

„Principele Carol". Bucureşt i , 1937. Mareşalul Pilsudski, Scrieri a lese . Trad. d e Emil Biedrzyski . „ B u c o v i n a " . B u c u ­

reşti, 1936 . . Teodor Iordache, Metani i r o m â n e . Ed. M a r g a . Tulcea , 1937. luliu Maior, Tâlcul Evanghe l i i l or . Blaj, 1936.

— D u r e r e a , sora noastră nedespărţ i tă . Blaj, 1936.

R E V I S T E Şl Z I A R E :

Revue de Transylvanie (Cluj), T o m e 111, N o . 2 . — însemnări ieşene (Iaşi), F e b r . Mart ie (3, 4 , 5, 6 ) . — Vremea (Bucureşti) . — Pagini literare (Turda), r e b r . — M a r t i e — Gând şi slovă oltenească (Craiova) , Mart ie . — Ţara Bârsei (braşov) , M a r t . — Apri l i e . — Anuarul Universităţii Mihăilene (Iaşi), 1930 — l"935i — Revista Fun-

, daţiilor Regale (Bucureşti) , Febr . , Mart ie . — G â n d i r e a (Bucureşti) , Febr . , Mart ie . — 'Lanuri"(Mediaş), I V , 1. — Curierul echipelor studenţeşti (Bucureş t i ) , Febr. — Pruncea (Timişoara). — Familia (Oradea) , S e p t . — O c t . , N o v . — D e c . — Caiete săp­tămânale (Bucureşt i ) , Nri i 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17. — Hotarul ( A r a d ) , J a n . , Febr. — Arehivele Olteniei (Cra iova) , X V , N r . 8 6 —83 I u l i e - D e c . — Piaiuri^Să-celene (Satulung, Braşov ) , Ian. , Febr. — Viaţa ilustrată (Cluj), F e b r . , Mart ie . — Societatea de mâine (Bucureşt i ) , Februar ie . — Sociologie Românească (bucureş t i ) , l a n . — Libertatea (Bucureşt i ) , Febr . - Mart ie . — Luceafărul (Timişoara) , b ebr . — Rănduiala (Bucureşti) , v o i . H , Caietul 1, 2 . — Ramuri (Craiova) , Febr . — blajul, N o v . — D e c . — Cuget Moldovenesc (Bălţi), an .—Febr . — Viaţa Românească (Bu« cureşti) , D e c . — Le moment (Bucureşt i ) . — L'Europe centrale (Prague) . — Excel' sior (Bucureşti) . — Ştiinţă şi Progres (T . -Mureş ) , Febr .—Mart . — Înainte (Deva) . — Curierul economic şi social (Sibiu), F e b r . — M a r t i e . — Avântul (Petroşani) . — Gata oricând (Ploeşti), l a n . — F e b r . — Graiul Maiamureşului (Sighet). — Ga­zeta cărţilor (Ploeşti) . — Chemarea (Iaşi). — Front literar (Braşov) , l a n . — F e b r . — Solia (Orăştie) . — Solia Dreptăţii (Orăştie). — Glas românesc în regiunea secuizată (Odorheiu) . — Scânteia (T. M ă g u r e l e ) . — Unirea Poporului (Blaj). — Kimondom (Cluj). - Gazeta Odor/teiului (Odorhe iu) . — Gazeta Ciucutui (Gheor» gheni) . — Minierul (Ticu«Colonie, Cluj). — Viata Basarabiei (Chişinău), l a n . — Febr . , Mart i e—Apr i l i e . — F. N. R. (Bueureşt i ) . Viaţa Creştină (Cluj). — Ştiu ( D e v a ) , Ianuarie . — Orientări ( M o i n e ş t i - B a c ă u ) , Ian - Febr. — Afirmarea ( S a t u -Mare ) , N o v . — D e c , Ian .—Febr . — Cuvântul Satelor (Lugoj—Timişoara) . — Pro-

• gres şi Cultură (T . -Mureş ) , Ianuarie , Februar ie , Mart i e . — Iconar (Cernăuţi) , Febr . — Spiritul Satanei ( B ă n e a s a — T e l e o r m a n ) . — Arhivele Basarabiei (Chiş inău) , O c t , — D e c . — Korunk (Cluj), Febr . , Martie . — Siebenburgische Vierteljahrschrtft (Sibiu), O c t . — D e c . — Predania (Bucureşt i ) , Febr. , Mart ie . — Libertatea , Orăşt ie) . — înainte (Bucureş t i ) . — Carpaţii (Cluj), Febr. , Mart ie , — Făt-Frumos (Cernăuţ i ) , D e c . — Satul şi Şcoala (Cluj), l an .—Febr . — însemnări sociologice (Cernăuţi) , F e b r . , Mart ie . — ' Erdtly Muzeum (Cluj), I. — Blajul, N o v . — D e c . — Buletinul sanitar al Munic ipiului Cluj , N r . 12. — Ţara de mâine (Cluj), Ian.—Febr. — Şcoala Ţăranului (Bucureşt i ) , 1, 1, 2 . — Curierul Liceului Sf. Petru şi Pavel (Ploieşti) , X V , 2. — Cuget Moldovenesc (Bălţi), l a n . — F e b r . — Freamătul şcoalei (Cluj), Ian .—Febr . — Viaţa noastră (Cluj), Mart ie . — Cetatea Albă, Februar ie .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C ANUL V . No. 2 - 3 . FEBRUARIE-MARTIE 1937

C U P R I N S U L :

Constantin Noica, Pen t ru o reabil i tare a individului . Radu Brateş, î n toa rce re (versuri) . /. Agârbiceanu, La îmblătit . Paul Alexandru Georgescu, Încercare de tanatologie e m i n e s ­

ciană. Aurel Marin, Sonetul odihnei (versuri) . Olga Caba, Păpuşi le lui Shakespeare şi spaţiul ibsenian. 1. Bălan, P o e m nescris (versuri). Emilio Cecchi, Laodamia, trad. de Alexandrina Mititelu. V. Beneş, Spontanei ta tea în p ic tura lui Luchian. Iulian Popa, Rugăc iune , — îndumneze i r e , — Pr imenire , —

în t re două zile, — Tăceţi \, — Frescă, — Dorinţă (versuri). Radu Stanca, Dăl tu i re (versuri) . Vasile Băncilă, Lucian Blaga energ ie românească . M. D. Ioanid, Sfârşit p ă m â n t e a n (versuri) . Ionel Neamtzu, N o a p t e a învier i i .

C R O N I C I

Marin Vătafu, A l e x a n d r u Lăpeda tu ; Ion Chinezu, A lexandru . Lăpedatu, Un episod revolu ţ ionar în lupte le naţ ionale ale R o ­mâni lor de pes te mun ţ i a c u m o jumăta te de v e a c . — Ion Pillat, Por t re te l i r ice ; Gh. N. Gheorghiu, Profesorul Ioan A . Scr iban ; V. Beneş, Expoziţia d e p ic tură K. H u b n e r .

M I Ş C A R E A C U L T U R A L A

CĂRŢI Şl R E V I S T E < Perpessicius, M e n ţ i u n i c r i t i c e i Alexandru Călinescu, D e c l i n . P o e ­m e ( A u r e l M a r i n ) . — Pr. Matei Pâslaru, Sc r i e r i l e P ă r i n ţ i l o r A p o s t o l i c i j Pr. D. Cristescu, V i a ţ a şi în făp tu i r i l e P . S. E p i s c o p D . D . V a r t o l o m e i u p â n ă la î m p l i n i r e a v â r s t e i d e 60 d e a n i ; Ion 1. Popesca - Piscu, T a ţ i a n a s i r i anu l (Şt. Bezdech i ) . — Emi­lio Cecchi, Et in A r c a d i a e g o j Otiavio Gila, A r m a t u r e ( A l e x a n d r i n a Mi t i t e lu ) . — Fra­ţilor Alexandru şi Ion I. Lăpedatu la î m p l i n i r e a v â r s t e i d e 6U d e a n i ; Ion Gherghel, Bibl iograf ie c r i t i c ă d e s p r e G o e t h e la R o m â n i ; Tiron Albani, Leul de la Ş i şeş t i ; / . Lupaş, V o e v o d a t u l T rans i lvan ie i în sec . XII şi X I I ; Revista Istorică Romană; Însem­nări ieşene ( M a r i n Vă ta fu ) . — Revista Fundaţiilor Regale; Gândirea; La nouvelle revue franţaise; La revue de France ( G . Ţ e p e l e a ) . — Î N S E M N Ă R I i O su tă d e an i de l a m o a r t e a lui P u ş k i n •, Î n s e m n ă r i p e m a r g i n e a con fe r in ţ e i p r o f e s o r u l u i D . D . R o ş e a ( A n d r e i C i o b a n u l ) . - E R R A T A .

T ipog ra f i a . C a r t e a R o m â n e a s c ă " C lu j , C a l e a D o r o b a n ţ i l o r N o . 14

C E N Z U t t A f 3 0 . -

©BCUCLUJ