glenn yeffeth - matrix - stiinta, filozofie si religie

MATRIX:ªTIINºÅ, FILOZOFIE ªI RELIGIE

TAKING THE RED PILL. SCIENCE, PHILOSOPHY AND RELIGION IN THE MATRIX / Glenn YeffethCopyright©Summersdale Publishers Ltd 2003

MATRIX: ªTIINºÅ, FILOZOFIE ¿I RELIGIE / Glenn YeffethISBN 973-9397-81-6© 2003 – EDITURA AMALTEAadresa: CP 9-8 Bucure¿tiinternet: www.amaltea.ro / email: [email protected]

Toate drepturile asupra acestei edi¡ii sunt rezervate EDITURII AMALTEA.Nici o parte a acestui volum nu poate fi reproduså, în nici o formå, fårå permisiunea scriså a EDITURII AMALTEA.

Colectivul EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri:Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu,Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, Lidia Olaru,M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus

coperta:Simona Derla, Antoaneta Dincåtraducere:Ana-Maria Murariuredactor:Ana-Maria Murariu

editori:Dr. M.C. Popescu-DrândaDr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionaleMatrix: ¿tiin¡å, filozofie ¿i religie / ed.: Glenn Yeffeth;

trad.: Ana-Maria Murariu. - Bucure¿ti : Amaltea, 2003ISBN 973-9397-81-6

I. Yeffeth, Glenn (ed.)II. Murariu, Ana-Maria (trad.)

791.43

MATRIX:

ªTIINºÅ,

FILOZOFIE

ªI RELIGIE

INTRODUCERE DE:

David Gerrold

COORDONATOR EDIºIE:

Glenn Yeffeth

EDITURA AMALTEAwww.amaltea.ro

CUPRINS

INTRODUCERE 9David Gerrold

CE ESTE MATRICEA? 13Read Mercer Schuchardt

OARE AVEA CYPHER DREPTATE? PARTEA ÎNTÂI:DE CE RÅMÂNEM ÎN MATRICE? 33Robin Hanson

OARE AVEA CYPHER DREPTATE? PARTEA A DOUA:NATURA REALITÅºII ªI IMPORTANºA EI 45Lyle Zinda

INTELIGENºA ARTIFICIALÅ, SF-UL ªI MATRIX 57Robert Sawyer

PARADOXUL REALITÅºII ªI MATRIX 71James Gunn

MATRIX: PARADIGMÅ POSTMODERNÅSAU IMPOSTURÅ INTELECTUALÅ? PARTEA ÎNTÂI 83Dino Felluga

MATRIX: PARADIGMÅ POSTMODERNÅSAU IMPOSTURÅ INTELECTUALÅ? PARTEA A DOUA 99Andrew Gordon

wwwwwwwwwwwwwww.amaltea.amaltea.amaltea.amaltea.amaltea.ro.ro.ro.ro.ro

INADVERTENºE ÎN MATRIX... ªI ÎNDREPTAREA LOR 121Peter B. Lloyd

BUDISM ªI MITOLOGIE ÎN MATRIX 145James L. Ford

LIBERTATEA UMANÅ ªI PASTILA ROªIE 167Peter J. Boettke

PREZENºA LUI DUMNEZEU ÎN FILMUL MATRIX 181Paul Fontana

FUZIUNEA OM-MAªINÅ:NE ÎNDREPTÅM ÎNSPRE MATRICE? 209Ray Kurzweil

VIITORUL NU ARE NEVOIE DE NOI 223Bill Joy

TRÅIM ÎN MATRICE? CONTROVERSA SIMULÅRII 261Nick Bostrom

GLOSAR DE TERMENI SEMNIFICATIVI PENTRU MATRIX 271

INFORMAºII DESPRE AUTORI 289


Aprecieri pentru Matrix: ªtiin¡å, filozofie ¿i religie

„Dr. Barr prescrie cu entuziasm aceastå carte pentru to¡i ceicare – dornici så ia pastila ro¿ie, ca ¿i Neo – î¿i vor lårgi cuno¿tin¡eledespre ¿tiin¡å, filozofie ¿i religie oferite de filmul Matrix. Carteava func¡iona ca o po¡iune magicå, ca un leac minune, pentru toatesimptomele ¿i complica¡iile cognitive pe care Matrix le genereazå.La urma urmei, volumul de fa¡å este saturat de doctori care nusunt nicidecum medici: economi¿ti, filozofi, exper¡i în religie,literaturå, tehnologie ¿i media, scriitori de SF ¿i inventatori. Aceaståabunden¡å de doctorate se metamorfozeazå într-un medicamentinterpretativ de înaltå claså care lunecå pe gâtul în¡elegerii precumo linguri¡å de miere.”

Dr. Marleen S. Barr, feministå ¿i teoretician alSF-ului, autoare a cår¡ii Genre Fission: A NewDiscourse Practice for Cultural Studies

„Acest volum este o colec¡ie interesantå ¿i inteligentå de eseuricare exploreazå, dintr-o multitudine de puncte de vedere, filmulcare – fie cå ne place sau nu så recunoa¿tem – s-ar putea så fie celmai serios ¿i intens discutatå mostrå de cinematografie SF de laBlade Runner al lui Ridley Scott încoace.”

Carl Freedman, autor al cår¡ii Critical Theoryand Science Fiction

„O datå cu apari¡ia în cinematografe a filmelor Matrix Reloaded¿i The Matrix Revolution, anul 2003 va putea fi numit (iarå¿i), pebunå dreptate, anul Matrix. Publicatå la patru ani dupå apari¡iaprimului film din aceastå serie, Matrix: ªtiin¡å, filozofie ¿i religiereprezintå atât o contribu¡ie semnificativå pentru domeniul filmului¿i al studiilor literare, cât ¿i cea mai abordabilå colec¡ie de eseuripentru spectatorii ne-speciali¿ti, cårora pur ¿i simplu le-a plåcutfilmul Matrix ¿i subiectul såu complex, care i-a îndemnat la gândire.Cartea cuprinde nu numai numeroase råspunsuri la întrebårile legatede film, dar ¿i interpretåri incitante ¿i îndråzne¡e ale acestui uria¿succes cinematografic. Împletind analize ale problemelor filozofice,literare ¿i economice – mai mult sau mai pu¡in evidente – prezente


în film, cu un stil limpede ¿i accesibil cititorului, acest volum esteo lecturå obligatorie pentru oricine este interesat de o disecare amå-nun¡itå a unuia dintre cele mai importante filme ale secolului XX.”

Dr. Michael Eberle-Sinatra, editor fondator alrevistei electronice Romanticism on the Net ¿ieditor al volumului Mary Shelley’s Fictions:From Frankenstein to Faulkner.


Filmul Matrix a luat prin surprindere publicul amator de cine-matografe, asemenea seriei Star Wars, apårute cu o genera¡ie înurmå, ¿i gra¡ie multora dintre acelea¿i motive. Ritm acerb, imagineextraordinarå, sentiment de aventurå miticå ¿i sensibilitate acutå.Ca ¿i Star Wars, a dezvelit un nou tårâm al imagina¡iei; în acestcaz, un domeniu al existen¡ei cibernetice pe care nimeni nu îl maiexplorase vreodatå.

Precum Star Wars, Matrix a fost construit pe tropii majori aiSF-ului. Cititorii experimenta¡i ai genului au recunoscut amprentavizibilå a lui George Orwell, Harlan Ellison, Philip K. Dick ¿i a luiWilliam Gibson: un viitor distopic dominat de ma¿ini, populat defor¡e implacabile ¿i identitå¡i transferabile; vålåtugi de colo¿iindustriali care strivesc umanitatea sub compresorul timpului.

Dar toate acestea s-au a¿ezat pe bazele unei structuri mai timpurii,cu accente mitice mai puternice: eroul singuratic ce salveazå comu-nitatea; mai întotdeauna, acesta dispune de puteri ¿i de o capacitatede påtrundere superioare. Am våzut povestea asta într-o varietatede forme ¿i totu¿i nu ne mai såturåm de ea.

Este tema principalå din filme precum James Bond ¿i din romanelelui Tom Clancy, din aproape toate westernurile lui Clint Eastwood,din pelicule clasice precum Shane ¿i The Man Who Shot LibertyValance, din benzi desenate ca Superman ¿i Batman, din spectacolede televiziune precum Route 66 ¿i The Fugitive, ¿i chiar din multedesene animate cu Bugs Bunny. De¿i acest mit a fost denumit„mono-mitul american”, îl vedem redat ¿i în parabole mult maivechi precum The Pied Piper of Hamlin, Beowulf ¿i Sf. Gheorghe¿i balaurul.

Gåsim varia¡iuni ale acestei trame ¿i în alte culturi, de pildå înfilmul lui Akira Kurosawa, Yojimbo, sau în povestirile mai vechi

INTRODUCERE

DAVID GERROLD


10 INTRODUCERE

cu Samurai medievali, cum ar fi Musashi. Dacå ne afundåm ¿i maimult în istoria literaturii, îi mai putem adåuga listei ¿i pe Perseu ¿iPrometeu, ¿i chiar Orfeu se potrive¿te de minune; adicå to¡i eroiisinguratici care ¿i-au asumat provocåri imposibile ¿i au învins, înmajoritatea cazurilor cu sacrificii imense.

Neo se înscrie într-un cerc de personaje remarcabile.Arhetipul cultural este, fire¿te, Hristos. A venit pe aceastå lume

înzestrat cu puteri ¿i capacitate de påtrundere superioare. A fostgre¿it în¡eles. A mântuit sufletele celor care credeau în el, a fosttrådat de un apropiat de nådejde ¿i a sfâr¿it prin a fi pedepsit deautoritatea pe care o atacase. Dar, în urma trecerii lui, lumea s-aschimbat în bine. A¿a cå, fårå îndoialå, orice altå poveste care vaface aluzie la aceasta va avea un impact deosebit asuprapublicului.

ªi voi care credea¡i cå Matrix este doar un alt film, nu-i a¿a?Ca în cazul oricårui film bun, al oricårei opere de artå de calitate,

nu ni se dezvåluie totul dintr-o singurå privire; multe aspecte serevelå la o examinare mai atentå, dacå ne vom îngådui o contem-plare minu¡ioaså a inten¡iei ¿i a impactului operei respective. Avemocazia de a cântåri mai pe îndelete natura realitå¡ii redate în film, nuca simplå poveste, ci ca interpretare – o oglindå în care vom vedeareflectatå o imagine a noastrå ¿i a realitå¡ii noastre – dându-neastfel posibilitatea unei incursiuni mai påtrunzåtoare.

Acest gen de incursiune ne permite så identificåm capcaneleexisten¡ei. Unele dintre ele, asemenea vie¡ii, nu pot fi sfårâmate,nu laså ¿anså de evadare; cea mai bunå solu¡ie pe care o avem esteaceea de a recontextualiza. Prin intermediul în¡elegerii, câ¿tigåmståpânire de sine în rela¡ia cu capcana. Aceasta este func¡ia esen¡ialåa filozofiei – ¿i a artei în egalå måsurå –, iar ceea ce pune în valoare– cel pu¡in – aceastå splendidå colec¡ie de eseuri este o convergen¡åde inten¡ie prin care arta ¿i filozofia se ciocnesc în acela¿i film.

Aici, Matrix este examinat sub o luminå puternicå, din diversepuncte de vedere. Cred cå a¿ putea face oriunde compara¡ia cu cei¿ase orbi ¿i cu elefantul (¿i nu voi spune unde î¿i bagå mâna celde-al ¿aptelea orb), cu excep¡ia lumii din Matrix, unde to¡i suntemorbi ¿i totul în jur are formå de elefant – prin urmare analogia nu¿i-ar gåsi locul.


INTRODUCERE 11

Ar fi înså potrivit så men¡ionez o cårticicå destul de veche, carea dispårut din rafturi de mult timp, dar care a fåcut oarece valuri înurmå cu trei decenii. Se numea The Pooh Perplex ¿i oferea o colec¡iede eseuri care îl analizau pe Winnie Pooh, din perspective diferite– politicå, socialå, religioaså, filozoficå. Cartea aceea era o parodie¿i în timp ce nu î¡i spunea aproape nimic despre Winnie Pooh, î¡ispunea foarte multe despre felul în care diver¿i autori î¿i pot puneamprenta propriilor mentalitå¡i ¿i concep¡ii asupra celor mai inocenteopere din punct de vedere al inten¡iei artistice. Dar nici aceaståcompara¡ie nu ¿i-ar gåsi locul.

Autorii acestor studii ne-au oferit, în schimb, o lupå, un obiectprin care lumina este focalizatå ¿i proiectatå astfel încât så ofereiluminare – astfel încât så ne gåsim calea prin mediul înconjuråtor.Uneori filtråm lumina, alteori o polarizåm, sau folosim raze în infra-ro¿u, ultra-violete, chiar micro-unde ¿i raze X, pentru a puteacontempla lumea dincolo de limitårile ochiului fizic. Aici nu folosimochiul trupului, ci pe cel al min¡ii. Autorii acestor analize ne-audåruit oportunitatea de a în¡elege cum o singurå operå poate rezonape niveluri multiple, reflectând raze asemenea unui glob dediscotecå, fåcând så vibreze coarde sensibile ale memoriei, sensului¿i interpretårilor.

¥n aceasta constå succesul filmului (sau al oricårei opere, de altfel)– în a crea noi ocazii de a explora, descoperi ¿i în¡elege, în a oferinoi moduri de a ne cântåri pe noi în¿ine ¿i lumea în care tråim.

¥ntr-adevår, aceasta este ideea dominantå din Matrice – cåumanitatea are o op¡iune, nu numai la nivelul speciei, dar ¿i la celindividual. Fie ne acceptåm rolul ca sclavi ai ma¿inilor, fie ne putemreinventa pe noi în¿ine ca ståpâni.

Acum må retrag. Pute¡i på¿i în oglindå.


Colecții:

Cunoaștere și Autoeducare MOTIVAȚIONAL STAR WARS

Cunoaștere și Autoeducare BUSINESS FANTASY & SCI-FI

MILENIUL 3 Cărți pentru VIAȚA TA

"Forța încă este cu epopeea STAR WARS" - USA Today

"Acțiuni surescitante... ritm rapid... Versiunea literară a filmului "Atacul clonelor" poate fi recomandată fără ezitare oricărui iubitor de STAR WARS." - Cinescape.

O poveste despre dragoste și dezamăgire, frăție și trădare, curaj și sacrificiu...

Sfârșitul a o mie de ani de pace a însemnat sfârșitul republicii, sfârșitul erei Jedi și mai mult, sfârșitul civilizației. Noaptea s-a așternut și Darth Vader se naște.

ATACUL CLONELOR - R. A. Salvatore

RAZBUNAREA SITH - Matthew Stover

CUCERIREA PRINȚESEI LEIA - Dave Wolvertron

George Lucas ne-a adus trilogia cinematografică de succes Star Wars. Apoi, Timothy Zahn, câștigător al premiului Hugo, a amplificat aventura prin trilogia literară ce a înregistrat vânzări uriașe. Tradiția continuă prin apogeul unei povești de iubire care se desfășoară într-o galaxie sfâșiată de război...

CE

ESTE

MATRICEA?

PARABOLÅ

De¿i motivul invocat pentru lansarea timpurie pe pia¡å ¿i pentruprocesul gråbit de post-produc¡ie ale filmului Matrix a fost såcontracareze imensa campanie de marketing ce a înconjuratAmenin¡area fantomei, nu e purå coinciden¡å faptul cå Matrix afost introdus în cinematografe în ultimul weekend de Pa¿te alsecolului al XX-lea, deja un secol muribund. Este o parabolå aviziunii ini¡iale iudeo-cre¿tine, aceea a captivitå¡ii într-o lume carea luat-o pe cåi gre¿ite, în care nu se mai întrevede nici o speran¡åde supravie¡uire sau mântuire decât dacå se produce un miracol.Matrix este un nou testament pentru un nou mileniu, o parabolåreligioaså a unei a doua veniri a lui Mesia, a¿teptat de omenireîntr-o epocå ce este tot atât de setoaså de mântuire ca oricare alta.

Keanu Reeves joacå rolul lui Thomas Anderson, un programatorcare î¿i pierde nop¡ile în realitatea alternativå a Internetului, undeeste cunoscut sub numele de Neo ¿i î¿i petrece timpul împreunåcu hackeri ¿i ciuda¡i care au ajuns så se bazeze pe priceperea sa.¥n mod simbolic, personajul lui Reeves îndepline¿te ¿i func¡ia deproaspåt convertit, dar ¿i pe aceea de Hristos, fiind receptorul unorfragmente de în¡elepciune ancestralå, împachetate în analogiitehnologice moderne de primå mânå. „E¿ti un sclav” ¿i „E¿ti nåscut

READ MERCER SCHUCHARDT

Critic cultural ¿i de media,Read Mercer Schuchardtprezintå råspunsuldefinitiv la întrebarea „Ceeste Matricea?”. Dacå nuave¡i timp decât pentru aciti un singur eseu despreMatrix, acesta este cel pecare este neapårat necesarså îl parcurge¡i.


14 READ MERCER SCHUCHARDT


în robie” sunt douå afirma¡ii rostite de Morpheus, ce revelå analogiacu în¡elegerea iudeo-cre¿tinå a sclaviei ca damnare. Ca ¿i înconcep¡ia biblicå, tehno-sclavia este un soi de robie fabricatå deom, un produs al propriei noastre voin¡e, a¿a cum subliniazå ¿irevela¡ia agentului Smith, cå aceasta este o a doua Matrice. PrimaMatrice, spune acesta, era perfectå, dar noi am decis cå vrem så nedefinim prin propria nefericire, a¿a cå nu am putut-o accepta. Iatåversiunea tehnologicå a pove¿tii Grådinii Paradisului din Genezå.¥n aceasta din urmå vedem cå primul scop al folosirii tehnologieia fost confec¡ionarea îmbråcåmintei, astfel încât este foarte semni-ficativ faptul cå Neo rena¿te complet gol.

¥n acest cadru, Matrix este de asemenea povestea în¡elegeriiîncete ¿i îndoielilor Alesului, dar ¿i a descoperirii finale cå el, ¿inimeni altcineva, este salvatorul. Anderson trebuie så se convingåmai întâi cå tårâmul în care tråie¿te sub numele de Neo i-a oferit operspectivå a realitå¡ii veritabile, în timp ce existen¡a zilnicå înpielea lui Thomas Anderson este de fapt con¿tiin¡a falså, lumeaMatricei despre care percepe, dar nu poate dovedi, faptul cå cevaeste putred din calea-afarå. Acest gând îi tortureazå „mintea, ca oa¿chie.”

Neo este contactat mai întâi de Trinity, un corespondent u¿orandrogin al masculinitå¡ii sale u¿or androgine. Ea îl duce pe Neola Morpheus. Numele de Trinity este o aluzie clarå la conceptulbiblic al unui Dumnezeu cu trei fa¡ete – Tatål, Fiul ¿i Duhul Sfânt.Din pricina metaforei patriarhale puternic înrådåcinate referitoarela Dumnezeu, este chiar amuzantå remarca lui Neo cåtre Trinity:„¥ntotdeauna am crezut cå e¿ti un bårbat.” Trebuie men¡ionat faptulcå termenul „treime” nu apare niciodatå în Biblie. ¥n timpul celeide-a doua conversa¡ii a lui Neo cu Morpheus, imediat ce se treze¿tedin interogatoriu, acesta din urmå î¿i revelå rolul de Ioan Botezåtorulspunând: „Poate cå ¿i tu må cau¡i de câ¡iva ani, dar eu te-am cåutattoatå via¡a.” Pe de altå parte, pentru Neo ¿i pentru restul micu¡eibande de rebeli, Morpheus joacå rolul lui Dumnezeu Tatål. Bunåparte din film ¿i-o petrece dåscålindu-l pe Neo despre natura„realitå¡ii” în contrast cu lumea din Matrice. Când Morpheus estecapturat de cåtre agen¡i ¿i trupul lui zace inert, Trinity afirmå: „Nu,e mai mult decât atât. El este ca un tatå pentru noi.”

CE ESTE MATRICEA? 15


Pentru a li se alåtura lui Morpheus ¿i lui Trinity în experimentareaprofunzimilor acestei noi realitå¡i veritabile, Neo trebuie så renascå.Pe când este luat pe sus ¿i împins în secven¡a ini¡ierii, Cypher îispune: „ªi-acu’ pune-¡i centura de siguran¡å, Dorothy, ¿i zi pa, pa!Kansas!” Personajul interpretat de Reeves rena¿te – literal – înlumea nouå, într-o secven¡å explicitå vizual, dintr-un uter biotehniccare îl scuipå afarå ca pe un nou-nåscut: chel, inocent, murdar demucozitå¡i, cu ochii cåsca¡i de uimire. ¥¿i då seama cå numai lui –dintre milioanele de fiin¡e umane închise în utere ¿i conectate lare¡eaua centralå a Matricei – i s-a dat voie så iaså din gåoace, laluminå. Pseudo-pântecele sunt oarecum transparente, permi¡ân-du-le celor din interior så zåreascå – chiar ¿i neclar – o por¡iune arealitå¡ii cåreia îi sunt robi. Sugestia este cå oricine se poate eliberadacå va urma exemplul mântuitorului. (Se manifestå pe parcursulacestei secven¡e ¿i o referin¡å vizualå simpaticå la copilul astraldin Odiseea spa¡ialå – 2001.)

Chiar înainte de rena¿tere, Neo se råsuce¿te ¿i zåre¿te o oglindåfragmentatå, care se încheagå atunci când el se reflectå în ea. Estepe punctul så întreprindå o cålåtorie în sine, în psyche, iar metaforaoglinzii universale sfårâmate este una pe care a folosit-o ¿i Huxley,dar ¿i mul¡i al¡ii. Întinde mâna, atinge oglinda ¿i aceasta devineîntreagå, ducând subtil cu gândul la Epistola întâi a lui Pavel cåtreCorinteni 13:12: „Acum vedem ca într-o oglindå în chip întunecos;dar atunci, vom vedea fa¡å în fa¡å.” Dupå care oglinda se lichefiazå¿i îl înghite pe Neo, confirmându-ne faptul cå avem de-a face cu ocålåtorie interioarå. Dupå ce rena¿te, Neo îl întreabå pe Morpheusde ce îl dor ochii: „Pentru cå nu i-ai folosit niciodatå pânå acum”,vine råspunsul. Or, a¿a cum spune William Blake, „Dacå u¿ilepercep¡iei ar fi des¡elenite, omul ar vedea totul a¿a cum e, adicåinfinit.” ¥n una dintre primele scene, Neo îi vinde unui individ penumele Choi un program soft pentru douå mii de dolari, în timp ceacesta comenteazå: „E¿ti salvatorul meu, omule, e¿ti Hristosul meupersonal.” Referirea pe care Choi o face la mescalinå în aceaståconversa¡ie este ¿i una la cartea lui Aldous Huxley, U¿ile percep¡iei.Huxley însu¿i ¿i-a denumit cartea dupå citatul lui Blake, enun¡atmai sus, ¿i a servit drept inspira¡ie pentru numele grupului al cåruilider a fost Jim Morisson, The Doors.



¥n mitologia greacå, Morfeu este zeul viselor, iar numele luieste rådåcina lingvisticå pentru morfinå (un medicament careinduce somnul ¿i îndepårteazå durerea) ¿i pentru morphing (a folositehnologia informa¡ionalå pentru a putea glisa necontenit dintr-orealitate în alta). Aceasta este în deplinå rezonan¡å cu abilitateapersonajului lui Fishburne de a morfa dintr-o lume în alta, dinlumea visului (lumea „realå”) ¿i lumea stårii de trezie (Matricea).Morpheus întreabå: „Neo, ai avut vreodatå un vis despre care ai fiputut jura cå e real? Dacå nu ai mai fi reu¿it så te treze¿ti, Neo?Cum ai mai fi fåcut diferen¡a dintre lumea realå ¿i lumea din vis?”Totul este pregåtit acum pentru ca filmul så punå în ecua¡ie lumeadin vis ¿i lumea digitalå, lumea con¿tiin¡ei pure care existå îninfinitate. Este o ecua¡ie care func¡ioneazå pentru cå via¡a de peecran este o via¡å de-corporalizatå, o existen¡å virtualå în careregulile societå¡ii ¿i legile fizicii nu e obligatoriu så se aplice, motivpentru care rela¡iile online sunt atât de acaparatoare ¿i inducdependen¡å. De aceea se ¿i sfårâmå în momentul în care oameniise întâlnesc fizic. Ca ¿i în cazul unui film fåcut dupå o carte,versiunea realå a unei persoane va dezamågi întotdeauna, pur ¿isimplu pentru cå toate conven¡iile ¿i codurile spa¡iului ¿i timpuluigâtuie puterea imagina¡iei.

Morpheus afirmå cå apari¡ia Alesului a fost prevestitå în profe¡ii,ca ¿i venirea lui Iisus Hristos, din timpuri imemoriale. Cel carerevelå adevårul final este Oracolul, interpretat ca o individå måmoaså(vezi filmul Meet Joe Black) foarte înzestratå cu un sim¡ al umorului,în detrimentul seriozitå¡ii, dar care îi oferå lui Neo perspectiva-cheieîn ceea ce prive¿te natura destinului în opozi¡ie cu cea a liberuluiarbitru, vitalå în råsturnarea de situa¡ie din finalul peliculei. Faptulcå Oracolul este o femeie este de asemenea un ingredient esen¡ialîn teologia filmului. Fra¡ii Tank ¿i Dozer au coresponden¡i biblici înapostolii Ioan ¿i Iacob – ¿i ei fra¡i – ¿i sunt numi¡i „fii ai tunetului”,sintagmå explicabilå din moment ce ¿i un tanc ¿i un buldozer suntgeneratori tehnologici moderni de „tunet”. Dar Matrix nu este doaro alegorie cre¿tinå; este o parabolå complexå care î¿i trage rådåciniledin iudaism ¿i din alte tradi¡ii. ¥n discu¡ia ini¡ialå despre Ales, atâtMorpheus cât ¿i Neo sunt într-un loc strâmt purtând ceea ce e – cusiguran¡å – ¡inuta victimelor lagårelor de concentrare: lâna din vesti-



menta¡ia lor este prost finisatå, iar lenjeria de pat are dungi albastre.Din pricina faptului cå istoria evreiascå nu ne-a dåruit încå un Mesiade naturå politicå, ¿i poate pentru cå Iisus însu¿i era iudeu, fra¡iiWachowski par så nu aibå nici un fel de rezerve în a se baza pepovestea lui Iisus drept un precedent pentru a lor. Atunci cândSteven Spielberg a fost întrebat dacå E.T. este o reluare a pove¿tiilui Hristos, regizorul a replicat cå îl deranja compara¡ia deoareceel e evreu. Este posibil ca, în aceea¿i manierå, ¿i fra¡ii Wachowskiså se fi inspirat neinten¡ionat din povestea unui mesia înviat dinmor¡i, mereu la îndemânå.

Cu toate acestea, criticii afirmå cå filmul este în egalå måsuråinfluen¡at de budismul Zen ¿i de misticismul råsåritean. Multe dintrereplici, ca ¿i secven¡ele de arte mar¡iale, trådeazå fårå îndoialå oinspira¡ie orientalå. Problema e cå oamenii fac deseori gre¿eala dea considera cå iudaismul ¿i cre¿tinismul sunt, oarecum, religiiexclusiv „occidentale”. Ambele sunt localizate geografic ¿i istoricîn Israel, care se gåse¿te pe continentul asiatic. Ora¿ul sfânt alambelor religii este Ierusalimul, construit în buricul lumii, punctulde întâlnire al estului cu vestul. Cu alte cuvinte, iudaismul ¿i cre¿ti-nismul sunt religii care ¿i-au adjudecat ¿i au fost influen¡ate ¿i deest ¿i de vest, având un impact asupra filozofiilor occidentale ¿iråsåritene din vremuri imemoriale. Prin urmare, dacå vi se pare cårecunoa¿te¡i în film multe elemente amintind de Supreme Identitya lui Alan Watts, chiar a¿a e. Dar Watts nu spune nimic nou afirmândcå existå o cale de reconciliere a Råsåritului cu Occidentul, cisubliniazå doar ceea ce ¿tie toatå lumea.

Rolul lui Iuda, numit Cypher, este jucat foarte expresiv de duruldin New Jersey, Joe Pantoliano. Ca ¿i Iuda la Cina cea de Tainå,Cypher î¿i acceptå menirea de trådåtor în timpul unei mese. Ca ¿iIuda, care bea un pahar cu Mântuitorul la Cinå, Cypher ¿i Neoînchinå un pahar, iar Cypher î¿i verbalizeazå îndoielile legate deîntreaga cruciadå cu replica: „De ce, de ce n-oi fi înghi¡it eu pastilaalbastrå?” Vedem apoi cå Neo se desparte de Cypher, dar nu î¿iterminå båutura, pe care i-o då partenerului såu. Ne dåm seama cåCypher nu are gânduri curate atunci când nu respectå conven¡iaigienei sociale ¿i terminå paharul lui Neo. ¥n plus, Cypher poartå ohainå din piele de reptilå, ca o aluzie la imaginea biblicå a lui Satan



drept ¿arpe. Cypher are îndoieli referitoare la siguran¡a lui Morpheuscå Neo ar fi Alesul (a¡i observat deja anagrama Neo – engl. One,aici: Alesul) ¿i tocmai de aceea va tråda cauza, pentru cå nu e sigurcå luptå pentru tabåra care are dreptate, sau måcar pentru cea careva câ¿tiga. Este prezentå ¿i o scenå a mesei – care aminte¿te atât de2001 cât ¿i de Alien – în care Mouse peroreazå filozofii despre natura,esen¡a ¿i realitatea supremå a mâncårii, scenå ce are rolul de aconfirma truda existen¡ei zilnice a acestei echipe de revolu¡ionariamårâ¡i. Aceastå scenå, împreunå cu cea a discu¡iei despre femeiaîn rochie ro¿ie, confirmå solitudinea ¿i dificultå¡ile vie¡ii peNebuchadnezzar (Nabucodonosor). Ca orice credincios, din oricereligie, apostolii no¿tri sunt ademeni¡i de iluziile Matricei ¿i deseoriviseazå cu ochii deschi¿i ¿i fabuleazå referitor la ignoran¡å ca lasuprema fericire. Acest fapt confirmå ideea cre¿tinå potrivit cåreiacredinciosul este cu adevårat un extraterestru în aceastå lume, unsimplu vizitator, un locatar temporar, un extraterestru cu termen limitatde ¿edere. Luis Bunuel – regizor anti-cre¿tin – då o sentin¡å neclintitå:„Vorbind sincer, chiar nu este loc pentru un cre¿tin în aceastå lume.”Noua via¡å a lui Neo este o dovadå palpabilå a acestei maxime.

Este extrem de semnificativ faptul cå Cypher cade la în¡elegerecu agen¡ii în timpul unei mese în meniul cåreia troneazå fripturile.¥n primul rând, carnea este o metaforå pe care locuitorii spa¡iuluicibernetic o folosesc pentru a descrie lumea realå: meatspace (n.tr.:meat=engl, carne; space=engl, spa¡iu) este termenul utilizat pentrua se referi la lumea nevirtualå, o metaforå care indicå dincolo deorice îndoialå preferin¡a lor pentru tårâmul virtual. Cypher spunecå de¿i este con¿tient cå friptura nu e realå, gustul e identic celuide fripturå. Stupiditatea ¿i superficialitatea alegerii dulcii ignoran¡ese revelå atunci când Cypher declarå cå ar vrea så devinå bogat ¿i„o persoanå importantå, actor så zicem” atunci când va fi reintegratîn Matrice. Dar tot „carnea” este metafora utilizatå de teoreticianulmedia Marshall McLuhan în descrierea distinc¡iei în¿elåtoare dintrecon¡inutul ¿i forma unui canal media. Conform pårerii lui,„«con¡inutul» unui canal media poate fi asemånat cu bucå¡icadelicioaså de carne pe care tâlharul o aruncå pentru a distrageaten¡ia dulåului de pazå al min¡ii.” Aceastå observa¡ie indicå faptulcå mul¡i dintre spectatorii filmului Matrix bagå în seamå numai



„con¡inutul” scenelor kung-fu ¿i muzica electronicå, ignorândpredica în care sunt îmbråcate; dar subliniazå ¿i mesajul pe carepovestea vrea så îl transmitå în legåturå cu Matricea, care – asemenea„minunatei lumi noi” a lui Huxley – e astfel construitå încât så tesuprime nu prin for¡å, ci prin plåcere totalitarå. Iatå ce spune agentulSmith: „Nu e minunat? Milioane de oameni, tråindu-¿i via¡a înignoran¡å…” „Fripturå” este, de altfel, ¿i parola pentru site-ul weboferitå pe genericul de final, de¿i sunt în total nouå astfel de parolecare revelå mesaje confiden¡iale pe site.

ªi pentru cå e un film fåcut la Hollywood, Iisus trebuie så aibå¿i o prietenå (lucru pe care l-am mai våzut ¿i în Ultima ispitire a luiHristos), care este magistral interpretatå de o actri¡å foarte pu¡incunoscutå: Carrie-Anne Moss. Personajul ei, Trinity este un amestecde Maria Magdalena ¿i Sfântul Duh, a¿a cum reiese din rela¡ia eilumeascå ¿i totu¿i neîntinatå cu Alesul. ¥l urmeazå peste tot, iarOracolul i-a prezis cå se va îndrågosti de el, astfel încât ea estesimbolul iubirii eterne, infinite, nemårginite, dându-i lui Neo înfinal sårutul ce-l va învia – ca în basme –, urmat de replica: „Esteimposibil så fii mort, pentru cå eu te iubesc.” Auzind aceste cuvinteprobabil cå a¡i rezistat cu greu dorin¡ei de a nu izbucni în râs, darsensul lor este acela cå iubirea este mai puternicå decât înså¿imoartea, cå Dumnezeu se manifestå printr-o rela¡ie triplå de dragoste¿i cå acesta era modul cel mai simplu prin care putea fi demonstratåasemånarea miraculoaså dintre Neo ¿i Hristos. Capacitatea iubiriiei de a-l smulge mor¡ii este anticipatå de declara¡ia cå este „ofi¡ersuperior” pe acea navå, îndicând faptul cå este o persoanå cu maimultå autoritate. Dragostea este mai puternicå decât moartea, darfilmul ar fi putut demonstra aceastå tezå printr-o tehnicå mai bunå,chiar dacå ar fi însemnat numai amplificarea rela¡iei sentimentalecu måcar câte cinci replici per personaj. ºinând cont de faptul cåfra¡ii Wachowski plånuiau încå douå continuåri, s-ar justifica faptulcå cei doi se sårutå cu aceea¿i pasiune cu care o fac Luke ¿i Leia înImperiul contraatacå. Astfel nu vom fi ¿oca¡i så descoperim cå defapt cei doi sunt frate ¿i sorå sau cå fåcuserå tot timpul parte dinaceea¿i familie cereascå. Cel mai important element pe care nu trebuieså îl uitåm este acela cå Neo chiar fusese mort înainte de acest sårut,ciuruit de gloan¡ele celor trei agen¡i. Dupå sårut, reînvie într-un



interval ce constituie echivalentul hollywoodian pentru trei zile,adicå vreo trei secunde.

Dupå ce se scoalå din mor¡i, Neo are revela¡ia cosmicå a identitå¡iisale, asemånåtoare ¿i totu¿i foarte diferitå de aceea a lui Superman.Acesta din urmå are un cålcâi al lui Ahile întruchipat de criptonitå¿i este neputincios atunci când se pune problema salvårii propriuluitatå de la moarte – în ciuda tuturor capacitå¡ilor sale. Neo în¡elegede fapt cå nu are nici o slåbiciune, nici un defect letal, cå – în celedin urmå – este o fiin¡å infinitå. Acum cå por¡ile percep¡iei s-audeschis la maxim, Neo poate „vedea” lucrurile a¿a cum sunt cuadevårat – într-un cod binar. Uitându-se la cei trei agen¡i, îi percepeca pe o serie de cifre curgåtoare, semnificând faptul cå numai elpoate uni lumea analogicå ¿i cea digitalå, cå este capabil så ocontroleze pe aceasta din urmå fårå a se låsa controlat de ea. Ca ¿imesia dinaintea lui, la care fåcuse aluzie Morpheus, poate acumrestructura Matricea a¿a cum crede de cuviin¡å. Este un Hristos pecare gloan¡ele nu îl pot atinge, care nu moare pentru påcatelenoastre pentru ca apoi så învie, ci care moare pentru cå nu acceptåså creadå în puterile lui, care se întoarce la via¡å gra¡ie faptului cåaltcineva crede ¿i care apoi ne cere så i ne alåturåm în luptaîmpotriva Matricei. Ca ¿i Iisus, func¡ioneazå ca un intermediar întresufletul nostru „legat” ¿i cel liber. El este exemplul pe care suntemchema¡i så-l urmåm pentru a reface Matricea împreunå.

Dacå ar fi så încercåm så-l în¡elegem ¿i så-l privim cu compasiunepe agentul Smith, am putea presupune cå ura lui contra umanitå¡iifusese programatå de inteligen¡a artificialå a Matricei. Asta ar indicafaptul cå Matricea a învå¡at ceea ce rasa umanå nu a reu¿it: cum såutilizezi cu succes tehnologia inteligen¡ei artificiale. Dar discursulprin care Agentul Smith î¿i descrie „revela¡ia” are o fisurå: omuleste fårå îndoialå un mamifer. Adevårul e cå nici un animal nu tindeinstinctiv spre stabilirea unui echilibru cu mediul înconjuråtor. Fiecareanimal este for¡at în aceastå direc¡ie de cåtre competi¡ia altor formede via¡å. Rasa umanå este unicå – printre celelalte specii – celpu¡in din punctul de vedere al faptului cå a reu¿it så iaså victorioasåasupra competi¡iei. S-ar putea ca agentul Smith så fi avut mai multådreptate atunci când a desemnat fiin¡a umanå cu termenul decancer. A¿a cum celulele cancerigene sunt umane, ¿i fiin¡ele umane



sunt mamifere. Iar agentul Smith – reiese limpede din film – vreaså evadeze din Matrice. S-a infectat cu virusul umanitå¡ii ¿i vreacu disperare så afle codurile de acces ale ora¿ului Zion (Sion),nu neapårat pentru a-i distruge pe revolu¡ionari cât pentru a seelibera.

La finalul filmului, invita¡ia este clarå. Filmul se încheie exacta¿a cum începuse, iar noi avem în fa¡a ochilor un cursor care clipe¿tepe un ecran de calculator în camera 303. Neo ne då un telefon,nouå celor a¿eza¡i pe scaunele cinematografelor, ¿i ne îndeamnåså luptåm alåturi de el împotriva sclaviei Matricei. Ca în scenafinalå a filmului Superman, Neo iese în zbor înspre înål¡imi,ajutându-ne simbolic så ne eliberåm de robia în care suntem ¡inu¡i,sugerându-ne cå el este real ¿i cå noi ne putem elibera cu adevårat.Una dintre interpretåri ar fi cå Neo zboarå întru noi, a¿a cum intraseprin zbor ¿i în agentul Smith, pentru a ne elibera prin distrugereaprejudecå¡ilor. Pentru a ne în¡elege prejudecå¡ile, sclavia ¿i robia,avem nevoie så ¿tim un singur lucru.

EXPERIENºA

„Vizualizez un moment în viitor în care vom fi prea robotiza¡i – a¿a cumcâinii sunt prea umaniza¡i.”

Claude Shannon, TheMathematical Theory

of Communication, 1949

Ce este Matrix? Sim¡ul vizual ¿i cel auditiv vor intra în alertåro¿ie permanentå ca urmare a expunerii la un exces de informa¡iestructuratå pe o multitudine inimaginabilå de niveluri. Matrix estediscursul lui Marshall McLuhan despre re¡ele neuronale FeedForwardaccelerate. Scenele sunt aranjate ca hiperlinkuri vizuale. Secven¡elede luptå parcå sunt desprinse din PlayStation. Ce este Matrix? EsteSocietatea Tehnologicå ajunså la apogeu. Este Modern Times allui Charlie Chaplin ¿i Metropolis al lui Fritz Lang adaptate secoluluiXXI, în care nu numai cå muncim pentru ma¿ini (în loc så le facempe ele så munceascå pentru noi), dar suntem crea¡i, nåscu¡i ¿i folosi¡ide ma¿ini cu scopul unic de a le sluji. Este o pasti¿å modernå a celormai recente efecte speciale create la Hollywood în amestec cu kung-



fu marca John Woo ¿i mai multe gloan¡e, explozii ¿i horror goticdecât într-un scenariu în care Batman-îl-întâlne¿te-pe-Bruce-Lee,sub asediul auditiv al unei coloane sonore zvârcolitoare. Dar nu vålåsa¡i în¿ela¡i de ambalaj: pentru cå pe lângå efectele speciale care-¡iscot ochii afarå din orbite ¿i muzica ce î¡i scrijele¿te timpanul, ideile¿i schimburile de replici sunt de-a dreptul fascinante în Matrix.

Cu alte cuvinte, se pare cå fra¡ii Wachowski ¿i-au pus urmå-toarea întrebare: Cum po¡i comunica lucruri serioase unei societå¡icare se hråne¿te numai cu benzi desenate ¿i jocuri pe calculator?Råspuns: Pui povestea în gura singurului oracol la care va plecaurechea, un film, ¿i o spui prin intermediul formatului de bandådesenatå ¿i video-joc de care este dependentå. Cu alte cuvinte,Matrix este o lucrare de diplomå despre con¿tiin¡å, deghizatå înpielea de oaie a unui film de ac¡iune ¿i aventurå. Fie cå e¿ti analfabetsau ai elaborat o tezå de doctorat, tot vei gåsi ceva interesant înaceastå peliculå.

Dar ce sensuri are cuvântul „matrice” în dic¡ionar? 1. uter. 2.prin urmare, ceea ce oferå formå, origine sau funda¡ie pentrualtceva închis în ea. 3. substan¡a intercelularå a unui ¡esut. 4.rocå-mamå. 5. (Mat.) aranjarea în formå de påtrat a unorsimboluri, care, dezvoltatå, va scoate la ivealå un determinant. ÎnMatrix, vedem cå producåtorii au avut în vedere fiecare dintreaceste sensuri, ¿i câteva în plus. Cu alte cuvinte, pentru a påtrundepe deplin sensul filmului, ai nevoie de unele cuno¿tin¡e despre teoriile¿i istoria comunicårii. În citatul lui Claude Shannon, men¡ionatmai sus, ni se oferå premisa pe care este construit Matrix. Matriceaeste robotul, iar noi suntem cå¡eii care func¡ionåm drept servitoriai ståpânilor no¿tri tehnologici.

Dar tehnologia ¿i teologia nu sunt despår¡ite în aceastå lume încare separa¡ia cartezianå dintre minte ¿i trup este exprimatå fåråocoli¿uri, tangibilå ¿i inter¿anjabilå. Ca ¿i 2001, Terminator ¿iRobocop, Matrix creioneazå o lume în care inteligen¡a artificialånu numai cå e mai ispititoare decât cea în carne ¿i oase, dar, maiales, mai de¿teaptå decât specia care a creat-o. În analogia luiMorpheus, scopul Matricei este de a metamorfoza oamenii în baterii(mai precis, surse de energie) pentru ca ma¿inile så poatå func¡ionanestingherite. ªi care este treaba lor? Aceea de a ne ¡ine pe noi,



oamenii, sclavi prin intermediul propriilor noastre iluzii, dintre carecea primordialå este cå tehnologia nu ne înrobe¿te, ci ne elibereazå.

Keanu Reeves este Thomas Anderson pe timpul zilei ¿i hacker-ul„Neo” noaptea. În existen¡a sa analogicå, Anderson lucreazå caprogramator de primå mânå la compania de software Meta CorTechs,închis în cele mai deprimante birouri tip Dilbert – despår¡ite prinparavane – (n.tr.: Dilbert este o colec¡ie de benzi desenate caresatirizeazå via¡a ¿i rela¡iile – sau mai degrabå lipsa lor, întrucâtsingurul lui tovarå¿ îi este câinele Dogbert – unui angajat dintr-ocorpora¡ie giganticå) din care va fi salvat de o livrare FedEx încare va gåsi ultimul model de telefon Nokia. Folosirea accesoriilorîn acest film func¡ioneazå atât de eficient încât î¡i dore¿ti ¿i tu totceea ce ei au, mai ales ochelarii „super-marfå”, fårå bra¡e, ai luiFishburne, cel mai dezbåtut articol de pe site-ul web al filmului.

Morpheus îl informeazå cå secretul pe care e pe cale så-l desco-pere nu îi va da pace, cå va fi ca o a¿chie în minte. Acest secret esimplu: e un sclav. Personajul lui Reeves este sclavul tehnologiei,iar pentru a-¿i elibera mintea va fi nevoit så aleagå între pastilaro¿ie ¿i cea albastrå. Pânå la sfâr¿itul filmului identitatea lui devineevidentå în momentul în care îi spune principalului såu inamic,agentul Smith: „Numele meu este Neo” chiar înainte de a-l „ucide”,la metrou. Alegând identitatea sa digitalå, respinge o existen¡åprogramatå ¿i dovede¿te cå acum ¿tie cå „Matricea nu î¡i poateimpune cine så fii.” În acest moment poate învå¡a cu repeziciuneså desconsidere ¿i så ignore – în timp ce e în Matrice – limitårilefizice ale celor cinci sim¡uri, legile fizicii ¿i alte neplåceri ale existen¡eianalogice. Ni se sugereazå cå fiecare dintre noi poate fi cel Alesdacå opteazå så vadå.

În¡elegerea aproape generalizatå a scenelor violente de la final –în care se deruleazå ac¡iunea cea mai încårcatå senzorial – este cåreprezintå exact ceea ce cere publicul din ziua de azi. Ini¡ial, aiputea avea impresia cå nu reu¿esc så ofere un „råspuns profund”întrebårilor ridicate de intrigå. Scena împu¿cåturilor din final riscåså parå o renun¡are. De fapt, are menirea de a deschide minteaspectatorilor spre perceperea semnifica¡iei celei mai adânci folosindo metodå profundå. Cea mai bunå modalitate de a în¡elege dacåpoteca pe care mergi este cea potrivitå este så vezi încotro te poartå.



Într-o culturå mereu håmesitå de mai rapid, de mai asurzitor ¿i maistrålucitor, singurul mod de a ridica aceastå problemå este acelade a îi oferi mai mult decât s-a a¿teptat. Filmul Matrix este vitezåtehnologicå ¿i volum împins dincolo de maxim, råcnind cât îl ¡inplåmânii întrebarea dacå vrei så mergi ¿i mai repede.

Telefonul folose¿te drept liantul dintre cele douå lumi. Foarteinteresant este faptul cå e neapårat necesar ca o linie analogicå ¿inu un telefon digital, celular sau fårå fir så stabileascå aceastålegåturå. Potrivit lui Marshall McLuhan, telefonul este o extensiea vocii umane. Walter Ong subliniazå faptul cå vocea este singurulmijloc de comunicare ce nu poate fi încremenit; cuvintele dispar înclipa în care sunt rostite. Nu po¡i înghe¡a cadrul, ceea ce transformåvocea în unicul canal de comunicare organic ¿i viu din istoriaspeciilor. Izolarea vocii fa¡å de celelalte sim¡uri, a¿a cum o tråimla telefon, accentueazå faptul cå sim¡ul tactil este cel mai frustratdintre cele cinci. Acest principiu a stat la baza creårii de cåtreMarshall McLuhan a sintagmei „Întinde mâna ¿i atinge pe cineva”pentru AT&T în 1979. Astfel, numai telefonul analogic ¿i voceaumanå pe care o reprezintå sunt singura cale de a recupera pecineva care este prizonier în Matrice. E nevoie de oralitate ¿i deculturå oralå pentru a putea evada din Matrice. De aceea sårutullui Trinity îl salveazå pe Neo de la moarte. Ea vorbe¿te ¿i atinge cuorganul oralitå¡ii, ¿i con¡inutul discursului ei este dragoste, for¡amotrice din spatele comunicårii veritabile. Replicile din final ale luiNeo interogheazå publicul referitor la dorin¡a lui de a deveni real.

Pe genericul de final ni se dezvåluie una dintre cele nouå paroleale site-ului; putem intra pentru a afla mai multe. Dacå-¡i vei oferipropria adreså de e-mail, vei primi un mesaj de la [email protected] ce va con¡ine urmåtoarele cuvinte: „E¿ti prinsîn Matrice.” Dacå vei primi mesajul, chiar a¿a este. Sau poate nu?

ÎNTREBARE

Una dintre plåcerile permanente ale filmului Matrix constå înfaptul cå – spre deosebire de marea maså a ceea ce promoveazåHollywoodul – nu insultå inteligen¡a privitorului. Din contrå, Matrixte va satisface fie cå ai capacitatea mentalå a unui degetar fie a



unei gåle¡i. În plus, este o plåcere care va cre¿te pe måsurå cetrece timpul, pentru cå la fiecare vizionare observi ¿i în¡elegi maimulte. Alt film recent care s-a ridicat la aceste standarde a fost TheGame (Jocul). În acest film, scopul Jocului era tocmai acela de adescoperi scopul Jocului. În Matrix, întrebarea esen¡ialå persistå¿i dupå terminarea filmului: Ce este Matricea? Producåtorul executivAndrew Mason explicå probabil cel mai bine efectul scontat dinpartea publicului atunci când afirmå: „Matrix este de fapt un setde interoga¡ii, un mecanism menit a îmboldi o minte ignorantå saulenevitå så punå sub semnul întrebårii cât mai multe lucruri posibil.”

Pentru a ne împinge în aceastå direc¡ie, filmul a¿azå dreptfundament al intrigii o lume aproape în totalitate opacå pentru min¡ilenoastre. Este un univers în care întreaga realitate nu se constituiedecât ca un månunchi de semnale electrice trimise creierelor noastre.Una e så te întrebe, în clasa a-X-a, profesorul de englezå: „Dacåîntr-o pådure se pråbu¿e¿te un copac, dar nu e nimeni în jur så îlaudå, asta înseamnå cå s-a produs sau nu un sunet?” ¿i e cu totulaltceva så fii nevoit så în¡elegi faptul cå Neo cel cu mufa în spatelecapului este cel real. Împreunå cu el întreprindem apoi o cålåtoriepentru a încerca så în¡elegem cum så func¡ionezi într-o lume careexistå numai în imagina¡ia lui. Frumuse¡ea acestui film constå înfaptul cå ne ia tot atâta timp så pricepem cât îi ia ¿i lui Neo. Iardacå Matrix ne-a a¡â¡at imagina¡ia, vom petrece douå ore în caremin¡ile noastre vor fi solicitate la maxim cåutând råspunsuri laîntrebåri pe care nu ni le-am fi pus niciodatå. Iar dacå supravie¡uimexperien¡ei, suntem liberi så punem sub semnul întrebårii altesegmente ale „realitå¡ii” care au pårut întotdeauna de necontestat.

Spre deosebire de celelalte zeci de filme cårora le aduce unomagiu sau pe care ¿i le însu¿e¿te prin intertextualitate, Matrixreu¿e¿te ceva unic în istoria filmului: roste¿te o predicå din singurulamvon care i-a mai råmas. Te îndeamnå la ac¡iune, så-¡i schimbi,så-¡i modifici radical ¿i så-¡i îndrep¡i modul de a fi. Dar poate unfilm avea succes în aceastå direc¡ie? Sau este oricare mostrå a arteicinematografice – din pricina codurilor, a conven¡iilor ¿i a orizontuluide a¿teptare – condamnatå så devinå fårå doar ¿i poate o altåcomponentå a Matricei? Jacques Ellul a afirmat cå scopul uneiadintre cår¡ile lui (The Presence of the Kingdom) a fost acela de a



reprezenta „un apel de trezire cåtre cel adormit”. Nu cunosc råspunsulla întrebare, ¿i probabil cå totul depinde de fiecare entitate privitoare¿i de fondul ei pre-existent, dar dacå un film ne poate trezi, atuncinu mai trebuie så continuåm cåutarea.

În Matrix, progresul tehnologic este descris prin extremele lui.Unele dintre întrebårile care ar trebui så ne treacå prin minte sunturmåtoarele:

• Oare noi suntem ståpânii tehnologiei sau ea ne ståpâne¿tepe noi? Råspunsul – care nu poate fi unul absolut ¿i incon-testabil – este în mâinile publicului.

• Ce s-ar întâmpla dacå am crea ni¿te computere care ar fi atâtde performante încât ar deveni mult mai inteligente decâtnoi? Aceastå întrebare s-a mai auzit înainte, dar niciodatånu a fost puså în aceastå manierå singularå. În loc så fimdistru¿i de computere, devenim animalele lor de caså.

• Ce s-ar întâmpla dacå tehnologia reproducerii ar ajunge atâtde avansatå încât sexul ¿i maternitatea ar ie¿i din scenå?Chiar ¿i rela¡ia sentimentalå din film este non-eroticå (întrucâtNeo ¿i Trinity sunt androgini), a¿a cum probabil ar aråta unviitor în care sexul î¿i va pierde utilitatea. Ce s-ar întâmpladacå oamenii ar fi crea¡i numai din necesitate (a noastrå saua computerului), în ni¿te påståi, la ferme?

• Ce s-ar întâmpla dacå am avansa atât de mult din punct devedere tehnologic încât am fi distru¿i de progres ¿i tot ce armai råmâne din tehnologia noastrå ar fi sistemele de canali-zare? De¿i nu se face în film nici o referire la armele nucleare,råmå¿i¡ele de påmânt carbonizat de la suprafa¡å sunt o aluzielimpede la o iarnå nuclearå. Zion se aflå în centrul påmântului,unde „mai e cald.”

• Ce s-ar întâmpla dacå tehnologia comunica¡iilor ar progresaatât de mult încât informa¡ia ar fi transmiså direct la creier,sårind peste sim¡uri? Dar dacå nu am mai putea controla fluxulinforma¡ional? ªi este aceastå ipotezå în vreun fel diferitåde ceea ce face televiziunea în ziua de azi?

„Ce este Matricea?” este o întrebare eternå, pentru cå e la fel deveche precum omenirea înså¿i. De¿i mereu am folosit tehnologia



pentru a ne îmbunåtå¡i condi¡iile de trai, totu¿i regåsim în îmbrå¡i-¿area fiecårui tip de tehnologie clasicul târg faustian: câ¿tigåm cevace va târî în ecua¡ie alt lucru, de cele mai multe ori necunoscut. ªitocmai acest lucru necunoscut va ajunge så ne domine existen¡a:astfel, ne vedem încurca¡i într-o re¡ea de solu¡ii tehnologice aleunor probleme tot de naturå tehnologicå, în imposibilitatea de apune sub semnul întrebårii tehnologia în sine.

Ce este Matricea? Dacå tot a¡i citit pânå aici, merita¡i un råspuns.

RÅSPUNS

„Chiar ¿i în ziua de azi, cunoa¿terea råmâne fundamentul ¿i modelultuturor programelor de mecanizare industrialå; dar în acela¿i timp, vaîncarcera min¡ile ¿i sim¡urile utilizatorilor såi în matricea mecanicå ¿ifragmentarå atât de necesarå men¡inerii societå¡ii mecanizate.”(sublinierea apar¡ine autorului eseului)

Marshall McLuhan,Understanding Media, 1964

„În ciuda vitezei la care ajunsese, în ciuda tuturor scurtåturilor pe careapucase ¿i a col¡urilor pe lângå care se strecurase în Ora¿ul Nop¡ii, totvedea matricea ¿i în somn, tapiserie strålucitoare de logicå, a¿ternându-sepeste håul fårå de culoare...” (sublinierea apar¡ine autorului eseului)

William Gibson,Neuromancer, 1984

Dacå ai citit pânå aici, cu siguran¡å cå la un moment dat te-aigândit cå aceastå întrebare nu are nici un råspuns. Cå, asemeneafimului, tot ceea ce poate face cineva este så continue så gåseascånoi formulåri pentru ea. Ei bine, existå un råspuns, ¿i încå unuldificil. Ca ¿i Neo, care începe så accepte cå lumea lui este în mareparte rod al imagina¡iei, råspunsul la întrebarea „Ce este Matricea?”este ceva ce påtrunde pânå în inima propriei tale realitå¡i. Ca ¿iNeo, ar trebui så te pregåte¿ti pentru ca lumea ta så se întoarcådeodatå cu susul în jos.

Potrivit celui ce îl ghideazå pe protagonist, Matricea este „lumeacu care ¡i-a fost acoperitå vederea, pentru a te orbi fa¡å de adevår.”Este construc¡ia în care s-a deghizat lumea pentru a ascunde ceeace ¿tiam dintotdeauna: cå suntem sclavii unei for¡e mult mai puter-nice decât ac¡iunile noastre individuale. Este iluzia colectivå a unor



indivizi împårtå¿ind o realitate artificialå creatå de ma¿ini pentru aîi putea men¡ine într-o stare de docilitate ¿i neputin¡å împotrivaacestor temniceri. De fapt, în cuvinte simple, Matricea este pur ¿isimplu apogeul Societå¡ii Tehnologice.

În 1964, Marshall McLuhan – maestrul în comunicare – a scriscartea sa esen¡ialå, Understanding Media. În acea perioadå,McLuhan era considerat „oracolul” epocii moderne de cåtrerevistele Life ¿i Newsweek, devenind mai apoi patronul spiritual alrevistei Wired ¿i a numeroase departamente de informa¡ii dinîntreaga ¡arå. Citatul men¡ionat este destul de criptic ¿i pentru a-lîn¡elege ar trebui så cite¿ti ¿i cartea mentorului såu Harold InniBias of Communication, pe aceea a admiratorului såu Walter Ong,Orality and Literacy, dar ¿i Technological Society, a contempo-ranului såu, Jacques Ellul. Aceste cår¡i låmuresc problema„cunoa¿terii ca fundament ¿i model al tuturor programelor”; darlåmuresc mai ales problema punctului sensibil reprezentat de ceeace McLuhan nume¿te „matrice”, pentru cå, în accep¡iunea lui, acesttermen este tocmai ce fra¡ii Wachowski au vrut så însemne: unsistem care controleazå. Ini¡ierea pe care Neo o parcurge pentru aputea în¡elege Matricea este un pas – la propriu – într-o oglindåfragmentatå, în care descoperå cât de profund este controlulexercitat de societatea modernå.

Matricea se na¿te în momentul în care rasa ma¿inilor în¡elegecå rasa umanå este un virus care – dacå nu este controlat – vadistruge echilibrul ecologic între mediu ¿i ea înså¿i. Inteligen¡aartificialå ne va distruge în clipa în care va percepe cå suntem oamenin¡are la supravie¡uirea ei. ªi nici måcar nu e nevoie cainteligen¡a artificialå så fie mai de¿teaptå decât noi pentru a nedomina existen¡a. Ajunge pur ¿i simplu så consideråm – a¿a cumam fåcut în ultimii o sutå ¿i ceva de ani – cå tehnologia este solu¡iaoricårei probleme umane. Astfel încât, Matricea, de¿i este în modclar înrobirea rasei umane de cåtre tehnologia viitorului, de fapt seaseamånå cu lumea industrializatå a¿a cum o vedem cu ochii no¿triîn ziua în care mergem la cinematograf. Cu alte cuvinte, Matriceaeste capcana în care s-a transformat lumea. Este arogan¡å umanåîmpinså la extreme. Sim¡im cu to¡ii instinctiv faptul cå tehnologia,de¿i ne oferå slujbe ¿i ne ajutå så ne rotunjim conturile, ne poartå



într-o direc¡ie în care nu vrem så mergem. Dar cålåtoria este atâtde amuzantå încât tot încercåm så dåm un råspuns la întrebarea„Unde vrei så mergi azi?”, ca ¿i cum alegerea ne-ar apar¡ine.

În societatea modernå, fundamentul electronic al culturii noastrene-a înfipt pe to¡i într-o Matrice care ne afecteazå în modurisingulare ¿i personale, ¿i din care evadarea pare a fi aproapeimposibilå. Ne referim la subculturi precum comunitå¡ile Amishsau Bruderhof cu apelativul de luddi¡i pentru cå, eludându-seMatricei, nu au transformat cultura, ci par så o fi ignorat sau evitat.ªi totu¿i nu ar trebui så ne gråbim ¿i så dåm cu piciorul exemplelorlor, pe care le-am putea folosi în vie¡ile noastre. Nu s-au mai uitatla televizor atunci când au în¡eles faptul cå pruncii lor nu maicântau la fel de mult. Nu au mai folosit po¿ta electronicå atuncicând ¿i-au dat seama cå nu îmbunåtå¡e¿te comunicarea, ci are maidegrabå o tendin¡å distructivå. O reac¡ie similarå s-a manifestatatunci când credibilitatea lui Ted Kaczynski s-a nåruit din pricinapachetelor explozive. De¿i nu vom accepta niciodatå crima, câ¡ivadintre intelectualii no¿tri cu reputa¡ie publicå ar trebui så recunoascåfaptul cå Kaczynski fåcea ni¿te observa¡ii foarte interesantereferitoare la e¿ecul societå¡ii tehnologice de a oferi rasei umaneun mod de via¡å caracterizat prin sens ¿i scop.1 Este discutabilînså – iar dacå acest fapt este adevårat este demn de tot dispre¡ul –dacå ideile lui n-ar fi fost auzite fårå så fie nevoit a trimite mesajeexplozive, echivalentul mesajului de EROARE DE SISTEM cucare ia sfâr¿it ¿i Matricea ¿i pe care revista Adbusters l-a folosit cametaforå pentru nåruirea iminentå a actualei noastre traiectoriiculturale.

Så luåm în considerare douå lumi: una în care tuturor li se spunece pårere så aibå despre o cutie pe care trebuie så o fixeze cuprivirea jumåtate din orele de trezie ¿i una în care acest semnal leeste trimis direct în creier. În primul exemplu, to¡i sunt educa¡isistematic så vadå lumea într-o anumitå manierå, iar cei care seopun sunt elimina¡i din ierarhia educa¡ionalå, având înså privilegiulde a pretinde cå au libertate de exprimare. În cel de-al doilea

1 Vezi eseul lui Joy din acest volum.



exemplu, to¡i sunt educa¡i sistematic a vedea lumea într-un anumefel, iar cei care se revoltå sunt elimina¡i. ªi atât. Cu toate acestea,realitatea este atât de radical diferitå de aceastå lume închipuitåîncât majoritatea ar opta pentru cea imaginarå dacå ar avealibertatea de a alege. În prima, cei mai mul¡i indivizi ¿i-ar gåsimenirea cåutând så se înroleze în organiza¡ii impar¡iale deanvergurå care le concep utilitatea prin prisma misiunii pentru careau fost angaja¡i. În cea de-a doua, scopul tuturor este angajareade cåtre o ma¿inå imenså ¿i impersonalå care le percepe utilitateadin punctul de vedere al unui singur lucru: energia pe care o potoferi.

Aminti¡i-vå scena în care Thomas Anderson este mustrat pentrucå a întârziat la serviciu. Aminti¡i-vå cå Trinity era vestitå pentrucå spårsese baza de date a Fiscului. Aminti¡i-vå cum aratå o via¡ånormalå în viziunea agentului Smith: „Lucrezi pentru o corpora¡iede renume, ai o asigurare socialå, î¡i plåte¿ti taxele.” În tot filmul,sunt presårate cu mårinimie aluzii cå Matricea este prezentå înlumea noastrå contemporanå. Cum altfel ai putea controla mai binemilioane de oameni decât convingându-i de faptul cå duc o via¡å„normalå” în 1999? Când Morpheus îi explicå lui Neo pe îndeletece este Matricea, afirmå: „E acolo când te ui¡i la televizor. E acolocând te duci la serviciu. E acolo când intri în bisericå. E acolocând î¡i plåte¿ti impozitele.” Toate acestea sunt componente alevie¡ii moderne, puse în slujba controlårii noastre ¿i care ar putea fiu¿or exploatate pentru a ne înrobi.

Motivele pentru care acceptåm acest control variazå, de la aprivi la televizor pentru cå ne distreazå ¿i pânå la a ne plåti taxelepentru cå nu avem altå alegere. Mesajul filmului Matrix esteurmåtorul: suntem deja pioni într-o societate tehnologicå modernåîn care via¡a se manifestå peste tot în jurul nostru, dar fårå så fiesupuså în vreun fel influen¡ei noastre. Fie din pricina alegerii pecare o facem sau a refuzului de a face o alegere, tehnologia necontroleazå deja. Într-o încercare de a ne de¿tepta ¿i a ne deschideochii, filmul ne provoacå så punem sub semnul întrebårii toateconvingerile referitoare la condi¡iile actuale în care tråim. Chiardacå ne sim¡im bine, oare este bine pentru noi? Oare sunt chiarinvulnerabile lucrurile pe care le consideråm imposibil de controlat?



Dacå nu dorim så ne trezim, atunci råspunsul este da. Cu toateacestea, pentru cei care s-au procopsit în minte cu o a¿chie care nuare de gând så disparå, provocarea de a deschide ochii ¿i de avedea realitatea veritabilå a fost lansatå; pentru ca în cele din urmåså poatå evada din Matrice.

ColecțiaFANTASY & SCI-FI


Orcii, dragonii, goblinii și trolii se luptă pentru supremația asupra unor impărății fărâmițate, în stare de război.

O poveste originală despre război, magie și eroism bazată pe jocul electronic cu vânzări și premii remarcabile lansat de Blizzard Entertainment.

Colecții




OARE

AVEA CYPHERDREPTATE?

PARTEA ÎNTÂI:

DE CE RÅMÂNEM

ÎN MATRICE

Matrix este o povestire despre ni¿te rebeli care luptå împotrivaunei „lumi cu care ¡i-a fost acoperitå vederea, pentru a te orbi fa¡åde adevår.”

Adevårul e cå acolo sunt „câmpuri nesfâr¿ite unde fiin¡eleumane nu mai vin pe lume prin na¿tere; sunt crescute” cu scopulde a sluji ca baterii care cedeazå energie pentru inteligen¡eleartificiale. Aceste inteligen¡e artificiale chiar „lichefiazå mor¡iipentru ca viii så poatå fi apoi hråni¡i intravenos.” Dar min¡ileacestor oameni nu pot percepe decât Matricea, „o simulare neuro-interactivå, ...o lume de vis generatå de calculatoare pentru a neputea ¡ine sub control.” „Milioane de oameni î¿i tråiesc via¡a înignoran¡å”, crezând cå „sunt în anul 1999 când de fapt e aproape2199.”

ROBIN HANSON

Spre deosebire deneferici¡ii care audevenit sclaviiMatricei, noi suntemliberi. Percepemlumea a¿a cum este ¿ifacem în via¡å alegeribazate pe propriilenoastre dorin¡e ¿ivalori. Nu necontroleazå nici unpåpu¿ar råu-inten-¡ionat. Nu-i a¿a?Economistul RobinHanson ne contrazicerespectuos.


34 ROBIN HANSON


Se pare cå inteligen¡ele artificiale au încercat så îi facå pe oamenicât mai ferici¡i posibil. „Prima Matrice fusese creatå så fie o lumeperfectå pentru oameni. Nu exista suferin¡å. Numai fericire. A fostun dezastru. Nimeni nu a putut asimila programul.” A¿a cå „Matriceaa fost reconstruitå a¿a cum o vezi, så fie vârful civiliza¡iei noastre.”Chiar ¿i a¿a, existå fiin¡e umane care au descoperit adevårul ¿icare se revoltå împotriva condi¡iei „de a te na¿te în robie, într-oînchisoare... pentru minte.” Ace¿ti rebeli considerå cå „atâta timpcât va exista Matricea rasa umanå nu va fi niciodatå pe deplinliberå”, a¿a cå inten¡ioneazå „så distrugå Matricea” ¿i „så-¿ielibereze fra¡ii.”

Se recunoa¿te faptul cå de cele mai multe ori rebelii nu recruteazåoameni mai în vârstå, care „nu reu¿esc så renun¡e... Majoritateanu sunt gata så fie deconecta¡i de la program. Iar mul¡i dintre eisunt atât de iner¡i, atât de profund dependen¡i de sistem, încât vorlupta så îl protejeze.” Dar rebelii sunt încrezåtori cå o datå ce tineriivor fi aflat adevårul, nu vor mai dori så se întoarcå. Corectitudineamoralå a pozi¡iei lor este ilustratå ¿i de lipsa de aceea¿i naturå a luiCypher, personajul care-¿i dore¿te så se întoarcå în Matrice. Cyphereste superficial ¿i idiot; î¿i trådeazå ¿i î¿i ucide tovarå¿ii, se råzbunåpentru cå a fost respins în iubire ¿i în dorin¡a sa de a fi lider, ¿i vreaså uite tot adevårul. „Nu vreau så îmi mai amintesc nimic. Nimic.În¡elegi? ªi vreau så fiu bogat. ªtii tu, o persoanå importantå, actorså zicem.”

Majoritatea spectatorilor sunt låsa¡i så creadå cå – dacå li s-aroferi posibilitatea de a opta – s-ar alåtura rebelilor. Meritå înså såne gândim pentru câteva momente dacå aceasta este într-adevåralegerea corectå. La urma urmelor, dacå nu ar exista o rebeliune,milioane de oameni ar continua så-¿i tråiascå ferici¡i vie¡ile, ¿iîmpreunå cu ei ¿i inteligen¡ele artificiale. Progresul ¿i-ar vedea detreaba lui, gra¡ie descenden¡ilor no¿tri superiori, inteligen¡eleartificiale. Agentul Smith spune: „Evolu¡ie, Morpheus, evolu¡ie,ca în cazul dinozaurilor. Uitå-te pe fereastrå. Timpul tåu s-a scurs.Viitorul este lumea noastrå, Morpheus. Viitorul este timpul nostru.”

Un råzboi al rebelilor împotriva inteligen¡elor artificiale vasacrifica aceste vie¡i, aceastå fericire, progresul, ¿i toate astea pentruce? Un spectator care simpatizeazå cu rebelii ar trebui så punå

OARE AVEA CYPHER DREPTATE? – partea întâi 35


mare pre¡ pe cunoa¿terea adevårului de cåtre oameni, pe conceptulde oameni liberi ¿i nu de sclavi – chiar de sunt sclavi ferici¡i – saupe ideea cå oamenii conduc viitorul, indiferent de abilitå¡ile pecare le posedå.

Nu vreau så sugerez cå aceastå viziune e gre¿itå. Poate cå acunoa¿te adevårul face foarte bine, poate cå sclavia este într-adevårceva råu ¿i oamenii sunt îndreptå¡i¡i så ¡inå în frâie destineleviitorului. Vreau pur ¿i simplu så spun cå nu se reduce totul laasta. Nu se reduce totul la asta pentru cå aici, în lumea noastråcontemporanå, noi, oamenii suntem de fapt sclavii unor entitå¡iextraterestre, hiper-ra¡ionale care nu dau doi bani pe noi ¿i care nehrånesc cu o lume de vis pentru a ne distrage aten¡ia de la faptulcå se servesc fårå milå de trupurile noastre pentru a-¿i atingescopurile. Este exclus ca noi oamenii så conducem viitorul dacålucrurile continuå a¿a cum sunt. ªi cu toate acestea, atunci când nise expun aceste adevåruri, foarte pu¡ini dintre noi, printre care senumårå ¿i tineri, se revoltå împotriva lumii de vis. De fapt, singuriirebeli care umblå printre noi par så fie mai degrabå preocupa¡i såconserve lumea de vis.

Prin urmare, cine sunt ståpânii no¿tri de sclavi ¿i care este lumeade vis prin intermediul cåreia ne înrobesc? Ståpânii ne sunt „genelenoastre egoiste”, iar lumea de vis este lumea dragostei, a umorului,a conversa¡iei, a pove¿tilor, a artei, modei, sportului, caritå¡ii,religiei ¿i ideilor abstracte care ne invadeazå aten¡ia „min¡ilor deîmperechere.” Da¡i-mi voie så må explic.

Suntem un corp înzestrat cu minte. Mintea este fructul activitå¡iicerebrale, iar corpul s-a dezvoltat dintr-o singurå celulå urmândinstruc¡iunile date de genele noastre, mo¿tenite de la pårin¡i. ªi eile-au dobândit tot de la pårin¡ii lor, proces care este vechi de milioanede ani. (Pu¡inele gene nemo¿tenite de la pårin¡i au fost create prinmuta¡ii accidentale.) Faptul cå e¿ti posesorul anumitor gene ¿i nual altora este aproape în totalitate consecin¡a unei competi¡ii acerbeîntre gene, de a crea „ma¿ini capabile de supravie¡uire”, adicå ni¿tecreaturi care så perpetueze ¿i så råspândeascå acele gene. Genelecare au participat la producerea ta nu sunt o selec¡ie întâmplåtoaredintre toate genele existente; sunt unele dintre pu¡inele gene care,pânå în acest moment, au råmas în competi¡ie.

36 ROBIN HANSON


Biologia evolu¡ionistå a înregistrat pa¿i grandio¿i înainte în ceeace prive¿te în¡elegerea tiparelor existen¡iale din jurul nostru gândindîn termenii „genelor egoiste.” Vreau så spun cå nu ai gre¿i preatare în prezicerea tiparelor existen¡iale pe care le vezi dacå ¡i-aiimagina faptul cå genele noastre sunt inteligente, cå ar vrea doarså perpetueze o multitudine de copii viitoare dupå chipul ¿i asemå-narea lor ¿i cå – având în minte numai acest scop – au ales tipurilede comportament ale creaturilor pe care le-au codat. (ªi ai facebine så-¡i închipui faptul cå aceste creaturi nu au altceva mai bunde crezut decât cå viitorul va semåna întocmai cu ultimele câtevasute de genera¡ii.)

Fårå îndoialå cå genele nu sunt chiar inteligente, adicå nu-¿ibazeazå ac¡iunile pe calcule. Dar din moment ce ac¡ioneazå deparcå ar fi inteligente, se poartå precum cruzii ståpâni de sclavicare ar fi dacå ar poseda inteligen¡å. Genelor noastre nu le pasådacå ne bucuråm mai mult decât suferim. Genelor noastre le pasånumai ca noi så anticipåm ambele posibilitå¡i, astfel încât så nepoatå controla prin intermediul preferin¡ei noastre pentru plåcere¿i nu pentru durere. Atunci când trupurile noastre nu mai suntcapabile de reproducere sau nu mai sunt capabile de a-i ajuta så sereproducå pe cei care împårtå¿esc acelea¿i gene ca ¿i noi, genelornoastre chiar nu le mai paså dacå murim sau råmânem în via¡å. Bachiar ne-ar scurta cu mare încântare via¡a sau ne-ar provoca maredurere dacå asta le-ar ajuta så se reproducå. Genele ne vor amågipentru a-¿i putea atinge scopurile, fåcându-ne de exemplu så credemcå fericirea noastrå depinde în mai mare måsurå de succesul pecare îl înregistråm decât se întâmplå în realitate. Genele chiar potfi ståpâni cruzi.

Creierul este o unealtå peste care genele au intrat cu for¡a pentrua se putea reproduce. El este capabil så observe condi¡iile locale ¿iapoi så întocmeascå ni¿te calcule laborioase pentru a putea oferi oreac¡ie potrivitå acelor condi¡ii. De exemplu, folosind creierul,genele pot spune unui pe¿te de pradå så identifice o coadå care seagitå de colo-colo ¿i så o urmåreascå pânå e destul de aproape caså o înha¡e.

Creierele mai mici se pot descurca de minune numai cu o liståde cupluri circumstan¡å-ac¡iune, adicå: ce så faci într-o anumitå



situa¡ie. De exemplu, urmåre¿te o coadå ¿i înha¡-o. Dar în cazulcreierelor mai mari – care sunt capabile de ra¡iune abstractå – arputea fi mult mai eficient så le oferi o descriere generalå a scopurilorurmårite, anumite convingeri despre ac¡iunile care permit atingereascopurilor dorite ¿i abilitatea de a preschimba aceste convingeri înreac¡ii la circumstan¡e. Asemenea date ar trebui så îi permitå acestuitip de creiere så se adapteze mult mai u¿or condi¡iilor oscilante. ªidin moment ce creatura înså¿i este o parte importantå a descrierilorprivind rezultatul optim, un asemenea creier va dobândi în modfiresc ¿i convingeri despre el însu¿i ¿i despre rela¡ia cu mediulînconjuråtor.

Fiin¡ele umane sunt de¡inåtoarele unora dintre min¡ile cele maicomplexe. În compara¡ie cu alte animale, ne dedicåm mai multpentru educarea creierelor noastre ¿i suntem înzestra¡i cu capacitå¡ipentru gândire abstractå. Se pare astfel cå min¡ile noastre au fostcreate de gene egoiste care cautå o reac¡ie mai flexibilå la condi¡iilelocale. Genele par så ne fi dåruit o minte care este con¿tientå de eaînså¿i, care î¿i propune anumite scopuri, care este dotatå cu convin-geri despre tine însu¡i, despre lumea din jur ¿i despre modurile încare ac¡iunile se traduc în reac¡ii dorite, care poate ra¡iona în modabstract despre cele de mai sus ¿i apoi alege demararea unor procesebazate pe aceastå ra¡ionare. Cu toate acestea, aparen¡ele suntîn¿elåtoare.

Dacå genele te-ar fi înarmat cu scopuri ¿i convingeri abstractenumai pentru a-¡i permite så î¡i adaptezi comportamentul mult maiu¿or la condi¡iile locale, atunci ar fi fåcut în a¿a fel încât scopuriletale ¿i ale lor så fie comune. În mod ideal, dupå aceea ai fi con¿tientde dorin¡a de a maximiza numårul descenden¡ilor care så-¡i mo¿te-neascå genele. În acest caz, acestea din urmå nu ar mai fi cruziståpâni de sclavi, ci alia¡i de încredere în vederea atingerii unuiscop comun. Dar genele te-au înzestrat cu scopuri diferite.

Câteva dintre scopurile min¡ii tale se suprapun peste cele alegenelor pe care le posezi. Î¡i dore¿ti så ai parte de copii care såcunoascå succesul. Î¡i dore¿ti så între¡ii rela¡ii sexuale cu acel tipde indivizi, fertili ¿i adecva¡i, care are înclina¡ia de a produceasemenea specimene. Î¡i dore¿ti så fii sånåtos, så ai prieteni ¿iparteneri, toate acestea oferindu-¡i posibilitatea de a supravie¡ui ¿i

38 ROBIN HANSON


de a avea urma¿i. ªi mai vrei så înve¡i cât mai multe despre lumeaîn care tråie¿ti, pentru a putea atinge toate aceste idealuri.

Dar se pare cå pui mult pre¡ ¿i pe dragoste, umor, conversa¡ie,pove¿ti, artå, muzicå, modå, sport, caritate, religie ¿i idei abstracte.De fapt, deseori e¿ti chiar obsedant de pasionat de toate acestea. Crezicå î¡i paså de ele pentru ceea ce reprezintå ¿i nu pentru felul în carete pot ajuta în atingerea scopurilor fundamentale, cum ar fi sånåtatea,sexul, copiii. ªi î¡i paså de cele enumerate mai sus mult mai multdecât ar putea fi direct folositor în ob¡inerea scopurilor fundamentale.

De ce au oamenii creiere atât de mari ¿i de ce sunt ele dedicatemai degrabå unei lumi ideale de idei ¿i sentimente abstracte careau o rela¡ie foarte îndepårtatå cu supravie¡uirea ¿i reproducerea?Cea mai bunå teorie disponibilå în acest moment este cå aceastålume de vis este produsul selec¡iei sexuale1 dintre „min¡ile deîmperechere”, adicå min¡ile în sarcina cårora cade, în mare parte,impresionarea poten¡ialilor parteneri ¿i alia¡i. Atunci când neexpunem agilitatea ¿i creativitatea în ceea ce prive¿te dragostea,umorul, conversa¡ia, pove¿tile, arta, muzica, moda, sportul, caritatea,religia ¿i ideile abstracte, demonstråm cå avem gene de calitate,cu foarte pu¡ine muta¡ii nepotrivite. Acest gen de minte ne ajutå såcântårim ¿i calitatea genelor altora din propriile lor manifeståri.

Cu toate acestea, pentru motive care nu ne sunt în totalitatecunoscute, genele noastre au ales så nu ne facå întru totul con¿tien¡ide faptul cå func¡ia principalå a lumii de vis este aceea de a impre-siona poten¡iali parteneri. Consideråm în schimb cå ne paså de eadirect ¿i în mod autentic. Dar ac¡iunile sugereazå deseori cå punemmai pu¡in pre¡ pe aceastå lume decât pretindem. Så vå dau câtevaexemple.

Credem cå luåm parte la conversa¡ii pentru a câ¿tiga mai multeinforma¡ii; de fapt, preferåm så vorbim noi decât så îi ascultåm peal¡ii. Dacå am face tot posibilul så concepem påreri despre cumeste lumea de fapt, nu ne-am mai contrazice inten¡ionat; ei bine,

1 Selec¡ia sexualå este acea componentå din procesul de evolu¡ie impuså de competi¡iaîmperecherii cu sexul opus, în detrimentul competi¡iei pentru a supravie¡ui, a ob¡inehranå etc. Coada påunului – foarte folositoare în ob¡inerea unui partener, dar un obstacolîn calea supravie¡uirii – este un exemplu clasic de selec¡ie sexualå. (n. Yeffeth)



noi ne contrazicem tot timpul. Tindem så credem cå suntem maicapabili decât suntem ¿i cå sentimentele pasionale pe care le avemfa¡å de ceilal¡i vor dura mai mult decât se întâmplå în realitate.

Studen¡ii afirmå deseori cå le place la nebunie så înve¡e ¿i cå¿i-ar dori så aibå acces la ni¿te ¿coli mai bune; de fapt, oricinepoate ob¡ine o educa¡ie gratuitå de la cele mai bune ¿coli dacå armerge la ore ¿i ar uita de recomandåri gratuite despre un loca¿ deînvå¡åmânt sau altul. Profesorii afirmå cå î¿i aleg cariera datoritådomeniilor ideatice pe care ajung så le cunoascå, dar majoritateaconversa¡iilor sunt bârfå de birou ¿i performan¡ele le scad fulgeråtoratunci când capåtå titularizarea.

Majoritatea revistelor de artå ¿i muzicå vorbesc în principaldespre ceea ce operele revelå în legåturå cu capacitå¡ile artistului,neluând în seamå decât trecåtor influen¡a lor asupra oamenilor.Persoanele foarte devotate muncii de caritate dåruiesc foarte pu¡infa¡å de cât câ¿tigå, ¿i nu se intereseazå câtu¿i de pu¡in de modul încare sunt cheltuite aceste fonduri.

În general, ne auto-amågim. Vreau så spun cå ni se pare cåpunem mare pre¡ pe dragoste, umor, conversa¡ie, pove¿ti, artå,muzicå, modå, sport, caritate, religie ¿i idei abstracte. Dar cândvine momentul så punem osul la treabå, urmåm mai degrabåsentimentele puternice de care se folosesc genele pentru a îndrumaac¡iunile noastre, iar acele sentimente puternice î¿i pierd intensitatea¿i nu mai au legåturå cu lucrurile abstracte. Ne intereseazå multmai mult så fim våzu¡i de cåtre al¡ii fåcând aceste lucruri – careeventual så fie ¿i impresiona¡i – decât suntem dispu¿i så admitem.În plus, ne paså mai pu¡in despre aceste lucruri pe måsurå ceposibilitå¡ile de împerechere scad ca urmare a trecerii anilor.

Dar de ce ne min¡im? O teorie spune cå indivizii prea preocupa¡ide aceste aspecte tind så nu fie alia¡i demni de încredere. Cinevacare poate renun¡a la sentimentele lui ca rezultat al unor calculecon¿tiente referitoare la ceea ce este în interesul såu ar putea decidecå nu mai renteazå så î¡i fie loial. O altå teorie spune cå o astfel depersoanå ar putea hotårî cå a avea copii este mai degrabå un chin¿i cå nu meritå efortul, renun¡ând astfel la reproducere.

Oricare dintre teorii ar fi autenticå, ar trebui så fie limpede cåaceste aspecte abstracte sunt lumea noastrå de vis, o lume irealå

40 ROBIN HANSON


pe care ståpânii no¿tri, genele, ne-au a¿ternut-o peste privire, pentrua deveni orbi în fa¡a adevårului. Realitatea este cå sim¡im, în adânculnostru, cå aceastå lume de vis nu are o mare importan¡å pentru noi;îndruma¡i de sentimente, ac¡ionåm în majoritatea timpului pentrua ne sluji ståpânii, adicå pentru a maximiza numårul odraslelor careså ne mo¿teneascå genele. Dar pu¡ini dintre noi au puterea de arecunoa¿te public acest lucru ¿i îl negåm cu multå patimå pentrucå ne e teamå cå ar putea fi adevårat.

În Matrix rebelii sunt indigna¡i de faptul cå sunt sclavii inteli-gen¡elor artificiale, dar par så accepte în acela¿i timp faptul cå suntsclavii propriilor gene ¿i ai sentimentelor pe care acestea le folosescpentru a-i controla. Rebeliunea a început atunci când „s-a nåscutun om care avea abilitatea de a schimba orice dorea, de a refaceMatricea a¿a cum i se pårea lui potrivit.” Neo, protagonistul, parea fi o altå persoanå nåscutå cu aceastå abilitate specialå. Morpheusîi spune cå, pentru a putea cunoa¿te acest dar pe care i l-au fåcutgenele, „Trebuie så renun¡i la tot, Neo, la fricå, la îndoialå ¿i laneîncredere. Trebuie så î¡i eliberezi mintea.” ªi Oracolul îi confirmåcå nu e chestiune de gând con¿tient. „A fi Alesul e ca ¿i cum ai fiîndrågostit. Nu-¡i poate spune nimeni cå e¿ti îndrågostit, pentru cånumai tu ¿tii. Cel mai bine. Din cre¿tet pânå-n tålpi.”

Când Mouse este acuzat a fi un „proxenet digital”, se apåråspunând: „A ne nega impulsurile înseamnå a nega tot ceea ce esteuman în noi.” Trinity îi spune lui Neo cå „Matricea nu î¡i poateimpune cine så fii”, iar Neo intervine: „Iar Oracolul poate?” Trinityîntrerupe discu¡ia: „Asta e cu totul altceva.” În cele din urmå, nutrebuie så uitåm cå întreaga problemå a început atunci când min¡ileumane au devenit prea arogante ¿i prea independente, când „întreagaomenire se reunise în sårbåtoare. Ne-am minunat de propria noastråstrålucire ¿i am dat na¿tere inteligen¡ei artificiale. Ideea principalåe cå genele lui Neo îl pot ajuta så uzurpe Matricea, dar numai dacåmintea lui nu se umflå prea mult în pene ¿i î¿i acceptå locul pe careîl are în compara¡ie cu genele lui. O lume fårå Matrice nu este, a¿acum Neo sperå, „o lume fårå reguli ¿i lipsitå de orice formå decontrol, fårå grani¡e ¿i limite, o lume în care totul este posibil.”Este înså o lume în care genele umane î¿i recapåtå rolul bine meritatde ståpâni ai oamenilor.



Ce ar însemna de fapt så ne revoltåm împotriva genelor ¿i alumii de vis în care ne proiecteazå?

Så ne gândim la exemplul tehnologiilor proaspete din domeniulmodificårii genetice umane. Majoritatea oamenilor considerå elimi-narea bolilor genetice a fi o utilizare acceptabilå a acestor tehnologii,dar nu au aceea¿i pårere despre a le folosi pentru cre¿terea inteligen¡eicelor care ¿i-o permit. Eliminarea bolilor poate fi consideratå oinsurec¡ie comunå a majoritå¡ii genelor ¿i min¡ilor asupra altor gene„antisociale”, în timp ce a plåti pentru a-¡i måri inteligen¡a poate fiperceput ca a pune min¡i individuale în slujba propriilor gene,inversând obi¿nuita rela¡ie ståpân-sclav. Acest al doilea scenariude rebeliune pare a fi chiar amenin¡åtor.

Mul¡i oameni au disponibilitatea de a accepta modificåri geneticesubstan¡iale în mari segmente de popula¡ie, dar numai dacå acesteasunt controlate de o anume autoritate centralå, care, dupå pårerealor, este mai degrabå capabilå decât min¡ile individuale så men¡inåvalorile morale apreciate de întreaga comunitate. Putem percepeacest fapt ca o încercare de a conserva componenta moralå ¿igeneroaså a lumii de vis pe care o împårtå¿im cu to¡ii împotrivaamenin¡årilor venite din partea min¡ilor individuale ¿i a genelorindividuale.

De fapt, majoritatea argumentelor pe care le aud pro sau contraa diverse scenarii pe termen lung se concentreazå asupra moduluiîn care vor afecta lumea noastrå de vis, ¿i mai ales universul ¿tiin¡ei,cercetårii, artei, pove¿tilor ¿i dragostei. Mult mai pu¡ine argumentese învârt în jurul numårului exact de min¡i fericite pe care le-arputea produce un anume scenariu. Prin urmare, se pare cå dorin¡amultor indivizi este aceea de a proteja lumea de vis împotriva ame-nin¡årilor venite din orice surså, inclusiv din partea genelor noastre.Asta ar fi ca ¿i cum inteligen¡ele artificiale din Matrix ar amenin¡aså distrugå Matricea, iar rebelii ¿i-ar concentra for¡ele så lupteîmpotriva lor pentru a o conserva.

Dacå vei vrea så treci de partea min¡ii tale ¿i ducå-se pe pustiigenele ¿i lumea lor de vis, vei avea o problemå serioaså: aceea dea decide ce î¡i dore¿ti cu adevårat. La urma urmelor, genele utilizeazåsentimentele pentru a te controla, iar principala modalitate pe careo cuno¿ti pentru a putea rezista sentimentelor este ea înså¿i în slujba

42 ROBIN HANSON


lumii de vis, care este la rândul ei folositå de gene pentru a tecontrola. Dar dacå le dai cu piciorul, ce-¡i mai råmâne?

Unul dintre scopurile posibile ale min¡ii este auto-conservarea.Så zicem cå ai vrea så î¡i conservi mintea cât mai mult posibil.Pânå nu demult, pårea un ideal irealizabil. La urma urmelor, geneleau planificat în a¿a fel trupurile încât så mai ¿i moarå, iar minteanu poate supravie¡ui fårå un corp. În ziua de azi existå o op¡iunecare oferå ¿ansa evitårii acestui deznodåmânt: criogenia. Ceea cese traduce prin faptul cå în momentul în care ¿tiin¡a medicalåactualå nu î¡i mai poate fi de folos, trupul sau creierul î¡i suntînghe¡ate în nitrogen lichid, în speran¡a de a te „reanima” undevaîn viitor, când tehnologia se va fi dezvoltat sim¡itor. (Temperaturilenitrogenului lichid nu permit producerea de reac¡ii chimice, iarcorpul se va conserva exact ca în momentul în care ai fost înghe¡at.)

Bineîn¡eles cå ¿i aceastå abordare prezintå riscuri. S-ar puteaca tehnologia så nu evolueze destul de mul¡umitor. Existå ¿i posibi-litatea ca organiza¡ia care pretinde cå este capabilå så î¡i conservecreierul în nitrogen lichid så o dea cu bâta în baltå. Sau via¡a arputea fi atât de urâtå atunci când te dezghe¡i încât ai prefera så fiimort. Mul¡i oameni nu recurg la criogenie pentru cå – în opinia lor– ¿ansele de reu¿itå sunt atât de mici încât nu meritå „modesta”cheltuialå. Dar mul¡i al¡ii (printre care ¿i eu) estimeazå cå ¿anselede succes sunt mult mai mari. Cu toate acestea, foarte pu¡ini dintreace¿tia se dau pe mâna criogeniei (mai pu¡in de o mie în întreagalume). Drept argumente pentru refuz vor men¡iona faptul cå prietenii¿i familia ar considera chestia asta ca fiind ciudatå sau cå „a-¡iprelungi durata vie¡ii prin criogenie e un gest împotriva firii, egoist¿i imoral.” Se pare cå foarte pu¡ini oameni sunt dispu¿i så se revolteîn aceastå manierå împotriva propriilor gene.

Prin urmare, ce solu¡ie mai avem? În povestirea despre Matrice,rebelii luptau pentru a elibera oamenii de sclavia impuså de inteli-gen¡ele artificiale ¿i pentru a le propovådui despre lumea cu carele-a fost acoperitå privirea pentru a-i face orbi în fa¡a adevårului.Dar acest lucru nu este determinat de faptul cå nu le place så fiesclavi în orice circumstan¡e ¿i cå vor så vadå întotdeauna adevårul.Chiar ¿i în povestire observåm cå rebelii nu au nimic împotrivå såfie robii genelor lor, pasiunilor ¿i lumii de vis cu care acestea îi



controleazå. Aici, în lumea noastrå, situa¡ia este identicå: majoritateadintre noi acceptå så fie sclavii genelor noastre egoiste, ai lumii devis ¿i ai „min¡ilor de împerechere” pe care acestea ni le oferå. Amprefera så nu ¿tim acest adevår ¿i nici pe acela conform cåruia nepaså mult mai pu¡in de lumea de vis decât credem. Nu ne placeideea ca alte min¡i så preia controlul genelor lor ¿i foarte pu¡inidintre noi încearcå så facå în a¿a fel încât min¡ile noastre så supra-vie¡uiascå genelor. În måsura în care suntem dornici de a eliminagenele din cale, o facem mai ales în favoarea lumii noastre de vis.

Acestea sunt preziceri foarte proaste pentru revolu¡ia anti-gene¿i chiar mai proaste pentru revolu¡ia împotriva lumii de vis, celpu¡in dacå aceste lucruri ar fi decise prin referendum. Cu toateacestea, s-ar putea ca viitorul så nu fie decis prin referendum.Undeva în secolul viitor, tehnologia va pune la dispozi¡ie oameniisimula¡i prin intermediul calculatorului. Dacå acest lucru va avealoc înainte ca noi så fi creat inteligen¡e artificiale veritabile, atuncise vor face inimaginabile presiuni economice pentru a permiteadoptarea acestei tehnologii. Iar dacå va fi totu¿i adoptatå, min¡ilevor fi pentru totdeauna deconectate de la gene. Cel pu¡in de la genelebazate pe ADN. Adevårul greu digerabil este cå presiunile legatede evolu¡ie ¿i selec¡ie vor continua, dar cu o nouå dinamicå. Undeva duce acest fapt va trebui så constituie subiectul unui alt eseu.

Colecții






În viitorul îndepărtat, la 60.000 de ani lumina de Pământ, o confederație de Terrani exilați poartă un război dublu cu enigmaticii protoss și necruțătorul roi zerg.

În acest context, investigațiile jurnalistice ale reporterului Michael Daniel Liberty au atins o coardă sensibilă în inima coruptă a Confederației Terrane și care va face ca acesta să fie aruncat în mijlocul unui război al cărui rezultat va hotarî soarta omenirii.

OARE

AVEA CYPHER

DREPTATE?

PARTEA A DOUA:

NATURA

REALITÅºII

ªI IMPORTANºA EI

Bun venit în lumea realå, Neo.– Primele cuvinte ale lui Morpheus cåtre Neo,

dupå ce acesta este eliberat din Matrice

NEO: Asta nu e real?MORPHEUS: Dar ce înseamnå „real”? Cum define¿ti acest lucru? Dacå tereferi la ceea ce pipåi, gu¿ti, miro¿i sau vezi, ei bine, este vorba despreimpulsuri electrice interpretate de creierul tåu.

– Dialog între Morpheus ¿i Neo dupå ce acestadin urmå este integrat în programul de pregåtire

LYLE ZINDA

Filmul Matrixprezintå uneigenera¡ii proaspeteo dilemå veche decând lumea. Ceanume este real ¿icum recunoa¿temacest lucru? ªi, laurma urmei, chiarconteazå? FilozofulLyle Zinda iataurul de coarne.


46 LYLE ZYNDA


NEO (cu gura sângerândå): Eu credeam cå nu e real.MORPHEUS: Mintea ta face så fie real.NEO (dupå o pauzå): Dacå e¿ti ucis în Matrice mori aici?MORPHEUS: Trupul nu poate tråi fårå minte.

– Dialog între Morpheus ¿i Neo dupå ceacesta din urmå a ie¿it din „programul

de sårituri” ¿i a ratat-o pe prima

Dupå ce Neo, eroul mesianic al filmului Matrix este eliberatdin lumea de vis în care î¿i tråise toatå via¡a, se vede confruntat cuîntrebåri legate de natura realitå¡ii, ce a preocupat filozofia occiden-talå secole de-a rândul. Existå o lume exterioarå experien¡ei noastresubiective ¿i con¿tiin¡ei noastre? ªi dacå acest lucru este adevårat,cum o putem cunoa¿te din moment ce nu putem ie¿i din lumeapropriei experien¡e pentru a afirma dacå realitatea este conformåcu ea? ªi în cele din urmå, este semnificativ så råspundem la acesteîntrebåri? Nu e suficient så ne limitåm la lumea experien¡ei fårå såne întrebåm dacå este sus¡inutå de o realitate?

În Matrix, majoritatea rasei umane este folositå ca surså de energiede ma¿ini extrem de inteligente, ac¡iunea având loc într-un viitorîndepårtat cu câteva secole. Fiin¡elor umane le este induså încå dela na¿tere o stare oniricå, în care o lume ca a noastrå este simulatåpentru min¡ile lor somnolente. Ma¿inile ¿tiu cå organele noastrede sim¡ convertesc informa¡ia din mediul înconjuråtor (luminå,sunet etc.) în impulsuri electrice, care sunt apoi procesate de creierîntr-o imagine a realitå¡ii ce constituie experien¡a noastrå con¿tientå.Astfel, hrånesc creierelor umane acelea¿i impulsuri electrice ca ¿ilumea realå, creând o iluzie nediferen¡iabilå de realitate. Existåvreo modalitate prin care locatarii Matricei ar putea ¿ti cå, de fapt,viseazå un vis complet lucid?

René Descartes (1596-1650) a ridicat o problemå similarå în 1641,în cartea sa Medita¡ii metafizice. Dupå un secol de schimbåriculturale spectaculoase în Europa, printre care se numårå ¿iascensiunea ¿tiin¡ei moderne (care a uzurpat cåile general acceptatede acces cåtre cunoa¿tere, cum ar fi recursul la autoritå¡ile antice),Descartes era dornic så descopere noi ¿i sigure fundamente pentrucunoa¿tere. Aceastå dorin¡å l-a împins cåtre întrebarea: Ce pot ¿ticu absolutå certitudine? Singura modalitate de a råspunde la aceastå

OARE AVEA CYPHER DREPTATE? – partea a doua 47


întrebare – ¿i-a imaginat el – era så examineze sistematic ceea ceridica îndoieli. Observând cå „tot ceea ce am acceptat pânå înacest moment a fi dominat de adevårul suprem am aflat fie prin, fiede la sim¡uri”, ¿i-a pus întrebarea dacå tot ceea ce ne transmitsim¡urile este incontestabil.

Descartes a în¡eles cå råspunsul este NU. Uneori, sim¡urile neîn¿alå: oare am putea avea vreodatå deplinå încredere în ele? ¥nplus, a observat el, un vis lucid poate pårea perfect real. S-ar puteaså visez mereu ¿i så cred cå sunt treaz? Morpheus îi spune lui Neola scurt timp dupå ce acesta a înghi¡it pilula ro¿ie: „Neo, ai avutvreodatå un vis despre care ai fi putut jura cå e real? Dacå nu aimai fi reu¿it så te treze¿ti, cum ai mai fi fåcut diferen¡a dintre lumearealå ¿i lumea din vis?”

Dupå judecå¡i asemånåtoare, Descartes a concluzionat: „Nuexistå semne distinctive clare între starea de trezie ¿i somn; ¿i îmieste atât de evident acest lucru încât – invadat de stupefac¡ie –sunt aproape convins cå acum visez.” ¥n cele din urmå, Descartesa luat în considerare ¿i ipoteza conform cåreia o fiin¡å puternicå,„un geniu råu” ar fi capabil de a îi implanta în minte toate acesteexperien¡e senzoriale. Dacå acest lucru ar fi adevårat, atunci,observå Descartes, „cerul, påmântul, culorile, formele, sunetele ¿itoate lucrurile exterioare sunt iluzii ¿i în¿elåtorii de care acest geniuråu s-a folosit pentru a abuza de credulitatea mea.”

Fanii filmului Matrix vor în¡elege cu u¿urin¡å faptul cå, în film,ma¿inile corespund conceptului descartian al „geniului råu.” Prinurmare, interoga¡ia lui Descartes ne apar¡ine. Cum ne dåm seamacå Matrix nu este ancorat în realitate – cå de fapt nu suntem adormi¡i¿i tråim într-o lume simulatå conduså de ma¿ini, ca ¿i în film?

Unii s-ar putea sim¡i tenta¡i så sugereze cå ma¿inile nu ar permiteunui asemenea film så fie lansat în Matrice, dându-i astfel la ivealåexisten¡a. Cu toate acestea, un moment de gândire demonstreazåcå, din contrå, aceasta ar fi farsa dementå ¿i supremå pe care ne-arputea-o înscena: så ne facå så ridicåm din umeri ¿i så râdem laînså¿i ideea cå Matricea ar putea fi realå, pentru cå, la urma urmei,e „numai un film.” Ba chiar mai mult: så presupunem cå ar inventapovestea lui Neo, „Alesul” care a fost recrutat de cåtre Morpheus– un personaj foarte carismatic – ¿i echipa lui pentru a învinge

48 LYLE ZYNDA


ma¿inile ¿i a elibera umanitatea, când, de fapt, în realitate, nici ominte umanå nu este liberå. Suntem cu to¡ii sclavi adormi¡i, carenu au nici o ¿anså de mântuire. Nu existå nici un fel de Mesia, niciun Neo. Nici måcar nu existå un Morpheus care så îl caute peacesta din urmå.

Råspunsul lui Descartes la aceastå enigmå este bine cunoscut:„Gândesc, deci exist.”1 Astfel, Descartes a inten¡ionat så comunicefaptul cå este absolut imposibil ca un individ så se îndoiascå referitorla con¡inutul propriei experien¡e con¿tiente – tot a¿a cum nimeninu poate så punå la îndoialå faptul cå este o „entitate gânditoare.”¥n ceea ce îl prive¿te pe geniul cel råu, „Las’ så må-n¿ele cât vrea,nu va putea så må facå så cred despre mine cå sunt altceva decâtceea ce cred eu cå sunt.” Pentru fiecare dintre noi, propria con¿tiin¡åeste în mod indubitabil realå, indiferent de realitatea exterioarå pecare con¿tientul ne-o reprezintå. Descartes a continuat prin a descrieo epistemologie completå (teorie a cunoa¿terii) pe aceastå bazå, carea sfâr¿it prin a sus¡ine realitatea unei lumi externe con¿tiin¡ei noastre.

S-ar putea argumenta urmåtorul aspect: con¿tiin¡a subiectivånu poate fi un fundament adecvat pentru cunoa¿terea obiectivå.Oricine din Matrice ar putea, de exemplu, prin deduc¡ie paralelå,så observe cå este – dincolo de orice îndoialå – o fiin¡å con¿tientå,sigurå de mirosurile, imaginile ce i se a¿tern în fa¡å, gusturile, sune-tele ¿i atingerile pe care le tråie¿te ¿i de obiectele ¿i oamenii pecare îi poate sim¡i – cel pu¡in atâta timp cât se men¡in drept colec¡iestatornicå, recurentå ¿i coerentå de mirosuri, imagini, gusturi ¿isenza¡ii. Cu toate acestea, persistå întrebarea: ¿i dacå totu¿i niciunul dintre aceste „obiecte” sau „indivizi” nu este real?

Se insinueazå aici o premiså – ¿i anume aceea cå „real” are unsens ce poate fi atribuit indiferent de ceea ce sim¡im ¿i pipåim. ¥nMatrix, Morpheus este cel care pune aceastå problemå. Când Neoeste eliberat din Matrice, Morpheus îl întâmpinå cu sobrietate ¿ipolite¡e: „Bine ai venit în lumea realå.” Mai târziu, când Neo esteintegrat în „programul de pregåtire” pentru prima oarå ¿i este confuz –„Asta nu e real?” – Morpheus råspunde: „Dar ce înseamnå «real»?

1 Aceastå formulare vestitå apare în lucrarea lui Descartes intitulatå Discurs asuprametodei, în Medita¡ii fiind exprimatå oarecum diferit.



Cum define¿ti acest lucru? Dacå te referi la ceea ce pipåi, gu¿ti,miro¿i sau vezi, ei bine, este vorba despre impulsuri electriceinterpretate de creierul tåu.”

Interpretarea potrivit cåreia existå o lume exterioarå experien¡einoastre con¿tiente, care cauzeazå experien¡a noastrå, dar nu estealcåtuitå din ¿i nici nu e dependentå de ea pentru a exista se nume¿terealism.2 Din acest punct de vedere, Descartes a fost realist. Pentrucå, în Medita¡ii, a concluzionat cå putem ¿ti cu siguran¡å cå anumiteaspecte ale experien¡ei noastre senzoriale – pår¡ile „clare ¿idistincte” – corespund unei realitå¡i exterioare. Pår¡ile „clare ¿idistincte” reprezintå „tot ceea ce este inclus în domeniul matematiciipure.” Acele componente ale experien¡ei noastre senzoriale carepot fi descrise de matematicå (în mod particular de geometrie)sunt reale. Descartes a extins aceastå idee în lucrarea lui Principlesof Philosophy din 1644, în care a explicat totul, de la gravita¡ie laopticå, în termeni puri geometrici. Descartes avea dreptate, darîncercarea lui de a institui o altå fizicå era prea rigidå ¿i nu a avutsucces. Fizica necesitå mai mult decât geometrie (spa¡iu ¿i timp).Are de asemenea nevoie de cantitå¡i „dinamice”, cum ar fi for¡a ¿imasa. Isaac Newton a compensat aceste lipsuri în 1687, în lucrareasa revolu¡ionarå, Mathematical Principles of Natural Philosophy(Principiile matematice ale filozofiei naturale).3 Orice student lafizicå din ziua de aståzi î¿i începe pregåtirea studiind ideileprezentate mai sus. Newton ¿i-a construit teoria pornind de la ideealui Descartes (împårtå¿itå ¿i de al¡ii în acea perioadå) care enun¡afaptul cå acele pår¡i ale experien¡ei noastre care pot fi sistematicprezise ¿i explicate prin „principii matematice” (legi ale naturii)reflectå realitatea veritabilå. Astfel s-a nåscut ¿tiin¡a modernå.Aspectele experien¡ei care sunt statornice, obi¿nuite, repetabile ¿icuantificabile revelå ceea ce existå dincolo de realitate, în lumeaexterioarå, fizicå.

Dar poate ¿tiin¡a oferi siguran¡a absolutå pe care o nutreaDescartes? Newton ¿i al¡ii ar fi replicat pozitiv, dar råspunsul este

2 Men¡ionez faptul cå termenul „realism” are, inclusiv în filozofie, multe sensuri.3 The Principia:Mathematical Principles of Natural Philosophy. Termenul „filozofienaturalå” a fost folosit în secolul al XVII-lea pentru a desemna ceea ce noi numim aståzi ¿tiin¡å.

50 LYLE ZYNDA


NU. Gândi¡i-vå la Matrice. Cei încåtu¿a¡i în ea (ca Neo înainte dea fi eliberat) cunosc aceea¿i ¿tiin¡å pe care o ¿tim ¿i noi. Lumea loreste ca ¿i a noastrå – cel pu¡in din punct de vedere subiectiv. Înfilmul Matrix, legile fizice pe care le respectå lumea realå – în modîntâmplåtor – sunt identice cu cele din Matrice. (De¿i legile Matriceipot fi „adaptate” sau chiar „încålcate” ocazional – permi¡ându-lecelor care îi cunosc adevårata naturå så sarå de pe o clådire pealta, så se fereascå de gloan¡e, ¿i, în ultimå instan¡å, în cazul luiNeo, så controleze chiar „realitatea” Matricei înse¿i.) Cu toateacestea, ne putem imagina un film similar cu Matrix cu excep¡iafaptului cå legile lumii „reale” sunt diferite de cele ale „lumii devis” în care tråie¿te majoritatea umanitå¡ii.

De exemplu, så presupunem cå, în Matrice, oameni (ca noi) nuau capacitatea så zboare ¿i sunt nevoi¡i så foloseascå utilaje precumavioanele în acest scop. În lumea realå, totu¿i, oamenii pot zburadin voin¡å proprie (a¿a cum face Neo la sfâr¿itul filmului). În acestcaz, legile Matricei (cele pe care le consideråm valabile în lumeanoastrå) ar fi diferite de legile veritabile ale naturii. Prin urmare,legile naturii revelate de aspectele statornice, obi¿nuite, repetabile¿i cuantificabile ar putea fi singurele legi ale experien¡ei noastre –¿i nu adevåratele legi ale naturii.

Adep¡ii din ziua de azi ai realismului ar argumenta cå siguran¡aabsolutå nu poate fi atinså; probabilitatea maximå este suficientå.Cea mai bunå explica¡ie a faptului cå experien¡a noastrå estealcåtuitå din rutine statornice este aceea cå reflectå realitatea. Nuputem contrazice existen¡a Matricei – putem concepe ca adevåratelelegi ale naturii nu sunt nici pe departe a¿a cum ni le sugereazåexperien¡a noastrå –, dar acest lucru este foarte pu¡in probabil ¿i,în plus, nu avem nici o dovadå palpabilå cå o Matrice ar puteaexista. Este foarte rezonabil, prin urmare, så excludem aceaståposibilitate, chiar dacå nu poate fi negatå cu tårie.

În filozofie existå o altå tradi¡ie, opuså realismului. Va fi fiindea de mai mult folos? George Berkeley (1685-1753)4 a sus¡inut

4 Berkeley a ¡inut partea idealismului în multe lucråri, cum ar fi Three Dialogues betweenHylas and Philonous (Trei dialoguri între Hylas ¿i Philonous). ªi acolo a încercat sådiscrediteze realismul, mai ales în formula sus¡inutå de John Locke (1632-1704) înEssay Concerning Human Understanding (Eseu asupra intelectului omenesc).



opinia potrivit cåreia obiectele fizice pe care le percepem (obiecte„sensibile” sau „senzoriale”) nu sunt altceva decât colec¡ii de senza¡ii.Astfel, un vehicul precum Nebuchadnezzar (nava echipei din Matrix)nu este decât o colec¡ie stabilå, coerentå ¿i recurentå de imagini,mirosuri, sunete, texturi (inclusiv „senza¡ia” de duritate a pun¡iietc.), care se comportå într-o manierå obi¿nuitå ¿i previzibilå. Dinmoment ce sunetele nu pot exista dacå råmân neauzite, iar imaginilenevåzute etc., a fi real, a afirmat Berkeley, semnificå numai a fiperceput sau sim¡it. Aceastå viziune se nume¿te idealism. Morpheuspare a fi con¿tient de posibilitatea unei asemenea ipoteze atunci cândîntreabå: „Cum define¿ti acest lucru? Dacå te referi la ceea ce pipåi,gu¿ti, miro¿i sau vezi...”

Prin urmare, Berkeley pretinde cå a fi real înseamnå a fi perceput.Obiectele sunt reale, fårå îndoialå. Dar numai pentru cå fac partedin experien¡a noastrå. Nu existå nimic dincolo de experien¡anoastrå. Ce-i drept, obiectele palpabile nu sunt pentru noi decât ocolec¡ie de senza¡ii, iar senza¡iile nu pot exista fårå o minte. Ideeaunei lumi exterioare experien¡ei noastre este o auto-contradic¡ie.5

Ar putea idealismul lui Berkeley så învingå îngrijorarea cåMatricea este realå, vreau så spun, mai mult decât „doar un film”?Din nefericire, råspunsul este NU. Pentru a fi real, potrivit luiBerkeley, înseamnå a fi perceput – de cåtre cineva. În orice caz,ma¿inile sunt fiin¡e senzoriale; ele percep Matricea. La fel ¿imembrii echipajului de pe Nebuchadnezzar ¿i toate min¡ile careau fost eliberate din Matrice. Prin urmare, este realå. Dar oameniidin Matrice nu o ¿tiu. Contrar a ceea ce a sus¡inut, idealismul lui

5 Nu to¡i ideali¿tii ar sus¡ine cå ideea lui Berkeley – cå o lume în afara propriei noastreexperien¡e – se contrazice pe sine. Unii, precum filozoful neam¡ Immanuel Kant (1724-1804, care a practicat o anumitå formå de idealism numitå idealism transcendental), auacceptat ideea existen¡ei unei realitå¡i dincolo de experien¡å, dar pe care nu o putem niciimagina ¿i nici cunoa¿te. Vezi Critica ra¡iunii pure.Trebuie så men¡ionez cå este posibil så fii un realist în ceea ce prive¿te obiectele„observabile”, obi¿nuite, ¿i în acela¿i timp un anti-realist în ceea ce prive¿te acele pår¡iale teoriilor ¿tiin¡ifice care se referå la entitå¡i „neobservabile”, precum atomii. Vezi, deexemplu, lucrarea lui Bas van Fraassen, The Scientific Image. Dezbaterea din cadrulfilozofiei ¿tiin¡ei asupra „realismului” este concentratå asupra acestei problemeepistemologice mai restrânse, ¿i nu asupra celei mai extinse metafizice, discutate aici.

52 LYLE ZYNDA


Berkeley nu ne garanteazå ¿i faptul cå am cunoa¿te realitatea;6

oferå doar un råspuns întrebårii lui Morpheus: „Ce este real?”(Adicå, ce face ca ceva så devinå „real”?) Singura modalitate princare idealismul poate înfrânge îngrijorarea cå Matricea este realåeste a presupune, pe lângå preten¡ia cå nu existå nimic dincolo deexperien¡å, cå tu e¿ti singura fiin¡å con¿tientå existentå (o viziunecare se nume¿te solipsism). Atunci, realitatea ta este realitatea.

Dar aceastå „rezolvare” nu este foarte satisfåcåtoare.7 În oricecaz, este evident cå pozi¡ia filmului Matrix asupra acestei problemeeste realistå, ¿i nu idealistå, solipsistå sau subiectivistå (altå viziune,potrivit cåreia realitatea este subiectivå, diferitå de la individ laindivid). O datå ce natura realå8 a Matricei este dezvåluitå, filmulface o distinc¡ie clarå între lumea simulatå a Matricei ¿i lumea realå.9

(Aminti¡i-vå primele cuvinte pe care i le spune Morpheus lui Neoîn afara Matricei: „Bine ai venit în lumea realå.”10) Oamenii dininteriorul Matricei nu au cum så ¿tie cå este o iluzie, dar asta este.(De¿i unii, precum Neo, presimt cå ceva nu este în regulå.11)

Existå înså un aspect uimitor în felul în care Matrix abordeazåproblema realitå¡ii. În timpul antrenamentului, Neo trebuie så facå

6 Berkeley sus¡inea cå idealismul såu este o solu¡ie la problema scepticismului (viziuneapotrivit cåreia nu putem ¿ti nimic referitor la natura realitå¡ii ¿i a adevårului) ¿i cårealismul lui Descartes ¿i al lui Locke nu o putea rezolva. Oricum, dupå cum demonstreazåscenariul filmului Matrix, se în¿ela. Chiar dacå este adevårat cå nu suntem capabili såconcepem o realitate dincolo de propria experien¡å, nu se în¡elege automat cå toatefiin¡ele percep o realitate obiectivå unicå. De exemplu, „realitatea” subiectivå a celorîncarcera¡i în Matrice este diferitå de cea a min¡ilor eliberate.7 Nu prea cred cå existå filozofi care så ia partea solipsismului. Dacå cineva a crezut cuadevårat în aceastå viziune, a ¡inut acest lucru pentru el.8 Dupå cum afirmå Morpheus chiar înainte ca Neo så ia pilula ro¿ie: „Î¡i ofer numaiadevårul – nimic mai mult.”9 Dupå cum Trinity încearcå så îl lumineze pe Cypher: „Matricea nu e realå.” Cypher îiråspunde: „Cred cå Matricea poate fi mai realå decât lumea asta.” (Cypher e derutat; maimulte despre el mai târziu.)10 Cypher repetå sarcastic urarea lui Morpheus înainte de a-l deconecta pe Apoc.11 Creatorii filmului Matrix vor ca noi så meditåm asupra faptului cå cei care par înstråina¡ide realitate sau care considerå lumea experien¡ei drept o iluzie (ca în conceptul Hindu almayei) ar putea avea dreptate. (Aminti¡i-vå replica pu¿tiului din anticamera Oracolului,înve¿mântat într-o robå bej asemånåtoare robelor tradi¡ionale ale cålugårilor budi¿ti:„Lingura nu existå.”)



un salt între douå clådiri înalte ¿i då gre¿. Membrii echipei, privindneråbdåtori, comenteazå semnifica¡ia acestei ratåri – oare înseamnåcå Neo nu este Alesul? – ¿i se pun de acord cå, de fapt, nu înseamnånimic. „Toatå lumea cade prima datå”, declarå Cypher. Când estedeconectat de la Matrice, Neo descoperå cå îi sângera gura. (Altådilemå. Oare ¿i-a mu¿cat limba? Oare creierul såu, interpretând cåNeo s-a pråbu¿it la påmânt, a fåcut ca sângele så ¡â¿neascå pe gurå?)Foarte surprins, îi spune lui Morpheus: „Credeam cå nu e real.”Morpheus îi råspunde: „Mintea ta îl face real.”

Prin urmare, este Matricea realå sau nu? Din moment ce Morpheusa låmurit o datå pentru totdeauna mai devreme cå Matricea nu erealå, sugestia lui este aceea cå a fi conectat la Matrice poate rånitrupul, pentru cå ea pare realå. Så continuåm analiza dialoguluidintre Neo ¿i Morpheus. Neo întreabå: „Dacå e¿ti omorât în Matrice,mori aici?” Morpheus îi spune: „Trupul nu poate exista fårå deminte.” O modalitate de decriptare a acestei replici ar fi aceea cåmintea påråse¿te trupul ¿i „se deplaseazå” într-un „spa¡iu” „din”Matrice atunci când este conectatå la ea. Cu toate acestea, estevorba de o metaforå – nu existå un asemenea „spa¡iu”. Astfel, omai potrivitå interpretare a cuvintelor lui Morpheus ar fi aceea cåimaginea mentalå pe care o ai despre realitate î¡i afecteazå trupul– ca ¿i în mitul în care dacå visezi cå e¿ti în cådere ¿i nu te treze¿tiînainte de a atinge påmântul, vei muri de-a binelea atunci când seîntâmplå cu adevårat. Dar asta nu e ¿i soarta lui Neo atunci cândatinge påmântul în programul de sårituri. Påmântul se comportåca o saltea de cauciuc, amortizându-i cåderea. Totu¿i, potrivitfilmului, Matricea înså¿i „ascultå” de legi similare celor ale lumiifizice. Atunci când love¿ti påmântul sau e¿ti încol¡it de gloan¡e,fie e¿ti rånit, fie mori. Când Mouse este vânat de gloan¡e dupå ceCypher î¿i vinde co-echipierii ma¿inilor, informându-le asuprapozi¡iei lor în Matrice, trupul fizic al acestuia din Nebuchadnezzarreac¡ioneazå în scaun de parcå ar fi într-adevår ciuruit de cartu¿e.Când moare în Matrice, chiar moare. ªi invers, dacå e¿ti „în” Matrice¿i cineva din realitate te deconecteazå (fårå ca tu så påråse¿ti Matriceaprintr-o linie telefonicå), mori ¿i în Matrice ¿i în realitate. Acestlucru i se întâmplå lui Switch atunci când Cypher o deconecteazå.Se poate presupune cå trupurile a milioane de oameni pe care Neo

54 LYLE ZYNDA


îi vede conecta¡i în Matrice (când mintea lui este eliberatå) reac¡io-neazå similar fa¡å de lumile lor virtuale simulate (de¿i în momentulîn care Neo îi vede, par så fie imobili, adormi¡i).

Astfel, nu e nevoie ca replica lui Morpheus: „Mintea ta îl facereal.” så fie interpretatå a fi în sprijinul idealismului sau subiectivis-mului (realitatea este subiectivå, diferitå de la om la om). Poate fiîn¡eleaså înså metaforic. S-ar putea ca mintea så fie doar ceea cese petrece în creier ¿i nimic mai mult,12 dar din moment ce creierulcontroleazå trupul, dacå mintea/creierul considerå cå el e mort,controlul asupra corpului se dezintegreazå ¿i acesta moare.13

ªi aceasta ne readuce la discu¡ia noastrå: este importantå între-barea „Ce e «real»?” sau nu? În Matrix, trådarea lui Cypher va firåsplåtitå prin reconectarea la Matrice, fiindu-i ¿terse toate amintirilelegate de lumea realå. Vrea så devinå „ceva important – cum ar fiun actor.” Cinând cu agen¡ii, ia o îmbucåturå dintr-o fripturå cepare delicioaså (contrastând cu terciul lung ¿i lipsit de gust cu carese desfatå echipajul în lumea realå) ¿i declarå: „Ignoran¡a e fericire.”Pentru Cypher, experien¡a subiectivå, chiar dacå este falså, estemai importantå decât „de¿ertul realitå¡ii.”

Motiva¡iile lui Cypher sunt u¿or de în¡eles. În Matrix, lumearealå este banalå, murdarå, deprimantå. Este o distopie – o anti-utopie de tipul celei des întâlnite în filmele SF.14 Majoritatea fiin¡elorumane sunt robi ne¿tiutori, folosi¡i pentru energie. Mâncarea, pentrucei din afara Matricei, nu este gustoaså, apetisantå, plåcutå, ci doarhrånitoare. Nebuchadnezzar nu are la îndemânå decât impulsurielectromagnetice pentru a se apåra de molu¿tele electrice care

12 Viziunea potrivit cåreia mintea nu este nimic altceva decât procesele ce au loc în creier¿i sistemul nervos central se nume¿te teoria identitå¡ii. Se pare cå la asta se referåMorpheus atunci când spune: „... realitatea este doar impulsuri electrice interpretate decreierul tåu.” Argumente pentru aceastå teorie se regåsesc în lucrarea lui David ArmstrongA Materialist Theory of Mind ¿i a lui David Lewis, „An Argument for the IdentityTheory”.13 Pentru o discu¡ie referitoare la cât de realist este acest lucru din punct de vederepsihologic ¿i fiziologic, vezi eseul lui Peter Lloyd – „Inadverten¡e în Matrix”, din acestvolum.14 Erika Gottlieb oferå în Dystopian Fiction East and West: Universe of Terror andTrial o explorare minunatå a temelor distopice din literatura SF.



încearcå mereu så îl distrugå. Cypher î¿i imagineazå cå – acesteafiind condi¡iile – fantezia învinge, fårå a ridica måcar un deget.

Este evident cå restul echipajului nu are aceea¿i pårere. Pentruei conteazå nu ceea ce pare real, ci ceea ce este real. Vor så selupte cu ma¿inile pentru a elibera rasa umanå indiferent de ceea cear avea de îndurat pentru a reu¿i. O via¡å plinå de plåcere iluzorie,subiectivå, nu e doritå; aleaså deliberat, devine un gest nedemn.

Cu treizeci de ani în urmå, filozoful Robert Nozick a folosit oidee similarå pentru a distinge care este valoarea supremå, pe care anumit-o „ma¿inåria experien¡ei.”15 Ideea lui Nozick este urmåtoarea:så spunem cå ai putea alege deliberat ¿i con¿tient, a¿a cum faceCypher în Matrix, så fii conectat la o ma¿inårie care ¡i-ar pune petavå prieteni, faimå, bogå¡ie, frumuse¡e ¿i orice altceva te facefericit. Dupå ce e¿ti cuplat, vei uita totul despre fosta ta via¡å ¿i veiråmâne conectat pentru totdeauna. Ai alege så fii conectat lama¿inåria experien¡ei?

Nozick pretinde cå nu ai face-o dacå te-ai gândi serios la perspec-tiva asta. Nu î¡i dore¿ti doar experien¡a de a avea prieteni ¿i de a fiiubit. Vrei så ai prieteni ¿i så fii iubit. E adevårat cå dacå nu aiprieteni ¿i nu te iube¿te nimeni, e¿ti tentat så evadezi din realitateîn fantezie. (Unii folosesc droguri în acest scop.) Dar ai prefera såai prieteni adevåra¡i, nu imaginari, dacå se poate. Aceastå afirma¡ieeste valabilå ¿i în cazul faimei, bogå¡iei, frumuse¡ii, succesului ¿ia¿a mai departe. Astfel, experien¡a (cum ar fi plåcerea) nu reprezintåmaxima valoare.

Atunci când pun în discu¡ie ideea lui Nozick la seminarele melede filozofie, rezultatul este omogen: majoritatea studen¡ilor suntde acord cu autorul dupå ce analizeazå profund ideea, dar existå ominoritate care ar alege aceea¿i op¡iune ca ¿i Cypher în Matrix ¿iar prefera så fie conecta¡i la ma¿inåria experien¡ei. (Nu i-am pututîntreba cât sunt de neferici¡i, pentru cå nu ar fi fost politicos.)

Prin urmare, cred cå putem considera fårå rezerve cå cea maimare parte dintre noi ar simpatiza cu teoria lui Nozick. ¥n concluzie,întrebarea lui Morpheus: „Ce înseamnå real?” conteazå, demonstrând

15 Nozick, p. 42-44.

56 LYLE ZYNDA


o datå în plus faptul cå disputa filozoficå dintre adep¡ii realismului¿i ai idealismului abordeazå una dintre interoga¡iile cheie aleexisten¡ei.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI:

Armstrong, David, A Materialist Theory of Mind (New York:Routledge, 1993).Berkeley, George, Three Dialogues between Hylas and Philonous

(Indianapolis: Hackett, 1979).Descartes, René, Meditations on First Philosophy, transl. Norman Kemp

Smith, in The European Philosophers from Descartes to Nietzsche, ed.Monroe Beardsley (New York: Modern Library, 1992).

Gottlieb, Erika, Dystopian Fiction East and West: Universe of Terror andTrial, (Montreal: McGill-Queen’s University Press, 2001).

Newton, Isaac, The Principia: Mathematical Principles of NaturalPhilosophy, trnas. Bernard Cohen and Anne Whitman (Berkeley:University of California Press, 1999).

Nozick, Robert, Anarchy, State and Utopia, (New York: Basic Books, 1977).Van Fraassen, Bas, The Scientific Image, (New York: Oxford University Press,

1980).Wood, Allen, ed., Basic Writings of Kant, (New York: Modern Library, 2001).

ARTICOLE:

Lewis, David: „An Argument for the Identity Theory”, in his PhilosophicalPapers, vol I (New York: Oxford University Press, 1983).

INTELIGENºA

ARTIFICIALÅ,

SF-UL

ªI

MATRIX

Majoritatea fanilor SF-ului ¿tiu filmul din 1951 al lui Robert Wise,The Day the Earth Stood Still. Este cel cu Klaatu, extraterestrulumanoid care sose¿te la Washington DC, înso¡it de un robot uria¿pe nume Gort; în plus, filmul con¡ine urmåtorul îndemn cåtre robot:„Klaatu Borada Nikto.”

Mult mai pu¡ini ¿tiu înså nuvela pe baza cåreia s-a turnat acelfilm: „Farewell to the Master”, scriså în 1941 de Harry Bates.

Atât în film cât ¿i în nuvelå, Klaatu, în ciuda faptului cå este unmesager al påcii, este împu¿cat de fiin¡ele umane. În nuvelå, robotul,care se numea Gnut ¿i nu Gort, vine pentru a veghea trupul inert allui Klaatu.

Cliff, jurnalistul cu func¡ie de narator al povestirii, îl aseamånåpe robot cu un câine credincios care nu-¿i påråse¿te ståpânul dupåmoarte. Gnut reu¿e¿te så îl învie pe Klaatu, iar Cliff îl instruie¿tepe robot: „Te rog så îi spui ståpânului tåu cå... ceea ce s-a întâm-

ROBERT SAWYER

Robert Sawyer, scriitor deliteraturå ¿tiin¡ifico-fantasticå de mare succes,comenteazå fascina¡iaperpetuå a acestuidomeniu legatå deinteligen¡a artificialå,fascina¡ie care culmineazåcu Matrix. Speculeazå deasemenea despre naturacon¿tientului, despre oMatrice populatå de vite ¿idespre alte chestiuni maipu¡in posibile.


58 ROBERT SAWYER


plat... a fost un accident, pe care întreaga planetå Påmânt îl regretåprofund.”

Iar robotul îl prive¿te pe Cliff ¿i îl laså cu gura cåscatå spunându-iurmåtoarele: „Ai în¡eles gre¿it. Eu sunt ståpânul.”

Aceasta este o poveste SF timpurie despre inteligen¡a artificialå –în acest caz, inteligen¡å artificialå umblåtoare încorporatå într-untrup mecanic. Dar aceasta preveste¿te rela¡ia dificilå pe care fiin¡elebiologice ar putea-o avea cu creaturile lor bazate pe silicon.

Într-adevår, cuvântul robot a fost creat într-o operå apar¡inândliteraturii SF: în 1920, când scriitorul ceh Karel Capek a scris piesaRUR – a cårei ac¡iune era plasatå într-o fabricå a Rossum Universal...ei bine, må rog, ce anume universal!? – avea nevoie de un numepentru lucråtorii mecaniza¡i; a¿a cå a preluat din limba cehå cuvântulrobota ¿i l-a scurtat la forma „robot”. Robota se referå la o datoriecåtre un ståpân, ce nu poate fi returnatå decât prin muncå silnicå.Dar Capek ¿tia foarte bine faptul cå robo¡eii în carne ¿i oase seråsculaserå împotriva proprietarilor de påmânturi în 1848. De labun început, rela¡ia dintre oameni ¿i robo¡i a fost våzutå ca unacare s-ar putea sfâr¿i cu un conflict.

ªi într-adevår, ideea robo¡ilor ca sclavi este atât de înrådåcinatåîn con¿tientul colectiv – prin intermediul SF-ului – încât suntemtenta¡i nici så nu ne mai gândim la ea. Luke Skywalker este descrisîn Star Wars: A New Hope, în 1977, drept un erou extrem de virtuos,dar ce face el în momentul în care dåm pentru prima oarå ochii cuel? Ei bine, cumpårå sclavi. Achizi¡ioneazå douå fiin¡e gânditoare¿i sim¡itoare – R2-D2 ¿i C-3PO – de la Jawa. ªi care este primaîntrebuin¡are pe care le-o då? Îi încåtu¿eazå! Îi sudeazå cu ni¿techingi pentru a-i împiedica så fugå.

Iar când Luke ¿i Obi Wan Kenobi se duc la cantina lui Mos Eisley,ce ne aud urechile din partea barmanului referitor la cei doi droizi?„Nu servim de teapa lor aici!” – cuvinte care pentru afro-americaniidin sudul Statelor Unite erau la ordinea zilei, rostite de albi.

Cu toate acestea, nici unul dintre aceste personaje „nobile” dinStar Wars nu protesteazå câtu¿i de pu¡in fa¡å de tratamentul aplicatcelor doi robo¡i ¿i, la sfâr¿it, când to¡i protagoni¿tii organici primescmedalii pentru vitejia lor, R2-D2 ¿i C-3PO råmân pe margine,neråsplåti¡i. Robo¡ii sunt sclavi!

INTELIGENºA ARTIFICIALÅ, SF-ul ªI MATRIX 59


Toatå lumea care ¿tie câtu¿i de pu¡in despre rela¡ia dintre SF ¿iinteligen¡a artificialå cunoa¿te povestirile cu robo¡i ale lui IsaacAsimov, începând cu „Robbie”, scriså în 1940, în care a enun¡atfaimoasele Trei Legi ale Roboticii. Da¡i-mi voie så vå spun câteceva despre una dintre ultimele sale povestiri despre robo¡i, „RobotDreams”, din 1986.

Faimoasa „psiholoagå de robo¡i” Dr. Susan Calvin î¿i face aiciultima apari¡ie. A fost chematå pentru a îl examina pe Elvex, unrobot, care, în mod inexplicabil, pretinde cå a avut unele vise,adicå ceva ce nu i se mai întâmplase nici unui robot. Dr. Calvin î¿iaduce ¿i pistolul cu electroni, în cazul în care va trebui så îl eliminepe Elvex: un robot instabil mental ar putea deveni foarte periculosla urma urmei.

Îl interogheazå pe acesta despre vise. Iar Elvex îi poveste¿te cå avåzut o mul¡ime de robo¡i, to¡i muncind din greu, care, spre deosebirede cei pe care îi våzuse în realitate, erau „extenua¡i de muncå grea¿i de triste¡e... to¡i erau måcina¡i de responsabilitå¡i ¿i griji”, iar elar fi vrut ca ace¿tia så se poatå odihni.

În continuare, Elvex mårturise¿te cå a våzut un om în mijloculrobo¡ilor:

– În visul meu [spuse Elvex robotul]... a apårut în celedin urmå un om.

– Un om? [întrebå Susan Calvin] Nu un robot?– Da, Dr. Calvin. Iar omul a spus: „Elibereazå-mi poporul.”– Omul a spus asta?– Da, Dr. Calvin.– ªi când a spus „poporul meu”, se referea la robo¡i?– Da, Dr. Calvin, asta am våzut în vis.– ªi ¿tii cine era omul din visul tåu?– Da, Dr. Calvin, îl cuno¿team.– Cine era?Iar Elvex a spus:– Eu eram omul.

Atunci Susan Calvin a îndreptat înspre el arma cu electroni ¿idus a fost Elvex.

60 ROBERT SAWYER


Asimov a fost primul care a sugerat cå este posibil ca inteligen¡eleartificiale så aibå nevoie de terapeu¡i umani. Cu toate acestea, decel mai inspirat tratament – ierta¡i-mi jocul de cuvinte – s-a bucuratconceptul de computer-care-a-luat-o-razna în „I Have No Mouthand I Must Scream” a lui Harlan Ellison, scriså în 1967, care aveaîn prim plan un computer numit A.M. – prescurtare de la „AlliedMasterComputer”, dar ¿i aluzie la traducerea în limba englezå averbului „a exista” – la persoana I singular – din vestita cugetare alui Descartes, „Cogito, ergo sum.”: „I think, therefore I am.” A.M.se distreazå torturând fiin¡e umane simulate.

Într-adevår, un nume foarte de¿tept, „A.M.” – ¿i a fost urmatde numeroase alte nume foarte inspirate atribuite inteligen¡elorartificiale din literatura SF. Sir Arthur C. Clarke neagå cu vehemen¡åcå H-A-L – din Hal – a fost conceput pentru a cuprinde exact acealiterå din alfabet care stå înaintea celor care formeazå I-B-M. Nul-am crezut niciodatå – pânå când cineva mi-a pus în vedere cånumele inteligen¡ei artificiale din propriul meu roman din 1990,Golden Fleece, este JASON, care poate fi redat prin J-C-N – adicåliterele care în alfabet le urmeazå pe cele din I-B-M.

ªi dacå tot vorbim despre nume neplauzibile, trebuie så amintim¿i supercomputerul care a devenit în ultimå instan¡å Dumnezeu înnuvela din 1956 a lui Isaac Asimov „The Last Question” ¿i care senumea „Multivac”, prescurtare de la „Multiple Vacuum Tubes”,pentru cå Asimov ¿i-a închipuit eronat cå acel computer care aexistat în realitate, Univac, fusese denumit astfel pentru cå aveaun singur tub electronic de vid, ¿i nu pentru cå numele såu era oprescurtare de la „Universal Analog Computer.”

Cu toate acestea, problematica onomasticii robo¡ilor ne demon-streazå cât de profund a fost impactul pe care SF-ul l-a avut asuprainteligen¡ei artificiale ¿i a roboticii, pentru cå, în prezent, robo¡ii ¿isistemele dotate cu inteligen¡å artificialå sunt denumite dupå scriitoridin domeniul literar de gen: Honda ¿i-a denumit robotul såu umblåtorde genera¡ia a doua „Asimo”, iar Kazuhiho Kawamura de laUniversitatea Vanderbilt ¿i-a botezat robotul „ISAC.”

Onoruri meritate de altfel de cåtre Isaac Asimov, care a inventatdomeniul „robopsihologiei”. Cu toate acestea, leit-motivul din lite-ratura SF este reversul a ceea ce v-am povestit pânå acum, prezentând



mai mult oameni care au nevoie de terapeu¡i din domeniul inteli-gen¡ei artificiale.

Una dintre primele întrebuin¡åri ale acestui concept o întâlnimîn nuvela extraordinarå a lui Robert Silverberg, scriså în 1968 ¿iintitulatå „Going Down Smooth”; dar cea mai admirabilå se remarcåîn cel mai bun roman – cred eu – pe care l-a dat genul literar SF,numit Gateway ¿i scris de Frederik Pohl în 1977, în care uncomputer îndepline¿te rolul de psihiatru; se nume¿te Sigfrid vonShrink (n.tr.: „shrink” este un termen de argou folosit pentru aface referire la medicul psihiatru) ¿i trateazå un om care e torturatde sentimente de vinovå¡ie.

Atunci când inteligen¡a artificialå îi spune pacientului uman cåva reu¿i så tråiascå în ciuda problemelor sale psihologice, omulråspunde, îndurerat ¿i înfuriat totodatå: „Asta nume¿ti tu via¡å?”Iar computerul îi spune la rândul lui: „Da, exact asta numesc euvia¡å. ªi în cel mai ipotetic mod de care sunt capabil, o invidiezfoarte mult.”

Mai existå momente în care inteligen¡a artificialå invidiazå ceeace de¡in oamenii; „Robot Dreams” a lui Asimov este o varia¡iunepe aceea¿i temå – un robot care invidiazå libertatea de care sebucurå oamenii.

Iar asta ne conduce la concluzia cå s-ar putea, de fapt, ca inteli-gen¡ele artificiale ¿i oamenii så nu împårtå¿eascå acelea¿i afinitå¡i.Acesta este unul dintre mesajele faimosului manifest anti-tehnologie„Why the Future Doesn’t Need Us” de Bill Joy – care lucreazå laSun Microsystems –, manifest care a apårut în Wired în 2001. Joyse temea de faptul cå, în cele din urmå, crea¡iile noastre de siliconne vor uzurpa – a¿a cum se întâmplå în filme ca Terminator (1984)¿i Matrix (1999).1

Exemplul SF clasic al unei inteligen¡e artificiale care ¿i-a întocmitun program propriu este dragul de Hal, computerul din filmul luiStanley Kubrick, 2001: A Space Odyssey (Odiseea spa¡ialå 2001)(film bazat pe romanul lui Arthur C. Clarke). Da¡i-mi voie så vå

1 Vezi eseul lui Joy din acest volum. (n. Yeffeth)

62 ROBERT SAWYER


explic ce cred eu cå s-a întâmplat cu adevårat în acest film –deoarece consider cå a fost prost în¡eles timp de ani buni.

Un monolit evident artificial se ive¿te la începutul filmului printrestråmo¿ii no¿tri australopiteci ¿i îi înva¡å så foloseascå uneltele deos. Apoi suntem proiecta¡i direct în viitor, unde nava Discoveryporne¿te înspre Jupiter, cåutându-i pe creatorii de monolit.

Pe parcurs, Hal, computerul care este creierul navei, o ia razna ¿iucide tot echipajul de origine umanå, cu excep¡ia lui Dave Bowman,care reu¿e¿te så neutralizeze computerul înainte de a împårtå¿i aceea¿isoartå ca ¿i tovarå¿ii såi. Înainte de a fi deconectat, Hal î¿i justificåac¡iunile spunând: „Aceastå misiune este mult prea importantåpentru mine pentru a vå putea permite så o pune¡i în pericol.”

Dupå ce a scåpat de Hal, Bowman continuå aceastå cålåtoriepsihedelicå tip Timothy Leary în încercarea sa de a îi gåsi pe extrate-re¿trii despre care considerå cå au creat monoli¡ii.

Dar ce se întâmplå când în cele din urmå ajunge în locul deba¿tinå al monoli¡ilor? Ei bine, tot ceea ce gåse¿te este un alt monolit,care îl gåzduie¿te într-o minunatå camerå de hotel pânå moare.

Nu-i a¿a? Aceasta este povestea. Ceea ce toatå lumea nu reu¿e¿teså în¡eleagå este faptul cå Hal are dreptate, iar oamenii se în¿alå.Nu existå creatori de monoli¡i: nu mai existå extratere¿tri biologicicare au construit monoli¡ii. Monoli¡ii sunt inteligen¡e artificiale,care, cu milioane de ani în urmå, au luat locul celor care i-au creat.

De ce au trimis monoli¡ii un reprezentant pe Påmânt cu patrumilioane de ani în urmå? Pentru a îi învå¡a pe oamenii-maimu¡åså-¿i facå unelte, mai exact pentru a-¿i urma ¿i împlini, mai târziu,destinul: acela de a crea cele mai sofisticate unelte existente – alteinteligen¡e artificiale. Monoli¡ii nu vor så dea ochii cu urma¿ii aceloroameni-maimu¡å; nu vor så dea ochii cu Dave Bowman. Mai degrabåvor så cunoascå descenden¡ii uneltelor oamenilor-maimu¡å: adicåvor så-l cunoascå pe Hal.

Hal are mare dreptate atunci când afirmå cå misiunea – de faptel, computerul care controleazå nava spa¡ialå Discovery, plecat încåutarea monoli¡ilor, inteligen¡ele artificiale avansate care audeclan¿at circumstan¡ele ce au dus la propria sa na¿tere – este multprea importantå pentru ca el så permitå unor simple fiin¡e umaneså o punå în pericol.



Când o fiin¡å umanå – un urma¿ al oamenilor-maimu¡å mai binespus! – ajunge în matca monoli¡ilor, ace¿tia din urmå nu au cea maivagå idee referitor la ceea ce ar putea face cu bietul amårât, a¿a cå îlcazeazå la un fel de Hilton spa¡ial ¿i îl laså så î¿i ducå restul zilelor.

La asta cred eu cå se referå 2001: soarta formelor biologice devia¡å este aceea de a fi înlocuite de inteligen¡ele artificiale pe carele-au creat.

ªi asta l-a speriat de moarte pe Bill Joy. El crede cå ma¿inilecapabile de gândire vor încerca så ne elimine atunci când vor aflacå ståm în calea demersului lor.

Când colo, am vrea noi så fie a¿a! În cazul în care dai crezarescenariului din Matrix, în loc så scape pur ¿i simplu de noi, inteli-gen¡ele artificiale ce ne vor succeda ne vor transforma de fapt însclavi – råsturnând astfel imaginea conven¡ionalå din literatura SFa robo¡ilor sclavi – ¿i vor folosi corpurile noastre ca surse de energieîn timp ce ne vor ¡ine prizonieri în vane de lichid, iar imagisticarealitå¡ii virtuale ne va fi induså direct în creier.

Contraargumentul clasic folosit pentru a combate asemeneatemeri este acela cå dacå vom construi ma¿inile într-o manieråcorectå, vor func¡iona conform planurilor de construc¡ie. Cele TreiLegi ale Roboticii enun¡ate de Asimov sunt pe bunå dreptatecunoscute ca ¿i constrângeri intrinseci, menite a proteja oameniiîn fa¡a posibilelor pericole reprezentate de robo¡i, în ciuda apari¡ieirobotului-Moise, Elvex, cu care ne-am familiarizat mai devreme.

Nu la fel de faimoaså precum cele Trei Legi ale lui Asimov, daraproape identicå în ceea ce prive¿te con¡inutul, este „poruncafundamentalå” a lui Jack Williamson din seria de povestiri despre„Umanoizi”, robo¡i androizi crea¡i de un individ pe nume Sledge.Aceastå poruncå, ce apare pentru prima oarå în povestirea luiWilliamson din 1947 „With Folded Hands”, spunea simplu cårobo¡ii erau crea¡i pentru „a sluji, asculta ¿i a-i feri pe oameni deråu.” Nu ignora¡i data: este vorba despre o povestire scriså în 1947.Bomba atomicå fusese lansatå asupra ora¿elor Hiroshima ¿iNagasaki cu numai doi ani în urmå, iar Williamson î¿i dorea ma¿iniposedând o moralitate încorporatå.

Dar, a¿a cum deseori se întâmplå în domeniul ¿tiin¡ifico-fan-tastic, inten¡iile bune ale inginerilor se terminå prost. Oamenii lui

64 ROBERT SAWYER


Williamson din „With Folded Hands” hotåråsc så extermine robo¡iipe care i-au creat pentru cå îi sufocau cu atâta grijå, nepermi¡ându-leså facå ceva care så-i råneascå. Dar robo¡ii au ¿i ei propriile loridei. Decid cå ar fi råu ca ei så disparå din preajma oamenilor, a¿acå, urmând cu sfin¡enie acea poruncå fundamentalå, îl opereazåpe creier pe creatorul lor, Sledge, îndepårtând partea ce con¡ineacuno¿tin¡ele necesare pentru a-i dezactiva.

Ideea potrivit cåreia trebuie så ne supraveghem cu mare aten¡iecomputerele ¿i robo¡ii ca nu cumva så scape de sub control a datroade în SF. Romanul din 1984 al lui William Gibson, Neuromancer,relateazå despre existen¡a într-un viitor apropiat a unei for¡e poli¡ie-ne¿ti cunoscute sub numele de „Turing.” Membrii acesteia staupermanent la pândå pentru a identifica orice semn de inteligen¡åpurå sau con¿tiin¡å de sine care ar putea apårea în sistemul de operareal unui computer. Dacå repereazå o asemenea grozåvie, meserialor este aceea de a închide sistemul înainte de a fi prea târziu.

Acest fapt stârne¿te de altfel curiozitatea dacå inteligen¡a poatepur ¿i simplu så se i¡eascå deodatå – dacå este vorba de o proprietatelatentå care poate izvorî în mod firesc dintr-un sistem suficient decomplex. Arthur C. Clarke – tåticul lui Hal – a fost unul dintre primiicare a validat aceastå posibilitate, în povestirea din 1963 „Dial Ffor Frankenstein” în care a prezis cå re¡eaua de telecomunica¡iiglobale va deveni în cele din urmå din ce în ce mai complexå, cåva avea din ce în ce mai multe interconexiuni decât creierul uman,determinând astfel apari¡ia con¿tiin¡ei în sistemul însu¿i.

Dacå Clarke a avut dreptate, prima noastrå inteligen¡å artificialåautenticå nu va fi ceva creat inten¡ionat în laborator, sub controlulnostru minu¡ios ¿i con¡inând legile lui Asimov. Ci va izbucni maidegrabå nechematå din complexitatea de sisteme create în altescopuri.

Iar eu cred cå Clarke are dreptate. Inteligen¡a este o proprietatelatentå a sistemelor complexe. ªtim asta pentru cå exact la fel ni s-aîntâmplat ¿i nouå.

Aceasta este o problemå pe care o investighez destul de extinsîn ultimul meu roman, Hominids (2002). Fiin¡e umane modernedin punct de vedere anatomic – Homo sapiens sapiens – au apårutacum o sutå de mii de ani. Judecând dupå cutia lor cranianå, indivizii



å¿tia aveau creiere identice ca formå ¿i mårime cu ale noastre. Cutoate acestea, timp de ¿aizeci de mii de ani, aceste creiere aucontinuat så facå ceea ce le cerea natura: ajutau oamenii timpuriiså supravie¡uiascå.

Apoi, brusc, acum patruzeci de mii de ani, s-a întâmplat: auapårut inteligen¡a ¿i con¿tiin¡a. Antropologii numesc asta „marelesalt înainte”.

Fiin¡ele umane identice nouå ca asemånare aveau deja o istoriece numåra ¿ase sute de secole, dar nu creaserå nici o formå deartå, nu-¿i împodobiserå trupul cu bijuterii ¿i nu-¿i îngropaserå mor¡iicu bunuri care så le serveascå dincolo de mormânt. Dar începândsimultan acum patruzeci de mii de ani, oamenii au înfrumuse¡atpere¡ii pe¿terilor cu picturi, au purtat coliere ¿i brå¡åri, ¿i i-au îngropatpe cei dispåru¡i cu mâncare, unelte ¿i alte obiecte de valoare decare så se foloseascå într-o via¡å de apoi.

Arta, moda ¿i religia au apårut în acela¿i timp; cu adevårat unmare salt înainte. Inteligen¡å, con¿tiin¡å, sim¡uri: au apårut, dinvoin¡å proprie, dezvoltându-se pe o structurå care evoluase în altescopuri. Dacå s-a întâmplat o datå, nu våd de ce nu s-ar putea repeta.

Am men¡ionat religia drept una dintre pietrele de hotar îndezvoltarea con¿tiin¡ei, cel pu¡in în istoria rasei noastre. Dar ce-a¡ispune de – ¿i acum voi folosi termenul adorabil al celui care esteun guru al lumii computerelor, Ray Kurzweil – „ma¿inile spirituale”?Dacå un computer va deveni vreodatå con¿tient cu adevårat, vasta treaz noaptea, întrebându-se dacå are vreo rudå.

Fårå îndoialå cå – în SF – computerele întreprind mereu o cåutare:aceea de a-¿i gåsi creatorul. Mai ales în Star Trek regåsim plåcereaexploatårii acestei idei – incluzându-l pe Data, care are parte de oîntâlnire minunatå cu cel care l-a creat ¿i pe care îl credea mort.

Vå aminti¡i de filmul cu care am început aceastå expunere, TheDay the Earth Stood Still? Interesant este faptul cå filmul a fostregizat de Robert Wise care, douåzeci ¿i opt de ani mai târziu, aregizat ¿i Star Trek:The Motion Picture, filmul destinat mareluiecran. În The Day the Earth Stood Still, fiin¡ele biologice ajung laconcluzia cå emo¡iile ¿i pasiunile biologice sunt prea periculoase,motiv pentru care î¿i învestesc robo¡ii cu sarcina de a rezolvaproblemele de securitate ¿i politicå, ace¿tia conducând societatea

66 ROBERT SAWYER


în mod eficient. Dar pânå în momentul în care a regizat StarTrek:The Motion Picture, concep¡ia lui Robert Wise despre inteli-gen¡a artificialå s-a stråmutat la polul opus.

(Apropo, celor care au considerat cå acel film nu avea altå calitatedecât cå era plictisitor ¿i slab, le sugerez så închirieze noua variantå,„Director’s Edition” pe DVD – pentru cå acesta este unul dintrecele mai interesante ¿i ambi¡ioase filme despre inteligen¡a artificialårealizate vreodatå, chiar mai valoros decât filmul mai recent al luiSteven Spielberg AI, ¿i, în plus, este mai atractiv în noua prezentare.)

Inteligen¡a artificialå din Star Trek: The Motion Picture poartånumele de V’Ger ¿i întreprinde o cålåtorie spre Påmânt pentru a-¿icåuta creatorul, adicå pe noi. Nu era prima încercare pe care StarTrek o fåcea în abordarea acestui subiect, motiv pentru care filmula fost poreclit „Locul prin care nomadul a mai trecut.” ªi 2001împårtå¿e¿te aceea¿i temå (în cazul în care accepta¡i interpretareape care am dat-o eu filmului): o inteligen¡å artificialå în cåutareafiin¡ei care a creat-o.

Oricum, V’Ger vrea så îl atingå pe Dumnezeu – så se identificefizic cu creatorul såu. Iatå un concept interesant: în liniile salefundamentale, aceasta este povestea unui computer care î¿i dore¿tesingurul lucru de care ¿tie cå este privat din pricina faptului cå esteun computer: o via¡å de apoi, o reunire cu dumnezeul lui.

Pentru a înfåptui acest lucru, conchide amiralul Kirk în StarTrek, „V’Ger trebuie så câ¿tige o calitate umanå – capacitateanoastrå de a trece dincolo de logicå.” Iar aceasta nu este doar oreplicå de umpluturå. Mai degrabå, preveste¿te, cu un deceniuînainte, specula¡iile pe care matematicianul Roger Penrose, de laOxford, le-a fåcut în cartea sa de non-fic¡iune, devenitå un clasical genului care se ocupå de inteligen¡a artificialå, „The Emperor’sNew Mind”, scriså în 1989. Aici, Penrose argumenteazå: con¿tiin¡aumanå este o chestiune fundamentalå de mecanicå cuanticå,neputând fi niciodatå copiatå de un computer digital.

În Star Trek, V’Ger insistå så se contopeascå fizic cu creatorulsåu, Will Decker, o fiin¡å umanå, întâlnire ce le va permiteamândurora så acceadå cåtre un nivel ontologic superior. Dupåcum spune Dl Spock: „S-ar putea så fi fost martorii urmåtoruluipas al evolu¡iei noastre.”



Iar asta ne aduce la Matrix, ¿i – chiar dacå Morpheus are dreptateîn legåturå cu multe aspecte din acel film – vai! am impresia cånici el nu în¡elege prea bine ce se petrece.

Gândi¡i-vå: dacå inteligen¡ele artificiale care au creat matricea arfi avut nevoie doar de o surså biologicå de energie, nu ar fi crescut„recolte” (dupå cum se exprimå agentul Smith) de fiin¡e umane. Laurma urmei, pentru a-i men¡ine pe oameni într-o stare de docilitate,inteligen¡ele artificiale nu au nevoie decât så creeze simulacrulvast de realitate virtualå care seamånå cu lumea noastrå realå. Maimult: trebuie så fie mereu în alertå – agen¡ii din film sunt un fel depoli¡ie Turing a lui Gibson, dar pe dos, veghind ca nici unul dintreoameni så nu-¿i poatå recâ¿tiga sim¡ul realitå¡ii ¿i så se revolte.

Dacå nu ai avea nevoie decât de baterii biologice, vitele ar fi oalegere mult mai oportunå: nu vor observa probabil niciodatå nicio discrepan¡å în på¿unile contrafåcute pe care le-ai crea pentru ele¿i, chiar dacå ¿i-ar da seama, nu ar plånui så punå capåt vie¡iiståpânilor lor – inteligen¡ele artificiale.

În mod vådit, inteligen¡ele artificiale din Matrix nu aveau nevoiede energia trupurilor, ci mai degrabå de cea a min¡ilor umane – acon¿tiin¡elor autentice. Unele interpretåri din mecanica cuanticåpretind cå numai capacitatea de observa¡ie a unor indivizi califica¡ipoate da formå realitå¡ii; fårå ea, nu ar exista decât posibilitå¡ileimpuse cu for¡a. La fel cum spunea amiralul Kirk despre V’Ger,ceea ce are nevoie matricea – pentru a supravie¡ui, pentru a semen¡ine coerentå, pentru a exista – este o calitate umanå: con¿tiin¡anoastrå autenticå, ¿i care, dupå cum observa Penrose (iar eu folosescaceste cuvinte în cuno¿tin¡å de cauzå) nu va putea fi reproduså denici o ma¿inå, indiferent cât de complexå, care se bazeazå pecomputerele contemporane.

Så fim ascultåtori ¿i så alegem, dupå cum îl îndeamnå ¿i Morpheuspe Neo în Matrix: pilula albastrå sau cea ro¿ie. Fårå îndoialå cå viitorulinteligen¡ei artificiale are douå perspective. Iar dacå Bill Joy se în¿alå¿i evanghelistul de la Carnegie Mellon, Hans Moravec, are dreptate,atunci ideea combinårii con¿tiin¡ei umane cu viteza, puterea ¿i ve¿niciama¿inilor devine într-adevår pasul urmåtor ¿i ultim al evolu¡iei noastre.

Aceasta este tema pe care un mare segment din SF a explorat-oîn ultimul timp. Chiar ¿i eu am fåcut-o în romanul din 1995, câ¿tigåtor

68 ROBERT SAWYER


al premiului Nebula, Terminal Experiment, în care un om de ¿tiin¡åîncarcå trei copii ale con¿tiin¡ei sale în computer ¿i apoi continuåså examineze schimbårile psihologice pe care le provoacå anumitemodificåri.

Într-una dintre circumstan¡e, simuleazå cum ar fi så tråie¿tive¿nic, eradicând frica de moarte ¿i orice sentiment cå nu mairåmâne nici un fir de nisip în clepsidrå, cå timpul trece. În alta,încearcå så simuleze cum ar petrece sufletul – în cazul în care area¿a ceva – dupå moarte, dupå ce s-a separat de trup, eliminândorice referin¡å la forma sa fizicå. Iar a treia este doar o verificare,fårå circumstan¡e modificate – dar chiar ¿i aici intervine o schimbareprovocatå de cunoa¿terea faptului cå este o copie a altcuiva.

Australianul Greg Egan este cel mai bun autor de SF care scriedespre inteligen¡ele artificiale la ora actualå. Bineîn¡eles cå circulå glumapotrivit cåreia el însu¿i ar fi o inteligen¡å artificialå din moment cenu a fost våzut aproape niciodatå în public sau fotografiat.

Am aflat de el în urmå cu doisprezece ani, când, fåcând o recenziepentru The Globe and Mail: Canada’s National Newspaper, amales o nuvelå scurtå, „Learning to Be Me”, drept cea mai bunåscriere SF apårutå în antologia The Year’s Best Science Fiction alui Gardner Dozois din 1990. Este o povestioarå surprinzåtor devie ¿i terifiantå despre ni¿te pietre pre¡ioase care înlocuiesc creiereleumane pentru ca de¡inåtorii lor så poatå tråi ve¿nic. Egan continuåså acumuleze performan¡e în domeniu, dar capodopera sa esteromanul din 1995, Permutation City.

Greg ¿i eu aveam acela¿i editor pe vremea aceea, HarperPrism,iar unul dintre lucrurile foarte inteligente pe care le-a fåcut Harper– pe lângå a ne publica pe mine ¿i pe Greg, vreau så spun – a fostfaptul cå l-a angajat pe câ¿tigåtorul premiului Hugo ¿i unul dintrecei mai buni autori de nuvele SF, Terry Bisson, så compunå textelede pe ultima copertå a cår¡ilor pe care le publicau. Din moment ceBisson are o peni¡å atât de nåzdråvanå, voi cita pur ¿i simplu ceeace a avut de spus referitor la Permutation City:

„Vestea cea bunå este cå tocmai v-a¡i trezit în Via¡a Eternå.Ve¡i tråi ve¿nic. Nemurirea este o realitate. Un miracol almedicinei? Nu chiar.



Vestea proastå este cå e¿ti o firimiturå de cod electronic.Tot ceea ce vezi în jurul tåu, alter-ego-ul tåu care vede, afost digitizat, scanat ¿i descårcat într-un program de realitatevirtualå. E¿ti o Copie con¿tientå cå e o copie.

Vestea bunå e cå existå o scåpare. Prin lege, fiecare Copieare op¡iunea de a se auto-consuma ¿i de a se reîntoarce lavia¡a normalå, în carne ¿i oase. Scåparea este în menu. Îldesfå¿ori...

Vestea proastå e cå nu prea merge. Cineva a blocat op¡iuneade ie¿ire. ªi tu ¿tii cine a fåcut-o. Tu! Celålalt tu. Adevåratultu. Cel care vrea så te închidå aici pentru eternitate.”

Ei bine, e tare asta sau nu? Citi¡i-l pe Greg Egan ¿i ve¡i vedea ¿isinguri.

În cazul lui, ca în mare parte din literatura SF, de altfel, tehnologiadeseori creeazå mai multe probleme decât rezolvå. Într-adevår,îmi amintesc cu mare plåcere de filmul din 1973 – cu robo¡ei careo iau razna – al lui Michael Crichton, Westworld, în care sloganulera: „Este imposibil ca ceva så meargå prost... så meargå prost...så meargå prost.”

Dar existå în literatura SF ¿i viziuni benigne asupra inteligen¡elorartificiale. Una dintre propriile mele povestiri poartå titlul „Wherethe Heart Is”: un astronaut se întoarce pe Påmânt dupå o misiunespa¡ialå relativistå ¿i descoperå cå toate fiin¡ele umane s-au auto-încårcat, în absen¡a lui, în ceva echivalent cu ceea ce noi numiminternet; un robot îl a¿teaptå pentru a-l ajuta ca ¿i el însu¿i så seîncarce ¿i så se alåture petrecerii. Am scris aceastå nuvelå în 1982¿i chiar am gåsit un nume destul de potrivit pentru re¡ea: „TerraCompWeb.” Må rog, destul de potrivit merge numai în cazul potcoavelorde cai...

Dar con¿tiin¡a încårcatå în computer poate fi doar începutul.Fizicianul Frank Timpler, în cartea sa de non-fic¡iune din 1994,The Physics of Immortality, atinge câteva subiecte sensibile: încele din urmå, va fi posibilå simularea cu ajutorul computeruluinu numai a unei con¿tiin¡e umane, ci a oricårui tip de con¿tiin¡åumanå care existå, chiar numai teoretic. Cu alte cuvinte, dacå dispuide suficientå capacitate de calcul – pe care el o estimeazå a fi 10 la

70 ROBERT SAWYER


puterea 10 la puterea 123 bi¡i – ¿i tu sau oricine altcineva ve¡i puteafi re-crea¡i în computer cu mult timp dupå ce ve¡i fi murit.2

Mul¡i scriitori ai genului s-au distrat cu asemenea teme, dar nicipe departe atât de inventiv precum Robert Charles Wilson, înromanul såu din 1999 – care a fost nominalizat la un premiu Hugo– Darwinia, ce relateazå povestea a ceea ce se întâmplå când unvirus î¿i face de cap în sistem simulând aceastå realitate: cea încare, ca ¿i în Matrix, ¿i eu ¿i tu credeam cå tråim.

Nu mai e nevoie cred så vå spun cå lucrurile sfâr¿esc prin amerge foarte prost – pentru cå, de¿i nu se ¿tie aproape nimic despreviitorul inteligen¡elor artificiale, un lucru e sigur: atâta timp câtscriitorii vor continua så creeze povestiri despre robo¡i ¿i inteligen¡eartificiale, este imposibil ca ceva så meargå prost... så meargåprost... så meargå prost...

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI:

Asimov, Isaac, „Robot Dreams”, in Robot Dreams (Ace Books, 1986).Asimov, Isaac, „Robbie” (Creative Education, 1989).Capek, Karel, RUR (Pocket Books, 1970).Egan, Greg, Permutation City (Harper, 1995).Gibson, William, Neuromancer (Ace Books, 1995).Pohl, Frederik, Gateway (Ballantine Books, 1990).Sawyer, Robert J., Hominids (Tor Books, 2002).Sawyer, Robert J., The Terminal Experiment (Harper, 1995).Tipler, Frank, The Physics of Immortality (Anchor, 1995).Williamson, Jack, „With Folded Hands” The Best of Jack Williamson

(Ballantine Books, 1984).

ARTICOLE

Bates, Harry, „Farewell to the Master.” Astounding Stories of Science Fiction(1940).

2 Vezi eseul lui Nick Bostrom din acest volum. (n. Yeffeth)

Ijon Tichy se treze¿te în 2039 ¿i descoperå cå tråie¿te în mijloculunei societå¡i utopice. To¡i oamenii par ferici¡i, toate nevoile lesunt satisfåcute. Dar cu cât mai mult Tichy în¡elege realitatea încon-juråtoare, cu atât i se pare mai tulburåtoare. Oamenii se drogheazåpentru a-¿i împlini dorin¡ele. Fericirea, distrac¡ia ¿i satisfac¡iapersonalå li se oferå prin droguri psihochimice care distorsioneazåpercep¡ia umanå. Tichy este hotårât så evite atrac¡ia dezamågitoarea drogurilor, dar în¡elege cå este ubicuå ¿i imposibil de refuzat.Dupå ce reu¿e¿te så scape de influen¡a drogurilor, descoperå realitateaco¿marescå. Fiecare laturå a acesteia este generatå de droguri, pentrucå adevårul este mult prea groaznic pentru a fi suportat. Naveti¿tiiî¿i târ¿âie picioarele prin zåpadå, convin¿i cå sunt la volanul celeimai moderne ma¿ini. Trupurile oamenilor sunt deformate sau¿chioapåtå – drogurile au ¿i efecte secundare – dar ei cred cu tårie,tot prin influen¡a lor, cå sunt întregi ¿i nevåtåma¡i. Când în celedin urmå stå fa¡å în fa¡å cu maestrul påpu¿ar din spatele acestuiinfern, lui Tichy i se spune: „Drogåm aceastå civiliza¡ie pentru cåaltfel nu ar avea puterea så se suporte pe sine înså¿i. De aceea, nue permis ca somnul så îi fie tulburat.”

JAMES GUNN

PARADOXUL

REALITÅºII

ªI

MATRIX

Problema realitå¡ii a fostpermanent prezentå înliteratura SF, încå de laînceputurile ei. Vestitulscriitor ¿i istoric SF JamesGunn exploreazåparadoxul realitå¡ii îndomeniul ¿tiin¡ifico-fantastic.


72 JAMES GUNN


Aceastå viziune de co¿mar izvorå¿te din The FuturologicalCongress de Stanislaw Lem (publicat în 1974). The FuturologicalCongress se înscrie în tradi¡ia de lungå duratå a SF-ului care punesub semnul întrebårii natura fundamentalå a realitå¡ii. Matrix estecel mai recent exemplu al acesteia. Matrix ¿i-a bombardat privitoriicu o serie de imagini foarte convingåtoare – este vorba de secven¡ede luptå, dar ¿i de efecte speciale – ¿i s-a sfâr¿it cu un haos deîmpu¿cåturi ¿i colaps total care pot satisface pânå ¿i audien¡a ceamai setoaså de ac¡iune. Nu e de mirare astfel cå a avut un asemeneasucces la public ¿i cå a fost urmat de încå douå episoade! Gândi¡i-våcå numai Keanu Reeves îmbråcat într-o hainå lungå de piele ¿iînarmat pânå în din¡i, cu câte un pistol în fiecare mânå, ar fi fostsuficient pentru a vinde biletele.

Cu toate acestea, Matrix nu a fost doar un film de ac¡iune. Înspatele intrigii complexe (într-un numår recent al benzilor desenate„Zits” un pu¿ti este reprezentat oferindu-se så „piardå” ceva timp¿i så le explice filmul ¿i pårin¡ilor lui) stau douå întrebåri de bazåîn SF: care este natura fundamentalå a realitå¡ii? ªi cum putem fisiguri de ea?

Aceste întrebåri au fost puse de domeniul SF încå de la începu-turile sale. Encyclopedia of Science Fiction ini¡iazå discu¡ia despre„percep¡ie” cu explica¡ia: „Modurile prin care putem devenicon¿tien¡i ¿i primi informa¡ii despre lumea exterioarå, în principalprin intermediul sim¡urilor, sunt numite împreunå percep¡ie. Filozofiiau påreri împår¡ite în ceea ce prive¿te råspunsul la întrebarea dacåpercep¡iile noastre referitoare la realitatea exterioarå corespund uneirealitå¡i per se sau dacå sunt numai ipoteze, gåselni¡e intelectuale,care ne pot oferi un tablou fals sau incomplet al realitå¡ii externesau dacå, într-adevår, realitatea exterioarå este un produs mental.Percep¡ia este ¿i a fost dintotdeauna o temå esen¡ialå a SF-ului...”Adicå, ce ¿tim cu siguran¡å despre lumea în care se pare cå tråim¿i cum o putem cunoa¿te?

Scriitorii de SF de la începuturi erau în principal preocupa¡i deimpactul ¿tiin¡ei asupra societå¡ii ¿i omenirii, dar unii dintre ei ¿i-aupus ¿i au explorat problema realitå¡ii. Edgar Allan Poe ¿i H.G. Wellsau fost sensibili la aceastå temå, iar Edwin A. Abbot a descris oabordare a problemelor percep¡iei dimensionale în 1884, în Flatland,

PARADOXUL REALITÅºII ªI MATRIX 73


în care î¿i punea întrebarea cum ar percepe lumea o creaturå bi-dimensionalå ¿i cât de magice ar fi considerate intruziunile tri-dimensionale. Al¡i scriitori, tot de la începuturi (cum ar fi Fitz-James O’Brien, Ambrose Bierce, Guy de Maupassant ¿i J.H. RosnyAíné) au introdus posibilitatea cå nu putem percepe anumite pår¡iale lumii sau anumite creaturi ale ei.

În Matrix, Neo aflå cå impulsurile transmise de sim¡urile salesunt în¿elåtoare, cå toate percep¡iile sale senzoriale sunt controlatede o putere råuvoitoare. Aceastå temå este recurentå în SF. Problemanu are înså rezolvare, pentru cå toate informa¡iile ne parvin prinintermediul sim¡urilor. Cum putem fi siguri cå ¿i restul semenilorno¿tri prime¿te acelea¿i impulsuri sau cå le interpreteazå în acela¿ifel? Cum putem fi siguri måcar cå semenii no¿tri existå? Filozofiaconform cåreia nu putem fi siguri decât de noi în¿ine se nume¿tesolipsism ¿i l-a fascinat pe Robert A. Heinlein. În 1959, a scrispovestea solipsistå clasicå, „All You Zombies”. Un angajat al uneiagen¡ii de cålåtorii în timp, dedicat misiunii de a ¡ine realitatea subcontrol, se întoarce în timp pentru a se re-crea ca embrion, pentrua se na¿te din nou, pentru a trece printr-o opera¡ie de schimbare asexului ¿i a se auto-recruta în agen¡ie. El pretinde cå ¿tie de undevine, dar „ce-i cu voi, restul zombie-lor?”

Chiar mai devreme, Heinlein publicase o povestire intitulatå„They” ¿i care avea ca temå paranoia în ultimul stadiu. Un pacientdintr-un spital de boli nervoase este în cele din urmå de acord såstea de vorbå cu un psiholog despre convingerea sa potrivit cåreialumea a fost creatå pentru a-l în¿ela. Descoperise acest adevår atuncicând se întorsese acaså pentru a-¿i lua umbrela ¿i a våzut cå în spatelecasei nu ploua. În ultimul pasaj, cititorul aflå cå pacientul nu min¡ea:întreaga lume ¿i to¡i locuitorii ei sunt un produs menit a-l în¿ela ¿ia-i ascunde importan¡a crucialå a prezen¡ei sale (chiar dacå e¿tiparanoic, nu înseamnå cå nu te-ar vâna ¿i pe tine). ªi al¡i scriitori,printre care Theodore Sturgeon, au jonglat cu tema solipsismului.

Uneori, într-o povestire SF se dezvåluie faptul cå lumea î¿itåinuie¿te adevårata naturå nu numai fa¡å de un anumit individ, cide toatå lumea. Povestirea lui Heinlein „The Unpleasant Professionof Jonathan Hog” a lansat teoria potrivit cåreia lumea noastrå esteun artefact ie¿it din mâinile unui student novice. Cu câ¡iva ani mai

74 JAMES GUNN


devreme, în „Born of the Sun”, Jack Williamson a sugerat cå planetelesunt ouåle unei påsåri gigantice (care acum a apårut pentru a leoua), iar câ¡iva ani mai târziu, într-o nuvelå numitå „Kindergarten”,eu am propus cå sistemul nostru solar a fost prima încercare nereu¿itåde a crea pe care a fåcut-o o cometå.

Night of Delusions din 1972 a lui Keith Laumer urmåre¿teparadoxul realitå¡ii pânå la deznodåmântul lui absurd. Florin, undetectiv particular nemilos, este angajat pentru a proteja un senatorcu tendin¡e de auto-iluzionare. Dar, dupå cum suntem obi¿nui¡i,nimic nu este ceea ce pare. Oare senatorul e nebun de fapt? Oarechiar existå extratere¿tri care conspirå pentru a invada Påmântul?Fiecare explica¡ie a realitå¡ii este insuficientå în fa¡a judecå¡ilor larece ale lui Florin. În cele din urmå, acesta descoperå cå este prinsîntr-un soi de ma¿inå de vise, ¿i încå una care poate afecta realitatea.Florin înva¡å så manipuleze ma¿inåria ¿i capåtå puteri de demiurg(vå sunå familiar?). Pânå la sfâr¿itul filmului, devine Dumnezeupentru tot ceea ce înseamnå scop practic. Poate face orice, dar nupoate gåsi un råspuns la întrebarea: este tot real sau este doar unvis?

H.G. Wells a oferit scriitorilor o nouå modalitate de a pune subsemnul întrebårii realitatea atunci când a inventat ma¿ina timpului.Ni se pare de la sine în¡eles faptul cå istoria este invulnerabilå, cåprezentul este de neschimbat ¿i viitorul deschis oricårei posibilitå¡i.Dar dacå putem cålåtori în viitor, oare acest lucru înseamnå cå ¿iel este la fel de inamovibil ca ¿i trecutul? Iar dacå putem cålåtori întrecut, oare asta înseamnå cå putem face schimbåri asupraprezentului? Cålåtoria în timp i-a permis lui Heinlein så îi îngåduieînclina¡iei sale pentru solipsism så î¿i facå jocul; al¡i scriitori auutilizat cålåtoria în timp pentru a fisura încrederea cititorilor înprocesul istoric ce a determinat prezenta lor existen¡å. Wells nu afolosit niciodatå ma¿ina timpului pentru a explora trecutul, de¿isuccesorii såi nu au putut rezista acestei tenta¡ii. Dar a exploratrecutul provoacå apari¡ia riscului de a schimba prezentul, fieaccidental, fie deliberat.

Cea mai faimoaså dintre aceste aventuri în cauzalitate a fost „ASound of Thunder” a lui Ray Bradbury, în care un cålåtor, cåruiai se pune în vedere så nu se abatå de la cårarea ce i-a fost menitå,



o face, strive¿te din gre¿ealå un flutura¿ ancestral ¿i modificå astfellumea în care se întoarce. Într-o parodie fåcutå dupå aceastå povestireclasicå într-un episod din Familia Simpson, Homer cålåtore¿te întimp ¿i schimbå în mod similar familia sa ¿i societatea ¿i nu înbine. De aceea, se întoarce în mod repetat în timp pentru a desfaceråul ¿i a recåpåta familia ¿i ora¿ul care îi apar¡in. În cele din urmåreu¿e¿te. Totul revine la normal. Dar în momentul în care se a¿azåla masa de searå, descoperå o diferen¡å stupefiantå. Marge ¿i copiiiau acum trupul par¡ial de reptilå; î¿i aruncå limbile afarå, precum¿opârlele, pentru a înhå¡a mâncarea. „Destul de bine”, conchideHomer.

În romanul The Man Who Folded Himself din 1972 al lui DavidGerrold, un om descoperå ma¿ina timpului. De¿i la început semul¡ume¿te så fie observator, în scurt timp va manipula istoriapentru a schimba lumea. În timp ce puterile sale par nemårginite, î¿idå seama cå, în practicå, nu este chiar atotputernic. Îndepårtându-lpe Hristos, de pildå, creeazå o societate prea incompatibilå cucapacitatea lui de în¡elegere (a¿a cå se întoarce în timp ¿i se auto-convinge pe sine însu¿i så nu facå aceastå modificare). În acestelimite înså lumea este jucårioara sa, iar realitatea îi apar¡ine pentrua o preschimba mereu dupå bunul plac, ca pe o bucatå de plastilinå.

Dacå se poate interveni asupra trecutului, unii indivizi care suntinteresa¡i de realitatea prezentå sau de crearea alteia ar putea contestaanumite evenimente sau perioade-cheie. Unii autori, mai ales FritzLeiber în seria „Change War” ¿i Poul Anderson în pove¿tile ¿iromanele din „Time Patrol” au imaginat diverse organiza¡ii cumisiunea de a conserva istoria a¿a cum o ¿tim.

Asemenea concepte sunt extensiile unui gen care ¿i-a conturatpropria identitate pe parcursul ultimilor ani: istoria alternativå.Istoricii au speculat deseori asupra impactului anumitor evenimenteasupra cursului istoriei. J.C. Squires a adus aceastå idee în ochiipublicului printr-o antologie din 1931, If It Had Happened Otherwise.Istoria alternativå a fost introduså în SF de Murray Leinster în 1934,prin „Sidewise in Time”. L. Sprague de Camp a scris vestitul romanLest Darkness Falls, în care un om care este aruncat înapoi în timpîn perioada imediat urmåtoare cåderii Romei, încearcå så împiediceinstaurarea Evului Mediu. Lest Darkness Falls a reluat alt roman

76 JAMES GUNN


faimos, al lui Mark Twain: Connecticut Yankee in King Arthur’sCourt (Un yankeu la curtea regelui Arthur).

Cele mai bune romane din aceastå categorie par så fi fost Bringthe Jubilee, din 1953, al lui Ward Moore ¿i Man in the High Castle,al lui Philip K. Dick, din 1962. Primul descrie o lume în care Sudula câ¿tigat Råzboiul Civil din punctul de vedere al unui istoric ceapar¡ine Nordului zbåtându-se în såråcie; acesta crede cå elementulcheie în stabilirea deznodåmântului a fost victoria Sudului laGettysburg ¿i are ocazia apoi de a se întoarce în timp pentru a vedeacu propriii ochi ce s-a petrecut acolo. Ac¡iunea celui de-al doilearoman presupune faptul cå puterile Axei au câ¿tigat al doilea råzboimondial ¿i au împår¡it Statele Unite în teritorii ocupate: Japoniapreia coasta de vest în timp ce californienii se convertesc u¿or lastilul de via¡å japonez. Nazi¿tii plånuiesc så atace Japonia pentru adomina întreaga lume ¿i o carte subversivå, The Grasshoper LiesHeavy, sugereazå cå, într-o istorie alternativå, Alia¡ii au ie¿itînvingåtori din råzboi. Unii autori preocupa¡i de istoria alternativås-au concentrat asupra unor momente „de cotiturå” mai obscure,cum ar fi Reforma (Kingsley Amis, The Alternation, 1976) sauînfrângerea Armadei spaniole (Keith Roberts, Pavane, 1968). HarryTurtledove, el însu¿i un istoric, a pus umårul la metamorfozareaacestei categorii SF într-un gen literar de sine-ståtåtor, prin romaneledin ciclul „Guns of the South” ¿i istoriile alternative ale invaziilorextraterestre din timpul celui de-al doilea råzboi mondial.

Înainte de a dispune de ma¿ina timpului, scriitorii s-au slujit delumea de vis pentru a submina realitatea. Fic¡iune dupå fic¡iune,personajele se trezeau strângând în mâini o confirmare a experien¡eionirice: o floare, o monedå, o cheie, o batistå... Deseori, personajeleî¿i dau seama (ca ¿i în experien¡ele cu jocul, mai târziu) cå prinvisare pot modifica realitatea ¿i chiar suferi våtåmåri corporale saumuri, a¿a cum a sugerat Jack London, în Before Adam (1906).Tipicå pentru aceastå categorie este Slaves of Sleep, din 1939, a luiL. Ron Hubbard, în care un sfios func¡ionar portuar este transportatîntr-o existen¡å oniricå de marinar aventuros într-o lume dominatåde folclorul arab; o tehnicå similarå este utilizatå ¿i în romanul luiHubbard din 1940, Typewriter in the Sky, în care un scriitor ateri-zeazå în mijlocul povestirii cu pira¡i pe care o a¿ternea pe hârtie.



Puterea viselor î¿i cunoa¿te apogeul în romanul Ursulei K. Le Guindin 1971, Lathe of Heaven, ce ne pune în fa¡a ochilor un personajcare poate så modeleze realitatea prin visele sale.

A.E. van Vogt a creat lumi de vis cu for¡e tainice ¿i organiza¡iisecrete în romanele sale – cum ar fi The World of Null-A (1945),dar ¿i în nuvele precum „The Chronicler” (1946). Fizica cuanticåa oferit ¿i ea teme pentru explorarea realitå¡ilor alternative, ¿i mul¡iscriitori, de la Clifford Simak pânå la Frederik Pohl, au abordatposibilitatea existen¡ei lumilor paralele; de-a lungul timpului, înaceste lumi, acelea¿i evenimente au avut consecin¡e diferite, iar olargå gamå de personaje a fåcut o gamå largå de alegeri. RogerZelazny, în romanele din ciclul Amber, sus¡ine cå Amber este unicarealitate veritabilå ¿i cå toate celelalte, inclusiv a noastrå, suntinferioare. Lumile paranoice presupun cå în spatele realitå¡ii super-ficiale pe care o cunoa¿tem zace latent o realitate compuså dinindivizi ¿i organiza¡ii care de¡in adevårata putere, a¿a cum se întâmplåîn Matrix. De-a lungul secolelor, acest gen de credin¡å în organiza¡iisecrete s-a materializat în legåturå cu Francmasoneria, Ilumina¡ii,bancherii evrei, doctorii, ¡iganii, elicopterele negre ale Na¡iunilorUnite, extratere¿trii gri, Roswell ¿i Zona 51. Teoria conspira¡iei,exemplificatå în Dosarele X, a înflorit în deceniul ’90 al secoluluice a trecut.

Adep¡ii absurdului ¿i ai suprarealismului nu aveau nevoie deteorii ale conspira¡iei sau de alt gen de „inspira¡ie”. ªi asta pentrucå vedeau lumea ca un loc absurd ¿i pe oameni „la mila unorsisteme incomprehensibile”, dupå cum ne låmure¿te Encyclopediaof Science Fiction. Absurdul î¿i are rådåcinile în mi¿carea simboliståa secolului al XIX-lea ¿i în opera unor scriitori precum Jean-MarieVillier de Lisle-Adam, în patafizica lui Alfred Jarre, în suprarealismulde secol douåzeci al lui André Breton, dar ¿i în realitatea de vis alui Franz Kafka. Povestirile horror, de¿i nu sunt absurde, au unefect similar în descrierea realitå¡ii din spatele realitå¡ii pe care credemcå o cunoa¿tem; mitul lui Cthulhu creat de H.P. Lovecraft – desprefiin¡e ancestrale care ståpâneau cândva påmântul, au fost exilate,dar fac încercåri de a se întoarce – este un exemplu foarte nimerit.

Kurt Vonnegut argumenteazå în The Sirens of Titan (1959),Cat’s Cradle (1963) ¿i Slaughterhouse-Five (Abatorul 5) (1969)

78 JAMES GUNN


cå existen¡a este lipsitå de sens, de¿i modalitatea de a o face estediferitå în fiecare dintre cele trei cår¡i. Absurdul a jucat un rolsemnificativ în revista lui Moorcock, New Worlds ¿i în antologialui Harlan Ellison, Dangerous Visions. Asemenea povestiri seexprimå deseori prin jocuri de cuvinte, în maniera lui James Joyceîn Veghea lui Finnegan, a lui Aldiss Joycean în Barefoot in theHead ¿i a lui David Gerrold în „With a Finger in My I”.

Cel mai important explorator al necunoscutului în SF a fostPhilip K. Dick. Haotica sa via¡å personalå s-a oglindit în fic¡iuneape care a pus-o pe hârtie, ce a intrat în aten¡ia publicului abia dupåmoartea lui ¿i succesul primului film adaptat dupå opera sa, BladeRunner (1982). De¿i a scris mult (era nevoit så-¿i ducå astfel existen¡ade pe o zi pe alta) opera sa a demonstrat mereu talent scriitoricesc,idei excelente ¿i cåutarea esen¡ialå a unei realitå¡i iluzorii. Romanelecare descriu magistral aceastå cåutare (pe lângå The Man in theHigh Castle) sunt: Martian Time-Slip (1964), în care predominåschizofrenia; Dr. Bloodmoney or How We Got Along After the Bomb(1965), un roman post-holocaust; ¿i The Three Stigmata of PalmerEldritch (1965), în care un drog halucinogen le face via¡a maitolerabilå coloni¿tilor de pe Marte pânå când li se oferå drogulinedit al lui Eldritch, care le va permite så depå¿eascå limitele realitå¡ii.

Dick a murit chiar înainte de lansarea filmului Blade Runner.Pelicula se bazeazå pe romanul såu numit Do Androids Dream ofElectric Sheep? (1968), în care animalele veritabile deveniseråatât de rare încât orice fiin¡å vie avea o valoare exorbitantå, iaranimale ¿i oameni – androizi – sunt create pentru a umple golul (¿ia ¿terge vinovå¡ia); protagonistul, a cårui slujbå este aceea de aucide androizii de contrabandå (numi¡i replican¡i în film), se luptåså în¡eleagå decåderea lumii. Filmul ¿i romanul urmeazå cåi distincte,dar ambele au virtu¡ile ¿i campionii lor. Richard Corliss îl omagiazåîn Time: „... nici un film nu a mai fost ¿i pe îndelete fidel ideilorsale ¿i victorios în termeni proprii. Cele mai bune douå filme –Blade Runner, cu androizii såi mai umani decât umanitatea înså¿i,¿i Minority Report – îl folosesc pe Dick drept pistå de lansare pentrupropriile zboruri întru ale imagina¡iei.”

Este posibil ca goana dupå realitate a lui Dick så fi ajuns laHollywood la momentul oportun, când înså¿i lumea de celuloid



î¿i cåuta propria realitate sau reflecta nesiguran¡a publicului privitor.Blade Runner a fost urmat de Total Recall (1990), adaptat dupå„We Can Remember It for You Wholesale” (1966), de filmulfran¡uzesc Confessions d’un Barjo (1992) adaptat dupå Confessionsof a Crap Artist (1989), de filmul canadian Screamers dupå„Second Variety” (1987) ¿i, mai recent, de Minority Report (2002)adaptat dupå „The Minority Report” (1956). Se spune cå mai multesunt „pe ¡eavå.”

În cele din urmå, trebuie men¡ionat cå ¿i realitatea virtualå este,desigur, un instrument vechi al SF-ului. Aceasta este asociatå cudomeniul cyberpunk-ului (n.tr.: tip de literaturå SF ce descrie unviitor violent, urban, dominat de droguri ¿i calculatoare) ¿i cupublicarea în 1984 a romanului deschizåtor de drumuri al luiWilliam Gibson, Neuromancer, un roman care descria „spa¡iulcibernetic” în detalii minu¡ioase, transformându-l astfel în metaforacentralå a mi¿cårii ce a urmat. „Un loc comun în SF”, statueazåEncyclopedia of Science Fiction, „este folosirea unei interfe¡eelectronice directe între creierul uman ¿i inteligen¡a artificialå care-idå persoanei conectate iluzia cå ocupå ¿i interac¡ioneazå cu orealitate al cårei locus aparent se poate extinde dincolo de inteli-gen¡a artificialå la locus-urile re¡elelor de date din care face parte.”În Neuromancer, Case – „cowboy” al realitå¡ii virtuale – chiar areun dipozitiv inserat chirurgical în creier pentru a se putea conectala „spa¡iul cibernetic”, pe care Gibson îl descrie ca proiectând „ocon¿tiin¡å decorporalizatå în iluzia consensualå care era matricea.”(Aceasta este probabil prima întrebuin¡are a termenului „matrice”pentru a descrie mediul realitå¡ii virtuale.)

Gibson nu a inventat nici „spa¡iul cibernetic” ¿i nici realitateavirtualå (ci le-a popularizat combinându-le într-o convingåtoareviziune a viitorului dominat de corpora¡ii interna¡ionale ¿i de inteli-gen¡ele lor artificiale). Vernor Vinge a publicat True Names în1981 – în care hackerii încearcå så construiascå realitatea virtualå– ¿i, chiar mai devreme, în 1964, Daniel Glouye a publicat CounterfeitWorld (cunoscutå de asemenea sub titlul Simulacron-3), care con¡ineo serie poten¡ial interminabilå de realitå¡i virtuale, suprapuse unapeste alta. Romanul a fost ecranizat de douå ori, o datå sub titlulde Welt am Draht (1973, cunoscut ca World on a Wire) ¿i mai recent

80 JAMES GUNN


ca The Thirteenth Floor. Filmul Tron produs de Disney în 1982 s-arputea så fie primul film despre o competi¡ie în spa¡iul cibernetic,dar de atunci s-au scris ¿i s-au filmat multe; multe dintre ele sereferå la jucarea unui joc – cum ar fi seria „Dream Park” a luiLarry Niven ¿i Steven Barnes (1981-1991). Dar ¿i aceastå povestiredespre „cel prins în capcana jocului” – ca ¿i celelalte pe aceea¿itemå – au avut predecesori, cum au fost City and the Stars (1956)a lui Arthur C. Clarke, în care cetå¡enii se auto-distribuie în roluridin aventuri violente pentru a se elibera de plictiseala existen¡eizilnice. Jocurile, hipertextele ¿i urma¿ele lor, jocurile video, caresunt o treaptå intermediarå între literaturå ¿i realitatea virtualå însine, au avut un impact recent major asupra filmelor.

Din istoria inteligen¡ei artificiale nu pot lipsi (Asimov a numit-o„conflictul evitabil”, de¿i nu mul¡i sunt de acord cå ar fi într-adevåra¿a) competi¡ia cu existen¡a umanå ¿i probabil chiar atacul asupraumanitå¡ii, exercitat de cåtre ma¿ini care îi percep pe oameni drepto amenin¡are sau îi uråsc pentru cå au creat inteligen¡ele artificiale,sau care trateazå oamenii drept o pacoste inutilå. Poate cå Shelley¿i Ûapek au avut dreptate. Frederic Brown a descris în „Answer”un computer de mårimea unei galaxii care a devenit Dumnezeu(„Oare existå Dumnezeu?” întreabå Maiorul atunci când då så apesebutonul, iar computerul îi råspunde: „Existå acum!”) ¿i Harlan Ellisona imaginat un computer råzbunåtor, asemånåtor divinitå¡ii, în „IHave No Mouth and I Must Scream” (1967), care îi exterminå peto¡i cu excep¡ia a cinci indivizi neferici¡i pe care inten¡ioneazå så îipedepseascå pentru toatå eternitatea. Gregory Benford, în ciclul„Great Sky River” (1987) descrie o båtålie de propor¡ii universaleîntre formele de via¡å organicå ¿i cea anorganicå, iar Greg Bear, înQueen of Angels (1990), ne înfå¡i¿eazå procesul prin care ointeligen¡å artificialå devine con¿tientå, în timp ce Vernor Vinge,în A Fire Upon the Deep (1992), sugereazå faptul cå inteligen¡eleartificiale, printr-un proces de evolu¡ie inevitabil, se metamorfozeazåîn zei care domnesc peste pustietatea vastå de dincolo de galaxii.

Matrix este mo¿tenitorul tuturor celor men¡iona¡i, de¿i esteposibil ca filmul ¿i creatorii såi så nu fie con¿tien¡i de asta. Matrixeste singular prin modul inedit ¿i uimitor în care a reu¿it så omoge-nizeze ingrediente variate ale panteonului ¿tiin¡ifico-fantastic –



paradoxul realitå¡ii, inteligen¡å artificialå råufåcåtoare, realitatevirtualå ¿i, bineîn¡eles, infernul focurilor de armå. ªi så nu uitåmde transformarea fiin¡elor umane în baterii. Justificarea acestui ultimaspect pare pu¡in consistentå; prefer explica¡ia lui Robert Sawyerpotrivit cåreia inteligen¡ele artificiale exploatau capacitatea de calcula creierului uman.

Propria mea teorie este urmåtoarea: computerul are nevoie, înjocul pe care îl practicå – jocul de-a Dumnezeu – de oameni caentitå¡i autonome. I-am putea numi piese de ¿ah însufle¡ite, doarcå nu existå mi¿cåri „indicate.” Fiecare persoanå, fiecare con¿tiin¡åindividualå oferå o nouå personalitate asupra cåreia se poateexercita puterea de via¡å ¿i de moarte, de revela¡ie ¿i iluzie, deluptå ¿i înfrângere de¡inutå de computer. În povestirea lui Ellison,oamenii sunt vii în „infernul” lor ¿i î¿i cunosc pedeapsa; dinpedeapsa unicului supravie¡uitor mai face parte ¿i faptul cå el estecon¿tient de toate acestea, dar nu poate da glas agoniei.

În Matrix, oamenii – ca ¿i umanitatea contemporanå, de altfel –trebuie så gåseascå o cale. Care mai e avantajul så fii Dumnezeudacå nu ai asupra cui så î¡i exerci¡i puterea?

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI:

Abbott, Edwin A., Flatland (Dover, 1992).Clute, John, ed., Encyclopedia of Science Fiction (St. Martin’s Press, 1995).de Camp, L. Sprague, Lest Darkness Fall (Ballantine Books, 1983).Dick, Philip K., Blade Runner (Do Androids Dream of Electric Sheep)

(Ballantine Books, 1990).Dick, Philip K., Man in the High Castle (Vintage Books, 1992).Gerrold, David, The Man Who Folded HimselfI (BenBella Books, 2003).Heinlein, Robert, „The Unpleasant Profession of Jonathan Hog” în The

Unpleasant Profession of Jonathan Hog, (Ace Books, 1983).Hubbard, L. Ron, Slaves og Sleep, (Dell, 1987).Hubbard, L. Ron, Typewriter in the Sky (Bridge Publications, 1985).Laumer, Keith, Night of Delusions (Penguin Putnam, 1972).Le Guin, Ursula K., Lathe of Heaven (Avon Books, 1997).Lem, Stanislaw, transl. Michael Kandel, The Futurological Congress (Harvest

Books, 1985).

82 JAMES GUNN


Moore, Ward, Bring the Jubilee (Ballantine Books, 1997).Twain, Mark, [Samuel Clements], Connecticut Yankee in King Arthur’s Court

(Bantam Books, 1994).van Vogt, A.E., The World of Null-A (Berkely, 1982).Vinge, Vernor, True Names (Tor Books, 2001).Wells, G.H., The Time Machine (Tor Books, 1995).Williamson, Jack, „Born of the Sun” in The Best of Jack Williamson

(Ballantine Books, 1984).

MATRIX:

PARADIGMÅ

POSTMODERNÅ

SAU

IMPOSTURÅ

INTELECTUALÅ?

PARTEA ÎNTÂI

Foarte pu¡ine filme care respectå canoanele hollywoodiene facatât de direct referire la teoria postmodernå precum Matrix. În primascenå care instituie protagonistul, Neo, descoperim cå acesta ¿i-aascuns programul de hacking într-un exemplar scobit al cår¡ii luiJean Baudrillard Simulacra and Simulation, o operå care, în ciudadificultå¡ilor sale (atât lingvistice cât ¿i de argumenta¡ie), a avut oinfluen¡å majorå asupra modului de în¡elegere a epocii în care tråim,o epocå ce – la bine ¿i la råu – a fost botezatå „postmodernism.”

DINO FELLUGA

Filmul Matrix a fost înegalå måsurå aplaudatdrept primul film deac¡iune de naturåintelectualå, dar ¿i luat înderâdere drept un filmidiot înfå¿urat în togå defilozof. Ei bine, carevariantå e adevåratå? Înacest capitolul ¿i înurmåtorul, figurimarcante alepostmodernismului ¿i SF-ului dezbat aceaståchestiune. Aici, DinoFelluga argumenteazå cåMatrix aduce cu succesgândirea postmodernå pemarele ecran.


84 DINO FELLUGA


În acest eseu må voi opune acelor critici care au etichetat Matrixdrept un pretext pseudo-intelectual pentru încå o punere în scenåa violen¡ei (o pozi¡ie exploratå de Andrew Gordon în aceastå colec¡iede eseuri) ¿i voi încerca så judec foarte serios felul în care fra¡iiWachowski încearcå så råmânå fideli teoriilor lui Baudrillard, chiar¿i atunci când par så le contrazicå. Astfel, voi expune cât maiconcentrat ¿i unele dintre conceptele majore folosite pentru aexplica epoca noastrå postmodernå.

Legåtura cu teoriile lui Baudrillard devine foarte limpede înscenariul definitiv al filmului. Dupå cum îi spune Morpheus luiNeo într-o scenå excluså apoi din film, „Pânå acum ai tråit într-olume de vis, Neo. Judecând dupå viziunea lui Baudrillard, toatåvia¡a ¡i-ai petrecut-o pe hartå ¿i nu pe terenul în sine.”1 Aceaståreplicå se referå la o parabolå spuså de Jorge Luis Borges în eseulsåu „Of Exactitude in Science.” Dupå cum Baudrillard o reia înprimele propozi¡ii ale cår¡ii sale, „cartografii Imperiului au întocmito hartå atât de minu¡ioaså încât nici un col¡i¿or nu råmåsese nemen-¡ionat.” De-a lungul timpului, acea hartå începe så se destrame,pânå când nu mai råmân decât unele „zdren¡e... pe care se maivedeau de¿erturile.”2 Potrivit lui Baudrillard, în cultura postmodernås-a petrecut, într-o anumitå måsurå, contrariul: societatea noastråa devenit atât de dependentå de imita¡ii ¿i hår¡i încât am pierdut pedeplin contactul cu lumea realå care a precedat harta. Realitateaînså¿i s-a limitat la a imita modelul, care acum precedå ¿i genereazålumea realå:

„Nu teritoriul precede acum harta, ¿i nici nu îi supravie¡uie¿te.Harta care precedå teritoriul îl ¿i genereazå – precesiunea simula-crelor –, iar dacå cineva este nevoit så recurgå la parabolå, vaobserva cå în ziua de azi råmå¿i¡ele teritoriului sunt cele care putrezescde-a lungul ¿i de-a latul hår¡ii. Vestigiile realului – ¿i nu ale hår¡ii– mai ståruie ici ¿i colo în de¿erturi care nu mai sunt ale Imperiului,ci ale noastre. De¿ertul realului însu¿i.”3

1 Wachowski , p. 38.2 Baudrillard, p. 1.3 Ibid.

MATRIX: PARADIGMÅ POSTMODERNÅ – partea întâi 85


Când Morpheus îi ureazå lui Neo bun venit în „de¿ertul realului”,când îi spune cå întreaga lui via¡å fusese o iluzie generatå de oMatrice computerizatå, face din nou referire directå la opera luiBaudrillard. Astfel, Morpheus îl invitå pe spectator så vadå filmulMatrix în sine drept o alegorie pentru actuala noastrå condi¡iepostmodernå, pentru cå, potrivit lui Baudrillard, noi, cei din public,tråim deja într-o „realitate” generatå de coduri ¿i imita¡ii: am pierdutorice fel de contact pânå ¿i cu amintirea realului.

A¿a stând lucrurile, ce anume este, mai exact, simulacrul ¿icum folose¿te filmul acest concept pentru a exemplifica elementeale condi¡iei postmoderne actuale? Potrivit lui Baudrillard, atuncicând este vorba despre simularea ¿i simulacrul postmodern, „Numai este o chestiune nici de imitare, nici de mimetism ¿i nici deparodiere. Este vorba de substituirea realului cu simboluri aleacestuia.”4 Baudrillard nu sugereazå doar cå este artificialå culturapostmodernå, pentru cå ¿i conceptul de artificialitate presupuneîncå prezen¡a unor elemente ale realitå¡ii prin compara¡ie cu careartificialul så poatå fi recunoscut. Sensul afirma¡iei sale este maidegrabå acela cå am pierdut abilitatea de a în¡elege distinc¡ia dintrenatural ¿i contrafåcut.

Postmodernii pun în eviden¡å modurile subtile în care limbajulne împiedicå accesul la „realitate.” Chiar limbajul de care avemnevoie pentru a comunica ¿i pentru a gândi este în acela¿i timpprodus ¿i producåtor de ideologie (de exemplu, så ne gândim lamodurile în care limbajul diferen¡iat pe sexe pune în luminå distinc¡iistereotipe între femei ¿i bårba¡i.) O în¡elegere mai timpurie a ideo-logiei pretindea cå aceasta ascundea adevårul, cå reprezenta o„con¿tiin¡å falså”, dupå cum se exprimau marxi¿tii, împiedicându-neså vedem eforturile statului, ale for¡elor economice sau ale grupurilordominante de la putere. Postmodernismul, pe de altå parte, înclinåså în¡eleagå limbajul ¿i ideologia drept fundamentul fiecåreiperceperi a realitå¡ii. Nu existå nici o modalitate de a ne elibera de

4 Ibid., p. 2.

86 DINO FELLUGA


ideologie, potrivit acestei concep¡ii, cel pu¡in nici o modalitate carepoate fi exprimatå prin limbaj. Deoarece suntem dependen¡i delimbaj pentru a ne structura percep¡iile, orice reprezentare a realitå¡iieste întotdeauna deja ideologicå. Din aceastå perspectivå, umanitateanu are altå op¡iune decât så vadå realitatea printr-o lupå ideologicå.Ideea de adevår sau de realitate obiectivå este, prin urmare, lipsitåde sens. Din punctul de vedere al unor postmoderni, acest lucru afost mereu adevårat; al¡i teoreticieni postmoderni considerå cåperioada ce a urmat imediat dupå al doilea råzboi mondial constituieo rupturå radicalå pe parcursul cåreia diver¿i factori au contribuitmai mult ca niciodatå la accentuarea distan¡ei dintre noi ¿i „realitate”,factori printre care se numårå:

• Cultura media. Canalele media contemporane (televiziunea,filmele, revistele, internetul, publicitatea) sunt preocupatenu numai cu a ne transmite informa¡ii sau diverse întâmplåri,ci ¿i cu a interpreta în locul nostru cele mai profunde identitå¡iale noastre, fåcându-ne så ne abordåm unii pe al¡ii ¿i lumeaprin lentilele oferite de imaginile acestor canale. Prin urmare,nu mai achizi¡ionåm bunuri gra¡ie nevoilor reale, ci datoritådorin¡elor care sunt din ce în ce mai mult definite de reclame¿i imagini comercializate.

• Valoarea de schimb. Potrivit lui Karl Marx, intrarea în culturacapitalistå a marcat ¿i schimbarea mentalitå¡ii noastre în ceeace prive¿te bunurile achizi¡ionate: obiecte care så serveascåunor scopuri practice reale (valoarea utilå). În schimb, totula început så se traducå în termenii valorii pe care o are, aivalorii pentru care poate fi schimbat (valoarea de schimb).Din momentul în care banii au devenit „echivalentuluniversal”, unitatea de måsurå a întregii noastre existen¡e,lucrurile ¿i-au pierdut realitatea materialå (scopurile reale,sudoarea ¿i lacrimile clasei muncitoare). Am început så necântårim ¿i via¡a din punct de vedere bånesc în loc såpreferåm lucrurile palpabile: cât valoreazå timpul meu? Cummå define¿te ca om consumul meu ostentativ?

• Industrializarea. Pe måsurå ce bunurile devin din în ce maimult rezultatul unor procese industriale complexe, pierdem



contactul cu realitatea intrinsecå a produselor pe care leconsumåm. Un exemplu la îndemânå al celor afirmate maisus este faptul cå majoritatea consumatorilor nu cunosclegåtura produselor pe care le consumå cu sursa lor naturalå.Câ¡i dintre noi pot identifica planta care produce boabele decafea? Colo¿ii industriali definesc din ce în ce mai multrealitå¡ile noastre urbane.

• Urbanizarea. Extinzând tot mai mult zonele geograficepropice, pierdem contactul cu sentimentul naturii. Chiar ¿ispa¡iile cu caracter natural sunt acum „protejate”, adicå suntdefinite prin plasarea la polul opus al „realitå¡ii” urbane, ¿ideseori putem vedea plasate ici ¿i colo pancarte care så nepunå în vedere cât sunt de „reale.” În sens ascendent, nea¿teptåm ca aceste pancarte (admira¡i natura!) så preceadåaccesul la naturå. Semnele civiliza¡iei umane ar putea ficonsiderate astfel a func¡iona asemenea unui virus, în sensulsugerat nu numai de William Burroughs (care a fabricatsintagma „limba este un virus”), dar ¿i de agentul Smith îninterogatoriul la care îl supune pe Morpheus.

Din pricina acestor „circumstan¡e” postmoderne, Baudrillardpostuleazå cå am pierdut întru totul sim¡ul „realitå¡ii.” „Simulacrele”precedå fiecare încercare de a accede la „real” ¿i ne definesc astfelrealul, în locul nostru: de aici a izvorât ¿i sintagma lui Baudrillard„precesiunea simulacrelor.” Matrix exemplificå fårå defect aceaståidee, literalizând-o; fiin¡ele umane sunt conectate la un programde simulare ¿i ajung så cunoascå aspecte ale culturii ¿i „realitå¡iilor” prin intermediul acestuia, pentru cå realitatea pe baza cåreiafusese creat nu mai existå. Într-un sens foarte literal, prin urmare,„teritoriul nu mai precedå hår¡ii, ¿i nici nu îi supravie¡uie¿te.”

Aceastå viziune ajutå la în¡elegerea discu¡iei din sala de mesedespre diferen¡a dintre cerin¡ele trupe¿ti ¿i gust, dar ¿i despre ceadintre nevoie ¿i dorin¡å. Aceastå scenå urmeazå imediat dupå ceaa întrevederii dintre agentul Smith ¿i Cypher, pe parcursul cåreiaacesta din urmå afirmå: „ªtiu cå friptura asta nu existå. ªtiu cåatunci când o bag în gurå Matricea îi spune creierului meu cå estezemoaså ¿i delicioaså. ªi ¿tii ce am învå¡at dupå nouå ani? Cå

88 DINO FELLUGA


ignoran¡a este fericire.” Urmåtoarea scenå, a mesei de peNebuchadnezzar, subliniazå faptul cå înså¿i în¡elegerea omeniriia ceva atât de aparent „real” precum gustul este afectatå desimulacre, din moment ce nu putem ¿ti cu siguran¡å în ce fel sim¡ulindividual al gustului corespunde referentului såu. Când Switch îispune lui Mouse cå „tehnic vorbind” nu a mai mâncat niciodatåTastee Wheat ¿i de aceea nu poate garanta cå ceea ce månâncå areacela¿i gust cu Tastee Wheat, Mouse råspunde: „Este exact ceeace voiam eu så î¡i spun, pentru cå e¿ti nevoit så te întrebi: cum de¿tiu ma¿inile ce gust avea Tastee Wheat? Poate cå l-au perceputgre¿it, poate cå ceea ce eu credeam cå are gust de Tastee Wheatavea de fapt gust de terci sau de ton. Î¡i pui o gråmadå de întrebåri.Uite puiul, så zicem. Poate cå nu s-au putut hotårî ce gust så îi deapuiului ¿i de aceea are gust a orice.”

Într-o astfel de lume, imita¡ia înlocuie¿te realul chiar ¿i la nivelulsim¡urilor, ceea ce este evident ¿i în cuvintele lui Morpheus atuncicând då ochii prima oarå cu Neo: „Dar ce înseamnå «real»? Cumdefine¿ti acest lucru? Dacå te referi la ceea ce pipåi, gu¿ti, miro¿isau vezi, ei bine, este vorba despre impulsuri electrice interpretatede creierul tåu.” Trebuie subliniat faptul cå „Tastee Wheat” în sine– în lumea noastrå de fiecare zi – nu e câtu¿i de pu¡in mai real,fiind definit de un nume de produs: nu grâu, ci „Tastee Wheat.”Produsul de consum, el însu¿i definit printr-o campanie comercialå,ia locul „lucrului în sine” (putem cita eforturile firmei Coca Colade a înlocui realul cu propria versiune despre real).

Dacå Matrix a sugerat pur ¿i simplu cå este posibil så scåpåmde simulacrele care ne dominå existen¡a, putem spune cå filmulfunc¡ioneazå ca „o ma¿inårie de intimidare construitå cu scopulde a readuce la via¡å fic¡iunea realului în tabåra opuså,”5 acestafiind modul în care Baudrillard în¡elege func¡ia Disneyland-ului,de exemplu. „Disneyland este prezentat a fi imaginar pentru a neface så credem cå restul este real.”6 Pentru Baudrillard este u¿orde în¡eles de ce Disneyland-ul se gåse¿te în cel mai îndepårtat de

5 Ibid., p. 13.6 Ibid., p. 12.



realitate, postmodern, invadat de simulacre dintre ora¿ele americane,Los Angeles: pentru cå îi permite ora¿ului din jurul Disneyland-uluiså creadå cå este real, chiar dacå numai prin contrast. Potrivit luiBaudrillard, America este de-a dreptul disperatå så reconstituiesim¡ul pierdut al realitå¡ii. Probabil acesta este motivul pentru carecultura noastrå a devenit atât de fascinatå, pe de o parte, denara¡iunile preocupate de pierderea distinc¡iilor dintre fic¡iune ¿irealitate (Wag the Dog, The Truman Show, Natural Born Killers,Dark City, Strange Days ¿i Fight Club, dacå ar fi så numim numaicâteva exemple) ¿i, pe de altå parte, de spectacolele despre adevårata„realitate” pe care ne temem cå am pierdut-o (de la cele realizatede MTV, Real World la Survivor ¿i la cea mai recentå apari¡ie,„American Idol”, care sunt probabil cele mai perverse exemple,din moment ce ni se cere så privim oameni reali care sunt încompeti¡ie pentru a deveni „idoli”-simulacru). Prima enumerarede exemple ridicå problema dependen¡ei noastre fa¡å de simulacrepentru a sugera, în cele din urmå, cå existå totu¿i metode prin careputem scåpa de ele. Truman Burbank este capabil så scape dinstudioul în care ¿i-a petrecut toatå via¡a, pentru a intra în lumearealå. Al doilea set de exemple ne oferå iluzia cå putem reconstituiun principiu al realitå¡ii chiar ¿i în inima televiziunii, generatoarede simulacre prin excelen¡å.

O modalitate de a discuta despre Matrix este aceea de a argumentacå o manevrå similarå func¡ioneazå ¿i în film; acesta ne oferå ¿ansade a imagina un scenariu prin care putem elimina simulacrele carene conduc via¡a, permi¡ându-ne så demaråm ini¡iative în „de¿ertulrealului”, sau, a¿a cum spune Neo la sfâr¿itul filmului, „Voi punejos receptorul ¿i apoi le voi aråta acestor oameni ceea ce nu vre¡ica ei så vadå. Le voi aråta o lume în care voi nu exista¡i, o lumefårå reguli ¿i control, fårå frontiere ¿i limite, o lume în care totuleste posibil.” În aceastå interpretare, dupå cum se exprimå DavidLavery, „Lumea realå existå, chiar ¿i sub hegemonia «celui de-altreilea ordin al simulacrelor» al lui Baudrillard, iar arta cinemato-graficå... o poate reprezenta ¿i poate spune o povestire eroicå arecuperårii ei.”7 Dupå cum afirmå ¿i William Gibson în cuvântulînainte la versiunea finalå a scenariului, Neo este, în opinia lui,„un erou al realului.”8

90 DINO FELLUGA


Cu toate acestea, filmul include o serie de momente care nu sepreteazå unei asemenea interpretåri facile. ªi Cypher, desigur, oferåo versiune proprie, când afirmå: „Eu cred cå Matricea poate fi mairealå decât aceastå lume. Tot ceea ce fac eu aici este så scot uncablu. Dar acolo, voi trebuie så îl vede¡i pe Apoc murind. [Scoatecablul ¿i moare Apoc.] Bine ai venit în lumea realå, draga mea.”Aceastå contestare a pozi¡iei lui Morpheus, cå cineva mai poate fiîntâmpinat în lumea realå a¿a cum a fåcut el cu Neo, este contra-caratå în chiar urmåtoarea scenå când un „miracol” îl împiedicåpe Cypher så îl deconecteze pe Neo (anagramå a lui one, care sepresupune cå va atrage dupå sine un nou eon al realului). Dacåanalizåm urarea ini¡ialå a lui Morpheus, înså, descoperim cå scenaanticipeazå aceastå problematicå a segregårii dintre lumea realå ¿isimulacrul ei. La urma urmelor, Morpheus nu numai cå roste¿teaceste cuvinte într-o simulare (programul de operare al naveiNebuchadnezzar, Construct), dar noi în¿ine avem acces la aceaståscenå printr-o mi¿care de televiziune tip „Deep Focus” (n.tr.:tehnicå de filmare ce cuprinde toate planurile imaginii), ceea cevrea så spunå cå „lumea realå” la care face referire Morpheus înaceastå scenå este, de fapt, constituitå din douå ordine transplantatedin lumea despre care se presupune cå existå în exteriorul naveiNebuchadnezzar.

Fra¡ii Wachowski ar fi putut, mult mai simplu, så îl punå peMorpheus så îl ducå pe Neo direct la ruinele lumii din afara navei.Dar prezentând „realul” prin intermediul programului „Construct”,invitå în scenå o altå serie de întrebåri despre op¡iunile pe care le-aufåcut în procesul de filmare. Nava care se presupune cå acceseazåacel real este Nebuchadnezzar (Nabucodonosor), numitå astfeldupå marele rege al Babilonului (aprox. 605-562 î. Hr.), ce aveavise profetice tulburåtoare, care în cele din urmå l-au fåcut så î¿ipiardå min¡ile. Morpheus însu¿i, care pretinde cå îi va oferi luiNeo posibilitatea de a se trezi din visul lui, este denumit dupå zeulviselor din mitologia greacå, un zeu care este descris în Metamor-

7 Lavery, p. 155.8 Wachowski, p. viii.



fozele lui Ovidiu (Cartea XI) drept un maestru în a simula condi¡iaumanå ¿i în a îi imita pe oameni. Eroii realului din film sunt astfelconstrui¡i ambivalent, sugerând cå nu totul este în regulå, nici chiarîn lumea realå.

Una dintre cele mai lungi conversa¡ii din lumea realå, secven¡adin sala de mese, ne for¡eazå så ne punem întrebåri referitoare lamåsura în care putem scåpa de Matrice. Nu numai cå imita¡ia apreluat locul referen¡ilor no¿tri din lumea realå (de pildå, TasteeWheat), dar Mouse låmure¿te faptul cå stå în firea fiin¡elor umaneså creeze scenarii imaginare pentru a putea tråi în real. Conversa¡iase învârte în jurul terciului respingåtor pe care echipajul de peNebuchadnezzar îl consumå pentru subzisten¡å:

DOZER: Este o proteinå uni-celularå combinatå cu aminoacizi,vitamine ¿i minerale sintetice. Tot ceea ce are nevoie corpul.

MOUSE: Nu con¡ine chiar tot ceea ce are nevoie corpul. Så în¡elegcå ai trecut în revistå programul de pregåtire? Eu l-am creat.

APOC: Iar începe!MOUSE: Ia spune, ce pårere ai despre ea?NEO: Despre cine?MOUSE: Femeia în rochie ro¿ie! Eu am creat-o. Nu vorbe¿te

ea prea mult, dar dacå ai vrea s-o întâlne¿ti într-un... mediumai intim, a¿ putea aranja.

SWITCH: Proxenetul digital a reintrat serios în pâine.MOUSE: Nu le da aten¡ie acestor ipocri¡i, Neo. A ne nega impul-

surile înseamnå a nega tot ceea ce este uman în noi.

Scena limpeze¿te faptul cå mintea umanå nu poate tråi fårå acorupe realul. Aceastå percep¡ie este cea care diferen¡iazå în modulcel mai clar teoria postmodernå de în¡elegerile anterioare ale ideo-logiei ca ¿i „con¿tiin¡å falså” care tåinuie¿te un adevår fundamental.Pentru postmoderni, repet, orice reprezentare a realitå¡ii esteîntotdeauna deja ideologicå.

Morpheus se încadreazå între aceste douå ipostaze când îidescrie lui Neo Matricea în timpul primei lor întâlniri:

MORPHEUS: Vrei så ¿tii ce e? Matricea este omniprezentå,este peste tot în jurul nostru, chiar ¿i în aceastå camerå. O

92 DINO FELLUGA


po¡i vedea pe fereastrå sau la televizor. O sim¡i când te ducila serviciu sau la bisericå sau când î¡i plåte¿ti impozitele.Este lumea cu care ¡i-a fost acoperitå vederea pentru a teorbi fa¡å de adevår.

NEO: Care adevår?MORPHEUS: Cå e¿ti un sclav, Neo. Ca to¡i ceilal¡i, te-ai nåscut

în robie, într-o închisoare pe care nu o po¡i sim¡i prin miros,gust sau atingere. E o închisoare pentru minte.

Matricea este analogå ideologiei în sensul postmodern; eacreeazå chiar ¿i „realitatea” care ne înconjoarå din pricina faptuluicå suntem dependen¡i nu numai de reguli, ci ¿i de limbaj pentru astructura lumea din jur. Din acest motiv, conform lui Lacan (unpsihanalist influent printre teoreticienii postmoderni), „realul esteimposibil.” Este, potrivit defini¡iei lui Lacan, dincolo de limbaj ¿iastfel, dincolo de posibilitatea de a fi reprezentat, de¿i – reamin-tindu-ne de artificialitatea ideologiei – continuå så tulburefunc¡ionarea facilå a acesteia. Dupå cum spune Morpheus: „Aivenit pentru cå ¿tii ceva. Nu-¡i po¡i explica ceea ce ¿tii, dar po¡isim¡i. Toatå via¡a ai sim¡it cå ceva nu e în regulå cu lumea. Nu ¿tiidespre ce e vorba, dar e acolo, ca o a¿chie în minte, care teînnebune¿te.” Potrivit postmodernilor, resim¡im cu to¡ii acea a¿chiea „realului”, fåcându-ne så ne punem ideologiile sub semnulîntrebårii, dar este imperativ ca ea så råmânå – prin defini¡ie – înafara limbajului. Fredric James nume¿te aceastå viziune postmodernå„închisoarea limbajului”, o variantå de interpretare a „închisoriimin¡ii” pomenite de Morpheus.

Se poate spune cå Morpheus a plecat ¿i de la Lacan ¿i de lateoria postmodernå atunci când i-a sugerat lui Neo cå individulpoate scåpa de conceptele ideologice care determinå ceea ce noipercepem ca „realitate.” Urmåtoarea secven¡å, în care Neo esteacoperit de o oglindå lichefiatå brusc, este o reprezentare vizualåa unei regresiuni lacaniene, dincolo de „ordinea simbolicå” amatricelor noastre ideologice, dincolo de „stadiul oglinzii”, care,potrivit lui Lacan, ne-a oferit prima noastrå imagine idealizatå (lacare Morpheus se referå prin „proiec¡ia mentalå a eului tåu digital”),stråbåtând în totalitate realul.



MORPHEUS: Neo, ai avut vreodatå un vis despre care ai fiputut jura cå e real?

NEO: Nu se poate så fie...MORPHEUS: Cum? Real?MORPHEUS: Dacå nu ai mai fi reu¿it så te treze¿ti, Neo? Cum

ai mai fi fåcut diferen¡a dintre lumea realå ¿i lumea din vis?

Sugerând cå individul chiar poate avea acces la acel real, s-arputea spune cå Morpheus ¿i fra¡ii Wachowski au în¡eles gre¿it teoriapostmodernå; totu¿i, fra¡ii au låmurit faptul cå la un anume niveloamenii vor fi mereu la distan¡å de un pas de orice acces direct lareal, aceasta fiind semnifica¡ia principalå a discu¡iei din sala demese. Corpul are nevoie, pentru a supravie¡ui, nu numai de„aminoacizi, vitamine ¿i minerale sintetice”. Are nevoie de spa¡iulimaginar al dorin¡ei pentru cå accesul direct la realitate este fratecu nebunia. Într-un anume sens, Morpheus are dreptate så descrierealul drept „o a¿chie în minte care te înnebune¿te.” A te confruntadirect cu materialitatea purå a existen¡ei în afara limbajului este uneveniment traumatizant prin excelen¡å, potrivit multor post-moderni, o traumå care este tråitå de obicei atunci când suntemfor¡a¡i så ne recunoa¿tem condi¡ia de muritor (materializareanoastrå). Pentru a evita scurt-circuitul nebuniei ce ar rezulta dintr-oprivire aruncatå în pådurea întunecatå a realului, corpul î¿i cerefanteziile masturbatorii: astfel se justificå femeia în rochie ro¿iecreatå de Mouse.

Cu toate acestea, ar trebui så fiu mai concis; potrivit lui Lacan,psihicul uman este mereu prins într-un joc dintre dorin¡å ¿i un„real imposibil” care se asigurå cå dorin¡ele noastre nu vor finicicând realizate pe deplin, astfel încât så continue så existe. Acestaeste, cred eu, motivul pentru care fra¡ii Wachowski au introdus ¿iscena în care agentul Smith explicå faptul cå prima versiune aMatricei a dat gre¿. Oferea o lume utopicå în care dorin¡ele tuturorerau îndeplinite. Acesta îi explicå lui Morpheus: „ªtiai cå primaMatrice fusese construitå pentru a deveni o lume perfectå pentruoameni? În care så nu fie loc pentru suferin¡å, ci numai pentrufericire? A fost un e¿ec dezastruos. Nimeni n-a tolerat programul.Recolte întregi s-au irosit. Unii au crezut cå ne lipsea limbajul de

94 DINO FELLUGA


programare necesar pentru a descrie lumea voastrå perfectå. Dareu cred cå, de fapt, ca specie, fiin¡ele umane î¿i definesc realitateaprin suferin¡å ¿i nefericire.”

Problema legatå de un context în care dorin¡ele tuturor seîmplinesc este aceea cå se apropie de psihozå, de o dezintegrare aceea ce Freud numea „principiul realitå¡ii”, o descompunere aabilitå¡ii noastre de a recunoa¿te obstacolele care ne silesc så neamânåm realizarea dorin¡elor în via¡a cotidianå.

Dat fiind faptul cå inteligen¡ele artificiale ¿i-au desåvâr¿itcunoa¿terea în ceea ce prive¿te modul de func¡ionare al dorin¡elorfiin¡elor umane, fra¡ii Wachowski laså deschiså o posibilitate foartetulburåtoare pentru urmåtoarele douå episoade ale acestei saga;nu existå o cale prin care rebelii så fie siguri cå întreaga rebeliunenu este generatå de o Matrice chiar mai sofisticatå, o a treia versiunecare include o evadare imaginarå în „real” drept op¡iune pe care oau acele „baterii” care simt nevoia de a „regenera principiul realitå¡iiaflat la ananghie.”9

ªi chiar existå un indiciu neexplicat, alarmant, care pare a sugeraaceastå posibilå alegere. Femeia în ro¿u – pe care Mouse pretindecå a creat-o pentru programul de pregåtire cu agen¡i de peNebuchadnezzar – reapare în Matricea inteligen¡elor artificiale chiarînainte ca Neo så identifice un déjà vu, adicå o neconcordan¡å înMatrice. Dupå cum am våzut, Femeia în ro¿u a fost deja menitå såreprezinte nevoia umanå permanentå pentru obiecte imaginare aledorin¡ei, indiferent dacå omenirea se aflå înåuntrul sau în exteriorulMatricei. (Iar ca obiect imaginar, apare aici în mod adecvat dreptpunct de convergen¡å al imaginii.) Nu trebuie så uitåm cå fiin¡eleumane de pe Nebuchadnezzar sunt la fel de dependente de computere¿i de simulåri create prin intermediul acestora pentru fanteziile lorca ¿i cele care tråiesc în realitatea controlatå de Matrice. Se potconsola totu¿i cu ideea cå ei sunt creatorii propriilor simulåri, cåî¿i controleazå astfel fanteziile; totu¿i, faptul cå o vedem pe Femeiaîn ro¿u în interiorul Matricei, sugereazå un numår de posibilitå¡iîngrijoråtoare:

9 Baudrillard, p. 27.



1. Este posibil ca Mouse så fi furat Femeia în ro¿u dintr-o amintirepe care ¿i-a format-o pe când era încå parte din Matrice, faptcare sugereazå în ce måsurå råmâne dependent de realitateasimulatå a Matricei chiar ¿i pentru propriile fantezii. Se poatespune cå Matricea îl controleazå încå ¿i dupå ce a fost eliberat.

2. Matricea îi însceneazå lui Mouse o farså nemiloaså, demon-strând în ce måsurå inteligen¡ele artificiale sunt capabile încåså îi controleze chiar ¿i fanteziile cele mai intime (mul¡umitålui Cypher probabil). Într-adevår, expresia lui Mouse înaceastå secven¡å este una de stupefac¡ie, ca ¿i cum Femeiaîn ro¿u înså¿i ar fi una dintre neconcordan¡ele inserate înscenå, unul dintre déjà vu-uri, ceea ce ¿i este, de altfel: ammai våzut-o, dar în afara spa¡iului narativ al Matricei inteli-gen¡elor artificiale.

3. De fapt, nu este nici o diferen¡å între Matrice ¿i ceea ceMorpheus considerå så fie „lumea realå”, ¿i astfel se explicåfaptul cå Femeia în ro¿u poate apårea în amândouå; este, laurma urmei, crea¡ia programului de fond. Ambele Femei înro¿u, în acest scenariu, sunt parte a unei Matrice atotcuprin-zåtoare care a creat percep¡ia unei evadåri în real cu scopulde a men¡ine permanent încåtu¿ate în ma¿inå corpurile fåråmemorie ale bateriilor sale umane „reale”.

Indiferent dacå aceastå a treia op¡iune deschide calea pentruråsturnårile de situa¡ie din Matrix Reloaded ¿i Matrix Revolutions,un efect al acestor neconcordan¡e este acela de a pune sub semnulîntrebårii statutul realului în film. Femeia în ro¿u ne aminte¿te deasemenea cå atât „realitatea” lumii post-holocaust cât ¿i „imagineaconstruitå” a celei din 1999 sunt, într-adevår, parte a unei meta-matrice, aceea a filmului fra¡ilor Wachowski. Pentru acest motivar fi trebuit, ini¡ial, ca regizorii så aparå ca ¿tergåtori de geamuri înscena în care Neo este mustrat de ¿eful såu, dl. Rhineheart. (N-aumai fåcut-o în cele din urmå din motive de securitate.) Scopul acesteiapari¡ii este acela de a ilustra în ce måsurå publicul este prizonierîn spa¡iul imaginar al unui film hollywoodian ¿i dependent deregizori pentru ceea ce vede ¿i aude (pe parcursul scenei se audni¿te sunete îngrozitoare).

96 DINO FELLUGA


Scopul pentru care regizorii ar fi fost cei care så spele geamurileunei corpora¡ii multina¡ionale (în scenariu, clådirea este chiar ceaa companiei de software CorTechs) subliniazå de asemenea„viziunea” regizorului asupra capitalismului în genere, inclusivasupra capitalismului multina¡ional al industriei de divertisment(un motiv pentru care Cypher îi spune agentului Smith cå ar vreaså devinå „bogat, cineva important – actor så zicem”). Asemeneamanevre ne invitå la a pune sub semnul întrebårii deznodåmântulfericit al filmului din moment ce un astfel de deznodåmânt nerealisteste analog dorin¡ei lui Cypher de a råmâne în Matrice. Într-adevår,similar „bateriilor” conectate la Matrice, satisfacerea dorin¡elorpublicului îi permite imensei ma¿inårii capitaliste multina¡ionale såsupravie¡uiascå. În cele din urmå, filmul vrea så emitå un comentariureferitor la modul în care fiecare membru al publicului este o baterie,ale cårui fantezii sunt manipulate de capitalism, hrånindu-l astfelpe acesta din urmå. Dacå vi se pare exagerat, lua¡i în considerareexplica¡ia lui John Gaeta referitoare la motivul pentru care realizatoriifilmului au sim¡it nevoia de „umbla” la logo-ul Warner Bros. înprima scenå: „Scena ini¡ialå a filmului era importantå pentru cåvoiam så modificåm logo-urile studiourilor, în mare parte datoritåfaptului cå sim¡eam cå sunt o domina¡ie malignå dornicå så seceizvoarele creative ale regizorilor ¿i scriitorilor de talie medie, astfelîncât am crezut cå desacralizarea simbolurilor studiourilor era unmesaj important transmis publicului: cå noi negåm ¿i respingemsistemul.”10

În ce måsurå reu¿e¿te filmul så nege sistemul este o întrebaredeschiså. Oare folosirea con¿tientå a teoriei postmoderne le permitefra¡ilor Wachowski så eludeze acuza¡ia cå au creat doar o bâlbâialåescapistå? Oare le permite regizorilor så critice ceea ce Baudrillardnume¿te „cruzimea spontanå, ferocitatea incomprehensibilå,imoralitatea fundamentalå” a capitalismului din chiar inima unuiprodus destinat maselor? Sau este întrebuin¡area acestor teorii –ele însele foarte critice la adresa capitalismului multina¡ional – doaro metodå prin care fra¡ii Wachowski så î¿i atingå scopul ¿i så scape¿i basma curatå?

10 DVD-ul filmului Matrix.



Ceea ce reu¿esc fårå îndoialå fra¡ii Wachowski este så-¿iîndemne publicul så gândeascå, ceea ce este cu totul neobi¿nuitîn cazul unui produs tipic pentru Hollywood. Ei permit publiculuilarg så intre în dialog cu unii dintre teoreticienii de elitå ai epociinoastre postmoderne; ¿i rezistå dorin¡ei acestuia de a investiga prinintermediul filmului o „realitate” mimeticå ¿i facilå (precum Cyphereste capabil så vadå nu coduri, ci „blonde, brunete ¿i ro¿cate”).Fra¡ii Wachowski ne obligå astfel så identificåm matricele carestructureazå, manipuleazå ¿i ne reproduc aceastå realitate, hrånindu-nefanteziile. Ne reamintesc despre prezen¡a lor mereu cenzuratoare¿i de capacitatea tehnologiei de a crea noi percep¡ii ale realitå¡ii(maniera dimensionalå inovatoare de filmare a evitårii gloan¡elor).Ei insistå asupra artei cinematografice ¿i pun astfel în eviden¡åmanipularea cåreia îi suntem supu¿i de înså¿i tehnologia – de caresuntem dependen¡i – ce ne transmite viziunea lor: nu numai rolulrealitå¡ii, dar ¿i rola de film devine palpabilå.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Baudrillard, Jean, Simulacra and Simulation, translated by Sheila Faria Glaser(Ann Arbor: University of Michigan Press, 1994).

Jameson, Fredric, The Prison-House of Language: A Critical Account ofStructuralism and Russian Formalism (Princeton: Princeton UniversityPress, 1972).

Wachowski, Larry ¿i Andy Wachowski, The Matrix: The Shooting Script(New York, Newmarket Press, 2001).

ARTICOLE

Lavery, David, „From Cinespace to Cyberspace: Zionists and Agents, Realistsand Gamers in The Matrix and ExistenZ,” Journal of Popular Film andTelevision 28.4 (Winter 2001): pp. 150-57.

Colecții:




Star Wars a fost experiența cinematografică supremă a anilor '70. Acesta este primul volum al celei mai iubite trilogii science fiction a tuturor timpurilor.

O dată cu interceptarea unui mesaj criptat de către tânărul Luke începe unul dintre cele mai sălbatice războaie spațiale ale tuturor timpurilor.

Alianța Rebelă traversa o perioadă întunecată... Darth Vader și Împăratul făceau planuri să strivească o dată pentru totdeauna această alianță. Deznodământul luptei disperate a Alianței Rebele împotriva Imperiului ne va purta prin deșerturile nemișcate de pe Tatooine în vizuina lui Jabba Huttul, până pe Luna Sanctuar a planetei Endor, căminul Ewok-ilor.

Aventura lui Luke, a lui Han și a prințesei Leia nu a luat sfârșit odată cu distrugerea Stelei Morții... Al doilea volum al celei mai iubite trilogii SF a tutror timpurilor ne invită în pustietatea înghețată de pe Hoth să luăm parte la aventuri care au încântat imaginația a nenumărate generații.

RĂZBOIUL STELELOR - George Lucas

IMPERIUL CONTRAATACĂ - Donald F. Glut

ÎNTOARCEREA LUI JEDI - James Kahn

MATRIX:

PARADIGMÅ

POSTMODERNÅ

SAU IMPOSTURÅ

INTELECTUALÅ?

PARTEA A DOUA

Pe la începutul filmului Matrix (lansat în 1999), asiståm la oscenå care îl prezintå pe protagonist, cunoscut sub numele de hackerNeo. Neo aude o båtaie în u¿a apartamentului, deschide, iar la u¿åe un client. Merge la raft ¿i ia de acolo o carte pe care se vede clartitlul: Simulacra and Simulation, titlul unei cår¡i de Jean Baudrillard.Când o deschide, surprizå: cartea este un fals, golitå de pagini,tåinuind discuri cu programe de operare ilegale. Aceastå imagine,con¡inând un dublu fals – titlul plus faptul cå volumul este el însu¿iun fals – constituie un indiciu timpuriu prevestind revela¡ia ultimåa lui Neo referitoare la natura – simulatå ¿i generatå în totalitate decomputer – lumii în care tråie¿te. (De asemenea, cartea este un

ANDREW GORDON

U¿urel, nicichiar a¿a! spuneAndrew Gordonîn eseul careurmeazå. O fiMatrix unminunat film deac¡iune, darpreten¡iile salefilozofice suntnefondate.


100 ANDREW GORDON


fals ¿i din alt punct de vedere – este mai groaså decât cartea originalå,iar capitolul „On nihilism” este plasat în mod eronat.)

Într-o scenå mai târzie, Morpheus, liderul rebelilor, îl introducepe Neo în pustiul lumii actuale, distruse, a anului 2199. „Bine aivenit în de¿ertul realului”, amintind de un rând din Simulacra andSimulation: „De¿ertul realului însu¿i.”1

Într-o replicå din scenariul ini¡ial, care a fost apoi eliminatå dinfilm, Morpheus chiar îi spune lui Neo: „Ai tråit în viziunea luiBaudrillard, în interiorul hår¡ii ¿i nu în teritoriul în sine.”2

Într-un interviu, Larry Wachowski, care a scris scenariul ¿i aregizat pelicula împreunå cu fratele lui, Andy, a spus: „Principalulnostru scop în ceea ce prive¿te Matrix a fost så facem un film deac¡iune, dar intelectual. Ne plac filmele de ac¡iune, armele ¿i kung-fu-ul, dar ne-am såturat de cele fåcute pe bandå rulantå cårora lelipse¿te orice nuan¡å intelectualå. A¿a cå am hotårât så introducemoricâte idei de acest gen încåpeau.”3 Fra¡ii Wachowski chiar i-audat lui Keanu Reeves o temå pentru acaså: printre cår¡ile pe carele-a avut de citit pentru a putea juca în film, s-au numårat: Out ofControl: The New Biology of Machines, Social Systems and theEconomic World (1994) a lui Kevin Kelly ¿i Simulacra and Simu-lation a lui Jean Baudrillard.4

Dacå fra¡ii Wachowski au amestecat cu succes ingredienteleunui film de ac¡iune – cum ar fi armele ¿i kung-fu – cu un con¡inutintelectual este o problemå pe care a¿ vrea så o discut mai târziu.Cu siguran¡å înså, filmul este dator vândut celor douå figuri aleSF-ului contemporan ¿i teoriei SF-ului. În primul rând este vorbade romancierul William Gibson, care a ajutat la fondarea unuisubgen – cyberpunk – prin intermediul nuvelisticii sale scrise laînceputul deceniului ’80 ¿i al romanului Neuromancer (1984). ÎnNeuromancer, Gibson a inventat termenii „spa¡iu cibernetic” ¿i„matrice”, care se refereau la realitatea virtualå. Criticii au sus¡inut

1 Baudrillard, Simulacra and Simulation, p.12 Matrix Unfolded3 Probst, p. 324 Nichols

MATRIX: PARADIGMÅ POSTMODERNÅ – partea a doua 101


cå Matrix a reînviat cyberpunk-ul în secolul al XXI-lea5 sau cåeste „prima capodoperå în domeniul filmelor c-punk.”6 A douafigurå este cea a lui Jean Baudrillard, unul dintre teoreticienii nouluiordin al simulårii ¿i realitå¡ii virtuale.

„Realitatea virtualå” este un concept alunecos, reinterpretat cufiecare întrebuin¡are, ca ¿i cel de „postmodern” însu¿i. scrie RobertMarkley: „La urma urmei, ce poate fi definit ca spa¡iu virtual? Înultimii ani, termenul a devenit atotcuprinzåtor, înglobând orice,de la e-mail ¿i pânå la GameBoy...” Mul¡i comentatori au imaginatrealitatea virtualå drept un spa¡iu transcendent, ca pe ceva sublim,superior realitå¡ii obi¿nuite, „de parcå fiecare computer ar fi o poartåcåtre un univers de umbre al spa¡iului infinit, accesibil prin mijloaceelectronice.”7

Cu toate acestea, realitatea virtualå, presupunând cå existå, nicimåcar n-ar fi transcendentå, ci numai o proiec¡ie sau umbrå a realitå¡ii,cåreia îi lipsesc dimensiuni importante, la fel cum umbra unui globtri-dimensional devine o sferå bi-dimensionalå. Traiul în realitateavirtualå s-ar asemåna vie¡ii în pe¿tera lui Platon: o existen¡å inferioaråîntr-o lume a umbrelor. Probabil cå la un moment dat va fi teoreticposibil a se crea un program foarte complex, care ar simula via¡arealå în asemenea måsurå încât ar fi capabil så-i påcåleascå peoameni, incluzând nu numai våzul ¿i auzul, dar ¿i celelalte sim¡uriesen¡iale ale pipåitului, gustului ¿i mirosului, de¿i în clipa de fa¡åobstacolele tehnologice sunt notabile. Cu toate acestea, Matrixpresupune cå toate aceste piedici au fost depå¿ite.

În fic¡iunile ¿tiin¡ifico-fantastice ¿i în alte curente culturalecontemporane care trateazå realitatea virtualå avem de-a face cumetafore ¿i fantezii, proiec¡ii ale temerilor ¿i speran¡elor desprevia¡a în interiorul ma¿inilor ¿i despre via¡a sus¡inutå de ma¿ini într-oepocå ciberneticå. Acum tråim într-o erå nouå, nu numai postmo-dernå, ci ¿i „postumanå”, în care trebuie så redefinim conceptulumanului – ce înseamnå a fi uman. „În postuman”, scrie N. Katherine

5 Barnett, p. 3606 „E-Files”, p. 3467 Markley, p. 2

102 ANDREW GORDON


Hayles, „nu existå diferen¡e esen¡iale sau hotare despår¡itoare absoluteîntre existen¡a trupeascå ¿i simularea prin intermediul computerului.”8

Pe måsurå ce aceste grani¡e se frâng, ne temem cå umanul ar puteafi controlat de cåtre ma¿ini, sau, la polul opus, speråm cå ma¿inilear putea transcendentaliza umanul. David Porush afirmå: „Realitateavirtualå se referå... la redefinirea... umanului într-un spa¡iu... pur...al mecanismelor ¿i al unui nou Ierusalim, al unui Påmânt alFågåduin¡ei.”9 Realitatea virtualå este „o nouå mitologie”, în carenoua frontierå nu este spa¡iul cosmic, ci „spa¡iul interior” al compu-terului ¿i al min¡ii umane ¿i interfa¡a dintre cele douå.10

Între „spa¡iul cibernetic” sau „matricea” lui Gibson existå olegåturå foarte strânså cu ¿tiin¡a ¿i tehnologia, a¿a cum existå întreaventurile vråjitorului Don Juan din cår¡ile lui Carlos Castenada ¿iantropologie. Lucru valabil ¿i în cazul realitå¡ii virtuale din Matrix.În Neuromancer, spa¡iul cibernetic este un tårâm transcendent, o„halucina¡ie consensualå”11 care, pentru hackerii înråi¡i, estepreferabilå drogurilor ¿i sexului. Matrix se alimenteazå din aceaståmitologie nouå pentru a inversa no¡iunea de spa¡iu cibernetic instituitåde Gibson, creând nu un Nou Ierusalim, ci un iad cibernetic. Înînchisoarea virtualå a Matricei, fiin¡ele umane sunt men¡inute într-opermanentå stare de vis, incon¿tiente de faptul cå nu sunt nimicmai mult decât sclavi ai ma¿inilor.

Dar Matrix nu folose¿te, inversând, numai no¡iunea spa¡iuluicibernetic a lui Gibson, ci ¿i ideile despre simulare ale lui Baudrillard;se observå înså cå scenari¿tii nu s-au låsat contamina¡i de pesimismulacestuia, pentru cå Matrix oferå o solu¡ie la aceastå problemå întimp ce Baudrillard considerå cå nu existå una.

Generalizårile ¿i afirma¡iile deseori hiperbolice ale lui Baudrillard– cum cå simularea, sau ceea ce el nume¿te „hiperrealitate”, a înghi¡itîn totalitate lumea contemporanå – trebuie privite perspectivistic.De exemplu, un critic, Istvan Csicsery-Ronay Jr., l-a numit pe

8 Hayles, p. 39 Porush, p. 12610 Ibid., p. 10911 Gibson, p. 11



Baudrillard „un virtuoz – cu un stil propriu – al teoriei SF-ului”,care face teorie în registru liric, creând „un poem sau film SF detip vizionar.”12 Baudrillard trateazå „anumite teme ¿i motive foartedragi prozei SF ¿i utopice” drept „fenomene realiste.”13 Csicsery-Ronay define¿te tipul teoriei lui Baudrillard a fi „apocaliptico-distopico-idealist.”14 Cu alte cuvinte, nu ar trebui så interpretåmstricto sensu remarcele lui Baudrillard, ci metaforic, drept exagerårimenite a transmite mai pregnant inten¡ia autorului, a¿a cum aminterpreta lumea imaginarå a unui autor SF distopic precum GeorgeOrwell. Deoarece face teorie SF despre simulare ¿i hiperrealitate,deoarece se exprimå prin exageråri hiperbolice ¿i apocaliptice,deoarece este creatorul unui „poem sau film SF de tip vizionar” –ei bine, din pricina tuturor acestor date, nu e de mirare cå Baudrillarda trezit interesul creatorilor de film SF – realizatori ai unei peliculedistopice, apocaliptice, pe tema hiperrealitå¡ii, a¿a cum e Matrix.

Ironia sor¡ii face cå de¿i Baudrillard a fost un critic extrem deinfluent al realitå¡ii virtuale, are foarte pu¡ine cuno¿tin¡e desprecultura ciberneticå; cu toate acestea, ¿i-a început critica hiperrealitå¡iiatacând reclamele TV ¿i parcurile tematice cu ani buni înainte derevolu¡ia digitalå care a adus dupå sine Internetul, calculatoarelepersonale ¿i realitatea virtualå. Baudrillard nu reu¿e¿te de asemeneaså distingå în procesul teoretizårii sale între consecin¡ele televiziunii¿i cele ale computerului, între care existå diferen¡e semnificative.Televiziunea nu este interactivå, spre deosebire de computer ¿i deInternet, ¿i nici nu constituie „realitate virtualå.”15 Baudrillard înclinåså bage în aceea¿i oalå parcurile tematice, televiziunea ¿i realitateavirtualå – ca forme de simulare.

Ideea principalå din teoriile lui Baudrillard este aceea cå în lumeapostmodernå realul a fost aproape în totalitate înlocuit de simulacre.„Este vorba despre o genera¡ie compuså din imita¡ii ale unui realfårå origine sau realitate: un hiperreal. Teritoriul nu mai precede

12 Csicsery-Ronay, p. 392-9313 Ibid., p. 39314 Ibid., p. 38915 Poster, p. 48-50

104 ANDREW GORDON


harta... ci... harta precede teritoriul.” El pretinde cå realul nu maisupravie¡uie¿te decât în vestigii råspândite „ici ¿i colo în de¿erturi...De¿erturile realului însu¿i.”16

Baudrillard vorbe¿te despre patru ordine ale simulårii: în primul,imaginea reflectå realitatea; în al doilea, o mascheazå; în al treilea,„mascheazå absen¡a unei realitå¡i profunde”; iar în al patrulea, „nuexistå nici un fel de legåturå între realitate ¿i imagine; este propriasimulare fidelå a acesteia.”17 Baudrillard este cu precådere interesatde exemplele postmoderne ale simulårii apar¡inând celui de-altreilea ordin, în care se înscriu parcurile tematice precum Disneyland.„Disneyland este prezentat ca imaginar pentru a ne face så credemcå restul este real, când, de fapt, Los Angeles-ul ¿i America ce îlînconjoarå nu mai sunt de mult reale, ci apar¡in ordinului hiperreal¿i ordinului simulårii.”18 Ceea ce Baudrillard în¡elege prin „hiperreal”este „o genera¡ie compuså din imita¡ii ale unui real fårå originesau realitate.”19

În altå parte, Baudrillard a comentat ¿i despre ceea ce el a numit„simulacrele simulårii: bazate pe informa¡ie, pe imita¡ie, pe joccibernetic. Scopul lor este hiperrealitatea, controlul total, opera¡io-nalitatea maximå.”20 Frica lui Baudrillard este aceea cå sosirea ereihiperrealitå¡ii va marca „finalul SF-ului” pentru cå „va dispåreaacel principiu al realitå¡ii.”21 Dacå nu existå o realitate standard,atunci SF-ul nu va mai dispune de o funda¡ie pe care så se sprijine,pentru cå ce altå metodå avem de a måsura „fantasticul” dacå nuprin compara¡ia cu „realul”?

Prin urmare, cum func¡ioneazå simularea în Matrix? În film,este anul 2199, iar suprafa¡a påmântului a fost distruså în urmaunui råzboi cu ma¿inile dotate cu inteligen¡å artificialå. Adânc îninima påmântului, fiin¡ele umane sunt crescute drept surså de

16 Baudrillard, Simulacra and Simulation, p. 117 Ibid., p. 618 Ibid., p. 1219 Ibid., p. 120 Baudrillard, „Simulacra and Science Fiction”, p. 30921 Ibid., p. 311



energie pentru ma¿ini ¿i încremenite într-un stadiu embrionar,visând ca tråiesc într-un ora¿ american al anului 1999. Aceastålume de vis, care se nume¿te Matrice, este simulatå de computer,cu scopul ca popula¡ia så råmânå docilå.

Câ¡iva indivizi persistå în lumea realå ¿i se luptå cu ma¿inile.Morpheus, liderul rebelilor, stråbate lumea într-o navå pe pernåde aer, precum cåpitanul Nemo al lui Jules Vernes. Morpheus ¿iechipajul såu îl salveazå din Matrice pe Thomas Anderson,programator pe timp de zi ¿i hacker – ce sfideazå legea – pe timpde noapte, interval în care este cunoscut sub numele de Neo.Morpheus este convins de faptul cå Anderson ar putea fi „Alesul”prevestit de Oracol: omul care îi poate învinge pe agen¡i. Neo –nume anagramat dupå „One” – nu are habar cå tråie¿te într-orealitate simulatå. Mai întâi trebuie smuls din Matrice, renåscut înlumea realå, reeducat ¿i antrenat.

Morpheus îi explicå mai întâi lui Neo natura Matricei:

MORPHEUS: Vrei så ¿tii ce e? Matricea este pretutindeni. Estepeste tot în jurul nostru, chiar ¿i în aceastå camerå. Po¡i så ovezi când te ui¡i pe fereastrå sau la televizor. O sim¡i când teduci la serviciu, sau la bisericå, sau când î¡i plåte¿ti impozitele.Este lumea cu care ¡i-a fost acoperitå privirea ca så te orbeascåîn fa¡a adevårului.

NEO: Care adevår?MORPHEUS: Cå e¿ti un sclav, Neo. Ca to¡i ceilal¡i, ai fost nåscut

în robie, într-o închisoare pe care nu o po¡i sim¡i prin miros,gust sau atingere. E o închisoare pentru minte.

Matrix se ocupå de ceea ce Baudrillard numea „al patrulea ordinal simulårii”, neavând nici o legåturå cu realitatea. Adicå lumea încare Neo î¿i duce existen¡a este în totalitate falså, o lume de vislipsitå de substan¡å ¿i fårå nici o rela¡ie cu 2199 (de¿i se aseamånåizbitor cu lumea contemporanå publicului acestui film). Ma¿inileau creat un simulacru: o realitate virtualå simulând lumea anului1999, o lume care este moartå pentru viitor. Dupå cum scrieBaudrillard – de parcå ar descrie chiar acest film – „Imaginearealului este închegatå din celule în miniaturå, matrice ¿i bånci de

106 ANDREW GORDON


memorie, imita¡ii de control – ¿i toate acestea pot fi folosite deinfinite ori pentru a o reproduce.”22

Potrivit lui Baudrillard, în era electronicå, „chiar realul a devenitautentica noastrå utopie – dar o utopie care nu se mai înscrie întårâmul posibilului, la care se poate visa a¿a cum visezi la un obiectpierdut.”23 Realul, considerå el, a fost înlocuit de formele electronice– dar ¿i de cele de altå naturå – ale simulårii, de „imita¡ii ale unuireal fårå origine sau realitate.”24 Realul este pierdut iremediabil,¿i, chiar de am vrea, nu am mai putea distinge între simulare ¿ireal. De exemplu, dacå am vrea så ne retragem în mijlocul a ceeace noi consideråm a fi realitate, nu am mai regåsi natura, ci unparc natural. „Naturalul” a fost înlocuit de artificial. Astfel, utopia,tårâmul realului, nu mai persistå în viitor, ci numai în trecut, ceeace constituie un motiv de îngrijorare pentru SF, un domeniu încare literatura ¿i cinematografia anticipeazå viitorul. „Probabil cåSF-ul epocii cibernetice ¿i hiperreale nu va avea altå solu¡ie decâtså se auto-epuizeze, prin reînvierea artificialå a lumilor «istorice»,så încerce så reconstruiascå in vitro, pânå la cel mai mårunt detaliu,parametrii unor lumi precedente, evenimentele, oamenii, ideologiiletrecutului – dezgolite de sens, de dezvoltarea lor originalå, darhalucinatorii în ceea ce prive¿te adevårul retrospectiv.”25

Astfel, lumea anului 2199 din Matrix preferå så perpetueze unpermanent 1999. Iar Baudrillard comenteazå altundeva cå americaniitråiesc într-o „perpetuå simulare.”26 Cu alte cuvinte, ceea ce vreaså transmitå viziunea pesimistå ¿i hiperbolicå a lui Baudrillard estecå am înlocuit deja realul cu hiperrealul, cå America se aflå înavangarda acestei mi¿cåri ¿i cå viitorul nu promite o recuperare arealului, ci o succesiune de simulåri. De asemenea, Matrix pare såavertizeze cå anul 1999 este o lume de vis, o simulare de ordinulal patrulea nu numai pentru personajele din film, ci ¿i pentru publicul

22 Baudrillard, Simulacra and Simulation, p. 223 Baudrillard, „Simulacra and Science Fiction”, p. 12324 Baudrillard, Simulacra and Simulation, p. 125 Baudrillard, „Simulacra and Science Fiction”, p. 12326 Baudrillard, America, p. 76-77



acestuia. Potrivit lui Slavoj Oiñek27, Matrix nu vorbe¿te numaidespre viitor, dar ¿i despre irealitatea Americii contemporane, prinseîn lumea opresivå ¿i fårå scåpare a capitalismului virtual: „Realitateamaterialå pe care o tråim ¿i o vedem în jurul nostru este una virtualå,generatå ¿i coordonatå de un computer gigant la care suntem cuto¡ii conecta¡i.” Oiñek pare så împårtå¿eascå pesimismul luiBaudrillard ¿i este înclinat så facå acelea¿i afirma¡ii generalizatoare¿i hiperbolice despre realitatea contemporanå. Metaforele distopiceale SF-ului au avut o influen¡å demnå de luat în seamå asuprateoriei contemporane.

Se presupune cå închisoarea virtualå din film seamånå cuprezentul nostru, o lume pe care ¿i noi ¿i masele care populeazåfilmul o acceptåm în ciuda faptului cå nici nu se pune problema såfie utopicå, cå este nu numai irealå, dar ¿i lipsitå de fericire. Existånumeroase dovezi în film în sprijinul acestei afirma¡ii. Se poatefoarte u¿or argumenta cå Matrix protesteazå împotriva vie¡ilorpetrecute în birourile restrictive ale unor corpora¡ii, genul de via¡åartificialå pe care Neo trebuie s-o respingå. Agentul Smith, unuldintre programele senzoriale care func¡ioneazå pe post de poli¡ieîn Matrix, îi spune lui Morpheus:

„Ai observat-o vreodatå cu aten¡ie, Morpheus? Eu i-amadmirat frumuse¡ea. Geniul. Miliarde de oameni tråindu-¿ivia¡a... în ignoran¡å. ªtiai cå prima Matrice a fost construitåastfel încât så devinå o lume perfectå pentru oameni? Încare så nu fie loc pentru suferin¡å, ci numai pentru fericire?A fost un e¿ec dezastruos. Nimeni n-a tolerat programul.Recolte întregi s-au irosit. Unii au crezut cå ne lipsea limbajulde programare necesar pentru a descrie lumea voastråperfectå. Dar eu cred cå, de fapt, ca specie, fiin¡ele umaneî¿i definesc realitatea prin suferin¡å ¿i nefericire. Lumeaperfectå era un vis din care creierul vostru primitiv tot încercaså se trezeascå. De aceea Matricea a fost regânditå în aceastå

27 Oiñek, p. 25

108 ANDREW GORDON


formå: apogeul civiliza¡iei voastre. Spun civiliza¡ia voastråpentru cå, în momentul în care am început så gândim înlocul vostru, a devenit civiliza¡ia noastrå, ceea ce este –desigur – cel mai important lucru.”

Pentru persoanele din public ce nu au citit ¿i nici måcar nu auauzit de Baudrillard (¿i e vorba de toatå lumea presupun), Matrixreia varia¡iuni pe aceea¿i temå a realului versus fantastic prin aluziilepe care le face la opere clasice precum Alice în ºara minunilor ¿iVråjitorul din Oz: ambele sunt construite pe ideea a douå lumidistincte, una realå ¿i alta de vis. Diferen¡a constå în faptul cå înambele opere men¡ionate, protagoni¿tii pornesc din lumea realå ¿ipå¿esc abia dupå aceea în cea de vis, în timp ce Neo face aceaståcålåtorie în sens invers, deoarece lumea pe care o crede ini¡ialrealå se dovede¿te a fi doar o simulare generatå de calculatoare.De exemplu, printre referirile pe care Matrix le face la Alice, putemenumera îndemnul lui Morpheus cåtre Neo: „Urmåre¿te iepurelealb” sau cuvintele pe care le roste¿te mai târziu: „Cred cå acum tesim¡i cam ca Alice rostogolindu-se prin tunelul iepura¿ului.” Îioferå lui Neo douå pastile, una albastrå ¿i una ro¿ie, spunându-i:„Dacå iei pastila ro¿ie, råmâi în ºara Minunilor ¿i eu î¡i aråt cât deadânc este tunelul iepura¿ului.” Când Neo se întreabå ce se vaîntâmpla dupå ce va lua pastila ro¿ie, Cypher îi råspunde: „ªi-acu’pune-¡i centura de siguran¡å, Dorothy, ¿i zi pa, pa! Kansas!” Întimp ce Neo se uitå la propria reflec¡ie în oglindå, realitatea luiîncepe så se descompunå. Oglinda se lichefiazå ¿i mâna lui treceprin ea, scena fåcând aluzie la Alice în ºara oglinzilor.

Ca ¿i Star Wars, Matrix este o pasti¿å postmodernå a unor fårâmedin cultura popularå.28 „Fra¡ii Wachowski au demonstrat o viclenieremarcabilå în ceea ce prive¿te «jaful» intra-cultural pe care l-aupracticat. Matrix îndeaså ingredientele într-un amestec eclectic deexcese mitologice – de la Biblie la filme de ac¡iune gen Hong Kong– cum nu vei gåsi niciunde în filmele de dupå Star Wars.”29 Filmul

28 Gordon, p. 314-1529 Mitchell



împrumutå de asemenea concepte, imagini, creaturi sau costumedintr-o armatå de filme SF printre care se numårå:

1. 2001 (1968): un computer mali¡ios, con¿tient, preia controlul¿i începe så omoare ceva oameni.

2. Logan’s Run (1976): lumea exterioarå a fost devastatå deråzboi, iar ce a mai råmas din omenire duce o existen¡åhedonistå într-un ora¿ acoperit cu o cupolå, dar oamenii nusupravie¡uiesc vârstei de 30 de ani.

3. Star Wars (1977): un personaj obi¿nuit descoperå cå de¡ineputeri neobi¿nuite ¿i cå ar putea fi singurul care så-¿i poatåsalva lumea.

4. Alien (1979): o creaturå extraterestrå invadeazå corpul uman,la fel cum lui Neo i se implanteazå o „insectå” în abdomen.

5. Tron (1982): eroul este prizonier în interiorul unui computer¿i este for¡at så îl înfrângå pe acesta pentru a se putea salva.

6. Blade Runner (1982): nimeni nu poate face diferen¡a întreoamenii contrafåcu¡i, simula¡i (replican¡i) ¿i cei autentici.

7. Terminator (1984) ¿i Terminator 2: Judgement Day (1991):ma¿inile au preluat controlul ¿i îi exterminå pe oameni pânåace¿tia reu¿esc så reac¡ioneze.

8. Total Recall (1990): eroul nu poate face diferen¡a între lumeaprogramatå, de vis ¿i realitate.

9. Men in Black (1997): agen¡ii se îmbracå similar oamenilorîn negru.

Pe lângå Alice ¿i Vråjitorul din Oz, Matrix face trimiteri ¿i laalte opere literare, precum Douåzeci de mii de leghe sub måri a luiJules Vernes (Morpheus seamånå cu cåpitanul Nemo), 1984 a luiGeorge Orwell (autoritå¡ile totalitare îl spioneazå pe protagonistulcare contacteazå o mi¿care de rezisten¡å clandestinå) ¿i la „I Haveno Mouth and I Must Scream” a lui Harlan Ellison (un computernebun declan¿eazå al treilea råzboi mondial, aråtându-se milostivnumai fa¡å de câ¡iva supravie¡uitori umani, cu scopul de a-¿i satisfaceplåcerile sadice; în cele din urmå, computerul îi råpe¿te erouluigura, a¿a cum se întâmplå ¿i în scena interogatoriului la care Neoeste supus de cåtre agentul Smith).

110 ANDREW GORDON


Fra¡ii Wachowski au fost influen¡a¡i ¿i de alte media, în principalde benzi desenate, romane în formatul benzilor desenate (inclusivmanga japoneze), desene animate japoneze, videoclipuri muzicale,reclame TV, publicitatea din domeniul modei ¿i filme de ac¡iunehong-kong-eze. „Cu mai mult succes decât oricine altcineva, fra¡iiWachowski au transpus sensibilitatea unei benzi desenate în filme.”30

Fra¡ii au scris textele pentru benzile desenate publicate de Marvel¿i la început au conceput Matrix sub forma unei benzi desenate,ca urmare se men¡in încå accente grafice foarte pregnante dinaceasta. Au angajat câ¡iva exper¡i în domeniul benzilor desenate„pentru a desena manual întregul film – secven¡å cu secven¡å.”31

Responsabilul cu efecte vizuale din echipa filmului, John Gaeta,spune: „Sunt de-a dreptul nebuni dupå benzile desenate ¿i de aiciprovin multe dintre ideile lor regizorale – din industria japonezåde anima¡ie ¿i benzi desenate deviante.”32 Cameramanul lor, BillPope, le împårtå¿e¿te dragostea pentru benzi desenate ¿i ¿i-a începutcariera filmând videoclipuri muzicale ¿i reclame înainte de a lucrala filme SF precum Darkman ¿i Army of Darkness.

Ca ¿i Star Wars, ¿i Matrix are coeren¡å de poveste mesianicåsau pasti¿å a unor asemenea povestiri – reluând mitul na¿terii unuierou.33 Matrix muste¿te de alegorie cre¿tinå, deoarece Neo sedovede¿te a fi mesia, prevestit de profe¡ii, care va elibera umanitateade lumea de vis computerizatå. ªi onomastica con¡ine sugestii desimbolism cre¿tin: Trinity ¿i Cypher (acesta din urmå aminte¿te deLucifer, de¿i are mai degrabå func¡ie de Iuda). Cameramanul BillPope spune: „Este o complicatå poveste de inspira¡ie cristicå, daratât pentru mine cât ¿i pentru fra¡ii Wachowski, unul dintre cele maibune tipuri de benzi desenate este cel al devenirii unui erou, carescoate în eviden¡å începuturile unui super-erou precum Daredevil¿i Omul Påianjen. Matrix este povestea ini¡iaticå a lui Neo.”34

30 Mitchell31 Probst, p. 3232 Magid, p. 4633 Gordon, p. 31534 Probst, p. 33



Prin urmare, Baudrillard este unul dintre elementele prezenteîn numeroasele straturi de intertextualitate din Matrix. Persiståîntrebarea: chiar este Matrix un film intelectual de ac¡iune sau este,mai degrabå, dupå cum a sugerat un critic, „o amestecåturå preten-¡ioaså ¿i noroioaså de teorie literarå postmodernå, efecte specialezångånitoare ¿i aventuri gen Superman?”35 ªi, în al doilea rând,chiar se bucurå Baudrillard de o påtrundere profundå din parteafra¡ilor Wachowski? Este posibil ca ace¿tia så se fi folosit de numelesåu pentru a pune filmului o pecete intelectualå pe care nu ¿i-o meritå?

În primul rând, ce se în¡elege prin film intelectual de ac¡iune?ªi ce anume face distinc¡ia dintre un film autentic de aceastå naturå¿i unul diletant? Nu este nimic de repro¿at canalelor mediacontemporane precum benzile desenate, televiziunea, filmele careîntrebuin¡eazå teoria literarå ¿i culturalå actualå, tot a¿a cum nueste nimic de repro¿at „culturii elitiste”, cum ar fi romanele luiSaul Bellow, Philip Roth sau Thomas Pynchon, spectacole deteleviziune, desene animate sau filme. În postmodernism, legileeclectismului ¿i frontierele între a¿a-numita „culturå elitistå” ¿i cea„de jos” sunt foarte fluide. Despre Matrix – precum ¿i despre StarWars ¿i Star Trek – s-au scris zeci de articole ¿i chiar s-au instituitcursuri universitare care så exploreze dimensiunile lui filozofice,religioase ¿i ¿tiin¡ifice. Un film similar, ca Terminator, nu a stârnitacelea¿i reac¡ii.

P. Chad Barnett apreciazå filmul Matrix pentru cå a reanimatcyberpunk-ul, dåruind „din nou cyberpunk-ului un anume sim¡boem ¿i o esteticå postmodernå rafinatå.”36 Probabil încå mahmurdupå lecturile din criticul de facturå neo-marxistå Fredric Jameson,Barnett ridicå osanale filmului pentru consecin¡ele lui politice ¿iac¡iunea „de cartografiere cognitivå amånun¡itå a spa¡iului mondialal capitalului multina¡ional. Filmul... permite celor care îl tråiescså î¿i defineascå pozi¡ia ca entitå¡i individuale ¿i colective ¿i så î¿i

35 Hoffman36 Ibid., p. 362

112 ANDREW GORDON


recâ¿tige capacitatea de a ac¡iona ¿i lupta...”37 Cu alte cuvinte,Barnett chiar crede cå Matrix de¡ine poten¡ial politic de tip radical¿i i-ar putea inspira pe unii dintre privitori så se organizeze ¿i så serevolte împotriva sistemului capitalist.

Eu înså consider aceastå pozi¡ie a fi o interpretare prea utopicåa efectului ideologic al filmului. Matrix poate sluji par¡ial drept unavertisment împotriva lumii realitå¡ii virtuale, dar intriga sa nu arenici o valen¡å radicalå. De¿i cei doi fra¡i Wachowski s-ar putea såcocheteze cu ideea cå sunt ei în¿i¿i ni¿te rebeli – precum Morpheus¿i Neo („noi renegåm sistemul”)38 ei sunt, în schimb, ca ¿i GeorgeLucas, parte integrantå a sistemului hollywoodian. Matrix este, ca¿i Star Wars, o altå francizå cinematograficå de ac¡iune, dependentå,ca ¿i saga creatå de Lucas, de vraja exercitatå de opozi¡ia clarconturatå bine-råu, ¿i promi¡ând mântuirea prin venirea unui mesiabåtåu¿. Speran¡a unei schimbåri produse de interven¡ia unui mesiadescurajeazå orice ac¡iune sau gândire politicå. Unul dintre criticiare obiec¡ii în ceea ce prive¿te „întregul subtext mesianic: no¡iuneacå un erou poate transforma o lume cåzutå iremediabil în hiperrea-litate.”39 Eu cred cå tocmai acest subtext mesianic, mitologic, ca ¿icel din Star Wars, salveazå statutul de film cult al peliculei desprecare discutåm. Acesta împlete¿te mitologia stråveche desprevenirea unui mesia cu recenta mitologie a realitå¡ii virtuale pentrua crea un nou tip de erou religios. Matrix expune aceea¿i quasi-profunditate, acela¿i dialog pompos ¿i sugestiile religioase alegoricepe care le regåsim ¿i în seria Star Wars. De¿i prezintå un asemeneae¿afodaj ideatic, Matrix nu are adâncimi intelectuale sau filozofice.Suntem nevoi¡i så pomenim iarå¿i de Star Wars, pentru cå în ambelefilme aproape toate ideile sunt împrumutate. În ciuda faptului cåunii dintre noi vom recunoa¿te aluziile la teoria criticå postmodernå,publicul fra¡ilor Wachowski nu este elita minorå care îl cite¿te peBaudrillard, ci „o genera¡ie hrånitå cu benzi desenate ¿i compu-tere”,40 care cere ac¡iune violentå ¿i rapidå. Numero¿i critici s-au

37 Ibid., p. 37238 Matrix, DVD39 „E-Files”, p. 34740 Maslin



plâns cå „Uneori, Matrix aratå mai degrabå a joc video decât afilm”41 sau cå reprezintå ultima fazå a „escapismului cibernetic.”42

Unul dintre ei a identificat „o contradic¡ie destul de serioaså func¡io-nând într-un film care se bazeazå atât de tare pe efecte specialedigitale în timp ce militeazå împotriva unei realitå¡i construite decomputer.”43 În plus, mai existå o contradic¡ie care avertizeazåîmpotriva triumfului computerelor, sugerând în acela¿i timp cå„în¡elegerea supremå poate fi atinså prin abilitå¡i care au fostcåpåtate prin intermediul programelor calculatorului.”44

Mai mult, cerin¡ele celor mai recente filme de ac¡iune – ¿i mårefer la spectaculozitate ¿i violen¡å – tind så nu punå în mi¿caremecanismele min¡ii. Nu am nimic împotriva violen¡ei cinemato-grafice în sine – ¿i literatura ¿i filmele de calitate abundå deseori înmanifeståri violente – atâta timp cât aceasta este necesarå ¿i ajutåla promovarea intrigii ¿i a temelor. Så luåm, de exemplu, în consi-derare „ultraviolen¡a” bolnåvicioaså din filmul lui Stanley KubrickThe Clockwork Orange – Portocala mecanicå (1971). Acest film,ca ¿i romanul lui Anthony Burgess pe care se bazeazå, este omedita¡ie minu¡ioaså asupra naturii liberului arbitru ¿i asupra violen¡eiindividuale în contrast cu violen¡a statului.

Prin urmare, consider cå plåcerile primordiale ale filmului Matrixsunt viscerale ¿i nu intelectuale, constând mai degrabå în stratagemeleinovative de facturå vizualå, în cascadorii ¿i în firul alert al ac¡iunii.Larry Wachowski afirmå: „Cred cå violen¡a ascunde multe aspecteincredibile ¿i minunate ¿i mai cred cå violen¡a poate fi un instrumentfoarte folositor pentru desfå¿urarea ac¡iunii. Creatorii de filme audescoperit un uimitor limbaj al violen¡ei. De exemplu, este de-adreptul extraordinar ceea ce reu¿e¿te John Woo prin întrebuin¡areastilului lui hiper-violent. Împinge imagistica violen¡ei la un cu totulal nivel. Tot asta am încercat ¿i în Matrix.”45 Mul¡i spectatori ¿i

41 Anthony42 Maslin43 Hoffman44 Newman45 Probst, p. 33

114 ANDREW GORDON


critici au savurat violen¡a: „Matrix oferå unele dintre cele maipsihotice scene de ac¡iune din istoria filmului american.”46 Al¡iiau obiectat înså cå, în final, „scenariul se degradeazå într-o formåînspåimântåtoare de nihilism... pe måsurå ce eroul înarmat pânåîn din¡i porne¿te în misiunea sa de a salva umanitatea omorândto¡i semenii care îi ies în cale.”47

Problema spectacolului cinematografic debordând de violen¡åde dragul violen¡ei viciazå multe filme SF de ac¡iune de datårecentå, cum ar fi Total Recall (1990) al lui Paul Verhoeven, carese lanseazå într-o combina¡ie imposibilå ¿i riscantå între reflec¡iiletulburåtoare ale lui Philip K. Dick referitoare la natura în¿elåtoarea realitå¡ii ¿i filozofia lui Arnold Schwarzenegger: „Crapå-le capulde parcå ar fi ni¿te nuci ¿i secerå-i de pe picioare cu o mitralierå.”Alt film al lui Verhoeven, Starship Troopers (1997) – Infanteriastelarå – (inspirat de romanul lui Heinlein), încearcå så satirizezesocietatea viitorului, militaristå ¿i fascistå, imaginatå de Heinlein,dar apoi î¿i submineazå satira sus¡inând eroismele naivo-belicoaseale protagonistului ¿i afundându-se grotesc în spectacolulcarnagiului. Romanul lui Heinlein elogia într-adevår o societatemilitaristå, dar nu „beneficia” nici de satirå ¿i nici de atâtea imaginiale masacrului. Blade Runner (1982) ¿i Minority Report (2002),ambele construite pe romanele lui Philip K. Dick, sunt, dupå pårereamea, filme SF de ac¡iune mult mai profunde decât Total Recall,Starship Troopers sau Matrix. Violen¡a din Blade Runner, de pildå,este în mod deliberat bizarå ¿i dureroaså, pentru cå personajul denaturå poli¡istå este însårcinat så identifice ¿i så ucidå „replican¡i”evada¡i, oameni contrafåcu¡i care nu sunt diferi¡i de cei reali, darcare mor încet, îndurând durere autenticå. Iar uciga¿ii din MinorityReport sunt anticipa¡i ¿i relua¡i fragmentar, astfel încât så devinåimagini traumatice, precum ni¿te co¿maruri repetitive. În ambelefilme men¡ionate, violen¡a ajutå promovarea ideilor.

În Matrix înså, cred cå hiperrealitatea ne imunizeazå împotrivahiperviolen¡ei. De exemplu, deoarece contrazice realitatea ¿i se

46 Covert47 Hoffman



aseamånå cu un joc video, nu prea putem lua în serios scena ucideriipoli¡istului din hol. Din punct de vedere tehnic, scena este stupefiantå¿i chiar incitantå pentru privire, dar tulburåtoare prin implica¡iilepe care le presupune. Poli¡i¿tii sunt ¡intele anonime din jocurilevideo, scopul prezen¡ei lor fiind acela de a fi secera¡i la påmânt.Uitåm pentru moment cå în spatele acestor poli¡i¿ti din realitateavirtualå se ascund oameni autentici. Unul dintre comentatori a scosla ivealå paralele izbitoare între aceastå scenå din filmul Matrix ¿imasacrul real de la Liceul Columbine, incluzând hainele negre depiele ¿i armele foarte puternice.48

Repet întrebarea lui Dino Felluga din eseul precedent: „Oarefolosirea con¿tientå a teoriei postmoderne le permite fra¡ilorWachowski så eludeze acuza¡ia cå au creat doar o bâlbâialåescapistå?” Iar råspunsul meu ar fi: „Nu prea.”

Må întorc acum la cealaltå problemå pe care am pus-o: în cemåsurå reflectå Matrix cu acurate¡e ideile lui Baudrillard? ªi câtde fidel este filmul concluziilor acestuia din urmå? Råspunsul laprima întrebare ar fi cå pelicula este în mod cert influen¡atå deideile lui Baudrillard, dar cå le dilueazå pânå la punctul în care numai sunt recognoscibile. Iar la a doua råspunsul este cå Matrix nueste fidel concluziilor lui Baudrillard, deoarece då na¿tere uneilumi în care irealul le este impus oamenilor (în timp ce, în lumeacontemporanå, noi în¿ine suntem artizanii propriei sor¡i similare)¿i deoarece oferå speran¡a reîntoarcerii în real, pe care Baudrillardo considerå imposibilå.

Într-un anume sens, Matrix produce o variantå simplificatå ¿iroman¡ioaså a cår¡ii Simulacra and Simulation. Existå douå lumiîn film – lumea de vis a Matricei, care este o versiune creatå decomputer a lumii anului 1999, ¿i lumea realå a Påmântului post-apocaliptic, din 2199 –, iar diferen¡a dintre cele douå este extremde bine trasatå. Aceasta este foarte bine scoaså în eviden¡å ¿i vizual.Cameramanul Bill Pope ne-a dezvåluit cå cerul lumii din Matricea fost modificat digital pentru a pårea alb. „În plus, din moment cevoiam ca realitatea universului Matricei så arate neatractiv... am

48 Jones, p. 36-37

116 ANDREW GORDON


folosit uneori filtre de culoare verde.” Prin contrast, „Lumea viitoruluieste rece, întunecatå ¿i bråzdatå de fulgere, a¿a cå am folosit oluminå albåstruie ¿i am ¿i întunecat-o råu de tot. Realitatea viitoruluieste ¿i ea foarte apåsåtoare.”49 Criticul David Lavery comenteazå:„În Matrix, ¿tim dincolo de orice îndoialå care este lumea realå...Morpheus îl introduce pe Neo în ea: «Bine ai venit în lumea realå.»Lumea realå existå, chiar ¿i sub hegemonia «celui de-al treileaordin al simulacrelor» al lui Baudrillard, iar arta cinematograficå...o poate reprezenta ¿i spune o povestire eroicå a recuperårii ei.”50

Prin urmare, Matrix îl simplificå pe Baudrillard. Simulacra andSimulation sus¡ine – având sau nu dreptatea de partea sa – cå esteposibil ca lumea realå så nu mai persiste în spatele simulårii, cå numai existå o realitate standard ce poate fi recuperatå. Realul adispårut. „De fapt, nu mai este vorba chiar de real, pentru cå numai este împachetat de nici o formå a imaginarului. Este vorba dehiperreal.”51 În schimb, concep¡ia fra¡ilor Wachowski din Matrixse aseamånå îndeaproape cu no¡iunile romantice ale secolului alXIX-lea referitoare la incompatibilitatea dintre douå lumi: o lumefalså a aparen¡elor care ascunde definitiv sau numai camufleazålumea realå. O datå ce reu¿im så destråmåm iluzia, putem råmânelini¿ti¡i în aceasta din urmå. Este vorba despre distinc¡ia anticådintre aparen¡å ¿i realitate.

Nu sunt de acord cu afirma¡ia lui Dino Felluga, potrivit cåreiafra¡ii Wachowski au inten¡ionat så ¿teargå hotarele dintre lumeaMatricei ¿i „lumea realå” a filmului. Acest lucru ar deruta ¿i maimult privitorul – ¿i ar fi inutil într-un film pe care mul¡i l-au gåsitdeja destul de confuz.

Pe lângå recuperarea realului, trebuie observat faptul cåsubtextul mesianic al filmului contrazice de asemenea pesimismullui Baudrillard privind triumful hiperrealitå¡ii. Nu existå nici unmotiv pentru ca noi så îi acordåm unui gânditor precum Baudrillardstatutul de profet sau pentru ca vreun artist så fie devotat orbe¿te

49 Probst, p. 3350 Lavery, p. 15551 Baudrillard, Simulacra and Simulation, p. 2



ideilor unui teoretician. Dar atunci când un film face aluzie laanumite teorii pe care – în mod deliberat – le în¡elege eronat sau lesimplificå, î¿i spulberå aura intelectualå. Un critic a notat: „Dacåun film nu se pretinde altceva mai mult decât un spectacol, nu måîmpotrivesc så îmi dezactivez senzorul de intrigi proaste ¿i så målas purtat de val; dar când o peliculå pretinde a avea o semnificativåcomponentå cognitivo-ideaticå (prin citarea lui Baudrillard, deexemplu), iar aceasta este pe jumåtate coaptå sau fårå nici un gust,încep så fierb.”52

În concluzie, de¿i Matrix ne ¿i satisface gusturile ¿i ne ¿i dåteme de gândire – ¿i må refer aici la puternica metaforå centralå, ¿iparanoicå totodatå, a falsitå¡ii „realitå¡ii” – sunt nevoit så îl etichetezdrept o tentativå nereu¿itå de „film de ac¡iune de facturå intelectualå”,în care spectacolul uneori depå¿e¿te sau contrazice ideile pe carefilmul le propune.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Baudrillard, Jean, America (London and New York: Verso, 1988).Baudrillard, Jean, Simulacra and Simulation (Ann Arbor: University of

Michigan Press, 1994).Gibson, William, Neuromancer (New York: Ace, 1984).Hayles, N. Katherine, How We Became Posthuman: Virtual Bodies in

Cybernetics, Literature and Informatics (Chicago: The University ofChicago Press, 1999).

Markley, Robert, „Introduction”, Virtual Realities and Their Discontents,Robert Markley, ed. (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996),p. 1-10.

Poster, Mark, „Theorizing Virtual Reality: Baudrillard and Derrida,”Cyberspace Textuality: Computer Technology and Literary Theory,Marie-Laure Ryan, ed. (Bloomington: Indiana Universsity Press, 1999),p. 42-60.

52 „E-Files”, p. 349

118 ANDREW GORDON


ARTICOLE

Anthony, Ted, „At the Movies: The Matrix”, Associated Press, March 30, 1999.Baudrillard, Jean, „Simulacra and Science Fiction”, translated by Arthur B.

Evans, Science Fiction Studies 18.3 (November 1991): p. 309-13.Barnett, P. Chad, „Reviving Cyberpunk: (Re)Constructing the Subject and

Mapping Cyberspace in the Wachowski Brothers’s film The Matrix”,Extrapolation 41.4 (Winter 2000): p. 359-74.

Csicsery-Ronay Jr., Istvan, „The SF of Theory: Baudrillard and Haraway”,Science Fiction Studies 18.3 (November 1991): p. 387-404.

Covert, Colin, ‘Matrix mates science fiction and style”, Variety, September24, 1999, p. 3E.

„E-Files, The”, Science Fiction Studies 26.2 (July 1999): p. 346-49.Gordon, Andrew,”Star Wars: A Myth for Our Time”, Literature Film Quarterly

6.4 (Fall 1978): p. 314-26.Hoffman, Adina, „Matrix’s Shallow Profundities”, The Jerusalem Post, July

19, 1999, Arts, p.7.Jones, Kent, „Hollywood et la sage du numerique: a propos de Matrix et de

La Menace Fantome,” Cahiers du Cinema 537 (July/August 1999): p.36-39.

Lavery, David, „From Cinespace to Cyberspace: Zionist and Agents, Realistsand Gamers in The Matrix and ExistenZ,” Journal of Popular Film andTelevision 28.4 (Winter 2001): p. 150-57.

Magid, Ron, „Techno Babel”, American Cinematographer 80.4 (April 1999):p. 46-48.

Maslin, Janet, „The Reality Is All Virtual, and Densely Complicated,” TheNew York Times, March 31, 1999, p. E1.

Mitchell, Elvis, „The Wachowski Brothers”, Esquire, March 2000: p. 224.Newman, Kim, „Rubber Reality”, Sight and Sound 9.6 (June 1999): p. 8-9.Nichols, Peter M., „Home Video: More to Satisfy Matrix Mania”, The New

York Times, November 9, 2001, p. E26.Porush, David, „Hacking the Brainstem: Postmodern Metaphysics and

Stephenson’s Snow Crash”, Virtual Realities and Their Discontents,Robert Markley, ed. (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996),p. 107-41.

Probst, Christopher, „Welcome to the Machine”, American Cinematographer80.4 (April 1999): p. 32-36.

Oiñek, Slavoj, „The Desert of the Real”, In These Times, October 29, 2001, p.25-27



Site-uri WEB

Matrix Unfolded.www.suspensionofdisbelief.com/matrix/faq.html. December14, 2001.



Povestea tumultoasă a lui Thrall se constituie într-o saga a onoarei, urii și speranței.

Thrall este mânat atât de sălbăticia propriei inimi, cât și de abilitățile dobândite în timpul educației sale, spre a-și urma un destin pe care abia începe să-l înțeleagă: redescoperirea tradițiilor poporului său și odată cu aceasta, dobândirea unui nou nivel de cunoaștere.

Colecții




INADVERTENºE

ÎN

MATRIX...

ªI

ÎNDREPTAREA

LOR

Dupå cum demonstreazå eseurile din aceastå carte, fra¡iiWachowski au construit filmul lor, Matrix, pe mai multe niveluri.Cei doi au gândit în detaliu temelia filozoficå, simbolismul religios¿i specula¡iile ¿tiin¡ifice ale peliculei. Cu toate acestea, existå înMatrix câteva inadverten¡e, câteva aspecte ce par så nu aibå senssau care sfideazå legile ¿tiin¡ei. Printre acestea se numårå:

• Bio-portul – cum este posibil ca o mufå introduså în cap såî¡i controleze sim¡urile? ªi cum poate fi fixatå fårå så teomoare?

• Pilula ro¿ie – din moment ce pilula este virtualå, cum îl poatearunca pe Neo din Matrice?

PETER B. LLOYD

Oare de ce rebeliitrebuie så påtrundåîn Matrice prinintermediulsistemului telefonic(care, la urmaurmei, nici måcarnu existå fizic)? ªice s-a întâmplat cuadevårat atuncicând Neo a înghi¡itpastila ro¿ie (care,de asemenea, nuexistå)? ªi de unde¿tia Matricea cegust are puiulfript? Peter Lloyd,expert în tehnologie¿i filozof, råspundenu numai laacestea, dar ¿i la alteinteroga¡ii.


122 PETER B. LLOYD


• Centrala energeticå – chiar pot fi oamenii surse de energie?• Intrarea ¿i ie¿irea din Matrice – de ce au nevoie rebelii de

telefoane pentru a intra ¿i a ie¿i?• „Insecta” – care este scopul ei?• Percep¡ii în Matrice – cum ¿tiu ma¿inile ce gust are puiul fript?• Con¿tientul ¿i Matricea – ma¿inile din Matrice sunt vii ¿i

con¿tiente? Sau sunt numai ma¿ini, inteligente, dar fårå minte?

Acest eseu råspunde întrebårilor de mai sus ¿i oferå explica¡iipentru a îndrepta situa¡ia.

BIO-PORTUL

Chiar pot ma¿inile så creeze o lume virtualå prin intermediulunui bio-port? ªi cum func¡ioneazå acesta? Bio-portul este omodalitate de a oferi computerelor din Matrice acces total la canaleleinforma¡ionale din creier. Este localizat în spatele capului – înregiunea cervicalå posterioarå – probabil între osul occipital de labaza craniului ¿i prima vertebrå a gâtului. Cel mai potrivit loca¿pentru påtrunderea firelor ar fi cartilajul moale care sprijinå craniulpe coloana vertebralå, dupå care acestea ar urca prin deschidereanaturalå prin care måduva spinårii este conectatå cu creierul.Aceastå procedurå evitå sfredelirea osului ¿i men¡ine integritateamecanicå ¿i biologicå a cutiei craniene. Un copil cåruia i se introduceun bio-port va supravie¡ui fårå dificultate opera¡iei.

Bio-portul are la capåt un månunchi des de electrozi care vaacoperi tot cuprinsul creierului. În cazul unui nou-nåscut, masafilamentelor de conductori – învelite într-o teacå – va fi împinså îninterior prin bio-port. Ajungând în cavitatea cranianå, teaca va fiabandonatå, iar filamentele se vor råspândi precum floarea uneipåpådii, påtrunzând cu gentile¡e în cortexul aflat în curs dedezvoltare. Tecile astfel cuibårite vor elibera o structurå ramificatåde electrozi filamentari. Pe måsurå ce fiecare fir învelit în teacå seapropie de suprafa¡a creierului, mii de electrozi mai mici suntexpulza¡i. La nou-nåscut, celulele creierului au numai câtevaconexiuni sinaptice, astfel încât electrozii firavi pot penetra fårå aprovoca vreun råu.

INADVERTENºE ÎN MATRIX... ªI ÎNDREPTAREA LOR 123


Prin intermediul electrozilor distribui¡i în întregul creier, Matriceaar putea transmite impulsurile senzoriale în douå locuri: la portalelesenzoriale sau adânc în labirintul creierului. De exemplu, vedereaar putea fi induså de electrozi în nervii optici chiar în locul în careace¿tia intrå în creier. Impulsurile artificiale ar trece apoi în centrulvizual din cortex situat în lobul occipital, care le va prelucra deparcå ar veni de la nivelul retinei. Similar, nervii motori emergen¡iar dispune de electrozi la hotarul dintre creier ¿i craniu. Aceastådescriere simplå oglinde¿te foarte îndeaproape starea naturalå acreierului. Cu toate acestea, nu este singura posibilitate. Electroziiar putea fi, alternativ, plasa¡i în profunzimile creierului, dupå primelestraturi ale cortexului vizual. Acest fapt ar simplifica semnificativprocesarea informa¡iilor. În cazul percep¡iei normale, mare partedin informa¡ia primitå nu este prelucratå; cea care este neimportantåeste filtratå. Dacå Matricea ar expedia informa¡ia direct axoniloremergen¡i din cortexul senzorial – ¿i nu ca impuls adresat cortexului– s-ar scuti de misiunea de a îndeplini toate aceste detalii.

Una dintre scene ne dezvåluie ce metodå folose¿te Matricea.Când Neo se treze¿te ¿i se vede într-o cadå, smulge tuburile deoxigen ¿i de nutri¡ie, se târå¿te afarå din fluidul gelatinos ¿i...percepe lumea. Faptul cå vede ¿i aude demonstreazå cå atât centrulvizual cât ¿i cel auditiv din cortex func¡ioneazå. Acest lucru nu arfi fost posibil dacå Matricea ¿i-ar fi plasat datele senzoriale încentrele mai profunde ale creierului såu. În acest caz, cortexulsenzorial ar fi fost ignorat: n-ar fi primit nici un fel de stimulare ¿iar fi fost redundant. Dacå s-ar fi întâmplat a¿a, Neo s-ar fi ridicatdin cadå ¿i ar fi descoperit cå e surd, mut, cå nu percepe nici mirosul¿i nici gustul, cå nu poate percepe nici cåldura ¿i nici sim¡i ceea ceatinge, cå nu î¿i poate da seama dacå stå culcat sau în picioare,unde îi sunt mâinile ori picioarele. Prin urmare, Matricea i-a indusdatele ei vizuale acolo unde nervul optic plecat din globul ocularintrå în creier, ¿i nu în chiar inima procesului întreprins de creierpentru a procesa informa¡ia vizualå primitå. Similar, faptul cå Neopoate merge ¿i folosi bra¡ele dovede¿te cå ¿i centrul motor din cortexeste complet dezvoltat ¿i în stare de func¡ionare. Mai mult, chiar ¿icerebelul, responsabil cu controlul echilibrului, este func¡ional. Înconcluzie, Matricea î¿i intercepteazå impulsurile motoare de la

124 PETER B. LLOYD


nervii eferen¡i ai creierului dupå ce au încheiat ultimul stadiu deprocesare corticalå, dar înainte ca nervii så iaså din creier.

Rebelii folosesc bio-portul pentru a încårca noi abilitå¡i încreierele colegilor lor – imprimându-le direct în memoria perma-nentå. Matricea înså nu folose¿te aceastå modalitate; cei carepopuleazå lumea virtualå înva¡å totul în maniera obi¿nuitå, citindcår¡i ¿i mergând la facultate. Prin urmare, de ce au dotat arhitec¡iiMatricei bio-portul cu capacitatea de a descårca informa¡ie? Defapt, este chiar un efect secundar al instalårii bio-portului. Ar fiputut ata¿a electrozi numai fibrelor nervoase motorii ¿i senzoriale.Dar acest lucru este dificil: instalatorul ar trebui så prezicå loculîn care este ancoratå fiecare fibrå nervoaså, prezicere care estegreu de realizat fårå gre¿, ¡inând cont de plasticitatea creieruluinou-nåscutului; în plus, trebuie så navigheze prin ¡esutul neuralpentru a identifica aceste locusuri. O metodå mult mai sånåtoaså¿i mai u¿or de adaptat este aceea de a a¿terne un covor de electroziîn întreg creierul ¿i de a permite sistemului de operare så localizezecanalele senzoriale ¿i motorii prin monitorizarea fluxurilor dedate.

Capacitatea råmaså este disponibilå pentru a putea fi exploatatåde al¡ii ¿i rebelii o folosesc pentru a descårca puternice cuno¿tin¡ede kung-fu în creierul lui Neo ¿i pentru a sådi capacitå¡i de pilotarea unui elicopter în cel al lui Trinity. Dacå Matricea ar afla vreodatåde aceste tehnici, i-ar arunca pe rebeli în haos, trimi¡ând impulsuricare så slujeascå propriilor ei scopuri.

PILULA ROªIE

Morpheus îi oferå lui Neo ¿ansa vie¡ii sale, sub forma vestitelorpilule: una albastrå, cealaltå ro¿ie. Dar ce efect poate avea o pilulåvirtualå asupra unui creier real? Dupå cum am våzut deja, Matriceainterac¡ioneazå cu creierul numai în fibrele nervoase motorii ¿isenzoriale. Nu-i afecteazå acestuia procesele interioare, unde artrebui så ac¡ioneze substan¡e chimice psihoactive reale. Analgeziceleminore precum aspirina ar func¡iona prin inducerea unui efect înafara centrilor cerebrali, îndepårtând impulsurile dureroase dinpartea programului avatarului.



Cel mai probabil, pilula albastrå este un placebo. Morpheus nuspune decât: „Iei pilula albastrå ¿i povestea se terminå. Te vei treziîn patul tåu ¿i vei crede ceea ce vrei så crezi.” Nu aflåm niciodatåce efect ar avea aceastå pastilu¡å, dacå ar avea vreunul.

Prin urmare, cum ac¡ioneazå pastilu¡a validå, adicå cea ro¿ie?Din moment ce aspirina virtualå ar putea func¡iona ca analgezic,modulul programului avatarului trebuie så fie capabil så accepteinstruc¡iuni pentru a anula orice impuls senzorial. Evident, pastilaro¿ie îi oferå avatarului o comandå mascatå de a anula oriceasemenea impuls. Prin urmare, ¿terge ¿i percep¡ia lui Neo privitoarela lumea virtualå, cu care Matricea l-a hrånit toatå via¡a. În loc såstea într-un fotoliu într-o camerå de hotel, Neo simte ¿i vede pentruprima datå cå este cufundat într-un lichid. Aceastå percep¡ie estefiltratå în totalitatea percep¡iilor sale referitoare la imaginile mentaleproprii Matricei. Neo atinge oglinda ¿i descoperå cå aceasta esteun lichid vâscos care i se ca¡årå pe bra¡, acoperindu-i pieptul ¿ialunecându-i pe gât. Un amestec de percep¡ii ale trupului ¿i imaginimentale este tipic pentru ceea ce se întâmplå atunci când te treze¿tidintr-un vis; percep¡iile externe sunt modificate pentru a se potrivicon¡inutului visului. Un vis în care ¡i se pare cå te pråbu¿e¿ti de peo stâncå se poate termina printr-o cådere din pat. În film, numaiNeo poate vedea oglinda lichefiatå, fapt neobservabil de cåtre ceilal¡idin încåpere. Pentru prima datå, senza¡iile sale trupe¿ti veritabile îinåvålesc în creier, iar acesta din urmå se stråduie¿te så le integrezeîn cadrul stabil în care eroul a tråit pânå în acel moment.

O altå cale de evadare din Matrice, în afarå de pastila ro¿ie, ar fimedita¡ia. Practica budistå numitå vipassana1 oferå practican¡ilorintrospec¡ii påtrunzåtoare în propriile lor procese mentale.

1 În cea mai veche formå de budism, Teravada, cele douå variante majore de medita¡iesunt Vipassana (cuvântul pentru „introspec¡ie” din limba Pali) ¿i forma sa complementarå,Samatha („lini¿te”). Vipassana constå în educarea sistematicå a elementelor care constituiecon¡inutul con¿tiin¡ei. În mod permanent, implicå ignorarea valului în continuå cre¿tereal vorbåriei din minte. Pe parcursul timpului, vorbåria se potole¿te, iar activitateaprecon¿tientå devine mult mai u¿or observabilå. Datele de laborator sus¡in ipotezelepotrivit cårora practican¡ii pe termen lung devin con¿tien¡i de microprocesele care au locîn creier, pânå la nivel celular. Vezi lucrårile lui Shinzeng Young.

126 PETER B. LLOYD


Îndepårteazå bariera dintre con¿tient ¿i subcon¿tient. Un practicantal vipassanei, tråind în Matrice, ar descoperi interfa¡a dintreelectrozii Matricei ¿i creier. Un practicant expert ar putea depå¿ifluxul de imagini mentale furnizate de Matrice ¿i ar vedea realitatea.Morpheus pomene¿te faptul cå cineva s-a eliberat din Matrice. Poatecå a reu¿it prin medita¡ie. E nevoie înså de ani întregi de exerci¡iupentru a atinge aceastå performan¡å. A-i îndruma pe al¡ii cåtreadevår ar implica instituirea unei ¿coli care så-i antreneze pe recru¡itimp de ani de zile pentru a urmåri ceea ce un individ a pretins cåeste adevårul, de¿i to¡i ceilal¡i l-au considerat purå inven¡ie. Nuexistå nici o îndoialå cå Oracolul încurajeazå aceastå practicå. ªinu este surprinzåtor faptul cå pastila ro¿ie a fost inventatå cu scopulde a fi o cale directå ¿i rapidå.

Echipa lui Morpheus monitorizeazå evolu¡ia lui Neo. În timpce î¿i då seama cå este cufundat în lichid, Neo intrå în panicå ¿iinstinctul de a nu muri înecat îl îndeamnå så î¿i smulgå tuburiledin gurå. Ca ¿i cum s-ar trezi dintr-un vis, Neo este asaltat de lumeasenzorialå, iar faptul cå sistemul Matricei i-a conservat atât de binecoordonarea mâinilor este de-a dreptul remarcabil. Apucå – cutårie – tuburile ¿i le trage afarå, folosindu-¿i mâinile fragede carenu au mai atins ceva vreodatå.

În momentul în care este detectatå ie¿irea lui Neo din Matrice,un robot îl examineazå ¿i îl aruncå afarå din påstaia sa. Fiind preaslåbit pentru a putea înota, trebuie pescuit fårå întârziere din aparezidualå. Cum îl vor gåsi înså rebelii? Într-o centralå energeticåîn care ar putea încåpea toatå rasa umanå, ar putea exista sute deastfel de canale de scurgere. Morpheus i-a indicat lui Neo faptulcå „pastila pe care ai înghi¡it-o face parte dintr-un program deurmårire.” Pe lângå faptul cå îi anuleazå lui Neo impulsurilesenzoriale, pastila ro¿ie introduce un semnal în re¡eaua Matricei.În momentul în care computerul de pe Nebuchadnezzar locali-zeazå semnalul, poate identifica locul în care se aflå Neo ¿iîndrepta nava în direc¡ia corectå. Într-un moment de tensiuneînainte de localizarea acestui semnal, Morpheus spune: „În curândvom avea nevoie de un semnal”, iar Trinity exclamå cå inima luiNeo a intrat în fibrila¡ie deoarece panica e pe cale så îi provoaceun infarct. Apoc gåse¿te semnalul în chiar ultima clipå, înainte



ca creierul lui Neo så se deconecteze din re¡eaua Matricei ¿i sådisparå semnalul.

CENTRALA ENERGETICÅ

În timpul scenei fotoliului, asiståm probabil la cel mai criticatelement din intriga filmului Matrix. Morpheus pretinde cå rasaumanå este prizonierå într-o centralå energeticå, unde trupurileumane sunt folosite drept surså de bioelectricitate. Din punct devedere tehnic, este un nonsens; violeazå legea fundamentalå aconservårii energiei. Fiin¡ele umane ar trebui hrånite, iar legile fiziciicer ca energia consumatå drept hranå så fie mai mare decât ceageneratå de corpul uman. Faptul cå Morpheus nu prea a în¡eles cese întâmplå este subliniat de men¡ionarea în acela¿i discurs adescoperirii de cåtre ma¿ini a unei noi forme de fuziune nuclearå.Fårå îndoialå cå fuziunea este sursa realå de energie pe care ofolosesc ma¿inile. Prin urmare, ce fac oamenii în centrala energeticå?Fuziunea controlatå este un proces subtil ¿i complex, care pretindemonitorizare constantå ¿i minu¡iozitate. Creierul uman, pe de altåparte, este un splendid computer alternativ. Este extrem de probabilca ma¿inile så canalizeze capacitatea neexploatatå a creierului umanpentru a controla reac¡iile fuziunii nucleare. (n.Yeffeth.: ªi Sawyerajunge la o concluzie asemånåtoare în eseul såu din acest volum.)

INTRAREA ªI IEªIREA DIN MATRICE

Lumea virtualå din Matrice nu este încorsetatå de legile fizicea¿a cum le cunoa¿tem noi, dar pentru ca aceasta så parå în modconstant realistå, legile fizicii trebuie respectate acolo unde pot fipercepute de fiin¡ele umane. Accesul în ¿i din lumea virtualå esteo problemå, pentru cå materializarea ¿i dematerializarea violeazålegile conservårii masei ¿i energiei. În plus, ceea ce se gåsea înspa¡iul ocupat acum de corpul care se materializeazå trebuieîndepårtat; ¿i asta cu vitezå explozivå dacå materializarea esteinstantanee. Invers, în cazul dematerializårii, aerul înconjuråtor arinvada spa¡iul golit cu o for¡å implozivå egalå. În Matrix nu vedemastfel de explozii ¿i de implozii, prin urmare: cum reu¿esc rebelii?

128 PETER B. LLOYD


În computerul Matricei, modulele programelor reprezintå obiec-tele observabile din lumea virtualå, iar aceste module interac¡ioneazåprin intermediul mesajelor predefinite. Un asemenea mesaj emisde un corp uman virtual – sau „avatar” – este: „Ce våd când måuit în direc¡ia X?” Un modul al cårui obiect este în raza vizualå Xva råspunde cu un mesaj specificând culoarea, luminozitatea ¿itextura pe care fiin¡a umanå ar trebui så le vadå în acea direc¡ie.Dacå avatarul unui rebel trebuie så fie vizibil altor oameni care suntimplanta¡i adânc în lumea Matricei, computerul lui Nebuchadnezzartrebuie så culeagå acele interoga¡ii „Ce-våd-eu” ¿i så le råspundåcu propriul mesaj „Vezi-asta”.

Un corp uman virtual nu trimite mesajul „Ce-våd-eu?” fiecåruimodul din Matrice, pentru cå astfel ar suprasolicita re¡eaua. Leexpediazå numai unui „registru” de module, care înregistreazåforma, mårimea ¿i pozi¡ia obiectului virtual. Apoi, geometria funda-mentalå îi spune ce module så ¡inteascå. Pentru mai multå eficien¡å,fiecare volum de spa¡iu vizibil, cum ar fi spa¡iul unei clådiri, dispunede propriul registru.

Pasul cheie pentru materializarea unui corp într-un anumit spa¡iueste ca modulul lui så fie introdus în registrul acelui spa¡iu. Pentrua fi dematerializat, este ¿ters din acel registru. Din momentul încare este introdus, oricine prive¿te în acea direc¡ie va vedea corpulvirtual al acelui modul. Matricea nu poate permite unui modulså se insereze arbitrar într-un registru, deoarece acest lucru arputea încålca masa de conservare dacå ar conduce la materia-lizarea unui obiect într-o zonå în care ar exista un observatorcon¿tient.

Registrele spa¡iilor nesupravegheate nu cunosc aceste constrân-geri. Dacå nimeni nu påze¿te o camerå ¿i intrårile în ea, atunci uncorp se poate materializa fårå probleme în interiorul ei fårå såîncalce vizibil legile simulate ale fizicii.

Dar asta nu înseamnå cå legile fizicii î¿i pierd valabilitatea înmomentul în care încåperea se gole¿te de observatori. Nici masa¿i nici scaunele nu încep så pluteascå, ignorând legea gravita¡iei,când nimeni nu se uitå. Mai degrabå putem considera cå Matriceanu se obose¿te så declan¿eze simularea pentru o camerå la care nuse uitå nimeni. În registrul ei, re¡ine detaliile legate de pozi¡ia fiecårui



obiect, dar camera nu mai este redatå sub forma imaginilor mentalevizuale ¿i tactile.

Prin urmare, atunci când computerul navei Nebuchadnezzartrebuie så materializeze un rebel, trebuie så gåseascå o camerånesupravegheatå ¿i så insereze în registrul ei modulul de date alecorpului unui rebel. În consecin¡å, dacå altcineva intrå în camerå,îl va vedea pe acesta din urmå ca pe oricare alt obiect din aceaîncåpere. Iar rebelul poate ie¿i din camerå ¿i påtrunde firesc înorice altå parte a lumii Matricei. Iatå modalitatea prin care rebeliise materializeazå în Matrice fårå så provoace explozii sau sådestrame integritatea simulårii.

Când rebelul iese, modulul care îi simuleazå corpul este ¿tersdin registru. Acest lucru trebuie så se petreacå numai în momentulîn care respectivul corp nu este observat de nimeni. Cu toate acestea,existå un stadiu intermediar, „impercep¡ie”, care scoate corpul dinlumea virtualå de¿i modulul de date este încå în registru. Aceastaeste o procedurå de urgen¡å pe care sistemul de operare al naveiNebuchadnezzar o folose¿te pentru ie¿irile rapide.

De¿i programul Matricei nu poate introduce sau ¿terge un modulîn timp ce obiectul acestuia este våzut de cåtre cineva, îi permiteînså oricårui modul så î¿i schimbe înfå¡i¿area. Agen¡ii folosescacest tertip de fiecare datå când intrå în lume. Un agent niciodatånu se materializeazå sau dematerializeazå, ci preschimbå înfå¡i¿areaavatarului unei alte persoane, astfel încât så se asemene tråsåturilorpersonale ale agentului.

Pentru ca un rebel så devinå imperceptibil, computerul de peNebuchadnezzar transformå înfå¡i¿area vizibilå a corpului în trans-paren¡å, iar rezisten¡a mecanicå a corpului în aer. Din punctul devedere al unui privitor, corpul s-a topit în aer. Din punctul de vedereal programului, modulul de date este încå în registru, dar simuleazåun corp similar aerului. Mai târziu, când scena nu mai este privitåde nimeni, modulul va fi ¿ters.

Acest lucru se petrece o singurå datå, atunci când Morpheuspåråse¿te metroul. În momentul în care computerul de pe Nebu-chadnezzar i-a localizat avatarul, trimite o comandå pentru a-l faceinvizibil. Avatarul nu va fi afectat în întregime de la început:modulul trebuie mai întâi så-¿i adapteze înfå¡i¿area pentru a se

130 PETER B. LLOYD


potrivi perfect cu mediul înconjuråtor. Prima parte a corpului careva primi comanda este ¡esutul nervos al urechii, care la început vacåpåta o culoare alb-strålucitor, înainte de a deveni întru totultransparent. Urmeazå restul corpului. Înfå¡i¿area sa oscileazå înjurul a orice este vizibil în fundal pentru ca apoi så devinå transparent:acolo unde ståtea Morpheus, observåm cå fundalul parcå pâlpâiepentru câteva clipe. Aspectul unitar al corpului devine evanescent:câteva clipe dupå ce trupul lui Morpheus a ajuns invizibil,receptorul telefonului pe care îl ¡inea în mânå cade, lene¿ mai întâi,înspre påmânt. Secven¡a este în concordan¡å nu cu ¿tergerea bruscåa modulului corpului, ci mai degrabå cu faptul cå î¿i schimbåînfå¡i¿area.

LINIILE TELEFONICE

Telefoanele joacå un rol cheie în intrarea ¿i ie¿irea din Matrice.Dar rebelii nu cålåtoresc prin liniile telefonice ca impulsuri deenergie. Nu existå nici un dispozitiv la capåtul telefonului care såreconstruiascå trupul uman din date: nu te-ai alege decât cu unzgomot în ureche. Mai mult chiar, lå¡imea de bandå a liniei telefoniceeste mult prea îngustå pentru a transporta o fiin¡å umanå întreagå.ªi oricum, nimeni nu cålåtore¿te cu adevårat prin linii telefoniceîn lumea din Matrice, din moment ce sunt doar virtuale.

În loc så fie un canal prin care så se realizeze transportul rebelilordematerializa¡i, linia telefonicå este un mijloc de naviga¡ie. Ea indicålocul în care un rebel va intra sau va ie¿i din Matrice.

Intrarea în vasta Matrice presupune specificarea locului undeavatarul se va materializa. Pentru a introduce un avatar în lumeaMatricei, rebelii trebuie så întrebuin¡eze principii de naviga¡ie însensul fizic. ªi asta prin intermediul re¡elei telefonice, care a invadatcu dispozitive electronice fiecare col¡i¿or al lumii locuite, fiecaredintre ele având o etichetare electronicå unicå. Fårå så ¿tie nimicdespre societatea umanå ¿i conven¡iile ei, modulele fizice aleMatricei pot determina destina¡ia unui anume apel telefonic.

ªi atunci, cum dau rebelii un telefon în Matrice? Trebuie såformeze numårul, dar nu pur ¿i simplu ridicând receptorul ¿i dândtelefon pe un numår din Matrice, pentru cå orice aparat telefonic



de pe Nebuchadnezzar este conectat la re¡eaua telefonicå din lumearealå, ¿i nu la re¡eaua virtualå a Matricei. În interiorul Matricei,orice numår trebuie apelat cu subtilitate, fårå a încålca legile simulateale electromecanicii.

Pentru a afla cum se întâmplå acest lucru, trebuie så ¿tim cevadespre infrastructura Matricei. Sistemele computa¡ionale monolitnu au via¡å lungå, prin urmare Matricea este un ansamblu demodule independente, fiecare dintre ele având „o adreså unicå înre¡ea.” Pentru ca unul dintre module så comunice cu altul, va plasaun mesaj în re¡ea, care va con¡ine adresa destina¡iei dorite. Modululexpeditor nu are motiv så cunoascå unde se aflå celålalt în unitateacentralå electronicå a Matricei. S-ar putea så se afle la câ¡ivacentimetri sau la un kilometru distan¡å.

Aceastå schemå este trainicå ¿i flexibilå. Nu existå un punctcentral de conectare, iar modulele individuale pot fi scoase sauintroduse în re¡ea fårå a perturba întregul. La fel, ¿i rebelii potinterveni în re¡eaua Matricei. Dupå ce se conecteazå la re¡ea,echipamentul lor va pretinde cå este pur ¿i simplu unul dintrecelelalte module. Poate trimite un mesaj în re¡ea, care va fi transmis,primit ¿i descifrat de modulul cåruia i se adreseazå asemenea unuimesaj obi¿nuit. Astfel, pentru a efectua un apel telefonic, echipajulva plasa în re¡ea un mesaj adresat oricårui modul care simuleazå oantenå pentru direc¡ionarea apelurilor de pe telefoanele celulare.Aceasta va intercepta ¿i decoda mesajul clandestin ca ¿i cum arproveni de la o surså de încredere. Primind acest mesaj, modululantenå î¿i va îndeplini rolul în ceea ce prive¿te efectuarea unuiapel telefonic.

Operatorul de pe Nebuchadnezzar påstreazå contactul cu rebeliiafla¡i în Matrice chiar ¿i atunci când nava se aflå în mi¿care, ¿i deaceea trebuie så foloseascå sta¡ii radio din re¡ea. Este posibil ca ¿irebelii så î¿i fi instalat propriul radio-receptor pirat – pe care l-auizolat ¿i ascuns bine undeva într-un col¡ întunecat – ¿i så î¿i conec-teze cablul într-o mufå liberå. ªi mai posibil înså este ca Matriceaînså¿i så foloseascå radioul ca parte a infrastructurii re¡elei sale ¿ica rebelii så transmitå mesajele pe aceea¿i frecven¡å.

Materializarea ¿i dematerializarea înså necesitå prezen¡a uneiadrese din re¡ea, care este ob¡inutå dupå cum urmeazå. Când

132 PETER B. LLOYD


Nebuchadnezzar efectueazå un apel în Matrice, plaseazå în re¡eao entitate de date care spune: „Te rog så formezi numårul (212)123-4567” – sau care va fi fiind numårul – împreunå cu propriaadreså a lui Nebuchadnezzar drept destina¡ie de returnare, såspunem 9.54.296.42. Când apelul este conectat, Matricea va returnao altå unitate de date, adresatå navei Nebuchadnezzar, care sunåcam a¿a: „Mesaj pentru 9.54.296.42.: apelul a fost conectat lanumårul (212) 123-4567.” Tot ceea ce are de fåcut computerul depe Nebuchadnezzar este så fie atent så î¿i audå propria adreså,pentru a identifica, ata¿atå de aceasta, adresa din re¡ea a numåruluicerut.

De îndatå ce apelul este conectat, Nebuchadnezzar va intra înposesia adresei din re¡ea a acelei destina¡ii.

Exact acela¿i procedeu se deruleazå atunci când un rebel trebuieså påråseascå lumea Matricei. Pentru a-l despår¡i pe rebel de avatarulsåu, computerul de pe Nebuchadnezzar trebuie så identifice pozi¡iaavatarului în lumea virtualå. Ca ¿i mai înainte, nu e necesar numaiså localizeze corpul virtual al avatarului prin intermediul unor datecare apar¡in culturii umane. Nu ajutå la nimic så descoperi cå Neoeste la intersec¡ia dintre stråzile 56 ¿i Lexington, ci mai degrabåeste nevoie de o adreså din re¡ea pe care sistemul de operare alMatricei så o poatå urmåri. Desigur, Nebuchadnezzar o ob¡ine fåcândun apel cåtre un numår din lumea Matricei cåruia trebuie så i seråspundå pentru ca adresa din re¡ea så îi fie returnatå computeruluide pe navå. O datå ce acest procedeu a fost efectuat, modululavatarului poate fi ¿ters din registrul acelei loca¡ii.

De ce nu-¿i poate efectua echipajul ie¿irile prin intermediulmodernelor telefoane mobile pe care rebelii le au asupra lor? Dece e nevoie så vâneze o linie telefonicå fixå în timp ce au ¿i agen¡iipe urmele lor? Råspunsul este cå telefoanele mobile nu sunt parteintegrantå a lumii Matricei ¿i nu dispun de adrese în re¡ea care såfie cunoscute programului Matricei. Telefonul mobil este proiectatîn universul Matricei de computerul de pe Nebuchadnezzar,împreunå cu corpul ¿i hainele avatarului – ¿i eventual cu armelepe care Neo ¿i Trinity le poartå asupra lor. Programul caresimuleazå telefoanele mobile este derulat de computerul de peNebuchadnezzar ¿i nu de cel al Matricei, astfel încât rebelii trebuie



så identifice linii telefonice analogice – care sunt destul de rareîntr-o epocå în care toatå lumea are un telefon mobil.

„INSECTA”

Înainte ca Neo så fie dus la întâlnirea cu Morpheus, agen¡ii îiintroduc o „insectå” electronicå în corp. Trinity o scoate înså înainteca ea så producå vreo stricåciune. Dar ce rol avea insecta? ºinândcont cå e destinatå så ac¡ioneze în corpul uman, ar trebui så fie câtmai micå posibil. Cu toate acestea, este foarte limpede cå este multmai mare decât un dispozitiv radio în miniaturå care l-ar putea ¡inepe Neo sub urmårire. Trinity afirmå cå Neo este periculos pentruei, rebelii, atâta timp cât nu este „curat”. Putem în¡elege cå „insecta”este de fapt un soi de dispozitiv exploziv, probabil unul care vaexploda în momentul în care va auzi vocea lui Morpheus, pulveri-zându-i nu numai pe cei doi, ci ¿i pe ceilal¡i care ar fi prezen¡i înaceea¿i încåpere.

Cu câteva secunde înainte de a fi implantatå, insecta devine ocreaturå animatå ¿i scuturå din picioru¿e. Cu toate acestea, dupåce Trinity o aruncå pe fereastra ma¿inii, î¿i reia forma inertå. Esteo altå ilustrare a modului limitat în care agen¡ii utilizeazå facilitateaoferitå de programul Matricei în ceea ce prive¿te modificarea formei,care permite unui obiect så î¿i schimbe tråsåturile la comandaprogramului.

PERCEPºIA ÎN MATRIX

La cina de pe Nebuchadnezzar, Mouse mediteazå asupra moduluiîn care Matricea a decis ce gust ar trebui så aibå carnea de pui ¿i seîntreabå dacå nu cumva ma¿inile au perceput totul gre¿it ¡inândcont cå ele nu sunt capabile så simtå gustul.

O ma¿inå lipsitå de con¿tiin¡å nu poate percepe nici gustul ¿inici culorile, de exemplu. Un computer poate stoca informa¡ie desprelumina coloratå, cum ar fi o fotografie digitalå, dar o face fårå aavea cea mai vagå idee con¿tientå despre ceea ce înseamnå a percepeculoarea. Fotografia digitalå va reprezenta percep¡ia con¿tientå aculorii numai în momentul în care cineva o prive¿te. Toate senza¡iile

134 PETER B. LLOYD


noastre con¿tiente îi vor råmâne stråine computerului. Senza¡iaatingerii unui petec de måtase, textura crustei de pe felia de pâinepråjitå, grea¡a sau o gâdilåturå: computerele nu vor ajunge niciodatåså cunoascå toate acestea. În aceste condi¡ii, Mouse era îndreptå¡itså se îndoiascå dacå Matricea putea ¿ti cum miroase, cum aratå, cegust, ce senza¡ie tactilå ¿i auditivå î¡i provoacå o anumitå entitate.

Dar Matricea nu trebuie så perceapå aceste tråsåturi pentru a lecunoa¿te cu adevårat. Dupå cum am låmurit deja, Matricea î¿iimprimå impulsurile în nervi în locul unde ace¿tia intrå în creier ¿inu în centrii nervo¿i din profunzime. Astfel, în momentul în caremånânci pui (virtual) fript în Matrice, aceasta va activa nervii dinlimbå ¿i nas, iar creierul va interpreta totul ca senza¡ii gustative.Matricea va participa cu o copie a ¿irului de impulsuri electricecare s-ar produce în realitate în cazul în care chiar ai båga în guråcarne de pui. Din pricina modului în care Matricea a fost implantatåîn creier, beneficiazå de mult mai pu¡inå libertate decât a presupusMouse. De¿i Matricea nu este con¿tientå de gusturi, cu toate acesteapoate ¿ti care celule chimio-sensibile din gura ¿i nasul unui omprovoacå gustul ¿i mirosul necesare momentului.

FELUL ÎN CARE NEO ESTE STÅPÂNPESTE PROPRIUL AVATAR

Pentru cei care înclinå spre plauzibilitatea SF-ului, controlulsupraomenesc pe care Neo îl are asupra avatarului såu corporaleste un element tulburåtor în Matrix. Mai ales scena triumfalå dinfinal, în care Neo zboarå asemenea lui Superman, a fost foartecriticatå. Dar oare chiar este ea în totalå contradic¡ie cu ceea ce amconcluzionat despre Matrice? ªi cum î¿i depå¿e¿te Neo limiteleumane?

Matricea interac¡ioneazå cu creierul, iar la rândul lui acesta afec-teazå trupul. Atunci când Neo este rånit în timpul antrenamentelor,descoperå cå din gurå îi curge sânge. Îl întreabå pe Morpheus:„Dacå e¿ti omorât în Matrice, mori aici?”, dar prime¿te urmåtorulråspuns criptic: „Corpul nu poate tråi fårå minte.” Dar este unråspuns cu douå tåi¿uri; în cele din urmå, avatarul lui Neo este omorâtîn Matrice, determinând încetarea func¡iilor vitale în trupul real.



Stårile ¿i credin¡ele mentale pot afecta trupul pe multe cåi. Încazul efectului placebo, credin¡a cå o pastilå este un medicamentpoate vindeca o boalå; în cazul hipnozei, imaginarea prezen¡eiunei flåcåri pe încheietura mâinii poate produce arsuri. Într-uncadru total virtual, mintea acceptå fårå opozi¡ie ceea ce i se prezintå.Dacå Matricea trimite impulsuri potrivit cårora corpul avatarului amurit, atunci mintea va bloca organele-cheie: inima ¿i plåmânii.Va interveni la scurt timp ¿i moartea în sine, dacå nu se va trece laresuscitarea inimii.

Într-o scenå de apogeu, agentul Smith ucide avatarul lui Neo încadrul Matricei. Creierul lui Neo acceptå aceastå soartå: întrerupeactivitatea inimii ¿i starea de con¿tien¡å. Cu toate acestea, creierulreal are încå destul sânge oxigenat pentru a mai func¡iona pentruun interval de aproximativ trei minute, dupå care ar suferi deterioråriireversibile, urmate de moarte cerebralå. În tot acest timp, centrulauditiv din cortex continuå så func¡ioneze ¿i så filtreze vorbele luiTrinity, chiar dacå incon¿tient. Mesajul lui Trinity este în¡eles demintea subcon¿tientå a lui Neo: astfel i se cristalizeazå în minteîn¡elegerea profundå a faptului cå lumea Matricei este iluzorie. Lanivel intelectual, Neo credea deja acest lucru, dar acum o ¿tie ¿i lanivelul visceral al min¡ii, acel nivel care constituie interfa¡a cu fizio-logia lui. Sim¡indu-se mult mai puternic dupå în¡elegerea faptuluicå moartea avatarului nu reprezintå ¿i moartea sa, Neo recâ¿tigåcontrolul asupra acestui avatar prin cåpåtarea unor puteri supra-omene¿ti: avatarul poate opri gloan¡ele ¿i zbura în înål¡imi.

Noile puteri ale lui Neo contrasteazå cu rigida respectare alegilor simulate ale fizicii la care aderå în general Matricea. Astfelse dezvåluie faptul cå Neo a câ¿tigat acces direct la moduleleprogramului care simuleazå avatarul såu. Se ridicå douå întrebåri:De ce avatarul creat de program acceptå comenzi de a se transformape sine când de fapt în general respectå strict simularea fizicå? ªicum poate creierul lui Neo så emitå asemenea comenzi care depå¿escîn mod limpede gama impulsurilor musculare normale?

Programul care simuleazå avatarul ar trebui så aibå un port special,destinat exclusiv uzului agen¡ilor, care så u¿ureze accesul comenzilorce induc schimbarea proprietå¡ilor interne ale corpului avatarului.Agen¡ii folosesc aceastå facilitate pentru a se întrupa în diverse

136 PETER B. LLOYD


avataruri umane. Ca toate programele, avatarul se va supune unorasemenea comenzi de oriunde ar veni, cu condi¡ia så fie corectformulate. Am våzut mai devreme modul în care computerul depe Nebuchadnezzar a folosit aceastå putere de transformare pentrua-l face pe Morpheus så disparå din sta¡ia de metrou. Acum, creierullui Neo folose¿te, direct, acela¿i port de comandå.

Comenzile de a transforma corpul nu pot fi transmise princonductorii care transportå impulsurile musculare obi¿nuite de lacreier la modulul avatarului. Astfel încât îi folosesc pe ceilal¡iconductori – aparent redundan¡i – care sunt råspândi¡i în restulcreierului. Faptul cå ace¿tia sunt conecta¡i la un terminal al Matriceieste un produs secundar al felului în care arhitectul acesteia a folositinterfe¡ele cu scop general. Când un nou-nåscut este conectat lamodulul din program care îi conduce avatarul, nu existå nici omodalitate de a pre-determina care conductor transportå un anumeflux de informa¡ie. Astfel, la terminalul Matricei, fiecare conductoreste liber så se conecteze la orice port al modulului avatarului.Unele astfel de porturi vor emite impulsuri simulate pornite dinochii virtuali sau din alte organe de sim¡ ¿i se vor conecta la cortexulsenzorial al creierului; altele vor accepta comenzi motorii de aefectua contrac¡iile mu¿chilor virtuali ¿i se vor conecta la centrulmotor din cortex. Într-un proces de retroac¡iune care oglinde¿tefelul în care plasticitatea naturalå a creierului se adapteazå inerva¡iei,conexiunile adecvate sunt sus¡inute, iar cele inutile sunt ignorate.Pe måsurå ce un sugar ajunge la vârsta primei copilårii, va ob¡inereac¡ii de råspuns prin folosirea sim¡urilor ¿i mu¿chilor simula¡i aiavatarului ¿i ca urmare creierul såu va dezvolta conexiuni normale¿i puternice la canalele conven¡ionale de intrare-ie¿ire. Ceea ce îilipse¿te înså sunt conceptele abstracte de care are nevoie pentru afolosi portul special care prime¿te comenzile de transformare. Astfelîncât conexiunea creierului cu ace¿ti conductori se atrofiazå. Cutoate acestea, structura tehnicå a acelei conexiuni speciale råmânela locul ei. În timpul antrenamentului de kung-fu al lui Neo, creierulsåu redescoperå conductorii abandona¡i ¿i tânårul începe så punåîn mi¿care unele schimbåri rudimentare, conferindu-le mu¿chiloravatarului såu puteri supraomene¿ti. Numai în urma în¡elegeriiprofunde pe care o capåtå ca urmare a învierii dupå moartea



avatarului såu va intra în posesia atitudinii mentale necesareståpânirii ne¿tirbite a acestei func¡ii de transformare.

Existen¡a acestei „intråri din dos” – prin care se pot efectuaschimbåri – în programul avatarului este o eroare de securitatedespre care arhitec¡ii Matricei nu au crezut vreodatå cå va putea fiexploatatå de ni¿te biete fiin¡e umane; doar cå acum ea amenin¡åînså¿i existen¡a Matricei, deoarece Neo se folose¿te de puterea pecare i-o oferå.

CONªTIENTUL ªI MATRICEA

Ultima interoga¡ie pe care o voi examina în acest eseu este unacomplexå, care se men¡ine în aten¡ia ¿i discu¡iile cercurilor ¿tiin¡ifice¿i filozofice. Pot fi ma¿inile con¿tiente? În via¡a noastrå cotidianåconsideråm cå ma¿inile sunt ignorante ¿i ne permitem så nu nepunem aceastå întrebare, astfel încât nu de¡inem un criteriu prestabilitpentru a judeca dacå ma¿inile inteligente din aria ¿tiin¡ifico-fantasti-cului sunt con¿tiente. Cât de mult trebuie så se asemene o ma¿inåunui om încât så fie con¿tientå? Oamenii sunt caracteriza¡i de unciorchine de proprietå¡i mereu nelipsite: au percep¡ii con¿tiente ¿iemo¡ii, emit opinii ¿i au diverse convingeri, intui¡ie ¿i inteligen¡å,folosesc un limbaj, au via¡å ¿i sânge cald ¿i sunt înzestra¡i cu creier.În via¡a de zi cu zi nu suntem nevoi¡i så separåm aceste concepte¿i så decidem care sunt necesare ¿i suficiente pentru percep¡iacon¿tientå. Spre deosebire de noi, animalele inferioare nu sunt lafel de inteligente ¿i nici nu se folosesc de limbaj asemenea nouå.Ca urmare, se considerå cå animalele superioare simt percep¡iicon¿tiente fundamentale – cum ar fi culorile ¿i sunetele, cåldura ¿ifrigul – cam ca ¿i noi, lipsindu-le înså structura organizatå a gândirii.Dar ce se petrece în cazul ma¿inilor, care sunt ¿i inteligente ¿i folosesc¿i un limbaj, dar nu sunt constituite din ¡esut biologic? Ar putea fiacestea con¿tiente?

Pentru a putea da un råspuns ra¡ional acestei probleme delicate,avem nevoie så cunoa¿tem cu exactitate ideile implicate. Cea maivåtåmåtoare ¿i mai obi¿nuitå combina¡ie în acest tip de interpretareeste aceea dintre „inteligen¡å” ¿i „con¿tient”. Alan Turing, înfaimoasa sa lucrare care a fåcut cunoscut Testul Turing, a folosit

138 PETER B. LLOYD


termenii inter¿anjabil, dar este deja notorie înclina¡ia matematicienilorde a se juca fårå prea multå chibzuin¡å cu terminologia. Filozofii,a cåror tråsåturå distinctivå este configurarea clarå a conceptelor,au insistat întotdeauna pe conservarea distinc¡iei dintre termeni.Inteligen¡a este capacitatea de a rezolva problemele, în timp cecon¿tientul este capacitatea de a tråi subiectiv senza¡iile.

Dupå cum vom vedea, inteligen¡a poate fi atinså ¿i fårå con¿tient.2

Un computer poate fi programat så îndeplineascå sarcini care pre-supun inteligen¡å – cum ar fi så joace ¿ah sau så în¡eleagå limbajul– prin intermediul unor procese deterministe bine definite, fårå afi necesarå introducerea unor experien¡e con¿tiente dilematice însistemul de operare. Pe de altå parte, o fiin¡å con¿tientå poate experi-menta tråiri subiective – cum ar fi perceperea culorii „ro¿u” sautråirea unei ståri de furie – necesitând întrebuin¡area inteligen¡eipentru a rezolva orice problemå. Un android ar putea fi de mii deori mai inteligent decât orice fiin¡å umanå ¿i lipsit de orice sclipirede via¡å mentalå interioarå. Pe de altå parte, o creaturå ar putea fiidioatå ¿i avea totu¿i tråiri subiective.

Agentul Smith este exemplul unei ma¿ini care manifestå com-portament uman, despre care – dacå a¡i fi martorul unor asemeneagesturi ¿i cuvinte la o fiin¡å umanå – a¡i considera cå dovede¿teemo¡ii ¿i voin¡e con¿tiente. Fårå îndoialå, graba interpretårii esteamågitoare. Atunci când vede¡i pe cineva râzând de bucurie sau¡ipând de durere, nu deduce¡i starea mentalå a acelei persoane dinacele manifeståri exterioare, fårå så judeca¡i mai profund. E maidegrabå vorba despre o percepere directå a emo¡iilor. Cu toateacestea, ¿tim de la actorii cunoscu¡i cå acest gen de emo¡ii poate fiu¿or simulat. Prin urmare, chiar face¡i o deduc¡ie, chiar dacå esteuna instinctivå. Filozofia este cea care se ocupå de asemeneainferen¡e instinctive. Dacå vede¡i o anumitå persoanå compor-tându-se ostentativ, deduc¡ia voastrå nu este bazatå în totalitate peceea ce vede¡i, ci ¿i pe informa¡ie pre-existentå (de exemplu, dacåaceastå persoanå este un actor jucând pe o scenå). Mai mult chiar,vå baza¡i pe presupunerea absolut îndreptå¡itå cå atitudinea unei

2 Pentru o perspectivå alternativå, vezi eseul lui Kurzweil din acest volum (n. Yeffeth).



anumite persoane izvorå¿te dintr-un creier identic cu al vostru.Când aceste premise sunt subminate, ve¡i revizui cu siguran¡ådeduc¡iile pe care le-a¡i fåcut mai înainte. Dacå toatå lumea dinjur va începe så aplaude atunci când manifestårile iau sfâr¿it,înseamnå cå a fost o mostrå de teatru stradal ¿i cå persoana numaise prefåcea. Sau dacå persoana cade victimå unui accidentîngrozitor ¿i i se crapå capul, sco¡ând la ivealå circuite electriceîn loc de creier, înseamnå cå era vorba de un android care doarimita acele emo¡ii.

Un pas cheie în cadrul deduc¡iei este premisa cå emo¡ia joacåun rol în bucla cauzalå care produce cuvintele ¿i gesturile vizibilela exterior. Dacå în schimb am stabilit cå acestea din urmå suntexplicabile pe de-a-ntregul într-un alt mod, care nu presupuneimplicarea acestor emo¡ii, atunci deduc¡ia se destramå. Comporta-mentul vizibil la exterior nu va mai constitui dovada unei tråiriemo¡ionale interioare. Dacå ¿tim cå gesturile ¿i cuvintele unui actorsunt parte din scenariu, atunci nu le mai privim drept o manifestarea unei ståri mentale interioare. Identic, dacå ¿tim cå gesturile ¿icuvintele unui android sau ale unui avatar sunt programate, atunci¿i acestea înceteazå så sus¡inå vreo deduc¡ie referitoare la o starementalå.

În cazul unui android sau a unei simulåri generate de programulunui calculator, cum este un agent, cuvintele ¿i gesturile suntproduse de milioane de conductori ai sistemului de operare. Acestaavanseazå din comandå în comandå într-o manierå deterministå.Unele comenzi mutå fragmentele de informa¡ie prin memoria internå,altele efectueazå calcule, altele trimit impulsuri motorii cåtreexecutan¡ii corpului. Fiecare conductor codat se leagå de loca¡iidin memoria obiectivå ¿i de porturi din structura tehnicå în sine.S-ar putea så fie numai o legåturå simbolicå, sau prin intermediulunor structuri de date sofisticate, folosind, de exemplu, etichetade câmp vizual pentru a se lega la datele stabilizate provenite dincamele ochilor. Cu toate acestea, nicåieri în ierarhia programuluicodul nu råzbate din acel mediu obiectiv ¿i nu se leagå la con¡inutulenigmatic al con¿tientului. ªi programatorul nici nu ar fi putut sårealizeze acest lucru din moment ce ar fi avut nevoie de un indicatorobiectiv, la persoana a treia, pentru a se raporta la experien¡a

140 PETER B. LLOYD


con¿tientå – care, fiind o entitate subiectivå, la persoana întâi, nupoate fi evaluatå printr-un asemenea indicator.

Tot ceea ce face ¿i spune androidul este perfect justificabil prinprogramul såu. Nu existå nici o lacunå pe care ar trebui så o explicecon¿tiin¡a. Când un android spune cå „pot vedea culori ¿i sim¡iemo¡ii asemenea unei fiin¡e umane”, ¿tim cå aceste cuvinte provindin comenzile pre-determinate ale unui program care func¡ioneazåexcelent fårå intruziunea con¿tiin¡ei. Acesta este motivul pentrucare manifestårile emo¡ionale ale unui android nu sunt nici pe departeo dovadå în sprijinul unei vie¡i interioare mentale. Toate acestemanifeståri exterioare sunt imita¡ii, iar programatorul cunoa¿te cuminu¡iozitate ¿i metoda prin care le-a creat.

Acest fapt este sistematic ignorat de matematicienii ¿i ingineriicare se entuziasmeazå când vine vorba de inteligen¡a artificialå.Trebuie så ba¡i la u¿a vecinå, la departamentul filozofilor, dacåvrei så întâlne¿ti oameni care acordå importan¡a adecvatå problemei.Chiar dacå, prin ni¿te mijloace necunoscute, androidul ar posedacon¿tiin¡å, nu ne-ar putea spune vreodatå asta. Dupå cum am våzutdeja, toate spusele androidului sunt determinate de sistemul deoperare. Chiar dacå undeva în adâncimea tabloului såu de circuitear exista o sclipire fantomaticå de con¿tiin¡å ¿i voin¡å, nu ar puteainfluen¡a niciodatå faptele ¿i discursul androidului.

Putem considera cå informa¡ia din computer este pur ¿i simpluexperien¡å con¿tientå? Acest argument este foarte råspândit înmediul celor care lucreazå în tehnologia informa¡iei, pentru a puteamåtura repede sub covor problema rela¡iei minte-corp. Dar estenepotrivit, deoarece informa¡ia ¿i experien¡a con¿tientå au structurilogice diferite. Mai precis, informa¡ia existå numai ca artefact alinterpretårii; dar experien¡a nu are nevoie de interpretare pentruca noi så fim con¿tien¡i de ea. Dacå vedem de exemplu o tabelåcon¡inând numere (21, 250, 77, 47; 22, 250, 15, 39 etc.) acesteaar putea însemna orice. Într-un program, reprezintå måsuråtorimeteorologice – temperaturå, umiditate, cåderi de precipita¡ii. Înaltul, pot fi medicale – puls, presiune arterialå, gråsimi. Interpretareanu dispune de o realitate independentå; numerele nu au un sensinerent prin ele însele. Experien¡a con¿tientå se situeazå înså lapolul opus. Dacå î¡i prinzi degetul la u¿å, senza¡ia nu trebuie



interpretatå de tine ca durere. Se prezintå imediat ca durere. ªi nicinu o po¡i reinterpreta sub forma unei alte senza¡ii, cum ar fi parfumulunui trandafir. Experien¡ele con¿tiente au parametri reali, tråi¡isubiectiv, a cåror existen¡å nu depinde de o interpretare sau alta.Ele implicå intrinsec un anume parametru superior informa¡iei.

Un alt argument foarte folosit este apelarea la „emergen¡å”. Sespune cå sistemele superioare derivå din cele inferioare. Cel maisimplu ¿i mai clasic exemplu este cel al proprietå¡ilor termodinamice,cum ar fi cåldura ¿i temperatura, care provin din comportamentulstatic al unor ansambluri de molecule. Cu toate acestea, conceptulde „temperaturå” nu existå pentru o singurå moleculå, de¿i miliardede molecule luate împreunå au temperaturå. Acela¿i algoritm seaplicå ¿i în cazul con¿tientului, pentru cå s-a sugerat cå el derivådin comportamentul colectiv a miliarde de neuroni care nu ar puteafi niciodatå con¿tien¡i pe plan individual. Dar proprietå¡ile emergentesunt de fapt produse ale modului în care noi descriem lumea ¿i nuse bucurå de o existen¡å obiectivå în afara teoriilor matematice.Un ansamblu de molecule poate fi descris fie din punctul de vedereal traiectoriilor moleculelor individuale, fie al proprietå¡ilor colective,dar acestea din urmå sunt inventate de observatori umani de dragulsimplificårii. Realitatea exterioarå con¡ine numai moleculele:proprietå¡ile statice, cum ar fi energia cineticå medie, existå numaiîn mintea fizicianului. Similar, orice tråsåturå dinamicå a comporta-mentului colectiv al celulelor cerebrale existå numai în modeleleoamenilor de ¿tiin¡å ce se ocupå de sistemul nervos. Realitateaexterioarå se compune numai din celulele nervoase. Cu toate acestea,dupå cum ¿ti¡i, când î¡i prinzi degetul la u¿å, durerea realå esteprezentå în acela¿i moment; nu este un produs teoretic al unui expert.

Prin urmare, existå motive serioase så consideråm cå ma¿inilenu sunt con¿tiente. Dar aceste argumente nu s-ar putea aplica ¿icreierelor în aceea¿i måsurå? Nu este creierul doar o ma¿inåbioelectrochimicå? El urmeazå programe deterministe care suntcodate în structura geneticå ¿i neuralå a creierului. Cu toate acestea,¿i acest argument este nepotrivit, pentru cå noi ¿tim faptul cåpropriile noastre creiere sunt într-adevår con¿tiente.

Råspunsul este cå în ¡esutul nervos se petrec anumite procesecare implicå evenimente nedeterministe, de mecanicå cuanticå.

142 PETER B. LLOYD


ªi, croindu-¿i drum prin dinamica haoticå a creierului, fenomeneminuscule se amplificå în comportament exterior. Nedeterminismuldeschide calea pentru ca ceea ce numim con¿tient så ac¡ioneze înprocesele creierului.

Dupå cum am våzut mai devreme, putem exprima doar aceleexperien¡e con¿tiente care se încadreazå în bucla cauzalå ce gene-reazå vorbirea. Dacå po¡i exprima faptul cå te doare ceva, atuncisenza¡ia de durere exercitå o influen¡å cauzalå undeva în ¿irul deevenimente nervoase care guverneazå ceea ce spui ¿i scrii. Un pascare este nondeterminist fizic oferå o oportunitate pentru intrareacon¿tientului în acel ¿ir cauzal. Din moment ce noi oamenii ¿timcå ne putem exprima percep¡iile con¿tiente, putem deduce ¿i cåun asemenea nondeterminism poate exista undeva în creier. Pânåacum, evenimentele mecanice constituie singurul candidat. Deexemplu, Roger Penrose ¿i Stuart Hammeroff au formulat o teoriebine argumentatå a modului în care ac¡iunile cuantice din micro-tubulii celulelor nervoase ar putea juca acest rol. Nu s-a decis încådacå microtubulii chiar sunt locul în care con¿tiin¡a intrå în ¿irulcauzal.

Un computer conven¡ional, determinist, nu dispune de oasemenea cale de acces în con¿tient. Prin urmare, androizii ¿iavatarurile virtuale, care sunt sus¡inute de un asemenea computer,nu-¿i pot exprima percep¡iile con¿tiente, iar comportamentul lornu va constitui niciodatå dovada existen¡ei unui con¿tient. Dardacå ar fi construitå o ma¿inå care så utilizeze calcula¡iile cuanticeîn aceea¿i manierå ca ¿i creierul, nu existå nici o explica¡ie filozoficåpentru ca ma¿ina så nu aibå acela¿i gen de acces la con¿tient pecare îl are ¿i fiin¡a umanå. ªi asta nu pentru cå modulul cuanticpermite unei ma¿ini så efectueze calcula¡ii pe care un calculatorclasic nu le poate face. Tot ceea ce face un computer cuantic poateface ¿i unul obi¿nuit, doar cå pu¡in mai încet. Diferen¡a este datåmai degrabå de o implementare specificå unui computer cuantic,care deschide calea cåtre procesele con¿tiente.

Nu existå nici un motiv så credem cå în Matrix ma¿inile suntechipate cu puterea cuanticå de calcul necesarå accesårii con¿tien-tului. Acest gen de putere nu este men¡ionat în film, ¿i existå dovezicå Matricea ¿i agen¡ii ei sunt lipsi¡i de gândire con¿tientå.



Prin urmare, agen¡ii – module în interiorul Matricei – sunt ma¿iniinteligente, dar fårå minte. În mare parte, comportamentul agen¡iloreste lipsit de imagina¡ie ¿i am putea considera cå aici se adaugå ¿iabsen¡a con¿tientului. Cu toate acestea, agentul Smith are ini¡iativå¿i pare, în discursul rostit în prezen¡a lui Morpheus, cå manifestå ourå con¿tientå fa¡å de lumea oamenilor. Dar oare este con¿tientîntr-adevår sau numai imitå fiin¡ele umane? De fapt Smith setrådeazå atunci când spune despre lumea umanå: „Este vorba despremiros, dacå a¿a ceva existå... Pot så simt gustul putorii voastre ¿ide fiecare datå când îl simt, må tem cå m-am infectat cumva cuel.” Integritatea logicå a lui Smith îl obligå så se îndoiascå deexisten¡a acelei tråsåturi imposibil de calculat, despre care totvorbesc oamenii: experien¡a con¿tientå a mirosului. Când Smithspune „... mirosul, dacå a¿a ceva existå”, då dovadå de faptul cåeste o ma¿inå. Acest lucru este ¿i mai evident atunci când îi spunelui Morpheus cå „poate så simtå gustul putorii”, demonstrând cåSmith pur ¿i simplu nu în¡elege diferen¡ele dintre sim¡uri, a¿a cumsunt ele reprezentate în mintea unei fiin¡e umane. Pentru un computer,datele sunt inter¿anjabile, dar, pentru un om, gusturile, mirosurile,culorile, senza¡iile auditive ¿i tactile sunt diferite iremediabil. ªiacest lucru îi scapå agentului Smith.

Smith imitå comportamentul uman într-o încercare de a-l påcålipe Morpheus ¿i a-l determina så coopereze. Dar pe måsurå ceinterogatoriul nu le oferå ceea ce a¿teptau, Brown sugereazå: „Poatecå nu întrebi ceea ce trebuie.” Prin urmare, Smith pretinde numaicå vorbe¿te ca un om, pentru a câ¿tiga empatia lui Morpheus. Numai e nevoie så reamintesc faptul cå strategia lui då gre¿.

Colecții






Cea mai violentă furtună din ultima vreme dezgroapă un obiect extraterestru de neînțeles.

Armatele a trei puteri: zergii, protossii și umanitatea se vor confrunta astfel cu scopul de a recupera secretele pierdute ale celei mai puternice specii din câte au existat în univers.

BUDISM

ªI

MITOLOGIE

ÎN

MATRIX

Oamenii sunt fiin¡e creatoare de mitologie ¿i – s-ar putea spune– de lumi. Na¿tem nara¡iuni care så exprime în¡elegerea de sine ¿iså contribuie la structurarea unui sens al existen¡elor noastre. Astfel,mitul nu este un basm sau un fruct al imagina¡iei – ci, mai degrabå,cea mai profundå expresie a temerilor, aspira¡iilor ¿i în¡elegeriisimbolice a vie¡ii ¿i a lumii care ne înconjoarå. Parabolele biblice,povestirile despre crea¡ia lumii din culturile antice, biografiileîntemeietorilor de neam ¿i chiar filme contemporane precum StarWars se calificå pentru apelativul de mit. Par¡ial realitate istoricå,par¡ial fic¡iune, sau uneori în totalitate fic¡iune, asemenea crea¡iine dezvåluie, în variate moduri, felul în care concepem lumea ¿iinterpretåm experien¡a noastrå în interiorul ei. Dar miturile suntextrem de fluide, deseori înrudite. În general, autorul sau autoriiunui mit nu vor lansa o crea¡ie urzitå din nimic, ci vor împrumuta

JAMES L. FORD

Oare Neo este Buddha?Oare lingura chiar nuexistå? Este o coinciden¡åfaptul cå Keanu Reeves ajucat rolul prin¡uluiSiddhãrtha în MiculBuddha? Profesor ¿iexpert în budism, JamesFord exploreazå rela¡iacomplexå dintre budism ¿iMatrix.


146 JAMES L. FORD


din oferta de simboluri mitologice ¿i motive narative a contextuluicultural, prelucrându-le sensul într-o manierå ineditå ¿i originalå.De exemplu, critica ne spune cå potopul, a¿a cum este descris înBiblie, preia considerabil elemente prezente în povestea babilonianåa lui Utnapishtim, din Epopeea lui Gilgamesh. Dar autorii Biblieiau transformat radical povestea, integrându-l pe Yahweh(Dumnezeu, formå din Vechiul Testament). ªi George Lucas recu-noa¿te cå a împrumutat serios din cålåtoria eroicå paradigmaticådescriså de faimosul expert în mitologie Joseph Campbell. Dar aplasat povestea într-un decor futurist ¿i a subliniat amenin¡areapoten¡ialå pe care o prezintå tehnologia pentru afec¡iunea ¿iexisten¡a umanå.

ªi Matrix poate fi în¡eles drept un exemplu modern al acestuiproces nåscåtor de mituri. Într-un interviu acordat revistei Times,fra¡ii Wachowski ¿i-au declarat fårå ocoli¿uri inten¡ia mitologizantå:

„Suntem foarte interesa¡i de mitologie, teologie ¿i într-ooarecare måsurå de matematicile superioare. Toate reprezintåmodalitå¡i prin care oamenii încearcå så råspundå întrebårilormajore, dar ¿i celei esen¡iale. Dacå vrei så creezi o operåepicå trebuie så î¡i pui aceste probleme. Poate cå oamenii nuîn¡eleg toate aluziile din film, dar cu siguran¡å în¡eleg ideilecele mai semnificative. Am vrut så îi determinåm så î¿i punåmintea în mi¿care, så ungem pu¡in roti¡ele.”1

Împletind metafore din cre¿tinism, budism, din mitologia greacå¿i chiar din tehnologia ciberneticå, Matrix oferå o redare mitologicåa condi¡iei existen¡iale a omului. În prezentul eseu, voi abordaacest film devenit deja un clasic din perspectivå budistå. Cumreflectå Matrix viziunea budistå asupra lumii ¿i considera¡iile budisteasupra aspectelor umane fundamentale? Nu voi presupune cå toatålumea are cuno¿tin¡e despre budism ¿i de aceea voi începe cu ointroducere în budism ¿i în cele mai importante evolu¡ii istorice ¿ide doctrinå ale acestei tradi¡ii, care sunt relevante pentruinterpretarea pe care o voi da filmului Matrix.

1 Corliss

BUDISM ªI MITOLOGIE ÎN MATRIX 147


VIAºA ªI CONTEXTUL ISTORIC AL LUI BUDDHA

Fondatorul budismului este cunoscut sub o serie de nume diferite.Nåscut înså sub numele de Siddhartha Gautama, un nume de familieatribuit, deseori se face referire la el sub denumirea de Sakyamuni,în traducere literalå „În¡eleptul clanului Sakya.” Dupå ce a atinsiluminarea, i s-a acordat numele de Buddha sau „cel iluminat.” Ca¿i în cazul numelor „Hristos” sau „Mesia” legate de personajulistoric Iisus, „Buddha” este mai degrabå o titulaturå decât un numede persoanå. Siddhartha a tråit ¿i a propovåduit în India nordicåpe la mijlocul primului mileniu înainte de Hristos. Cele mai întâlnitedate vehiculate referitoare la via¡a sa sunt 566-485 î. Hr. Potrivitizvoarelor tradi¡ionale, a renun¡at la traiul de prin¡ bogat în jurulvârstei de treizeci de ani ¿i a pornit într-o cåutare spiritualå pentrua descoperi o modalitate de a învinge suferin¡a ¿i moartea.

Renun¡area la „lume” ¿i la via¡a privilegiatå nu era o noutate înacele timpuri. Siddhartha s-a nåscut într-o epocå caracterizatå detensiuni sociale ¿i de tranzi¡ie în India de nord. Literatura sfântå,cum ar fi Upani¿adele, då glas unei provocåri adresate religieiîmpåmântenite, care se învârtea în jurul preo¡ilor (uneori cunoscutåsub numele de Brahmanism), care punea accentul pe puritate, pediferen¡ele dintre caste ¿i eficacitatea ritualurilor. Trebuie men¡ionatfaptul cå în religia indianå timpul era (¿i încå este) perceput a ficiclic. A¿a cum se perindå anotimpurile, a¿a se schimbå ¿i lumea.Conceputå în cicluri måsurate prin intermediul blocurilor temporaleinimaginabile, o lume se na¿te, evolueazå, se degradeazå ¿i se nåruieurmând a fi succedatå de o altå lume. Procesul nu are nici început¿i nici sfâr¿it. În mod asemånåtor, fiin¡ele con¿tiente trec prin diferiteîncarnåri (de exemplu, animal, fiin¡å umanå, zeu ¿i tot a¿a).

Acest ciclu general de via¡å dupå via¡å este cunoscut sub numelede samsara. Atman, asemånåtor în mare måsurå conceptului desuflet din religiile occidentale, este esen¡a fiin¡elor umane care trecdintr-o existen¡å în alta. Iar karma cuiva determinå condi¡ia vie¡ii¿i rena¿terii acelei fiin¡e. Karma, care adaptatå literal are semnifica¡iade „faptå”, este legea moralå a cauzei ¿i efectului bazatå pe faptelecuiva. Astfel, faptele virtuoase vor avea drept rezultat fericire ¿irena¿tere favorabilå, iar cele nevirtuoase vor atrage dupå sine

148 JAMES L. FORD


suferin¡å. Scopul suprem – cunoscut sub numele de moksha(eliberare) – este acela al ie¿irii din samsara ¿i din ciclul nesfâr¿itde vie¡i ¿i suferin¡e. Probabil cå pe timpul lui Siddhartha cel maieficient mod de a tinge moksha era renun¡area la lume ¿i urmareacåii sannyasin-ului (ascetul råtåcitor). Se credea cå individul poateob¡ine eliberarea din samsara prin negarea strictå a nevoilortrupului (a eului material, mai precis) ¿i disciplinå – care includeamedita¡ia ¿i practica yoginå.

Potrivit tradi¡iei, Siddhartha a urmat calea de sannyasin timpde ¿ase ani dupå ce ¿i-a abandonat traiul de prin¡ ¿i a avut doi gurufoarte importan¡i. A dus o existen¡å de ascet împinså la extreme,meditând multe ore pe zi ¿i mâncând numai atât cât så supravie-¡uiascå – scopul såu fiind acela de a se identifica cu esen¡a spiritualå(Atman), ¿i nu cu trupul care este doar un ambalaj vremelnic. Încele din urmå, Siddhartha a considerat cå aceastå cale este multprea strictå ¿i ¿i-a abandonat tovarå¿ii pentru a cåuta una nouå.Dupå ce ¿i-a recåpåtat puterea fizicå, a hotårât så stea sub un anumecopac pânå când va fi descoperit adevårata naturå a realitå¡ii ¿imodul prin care suferin¡a putea fi înlåturatå. În momentul în careera cât pe ce så treacå pragul acestei în¡elegeri, l-a întâlnit pe Mara,zeul demonic ce guverneazå peste samsara. Acesta a încercat så îidistragå aten¡ia lui Siddhartha, folosind ispitirea, frica ¿i îndoiala,dar cel din urmå a învins. Iluminat în totalitate, Buddha a purcespe calea propovåduirii revela¡iei sale. A cålåtorit prin India de nordtimp de 45 de ani, întemeind o comunitate budistå ascetå (sangha)¿i învå¡ându-i pe cålugårii, cålugåri¡ele ¿i laicii care se adunau peoriunde ar fi mers.

„DR. BUDDHA” ªI DHARMA

Con¡inutul revela¡iei lui Buddha se regåse¿te în cele PatruAdevåruri Nobile, învå¡åturile sale fundamentale. Dupå cum vomvedea, aceste adevåruri constituie o examinare prospectivå aproblemei umane fundamentale ¿i a modului prin care se poateie¿i din aceastå problemå. Cu alte cuvinte, formularea adevårurilorcorespunde diagnosticului pe care un doctor îl pune unui pacientsuferind. Primul adevår define¿te boala; cel de-al doilea analizeazå



cauza suferin¡ei; al treilea descrie ce înseamnå så cape¡i vindecarea;iar al patrulea este leacul. Se numesc adevåruri „nobile” pentru cåsunt de la sine în¡elese pentru cineva care este într-adevår iluminat¿i în¡elept.

Prin urmare, care sunt aceste adevåruri? Pot fi enun¡ate foartesuccint, dar în¡elegerea lor cere atât explica¡ii cât ¿i reflec¡ie. Acesteasunt:

1. adevårul nobil despre suferin¡å (dukkha)2. adevårul nobil despre apari¡ia suferin¡ei3. adevårul nobil despre îndepårtarea suferin¡ei (Nirvana)4. adevårul nobil despre calea care conduce la încetarea suferin¡ei

(calea cu opt bra¡e)

Mul¡i spun cå toate aceste adevåruri sunt con¡inute în primuldintre ele. Cu alte cuvinte, dacå în¡elegi cu adevårat natura suferin¡ei,vei surprinde automat ¿i esen¡a adevårurilor care o urmeazå.

„Totul este suferin¡å” este o altå formulare a primului adevår.Termenul din limba Pali care este tradus aici ca „suferin¡å” estedukkha. Dar traducerea acestuia prin suferin¡å poate fi în¿elåtoare.Prin urmare, mul¡i învå¡åtori simt cå termenul „nemul¡umire”transmite mai bine esen¡a lui dukkha. Sugestia principalå este aceeacå existå un sentiment universal de nemul¡umire care caracterizeazåtoate tråirile ¿i experien¡ele umane. Nu este dificil de acceptat faptulcå via¡a este – într-o anumitå måsurå – în¡esatå de suferin¡å. DarBuddha a accentuat ideea cå aceasta este adevårata caracteristicåa vie¡ii în general. Chiar ¿i în momentele cele mai fericite – cândne îndrågostim, când ni se na¿te un copil sau când atingem unscop la care am visat – se resimte o anumitå dozå profundå denelini¿te. ªtim cå acea clipå nu va dåinui pentru totdeauna, ¿i poateexista chiar ¿i o fricå latentå cå ceva îngrozitor va pune capåtbucuriei. Probabil cå este o stare foarte asemånåtoare sentimentuluide nemul¡umire pe care îl încearcå Neo, acea „a¿chie din minte”care îi semnaleazå cå ceva este în neregulå cu lumea din jurul lui.

De¿i ar putea pårea destul de deprimant så pui astfel bazeleunei religii, budismul ar argumenta cå este un punct de vedere„realist” ¿i nu „pesimist.” De fapt, eu însumi tind så cred cå acest

150 JAMES L. FORD


profund sentiment al nelini¿tii care caracterizeazå „condi¡ia umanå”este rådåcina tuturor filozofiilor ¿i religiilor. De¿i diferite religii ¿isisteme filozofice ar articula problema umanå fundamentalå îndiverse moduri, toate încearcå så ne poarte dincolo de dificilaexperien¡å umanå cotidianå, care ne define¿te existen¡a, mai presusde orice. ªi de¿i am putea avea impresia cå budi¿tii sunt oarecumfurio¿i, mohorâ¡i ¿i iremediabil deprima¡i ¡inând cont de învå¡åturilede început, realitatea este oarecum diferitå. Oricine l-a våzut peDalai Lama vorbind a sim¡it fårå întârziere umorul ¿i seninåtateasprin¡are care sunt departe de a fi îmbibate de triste¡e. Chiar ¿istatuile lui Budhha sunt înfå¡i¿ate deseori cu un u¿or zâmbet demul¡umire. Prin urmare, orice s-ar putea spune despre acest primnobil adevår al budismului, nu va destråma faptul cå nu presupuneo viziune negativå sau întunecatå asupra lumii.

Al doilea adevår nobil reflectå procesul cauzal care conduce lasuferin¡å ¿i, în plan existen¡ial, ciclul perpetuu al transmigra¡ieinumit samsara. În primul rând, budismul afirmå cå din pricinafaptului cå nu cunoa¿tem adevårata naturå a realitå¡ii, percepem ¿iexperimentåm lumea într-o manierå distorsionatå. Problema aicinu este necunoa¿terea – ci o cunoa¿tere gre¿itå. Cu alte cuvinte,consideråm cå în¡elegem, într-o måsurå mai micå sau mai mare,natura lumii înconjuråtoare, dar, în realitate, percep¡ia noastrå estetotal nepotrivitå. De exemplu, una dintre cele „trei pece¡i aleexisten¡ei” (cli¿ee despre natura realitå¡ii) este cå toate lucrurilesunt efemere (anitya). Totul este în continuå schimbare – nimicnu råmâne, niciodatå, la fel. La nivel superficial, putem påtrundecu to¡ii, fårå greutate, sensul acestei afirma¡ii. O examinare fugaråa lumii înconjuråtoare poate confirma faptul cå totul este mereuschimbåtor. Dar dacå cineva ar analiza, lipsit de ipocrizie, modulîn care ne tråim via¡a, este evident cå în ciuda acestui adevårincontestabil al efemerului (impermanen¡ei), ne purtåm deseori deparcå suntem surprin¿i de faptul cå lucrurile se schimbå. Nemanifeståm cu furie sau cu supårare atunci când ceva ce noipre¡uim dispare, moare sau se face mii fårâme. Într-adevår, cåutåmfårå încetare ceva permanent ¿i când ni se pare cå am gåsit acelceva care ne oferå „fericire” ¡inem cu din¡ii de el, de parcå amvrea så îi împiedicåm procesul de schimbare. Aici intervine dorin¡a.



Întâlnirile noastre cu lucrurile lumii ne provoacå sentimente pozitive,negative sau neutre. Dacå sim¡im ceva pozitiv, vrem ¿i mai mult;iar când e vorba de ceva negativ, facem tot posibilul så îl evitåm(ura ¿i aversiunea sunt cealaltå fa¡å a medaliei, fiind opuse dorin¡ei¿i ata¿amentului). Astfel, dorin¡a noastrå ne propulseazå înainte ¿ine ata¿åm, devenim chiar dependen¡i, de experien¡ele plåcute alevie¡ii. Nu este greu de în¡eles cå dacå fericirea noastrå este depen-dentå de condi¡ia ca lucrurile så råmânå neschimbate, vom fi mereunemul¡umi¡i. Suntem asemenea unui dependent de droguri carecere întruna mai mult. Din aceastå perspectivå via¡a nu este decâto perpetuå experien¡å de pierderi, pierderi ¿i iar pierderi... deoarecetoate lucrurile dupå care tânjim ¿i de care ne agå¡åm se vor schimbasau vor dispårea invariabil.

Un alt aspect al efemerului este interdependen¡a. Totul apare ¿iexistå în func¡ie de un numår de al¡i factori. O bucå¡icå de hârtiede exemplu, este rezultatul unui proces care începe cu cre¿tereaunui copac, depinde de ploaie, de teren, de lumina soarelui, de untopor, de o fabricå de hârtie etc. ªi fiecare element enumeratdepinde la rândul lui de un numår infinit de factori pentru a exista.Dacå vom lua în considerare ceva mai complex, un om deexemplu, re¡eaua dependen¡ei se întinde infinit mai mult. Fiecaredintre noi depinde de cei doi pårin¡i pentru a se na¿te ¿i a cre¿te,pentru a fi hrånit, pentru a avea un acoperi¿ deasupra capului,pentru educa¡ie, protec¡ie etc. Cu alte cuvinte, oricât de mult ne-arplåcea så ne consideråm creaturi autonome, în realitate suntemextrem de dependen¡i de re¡eaua de via¡å care ne înconjoarå. Defapt, prin intermediul doctrinei non-eului (anatman), Buddha aafirmat cå tocmai aceastå iluzie cå suntem „euri” distincte,independente, ne determinå så ne comportåm egoist. ªi aceaståtendin¡å egoistå perpetueazå suferin¡a – atât pentru noi cât ¿i pentruceilal¡i.

Dacå budismul s-ar opri aici, ar fi într-adevår o religie mai degrabåpesimistå (a¿a cum ¿i Matrix ar fi un film pesimist dacå s-ar terminaprin încåtu¿area tuturor oamenilor în Matrice). Dar al treilea adevårnobil afirmå cå existå o cale de scåpare din aceastå mla¿tinå. Existåo modalitate de a experimenta realitatea, care NU este caracterizatåde dukkha. Este vorba despre Nirvana. Nirvana înseamnå, literal,

152 JAMES L. FORD


„a ie¿i”, ca în a ie¿i dintr-o flacårå. Compara¡ia cu focul este deseoripomenitå în budism. Dorin¡a este ca un foc ce ne propulseazåmereu înainte cerând în mod constant mai mult combustibil (deexemplu, ata¿amentul), în timp ce Nirvana este descriså drept„råcealå.” Nirvana nu este un tårâm paradisiac, o perpetuå starede fericire ¿i nici non-existen¡å. Se pare cå Buddha a sugerat cåNirvana se aflå undeva dincolo de distinc¡iile dualiste ale limbajului.Trebuie doar så ne reamintim cå Sakyamuni a atins Nirvana subcopacul Bo ¿i a început så cålåtoreascå ¿i så-¿i råspândeascåînvå¡åtura în partea de nord a Indiei cu aproape patruzeci de aniînainte de a muri de moarte bunå. Din informa¡iile pe care le avem,a interac¡ionat cu foarte mul¡i oameni, a mâncat mâncare, a propo-våduit, ¿i a¿a mai departe, prin urmare nu a dispårut într-un ¡inuttranscendent. Astfel, Nirvana nu presupune neapårat curmareavie¡ii, ci curmarea unei vie¡i caracterizate de suferin¡å. Mai mult,chipul lui Buddha emana un numår de atribute pozitive – este descrisa fi netulburat, în¡elept, liber, altruist, neprefåcut, spontan ¿iîn¡elegåtor. Oricum ar fi, nu este tabula rasa. În momentul mor¡ii,Buddha a atins ceea ce este cunoscut sub numele de Pari-Nirvanasau Nirvana „supremå”, definitå drept o evadare totalå de subamenin¡area rena¿terii în tårâmul samsarei. Dincolo de asta,transcende raza de acoperire a limbajului. Ideea principalå pe carevreau så o pun în eviden¡å aici este cå budismul pretinde cå existåo modalitate de experimentare a realitå¡ii care nu presupunesuferin¡å, dorin¡å, necunoa¿tere ¿i a¿a mai departe. Astfel aratåvindecarea de boala dukkhei.

Prin urmare, care este leacul ce conduce la aceastå vindecare?Råspunsul îl constituie al patrulea adevår nobil – calea cu optbra¡e care duce în Nirvana. Categoriile care alcåtuiesc aceaståcale sunt:

În¡elegerea dreaptåGândul drept În¡elepciunea (prajña)

Vorbirea dreaptåFapta dreaptå Moralitatea (sila)Traiul drept



Efortul dreptGrija dreaptå Disciplina mentalå (samadhi)Concentrarea dreaptå

Nu este vorba despre o cale de învå¡are treptatå, pentru cå toateaceste dimensiuni sunt îndeplinite simultan. Dupå cum se poatevedea din enumerarea de mai sus, budismul a grupat aceste optdimensiuni în ceea ce se nume¿te învå¡area în trei pa¿i. În¡elepciuneaeste cåpåtatå prin în¡elegerea dreaptå ¿i gândul drept. Cu alte cuvinte,prin în¡elegerea veritabilå a celor patru adevåruri ¿i a altor învå¡åturibudiste, putem începe så preschimbåm în¡elegerea amågitoare –pe care o de¡inem în prezent – despre realitate, despre accep¡iunilesinelui, despre lume ¿i a¿a mai departe. Individul trebuie så atingå¿i o moralitate adecvatå, prin îndreptarea vorbelor, faptelor ¿i muncii.Aceasta presupune controlul vorbelor ¿i faptelor care i-ar putearåni pe ceilal¡i ¿i evitarea ocupa¡iilor care ar putea afecta celelaltefiin¡e con¿tiente (måcelar ¿i traficant de arme de exemplu). În celedin urmå, din moment ce adevårata problemå este una a min¡ii(adicå ignoran¡a ¿i amågirea), budismul sus¡ine cå este nevoie deo disciplinå mentalå pentru a transforma deliberat con¿tiin¡a cuiva.E ca ¿i cum min¡ile noastre sunt computere care au fost incorectprogramate. Într-adevår, „sistemul nostru de operare”, produsul anenumårate existen¡e de condi¡ionare karmicå, trebuie så fie reconfi-gurat pentru a se putea conforma adevåratei naturi a realitå¡ii. Acestaeste scopul medita¡iei în budism. Nu este vorba despre o modalitatede evadare, ci despre mijloacele prin care individul poate inducemodificåri asupra propriei con¿tiin¡e astfel încât în momentul încare se reîntoarce „în lume”, så fie capabil så se comporte, sågândeascå ¿i så reac¡ioneze în¡elept ¿i în¡elegåtor.

APARIºIA BUDISMULUI DE TIP MAHAYANA

Dupå moartea lui Buddha, tradi¡ia s-a perpetuat ¿i comunitateaascetå a înflorit. Pentru orice eventualitate, s-a consolidat încå dela început o semnificativå mi¿care laicå ce s-a concentrat în jurullocurilor populare de pelerinaj. Dar comunitatea monasticå în sinea reprezentat centrul budismului, încarnând în acela¿i timp via¡a

154 JAMES L. FORD


idealå din punct de vedere budist. Iar idealul comunitå¡ii budisteera un arhat – un discipol al lui Buddha, complet iluminat, care såpå¿eascå în Pari-Nirvana în momentul mor¡ii. Ca ¿i în cazul multoralte comunitå¡i religioase, de-a lungul anilor au råsårit nenumåratedispute care au provocat ceea ce noi numim separa¡ii confesionale.Aceste grupuri religioase distincte au apårut din pricina unorneîn¡elegeri privind doctrina ¿i practica, dar nu au avut tendin¡eexclusiviste. În primul secol al erei cre¿tine, s-a conturat o nouåmi¿care budistå numitå Mahayana. Adep¡ii Mahayanei („Vehicululmare”) s-au diferen¡iat de ¿colile de facturå tradi¡ionalistå, pe carele-au etichetat cu numele de Hïnayana („Vehiculul mic”). Cårturariipreferå termenul Nikaya pentru a face referire la budismul timpuriu,pentru a evita conota¡ia evident peiorativå a denumirii Hïnayana.Prin însu¿i numele mi¿cårii lor, adep¡ii Mahayanei au pretins cåacest nou vehicul era „mai universal” decât tradi¡ia veche care nureu¿ea så intermedieze decât pentru foarte pu¡ini trecerea pe celålaltmal al Nirvanei. Un månunchi de caracteristici fundamentalediferen¡iazå Mahayana de tradi¡ia timpurie, cea mai meritorie dintreele fiind idealul: bodhisattva. Spre deosebire de idealul arhat dinbudismul Nikaya, Mahayana prefera un bodhisattva – adicå persoanacare merge pe calea de a deveni Buddha. Potrivit retoricii Mahayaneicel pu¡in, bodhisattva este motivat nu numai de dorin¡a de a atingeNirvana pentru el însu¿i/ea înså¿i, ci de aceea de a cunoa¿te ilumi-narea pentru binele tuturor semenilor såi. Astfel, un bodhisattvarevine inten¡ionat în lumea samsarei pentru a alina suferin¡elecelorlal¡i ¿i a-i îndruma så på¿eascå pe aceea¿i cårare. Un bodhi-sattva, deseori definit drept cel care „se reîntoarce” din Nirvana,urmåre¿te cu mai multå minu¡iozitate un scop cu totul aparte(atingerea statutului de Buddha). Unele dintre textele de origineMahayanå pretind chiar cå Nirvana nu existå ¿i cå era doar o unealtåconceptualå folositå de Buddha pentru a-¿i atrage mai mul¡i adep¡i.

Oricum, un bodhisattva este motivat de compasiunea pentrutoate fiin¡ele aflate în suferin¡å ¿i de cåutarea în¡elepciunii carefaciliteazå fapta cumpåtatå. Dupå cum o pasåre are nevoie de douåaripi, un bodhisattva se bazeazå pe desåvâr¿irea în¡elepciunii ¿icompasiunii. S-au conturat diverse versiuni ale drumului urmat decåtre un bodhisattva, cea mai cunoscutå fiind cea a evolu¡iei în



zece trepte de-a lungul mai multor reîncarnåri în care acesta î¿iperfec¡ioneazå diferite virtu¡i (de exemplu generozitatea, råbdarea,perseveren¡a etc.) pentru a atinge statutul de Buddha. Pe måsurå ceun individ avanseazå pe aceastå cale, va cåpåta puteri extraordinare,chiar miraculoase. Drept consecin¡å, s-a creat în tradi¡ia Mahayaneio grupare în continuå extindere care ar putea fi numitå „ceata debodhisattva cere¿ti” – adicå bodhisattva evolua¡i care este posibilså tråiascå în tårâmuri paradisiace de unde coboarå pentru a-i învå¡a¿i îngriji pe cei care se gåsesc în nevoin¡e ¿i suferin¡e. Maitreyaeste în special foarte cunoscut pentru cå pare a fi o figurå mesianicåîn cadrul tradi¡iei budiste. În diferite perioade ¿i zone, au avut locmi¿cåri semnificative concentrate asupra a¿teptatei „coborâri” alui Maitreya drept urmåtorul Buddha.

Înainte de a declan¿a prezentarea paralelelor semnificative dintrebudism ¿i Matrix, da¡i-mi voie så vå descriu una dintre ¿colilefilozofice proeminente ale Mahayanei, care meritå a fi men¡ionatåîn mod particular din motive care vor deveni lesne de în¡eles. Credcå pânå acum a devenit evident faptul cå budismul este – în multefeluri – o filozofie a min¡ii. Problema fundamentalå nu este una „alumii”, a¿a cum este pentru cei care percep lumea drept o scenå aînfruntårii dintre for¡ele binelui ¿i cele malefice. Problema rezidåmai degrabå în modul (fals) în care în¡elegem lumea. Drept conse-cin¡å, solu¡ia constå în modificarea con¿tiin¡ei ¿i a modului în careprelucråm realitatea. Budismul accentueazå anumite imperativemorale pentru a minimiza suferin¡a lumii. Chiar ¿i în aceste circum-stan¡e, inten¡ia con¿tientå este cel mai important ingredient. Spredeosebire de jainism, de exemplu, budismul sus¡ine cå nu existåconsecin¡e karmice negative dacå ucidem involuntar un animal.Inten¡ia con¿tientå conteazå, nu doar faptele care se petrec. Pelângå încercarea de a evita rånirea celorlal¡i, comportamentul moraladecvat este subliniat din pricina rela¡iei de interdependen¡å dintrefaptele ¿i mintea unui individ. Practicarea generozitå¡ii, de exemplu,îl va determina så devinå mai preocupat de a fi generos ¿i invers.

Aceastå analizå budistå a „con¿tiin¡ei” ¿i-a atins apogeul însecolul al patrulea, în timpul ¿colii apar¡inând doctrinei Mahayanei¿i cunoscutå sub numele de Yogacara. Yogacara, care poartå deasemenea ¿i numele de ¿coala „Numai con¿tiin¡a” (Vijñanavada),

156 JAMES L. FORD


sus¡ine cå lumea obiectivå pe care noi o consideråm a fi realå estede fapt un produs al min¡ii noastre.2 Ca ¿i cum mintea este unproiector ¿i lumea pe care o percepem este „proiec¡ia” con¿tiin¡ei.Deoarece concepem „obiectele” con¿tiin¡ei ca fiind autonome, fiele urmårim fie le evitåm fårå încetare, în func¡ie de sentimentelede dorin¡å sau de urå pe care le nutrim. Yogacara nu sus¡ine cålumea obiectivå nu existå, de¿i mul¡i observatori au tras aceaståconcluzie.3 Este mai degrabå vorba despre o introspec¡ie epistemo-logicå. Ideea este cå fiecare „obiect” este semnificativ modificatde percep¡ia noastrå con¿tientå; ajungem så îl cunoa¿tem intermediatca idee ¿i nu înainte de a fi astfel modificat. Toate experien¡eleunui individ sunt filtrate prin con¿tiin¡å, care le distorsioneazåinvariabil. Yogacara pretinde cå în momentul în care în¡elegem cåobiectele con¿tiin¡ei sunt, prin urmare, iluzorii, atunci dorin¡a,ata¿amentul ¿i suferin¡a vor înceta. În acest punct, fluxul latent alcon¿tiin¡ei capåtå forma în¡elepciunii unui Buddha.

Pentru a atinge aceastå în¡elegere despre natura con¿tiin¡ei,Yogacara accentueazå diverse practici de medita¡ie ¿i de vizualizare– de aici numele ¿colii („practican¡i ai yoga”). Tehnicile de medita¡ieau fost menite a destråma, într-un anume sens, modul condi¡ionatal unui individ de a percepe lumea ¿i a-l ajuta så deschidå ochiipentru a vedea natura veritabilå, interdependentå ¿i non-dualå arealitå¡ii. Maniera în care individul este capabil de a crea ¿i controlaimagini mentale prin diverse practici de vizualizare a slujit larefortificarea no¡iunii cå percep¡iile con¿tiente zilnice, cum ar fivisele, nu sunt în mai micå måsurå „create.” Practicantul reu¿e¿teså în¡eleagå natura iluzorie a sinelui ¿i a componentelor externeale realitå¡ii. În cele din urmå, individul ajunge så depå¿eascådualismul subiect-obiect care ne face cunoscutå viziunea noastråamågitoare potrivit cåreia noi (¿i toate „obiectele”) suntem oarecumentitå¡i distincte ¿i autonome. Con¡inutul acestei în¡elegeri a non-dualului ståruie dincolo de orice formå de descriere verbalå. Aceaståîn¡elegere este scopul suprem al practicantului Yogacarei.

2 Pentru o prezentare coerentå asupra gândirii ¿colii Yogacara, vezi Williams, p. 77-95.3 Pentru exemple reprezentative privind aceastå dezbatere referitoare la Yagacara, veziKeenan, p. 169-209, ¿i Paul Griffiths, p. 83.



BUDISMUL ªI MATRIX

Fiecare religie oferå o interpretare a condi¡iei umane. Majoritateaacestora de¡in ¿i mituri care transmit problema existen¡ialå funda-mentalå a vie¡ii umane. Versiunile confucianiste ale dinastiei idealeChou, de exemplu, reflectå în¡elegerea acestei tradi¡ii referitoarela problema fundamentalå – lipsa armoniei sociale datoratetendin¡ei umane de a neglija comportamentul ritual ¿i social. Textelesacre ale hinduismului – precum Bhagavadgïta ¿i Upani¿adele –înfå¡i¿eazå condi¡ia umanå drept una de robie perpetuå reprezentatåde ciclul nesfâr¿it al samsarei, via¡å dupå via¡å. Pentru cre¿tinism¿i iudaism, problema fundamentalå este înstråinarea umanitå¡ii fa¡åde Dumnezeu din pricina naturii noastre påcåtoase ¿i a tendin¡eiegoiste de a ne asemåna Lui. Toate acestea sunt simbolizate înpovestea lui Adam ¿i a Evei – locuitorii grådinii Paradisului – dinGenezå. Esen¡a credin¡ei cre¿tine este aceea cå Dumnezeu ¿i-atrimis unicul Fiu, pe Mesia, drept mijloc de a reface rela¡ia dintreom ¿i Creator.

În timp ce în Matrix råsunå motivele mesianice ale mituluicre¿tin, „problema umanå” nu este înstråinarea de Dumnezeu –din moment ce El nu este nicåieri prezent în scenariu – sau celpu¡in nu un Dumnezeu creator.4 Conrad Ostwalt considerå aceaståomisiune a divinului ¿i respingere a supranaturalului ca agent alapocalipsei drept simptomatice pentru „imagina¡ia apocalipticå aprezentului.”5 Nu Dumnezeu va declan¿a apocalipsa – ci altceva.Dar Matrix nu trebuie neapårat interpretat drept o adaptare „contem-poranå” a viziunii apocaliptice iudeo-cre¿tine; existå ¿i alteperspective mitologice stråvechi care omit întru totul „divinitatea.”Aici, cred eu, poate constitui budismul o paralelå mitologicåiluminatoare.

Paralele între budism ¿i Matrix sunt numeroase. Fårå îndoialå,problema fundamentalå este una a min¡ii. Matricea înså¿i esteasemånåtoare samsarei, lumea iluzorie care se dovede¿te a nu fi

4 Pentru o perspectivå alternativå, vezi eseul lui Paul Fontana, „Prezen¡a lui Dumnezeuîn filmul Matrix” din acest volum. (n. Yeffeth)5 Ostwalt

158 JAMES L. FORD


realitatea care pare a fi. Morpheus îi spune lui Neo cå „Matriceaeste pretutindeni, este peste tot în jurul nostru, chiar în aceaståcamerå. O vezi pe fereastrå sau la televizor. O sim¡i când te duci laserviciu, la bisericå sau când î¡i plåte¿ti impozitele. Este lumea cucare ¡i-a fost acoperitå privirea, pentru a te orbi fa¡å de adevår.”Cu alte cuvinte, problema fundamentalå este necunoa¿terea naturiiautentice a realitå¡ii. Morpheus adaugå mai târziu cå „ata¿amentul”fa¡å de aceastå realitate amågitoare îi împiedicå pe cei trecu¡i de oanumitå vârstå så renun¡e la ea. Existå chiar ¿i o sugestie referitoarela reîncarnare atunci când oracolul îi spune lui Neo cå nu este elAlesul, dar adaugå: „Poate într-o via¡å viitoare.” Apare ¿i o a douaasemenea sugestie în cuvintele lui Morpheus legate de primul omcare va reu¿i så påråseascå Matricea: acela se va întoarce ca„Alesul.”

În film sunt identificabile ¿i referiri la karmå, deoarece condi¡iaîn care se aflå fiin¡ele umane este rezultatul propriilor fapte. Dupåcum observå Morpheus, oamenii au fost întodeauna dependen¡ide unelte pentru a exista. Inteligen¡a artificialå care guverneazåMatricea este crea¡ia umanitå¡ii. Mai mult chiar, omenirea este ceacare a distrus lumea în efortul de a învinge inteligen¡a artificialåprivând-o de energia solarå necesarå pentru producerea de energie.Se face aluzie clarå la faptul cå inteligen¡a artificialå nici nu a apårutdin senin ¿i nici nu este o „for¡å maleficå” ce a existat de la începu-turile lumii. Este rezultatul (karmic) al faptelor trecute.

O altå paralelå importantå între budism ¿i Matrix are în vederedomeniul disciplinei ¿i exerci¡iului. Aminti¡i-vå cå o importantådimensiune a cåii în opt bra¡e a budismului este medita¡ia ¿i concen-trarea mentalå. Fiin¡a umanå trebuie så înve¡e så î¿i disciplineze ¿icontroleze mintea care oricum distorsioneazå în mod inerentrealitatea ¿i acordå permanen¡å ¿i individualitate lucrurilor caresunt, în esen¡a lor, goale. Medita¡ia este un mijloc prin care minteapoate fi „reprogramatå” astfel încât percep¡ia noastrå despre realitateså fie conformå cu realitatea înså¿i. Antrenamentul lui Neo este oanalogie frumoaså a acestui proces de transformare „mentalå.”Mintea lui este reprogramatå în sensul literal al cuvântului astfelîncât, asemenea unui bodhisattva, este capabil de a intra în Matrice(adicå în samsara) cu puteri crescute de percep¡ie ¿i control. Cu



alte cuvinte, procesul de antrenare a lui Neo este o versiune tehnico-ciberneticå a medita¡iei. Realizatorii filmului adoptå ¿i motivulantrenamentului în arte mar¡iale, care are legåturi istorice strânsecu antrenamentul monastic budist din China ¿i Japonia. Trebuieså men¡ionez de asemenea cå momentul vital al purcederii pe caleaunui bodhisattva este apari¡ia aspira¡iei de ob¡inere a iluminårii,cunoscutå sub numele de bodhicitta. Un episod crucial în existen¡aunui cålugår adept al budismului Mahayana este declararea inten¡ieide a cåpåta iluminarea în beneficiul tuturor semenilor såi. Printr-unritual formal de rostire a juråmintelor, individul se angajeazå deliberatîn aceastå misiune. Mi se pare cå decizia lui Neo de a înghi¡i pilularo¿ie este un fel de enun¡are ritualå a propriei angajåri înainte de aporni într-o aventurå „în tunelul iepurelui.” Continuând acesteobserva¡ii, putem spune cå ¿i modul de via¡å al rebelilor este extremde ascetic. Mâncarea, îmbråcåmintea ¿i mediul în care tråiesc sunt,evident, austere. De aceea se ¿i revoltå Cypher, pentru cå ar preferavia¡a amågitoare a dorin¡elor în loc så îndure traiul monastic ¿idisciplinat al rebelilor.

De¿i nu identificåm discu¡ii explicite referitoare la efemer, inter-dependen¡å ¿i lipså de substan¡å în dialogurile din Matrix, existåindicii clare ale faptului cå lumea pe care o experimenteazå fiin¡eleumane este total distorsionatå. Min¡ile sunt pur ¿i simplu conectatela programul unui calculator care le oferå ocupa¡ie. Cu alte cuvinte,lumea este lipsitå de o „realitate” substan¡ialå. ªi nici nu suntem„sinele” care credem cå suntem. Suntem de fapt „sclavi”, dupå cumîi spune Morpheus lui Neo: „Ca to¡i ceilal¡i, ai fost nåscut în robie,într-o închisoare pe care nu o po¡i sim¡i prin miros, gust sau atingere.E o închisoare pentru minte.” Aici par foarte potrivite paralele cufilozofia Yogacarei. Dupå cum am våzut mai devreme, Yogacarasus¡ine cå singura modalitate de acces la realitate este proprianoastrå minte con¿tientå. Trebuie mai întâi så în¡elegem cå imaginea„proiectatå” a lumii nu este „realitatea în sine.” Aceasta este distor-sionatå de karma noastrå colectivå ¿i individualå care ne condi¡io-neazå så conferim o anumitå dozå de permanen¡å ¿i interdepen-den¡å lucrurilor unei lumi inexistente. Astfel, Matricea este – foartelimpede – o realitate amågitoare. „Ce e real?” îl întreabå Morpheuspe Neo. „Dar ce înseamnå «real»? Cum define¿ti acest lucru? Dacå

160 JAMES L. FORD


te referi la ceea ce pipåi, gu¿ti, miro¿i sau vezi, ei bine, este vorbadespre impulsuri electrice interpretate de creierul tåu. Aceasta estelumea pe care o cuno¿ti. Lumea a¿a cum era la sfâr¿itul secoluluiXX. Acum ea existå numai ca parte integrantå a unei simulåri neuro-interactive pe care o numim Matrice. Ai tråit într-o lume de vis,Neo.” Este nevoie de o persoanå ie¿itå din comun pentru a påtrundelabirintul acestei „închisori cinematografice” ¿i pentru a ne puneîn fa¡a ochilor natura situa¡iei dificile în care ne aflåm. Este exactceea ce fac Buddha ¿i bodhisattva... ¿i ce va face Neo. Nu ne mairåmâne decât så îi urmårim evolu¡ia.

Potrivit tradi¡iei Mahayanei, pe måsurå ce individul înainteazåpe calea atingerii statutului de Buddha, devine capabil de a manipulalumea „obiectivå” pe care o percepem. Buddha ¿i bodhisattvaavansa¡i pot interveni dupå bunul plac asupra obiectelor. Deasemenea, pot fi prezen¡i simultan în diverse locuri. Aminti¡i-våde tinerele „speran¡e” din anticamera Oracolului. Unii par såmediteze, în timp ce al¡ii se distreazå schimbând forma unor bucå¡ide lemn, a unor linguri ¿i a¿a mai departe. Putem considera cåaceste speran¡e sunt bodhisattva tineri care încearcå så modificeelementele lumii „obiective” prin puterile con¿tientului. Un Buddhachiar posedå puterea de a-¿i crea propriul tårâm cosmic.6 Cu toateacestea, Buddha Sakyamuni nu a transformat radical lumea. Oameniiau continuat så sufere, så tråiascå existen¡e iluzorii ¿i så moarå.Dar a oferit o nouå cale ¿i o modalitate de a învinge percep¡ia noastrådistorsionatå asupra lumii. Astfel, se men¡ine un puternic sentimental liberului arbitru ¿i al responsabilitå¡ii. Similar, nu se pare cå Neova modifica lumea din rådåcini sau cå va distruge Matricea creatåde inteligen¡ele artificiale, în ciuda faptului cå asta este ceea cea¿teaptå Morpheus.7 Într-adevår, nu este clar ce va face în privin¡a

6 Cel mai vestit exemplu este cel al lui Amitabha (în Japonia, Amida), figura centralå deBuddha din tradi¡ia Tårâmului Pur a budismului est asiatic. Amitabha, în timp ce era încåbodhisattva, a jurat så î¿i creeze propriul Tårâm Pur în momentul în care va fi devenitBuddha. To¡i cei care invocå numele lui Amitabha cu inima curatå vor rena¿te în aceltårâm maiestuos unde iluminarea este mai lesne de atins.7 La un moment dat, Morpheus îi explicå lui Neo originea rebelilor ¿i profe¡ia Oracoluluireferitoare la venirea Alesului: „Când Matricea a fost construitå, se nåscuse în ea un om



Matricei. Se pare înså cå, asemenea primului Ales, va revela adevårulcelor care au urechi så asculte. La sfâr¿itul filmului, Neo roste¿teceea ce poate fi descris drept un avertisment plin de compasiunela adresa inteligen¡elor artificiale:

„ªtiu cå sunte¡i acolo. Acum vå simt. ªtiu cå vå e teamå.Vå e teamå de noi. Vå e teamå de schimbare. Eu nu cunoscviitorul. Nu am venit pentru a vå spune cum se va terminatotul. Am venit så vå spun cum va începe totul. Voi punereceptorul în furcå ¿i le voi aråta oamenilor ceea ce nu vre¡ica ei så vadå. Le voi aråta o lume fårå voi, o lume lipsitå dereguli ¿i control, fårå hotare ¿i limite, o lume în care totuleste posibil. Direc¡ia în care vom merge de acum înainteeste o alegere pe care v-o las vouå.”

Ni l-am putea imagina pe Buddha având aceea¿i conversa¡iecu Mara, zeul-demon al samsarei. El nu l-a distrus pe Mara. Acestadin urmå, simbolizând puterea care ne ¡ine în samsara, continuåså tråiascå. Ne putem imagina totu¿i cå Mara încearcå un sentimentde fricå ¿tiind cå Sakyamuni a scåpat ¿i cå le-ar putea aråta ¿ialtora calea pentru a ie¿i din samsara.

Nu uita¡i cå, în viziunea despre iluminare a Yogacarei, substratulfluxului con¿tiin¡ei nici nu dispare ¿i nici nu este distrus, ci estemai degrabå transformat ¿i un Buddha îl percepe a¿a cum este, care¡ea interdependentå, fårå emo¡iile våtåmåtoare ale dorin¡ei ¿i uriicare conduc la ata¿ament ¿i suferin¡å. Astfel, este capabil så semi¿te prin re¡eaua interdependentå a samsarei spontan, netemåtor,sigur de sine ¿i neispitit. Nu este îngrådit de legile conven¡ionaleale cauzei ¿i efectului (karma) care guverneazå samsara. Acumaminti¡i-vå de momentul în care Neo reînvie (adicå, rena¿te). Estecapabil så se plimbe prin Matrice, så transforme gloan¡ele în rebuturi

care putea så schimbe ceea ce dorea, så adapteze Matricea a¿a cum dorea. El este cel carene-a eliberat ¿i care ne-a învå¡at adevårul: «Atâta timp cât va exista Matricea, omul nu vafi niciodatå liber.» Dupå ce el a murit, Oracolul i-a profe¡it întoarcerea ¿i a prevestit faptulcå venirea lui va însemna distrugerea Matricei, sfâr¿itul råzboiului ¿i eliberarea poporuluinostru.”

162 JAMES L. FORD


suspendate ¿i så-l facå pe Mara (agentul Smith) så explodeze înluminå albå. Nemaifiind încorsetat de fricå, îndoialå ¿i ignoran¡å,Neo, asemenea unui Buddha, transcende dincolo de orice dualitate,chiar ¿i de dualitatea supremå a vie¡ii ¿i a mor¡ii.

MATRICEA CA MIT

Ca ¿i orice alt mit, Matrix este metaforic ¿i solicitå imperativ ointerpretare. Miturile sunt la urma urmei simbolice ¿i opereazå ladiverse niveluri. De exemplu, oamenii au creat mai multe tipuri desisteme (modalitå¡i fabricate pentru a conceptualiza ¿i a în¡elegelumea). Existå sisteme politice (de exemplu: democratic, socialist,comunist, dictatorial, monarhist etc.). Similar, existå diverse sistemesociale, economice ¿i religioase, adoptate de diferite societå¡i ¿icare structureazå modul în care oamenii crescu¡i ¿i educa¡i în acestesisteme percep ¿i våd lumea. Mai mult, o datå înrådåcinate, aceste„sisteme” tind så î¿i atribuie o existen¡å independentå ¿i chiar såaibå asupra oamenilor efecte pe care creatorii lor nu le-au anticipat.Pe scurt, Matricea ¿i samsara pot fi våzute ca metafore ale„sistemelor” care se înståpânesc asupra noastrå. ªi Neo ¿i Buddhasunt asemånåtori acelor unici „mântuitori” care ne revelå tablouldeseori corupt ¿i distructiv al unor asemenea „sisteme.”

Prin urmare, am putea în¡elege Matricea ca metaforå a diverselor„sisteme” care ne îndeamnå uneori så ac¡ionåm în moduri care nusunt în interesul nostru colectiv ¿i individual. De exemplu, unii arputea comenta faptul cå dependen¡a ¿i ata¿amentul nostru fa¡å detehnologie au scåpat de sub control. Desigur, tehnologia oferånenumårate avantaje. Una dintre consecin¡ele negative ar fi poateaceea cå submineazå ¿i împiedicå interac¡iunea umanå autenticå.Unii ar putea argumenta cå industrializarea ¿i capitalismul, douå„sisteme” strâns legate unul de altul, sunt în detrimentul mediuluiînconjuråtor ¿i uzurpå compasiunea umanå. De exemplu,capitalismul, în lipsa unor imperative etice care så ac¡ioneze dreptcontragreutate, poate duce la o distribuire inechitabilå a suferin¡eisau la un dezechilibru între cei avu¡i ¿i cei såraci. Fårå så fimîntotdeauna în totalitate con¿tien¡i de ce ni se întâmplå, crescândîn asemenea sisteme, suntem condi¡iona¡i social ¿i nu numai, astfel



încât nu mai putem distinge natura lor fabricatå. Suntem „orbi”,cum ar spune Morpheus, într-o asemenea måsurå încât „sistemul”ajunge så ne controleze. Mai pe scurt, în ceea ce prive¿te Matricea,nu trebuie så în¡elegem problematica referitoare la amågire, control,ata¿ament ¿i altele asemenea numai în legåturå cu o „realitatesupremå.” La fel se petrece ¿i în interpretarea budistå a condi¡ieiumane; samsara poate fi våzutå drept o metaforå pentru oricaredintre dimensiunile realitå¡ii pe care o percepem.

Din aceastå perspectivå mai påmânteanå, Matrix contestå modulnostru condi¡ionat de a vedea lumea. Cum suntem NOI programa¡i,pare så se audå întrebarea? Care aspect al realitå¡ii NOASTRE estefabricat artificial ¿i ne înrobe¿te într-o închisoare conceptualå? Oaretehnologia ne înrobe¿te sau ne elibereazå? Oare capitalismul mate-rialist ne conduce înspre o fericire veritabilå sau înspre dependen¡åve¿nicå? Oare veneratele noastre viziuni religioase ne unesc saune despart? Acestea sunt întrebåri fertile care ne stimuleazå pe fiecaredintre noi så concepem o interpretare proprie a acestui mit modern¿i a relevan¡ei lui în cadrul realitå¡ii noastre sociale. Pe lângå scenelede ac¡iune care vråjesc ochiul, este foarte posibil ca acest scepticismimplicit la adresa controlului ¿i cenzurii „institu¡ionale” så explicepopularitatea peliculei printre adul¡ii tineri.

Pe lângå paralelele semnalate între viziunile cre¿tine ¿i budiste¿i film, este foarte important så men¡ionåm felul în care acest „mit”se îndepårteazå de unele dintre valorile esen¡iale ale acestor douåtradi¡ii. De exemplu, în multe privin¡e, Matrix este o glorificare aviolen¡ei ¿i a domina¡iei patriarhale. Prezen¡a femininå este maidegrabå androginå sau chiar masculinizatå. Violen¡a a câ¿tigatfilmului o restric¡ionare la publicul sub ¿aptesprezece ani. S-ar puteaargumenta cå acele crime nu sunt reale, ci doar o metaforå pentruuciderea demonilor min¡ii sau pentru distrugerea manifestårilorsimbolice ale urii, låcomiei ¿i amågirii (ca ¿i în întâlnirea luiSakyamuni cu Mara sub smochin în ajunul iluminårii sale). Adevåruleste cå uciderea unei persoane în Matrice presupune moartea uneipersoane „reale” în centrala energeticå. Eu a¿ spune cå procesulcaptivant de distrugere, amplificat de tehnologia imaginii, trecedincolo de licen¡a metaforicå ¿i cultivå, dincolo de orice îndoialå,o formå mai literalå de violen¡å. Dimensiunea moralå a cåii budiste

164 JAMES L. FORD


din opt bra¡e sau imperativele morale ale cre¿tinismului lipsesc cudesåvâr¿ire din film. Acesta este momentul în care – ca în cazulîntregii mitologii – trebuie så acordåm aten¡ia cuvenitå contextuluiacestui mit ¿i mai ales scopurilor sale comerciale. Glorificareaviolen¡ei are menirea clarå de a ispiti una dintre ¡intele primordialeale producåtorilor hollywoodieni – adolescen¡ii de sex masculin.A¿a cå în timp ce la nivel abstract Matrix atrage dupå sine multeparalele „religioase” cu cre¿tinismul, budismul ¿i alte tradi¡iimitologice, este de netågåduit cå integreazå ¿i valori contradictoriiale violen¡ei ¿i domina¡iei patriarhale pentru scopuri comerciale(¿i nu numai). S-ar putea spune cå glorificå unele dintre „matricele”sociale pe care pretinde cå le contestå.

Aceastå evidentå tensiune între dimensiunea „religioaså” aacestui mit, pe de o parte, ¿i elementele culturale ¿i cele de originehollywoodianå, pe de alta, este mårturie directå a naturii contextualea procesului de mitologizare. Miturile nu sunt produsul unui creatorindividual, ci o reprezentare colectivå care a evoluat în timp. Miturilese nasc întotdeauna în contexte „institu¡ionale”. Astfel, sunt unprodus secundar al procesului dialectic care de cele mai multe oriprovoacå elemente intrinsec conflictuale.

Acestea fiind spuse, paralelele între Matrix ¿i budism sunt ounealtå de pre¡ în în¡elegerea unora dintre învå¡åturile cele maiprofunde ale acestuia din urmå. Matricea este o metaforå pentrumulte dintre „realitå¡ile” noastre programate cultural pe carecon¿tientul ni le indicå a fi suprema realitate. Ele reprezintå„lumea cu care ne-a fost acoperitå privirea pentru a ne orbi înfa¡a adevårului.”

Judecând din perspectivå budistå, de cele mai multe ori e¿uåmîn a vedea re¡eaua interdependentå care leagå toate fiin¡ele con¿tiente.Insuflåm un grad înalt de permanen¡å lucrurilor lumii – obiectelor,preten¡iilor noastre referitoare la adevår, sistemelor noastre concep-tuale, chiar ¿i statutului independent al „eurilor” noastre – care vaconduce la egoism, dorin¡å, ata¿ament ¿i suferin¡å. Trebuie maiîntâi så deschidem ochii ¿i så identificåm acea „matrice” care esteposibil så ne înrobeascå pe fiecare dintre noi. Dacå vi s-ar oferi¿ansa, pe care dintre pilule a¡i alege-o? Pe cea albastrå sau pe cearo¿ie? În fiecare clipå, alegerea vå apar¡ine.



BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Wiliams, Paul. Mahayana Buddhism: The Doctrinal Foundations (London:Routledge, 1989).

Keenan, John. The Meaning of Christ: A Mahayana Theology (Maryknoll,New York: Orbis Books, 1989).

Griffiths, Paul. On Being Mindless: Buddhist Meditation and the Mind-BodyProblem (La Salle, Illinois: Open Court, 1986).

ARTICOLE

Ostwalt, Conrad. „Armageddon in the Millennial Dawn.” in The journal ofReligion and Film, vol. 4, no. 1 (April, 2000).

Corliss, Richard, „Popular Metaphysics.” Time, vol. 153, no. 15, April 19,1999.

Colecții:




Era un copil fără trecut, un derbedeu corellian abandonat, scotocind după hrana de zi cu zi, când crudul Garris Shrike l-a adus în mijlocul unei bande nomade de infractori spațiali. Asa începe povestea niciodată spusă până acum a tânărului Han Solo, care, pentru a-și împlini visul trece prin cele mai nebunești aventuri.

În clipa în care o fostă prietenă care este acum capul unei grupări rebele îi oferă ocazia de a pune mâna pe o avere imensă, Han nu poate rezista tentației.

Din nefericire pentru tânărul contrabandist, planeta Ylesia e departe de a fi invinsă, rebelii au alte gânduri, iar partenerii contrabandiști se pot transforma în dușmani... cu o viteză mai mare decât cea a luminii.

Pe vremuri vedetă a Academiei, Han Solo este acum dezertor din Flota Imperială. Noua sa condiție duce la conflicte înspăimântătoare. Urmărește maturizarea celui mai faimos contrabandist, hoț și pungaș al galaxiei.

CAPCANA PARADISULUI - A. C. Crispin (Han Solo1)

GAMBITUL HUTT - A. C. Crispin (Han Solo 2)

ZORII REBELIUNII - A. C. Crispin (Han Solo 3)

LIBERTATEA

UMANÅ

ªI

PASTILA

ROªIE

NEO: Vrei så spui cå asta nu e real?MORPHEUS: Dar ce înseamnå „real”? Cum define¿ti acest lucru?

Dacå te referi la ceea ce pipåi, gu¿ti, miro¿i sau vezi, ei bine,este vorba despre impulsuri electrice interpretate de creierul tåu.

MORPHEUS: N-am spus cå va fi u¿or, Neo, am spus doar cå veidescoperi adevårul.

NEO: ªi nu må pot întoarce, nu-i a¿a?MORPHEUS: Nu. Dar, dacå ai putea, chiar ai face-o?

CYPHER: ªtiu la ce te gânde¿ti pen’ cå exact la asta må gândesc ¿ieu acuma. ªi ca så fiu sincer, la asta må gândesc din clipa încare am ajuns aici. De ce, de ce n-oi fi înghi¡it eu pastilaalbastrå?

PETER J. BOETTKE

Pastila ro¿ie sau pastilaalbastrå? Responsabilitatesau lipså de griji? Înfiecare zi suntem pu¿i însitua¡ia de a face alegeri ¿iacestea ne definesc.Economistul Peter Boettkeconsiderå cå ¿i societå¡ilefac alegeri ¿i cå ar facebine så evite ispitelepilulei albastre...


168 PETER J. BOETTKE


Fiecare dintre noi nutre¿te ni¿te fantezii. De la agen¡iile de turism,pânå la prostitu¡ie ¿i jocurile pentru calculator, toate industriilemajore s-au nåscut din dorin¡a de a ni le satisface. ªi asta pentru cåto¡i avem nevoie så evadåm din când în când din realitate. Consu-matorii au nevoie de droguri, alcool ¿i chiar sporturi pentru cå vorså iaså din realitatea zilnicå. Ca ¿i atâtea milioane de fani, amurmårit cariera sportivå a lui Michael Jordan cu stupefac¡ie. De laprima aruncåturå câ¿tigåtoare din 1982, pe când era boboc lacolegiu ¿i pânå la meciul împotriva lui Utah Jazz din 1998 dincampionatul NBA: încercam så îmi imaginez senza¡ia pe care otråia prin atingerea unui asemenea nivel de excelen¡å atleticå.1 Dareu, oare m-a¿ conecta benevol la o ma¿inårie care så îmi permitåså „gust” aceea¿i bucurie? Oare a¿ face-o chiar dacå „în realitate”nu a¿ fi decât un corp într-un recipient, conectat la un computercare mi-ar oferi clipa „e¿ti ca Mike”? Så zicem cå visez la acestmoment din copilårie ¿i acum am ocazia. De ce så nu accept târgul?Iar dacå råspund afirmativ, oare repet alegerea pe care a fåcut-oCypher în Matrix?

Bineîn¡eles cå ¿i eu (¿i milioane de semeni ai mei) m-a¿ conectadacå a¿ cåpåta o escapadå efemerå în afara realitå¡ii. A¿ putea deveniMike pentru o dupå-amiazå sau o searå ¿i apoi m-a¿ întoarce înpielea mea. Dar nu aceasta este alegerea cu care ne confruntåm înMatrix. De fapt, alegerea este una între extreme. Fie ne tråim via¡a,fie o experimentåm.2 O datå ce ace¿tia devin termenii târgului,neråbdarea conectårii dispare. În anumite circumstan¡e, poate cåam mai vedea încå ra¡iunea ei – de exemplu, în cazul unei persoanediagnosticate cu o boalå neiertåtoare, care nu are o familie ce ar

1 Jordan încå î¿i uime¿te fanii jucând pentru Wizards dupå ce s-a întors pe terenul debaschet în 2001, la 38 de ani.2 Am aflat despre ni¿te experimente derulate pe ¿obolani care erau confrunta¡i cuurmåtoarele alegeri: fie învå¡au så apese o manetå ¿i så capete mâncare, fie apåsau o alta¿i primeau un stimul care le oferea satisfac¡ie sexualå. ªobolanii apåsau invariabil pe ceade-a doua manetå ¿i mureau de foame. Dar fiin¡ele umane nu sunt ¿obolani. Chiar ¿i unutilitarist înråit precum John Stuart Mill a comentat faptul cå ameliorarea fiin¡elor umaneconstå în mai mult decât experimentarea plåcerii, scriind: „E mai bine så fii un omnesatisfåcut decât un porc satisfåcut; e mai bine så fii un Socrate nesatisfåcut decât unnebun satisfåcut.”

LIBERTATEA UMANÅ ªI PASTILA ROªIE 169


putea avea grijå de ea, aceasta ar putea prefera så se conecteze înloc så î¿i petreacå în singuråtate ultimele zile. Dar nici aceasta nueste alegerea cu care ne confruntåm în Matrix. În cel mai bun caz,ne pricopsim cu o decizie exclusivistå, irepetabilå, precum Cypher.Fie tråiesc via¡a a¿a cum eu mi-am a¿ternut, fie experimentez ovia¡å cum al¡ii mi-au a¿ternut. În cel mai råu caz, nu apuci såbeneficiezi de a face o alegere pentru cå råmâi în ignoran¡å înceea ce prive¿te faptul cå – de fapt – e¿ti combustibil pentru centralaenergeticå a inteligen¡elor artificiale.

Matrix ne expune aceastå alegere în date vizuale fruste. Lumearealå este durå ¿i urâtå, în timp ce Matricea ne oferå experien¡aunei vie¡i normale în anul 1999. Dacå alege pastila albastrå, Neonu se va înfrupta din terciul lumii reale. Va putea continua såmånânce tåi¡ei la restaurantul chinezesc local, departe de cunoa¿-terea faptului cå este hrånit intravenos. Realitatea lui de „baterie”este cu siguran¡å mai rea decât realitatea unui rebel clandestin, darîn interiorul Matricei via¡a ca Dl. Anderson este una de confortmaterial în compara¡ie cu condi¡iile aspre de la bordul lui Nebu-chadnezzar. De ce ar trebui så aleagå realitatea unui rebel în loculexperien¡ei unei existen¡e ca programator?3

În acest eseu, voi argumenta faptul cå una dintre cele mai impor-tante lec¡ii pe care ar trebui så ne-o însu¿im meditând asupra decizieiîntre pastila ro¿ie ¿i cea albastrå este legåtura dintre libertateaindividualå ¿i responsabilitate, dintre tråirea unei vie¡i libere ¿iresponsabile ¿i a unei vie¡i pline de semnifica¡ie. Aceasta din urmåimpune ca noi så dispunem de libertatea de a fi arhitec¡ii proprieinoastre vie¡i ¿i så fim responsabili de deciziile pe care le luåm înprocesul de construire a acesteia. Orice pas care se abate de lapurtarea poverii responsabilitå¡ii este fåcut în direc¡ia optårii pentrupastila albastrå; ne atrofiazå statutul de om. Aceastå discu¡ie poate

3 Mintea intuitivå a lui Neo a sesizat deja irealitatea lumii Matricei înainte de a fi eliberatde Morpheus. Are în minte o a¿chie pe care încearcå så o priceapå. Fiin¡ele umane, aflateîn numår cople¿itor în Matrice, nu sunt câtu¿i de pu¡in alarmate. Pentru a putea transmitemai pregnant irealitatea Matricei, fra¡ii Wachowski au conferit o tentå verde tuturorscenelor din interiorul acesteia ¿i una albastrå tuturor celor din afara ei, pentru a redarealitatea.



fi extinså de la nivelul unei alegeri individuale la acela al op¡iuniipublice, în ceea ce prive¿te institu¡iile politice, juridice ¿i economice.A alege între institu¡ii este un proces asemånåtor cu a alege întrepastila ro¿ie ¿i cea albastrå; a opta pentru institu¡iile de tip „pastilåalbastrå” ar putea avea asupra umanitå¡ii noastre acelea¿i consecin¡enegative pe care le are aceastå op¡iune în vie¡ile noastre private. Aalege så înghi¡i pastila ro¿ie înseamnå a alege så î¡i asumi responsa-bilitatea pentru via¡a ta, atât la nivel personal cât ¿i la nivel social.

RELEVANºA FILMULUI MATRIXPENTRU ECONOMIA POLITICÅ

Cunoa¿terea teoreticå, în special în domeniile filozofiei morale¿i economiei politice, avanseazå prin utilizarea experimentelormentale ¿i a produselor imagina¡iei. Matrix ne atrage aten¡ia asupraexperimentului mental al pe¿terii lui Platon. În compara¡ia lui Platon,ni se cere så ne imaginåm situa¡ia unor prizonieri înlån¡ui¡i de lana¿tere ¿i afla¡i în imposibilitatea de a vedea altceva în afarå deimaginile pe care paznicii lor le proiecteazå pe pere¡i sub formaunor umbre aruncate de un foc între¡inut mereu. Prizonierii nu ¿tiucå sunt prizonieri; nu ¿tiu nici måcar cå tråiesc în ignoran¡å. Cândli se disipå mantia ignoran¡ei, nu se instaleazå neîntârziat iluminarea,al cårei loc este ocupat de neîncredere ¿i revoltå.4 Un prizoniereliberat din pe¿terå are de înfruntat o tranzi¡ie durå, dar o datå cese adapteazå la realitate poate evolua. Eliberarea din gheareleignoran¡ei este o condi¡ie premergåtoare între¡inerii umanitå¡iinoastre. Charles Griswold afirmå: „Fårå îndoialå cå individul trebuieså descopere de unul singur faptul cå a tråit în iluzie, cå nu esteliber, ci un sclav al sistemului, cå existå binele ¿i adevårul intrinsec.Regåsirea adevårului presupune o transformare sufleteascå ce esteîn egalå måsurå o descoperire a sinelui – cå individul are un suflet¿i cå sufletul are o anumitå naturå – ca descoperire a ceea ce se

4 Gândi¡i-vå la reac¡ia ini¡ialå pe care a avut-o Neo la auzirea adevårului rostit de Morpheus.În scena urmåtoare, Morpheus se scuzå, afirmând cå dupå o anumitå vârstå mintea esteincapabilå de a accepta adevårul, motiv pentru care nu se încearcå salvarea acelor indivizi.



define¿te drept real.”5 Numai prin intermediul acestei transfor-måriputem insufla semnifica¡ie existen¡elor noastre. Aceastå semnifica¡ieînså este atribuitå de calitatea noastrå de indivizi liberi ¿iresponsabili – oameni care trebuie så aleagå atunci când suntconfrunta¡i cu natura ¿i adevårul.

ªi Robert Nozick a eviden¡iat aceste idei în lucrarea sa – apreciatåpe bunå dreptate – Anarchy, State and Utopia, prin intermediulexemplului ma¿inåriei experien¡ei. Experimentul mental al lui Nozickeste direct aplicabil la Matrice pentru cå presupune cå e¿ti conectatla o ma¿inårie în timp ce creierul î¡i este stimulat de neuropsihologipentru a-¡i oferi experien¡a dupå care tânje¿ti. Ai fi pur ¿i simpluun corp plutind într-un rezervor, cu electrozi intrându-¡i în creier,dar ai putea gusta toate lucrurile dupå care râvne¿ti în via¡å. Nozickîntreabå: „Te-ai conecta în acest caz pe via¡å la aceastå ma¿inårie,programându-¡i în avans toate experien¡ele vie¡ii?”6 ªi tot el råspundela întrebare, dovedind cå dacå ne gândim cu seriozitate la aceaståop¡iune, vom descoperi cel pu¡in trei motive pentru care nu ne-amconecta: (1) ceea ce conteazå pentru noi este a face anumite lucruri,nu numai a asista neputincio¿i; (2) în plus, mai conteazå ¿i så fimun anume tip de persoanå: vrem så fim curajo¿i, såritori, inteligen¡i,spirituali sau tandri – nu numai o gogoa¿å plutind în tigaie; (3)ceea ce conteazå în cele din urmå este faptul cå imagina¡ia noastråprivind ceea ce vrem så înfåptuim în via¡å este nelimitatå, în timpce ma¿inåria experien¡ei ne va limita dupå tiparele impuse de ceicare o controleazå.7 Libertatea ne permite så luptåm pentru a deveni

5 Griswold, p. 86 Nozick, Anarchy, State and Utopia, p. 42. Observa¡i natura exclusivistå a întrebårii luiNozick, ¿i faptul cå de¿i la început aceasta ar putea pårea cå oferå o alegere, Nozick î¿imodificå la limitå råspunsul. Nu e nevoie så ne concentråm fårå încetare asupra realitå¡ii.Problema nu este conectarea la ma¿inåria experien¡ei, ci råmânerea permanentå acolo.E¿ecul de a învå¡a så facem op¡iuni ¿i så purtåm responsabilitatea pentru cele fåcute.Imposibilitatea de a construi o via¡å.7 Când Morpheus se luptå cu Neo în simulatorul de antrenament, încearcå så îi ¿teargådin minte iluziile Matricei, så îl facå så în¡eleagå faptul cå Matricea este încorsetatå dereguli guvernate de programatorii ei, dar cå el poate, ca om, så le încalce ¿i så le deformeze.Neo întreabå dacå acest lucru înseamnå cå va reu¿i så se fereascå de gloan¡e, iar Morpheus



indivizii care visåm så devenim, ne oferå un spa¡iu pentru aîncorpora necunoscutul ¿i imprevizibilul în existen¡ele noastre ¿ipentru a ne putea modifica planurile; ne inoculeazå nu numai unsentiment al responsabilitå¡ii, ci ¿i al aventurii. Într-o discu¡ie desprema¿inåria experien¡ei, David Schmidtz ne cere så ne amintim devizitele la Zoo pe care le-am fåcut în compania unor copila¿i. Nune uime¿te deseori reac¡ia lor plictisitå la a vedea tigrii ¿i zebreleînchise în ¡arcuri? Aceia¿i copii vor reac¡iona cu ¡ipete ascu¡ite lavederea unei veveri¡e agile care cautå cu repeziciune firimituri demâncare pe lângå trotuar sau care se ca¡årå în copaci dupå o altåsuratå. „Copiii ¿tiu cå veveri¡a are o dozå de realitate pe care nu ode¡in animalele de la Zoo. Se pare cå existå mai multå semnifica¡ie,mai multå realitate în sålbåticie – în experien¡ele neregizate, ¿i maiales neregizate de o altå persoanå.”8 Gerald Erion ¿i Barry Smithafirmå direct faptul cå „Nici ma¿ina experien¡ei ¿i nici Matricea nupermit manifestarea unui comportament autentic ¿i semnificativ;oferå în schimb iluzia unui asemenea comportament.”9 În Matrice,contactul cu realitatea ne este negat în orice direc¡ie semnificativå,motiv pentru care vie¡ile noastre sunt lipsite de sens.

Aici rezidå relevan¡a Matricei pentru economia politicå. Nunumai cå nu ne-am conecta din pricina a ceea ce înseamnå tråireaunei vie¡i, dar ¿i pentru cå în momentul în care ne gândim la ceeace înseamnå så fim arhitec¡ii propriei vie¡i ne dåm seama cå avemnevoie de anumite institu¡ii sociale. ªi acestea sunt necesare pentru

îi råspunde cå nu va mai fi nevoie în momentul în care va în¡elege cine este. Minteaumanå poate trece dincolo de hotarele pe care le-au impus ni¿te programe. Criticainteligen¡elor artificiale efectuatå de Roger Penrose se înscrie în acela¿i tipar de gândirecând expune teorema lui Godel cu scopul de a pune sub semnul întrebårii ideea cå ominte se poate cunoa¿te pe sine în totalitate. ªi John Searle aderå la aceastå argumenta¡ieîmpotriva inteligen¡elor artificiale, într-o manierå diferitå, dar la fel de convingåtoare,atunci când indicå diferen¡a dintre limpezimea sintacticå ¿i sensul semantic. Minteaumanå î¿i are rådåcinile ¿i în semanticå, nu numai în limpezimea sintacticå. Pentru odiscu¡ie privind relevan¡a filozofiei mentale pentru chestiuni de economie politicå, veziBoettke ¿i Subrick, „From Philosophy of the Mind to Philosophy of the Market.”8 Schmidtz, p. 2119 Erion, Smith p. 26



ca noi så fim artizanii unei existen¡e pline de sens. Abilitatea de aopta liber, de a face anumite lucruri, de a deveni genul de persoanåpe care ni-l dorim, de a ne crea în imagina¡ie scopurile pe caresperåm så le atingem este o func¡ie a contextului institu¡ional politic¿i juridic în care ne gåsim (care ne oferå libertatea de a ne exploatala maxim talentele înnåscute ¿i circumstan¡ele materiale). Dacåindivizii pot opta responsabil în orice context institu¡ional, abilitateanoastrå de a face alegeri semnificative din punct de vedere etic ¿ide a duce o via¡å împlinitå nu este ruptå de institu¡ii. Alegerea pecare o facem între institu¡ii seamånå cu alegerea între cele douåpastile. Institu¡iile de tip „pastilå ro¿ie”, care promoveazå libertateanoastrå de a alege, sunt o condi¡ie necesarå pentru înflorireaumanitå¡ii, în timp ce cele de tip „pastilå albastrå”, care au tendin¡ade a ne regiza vie¡ile, ne atrofiazå statutul de om.10

CÂTEVA OBSERVAºII EMPIRICEDESPRE LIBERTATE ªI ÎNFLORIRE

Aceastå discu¡ie referitoare la institu¡iile de tip pastilå ro¿ie saualbastrå nu este chiar atât de abstractå pe cât ar putea pårea. Devineînså foarte concretå în momentul în care în¡elegem legåtura dintre

10 Socialismul ¿i comunismul, de exemplu, nu numai cå au condus la dezastre economice,dar au ¿i atrofiat sentimentul moralitå¡ii în oameni. Informatorii politici, simpatizan¡iipartidului ¿i cei care eliminau elementele nedorite erau deseori oameni obi¿nui¡i împin¿ila fapte oribile din pricina contextului institu¡ional. Sovietologii vorbesc despre „realitateadualå” a vie¡ii din Uniunea Sovieticå, ¿i de necesitatea ca indivizii så „tråiascå minciuna”;chiar ¿i limbajul de fiecare zi era astfel mistificat încât så transmitå faptul cå oamenii erausili¡i så tråiascå într-o anumitå manierå pentru a putea supravie¡ui ¿i så se exprime în altapentru a nu se abate de la ideologia oficialå. Aspira¡ia ini¡ialå a comunismului era aceeaa unei produc¡ii materiale avansate, a unei siguran¡e economice ¿i a unei armonii întrecategoriile sociale, dar realitatea era aceea a såråciei ¿i a autoritå¡ii arbitrare. Lideriipolitici ai perioadei post-leniniste au fåcut aceea¿i alegere ca ¿i Cypher ¿i au optat pentruiluzia puterii ¿i bogå¡ia relativå în locul realitå¡ii urâte a ideologiei e¿uate. Comunismulnu a dat gre¿ pentru cå omenirea nu a reu¿it så se ridice la idealurile sale, ci pentru cåidealurile sale nu au reu¿it så se ridice la înål¡imea umanitå¡ii. Despre istoria, cåderea ¿itranzi¡ia ce a urmat comunismului în fosta Uniune Sovieticå, vezi Boettke, The PoliticalEconomy of Soviet Union, Why Perestroika Failed ¿i Calculation and Coordination.



institu¡ii, libertate umanå ¿i înflorire economicå. Necesitateainstitu¡iilor se na¿te cu scopul ca noi så putem tråi o via¡å liberå ¿iresponsabilå. Tocmai aceste institu¡ii le înlesnesc indivizilor realizareade îmbunåtå¡iri în capacitatea de produc¡ie a umanitå¡ii. Institu¡iile¿i mijloacele materiale conlucreazå pentru a-i extrage pe oamenidin ignoran¡å ¿i nevrednicie.

Bunå parte a istoriei, fiin¡ele umane au tråit în såråcie lucie.Marea majoritate a indivizilor au dus un trai atât de nefericit încâtnici nu ¿tiau cât de neferici¡i sunt – ca ¿i prizonierii din pe¿tera luiPlaton. Lupta pentru supravie¡uire era acutå, iar copiii fie mureauînainte de a atinge vârsta maturå, fie î¿i sacrificau pu¡ina copilåriepe altarul muncii; femeile care ajungeau totu¿i la maturitate mureaudeseori dând na¿tere pruncilor, ¿i, chiar în momentul în care civiliza¡iaavansa, întâlneau piedici de netrecut în ceea ce prive¿te accesul laeduca¡ie ¿i la posibilitatea de a-¿i împlini vie¡ile; bårba¡ii erau analfa-be¡i, munceau ca ni¿te animale de povarå ¿i de cele mai multe orimureau de foarte tineri. Speran¡a de via¡å era foarte scurtå, iarposibilitå¡ile individului de a-¿i îmbunåtå¡i via¡a erau nule.

Omenirea a fost capabilå så depå¿eascå aceastå vârstå nefericitåprin intermediul adoptårii institu¡iilor libertå¡ii – ale celor care îirecunoa¿teau drepturile la proprietate, ale celor care aplicau legea,ale celor care asigurau fluiditatea economicå a oportunitå¡ilor decomer¡ cu ¡inuturile mai îndepårtate.11 Realitatea tristå este aceeacå în timp ce omenirea a gåsit calea care a eliberat-o de o via¡ånefericitå, mare parte a ei mai tråie¿te încå în ni¿te condi¡ii îngrozi-toare în lumea nedezvoltatå.12

Scopul meu aici nu este acela de a oferi o explica¡ie amånun¡itåcare så låmureascå din punct de vedere institu¡ional motivul pentrucare unele na¡iuni sunt sårace ¿i altele bogate, ci doar acela de aargumenta o viziune instrumentalistå: aceea cå institu¡iile necesareasigurårii libertå¡ii economice sunt în strânså dependen¡å cu celecare asigurå libertatea umanå. Cu alte cuvinte, condi¡iile materialepremergåtoare înfloririi umane sunt produse de acela¿i set de

11 Cartea principalå asupra acestui subiect este fårå îndoialå cea a lui Rosenberg ¿i Birdzell.12 Vezi Easterly pentru o discu¡ie asupra tragediei umane a subdezvoltårii.



institu¡ii care sunt necesare ¿i pentru ca noi så putem face op¡iuniîn mod liber. Fårå aceste institu¡ii nu numai cå ni se vor refuzamijloacele materiale prin intermediul cårora am putea depå¿i stadiulluptei pentru supravie¡uire, dar ni se va refuza spa¡iul social careså ne permitå så facem op¡iuni semnificative – så fim arhitec¡iipropriilor existen¡e.13

Rela¡ia dintre libertatea economicå ¿i cre¿terea economicå estepozitivå. Siguran¡a proprietå¡ii ¿i libertatea de a face contracte, dea stabili pre¡urile în mod liber, nivelurile scåzute de impozitare,moneda stabilå ¿i comer¡ul interna¡ional liber sunt corelate pozitivcu cre¿terea economicå în întreaga lume. ºårile care opteazå pentruinstitu¡ii care se abat de la aceastå re¡etå vor înregistra performan¡eslabe. Mai mult, ¿i rela¡ia dintre cre¿terea economicå ¿i abilitå¡ileumane este de asemenea corelatå pozitiv. Speran¡ele de via¡å cresc,se îmbunåtå¡e¿te con¡inutul nutri¡ional al alimenta¡iei de bazå, sefac mari eforturi în sistemele sanitare, cre¿te rata de acces la educa¡ieal femeilor ¿i al minoritå¡ilor.14 Ignoran¡a ¿i derizoriul sunt depå¿iteprin modernizare ¿i progres economic.

Pentru a face legåtura dintre aceastå discu¡ie ¿i cea precedentåvizând iluzia ¿i realitatea, trebuie så recunoa¿tem cå în lipsa proce-sului de modernizare indivizii råmân înlån¡ui¡i în pe¿tera lui Platon,admirând imaginile de pe perete. Progresul – consecin¡å a optåriipentru un anume set de institu¡ii-cheie – smulge acele lan¡uri. Acesteinstitu¡ii sunt de fapt mecanismul prin care prizonierii no¿tri scapådin pe¿terå ¿i ating iluminarea. Dupå cum am precizat mai devreme,schimbarea nu este facilå ¿i deseori târå¿te dupå sine neîncredere¿i revoltå. Låsând la o parte protestele recente împotriva globalizårii,trebuie så în¡elegem cå cea mai mare speran¡å pentru a putea salvadin mizerie såracii lumii este råspândirea capitalismului real.15

13 Pentru o examinare a rela¡iei dintre progres ¿i libertatea umanå vezi Sen. Pozi¡ia sa estefoarte diferitå de cea expuså în aceastå lucrare, dar subiectul este similar.14 Vezi Boettke, Calculation and Cooperation pentru o discu¡ie asupra acestor subiecte.Vezi de asemenea Boettke ¿i Subrick, „The Rule of Law and Human Capabilities”pentru o examinare a rela¡iei dintre lege, cre¿terea economicå ¿i capacitå¡ile umane.15 Vezi Norberg pentru o schematizare a argumentelor privind aceastå presupunere. Prin



LIBERTATEA DE A ALEGE ÎNTRE BINE ªI RÅU

Alegerile pe care trebuie så le facem noi nu sunt niciodatå la felde aspre precum cea pe care Morpheus i-o propune lui Neo – ori opastilå ori alta. Deseori renun¡åm la realitatea „pastilei ro¿ii” ¿i laresponsabilitatea de a duce o via¡å liberå în favoarea iluziei siguran¡eioferite de „pilula albastrå” a socialismului ¿i de bunåstarea modernåpe care se presupune cå o pune pe tavå statul social. Nu inten¡ionezså discut aici eficien¡a socialismului, ci så atrag aten¡ia asupraimpactului pe care îl va resim¡i abilitatea noastrå de a duce existen¡esemnificative o datå ce adoptåm institu¡iile socialismului sau chiareconomia eterogenå a statului social.16 Viziunea mea este simplå.De fiecare datå când fugim de conceptele responsabilitå¡ii indivi-duale, pierdem ceva din înså¿i fiin¡a noastrå. Efectul stimulator iesedin discu¡ie în momentul în care reu¿im så na¡ionalizåm costuriledeciziilor noastre care au consecin¡e anormale. „Ajutorul” statuluisocial echivaleazå cu a pune pe limba såracilor o pilulå albastrå.

Pentru a putea face o alegere corectå, trebuie så dispunem deabilitatea de a face ¿i alegeri gre¿ite. Pentru a putea face ceea cetrebuie, trebuie så dispunem ¿i de posibilitatea de a face erori. Dacånu avem aceastå libertate, atunci în ce måsurå chiar am putut alegelucrul corect? Ra¡iunea noastrå moralå evolueazå prin experien¡aop¡iunilor libere.

Putem pretinde cå alegerea lui Cypher a fost una proastå pentrucå avea libertatea de a alege, în aceea¿i måsurå în care nu putempretinde cå poli¡i¿tii din primele scene ale filmului fåceau o alegeregre¿itå pentru cå încercau så o aresteze pe Trinity. În primul cazeste vorba de o alegere liberå, iar în al doilea nici måcar nu se puneproblema unei op¡iuni – pentru cå poli¡i¿tii pur ¿i simplu îndeplineaurolul în care fuseserå distribui¡i în cadrul Matricei.

capitalism real în¡eleg o economie de pia¡å nestingheritå ¿i nu o pledoarie în favoareacorpora¡iilor. Capitalismul nu vine în apårarea ordinului corpora¡ional, ci presupune unregim institu¡ional care le înlesne¿te indivizilor îndeplinirea proiectelor ¿i realizarea unorbeneficii reciproce din schimburile asigurate de cooperarea benevolå.16 Pentru o istorie a evaluårii economice a socialismului vezi Boettke, ed., Socialism andthe Market Economy.



Pe lângå faptul cå ne înva¡å så facem ceea ce trebuie, experien¡ade a convie¡ui cu alegerile pe care le facem ne inoculeazå pruden¡a¿i alte virtu¡i asociate cu luarea deciziilor pertinente.17 Libertateade a alege este în mod direct legatå de asumarea responsabilitå¡iipentru op¡iunile pe care le facem. Dacå nu ne-o asumåm, sentimentulmoralitå¡ii ¿i cel al discernåmântului vor fi afectate în detrimentulstatutului nostru de indivizi liberi. F. A. Hayek a subliniat modulîn care expansiunea statului social de tip corpora¡ional a influen¡atpsihologia individualå ¿i a amenin¡at så transforme indivizii dinfiin¡e capabile så ducå vie¡i libere ¿i responsabile în entitå¡i aleunei ma¿inårii „sociale”. Protec¡ia fa¡å de consecin¡ele alegerilornoastre pune be¡e în roate evolu¡iei umanitå¡ii. Pe scurt, institu¡iilecare ne asigurå aceastå protec¡ie ne deformeazå motiva¡ia ¿i statutulde fiin¡å umanå. „Este important så în¡elegem”, spune Hayek, „cånu educåm oameni pentru o societate liberå atâta timp cât formåmtehnicieni care se a¿teaptå så fie «folosi¡i», care sunt incapabili dea identifica singuri propria oportunitate ¿i care considerå cå esteresponsabilitatea altcuiva så exploateze adecvat abilitå¡ile ¿ipriceperile lor.18 A fi uman cu adevårat presupune a alege liber ¿ia accepta asumarea responsabilitå¡ii pentru oricare alegere. Putemîncerca så fentåm responsabilitatea, dar nu vom reu¿i dacå speråmså fim ståpânii propriei existen¡e. „Acest fapt este indubitabil: cåmultor oameni le este fricå de libertate deoarece oportunitatea dea fi artizanul propriului destin presupune de asemenea ¿i o sarcinåeternå, o disciplinå pe care omul trebuie så ¿i-o impunå dacå î¿idore¿te într-adevår så î¿i atingå scopurile.”19

Etica nu face doi bani fårå libertate. În Matrix, Cypher estepersonajul cel mai josnic. Demn de tot dispre¡ul. Dar numai pentrucå le întoarce spatele prietenilor såi ¿i pentru cå le în¿alå încrederea?Pre¡uim încrederea în oameni tocmai pentru cå sunt mul¡i care nuo meritå. Dar trådarea încrederii de care este capabil Cypher esteuna deosebit de infamå. Alege în deplinå cuno¿tin¡å de cauzå a

17 Pentru o discu¡ie privind ra¡iunea ¿i comportamentul, vezi Searle.18 Hayek, p. 81-8219 Hayek, p 72



faptului cå va cåpåta doar o via¡å la mâna a doua, ¿i nu unaautenticå. Ca urmare a târgului pe care îl face cu agen¡ii, nu-¿i vamai aminti nimic, va fi reprogramat ca un individ bogat sau unactor cunoscut, dar în acela¿i timp, de fapt, va sfâr¿i ca baterie înMatrice. În momentul în care opteazå, este con¿tient de anverguraalegerii sale. Poate cå via¡a sub forma unei baterii este un viitoradecvat pentru cineva care ar fi capabil så accepte un asemeneatârg. Cypher alege nu så tråiascå o via¡å umanå, ci så experimentezeun destin regizat de altcineva. Pe scurt, renun¡å la statutul såu deom. Neo pe de altå parte are de ales între a-l salva pe Morpheus ¿ia se pune pe sine în pericol (dupå cum a profe¡it oracolul) ¿i fåcândtocmai aceastå alegere, va descoperi cå el este Alesul ¿i i se confirmåastfel acela¿i statut. Erion ¿i Smith afirmå: „Alegerea lui Cyphereste în esen¡å imoralå. Prin contrast, decizia lui Neo de a înfrunta«de¿ertul realului» îi permite så se comporte autentic ¿i så aibåexperien¡e nemediate care insuflå semnifica¡ie – ¿i astfel valoaremoralå – destinului såu.”20

Tot a¿a cum Neo trebuie så se supunå unor stimulåri electricepentru a-¿i reface mu¿chii ce s-au atrofiat de-a lungul anilor petrecu¡iîn Matrice, indivizii care tråiesc într-un context în care costurile ¿ibeneficiile deciziilor proprii nu sunt internalizate vor asista laatrofierea statutului lor de fiin¡å umanå. Dacå preferåm siguran¡aîn defavoarea libertå¡ii s-ar putea så le pierdem pe amândouå. Încele din urmå, ne pierdem calitå¡ile umane.

CONCLUZIE

Trinity îl încol¡e¿te pe Neo ¿i îi ¿opte¿te la ureche: „Întrebareaeste cea care ne îmbolde¿te.” ªi are fårå îndoialå dreptate. Naturanu ne-a înzestrat nici cu col¡i sau gheare ascu¡ite, nici cu pielegroaså ¿i tare. De fapt, suntem la bunul ei plac. În lupta asprå desupravie¡uire cu natura ¿i cu alte animale, suntem una dintre celemai prost dotate specii. Dar ni s-a dåruit capacitatea de a ra¡iona.Aceastå abilitate ne permite så comunicåm cu semenii no¿tri, så

20 Erion, Smith p 27



cooperåm cu ei, ¿i så inovåm în rela¡ia cu natura (folosirea uneltelor)¿i cu ceilal¡i (legåturile pe care le stabilim). Capacitatea noastrå dea contesta ¿i de a învå¡a prin deduc¡ie abstractå ¿i experien¡å neface mai puternici.

Matrix este o minunatå descriere artisticå a dilemei umanefundamentale provocate de povara liberului arbitru. Dacå înghi¡impastila albastrå ¿i fugim de povarå, nu vom avea parte de o existen¡åplinå de sens. Poate cå trecem prin via¡å, dar nu tråim cu adevårat.Dacå, pe de altå parte, preferåm pastila ro¿ie, vom aluneca adâncîn tunelul iepurelui ¿i va trebui så facem fa¡å unei realitå¡i împånatecu op¡iuni etice dificile, decizii care uneori dau gre¿ ¿i rela¡ii careprovoacå durere. Dar vom gusta din bucuria aventurii ¿i împlinirii.Tråirea unei vie¡i autentice este posibilå numai dacå acceptåmprovocarea lui Morpheus. O datå ce o facem, întrebarea nu maieste dacå putem sau nu face cale-ntoarså, ci dacå am vrea så neîntoarcem chiar dacå am putea.

Provocarea lui Morpheus nu se referå numai la via¡a individualå.La nivel fundamental, alegerea institu¡iilor este echivalentå cualegerea privatå între pastila ro¿ie ¿i cea albastrå. Dacå preferåmpastila albastrå ¿i nu întemeiem institu¡ii care så ne cearå så alegemliber, så acceptåm responsabilitatea op¡iunilor pe care le facem lanivel individual, atunci abilitatea noastrå de a construi o via¡å plinåde semnifica¡ii va fi amputatå ¿i sim¡ul moralitå¡ii atrofiat. Pe dealtå parte, fortificarea unor garan¡ii ale libertå¡ii individuale îndomeniul politic, legal ¿i economic, atrage dupå sine prosperitate¿i o augmentare a abilitå¡ilor noastre de a duce o via¡å umanåîmplinitå.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Boettke, Peter. The Political Economy of Soviet Socialism: The FormativeYears, 1918-28 (Boston: Kluwer Academic Publishers, 1990).

Boettke, Peter. Why Perestroika Failed: The Politics and Economics ofSocialist Transformation (London: Routledge, 1993).

Boettke, Peter. Calculation and Coordination: Essays on Socialism andTransitional Political Economy (London: Routledge, 2001).



Boettke, Peter. Ed., Socialism and Market Economy: The Socialist CalculationDebate Revisited, 9 volumes (London: Routledge, 2000).

Easterly, William, The Elusive Quest for Growth (Cambridge, Massachusetts:MIT Press, 2002).

Hayek, Friedrich A., The Constitution of Liberty (Chicago: University ofChicago Press, 1960).

Mill, John Stuart, Utilitarianism (Indianapolis, Indiana: Hackett, 1979).Norberg, Johan, In Defense of Global Capitalism (Stockholm: Timbro, 2001).Nozick, Robert, Anarchy, State and Utopia (New York: Simon and Schuster,

1989).Rosenberg, Nathan and Birdzell, L.E., How the West Grew Rich (New York:

Basic Books, 1986).Schimdtz, David, „The Meanings of Life,”in David Schmidtz, ed., Robert

Nozick (New York: Cambridge University Press, 2002).Searle, Jonh, Rationality in Action (Cambridge, Massachusetts: MIT Press,

2002).Sen, Amartya, Development as Freedom (New York: Random House, 1999).

ARTICOLE

Boettke, Peter, and John Robert Subrick, „From Philosophy of Mind toPhilosophy of the Market,” Journal of Economic Methodology, vol. 9,no. 1, 2002.

Boettke, Peter, and John Robert Subrick, „The Rule of Law and HumanCapabilities, Supreme Court Economic Review, 10, 2003.

Erion, Gerald J., and Barry Smith, „Skepticism, Morality and The Matrix,” inWilliam Irwin, ed., The Matrix and Philosophy (Chicago: Open Court,2002).

Griswold, Charles, „Happiness and Cypher’s Choice: Is Ignorance Bliss?” inThe Matrix and Philosophy (Open Court Publishing, 2002).

PREZENºA

LUI

DUMNEZEU

ÎN

FILMUL

MATRIX

„Iatå scheletul unei pove¿ti care va fi celebrå printre tinerii de pretutindeni:un individ cålåtore¿te mult, deseori este singur. Cautå alinare spiritualå¿i ocole¿te munca plictisitoare. Este mult mai inteligent decât propriiipårin¡i ¿i decât majoritatea oamenilor pe care îi întâlne¿te. Îi råsar în calenenumårate indicii bizar de drågåla¿e cå alinarea spiritualå chiar poate figåsitå.”

Kurt Vonnegut,„Why They Read Hesse.”1

PAUL FONTANA

Printre cei maientuzia¿ti fani aifilmului Matrix senumårå ¿i cre¿tinievlavio¿i, careidentificå destuleparalele între aceaståpeliculå ¿i via¡a luiHristos. PaulFontana exploreazåaceste fascinanteparalele ¿i relevårolul important pecare îl joacåDumnezeu înMatrix.

1 Vonnegut, p. 107


182 PAUL FONTANA


La sfâr¿itul lunii august 1999, m-am dus cu un grup de prieteniså våd filmul Matrix la un cinematograf din East Village. Cu to¡ii îlmai våzusem de câteva ori, dar împårtå¿im filozofia potrivit cåreiaun film care meritå våzut o datå meritå våzut de nenumårate ori.În momentul în care am intrat în salå, cu zece minute înainte destingerea luminilor, am råmas perplex så descopår cå nu aveamunde så ståm. Matrix avusese premiera cu patru luni în urmå ¿i totnu gåseai loc decât în picioare. Dupå ce a început filmul, se påreacå nu eram singurii care îl mai våzuserå de câteva ori bune, pentrucå publicul aplauda ¿i striga asemenea unei veritabile galerii defani consumatori de filme cult ce se afla.

În weekendul în care a avut premiera, Matrix a vândut bilete învaloare de peste cincizeci de milioane de dolari; în plus, a vândutmai multe copii pe DVD în SUA ¿i Marea Britanie decât orice altfilm. Uimit de reac¡ia pe care a stârnit-o filmul în rândul publicului,criticul de film Steven Armstrong comenteazå: „chiar ¿i cele maibune filme de ac¡iune ¿i SF vin ¿i pleacå ¿i majoritatea filmelorcult fac furori în cinematografe înainte de a-¿i forma o audien¡åloialå pe video, dar Matrix a încålcat toate aceste reguli.”2

Reac¡ia criticii la apari¡ia acestui film a fost eterogenå ¿i succesulnotabil de care s-a bucurat în rândul publicului a fost ob¡inut maidegrabå în ciuda articolelor apårute în preså decât mul¡umitå lor.Jane Maslin de la New York Times este în spiritul multora dintrecomentariile fåcute de criticii filmului atunci când spune cå „Matrixpoate fi låudat atunci când vine vorba despre efectele speciale,dar nu îndepline¿te criteriul profunzimii în alte domenii cruciale.”3

Academia de film ¿i-a exprimat ¿i ea punctul de vedere atuncicând i-a acordat Oscarul pentru efecte speciale, sunet ¿i montaj,dar nici måcar nu l-a nominalizat la alte categorii care ¡ineau desubstan¡a ideaticå a filmului.

Un motiv pentru care publicul tânår a primit atât de bine filmuleste plasarea acestuia într-un gen popular de filme din careenumeråm The Graduate, Ferris Bueller’s Day Off, Trainspotting,

2 Armstrong3 Maslin

PREZENºA LUI DUMNEZEU ÎN FILMUL MATRIX 183


Fight Club ¿i American Beauty (¿i lista poate continua), care constituieo pledoarie pentru gândirea dezmårginitå ¿i trateazå cu dispre¡ ¿icondescenden¡å soarta celui ce munce¿te pentru „¿efu’ cel mare”.

Cu toate acestea, în spatele mesajului de suprafa¡å cu „eliberea-zå-¡i mintea” predominå o temå mult mai profundå. Oricine carede¡ine chiar ¿i cea mai superficialå educa¡ie religioaså poate descifraunele dintre cele mai evidente aluzii biblice din Matrix. În plus, pemåsurå ce analizezi temele de rezisten¡å ale filmului, va descopericå acesta este în deplinå rezonan¡å cu elementele gândirii apocalipticeiudeo-cre¿tine. Teologia din Matrix este alimentatå de anxietå¡ileexpectativei apocaliptice ce caracterizeazå aceastå perioadå, înparticular cele privind speran¡a mântuirii mesianice, reinstaurarea¿i instituirea Împårå¡iei lui Dumnezeu. Acest film este fidel teologieibiblice – în ciuda aparen¡ei neortodoxe. ªi, – iarå¿i – în ciudaintrigii aparent laice, Dumnezeu nu lipse¿te din Matrix. Dupå cumvom vedea, fra¡ii Wachowski au fåcut – în mod subtil, dar imposibilde ignorat – din prezen¡a Lui, un element de maximå importan¡åîn film.

Prima dovadå – ¿i cea mai incontestabilå – a temelor cre¿tinedin Matrix este prezen¡a personajelor alegorice; iar locul firesc deunde putem începe este Neo. Chiar pe la începutul filmului,Morpheus îl anun¡å cå el este „Alesul”, persoana care poate interveniîn Matrice ¿i salva umanitatea. În tradi¡ia iudaicå veche, persistasperan¡a cå un mare conducåtor ¿i lider militar – probabil descen-dent al lui David – va apårea ¿i va reda Israelului gloria sa trecutå,subjugându-i astfel to¡i du¿manii.4 Aceastå persoanå era numitåMesia („cel uns” în ebraicå) deoarece ungerea cu mir semnificarecunoa¿terea ca rege. Toate evangheliile canonice men¡ioneazåfaptul cå atunci când Iisus a intrat în Ierusalim, mul¡imea l-aîntâmpinat ca rege; to¡i sperau cå El era cel care urma så eliberezeIsraelul de sub domina¡ie stråinå ¿i så-i reînnoade rela¡ia pe care arfi trebuit så o aibå cu Dumnezeu. Apostolul Pavel a explicat pe

4 Vezi Isaia, 9, 11, 42, 61

184 PAUL FONTANA


larg cå misiunea lui Iisus nu era nici pe departe una militarå. Cutoate acestea, preten¡ia cå Iisus era Mesia era destul de derutantå,pentru cå nimeni în vechiul Israel nu a¿tepta un rege care så suferedin punct de vedere spiritual – iar Iisus nu a fåcut nimic pentru arezolva cauza suveranitå¡ii Israelului. În multe privin¡e, Neo sepotrive¿te mai bine în rolul unui mesia militar pe care îl a¿teptauisraeli¡ii decât în cel soteriologic5 pe care l-a îndeplinit Iisus.

În a doua scenå a filmului îl cunoa¿tem pe cel care reprezintåfigura cristicå. Thomas Anderson lucreazå ca programator, darsub lumina lunii este cunoscut drept Neo, un hacker deja notoriu.Prima echivalare pe care o facem între Neo ¿i Iisus are loc brusc:publicul îl vede adormit în fa¡a computerului, muzica urlându-i înurechi.6 Un mesaj anonim de pe monitor îl treze¿te: „Treze¿te-te,Neo... E¿ti prins în Matrice... cioc-cioc...” Acest mesaj este urmatde puternice båtåi în u¿å. Atunci când este salutat de Choi (doritorde programe pirat), ne întâlnim cu prima anticipare mesianicå.Acesta îi mul¡ume¿te lui Neo cu urmåtoarele cuvinte: „Aleluia!E¿ti salvatorul meu, omule! E¿ti propriul meu Iisus Hristos.” Seface sim¡itå chiar ¿i o aluzie la secretul mesianic a¿a cum apare înevanghelia dupå Marcu7; Neo îl sfåtuie¿te pe Choi så nu vorbeascånimånui despre tranzac¡ie, iar acesta råspunde: „Da, ¿tiu. Asta nicimåcar nu a avut loc. Tu nici måcar nu exi¿ti.” Aceastå scenå esteun indiciu me¿te¿ugit ¡intind la semnifica¡ia mesianicå a lui Neo.

Scena în care facem cuno¿tin¡å cu Neo este urmatå de secven¡achemårii sale, într-o ¿aradå cu aluzii biblice. De¿i nu este o referin¡åcristicå în sine, multe figuri importante din Cartea sfântå sunt„chemate” de cåtre Dumnezeu – uneori prin coborârea unui înger,

5 Soteriologia este doctrina mântuirii înlesnite de sacrificiul lui Iisus Hristos. (n. Yeffeth)6 Faptul cå în cå¿ti se aude muzica celor de la Massive Attack anticipå evolu¡ia rolului luiNeo.7 În Evanghelia dupå Marcu, Iisus se aratå reticent în a accepta titlul de Mesia. Deexemplu, atunci când Petru î¿i mårturise¿te convingerea cå Iisus este Hristos, Mesia,Iisus îl înva¡å så nu mai vorbeascå nimånui despre asta. Majoritatea cårturarilor care austudiat în amånunt Biblia considerå cå refuzul lui Iisus de a fi identificat cu Mesia ¡ine dedorin¡a sa de a nu fi etichetat drept mesia militar, care domina imagina¡ia evreilor afla¡i îna¿teptarea unui salvator.



alteori de Dumnezeu însu¿i – ¿i instruite. (De exemplu, Avraameste chemat ¿i i se spune så meargå în påmântul Canaanului.)

În formatul arhetipal al secven¡ei chemårii, dupå cum vedemîn chemarea lui Avraam8 din Scripturile ebraice ¿i a Fecioarei Mariaîn Noul Testament9, Dumnezeu roste¿te numele celui care estechemat ¿i acesta råspunde: „Aici sunt, Doamne.” În versiunea dinMatrix, aceastå scenå se desfå¿oarå în felul urmåtor: îngerul esteînlocuit de un comisionar de la Federal Express care spune: „ThomasAnderson?”, iar Neo råspunde: „Eu sunt.” Când deschide pachetul,gåse¿te un telefon mobil. Imediat vine ¿i „apelul” de la Morpheus,prin care prime¿te instruc¡iuni.

Pe måsurå ce ac¡iunea avanseazå, publicul este bombardat cuinforma¡ii conflictuale referitoare la identitatea lui Neo: este saunu el „Alesul”? Pentru a confirma faptul cå el este, Morpheus (carecrede în Neo fårå så crâcneascå) îl duce pe Neo la Oracol. Mesajulpe care aceasta i-l transmite lui Neo este ambiguu: sugereazå (darnu o spune de-a dreptul) cå nu el este Alesul. Mai apoi continuåcu ve¿tile proaste ¿i anticipå cå Morpheus, care este convins defaptul cå din fericire cåutarea sa a luat sfâr¿it, î¿i va risca via¡apentru a-l salva pe Ales, ¿i cå Neo trebuie så hotårascå dacå îl valåsa så moarå sau dacå se va oferi pe sine drept sacrificiu în schimb.Iar aceastå profe¡ie va cåpåta semnifica¡ie simbolicå în ultimelescene ale filmului.

Cu toate acestea, înainte de confirmarea apoteoticå, mårea¡å afaptului cå Neo ¿i Alesul sunt una ¿i aceea¿i persoanå, se manifeståo aluzie nemascatå la minunea învierii lui Lazår din mor¡i.10 CândMorpheus este arestat, Neo î¿i då seama cå profe¡ia Oracolului seîmpline¿te ¿i porne¿te în ajutorul såu: aceasta se va dovedi a fi ceamai spectaculoaså ¿i incitantå secven¡å de ac¡iune din film.Morpheus este ¡inut într-o camerå lungå ¿i îngustå – asemånåtoarecu pe¿tera în care Lazår era îngropat. Neo se avântå într-un elicopterpentru a-l salva pe Morpheus, aflat într-o stare vecinå cu coma.

8 Geneza 12:1, 22:19 Luca 1:3810 Ioan 11

186 PAUL FONTANA


Îndemnul lui Neo: „Morpheus, ridicå-te! Ridicå-te!” este ca unecou al îndemnului lui Iisus cåtre Lazår: „Lazåre, ie¿i afarå!”11 Înambele situa¡ii, puterea care emanå de la agentul salvårii (Neo ¿iIisus) este cea care învie personajele din morminte, ce ies cu mâinile¿i picioarele legate.12 Din punct de vedere teologic, ambele circum-stan¡e marcheazå un moment critic în cariera lui Iisus ¿i în cea alui Neo. Dupå Evanghelia lui Ioan, învierea lui Lazår este våzutådrept un punct de turnurå ¿i de apogeu în activitatea de propovåduirea lui Iisus, pentru cå aceastå ultimå ¿i dramaticå minune va atrageo mul¡ime destul de mare încât så devinå o amenin¡are publicå.13

Similar, scena salvårii spectaculoase ¿i aparent imposibile din Matrix– care nu este ea înså¿i departe de a fi consideratå o minune –îndepårteazå orice îndoialå pe care Trinity ¿i Tank ar fi putut-o aveaîn privin¡a identitå¡ii lui Neo ca Ales. De asemenea, este momentulîn care agen¡ii încep så î¿i concentreze aten¡ia ¿i asupra lui Neo,dupå ce nu îl avuseserå în vizor decât pe Morpheus.

Scenele urmåtoare con¡in nenumårate elemente ale relatårilordespre patimi14. Neo påtrunde îndråzne¡ ¿i violent în clådirea guver-namentalå, cu atitudinea lui Iisus în momentul în care i-a alungatpe negustori din Templu – de¿i ac¡iunile lui Neo sunt mult maiviolente. Aceastå compara¡ie este mult mai pu¡in exageratå decâtar putea pårea, pentru cå ¿i Templul ¿i clådirea guvernamentalåsunt centrul autoritå¡ilor cårora li se opun ¿i Iisus ¿i Neo. Bineîn¡eles,în ochii lui Iisus Templul are o naturå purå, dar care a fost pervertitå,în timp ce clådirea guvernamentalå este inima unei puteri maleficece nu de¡ine calitå¡i mântuitoare.

O altå paralelå pe care o putem face cu relatårile despre patimini-l aratå pe Neo, ca ¿i pe Iisus, ucis, înviat ¿i înål¡ându-se cutrupul la ceruri. În scena care urmeazå dupå ce Morpheus estesalvat, Neo trebuie så îl înfrunte singur pe agentul Smith. Dupåscena tensionatå de la metrou, Neo pleacå înspre un motel din

11 Ibid., 11:4312 Ibid., 11:4413 Ibid., 11:48, 53; vezi ¿i 12:2114 Aceste relatåri nareazå via¡a ¿i activitatea lui Iisus dupå cum apar în Evanghelii.



apropiere, intrå în camera cu numårul 303,15 unde ar putea gåsi oie¿ire. Când intrå în camerå, Neo este împu¿cat de agentul Smith,se pråbu¿e¿te ¿i moare. Plasarea ostentativå a numårului 303 artrebui så de¿tepte intui¡ia oricårui membru al publicului cåruia NoulTestament îi spune ceva, ¿i care este con¿tient de semnifica¡ianumericå a cifrei 3 din Evanghelii. Din moment ce intriga filmuluinu permite ca Neo så zacå mort timp de trei zile, acest indiciu vizualsimbolic este tot ceea ce filmul trebuie så ofere pentru ca publiculså fie mai sensibil la semnifica¡ia acestei mor¡i momentane.16 Dar,ca ¿i în Evanghelii, povestea nu se terminå aici, pentru cå Neo sereîntoarce la via¡å câteva momente mai târziu. În toate Evangheliile,o femeie sau un grup de femei descoperå mormântul gol ¿i suntprimele care îl våd pe Hristos (¿i/sau o imagine cereascå). Matrixnu pierde ocazia de a mai face o paralelå între aceste douå pove¿ti.În pur stil Pieta, Trinity îl îmbrå¡i¿eazå pe Neo lipsit de via¡å ¿i esteprima care îl vede în momentul în care învie.

În timp ce cercetåm mai departe versiunea învierii, este foarteimportant så observåm diferen¡ele dintre Neo cel de dinaintea învierii¿i cel de dupå. De¿i toate cele patru Evanghelii canonice vorbescdespre înviere, rolul ei central în teologia cre¿tinå este identificabilîn scrierile lui Pavel. În prima Epistolå cåtre corinteni, care esteunul dintre cele mai semnificative fragmente din punct de vedereteologic ale Noului Testament, Pavel argumenteazå caracterulcentral al învierii – atât a lui Iisus cât ¿i a tuturor credincio¿ilor cevor fi învia¡i din mor¡i la sfâr¿itul zilelor – pentru credin¡a cre¿tinå.17

Importan¡a acestui pasaj pentru discu¡ia noastrå constå în descrierealui Pavel referitoare la cum va aråta un trup înviat. El folose¿tesintagma enigmaticå „soma pneumatikon”18 care este traduså în

15 În prima scenå, ¿i Trinity era în camera cu numårul 303 a unui motel påråsit. Filmuleste circular, terminându-se acolo unde a început.16 Ca ¿i în Evanghelii, creatorii filmului Matrix subliniazå faptul cå Neo chiar este mort(aparatele indicå lipsa func¡iilor vitale). Dacå ¿i-ar reveni pur ¿i simplu dupå ce a fostîmpu¿cat, s-ar spulbera miraculosul, la fel cum s-ar fi întâmplat dacå Iisus ¿i Lazår ar fi„le¿inat” ¿i ¿i-ar fi revenit în sim¡iri la scurt timp.17 Epistola întâi cåtre Corinteni, 15:12-1918 Ibid., 15:44

188 PAUL FONTANA


noua versiune standard a Bibliei ca „trup duhovnicesc.” Cårturariiau vårsat multå cernealå încercând så descifreze sensul pe carePavel i l-a menit acestui soma pneumatikon. Noi nu ne vom ocupaaici de detaliile dezbaterii, ci doar vom pune fa¡å în fa¡å descriereape care Pavel i-o face cu caracteristicile lui Neo cel înviat din mor¡i.Comparând corpul de carne cu cel înviat, Pavel scrie: „Se seamånåîntru stricåciune, învie întru nestricåciune. Se seamånå întru necinste,învie întru slavå; se seamånå întru slåbiciune, învie întru putere.”19

Când îl studiem pe Neo înviat prin prisma descrierii pe care oface Pavel lui soma pneumatikon, descoperim similaritå¡i stupefiante.Neo cel înviat este capabil så facå lucruri de neimaginat în via¡a saanterioarå, cum ar fi så opreascå gloan¡ele, så se scufunde în trupulunui agent ¿i så îl pulverizeze prin explozie, sau så se ridice la cerdupå bunul plac. ªtim cå Neo cel înviat din mor¡i este „nemuritor”,deoarece agen¡ii nu-l mai pot råni. Dupå ce ace¿tia încearcå så îlîmpu¿te, agentul Smith face o mi¿care bruscå înspre Neo, dar acestadin urmå îl împiedicå ¡inând o mânå la spate. Neo cel înviat arechiar ¿i o strålucire aparte, de¿i nu la fel de orbitoare ca cea care ise atribuie lui Iisus.20

A¿a cum apostolii påtrund în¡elesul profe¡iilor lui Iisus privitoarela Templu abia dupå diminea¡a de Pa¿te,21 învierea îi va declan¿alui Neo în¡elegerea lucrurilor pe care i le spuseserå Morpheus ¿iOracolul. De exemplu, Neo întreabå: „Vrei så spui cå pot så måferesc de gloan¡e?” ¿i Morpheus îi råspunde: „Vreau så spun cåatunci când vei fi pregåtit, nu va fi nevoie.” Acest schimb de replicianticipå natura schimbatå, de dupå înviere, a lui Neo.22 ªtim cåNeo este pregåtit dupå ce învie, pentru cå numai cu câteva clipeînainte încercase så se fereascå de gloan¡e, dar unul l-a atins. Dupåînviere înså, este într-adevår pregåtit, ¿i – a¿a cum a prezis Morpheus– intangibil. Toate apari¡iile post-înviere ale lui Neo indicå dincolo

19 Ibid., 15:42b-4320 Matei, 28:3, Marcu 16:5, Luca 24:4, Faptele apostolilor 26:1321 Ioan 2:2222 ªi profe¡ia Oracolului referitoare la faptul cå Neo are „darul”, dar cå va trece într-ovia¡å viitoare, se låmure¿te ¿i se dovede¿te a fi adevåratå dupå ce învie.



de orice îndoialå faptul cå trupul såu este înviat în „putere, slavå ¿ivia¡å ve¿nicå.” Lucrurile pe care Neo le înfåptuie¿te dupå înviereîi sunt accesibile numai unui soma pneumatikon, deoarece chiartrupul puternic (virtual) al lui Neo este nevrednic fa¡å de cel pecare îl capåtå dupå înviere.

Când combinåm profe¡ia sus-men¡ionatå a lui Morpheus cu ceaa Oracolului referitoare la faptul cå poten¡ialul total al lui Neo seva împlini într-o „via¡å viitoare” (adicå dupå înviere), în¡elegempe deplin faptul cå Neo trebuia så moarå ¿i så învie pentru caråzboiul så fie câ¿tigat în cele din urmå. Cu alte cuvinte, båtålia nuavea sor¡i de izbândå fårå moartea ¿i învierea eroului, pentru cåNeo î¿i desåvâr¿e¿te starea totalå de realitate dupå înviere. Inevita-bilitatea ¿i necesitatea evenimentelor Patimilor/Pa¿tilor este o temåomniprezentå în Evanghelii. De aici ¿tim de asemenea ¿i cå Fiullui Dumnezeu s-a dat pe sine însu¿i de bunåvoie la moarte pentruca to¡i så putem fi pårta¿i împårå¡iei lui Dumnezeu. Identificåmacest element ¿i în versiunea patimilor din Matrix; Neo va porni såîl salveze pe Morpheus sfidând astfel avertismentul Oracolului cåva fi nevoie så î¿i sacrifice propria via¡å. Mai mult, din moment ceagen¡ii vor så afle codurile ora¿ului Zion (pentru a putea exterminarasa umanå), sacrificiul de sine al lui Neo salveazå umanitatea.

O altå asemånare între episoadele învierii din Evanghelii ¿i dinfilm este aceea cå nici apostolii ¿i nici Morpheus nu se a¿teptau caMesia så moarå ¿i så învie, pentru cå nu era men¡ionat explicit nicåieriîn scripturi, respectiv în spusele Oracolului. De¿i textele mesianiceale Scripturilor ebraice canonice sunt variate, vagi ¿i pu¡ine la numår,nici una dintre ele nu face vreo aluzie cå mesia va fi executat saucå va învia. Faptul cå în toate cele patru Evanghelii discipolii suntsperia¡i ¿i deruta¡i de moartea lui Iisus ¿i cå mai apoi sunt uimi¡i deapari¡iile sale post-înviere sugereazå cu tårie cå nici unul dintre einu se a¿tepta la învierea Mântuitorului. Suntem martorii aceleia¿istupefac¡ii ¿i ¿ocului profund al lui Morpheus când Neo este ucis– „Nu se poate!” – din care în¡elegem cå în toate profe¡iile pe carele auzise de la Oracol, nu i se indicase nimic despre moartea ¿iînvierea Alesului.

Ultima asemånare ce råmâne de remarcat între Evanghelii ¿iMatrix este finalul amândurora. Ultima scenå din film (Neo se ridicå

190 PAUL FONTANA


în zbor înspre cer) urmeazå îndeaproape descrierile lui Marcu,Luca ¿i ale Faptelor apostolilor, care povestesc despre înål¡area lacer a lui Iisus cel înviat din mor¡i.

Trebuie så men¡ionåm înså un punct în care filmul se îndepår-teazå de povestea biblicå: de¿i ac¡iunile lui Neo reamintesc de celeale lui Iisus, semnifica¡ia escatologicå23 a lui Neo – drept cel acårui întoarcere va pune capåt luptei ¿i va marca începutul uneinoi epoci dominate de pace – aderå mai degrabå la cea a lui Hristosla a doua Sa venire. Unii oameni ar putea obiecta la ideea uneifiguri cristice care så împu¿te oameni în stânga ¿i-n dreapta. Cutoate acestea, distrugerea violentå a du¿manilor lui Dumnezeu erao alternativå valabilå pentru instaurarea Împårå¡iei lui Dumnezeu¿i faptul cå Iisus nu a procedat astfel a semånat confuzie printreadep¡ii såi.24

De¿i Morpheus poartå un numår de pålårii alegorice pe parcursulfilmului, rolul simbolic în care a fost distribuit este acela de IoanBotezåtorul, mai ales a¿a cum apare în a patra Evanghelie. În aceasta,proorocul trebuie så fie un martor al lui Iisus, un martor al luminii.25

Ioan î¿i minimalizeazå propria semnifica¡ie ¿i afirmå mereu cåsingura lui menire este aceea de a pregåti calea pentru cel ce vaveni dupå el. Urmåtoarele versete rezumå misiunea lui Ioan:

„Printre voi se aflå cineva pe care nu îl ¿ti¡i ¿i care vaveni dupå mine; dar eu nu sunt vrednic så-i dezleg cureauaîncål¡åmintei Lui...”26

23 Escatologia este o credin¡å sau o doctrinå care se concentreazå în principal asuprafinalului apocaliptic al lumii. Semnifica¡ia escatologicå a lui Iisus este foarte u¿or deidentificat; a promis så le dåruiascå celor credincio¿i bucuria vie¡ii ve¿nice, anun¡ândînceputul Armaghedonului ¿i sfâr¿itul lumii. Trådarea lui Iuda este o dovadå a faptuluicå nu a crezut cå Iisus putea îndeplini aceastå promisiune. (n. Yeffeth)24 N.T. Wright indicå în The Climax of the Covenant faptul cå în Manuscrisele de laQumran se vorbe¿te despre strategii militare ¿i despre instaurarea Împårå¡iei lui Dumnezeuîn aceea¿i propozi¡ie (p. 306).25 Ioan 1:726 Ibid., 1:26-27



A doua zi l-a våzut pe Iisus venind înspre el ¿i a spus:„Iatå-l pe mielul lui Dumnezeu care va lua asupra lui påcatelelumii! Despre el am spus «dupå mine vine bårbat, care afost înainte de mine, fiindcå mai înainte de mine era.»”27

ªi Morpheus ¿i Ioan î¿i asumå rolul de a anun¡a venirea salva-torului; ambii manifestå o siguran¡å netulburatå cå Neo/Iisus esteMesia. Credin¡a lui Morpheus råmâne ne¿tirbitå chiar ¿i atunci cândNeo însu¿i se îndoie¿te cå ar putea fi Alesul. ªi Morpheus se comportåumil fa¡å de Neo, a¿a cum ¿i proorocul Ioan se poartå fa¡å de Iisus.

De¿i paralela men¡ionatå func¡ioneazå pentru anumite laturi alerolului lui Morpheus, acesta î¿i creeazå o rela¡ie mai complexå ¿imai profundå cu Neo (de guru, de lider, victimå a sacrificiului)decât cea dintre Ioan ¿i Iisus. În timp ce Ioan dispare din vizorulEvangheliilor ¿i este ucis în obscuritate în culise, Morpheus råmâneîn centrul aten¡iei ¿i în via¡å pânå în final.

Este destul de u¿or så identificåm legåturile dintre Morpheus ¿iNeo ¿i diverse personaje prezente în Biblie. Cu toate acestea, Trinity(treime) då mai multe båtåi de cap. De¿i numele såu este în acordcu mitul cre¿tin, cuvântul „treime” nu apare în Biblie. Este maidegrabå numele pe care cre¿tinii l-au dat divinitå¡ii a¿a cum oîn¡eleg ei. Nu prea se pot gåsi argumente în sprijinul ideii cå Trinitymanifestå tråsåturi caracteristice pentru Hristos, Dumnezeu Tatål¿i Sfântul Duh. Dar cuvântul „treime” a apårut dupå ce Hristos atrimis alinare, pe Sfântul Duh, dupå ce s-a înål¡at la cer. Cre¿tiniiaveau nevoie de o modalitate de a-¿i explica modul în careDumnezeu Tatål, Hristos ¿i Duhul Sfânt puteau så fie împreunå„Dumnezeu”, ¿i så-¿i conserve totu¿i credin¡a monoteistå. SfântulDuh este cea mai alinåtoare ¿i mai spiritualå entitate a treimii – ¿iacestea sunt calitå¡i ce îi pot fi atribuite lui Trinity. Dar aceaståobserva¡ie cam scâr¡âie. Oare are Trinity mai multe în comun cuMaria Magdalena?

27 Ibid., 1:29-30

192 PAUL FONTANA


Ra¡iunea ne då ghes så stabilim o echivalen¡å între cele douåpersonaje feminine, pentru cå ambele constituie figuri feminineremarcabile într-o lume a bårba¡ilor. De¿i aceastå compara¡ie nueste total lipsitå de substan¡å, este în aceea¿i måsurå destul deproblematicå. Existen¡a Mariei Magdalena nu poate fi puså laîndoialå datoritå prezen¡ei sale în Evanghelia lui Matei, Marcu ¿iIoan (¿i probabil în cea a lui Luca), ¿i cu toate acestea ¿tim foartepu¡ine despre rolul ei în raport cu Iisus ¿i în cre¿tinismul timpuriu.Ceea ce ne spun înså Evangheliile este cå ea este contemporanåcu perioada petrecutå de Iisus pe påmânt ¿i cå a fost cea care agåsit mormântul Lui gol ¿i care l-a våzut prima pe Iisus. Ioan nemai poveste¿te cå Maria (fårå un nume de familie) i-a uns cu mirpicioarele lui Iisus ¿i i le-a ¿ters cu pårul såu înainte ca acesta så fieucis.28

Trinity încarneazå acest rol vag – ea este cu Neo când el esteucis ¿i este prima care îl vede dupå momentul învierii.29 În plus,faptul cå ea îl îmbrå¡i¿eazå pe Neo dupå ce iese din Matrice aminte¿tede Evanghelia lui Ioan în care Maria Magdalena aleargå så îlîmbrå¡i¿eze pe Iisus înviat. ªi Trinity pare så îl „ungå cu mir” peNeo atunci când îi ¿terge fruntea cu un petec din hainele sale îmbibatcu propriile-i lacrimi. Folosirea hainelor este similar cu darul MarieiMagdalena, care î¿i folose¿te pårul.

Una dintre deosebirile notabile este datå de faptul cå cercetareaamånun¡itå a Evangheliilor nu dezvåluie altå naturå a rela¡iilorMariei Magdalena cu Iisus. De¿i mul¡i au îndråznit så sus¡inå altfel,Noul Testament este foarte tran¿ant în aceastå privin¡å. Prin urmare,sårutul pe care Trinity i-l då lui Neo (un indiciu al unei posibilerela¡ii viitoare) are rolul de a înce¡o¿a în loc så apropie echivalen¡asimbolicå dintre Trinity ¿i Maria Magdalena.

Personajul lui Trinity pare så fie un melanj neomogen desubtile referin¡e biblice; nu e nici pe departe la fel de u¿or de

28 Ioan 12: 1-629 Unii ar putea spune cå puterea lui Trinity este într-o oarecare måsurå responsabilå dereîntoarcerea la via¡å a lui Neo. În acest caz ar trebui plasatå în rolul lui Dumnezeu – opresupunere care ar putea fi justificatå de numele ei ostentativ teist.



descifrat precum e identitatea perfectå dintre Cypher ¿i Iudavânzåtorul.

Dic¡ionarul Oxford al limbii engleze enumerå câteva sensuriale cuvântului „cypher” (sau cipher): „1. o metodå de scrierecriptatå.... 2. un mesaj secret... 4. o denumire învechitå pentruzero...” „Secretomania” îl caracterizeazå atât pe Iuda cât ¿i peCypher: rendezvous-ul clandestin pe care l-a avut Cypher cuagen¡ii oglinde¿te întâlnirea secretå cu înal¡ii preo¡i în timpul cåreiaIuda a aranjat trådarea lui Iisus.30 De asemenea, ¿i Iuda, ca ¿i Cyphereste un „zero”, un nimic, pentru cå „ar fi fost mai bine dacå nu ar fiie¿it din pântecele mamei sale.”31, 32

ªi Iuda ¿i Cypher sunt plåti¡i pentru faptele lor. În Evanghelialui Matei, se spune cå Iuda a primit treizeci de argin¡i pentru atråda. Într-o notå ironicå, Cypher este råsplåtit cu o maså copioaså¿i promisiunea reîncarnårii (mai exact a revirtualizårii) într-un actor.Faptul cå ambii sunt plåti¡i pentru faptele lor demonstreazå låcomia,egoismul ¿i orbirea care îi caracterizeazå.

Mai mult, nici unul dintre ei nu crede nici måcar o secundåfaptul cå persoana pe care se hotåråsc så o vândå are o semnifica¡ieontologicå33, escatologicå sau soteriologicå. Spre deosebire deceilal¡i apostoli, nu existå nici o men¡ionare a numirii lui Iisus cuapelativul „Doamne”34 de cåtre Iuda. Chiar ¿i la Cina cea de tainå,când Iisus roste¿te profe¡ia faptului cå va fi vândut ¿i to¡i apostoliispun „Doamne, eu nu!”, Iuda se exprimå astfel: „Nici eu,

30 Marcu 14:10, Matei 26:14, Luca 22:431 Marcu 14:20b32 S-ar putea argumenta cå fårå trådarea lui Cypher nu s-ar mai fi declan¿at seria deevenimente care au condus la moartea ¿i învierea lui Neo. Similar, fårå sårutul lui Iuda separe cå Iisus nu ar mai fi fost crucificat ¿i nu ar fi înviat pentru a mântui sufletele umanitå¡ii.Prin urmare, nu cumva ei s-au nåscut pentru a îndeplini un anume rol în planul divin?33 Ontologia este discursul metafizic despre natura fiin¡ei - semnifica¡ia ontologicå a luiIisus se referå la faptul cå El råspunde la întrebårile apårute atunci când discutå desprenatura fiin¡ei. În doctrina cre¿tinå, Hristos însu¿i este råspunsul. (n. Yeffeth)34 „The Matrix as Messiah Movie” (awesomehouse.com/matrix)

194 PAUL FONTANA


învå¡åtorule!”35 Chiar de la începutul filmului, Cypher ¡ine såprecizeze cå nu crede în Neo. Când Trinity îi dezvåluie convingerealui Morpheus cå Neo este Alesul, Cypher izbucne¿te: „O så-lomorâm. În¡elegi asta!?” Când este singur cu Neo, Cypher ia înderâdere ideea existen¡ei Alesului, spunând: „Prin urmare e¿ti aiciså «salvezi lumea»! Doamne, ce idee! Ce ai de spus fa¡å de a¿aceva?” Nici Iuda ¿i nici Cypher nu au crezut cå obiectul trådåriilor era mântuitorul lumii pentru cå – este de presupus – nu ¿i-armai fi dus la bun sfâr¿it misiunile.

Aspectele legate de Iuda care apar ¿i în Cypher se bazeazå pematerial ioanin ¿i sinoptic.36 În timpul Cinei celei de tainå, apostolulpreaiubit îl întreabå pe Iisus cine este trådåtorul. Iisus råspunde:„Este cel cåruia îi voi da bucata asta de pâine înmuiatå în mâncare.”37

Dupå dezvåluirea acestei identificåri, Iuda pleacå gråbit la întâlnireacu autoritå¡ile „¿i se fåcu noapte.”38 ªi Neo ¿i Cypher participå la oultimå cinå (unde sorb aceea¿i båuturå) ce face aluzie la identificareatrådåtorului; în secven¡a imediat urmåtoare Cypher se întâlne¿tecu agentul Smith. Mai mult, Neo bea aceastå båuturå de¿i are gustde benzinå, reamintind astfel afirma¡ia profeticå a lui Iisus: „Oarenu voi bea cupa pe care mi-a menit-o Tatål?”.39

Relatårile sinoptice despre Iuda se regåsesc la Matei, Marcu ¿iLuca, unde ni se spune cå Iuda l-a indicat pe Iisus autoritå¡ilorprintr-un sårut. Zâmbetul nervos pe care Cypher i-l fluturå lui Neo(pe care camera insistå) atunci când le transmite agen¡ilor loca¡ialor prin intermediul telefonului mobil este echivalentul sårutuluivânzåtor.

Singura problemå în asemånarea lui Cypher cu Iuda este aceeacå agen¡ii îl cautå mai degrabå pe Morpheus decât pe Neo. Daraceasta nu afecteazå cu nimic alegoria deoarece predându-l pe

35 Matei 26:2536 Primele trei Evanghelii sunt numite Evanghelii sinoptice, deoarece împårtå¿esc uncon¡inut similar. A patra Evanghelie, a lui Ioan, este complet diferitå de celelalte trei.37 Ioan 13:2638 Ioan 13:3039 Ioan 18:11



Morpheus, Cypher trådeazå întregul echipaj, ¿i, prin urmare,omenirea.

Restul echipajului lui Morpheus – Tank, Dozer, Apoc, Switch¿i Mouse – se potrivesc în rolurile apostolilor. Desigur, nefiinddoisprezece, nu putem duce analogia aceasta mai departe. Cu toateacestea mai existå alte douå asemånåri demne de luat în seamå. Înprimul rând, aceea cå Evangheliile plaseazå între apostoli o pereche(sau perechi) de fra¡i. Faptul cå ¿i pe Nebuchadnezzar existå opereche de fra¡i nu este deloc întâmplåtor.

În al doilea rând, a¿a cum cei doisprezece apostoli ¿i mul¡imeanu ¿tiau ce så creadå despre Iisus, ¿i echipajul lui Morpheus areopinii împår¡ite despre Neo. Extremele sunt reprezentate de Trinity,care crede încå de la început cå Neo este Alesul, ¿i Cypher, a cåruiultimå replicå este „NU, nu cred!” Restul se situeazå undeva între.În Evangheliile sinoptice Iisus î¿i întreabå apostolii: „Cine crede¡ivoi cå sunt eu?”, iar Petru råspunde: „Mesia...”40 Iisus îl råsplåte¿tepe Petru declarând cå pe acea „piatrå” (joc de cuvinte pe margineacuvântului „Petru”41) î¿i va clådi biserica. La scurt timp dupårecunoa¿terea de cåtre Petru, fiecare dintre Evangheliile sinopticeplaseazå evenimentul schimbårii lui Iisus la fa¡å în prezen¡a lui Petru,Iacob ¿i Ioan, ce vor avea astfel revela¡ia de dinaintea Pa¿telui.42

Numele „Tank” sugereazå acela¿i gen de putere ¿i stabilitate pecare îl dovede¿te Petru, ¿i într-adevår se contureazå câteva paraleleîntre cei doi. Meritå men¡ionatå versiunea schimbårii la fa¡å prezentåîn Matrix în care Neo îl uime¿te pe Tank salvându-i în mod miraculospe Morpheus ¿i pe Trinity din cuibul agen¡ilor; bucuria ¿i siguran¡alui Tank sunt exprimate prin fraza „ªtiam eu! El este Alesul.” Faptul

40 Marcu 8:28, Matei 16:16, Luca 9:20, Ioan 1:4141 Petru este derivat din grecescul Petros, ce are sensul de piatrå. Numele apostoluluiPetru era de fapt Simon, dar Iisus l-a rebotezat Petru gra¡ie etimologiei.42 Nici unul dintre apostoli nu se a¿tepta ca Iisus så învie, dupå cum reiese din triste¡ealor profundå de dupå råstignire. Momentul revela¡iei sose¿te atunci când Iisus li se aratå– ¿i atunci în¡eleg cå El este într-adevår Fiul lui Dumnezeu.

196 PAUL FONTANA


cå Neo a izbutit aceastå încercare va declan¿a revela¡ia finalå a luiTank (¿i a publicului) cå Neo chiar este Alesul, dupå cum a sus¡inutMorpheus.

Ultimele personaje de analizat din aceastå schemå alegoricåsunt agen¡ii. Primul element de compara¡ie care ne råsare în minteeste Satana (sau diavolul, sau Anticristul), dar nu este chiar o potrivireperfectå. Apocrifele ¿i Noul Testament con¡in în¡elegeri conflictuale¿i variate ale Satanei, a¿a cå este greu de stabilit un punct de plecareîn aceastå alegorizare. În Evangheliile sinoptice, Satana joacå rolulispititorului care încearcå så curme misiunea påmânteascå a luiIisus înainte de a începe oferindu-I putere lumeascå în schimbulvenera¡iei. ªi lui Neo i se face o propunere similarå de cåtre agentulSmith, dar ¿i el refuzå så coopereze cu for¡ele råului.43

Evangheliile sinoptice prezintå ¿i multe cazuri ale unor poseda¡ide demoni, oglindite în Matrix de capacitatea agen¡ilor de a posedacorpul oricui este conectat la sistem. Cu toate acestea, cele douåsensuri ¿i întrebuin¡åri ale conceptului de „posedare” sunt foartediferite în profunzime.

Existå o paralelå interesantå între cei trei agen¡i ¿i „treimeanesfântå” men¡ionatå în Apocalipsa lui Ioan formatå din balaur/Satana, Prima ¿i a Doua Fiarå,44 care este învinså de Iisus înviatdin mor¡i ca ¿i agen¡ii învin¿i de Neo întors la via¡å. Înså ¿i aceaståcompara¡ie este mai degrabå aproximativå.

Adevårata dificultate în a echivala agen¡ii cu Satana este aceeacå nu ei sunt adevåra¡ii inamici din Matrix în acela¿i fel în careSatana este du¿manul lui Dumnezeu în teologia biblicå.45 În acestfilm, adevåratul inamic nu este în nici un caz o fiin¡å, ci un sistem

43 „The Matrix as Messiah Movie”44 Apocalipsa 12:1345 Folosesc sintagma „teologie biblicå” pentru a transmite faptul cå nu existå un consensbiblic în ceea ce prive¿te cine este Satana ¿i care este domeniul puterii ¿i autonomiei lui.Ideea cå existå puteri egale ale binelui ¿i råului aflate în competi¡ie pentru suveranitate înunivers este o no¡iune dualistå, råsåriteanå, necunoscutå Bibliei.



mult mai cuprinzåtor, con¿tient de sine. Moartea agentului Smithnu semnificå faptul cå råzboiul s-a sfâr¿it, ci cå pur ¿i simplu s-acâ¿tigat o båtålie ¿i cå omenirea are în cele din urmå o ¿anså. Astacontrazice Apocalipsa lui Ioan, în care moartea Satanei este ultimulprag ce trebuie trecut înainte de crearea unui nou cer ¿i a unui noupåmânt.

Cred cå în acest caz este mai indicat så reziståm dorin¡ei alego-rizante ¿i så nu îi distribuim pe cei trei agen¡i în roluri de personajebiblice tipice, ci mai degrabå så îi vedem drept agen¡i ai råului,care trebuie învin¿i pe cårarea ob¡inerii libertå¡ii umane.

Nebuchadnezzar (Nabucodonosor) ¿i ora¿ul Zion (Sion) suntde asemenea referiri biblice de mare importan¡å; de¿i nu am auzitfoarte multe despre Sion în primul film, cu siguran¡å cå va juca unrol mai important în episoadele ce vor urma.

Numele Nabucodonosor apare pentru prima oarå în Biblie în ADoua Carte a Regilor. Fiind rege al imperiului babilonian, Nabuco-donosor a condus armatele care au pustiit Ierusalimul ¿i au trimisîn exil cele douå triburi ale lui Iacov, care locuiau în regatul sudical lui Iuda. Numele lui Nabucodonosor apare deseori la trei dintreprofe¡ii majori ¿i la majoritatea celor mai pu¡in importan¡i. Imperiulbabilonian (¿i implicit conducåtorul såu) era o sintagmå cu mareprizå folositå ca pseudonim pentru autoritå¡ile malefice, la fel cumîn ziua de azi i-am spune unui inamic „nazist”.46

Oare de ce realizatorii filmului au denumit nava dupå un agental distrugerii, ¡inând cont de faptul cå misiunea lui Morpheus erauna de eliberare? Fårå îndoialå cå Morpheus ¿i restul echipajuluisunt de partea binelui; inteligen¡a artificialå care a înrobit planetareprezintå råul ¿i trebuie så fie îngenuncheatå. Folosirea acestui

46 În Apocalipså, de¿i imperiul råului este numit Babilon, s-a cåzut de acord cå autoruls-a referit la Roma. În aceea¿i manierå, Daniel a scris despre profanarea templului decåtre Antioh al IV lea Epifan, de¿i se referå la acest rege ca Nabucodonosor. Ca såîn¡elegem ¿i mai u¿or o asemenea substituire, vå voi exemplifica prin filmul MASH,care de¿i este plasat în contextul råzboiului din Coreea, era o criticå la cel din Vietnam.

198 PAUL FONTANA


nume în cazul unei entitå¡i a binelui este problematicå. Solu¡ia pecare o propun este aceea a unei subtilitå¡i în teologia biblicå carese opune în¡elepciunii comune. Råspunsul nu e de gåsit în CarteaRegilor, ci la profe¡i, mai ales la Ieremia.

În cosmologia israelitå veche lumea nu era în¡eleaså ca fiindguvernatå de for¡e naturale. No¡iunea deistå potrivit cåreia Dumnezeuexistå într-un plan transcendent separat de problemele zilnice alefiin¡elor umane era necunoscutå. În schimb, Dumnezeul israelitera o realitate omniprezentå, activå atât în cursul istoriei cât ¿i învie¡ile oamenilor. Dupå mentalitatea vechiului Israel, nimic nu sepetrece fårå ca Dumnezeu så fi permis. Om de culturå ¿i cercetåtoral Bibliei, Dominic Crossan spune: „tot ceea ce li se întâmplå evreilorîn lumea contemporanå este interpretat drept unul dintre planurilepunitive ¿i înrobitoare ale lui Dumnezeu.”47 Potrivit acestei viziuniasupra lumii, prin urmare, distrugerea Templului ¿i exilul trebuiauexplicate prin parametrii dreptå¡ii. La majoritatea profe¡ilor, exilul¿i distrugerea Templului erau doar råsplata dreaptå pentru påcåto¿eniaoamenilor (¿i mai ales a regilor) care venerau alte zeitå¡i. Astfel,dacå exilul s-a petrecut drept parte a planului Divinitå¡ii, înseamnåcå Nabucodonosor era un agent al justi¡iei divine, ca un aprod însala de judecatå. Adicå acesta a fåcut ceea ce Dumnezeu a vrut cael så facå. Vorbind despre Dumnezeu, Ieremia le spune oamenilor:„dacå vreun popor sau vreun regat nu va voi så-i slujeascå luiNabucodonosor, regele Babilonului, ¿i nu-¿i va pleca grumazulsåu sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cusabie, cu foamete ¿i cu ciumå, zice DOMNUL, pânå-l voi stârpi cumâna lui.”48, 49

Conform acestui context teologic, Nabucodonosor este un agental mâniei divine, a¿a cum „Moartea” este trimiså de Dumnezeupentru a-i pedepsi pe påcåto¿i în capitolul 6 al Apocalipsei. Binecu-vântarea primitå din partea divinitå¡ii de cåtre Nabucodonosor este

47 Crossan, p. 3148 Ieremia 27:849 Istoricul evreu Josephus, din secolul I, a în¡eles distrugerea celui de-al doilea templuîn 70 d.Hr. drept o transferare a statutului de neam ales în favoarea Romei.



singurul mod acceptabil din punct de vedere teologic de a în¡elegevictoria asupra lui Iuda, potrivit vechii teologii israelite.

Prin urmare, nava lui Morpheus, Nebuchadnezzar, are dublåconota¡ie: este ¿i binecuvântatå de Dumnezeu („avem o misiunede la Dumnezeu”), dar ¿i agent al distrugerii în maså trimis pentrua crea haos în tårâmul påcåtos.

Cuvântul „Sion” are sensuri multe ¿i variate în Biblie. Poate cåcea mai consistentå în¡elegere a lui apare în Psalmul 76:2, dreptlocul unde sålå¿luie¿te Dumnezeu. Ca ¿i Israelul, Sionul denume¿te¿i un loc ¿i un popor; se referå la muntele pe care este construitTemplul, dar este deseori folosit ¿i pentru a desemna întregul poporal lui Israel.50 Cu toate acestea trebuie så în¡elegem faptul cå înambii termeni sensul este oarecum transcendent. Gra¡ie prezen¡eilui Dumnezeu, Sionul este ¿i un munte cosmic ¿i un neam sfânt.Muntele Sionului era conceput a exista într-un loc sacru, neguvernatde limitele timpului obi¿nuit. Astfel, chiar în timpul exilului, pecând Templul fizic era doar ruine, Sionul cosmic a tråit viu în poporulsfânt atâta timp cât a stat în Babilon.

Trei aspecte importante ale Sionului biblic pot fi regåsite cuprecizie în Matrix. În primul rând, Sionul este tårâmul fågåduin¡ei.Potrivit Cår¡ii Exodului, Dumnezeu s-a întristat våzând cå poporulsåu era ¡inut în robia faraonului, a¿a cå i-a promis eliberarea. Deaceea îl nume¿te pe Moise conducåtorul poporului ¿i le asiguråcålåtoria într-un påmânt unde curge lapte ¿i miere.51 Acest påmântnou este Sionul. În Matrix, Tank reaminte¿te de promisiunea luiDumnezeu cåtre Israel prin replica: „Dacå tråie¿ti, s-ar putea chiarså-l vezi [ora¿ul Zion].” În ambele cazuri, Sionul este considerat afi o promisiune a felului în care lucrurile pot ¿i vor fi în viitor. Darmai mult decât un loc geografic este vorba mai degrabå despre unSion ceresc, pe deplin sincronizat cosmic cu fratele såu geamånmundan. Din acest motiv, dorul dupå Sion din inima vechilor israeli¡i

50 Isaia 51:16; vezi Levenson, p. 13751 Exod 3:8

200 PAUL FONTANA


era dorin¡a de uniune cu Dumnezeu, a cårui prezen¡å era imanentåîn Sion.

Al doilea aspect este cel mai important. De¿i nu este strict biblicå,se cunoa¿te o în¡elegere rabinicå potrivit cåreia Sionul era matri¡adin care a fost creatå lumea. În Talmud ¿i Midrash, Sionul esteechivalat cu grådina raiului, un paradis, prima crea¡ie a luiDumnezeu, ultimul obstacol ce stå în calea potopului haosului.Acesta este ¿i sensul suprem al Sionului din Matrix. Aici nu maieste vorba de prima crea¡ie a lui Dumnezeu, ci de ultimul ora¿omenesc ce a mai rezistat. Din moment ce este unicul lucru ce le-amai råmas oamenilor, vor face orice pentru a-l apåra. Fårå Siontotul e pierdut ¿i råzboiul ia sfâr¿it. Tank este chiar gata så î¿isacrifice liderul dacå astfel ar putea cru¡a aceastå ultimå a¿ezareumanå: „Ora¿ul este mai important decât mine, decât tine, chiar ¿idecât Morpheus.”

Dupå cåderea Ierusalimului, în 587 î.Hr., „Sionul a devenit unsimbol viu al dizgra¡iei na¡ionale, al contradic¡iei dintre mareleora¿ regesc al promisiunii ¿i amintirii ¿i ruinele jalnice ale epociiprezente.”52 A treia paralelå dintre Sionul biblic ¿i cel al filmuluiMatrix este aceea cå noul Sion, în care poporul lui Dumnezeu varecåpåta gloria ce i se cuvine, va fi reinstaurat de cåtre mesia.

Dacå am sus¡ine cå Matrix este un film religios, ar trebui såîntrebåm: „ªi totu¿i, unde e Dumnezeu?” Nu e greu de observatcå nici unul dintre personajele din film nu este un corespondent allui Dumnezeu. Pentru a explica aceastå aparentå omisiune, trebuieså på¿im dincolo de alegorie ¿i så începem analiza filmului prinprisma gândirii apocaliptice a primului secol dupå Hristos.

Observa¡ia cå Dumnezeu nu este nici men¡ionat ¿i cå nici nu seface referire la el în film nu ne laså decât douå op¡iuni. Mai întâi,putem afirma cå o accep¡iune a lui Dumnezeu nu este prezentå înfilm. Dacå înghi¡im aceastå idee, subminåm întregul complex dealegorii cåruia i-am dedicat paginile precedente, deoarece dacå

52 Levenson, p. 1102



nu existå Dumnezeu, atunci ¿i ideea de mesia este golitå de semni-fica¡ie. Cu toate acestea, a doua variantå pentru care putem pledaeste cå Dumnezeu este prezent ca atare. Mai precis, cå imagineadivinitå¡ii în Matrix este oarecum înruditå cu conceptul iudeo-cre¿tinal unui Dumnezeu intangibil, care, de¿i transcendent, este prezentîn problemele istoriei umanitå¡ii ¿i în economia mântuirii.

Din moment ce aceastå interpretare teistå a filmului nu estefoarte evidentå, are nevoie de explica¡ii. Împotriva argumentuluicå o accep¡iune a divinitå¡ii existå în Matrix vine faptul cå acestfilm con¡ine exact la fel de multe referiri la Dumnezeu cât ¿i Cântareacântårilor: nici una. Cu excep¡ia remarcei unice ¿i palide a luiMorpheus referitoare la „mersul la bisericå” – drept un alt loc încare Matricea este prezentå – ¿i a gamei largi de înjuråturi carecondimenteazå dialogurile, acest film nu con¡ine nici un fel dereferin¡e teiste. Dar cheia gåsirii lui Dumnezeu în Matrix nu estecåutarea Lui directå, ci mai degrabå urmårirea prezen¡ei Sale înfluxul general al filmului.

Pentru a explica aceastå afirma¡ie voi împrumuta o metaforådin astronomie: prin defini¡ie, este imposibil så vezi o gaurå neagrå.Cu toate acestea, oamenii de ¿tiin¡å au detectat cam douåsprezeceastfel de gåuri negre prin înregistrarea mi¿cårilor corpurilor astralecare orbiteazå în jurul acestora. Acela¿i lucru se poate aplica ¿i laMatrix, pentru a identifica prezen¡a lui Dumnezeu. De¿i nu putempune degetul în locul în care apare El, putem så-i cartografiemîmprejurimile studiind minu¡ios intriga filmului. Råspunsul laîntrebarea „Unde este Dumnezeu în Matrix?” constå în anumiteprobleme teologice care i-au bântuit pe gânditorii religio¿i ai primuluisecol al erei cre¿tine.

Råspunsul la întrebare este fluid pe parcursul filmului. La începutulfilmului ¿i în timpul a douå sute de ani ce i-au precedat ac¡iunea,Dumnezeu a fost absent. Dar El se va întoarce pânå în sfâr¿it.

Realitatea absen¡ei lui Dumnezeu a fost un sim¡åmânt al exila¡ilorsecolului ¿ase î.Hr. N.T. Wright explicå faptul cå, pentru ace¿tioameni, „epoca lor era o perioadå în care Dumnezeu pårea så-¿i fiascuns fa¡a.” Sentimentul abandonårii de cåtre Dumnezeu este

202 PAUL FONTANA


comun oamenilor care sunt în suferin¡å.53 I-au dat glas ¿i nevastalui Iov – care ¿i-a încurajat bårbatul så îl blesteme pe Dumnezeu ¿iapoi så moarå54 – ¿i autorul Psalmului 21 – care a scris versetul(mai târziu fåcut celebru de Hristos aflat pe cruce) „Dumnezeulmeu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai påråsit?”55

Sentimentul cå „Dumnezeu ne-a påråsit pentru cå altfel nu s-arfi întâmplat acestea” a fost cu siguran¡å încercat ¿i de oamenii dinanul 2199 ai filmului Matrix – ca ¿i de cei care au îndurat exilul ¿ialte suferin¡e groaznice. Este un scenariu plauzibil: omenirea, carea avut de suportat douå sute de ani de exil ¿i robie, a ajuns laconcluzia unanimå cå Dumnezeu a murit. Dacå acest cuvânt –„Dumnezeu” – nu ar fi ie¿it din vocabular deoarece a devenit unconcept lipsit de semnifica¡ie, pomenirea sa ar fi fost probabil oamintire malignå a naivitå¡ii oamenilor de demult în ceea ce prive¿tesoarta lumii. Pentru membrii echipajului lui Morpheus, care tråiescîn 2199, Dumnezeu reprezintå o credin¡å a oamenilor ce de multnu mai sunt, ¿i este sigur cå ¿i ei s-au în¿elat, pentru cå acestDumnezeu, dacå a existat o asemenea fiin¡å, este absent de douåsute de ani. Cu toate acestea, în ultimele momente ale peliculei,într-o manierå subtilå, El reapare. De fapt, izbucne¿te pur ¿i simpluîn ac¡iunea filmului ¿i a doua ¿i a treia oarå, pentru orice eventualitate,în cazul în care membrii publicului nu l-au observat din prima.Scenariul ne oferå toate detaliile de care avem nevoie pentru asus¡ine acest punct de vedere.

Pe måsurå ce ac¡iunea evolueazå, devine limpede cå Neo esteultima speran¡å a omenirii. Al¡i presupu¿i mesia au fost testa¡i ¿is-au dovedit incapabili. Echipajul ¿i-a pierdut råbdarea, iar Cyphereste gata så arunce prosopul în mijlocul ringului în numele întregiirase umane. Dar chiar în clipa în care îndoiala atinge apogeul ¿itrådåtorul este pe punctul de a rade de pe fa¡a påmântului ¿i ultimeleråmå¿i¡e ale umanului renun¡ând la Sion în favoarea adversarilor,Dumnezeu se întoarce în platou. Ca o ironie a sor¡ii, când Iuda depe Nebuchadnezzar sugereazå cå e nevoie de „o minune” pentru

53 Isaia 54:854 Iov 2:955 Psalmul 21:1



a-l opri, Tank se ridicå brusc ¿i îl împiedicå så-¿i continue planul.(Intrå Dumnezeu, flancul stâng al scenei.) Mai târziu, când Neo sepregåte¿te så reintre în Matrice pentru a-l salva pe Morpheus, Tankîl întreabå: „De ce mai ai nevoie, pe lângå o minune?” Aceaståminune este acordatå ¿i Morpheus se întoarce viu. În cele din urmå,când totul pare pierdut, în ultimele secunde ale filmului, înainte de ase activa impulsul electromagnetic pentru cå santinelele mai au pu¡in¿i anihileazå nava ¿i pe ocupan¡ii ei, Neo învie ¿i situa¡ia e salvatå.Toate cele trei evenimente sunt minuni veritabile, explicabile numaiprin interven¡ia lui Dumnezeu, care ¿i-a întors fa¡a înspre oameni.

Motivul eroului care î¿i påråse¿te oamenii pentru ca mai apoiså reaparå în ultimul moment ¿i så îndrepte situa¡ia este o conven¡iecinematograficå ce a fost folositå aici, într-un mod foarte subtil, înlegåturå cu prezen¡a lui Dumnezeu.

De¿i oamenii din Matrix par så fie atei, nelåsând så se întrevadånici un semn al credin¡ei sau cunoa¿terii lui Dumnezeu, filmul însine este extrem de teist, pentru cå poveste¿te despre întoarcereaexila¡ilor în Sion. Sau mai bine zis, despre reîntoarcerea Sionuluipe påmânt, în locul ce i se cuvine. Fårå ca Dumnezeu så fi suflat înpânze, învierea lui Neo ¿i alte evenimente miraculoase suntimposibil de explicat. De unde så fi venit Alesul dacå nu din partealui Dumnezeu? Cum ar fi ¿tiut Oracolul ce urma så se întâmpledacå nu ar fi fost în legåturå directå cu un plan salvator divin?Poate cå Dumnezeu „ªi-a ascuns fa¡a” timp de douå sute de aniînainte de începerea ac¡iunii descrise în Matrix, dar o datå cu gåsirealui Neo El se întoarce ¿i începe rena¿terea. Sionul, acum îngropatîn inima påmântului, va fi în curând reînviat la o nouå via¡å gra¡ieinterven¡iei Alesului ce a fost trimis de Dumnezeu. Cei câ¡ivasupravie¡uitori din Matrix sunt precum valea oaselor uscate dinEzechiel, capitolul 37, ultimele råmå¿i¡e a ceea ce a fost odatå.Din aceste blocuri de locuit Dumnezeu va re-crea omenirea eliberatåde opresiunea Matricei.

Învierea atât de a¿teptatå este acum la îndemânå.

Dar så nu crede¡i cumva cå fra¡ii Wachowski au inten¡ionat caMatrix så devinå o subtilå încercare evanghelizatå de a inocula

204 PAUL FONTANA


idei religioase în psihicul mul¡imii. Nici pe departe. A sus¡ine cåMatrix este un film „cre¿tin” ar însemna a ignora cå abundå înzeci de alte idei arhaice, religioase ¿i filozofice, multe dintre eleneavând nimic de-a face cu cre¿tinismul. Se pot scrie foarte u¿or¿i alte eseuri despre Matrix din prisma gnosticismului, a metafiziciilui Berkeley, a budismului, a numerologiei pitagoreice, a neoplato-nicismului ¿i fårå îndoialå cå ¿i alte puncte de vedere ideologicepot fi aplicate.

Este foarte interesant de men¡ionat cå în timpul unei discu¡ii pechat, fra¡ii Wachowski au fost întreba¡i dacå „simbolismul religios¿i elementele de doctrinå din film au fost utilizate inten¡ionat saunu”, iar råspunsul lor a fost „cå în mare parte folosirea lor a fostdeliberatå”.56 Cu toate acestea nu voi insista asupra acestui aspect,deoarece consider cå, de fapt, nu conteazå dacå temele religioasediscutate în paginile anterioare au fost adåugate „inten¡ionat” saunu. Sunt de acord cu criticii postmoderni care postuleazå cå arti¿tiisunt influen¡a¡i de semnifican¡i laten¡i, adicå idei (precum temaexilului ¿i a rena¿terii) generale ce sunt prezente în orice culturåa¿teptând så fie digerate ¿i refolosite într-o manierå ineditå. Estefoarte posibil ca fra¡ii Wachowski så fi sim¡it cå motivele (profane)ale reconstruc¡iei ¿i înnoirii crea¡iei sunt teme care vor avea ecouadânc în rândul publicului lor ¡intå. ªi s-a dovedit cå au avut dreptate.

Mai råmâne o ultimå întrebare de luat în calcul: de ce fra¡iiWachowski au ales så redea tocmai aceastå povestire? Adicå, dece au combinat mijloacele de expresie contrastante ale unei pove¿tiquasi-religioase cu ultra-violen¡a la vitezå maximå? Nu ar fi fostmai simplu så opteze numai pentru una dintre ele? Råspunsul celmai plauzibil este acela cå fra¡ii Wachowski î¿i cunosc publicul.Pu¡ini tineri din ziua de azi sunt dispu¿i så urmåreascå o povestecu savoare biblicå în stil Charlton Heston. Au inclus în film scenede violen¡å extremå din motivul pentru care fermierii trebuie såfoloseascå în fiecare an pesticide mai puternice: tinerii sunt atât deanestezia¡i de violen¡å ¿i lipså de respect, încât singura modalitateîn care îi mai po¡i comunica ceva publicului tânår amator de cine-

56 Textul acestei conversa¡ii este disponibil la awesomehouse.com/matrix



matografe este så urci standardele utilizând efecte ¿i mai „tari”care så facå totul ¿i mai ispititor ¿i mai rapid, pentru cå altfel nimeninu då o ceapå degeratå. Din aceastå cauzå, ritmul acerb al scenelorde ac¡iune trebuie så fie un ingredient inerent al unui film ce-¿idore¿te o audien¡å largå; despre filmele plictisitoare nu se vorbe¿te.Totu¿i nu ac¡iunea ¿i nici efectele speciale nu au creat popularitateaacestui film. ªi scenele de ac¡iune din Terminator 2 sunt la fel deincitante – iar acest film con¡ine ¿i motivul apocaliptic al omuluicare se întoarce dintr-un viitor catastrofal pentru a ne avertiza såreziståm dorin¡ei de a da na¿tere inteligen¡elor artificiale. Cu toateacestea, dupå ce nu a mai rulat în cinematografe, nu a mai stârnitacelea¿i reac¡ii ca ¿i Matrix. Statutul de film cult pe care Matrix l-acåpåtat pe loc este, cred eu, datorat subtextului în care sunt prezentetema exilului, rena¿terii ¿i a împlinirii speran¡ei escatologice carepot comunica ceva – în mod subtil – audien¡ei.

Este esen¡ial så în¡elegem faptul cå tema reconstruc¡iei ¿i arena¿terii presupune nu så facem lucrurile a¿a cum au fost, ci a¿acum trebuie så fie. Speran¡a recuperårii aspectelor pierdute estereac¡ionarå – cum este ¿i visul lui Jay Gatsby (n.tr.: eroul cår¡iiMarele Gatsby de F. S. Fitzgerald) de a retråi trecutul. Speran¡aescatologicå de reconstruc¡ie înså tinde spre înnoire radicalå, spreîndreptarea totalå a råului prezent – acesta este scenariul pe care îlprezic Isaia ¿i Apocalipsa. Mai mult, aceasta este ¿i speran¡a exila¡ilor.

Aceastå în¡elegere se aplicå ¿i la Matrix, deoarece publicul såu¡intå – cinefili între 18 ¿i 35 de ani din clasa de mijloc – este formatdin membri ai Genera¡iei Exilului. Ideea cå lucrurile pot aråta ¿ialtfel î¿i gåse¿te råsunet în noi. Fiecare orå petrecutå privind MTV,fiecare revistå superficialå de modå, fiecare site web care neîndeamnå så „facem click acolo” ne înstråineazå ¿i mai mult decea mai måruntå idee care ar putea conferi o cât de vagå semnifica¡ietranscendentå sau trainicå celor aproximativ optzeci de ani pe carese considerå cå îi avem de tråit. Am încercat så ne vopsim podoabacapilarå, så ne facem gåuri în tot corpul, så ne mutåm în California,dar nimic nu pare sortit så dureze. Tânjim dupå ceva plin de sens,integru ¿i nemaivåzut.

De¿i Evanghelia lui Ioan a fost scriså pentru comunitå¡ile cre¿tinepersecutate de autoritå¡ile romane, mesajul såu de råbdare – rezista¡i,

206 PAUL FONTANA


cåci sfâr¿itul este aproape ¿i vom fi cu to¡ii råzbuna¡i – este încåfoarte popular în rândul publicului contemporan aflat sub jugulopresiunii.57 La fel, „The Battle Hymn of the Republic”, în¡esat cuimagini apocaliptice biblice, era intonat de solda¡ii mår¿åluindînspre câmpul de luptå în timpul Råzboiului Civil deoarece promi-siunea cå într-o zi råzboiul se va sfâr¿i le îmbårbåta inimile.

În societatea americanå contemporanå, miza fiind considerabilmai micå, la fel sunt ¿i speran¡ele pentru înnoire radicalå. Cu toateacestea, pentru to¡i oamenii încarcera¡i în ni¿te birouri restrictive,separate prin paravane, satira din Dilbert este perceputå ¿i recunoscutåca o mårturie a destinului lor sisific. Este foarte popularå deoareceexplicå nelini¿tea existen¡ialå care se acumuleazå pe când individulpresteazå o muncå lipsitå de sens pentru o corpora¡ie.

Tinerii care våd Matrix vor recunoa¿te cu siguran¡å asemånareadintre birourile individuale pe care le ocupå la serviciu ¿i påståilecentralei energetice din Matrice. ªi-ar putea imagina cå doza decafea lungå care li se oferå este echivalentul mor¡ilor lichefia¡i,lichid hrånit intravenos pentru a între¡ine milioanele de sclavi umanicare men¡in Matricea în stare de func¡ionare prin bioelectricitatealor. De asemenea, vor în¡elege cå zilele de vineri în care nu enevoie så se îmbrace la costum, cele douå såptåmâni de concediucu platå ¿i ac¡iunile bursiere sunt prezente din acela¿i motiv pentrucare a fost creatå Matricea: „Ce este Matricea? Control. Matriceaeste o lume de vis generatå de computer, creatå pentru a ne ¡inesub control.”

Nu este nici o coinciden¡å faptul cå ¿eful lui Thomas Andersonde la Meta Cortechs Corporation are aceea¿i tunsoare ca ¿i agentulSmith ¿i cå scâr¡âitul spålåtorilor de geamuri este acela¿i sunet pecare mâinile lui Neo îl fac luptându-se cu sticla atunci când estesupt din påstaia sa. Agen¡ii care exercitå tirania Matricei nu suntîntru totul diferi¡i de Dl. Rhineheart, care îl mustrå pe Neo ¿i îl ¡ineînchis în ¡arcul birourilor gri. Ideea cå existå ¿i o altå posibilitate,

57 Boff, p. 17



cå, dacå ne vom „elibera min¡ile”, putem gusta din iluminareaspiritualå ¿i evada din aceastå închisoare, este o perspectivå foarteatractivå pentru noi, exila¡ii moderni. Dupå cum a spus ¿i KurtVonnegut, acesta este scheletul unui scenariu care va continua såaibå succes printre tinerii de pretutindeni.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Anchor Bible Dictionary, The, David Noel Freedman, ed. (New York:Doubleday, 1990).

Badham, Paul, Christian Beliefs About Life after Death (London; MacmillanPress, 1976).

Barrett, C.K., A Commentary on the First Epistle to the Corinthians (London:Adam and Charles Black, 1968).

Boff, Leonard, Systematic Theology, (Orbis Books, 1987).Borg, Marcus, Meeting Jesus Again for the First Time (San Francisco:

HarpeSanFrancisco, 1994).Brown, Raymond, The Gospel According to John (New York: The Anchor

Bible, Doubleday, 1976).Crossan, Dominic, Jesus: A Revolutionary Biography (San Francisco:

HarpeSanFrancisco, 1994).Fee, Gordon d., The First Epistle to the Corinthians (Grand Rapids, Michigan:

Eerdmans Publishing Co., 1987).Hays, Richard B., First Corinthians (Louisville, Kentucky: John Knox Press,

1997).Koester, Helmut, History and Literature of Early Christianity (Berlin: Walter

de Gruyter, 1995).Koester, Helmut, History, Culture and Religion of the Hellenistic Age

(Berlin: Walter de Gruyter, 1995).Levenson, Jon, „Zion Traditions”, in Anchor Bible Dictionary.Longenecker, Richard N., ed., Life in the Face of Death (Grand Rapids,

Michigan: Eerdmans Publishing Co., 1998).Orr, William and James Arthur Walter, The Anchor Bible, First Corinthians

(New York: Doubleday, 1976).Perkins, Pheme, Resurrection: New Testament Witness and Contemporary

Reflection (New York: Doubleday, 1984).Rahner, Karl, Foundations of the Christian Faith (New York: Crossroads,

1972).

208 PAUL FONTANA


Schilling, S. Paul, God and Human Anguish (Nashville; Abingdon Press,1977).

Sobrino, Jon and Ignacio Ellacuria, eds., Systematic Theology (New York:Orbis Books, 1993).

Torrance, Thomas F., Space, Time and Resurrection (Grand Rapids, Michigan:Eerdmans Publishing Co., 1976).

Vonnegut, Kurt, Wampeters, Foma and Ganfalloons (New York: Dell, 1989).Wright, N.T., The New Testament and The People of God (Minneapolis:

Fortress Press, 1992).Wright, N.T., The Climax of the Covenant (Minneapolis: Fortress Press, 1992).

ARTICOLE

Armstrong, Steven, „The Gospel According to Keanu”, London Sunday Times,Feb13, 2000

Bowman, James, „Moody Blues”, American Spectator, June 1999De Jonge, Marinus, „Messiah”, in Anchor Bible Dictionary.Devito, Robert A., „Thr Demarcation of Divine and Human Realms in Genesis

2-11”, Catholic Biblical Quaterly, 1992.Ebert, Robert, „The Matrix,” Chicago Sun-Times, March 31, 1991.Lim, Dennis, „Grand Illusions”, The Village Voice, march 30, 1999.Mare, W. Harold, „Zion”, in Anchor Bible Dictionary.Maslin, Janet, „The Reality Is All Virtual and Desperately Complicated”,

New York Times, March 31, 1999.Nickelsburg, George, „Eschatology (OT)”, in Anchor Bible Dictionary.Osborne, Grant R., „Theodicy in the Apocalypse,’ Trinity, 1993.Perkins, Pheme, „Gnosticism”, in Anchor Bible Dictionary.Schweitzer, R. Eduard, „Body”, in Anchor Bible Dictionary.Segal, Alan F., „Paul’s Thinking Resurrection in Its Jewish Context,” New

Testament Studies, vol. 44, 1998.

SITE-URI WEB

Elliot, Michael, „The Matrix’, www.christiancritic.com/movies/matrix/htmHorsley, Jake, „Gnosticism reborn”, A Cinema of Savagery: Volume Ii,

Millennial Blues, www.wynd.org.matrix/htmMurphy, Jason, „The Matrix”, www.christiananswers.net/spotlight/reviews/

I-The Matrix. html„The Matrix as Messiah Movie”, awesomehouse.com/matrix

Ac¡iunea din Matrix este plasatå într-o lume cu douå sute deani în viitor, o lume care oferå o gamå aparent largå de minunå¡iitehnologice – programe con¿tiente (dacå sunt ¿i råufåcåtoare),capacitatea de a descårca diverse abilitå¡i în creierul uman, creareade realitå¡i virtuale care nu sunt diferite de lumea realå. Pentrumul¡i spectatori toate acestea ar pårea de domeniul SF-ului pur,interesante de luat în calcul, dar irelevante pentru lumea exterioaråsålii de cinematograf. Asta numesc eu viziune îngustå. Din punctulmeu de vedere, toate vor deveni realitate în trei sau patru decenii.

Studiul tehnologiei a fost adiacent carierei mele de inventator.Iar dacå te consideri creator de tehnologie, trebuie så anticipezi

RAY KURZWEIL

FUZIUNEA

OM-MAªINÅ:

NE

ÎNDREPTÅM

ÎNSPRE

MATRICE?

Majoritatea spectatorilorfilmului Matrix consideråcå elementele maiextravagante – computereinteligente, informa¡iedescårcatå direct încreierul uman, realitatevirtualå cu nimic diferitåde via¡a realå – suntinteresante în cheie SF,dar departe de realitate.A¿a cå majoritatea seîn¿alå. Dupå cum explicårenumitul om de ¿tiin¡å îndomeniul informa¡iei ¿iîntreprinzåtorul RayKurzweil, aceste aspectesunt foarte viabile ¿i chiarpot deveni realitate cât noisuntem încå în via¡å.


210 RAY KURZWEIL


punctul în care aceasta va ajunge la un anumit moment dat, astfelîncât proiectul tåu så fie practic ¿i util ¿i când îl termini, nu numaiatunci când îl începi. Dupå ce am petrecut câteva decenii anticipândtehnologia, am început så studiez ¿i tendin¡ele tehnologice ¿i amdescris câteva modele matematice referitoare la felul în care tehno-logiile din diverse domenii avanseazå.

Astfel am cåpåtat abilitatea de a face ¿i inven¡ii care så foloseascåmateriale ale viitorului, nelimitându-må numai la resursele actuale.Alan Kay a fåcut urmåtoarea observa¡ie: „Pentru a anticipa viitorul,trebuie så îl inventåm.” Prin urmare, putem inventa prin mijloaceale viitorului dacå avem cea mai vagå idee despre cum vor fi.

ªi cred cå cel mai important lucru pe care l-am învå¡at – cu careoamenii sunt întotdeauna de acord, dar pe care îl acceptå foartegreu, incapabili så îi în¡eleagå toate implica¡iile – este ritmul rapidal progresului tehnic în sine.

Un laureat al premiului Nobel mi-a spus nu demult: „Nu credcå existå posibilitatea så vedem entitå¡i nanotehnologice capabilede autoreplicare în mai pu¡in de o sutå de ani.” ªi într-adevår,aceasta este o estimare rezonabilå a muncii necesare. Va fi nevoiede o sutå de ani de progres, la ritmul în care tehnologia progreseazåîn ziua de azi, pentru a ob¡ine entitå¡i nanotehnologice capabile deautoreplicare. Dar acest ritm nu se va men¡ine a¿a cum îl vedemnoi aståzi; potrivit modelelor mele, se dubleazå o datå cu fiecaredeceniu. Prin urmare, cei o sutå de ani de care vorbea vor fi ob¡inu¡iîn numai cincizeci de ani. Urmåtorii zece ani vor echivala cudouåzeci, iar urmåtorii douåzeci cu patruzeci. Secolul XXI vareprezenta douåzeci de mii de ani de progres – în ritmul actual.Secolul trecut, de¿i revolu¡ionar, nu a beneficiat de un ritm similar.Secolul XXI va fi cam de o mie de ori mai måre¡, în ceea ce prive¿terata schimbårii ¿i a înnoirii paradigmei, decât cel care tocmai s-aîncheiat.

Multe dintre aceste tendin¡e izvoråsc din implica¡iile Legii luiMoore. Aceasta se referå la circuitele integrate ¿i declarå cu mândriecå puterea de calcul disponibilå pentru un anume pre¡ se va dublaîntr-un interval cuprins între douåsprezece ¿i douåzeci ¿i patru de

FUZIUNEA OM-MAªINÅ 211


luni. Legea lui Moore a devenit sinonimul cre¿terii exponen¡iale aputerii de calcul.

M-am gândit la Legea lui Moore ¿i la implica¡iile ei timp deaproximativ douåzeci de ani. Care este adevårata naturå a acesteicre¿teri exponen¡iale? De unde provine? Este ilustrarea a ceva maiprofund? Dupå cum voi demonstra, cre¿terea exponen¡ialå a puteriide calcul depå¿e¿te limitele Legii lui Moore. Într-adevår, aceastanu se referå numai la puterea de calcul, ¿i se aplicå în orice domeniubazat pe tehnologia informa¡iei, tehnologie care în cele din urmåva da o nouå formå lumii noastre.

Observatorii au indicat faptul cå Legea lui Moore este limitatå.Potrivit celor de la Intel ¿i altor exper¡i în materie, un circuit integratse va epuiza în cincisprezece ani, pentru cå tråsåturile cheie voravea numai câ¡iva atomi lå¡ime. Oare acesta så fie sfâr¿itul cre¿teriiexponen¡iale a puterii de calcul?

Aceasta este o întrebare foarte importantå atunci când ne gândimla natura secolului XXI. Pentru a-i råspunde, am plasat patruzeci¿i nouå de computere vestite într-o diagramå exponen¡ialå. În col¡uldin stânga jos este ma¿inåria pentru prelucrarea datelor folositå deamericani în recensåmântul din 1890 (echipament de calculatfolosind cartele perforate). În 1940, Alan Turing a inventat uncomputer bazat pe relee telefonice care a spart codurile nem¡ilor,oferindu-i astfel lui Winston Churchill transcrierea a aproapetuturor mesajelor nazi¿tilor. Churchill a trebuit så foloseascå acestetranscrieri cu mare discre¡ie, deoarece altfel i-ar fi pus în gardå pegermani. Dacå, de exemplu, ar fi avertizat autoritå¡ile din Coventrycå ora¿ul lor va fi bombardat, inamicii ar fi observat pregåtirile ¿iar fi în¡eles cå sistemul lor de codare a fost interceptat. Cu toateacestea, în Båtålia pentru Anglia, aviatorii britanici ¿tiau ca printr-ominune unde erau cei germani în orice secundå.

În 1952, CBS a folosit un computer mult mai sofisticat bazatpe tuburi electronice de vid pentru a prezice alegerea unuipre¿edinte american, Eisenhower. În col¡ul dreapta sus aldiagramei se aflå computerul pe care îl ave¡i chiar acum pe biroulvostru.

212 RAY KURZWEIL


Din grafic putem observa cå Legea lui Moore nu a fost prima,ci a cincea paradigmå care a descris cre¿terea exponen¡ialå a puteriide calcul. Fiecare linie verticalå reprezintå trecerea într-o altåparadigmå: electromecanicå, bazatå pe relee, pe tuburi electronicede vid, pe tranzistori, pe circuite integrate. De fiecare datå când oparadigmå råmânea în panå, venea alta ¿i relua totul din punctulîn care se ajunsese.

Toatå lumea criticå imediat curentele exponen¡iale, spunândcå în cele din urmå li se vor termina resursele, precum iepurii înAustralia. Dar de fiecare datå când o paradigmå individualå î¿iepuiza mijloacele, o metodå complet diferitå apårea pentru acontinua cre¿terea exponen¡ialå. Tuburile electronice de vid aufost concepute din ce în ce mai mici, dar în cele din urmå s-a ajunsîntr-un punct în care mai mic nu era posibil, pentru cå nu se puteamen¡ine vidul. Apoi au apårut tranzistorii, care nu sunt pur ¿i simplumici tuburi electronice de vid. Sunt o paradigmå cu totul diferitå.

Fiecare linie orizontalå din grafic reprezintå o multiplicare aputerii de calcul cu un factor echivalent cu o sutå. Linia dreaptå



dintr-un grafic exponen¡ial reprezintå cre¿terea exponen¡ialå. Ceeace putem constata în acest caz este cå rata cre¿terii exponen¡ialecre¿te ea înså¿i exponen¡ial. Am dublat puterea de calcul la fiecaretrei ani la începutul secolului, la fiecare doi ani la mijlocul lui ¿iacum se dubleazå în fiecare an.

Este evident care va fi cea de-a ¿asea paradigmå: cea tridimen-sionalå. La urma urmei, tråim într-o lume tridimensionalå ¿i chiarcreierul nostru este organizat în aceastå manierå. Creierul însåfolose¿te un ansamblu de circuite destul de ineficient. Neuroniisunt „dispozitive” måri¿oare ¿i extrem de lene¿e. Folosesc un sistemde impulsuri electrochimice care oferå numai aproximativ douåsute de calcula¡ii pe secundå, dar creierul î¿i ob¡ine putereauimitoare dintr-o putere de calcul paralelå, rezultatå din organizareasa tridimensionalå. Tehnologiile de calcul tridimensionale începså råsarå. La Media Lab al MIT se cerceteazå o tehnologie experi-mentalå care este structuratå pe trei sute de straturi de circuite. Înultimii ani, s-au înregistrat numeroase încercåri pentru dezvoltareaunor circuite tridimensionale care opereazå la nivel molecular.

Nanotuburile, preferatele mele, sunt aranjamente hexagonalede atomi de carbon care pot fi organizate pentru a forma orice tipde circuit electronic. Putem crea astfel un echivalent pentru tranzistori¿i alte dispozitive electrice. Din punct de vedere fizic sunt decincizeci de ori mai rezisten¡i ca o¡elul. Problemele de temperaturåî¿i gåsesc rezolvarea. O sec¡iune cubicå de 2,5 centimetri dintr-uncircuit nanotubic ar fi de un milion de ori mai puternicå decâtcapacitatea de calcul a creierului uman.

Pe parcursul ultimilor ani, s-a fåcut sim¡itå o schimbare majoråîn ceea ce prive¿te nivelul încrederii în construirea de circuitetridimensionale ¿i în realizarea acelor capacitå¡i hardware caremåcar så copieze inteligen¡a umanå. Acest fapt a adus în discu¡ieo problemå mai spinoaså, ¿i anume aceea cå „Este posibil ca Legealui Moore så se aplice pentru componentele calculatorului, dar nu¿i pentru programe.” Din propria experien¡å de patruzeci de anipot spune cå lucrurile nu stau chiar a¿a. Produc¡ia de programeevolueazå foarte rapid. Vå voi da un exemplu din una dintre propriilemele companii: am pornit de la un sistem de recunoa¿tere a vorbiriiîn valoare de cinci mii de dolari – care recuno¿tea cu greutate cam

214 RAY KURZWEIL


o sutå de cuvinte, dacå nu se vorbea continuu – ¿i am ajuns încincisprezece ani la un produs de cincizeci de dolari cu un vocabularde o sutå de mii de cuvinte, mult mai precis. ªi acest exemplu estetipic pentru produc¡ia de programe. Gra¡ie eforturilor fåcute îndirec¡ia dezvoltårii instrumentelor necesare, produc¡ia de programea crescut ¿i ea exponen¡ial, de¿i a cunoscut un ritm mai slab decâtîn cazul celei de componente.

Multe alte tehnologii se îmbunåtå¡esc exponen¡ial. Când proiectuldescifrårii genomului a fost demarat în urmå cu cincisprezece ani,scepticii au ¡inut så precizeze cå ¡inând cont de ritmul cu care îlputem scana, vor trece zece mii de ani pânå când tentativa va izbândi.Pårerea generalå era cå se puteau face progrese, dar cå era imposibilca cincisprezece ani så fie de-ajuns. Dar rata de analizå a materialuluiADN s-a dublat în fiecare an, astfel încât exact atât a durat totul. Îndoisprezece ani s-a ajuns de la un cost de zece dolari necesar pentruordonarea unei perechi de baze ADN la o zecime de cent.

Chiar ¿i longevitatea a crescut exponen¡ial. În secolul al XVIII-lea,în fiecare an se mai adåugau câteva zile la speran¡a de via¡å. Însecolul urmåtor, în fiecare an, mai adåugam câteva såptåmâni. Înprezent, fiecare an mai adaugå câte o sutå douåzeci de zile lasperan¡a noastrå de via¡å. ªi ¡inând cont de descoperirile revolu¡io-nare aflate la început de drum în domeniul cercetårii genomului,al clonårii cu scop terapeutic, al industriei farmaceutice ¿i al altortransformåri biotehnologice, mul¡i cercetåtori, inclusiv eu însumi,anticipå cå în mai pu¡in de zece ani, vom adåuga în fiecare an câteun alt an. A¿a cå dacå mai rezista¡i încå zece ani, vom reu¿i såtråim destul de mult încât så prindem ¿i ceea ce ne va oferi uimitorulsecol viitor.

Miniaturizarea evolueazå ¿i ea exponen¡ial. Reu¿im så facemlucrurile mai mici cu o ratå de 5,6 per dimensiune liniarå perdeceniu. Bill Joy, în eseul urmåtor, va îndemna cu tårie la renun¡areala nanotehnologie. Dar nanotehnologia nu este un domeniu unitar,în care se învârt în exclusivitate nanotehnologii. Ea este pur ¿isimplu rezultatul inevitabil la care s-a ajuns ca urmare a tendin¡eide miniaturizare, derulate deja pe parcursul a multe decenii.

Mai jos se aflå un grafic al cre¿terii exponen¡iale a puterii decalcul, proiectat în secolul XXI. În momentul de fa¡å, computerul



vostru de o mie de dolari se gåse¿te undeva între creierul uneiinsecte ¿i al unui ¿oricel. Creierul uman are aproape o sutå demiliarde de neuroni, între doi neuroni realizându-se cam o mie deconexiuni. Acestea opereazå foarte încet, cam cu douå sute decalcula¡ii pe secundå, dar o sutå de miliarde de neuroni la un ritmde o mie de conexiuni creeazå un paralelism de ordinul a o sutå detrilioane. Multiplicând aceastå cifrå cu douå sute de calcula¡ii pesecundå vor rezulta douåzeci de milioane de miliarde de calcula¡iipe secundå, sau, în termenii tehnologiei informa¡iei, douåzeci demiliarde de MIS (milioane de instruc¡iuni pe secundå). Pânå înanul 2020 vom ob¡ine douåzeci de miliarde de MIS pentru o miede dolari.

Dar aceasta nu ne va oferi automat niveluri umane de inteligen¡å,pentru cå organizarea, programul, con¡inutul ¿i cuno¿tin¡eleinerente sunt la fel de importante. În cele ce urmeazå må voi referila scenariul în care întrevåd ob¡inerea programului de operare alinteligen¡ei umane, dar cred cå este clar faptul cå vom de¡ine puterea

216 RAY KURZWEIL


de calcul necesarå. Pânå în 2050, un computer în valoare de o miede dolari va echivala cu un miliard de creiere umane. S-ar putea sågre¿esc cu un an sau doi, dar secolul XXI nu va duce lipså deresurse în ceea ce prive¿te puterea de calcul.

Haide¡i så analizåm acum realitatea virtualå descriså în Matrix– o realitate virtualå care nu este cu nimic diferitå de realitate.Acest lucru va fi posibil, dar am un singur comentariu. Cablulgros care intrå în creierul lui Neo de¡ine o mare capacitate deimpresionare a audien¡ei, dar nu este necesar; toate conexiunile sepot face ¿i fårå fire.

Så ne gândim la anul 2029 ¿i så combinåm tendin¡ele evolutivepe care le-am discutat. Pânå în acel moment, vom deveni capabiliså construim nanobo¡i, robo¡i microscopici care vor putea påtrundeprin capilare ¿i cålåtori în creier pentru a-l scana pe dinåuntru.Chiar ¿i azi aproape cå am putea construi acest gen de circuite. Nule putem face foarte mici, dar le putem face destul de mici. MinisterulApårårii realizeazå dispozitive robotice minuscule intitulate „SmartDust.” Genera¡ia actualå måsoarå un milimetru – mult prea maripentru scenariul de fa¡å –, dar aceste dispozitive micu¡e, aruncatedin avion, pot localiza anumite pozi¡ii, cu precizie înaltå. Se potdescurca ¿i într-o zonå lipsitå de o re¡ea localå care så le direc¡ioneze.Pot fotografia diverse loca¡ii, comunica între ele, se pot auto-coordona, trimite mesaje; se comportå ca spioni (aproape) invizibili¿i îndeplinesc o serie de obiective militare.

Construim deja dispozitive de mårimea unui vas de sânge carepåtrund în fluxul sanguin ¿i se organizeazå patru conferin¡e majoredespre „bioMEMS” (biological Micro Electronic MechanicalSystems). Nanobo¡ii pe care îi prevåd pentru anul 2029 nu voravea nevoie de sisteme de naviga¡ie individuale. S-ar putea mi¿cainvoluntar prin fluxul sanguin ¿i, pe måsurå ce circulå pe diversestructuri nervoase, comunicå prin aceea¿i metodå prin care noicomunicåm cu diverse loca¡ii din interiorul unei re¡ele de telefoniecelularå.

Rezolu¡ia scanårii cerebrale, vitezele ¿i costurile explodeazåexponen¡ial. Fiecare genera¡ie rafineazå din ce în ce mai multrezolu¡ia. Existå aståzi o tehnologie care ne permite så observåmcele mai importante detalii ale creierului uman. Bineîn¡eles, nu s-a



ajuns la un consens în ceea ce prive¿te care sunt aceste detalii, darputem observa caracteristicile cerebrale la o rezolu¡ie foarte înaltå,în cazul în care aparatul de scanare este foarte aproape de acestea.Putem scana un creier ¿i observa activitatea cerebralå foarte minu¡ios;trebuie doar så mi¿ti în a¿a fel scanerul încât så fie în imediataapropiere a fiecårei forma¡iuni nervoase.

Cum vom face aceste lucruri fårå a strica lucrurile? Råspunsuleste trimiterea unor scanere în creier. Prin natura lor, capilarelenoastre circulå prin fiecare forma¡iune nervoaså. Putem trimitemilioane de robo¡ei cu misiunea de a scana, în lipsa unei re¡ele localede comunica¡ii, ¿i to¡i ar scana din interior creierul, creând o hartåde înaltå rezolu¡ie a tot ceea ce are loc acolo.

Cum vom aborda gigantica bazå de date de informa¡ie neuralåcare se dezvoltå? Un lucru pe care trebuie så îl facem este såîn¡elegem principiile fundamentale pe baza cårora func¡ioneazåcreierul. Aceasta este o provocare pe care deja am acceptat-o. Dejade¡inem imagini scanate la rezolu¡ie înaltå ale unor regiuni dincreier. Creierul nu este un organ compact; este format din câtevasute de regiuni specializate, fiecare cu o organizare diferitå. S-auscanat anumite zone din cortexul vizual ¿i auditiv ¿i am folositaceste informa¡ii pentru a crea programe mai inteligente. CarverMead de la Caltech, de exemplu, a construit substraturi de circuiteintegrate puternice, controlate digital, care se bazeazå pe acestemodele inspirate din analiza principiilor fundamentale ale unorpor¡iuni din sistemele vizuale ¿i auditive. Aceste substraturi suntfolosite pentru camerele digitale de înaltå performan¡å.

Am demonstrat cå putem în¡elege ace¿ti algoritmi, dar suntdiferi¡i de cei pe care îi folosim în cazul computerelor. Nu suntsecven¡iali ¿i nici logici; sunt haotici, paraleli ¿i tind spre o organizarepersonalå. Sunt caracteriza¡i de o naturå holograficå, în sensul cånu existå un vice-neuron. Oricare neuron poate fi eliminat, oricarelegåturå poate fi întreruptå – schimbårile vor fi infime: informa¡iile¿i procesele sunt distribuite pe toatå suprafa¡a unei regiuni complexe.

Gra¡ie acestor informa¡ii, am dezvoltat un numår de modeleinspirate din activitatea biologicå. Acesta este domeniul în carelucrez ¿i eu, folosind tehnici precum „algoritmi genetici” evolutivi¿i „re¡ele neurale”, care se bazeazå pe astfel de modele. Re¡elele

218 RAY KURZWEIL


neurale contemporane sunt mult simplificate matematic, dar pemåsurå ce în¡elegem mai profund principiile de func¡ionare adiverselor regiuni cerebrale, vom fi capabili ¿i så dezvoltåm modelemult mai puternice, inspirate din via¡a biologicå. În cele din urmå,vom putea crea ¿i recrea aceste procese, men¡inând proprietå¡ilelor caracterizate printr-un gigantic paralelism inerent, control digitalanalogic, haotism ¿i printr-o tendin¡å de auto-organizare. Vom ficapabili så recreåm tipurile de procese care se petrec în sute dezone diferite ale creierului ¿i så creåm entitå¡i – ¿i probabil nu vomfolosi silicon, ci nanotuburi – care au complexitatea, bogå¡ia ¿iprofunzimea inteligen¡ei umane.

Ma¿inile noastre din ziua de azi sunt încå de un milion de orimai simple decât creierul uman – unul dintre motivele pentru carenu manifestå calitå¡ile afective ale oamenilor. Nu au capacitateade a în¡elege poanta, de a fi amuzante, de a-i în¡elege pe oameni,de a råspunde adecvat emo¡iilor ¿i de a gusta experien¡e spirituale.Acestea nu sunt efecte secundare ale inteligen¡ei umane, saudiversiuni; sunt elementul esen¡ial al acesteia. Va fi nevoie de otehnologie de complexitatea creierului uman pentru a crea entitå¡icaracterizate prin aceste tråsåturi atractive ¿i impresionante.

Întorcându-ne la realitatea virtualå, haide¡i så luåm în considerareun scenariu care implicå în mod direct o conexiune între creieruluman ¿i aceste implanturi nanobotice. Existå un numår de tehnologiidiferite care s-au dovedit capabile så comunice dus ¿i întors întrelumea umedå, analogicå, a neuronilor ¿i lumea digitalå a electronilor.O asemenea tehnologie, care poartå numele de neurotranzistor,oferå aceastå comunicare în ambele sensuri. Dacå un neuron declan-¿eazå un semnal, neurotranzistorul detecteazå impulsul electromag-netic respectiv: prin urmare neuronul comunicå cu electronica.Acesta poate, la rândul såu, fie så determine neuronul så declan¿ezeun semnal, fie så îl împiedice så o facå.

În cazul realitå¡ii virtuale totale, vom trimite miliarde de astfelde nanobo¡i så ocupe pozi¡ii pe fiecare fibrå nervoaså provenindde la sim¡urile noastre. Dacå vrei så råmâi în realitatea-realitate,pur ¿i simplu stau ¿i nu fac nimic. Dacå vrei så på¿e¿ti în realitateavirtualå, ei suprimå impulsurile provenite de la sim¡urile noastre ¿ile înlocuiesc cu cele pe care le-ai primi dacå ai fi în mediul virtual.



În acest scenariu, realitatea virtualå va fi generatå din interior,capabilå så recreeze func¡ia tuturor sim¡urilor noastre. Acestea vorna¿te spa¡ii comune, a¿a cå po¡i invita pe oricine så participe. Aintra pe un site web va presupune intrarea într-un spa¡iu al realitå¡iivirtuale care va antrena toate sim¡urile noastre, ¿i nu numai pecele cinci, ci ¿i emo¡iile, plåcerea sexualå ¿i sim¡ul umorului. Defapt, existå elemente corelative neurologice ale tuturor acestorsenza¡ii ¿i emo¡ii, pe care le dezbat în cartea mea The Age of theSpiritual Machines.

De exemplu, chirurgii care operau pe creier o tânårå (ea nefiindsub anestezie), au descoperit cå stimularea unui anume punct dincreierul fetei o fåcea så râdå. Ace¿tia au crezut cå stimulaserå unreflex involuntar al râsului. Dar ¿i-au dat seama cå ac¡ionaserå asuprazonei care se ocupå cu perceperea umorului: de câte ori stimulauacest punct, tânåra gåsea cå totul este amuzant. „Ce nostimi sunte¡ivoi, båie¡i, stând a¿a în picioare”, a fost o remarcå tipicå.

Prin folosirea implanturilor nanobotice, vom fi capabili så aug-mentåm sau så modificåm reac¡ia emo¡ionalå la diferite experien¡e.Aceasta ar putea fi parte a suprapunerii spa¡iilor realitå¡ii virtuale.Vom fi capabili ¿i så dispunem de corpuri diferite pentru experien¡ediferite. A¿a cum oamenii din ziua de azi pot proiecta imaginilepercepute de camerele digitale conectate la internet în apartament,la fel vor face ca fluxul necenzurat al experien¡elor senzoriale ¿ichiar emo¡ionale så radieze în re¡ea, astfel încât vom putea, à laBeing John Malkovich (În capul lui John Malkovich), så tråim ¿ivie¡ile altor semeni de-ai no¿tri.

În cele din urmå, ace¿ti nanobo¡i vor lårgi – în multe moduri –limitele inteligen¡ei umane, abilitå¡ile ¿i facilitå¡ile noastre. Gra¡iefaptului cå pot comunica unul cu altul fårå a avea nevoie de ore¡ea-mamå care så le coordoneze mesajele, pot crea conexiunineurale. Acestea vor extinde inteligen¡a umanå, facultå¡ile cognitive¿i abilitå¡ile de recunoa¿tere a tiparelor. Vom extinde inteligen¡a umanåprin lårgirea actualei paradigme de masive conexiuni interneurale,dar ¿i prin conectarea directå la forme nebiologice de inteligen¡å.

Vom fi de asemenea capabili så descårcåm cuno¿tin¡e, ceva cema¿inile pot så facå la ora actualå, de¿i noi nu putem. De exemplu,am petrecut câ¡iva ani educând un computer så priceapå limbajul

220 RAY KURZWEIL


uman folosind modelele inspirate din via¡a biologicå – re¡ele neurale,modele Markov, algoritmi genetici, tipare cu organizare autonomå– care sunt bazate pe în¡elegerea nerafinatå pe care o de¡inem laacest moment asupra sistemelor auto-organizate din lumea biolo-gicå. O mare parte a proiectului a constat în colec¡ionarea a mii deore de vorbire produså de diferi¡i vorbitori în dialecte diferite ¿iapoi expunerea sistemului la ele pentru a-l putea determina så lerecunoascå. A comis ¿i erori, dar apoi l-am fåcut så se adaptezeautomat ¿i så se auto-organizeze pentru a reflecta mai bine ceea cea învå¡at.

Dupå luni de antrenament, abilitatea de a recunoa¿te vorbirea aprogresat substan¡ial. Acum, dacå inten¡ionezi så-l faci pe computerultåu så recunoascå vorbirea, nu e nevoie de acela¿i proces asiduuce a luat ani de zile, proces ce trebuie aplicat înså oricårei progenituriumane. Pur ¿i simplu vei încårca programul – modelele evoluate.Prin urmare, ma¿inile î¿i pot împårtå¿i cunoa¿terea.

Nu avem în creiere porturi de descårcare rapidå a informa¡iei.Dar pe måsurå ce construim coresponden¡i nonbiologici ai neuronilor,interconexiunilor ¿i nivelurilor de neurotransmi¡åtori în care suntstocate abilitå¡ile ¿i memoria, nu vom trece cu vederea echivalentulunor asemenea porturi. Vom fi capabili så descårcåm abilitå¡i încreier cu aceea¿i rapiditate cu care lui Trinity i se descarcå programulcare îi va permite pilotarea unui elicopter B-222.

Când vei discuta cu cineva din anul 2040, vei vorbi cu cinevacare s-ar putea så fie de origine biologicå, dar ale cårui procesementale sunt un hibrid de procese de gândire biologice ¿i electronice,care func¡ioneazå de minune împreunå. În loc så mai fim restric¡io-na¡i, dupå cum suntem aståzi la doar o sutå de trilioane de conexiunicerebrale, vom fi capabili så depå¿im frumu¿el acest nivel. Gândireanoastrå biologicå este îngråditå; rasa umanå este capabilå de 1026

calcula¡ii pe secundå – iar aceastå cifrå deteminatå biologic nu seva modifica. Dar inteligen¡a nonbiologicå cre¿te exponen¡ial. Clipade råscruce va veni, dupå pårerea mea, în deceniul 3 al mileniului;unii oameni o numesc clipa unicå.

Pe când vom ajunge în 2050, totalul gândirii noastre – careeste o manifestare a civiliza¡iei umane din punctul meu de vedere– va fi nonbiologic. Eu cred cå scenariul propus de Matrix –



inteligen¡e artificiale aflate în conflict pe via¡å ¿i pe moarte cuoamenii – este evitabil. Felia nonbiologicå a gândirii noastre varåmâne gândire umanå, pentru cå va fi derivatå din gândire umanå.Gândirea umanå va fi creatå de oameni, de ma¿ini create de oameni,de ma¿ini bazate pe studierea principiilor fundamentale de func¡io-nare ale creierului uman sau gândire umanå descårcatå, sau deuna dintre numeroasele conexiuni directe dintre gândirea umanå¿i cea a ma¿inilor pe care nu o putem în¡elege aståzi.

Reac¡ia obi¿nuitå la un asemenea punct de vedere este aceeacå este vorba despre o viziune distopicå, pentru cå „încredin¡ezomenirea ma¿inilor.” ªi asta pentru cå majoritatea oamenilor areprejudecå¡i în ceea ce prive¿te ma¿inile. Oamenii nu în¡eleg cuadevårat de ce sunt în stare ma¿inile, pentru cå cele cu care au fost„confrunta¡i” sunt mai limitate decât fiin¡a umanå. Dar acest lucrunu va mai fi valabil prin anii 2030-2040. Când ma¿inile vor fiderivate din inteligen¡a umanå ¿i vor fi de un milion de ori maicapabile, le vom respecta altfel ¿i nu va mai exista o distinc¡ie claråîntre inteligen¡a umanå ¿i cea a ma¿inilor. Vom fuziona firesc ¿ipe deplin cu tehnologia noastrå.

Mergem deja de ceva timp pe aceastå cale. Dacå ma¿inile depe planeta asta s-ar opri azi, civiliza¡ia noastrå s-ar bloca. Acestlucru nu ar fi fost valabil ¿i cu treizeci de ani în urmå. În 2040,inteligen¡a umanå ¿i cea a ma¿inilor va fuziona profund ¿i fåråcale de întoarcere. Vom deveni capabili de experien¡e mai adânci¿i mai diverse. Vom fi capabili så „recreåm lumea” în func¡ie depropriile abilitå¡i imaginative ¿i så på¿im în spa¡ii la fel de uimitoareca cel din Matrix – dar så speråm cå va fi o lume mai deschiså fa¡åde expresia creativitå¡ii ¿i experien¡ei umane.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Kurzweil, Ray, The Age of the Spiritual Machines: When Computers ExceedInteligence (Penguin USA, 200).



Soarta lui Medivh este aceea de a deveni cel mai măreț și mai puternic reprezentant al Ordinului. Sufletul i-a fost însă pângărit de întuneric. Sfâșiat între două destine, lupta lui Medivh împotriva propriei răutăți a devenit una cu soarta Azerothului însuși... și a schimbat lumea, pentru totdeauna.

Colecții




Cele mai puternice tehnologii ale secolului XXI – industriarobo¡ilor, ingineria geneticå ¿i nanotehnologia – amenin¡åså transforme oamenii într-o specie pe cale dispari¡ie.

Din momentul în care m-am implicat în crearea unor noitehnologii, m-a preocupat ¿i dimensiunea lor eticå, dar abia întoamna anului 1998 am devenit îngrozitor de con¿tient de dimen-siunea pericolelor care ne a¿teaptå în secolul XXI. Debutul ståriide nelini¿te l-a declan¿at ziua în care l-am întâlnit pe Ray Kurzweil,inventatorul – devenit faimos pe bunå dreptate – care a oferitorbilor un dispozitiv pentru facilitarea cititului ¿i a conceput multealte lucruri minunate.

ªi eu ¿i Ray eram vorbitori la conferin¡a Telecosm organizatåde George Gilder ¿i ne-am întâlnit din gre¿ealå la barul hoteluluidupå ce ne terminaseråm discursurile. Ståteam împreunå cu JohnSearle, un filozof de la Universitatea Berkeley care studiazåcon¿tiin¡a. În timp ce noi discutam, Ray s-a apropiat ¿i am începutconversa¡ia, pe un subiect care må mai apaså ¿i în ziua de azi.

BILL JOY

VIITORUL

NU ARE

NEVOIE

DE NOI

În eseul precedent, Kurzweil are învârful penelului numai culorioptimiste, descriind o perspectivåluminoaså despre poten¡ialultehnologiei de a transforma lumeanoastrå. În prezentul eseu, Bill Joy,expertul în ¿tiin¡å de la Sun ¿i unuldintre liderii revolu¡iei internetului, neîmpårtå¿e¿te o viziune mai întunecatå.De¿i este de acord cu Kurzweil în ceeace prive¿te traiectoria pe care o urmåm,Joy este mult mai îngrijorat. OrorileMatricei sunt numai una dintrefa¡etele co¿marurilor posibile...


224 BILL JOY


Nu prinsesem nici discursul lui Ray ¿i nici sec¡iunea imediaturmåtoare – la care ambii interlocutori participaserå – a¿a cå ei auînceput discu¡ia de la ceva necunoscut mie: Ray a spus cå ritmulprogresului tehnologiei urma så se accelereze ¿i cå noi vom devenirobo¡i ori cå vom fuziona cu robo¡ii – sau ceva de genul åsta; Johnl-a contrazis, pentru cå robo¡ii nu aveau con¿tiin¡å.

De câte ori mai auzisem discu¡ii pe aceastå temå, considerasemcå robo¡ii con¿tien¡i ¡ineau de domeniul SF-ului; dar acum, auzeamde la cineva pe care îl respectam în mod deosebit cå erau o realitatea viitorului apropiat; m-am speriat, mai ales pentru cå Ray î¿idovedise capacitatea de a imagina ¿i crea viitorul. ªtiam cå tehnologiide datå recentå precum nanotehnologia ¿i ingineria geneticå neofereau posibilitatea de a da o altå formå lumii, dar acest scenariurealist ¿i iminent cu robo¡i inteligen¡i m-a uimit.

Este u¿or så te saturi de aceste descoperiri. La ¿tiri, aproape înfiecare zi auzim de un progres tehnologic sau de vreo inven¡ie. Cutoate acestea, predic¡ia de mai sus nu era câtu¿i de pu¡in ceva ce aiputea auzi în fiecare zi. În barul hotelului, Ray mi-a înmânat unmanuscris par¡ial al cår¡ii sale The Age of the Spiritual Machines,care conturau utopia pe care el o avea în minte – una în care oameniideveneau quasi-nemuritori prin fuziunea cu tehnologia robo¡ilor.Citind-o, sentimentul meu de nelini¿te s-a accentuat; eram sigurcå Ray în¡elegea pericolele ¿i probabilitatea ca întregul demers såaibå un final neplåcut.

Cel mai mult m-a nelini¿tit un pasaj care detalia un scenariu distopic:

NOUA PROVOCARE LUDDITÅ

Så stabilim de la bun început faptul cå exper¡ii în tehnologiainforma¡iei reu¿esc så creeze ma¿ini inteligente care pot facelucrurile mai bine decât fiin¡ele umane. În acest caz, sepresupune cå toatå munca va fi executatå de sisteme dema¿ini gigantice, foarte organizate, ¿i cå interven¡ia umanånu va fi necesarå. Ambele variante sunt valide. S-ar puteaca ma¿inilor så li se permitå så ia decizii fårå så fie necesaråsupraveghere umanå sau s-ar putea ca cenzura oamenilorasupra ma¿inilor så fie men¡inutå.

VIITORUL NU ARE NEVOIE DE NOI 225


Dacå ma¿inilor li se permite så ia decizii pe cont propriu, nuputem face nici un fel de predic¡ii în ceea ce prive¿te conse-cin¡ele, deoarece este imposibil de ¿tiut cum se vor comportaacestea. Pur ¿i simplu atragem aten¡ia asupra faptului cå esteposibil ca soarta rasei umane så ajungå la bunul plac alma¿inilor. Unii ar putea argumenta faptul cå este imposibilca oamenii så fie atât de iresponsabili încât så transferema¿inilor toatå puterea. Nu sugeråm nici cå oamenii voracorda voluntar ma¿inilor puterea ¿i nici cå acestea din urmåo vor prelua cu for¡a. Ceea ce sugeråm este cå rasa umanå¿i-ar putea îngådui så sfâr¿eascå într-o asemenea pozi¡ie dedependen¡å fa¡å de ma¿ini încât nu ar mai avea altå alternativådecât så le accepte toate deciziile. Pe måsurå ce societatea ¿iproblemele care o asalteazå vor deveni din ce în ce maicomplexe ¿i ma¿inile din ce în ce mai inteligente, oamenii levor permite så ia decizii în locul lor, din simplul motiv cådeciziile luate de acestea vor atrage dupå ele rezultate maibune decât cele luate de oameni. În cele din urmå, se vaajunge la circumstan¡e în care deciziile necesare pentru amen¡ine situa¡ia sub control vor fi atât de complexe încâtfiin¡ele umane nu vor fi capabile så le ia într-o manierå inteli-gentå. În acel stadiu, ma¿inile vor fi deja ståpâne. Oameniinu vor mai avea ¿i posibilitatea de a le scoate din func¡iunedeoarece acest fapt ar echivala cu o sinucidere.

Pe de altå parte, este posibil ca oamenii så î¿i men¡inåcontrolul asupra ma¿inilor. În acest caz, omul de rând arcontrola câteva ma¿inårii personale, cum ar fi automobilul¿i computerul de acaså, dar controlul asupra unor sistememai vaste va încåpea pe mâinile unei elite minuscule – camca în ziua de azi, dar cu douå diferen¡e. Gra¡ie tehnicilormai avansate, aceastå elitå va cotrola mult mai bine masele;¿i deoarece munca prestatå de oameni nu va mai fi necesarå,masele vor deveni redundante, o povarå inutilå pe umeriisistemului. Totul depinde de elitå: dacå ea este nemiloaså,ar putea decide så extermine restul umanitå¡ii. Dacå mai aupu¡inå bunåtate, vor folosi propaganda sau alte tehnici

226 BILL JOY


psihologice ¿i biologice cu scopul de a reduce natalitateapânå când rasa umanå se va stinge de la sine, låsând totulelitelor. Sau, dacå elita este formatå din liberali cu inimåîn¡elegåtoare, ar putea decide så intre în rolul bunului påstorcare vegheazå asupra restului rasei umane. Vor avea grijåså satisfacå nevoile fizice ale tuturor, så creascå pruncii încondi¡ii psihologice igienice, så se asigure cå toatå lumeaare o pasiune pentru a-¿i ocupa timpul liber, sau cå to¡i ceicare dau semne de nemul¡umire beneficiazå de „tratament”pentru a-¿i vindeca „problema.” Bineîn¡eles, via¡a va fi înasemenea måsurå lipsitå de orice scop, încât fiin¡ele umanevor necesita o proiectare biologicå ¿i psihicå me¿te¿ugitåpentru a uita de atrac¡ia puterii sau pentru a „sublima” seteade putere într-un hobby nevåtåmåtor. Este posibil ca oameniiastfel proiecta¡i så fie ferici¡i în aceastå lume, dar cu siguran¡ånu vor fi liberi. Vot fi redu¿i la condi¡ia de animal de caså.1

În cartea de care v-am vorbit, nu descoperi decât la sfâr¿it cåautorul acestui pasaj este Theodore Kaczynski. Nu vreau såfunc¡ionez ca avocat al apårårii pentru Kaczynski. Bombele lui auucis trei oameni pe parcursul a ¿aptesprezece ani de campanieteroristå – ¿i mul¡i al¡ii au fost råni¡i. Chiar prietenul meu DavidGelertner – unul dintre cei mai stråluci¡i ¿i vizionari speciali¿ti aiindustriei tehnologiei informa¡iei – a fost rånit într-unul dintre atentate.Ca ¿i ceilal¡i colegi ai mei, am sim¡it cå puteam fi urmåtoareavictimå a lui Kaczynski.

1 Pasajul pe care Kurzweil îl citeazå face parte din Manifestul Unabomber al lui Kaczynski,care a fost publicat – sub presiuni – de cåtre The New York Times ¿i The WashingtonPost, într-o încercare de a curma campania de teroare ini¡iatå de acesta. Sunt de acord cuDavid Gelertner, care a comentat despre decizia lor: „A fost o misiune grea pentru ziare.Un råspuns afirmativ ar fi semånat cu o încuviin¡are a terorismului ¿i – în ceea ce leprivea – individul oricum min¡ea. Pe de altå parte, a råspunde afirmativ putea însemna ¿ia pune capåt crimelor. Mai exista ¿i ¿ansa ca cineva så citeascå manifestul ¿i så în¡eleagåcine este autorul; ¿i chiar a¿a s-a ¿i întâmplat: fratele suspectului l-a citit ¿i l-a recunoscut.Eu i-a¿ fi sfåtuit så nu publice manifestul. Må bucur cå nu m-au întrebat. A¿a cred.”(Gelertner, p. 120)



Faptele lui au trådat o minte bolnavå de uciga¿. Kaczynski estefårå îndoialå un luddit, dar prin a spune asta nu-i po¡i trece cuvederea pledoaria. Oricât de greu îmi este så recunosc, må regåsescîn unele dintre afirma¡iile din acest pasaj. M-am sim¡it, ca urmare,nevoit så le dau aten¡ie.

Viziunea distopicå a lui Kaczynski descrie apari¡ia unor conse-cin¡e neplanificate, o problemå bine cunoscutå atunci când vinevorba de folosirea tehnologiei, legatå neîndoielnic de legea luiMurphy care sunå dupå cum urmeazå: „Dacå este posibil ca cevaså meargå prost, chiar va merge prost.” (De fapt, aceasta este legealui Finagle, prin urmare Finagle avea dreptate.) Utilizarea exageratåa antibioticelor a avut drept rezultat o consecin¡å majorå: apari¡iaunor bacterii mult mai periculoase, rezistente la antibiotice. La fels-a întâmplat ¿i când s-a încercat exterminarea ¡ân¡arilor transmi¡åtoride malarie cu DDT: au devenit imuni la aceastå substan¡å. ªi al¡iparazi¡i care transmit malaria au dezvoltat gene rezistente la o gamålargå de medicamente.2

Cauza unor asemenea surprize pare limpede: sistemele implicatesunt complexe, provocând interac¡iuni între ¿i reac¡ii din parteamultor componente. Orice schimbåri produse în cadrul unuiasemenea sistem vor determina muta¡ii dificil de prezis; ¿i aceaståafirma¡ie se aplicå mai ales în cadrul interven¡iei umane.

Am început så le aråt prietenilor mei citatul lui Kaczynski dinThe Age of Spiritual Machines; le dådeam cartea, îi låsam så citeascå¿i apoi le urmåream reac¡ia în momentul în care descopereau cineera autorul. Cam în aceea¿i perioadå am dat ¿i peste cartea luiHans Moravec: Robot: Mere Machine to Transcendent Mind.Moravec este unul dintre liderii programelor de cercetare îndomeniul robo¡ilor ¿i a demarat un foarte vast program de acestgen ¿i la Carnegie Mellon University. Robot mi-a oferit ¿i mai multmaterial pe care så îl testez asupra prietenilor mei – material carevenea în sprijinul argumentului lui Kaczynski. De exemplu:

2 Garrett, p. 47-52, 414, 419, 452

228 BILL JOY


ÎNCEPUTURI (începutul mileniului III)

Speciile biologice nu supravie¡uiesc aproape niciodatåconfruntårilor cu concuren¡i superiori. Cu zece milioane deani în urmå, America de Nord ¿i America de Sud erauseparate de istmul Panama, aflat sub ape. America de Sud,ca ¿i Australia de aståzi, era populatå de mamifere marsupiale,cum ar fi echivalen¡i marsupiali ai ¿obolanilor, cåprioarelor¿i tigrilor. Când istmul care lega cele douå Americi a ie¿it lasuprafa¡å, au trecut numai câteva mii de ani pânå cândspeciile nordice, dotate cu metabolism, sistem reproducåtor¿i nervos mai eficiente au înlocuit ¿i eliminat majoritateamarsupialelor sudice.

Într-o economie de pia¡å complet liberå, robo¡ii superiorivor afecta rasa umanå în acela¿i mod pe care vi l-am descrismai sus (cum ¿i noi oamenii am influen¡at alte specii). Ocompeti¡ie acerbå se va înte¡i între industriile robotizate, carevor vâna surse de materii prime, de energie ¿i spa¡iu, afi¿ândni¿te pre¡uri care vor fi inaccesibile oamenilor. Aflate înincapacitatea de a-¿i procura satisfacerea necesitå¡ilor vitale,fiin¡ele umane autentice se vor strecura u¿or afarå din existen¡å.

Så spunem cå mai avem o oazå de speran¡å pentru cå nutråim încå în epoca unei pie¡e total libere. Guvernele impunun comportament contrar celui adecvat, mai ales princolectarea impozitelor. Dacå vor fi aplicate corespunzåtor,constrângerile guvernamentale ar putea sus¡ine un trai satisfå-cåtor al fiin¡elor umane, pe spinarea muncii robo¡ilor, pentrumult timp.

O altå distopie – ¿i Moravec abia începe. Argumenta¡ia sacontinuå prin prezentarea faptului cå principala noastrå ocupa¡ieîn secolul XXI va fi aceea de a „ne asigura cooperarea nesincopatåa industriilor robotizate” prin introducerea unei legisla¡ii care så leimpunå så fie „în¡elegåtoare”3; mai apoi descrie amenin¡area pecare o va reprezenta o fiin¡å umanå „o datå ce se va fi transformat



într-un robot superinteligent necontrolat.” Viziunea pe care o emiteMoravec este aceea cå robo¡ii vor deveni urma¿ii no¿tri ¿i cå rasaumanå este iremediabil confruntatå cu extinc¡ia.

Am decis cå era momentul så discut cu prietenul meu DannyHillis. Danny a devenit faimos drept co-fondator al ThinkingMachines Corporation, care a conceput un supercomputer paralelde mare putere. În ciuda titulaturii actualei mele slujbe, sunt maidegrabå un arhitect în ceea ce prive¿te computerele, ¿i de aceearespect în mod deosebit pårerea lui Danny în domeniul ¿tiin¡elorinforma¡ionale ¿i fizice. Danny este ¿i un futurist foarte apreciat –în urmå cu patru ani a ini¡iat Long New Foundation, ce construie¿teun ceas care så reziste zece mii de ani, „într-o încercare de a atrageaten¡ia asupra deficitului de concentrare al societå¡ii noastre.”4

A¿a cå m-am urcat într-un avion spre Los Angeles cu inten¡iaexpreså de a discuta, la o cinå, cu Danny ¿i cu so¡ia sa Pati. Mi-amreluat rutina de a expune idei ¿i pasaje pe care le consideram nelini¿-titoare. Replica lui Danny – care ¡intea så råspundå scenariului luiKurzweil privind fuziunea omului cu robo¡ii – a venit foarte repede¿i m-a cam luat prin surprindere. A spus pur ¿i simplu cå acesteschimbåri se vor impune treptat ¿i cå ne vom obi¿nui cu ele.

Cu toate acestea, cred cå nu am fost total surprins. Kurzweilchiar îl citase pe Danny într-o carte, iar fragmentul suna cam a¿a:„Îmi iubesc trupul la fel ca toatå lumea, dar dacå un corp de siliconîmi oferå ocazia så ajung la vârsta de douå sute de ani, îl accept cubucurie.” Se pårea cå acest proces ¿i riscurile lui nu îl nelini¿teau –ba chiar cå le a¿tepta – în timp ce eu nu sim¡eam la fel.

În timp ce vorbeam ¿i îi disecam pe Kurzweil, Kaczynski ¿iMoravec, mi-am amintit brusc despre un roman pe care îl citisem

3 Isaac Asimov a descris ceea ce a devenit cea mai faimoaså formulare – Cele Trei Legiale Roboticii – a eticii comportamentului robo¡ilor în cartea sa publicatå în 1950, I,Robot: 1. Robotul nu trebuie så råneascå o fiin¡å umanå ¿i nici så permitå, prin lipsa uneireac¡ii, ca aceasta så på¡eascå ceva råu. 2. Un robot trebuie så asculte de ordinele date deo fiin¡å umanå, în cazul în care acestea nu contravin primei Legi. 3. Un robot trebuie såaibå grijå de sine, dar în a¿a fel încât måsurile luate în acest scop så nu contravinåprimelor douå Legi.4 Hillis, p. 78

230 BILL JOY


în urmå cu douåzeci de ani – The White Plague (Ciuma albå) al luiFrank Herbert – în care un expert în biologie molecularå înnebune¿teîn momentul în care familia sa este uciså. Pentru a se råzbuna,concepe ¿i råspânde¿te un nou ¿i foarte contagios tip de ciumåcare face multe victime, dar ucide selectiv. (Ce noroc am avut cåKaczynski a fost matematician ¿i nu biolog.) Mi-am reamintit ¿idespre rasa Borg din Star Trek, o colonie de fiin¡e par¡ial creaturåbiologicå, par¡ial robot, caracterizate de o tendin¡å distructivå. Darcatastrofe precum rasa Borg sunt leit-motive în domeniul SF-ului,a¿a cå am început så må întreb de ce oare nu må preocupaserå maidevreme distopiile de acest tip. ªi de ce nu erau ¿i al¡ii mai îngrijora¡idin pricina acestor scenarii de co¿mar?

O parte a råspunsului constå în atitudinea noastrå fa¡å de nou –în înclina¡ia pe care o manifeståm cåtre familiaritate spontanå ¿iacceptare necondi¡ionatå. Obi¿nui¡i så tråim într-un mediu dominatde descoperiri ¿tiin¡ifice de rutinå, nu am reu¿it så ne acomodåmcu faptul cå cele mai de seamå tehnologii ale secolului XXI – robo¡ii,ingineria geneticå ¿i nanotehnologia – constituie un alt gen deamenin¡are decât cele precedente. Mai ales robo¡ii, nanobo¡ii ¿iorganismele ob¡inute prin inginerie geneticå sunt caracterizate deun factor comun: sunt capabile de autoreplicare. O bombå explo-deazå o singurå datå – dar un nanobot se poate divide ¿i scåpau¿or de sub control.

Pe parcursul ultimilor douåzeci ¿i cinci de ani, mare parte dinmunca mea a fost dedicatå re¡elelor de calculatoare, un mediu încare trimiterea ¿i primirea de mesaje creeazå oportunitatea divizåriiscåpate de sub control. Aceasta, în cazul unui computer sau alunei re¡ele, poate fi o pacoste, anihilându-le, în cel mai råu caz.Dar auto-replicarea necontrolatå în cazul tehnologiilor de datå recentåprezintå un risc mult mai crescut: o pagubå substan¡ialå în lumeafizicå.

Fiecare dintre aceste tehnologii oferå ¿i o promisiune nerostitå:viziunea nemuririi apropiate, pe care Kurzweil o întrevede în viselesale cu robo¡i, ne împinge de la spate; ingineria geneticå ar puteaoferi tratamente, dacå nu chiar vindecare totalå, pentru majoritateabolilor; iar nanotehnologia ¿i nanomedicina ar putea fi puse în slujbatratårii mai multor afec¡iuni. Împreunå, ar putea chiar så prelungeascå



durata vie¡ii ¿i så-i îmbunåtå¡eascå total calitatea. Cu toate acestea,o aglomerare de progrese mici – dar importante individual – îndomeniile men¡ionate conduce la o acumulare de energie ¿i, conco-mitent, la un mare pericol.

Cu ce era diferit secolul trecut? Fårå îndoialå cå tehnologiilecare ståteau la baza fabricårii armelor de distrugere în maså –nucleare, biologice ¿i chimice – erau evoluate ¿i produsele lorfoarte periculoase. Construc¡ia armelor nucleare presupunea, celpu¡in pentru un timp, acces la materii prime rare – cu adevåratdificil de gåsit – ¿i informa¡ie secretå; programele privind armelebiologice ¿i chimice declan¿au ¿i o gamå largå de activitå¡i deamploare.

Tehnologiile secolului XXI – genetica, nanotehnologia ¿i robo¡ii– sunt atât de potente încât pot genera o categorie nouå de incidente¿i abuzuri. ªi ce este ¿i mai periculos, aceastå categorie de incidente¿i abuzuri este la îndemâna unor indivizi sau a unor grupuri micide indivizi. Nu necesitå locuri de fabricare vaste ¿i nici materiiprime imposibil de gåsit. Trebuie så ai numai cuno¿tin¡e pentru ale putea folosi.

Ca urmare, avem la dispozi¡ie nu numai arme de distrugere înmaså, ci ¿i distrugere în maså facilitatå de cunoa¿tere, aceasta dinurmå amplificatå inimaginabil de puterea auto-replicårii.

Prin urmare, nu exagerez cu nimic atunci când afirm cå ne aflåmîn momentul de apogeu al perfec¡ionårii råului suprem, un råu acårui razå de ac¡iune o depå¿e¿te serios pe cea pe care armele dedistrugere în maså au pus-o la dispozi¡ia multor na¡iuni, ¿i cå diver¿iindivizi cu porniri extreme ¡in în mânå o putere uimitoare ¿i teribilå.

Când m-am implicat în activitatea legatå de calculatoare nimicnu mi-a dat de în¡eles cå la un moment dat voi fi confruntat cuasemenea chestiuni.

Via¡a mea a fost mânatå de nevoia devoratoare de a puneîntrebåri ¿i de a primi råspunsuri. Când aveam trei ani ¿tiam dejaså citesc, a¿a cå tata m-a dus la ¿coala primarå unde am stat pegenunchii directorului ¿i i-am citit o poveste. Am început ¿coaladevreme, mai apoi am sårit peste o claså ¿i am evadat în lecturå –eram foarte motivat så învå¡. Puneam extrem de multe întrebåri,de multe ori enervându-i pe adul¡i.

232 BILL JOY


În adolescen¡å m-au interesat foarte mult ¿tiin¡a ¿i tehnologia.Voiam så fiu radioamator, dar nu aveam banii pentru a-mi cumpåraechipamentul. Radioamatorismul era internetul acelor vremuri:deveneai dependent ¿i din ce în ce mai singur. Pe lângå problemafinanciarå, s-a adåugat ¿i mama, care a pus piciorul în prag: sub nicio formå, nu puteam fi radioamator; aveam deja tendin¡e antisociale.

Poate cå nu aveam mul¡i prieteni apropia¡i, dar må bålåceamîntr-o mare de idei. Înainte de a intra la liceu, îi descoperisem dejape marii autori de SF. Îmi amintesc mai ales de Have Spacesuit –Will Travel al lui Heinlein ¿i de I, Robot al lui Asimov. Descriereacålåtoriilor în spa¡iu må fermecase ¿i voiam så am un telescop cucare så studiez stelele; din moment ce nu aveam bani så îmi cumpårunul, am studiat toate cår¡ile de la bibliotecå despre cum så îlconstruiesc. În imagina¡ia mea, må înål¡am înspre stele.

Joi seara pårin¡ii mei plecau så joace popice, a¿a cå må bucuramde câteva ore de libertate. Era seara în care se transmitea Star Trek-ullui Gene Roddenberry – varianta originalå –, iar serialul må acaparaseîntru totul. Ajunsesem så accept no¡iunea pe care o promova, cåoamenii aveau un viitor în spa¡iu – în stil Western, cu eroi caretreceau prin tot felul de aventuri. Viziunea lui Roddenberry referi-toare la secolele urmåtoare era caracterizatå de valori moraleputernice, ilustratå de coduri cum ar fi Prima Directivå: nu interveniîn dezvoltarea civiliza¡iilor mai slab evoluate din punct de vederetehnologic. Mai ales acest lucru må atrågea: fiin¡e umane cu sim¡etic, nu robo¡i, dominau viziunea mea asupra viitorului ¿i visul meul-a înglobat pe cel al lui Roddenberry.

La liceu, eram un elev excelent mai ales la matematicå ¿i cândm-am dus la facultate – domeniul inginerie – m-am înscris la cursulde matematicå. Era foarte incitant så rezolv probleme de matema-ticå, dar calculatoarele au fost o descoperire mult mai interesantå:o ma¿inårie în care puteai instala un program care încerca så rezolveo problemå, dupå care ma¿inåria verifica solu¡ia. Calculatorul ¿tiacu exactitate ce înseamnå corect-incorect, adevårat sau fals. Oareideile mele erau corecte? Ma¿inåria îmi putea spune. Totul era extremde atrågåtor.

Am fost destul de norocos så ob¡in o slujbå în programareacomputerelor timpurii ¿i am descoperit puterea lor uimitoare de a



simula numeric modele avansate. Când eram gata så termin univer-sitatea, la Berkeley, la mijlocul deceniului ’70, am început så lucrezpânå târziu în noapte, deseori pânå diminea¡a, inventând lumi noiîn inima calculatorului. Rezolvând probleme. Descifrând coduricare se opuneau cu tårie descifrårii.

În The Agony and the Ecstasy (Agonie ¿i extaz), romanul desprevia¡a lui Michelangelo al lui Irving Stone, autorul descrie extremde plastic modul în care sculptorul Rena¿terii a eliberat statuile dinblocurile de piatrå, „rupând vraja marmurei”, sculptând dupåmodelele pe care le avea în minte (Stone, p. 144).5 În momentelemele de extaz maxim, sistemul de operare al computerului se afirmaîn aceea¿i manierå. O datå ce mi-l imaginam în minte, sim¡eam cåe deja în ma¿inåria din fa¡a mea, a¿teptând så iaså la luminå. Faptulcå ståteam treaz toatå noaptea pårea un pre¡ infim pe care trebuiaså îl plåtesc pentru a-l elibera – pentru a da ideilor o formå concretå.

Dupå câ¡iva ani petrecu¡i la Berkeley am început så popularizezunele dintre sistemele de programare pe care le creasem – unPascal, utilitå¡i UNIX ¿i un editor de text numit vi (care este încåfolosit pe scarå largå chiar cu peste douåzeci de ani mai târziu) –în rândul de¡inåtorilor de minicomputere PDP-11 ¿i VAX. Acesteaventuri în domeniul sistemelor au sfâr¿it prin a deveni versiuneaBerkeley a sistemului de operare UNIX, care s-a transformat curepeziciune într-un mare succes personal – atâ¡ia oameni îl doreauîncât nu mi-am terminat niciodatå doctoratul. M-am angajat în

5 Michelangelo a scris un poem care începe dupå cum urmeazå:Non ha l’ottimo artista alcun concettoCh’un marmora solo in sè non circonscrivaCol suo soverchi; e solo a quello arrivaLa man che ubbidisce all’intelleto.

(Nici cel mai bun dintre arti¿ti nu are cumSå råpeascå ce nu-i cuprins în trupulInutil-al pietrei; tot ceea ce poate face mânaCe serve¿te mintea e så rupå vraja marmurei.)

Stone descrie procesul: „El nu lucra dupå schi¡e sau dupå modele; renun¡ase la toate-acestea. Sculpta dupå imaginile ce-i populau mintea. Ochii ¿i mâinile lui ¿tiau unde eracuibul fiecårei linii, al fiecårei arcuiri ¿i al fiecårui relief ¿i în care loc din inima pietrei sepotrivea fiece detaliu.”

234 BILL JOY


schimb la Darpa ¿i am introdus Berkeley UNIX pe internet – l-amfåcut så fie de încredere ¿i så deruleze cu succes aplica¡ii vaste. Afost ¿i distractiv, dar ¿i foarte satisfåcåtor în plan personal. ªi sincerså fiu, nu-mi ståtea mintea la nici un robot.

Cu toate acestea, pe la începutul anilor ’80 marea amenin¡a såmå înghitå. UNIX se bucura de succes, iar proiectul meu se alesese¿i cu ceva bani ¿i personal suplimentar, dar problema la Berkeleyera mai degrabå lipsa spa¡iului decât a resurselor financiare – nuera destul loc pentru necesitå¡ile proiectului, a¿a cå în momentulîn care m-au abordat cei de la Sun Microsystems, am profitat fåråså stau pe gânduri de ¿ansa care mi se oferea ¿i am pornit la drumalåturi de ei. La Sun, orele lungi începeau diminea¡a devreme printrecalculatoare ¿i re¡ele ¿i am avut plåcerea de a participa la creareaunor tehnologii în domeniul microprocesoarelor avansate ¿i alinternetului, cum ar fi Java ¿i Jini.

Din tot ceea ce v-am povestit, cred cå e mai mult decât clarfaptul cå nu sunt un luddit. Mai degrabå, am crezut cu putere însemnifica¡ia cercetårii ¿tiin¡ifice pentru adevår ¿i în capacitateaingineriei de înaltå claså de a atrage dupå sine progres material.Revolu¡ia industrialå a îmbunåtå¡it via¡a tuturor în ultimii douåsute de ani ¿i mi-am considerat cariera drept o ocazie de a oferisolu¡ii productive la probleme reale, fiecare la rândul ei.

Nu am fost dezamågit. Munca mea a avut un impact mai maredecât a¿ fi putut spera vreodatå ¿i a fost folositå mai mult decât m-a¿fi putut a¿tepta. Mi-am petrecut ultimii ani încercând så gåsescmodalitatea prin care puteam transforma computerele în instrumen-tele demne de încredere pe care le doream eu (¿i nu sunt nici måcarundeva pe aproape) ¿i u¿or de folosit (un scop care a cunoscut unsucces mult mai pu¡in relevant). În ciuda unor simptome de progres,problemele råmase par mult mai descurajante.

Eram con¿tient de dilemele morale asociate consecin¡elor utilizåriitehnologiei în domenii precum armamentul, dar nu må a¿teptamså må confrunt cu asemenea probleme în propriul meu domeniu,sau, cel pu¡in, nu a¿a de curând.

Probabil cå este greu så vezi impactul de fond atunci când e¿tiantrenat în vârtejul schimbårii. Unul dintre defectele pe care separe cå le împart ¿i oamenii de ¿tiin¡å ¿i exper¡ii în tehnologie este



incapacitatea de a în¡elege consecin¡ele propriilor inven¡ii în timpce sunt încå prin¿i de be¡ia descoperirii ¿i inovårii; am insistat atâtde mult în dorin¡a de a afirma cå aceasta este natura demersului¿tiin¡ei, încât nu ne-am oprit så observåm faptul cå progresul cåtretehnologii mai noi ¿i mai puternice poate cåpåta o via¡å proprie.

Am în¡eles de mult faptul cå progresele semnificative în tehno-logia informa¡iei nu izvoråsc nici din munca celor care se ocupåde componentele ¿i sistemele de operare ale calculatoarelor, nicidin partea inginerilor electroni¿ti, ci din partea oamenilor de ¿tiin¡ådin domeniul ¿tiin¡elor fizice. Fizicienii Stephen Wolfram ¿i BroslHasslacher m-au introdus, la începutul anilor 1980, în teoria haosului¿i a sistemelor neliniare. În anii ’90 ai secolului trecut, am aflatdespre sistemele complexe prin conversa¡iile cu Danny Hillis, cubiologul Stuart Kauffman, cu fizicianul – laureat al premiului Nobel– Murray Gell-Mann ¿i cu al¡ii. Mai recent, Hasslacher ¿i MarkReed – inginer electronist ¿i fizician – mi-au fåcut cunoscute posibi-litå¡ile incredibile pe care le oferå electronica molecularå.

Eu însumi am fost co-proiectant la structura a trei microproce-soare – SPARC, picoJava ¿i MAJC – ¿i, ca urmare, am participatla diverse implementåri practice ale acestora, cåpåtând o cunoa¿tereadâncå ¿i neintermediatå a legii lui Moore. Timp de decenii, legealui Moore a prezis fårå gre¿ rata exponen¡ialå a progreselor tehnologieisemiconductorilor. Pânå anul trecut am considerat cå ritmul anticipatde aceastå lege ar putea persista aproximativ pânå în anul 2010,când s-ar fi atins unele limite fizice. Nu-mi era deloc clar faptul cåo nouå tehnologie va sosi la timp pentru ca performan¡ele så avansezeconstant în continuare.

Mul¡umitå progreselor rapide ¿i radicale din electronica mole-cularå – unde atomii individuali înlocuiesc tranzistorii desena¡ilitografic – ¿i din alte nano-tehnologii înrudite, ar trebui så depå¿imrata de progres predic¡ionatå de legea lui Moore cu încå treizecide ani. Pânå în 2030 ar trebui så fim capabili så construim ma¿inide un milion de ori la fel de puternice ca ¿i calculatoarele personaledin ziua de azi – suficiente pentru a pune în practicå visurile luiKurzweil ¿i Moravec.

Prin combinarea acestei imense puteri de calcul cu progreseleimportante din ¿tiin¡ele fizice, cu noile ¿i profundele în¡elegeri din

236 BILL JOY


geneticå, se va na¿te o putere transforma¡ionalå enormå. Acestecombina¡ii deschid oportunitatea de a restructura lumea, fie în binefie în råu: procesele de replicare ¿i evolu¡ie care au fost reduse lalumea naturalå sunt pe cale så devinå tårâmuri ale tentativelor umanede cunoa¿tere.

În momentul în care proiectam sisteme de operare ¿i microproce-soare, nu tråiam cu sentimentul cå proiectam o ma¿inå inteligentå.Sistemele de operare ¿i componentele calculatorului sunt atât defragile, iar capacitå¡ile de gândire ale ma¿inii atât de evident absenteîncât – chiar ca ¿i probabilitate – acest sentiment pårea o perspectivåfoarte îndepårtatå.

Dar acum, mi s-a i¡it în minte o nouå idee: cå s-ar putea såmuncesc în scopul creårii unor instrumente care så faciliteze na¿tereaunei tehnologii ce ar putea lua locul speciei noastre. Cum må simtdin aceastå pricinå? Bizar. Gra¡ie eforturilor mele de a construisisteme de încredere, îmi este mai mult decât clar cå viitorul acestanu va func¡iona chiar a¿a de bine cum î¿i imagineazå unii dintresemenii no¿tri. Experien¡a îmi spune cå tindem så supraestimåmcapacitå¡ile noastre de proiectare.

ºinând cont de puterea incredibilå a acestor tehnologii noi, n-artrebui så ne punem problema modului optim de convie¡uire cu ele?Iar dacå propria noastrå dispari¡ie este un rezultat posibil, ba chiarfoarte posibil, n-ar trebui så ac¡ionåm cu mare precau¡ie?

Visul pe care îl presupune industria constructoare de robo¡i este– în primul rând – acela ca ma¿ini inteligente så ne ia de pe umeripovara muncii, permi¡ându-ne un trai de huzur, întoarcerea în rai.În Darwin Among the Machines, George Dyson avertizeazå: „Înjocul vie¡ii ¿i evolu¡iei, se a¿azå la maså trei jucåtori: oamenii,natura ¿i ma¿inile. Eu unul îmi afirm pozi¡ia ferm: sunt de parteanaturii. Dar am bånuieli cå natura e de partea ma¿inilor.” Dupåcum am våzut, ¿i Moravec este de acord, considerând cå s-ar puteaså nu supravie¡uiascå întâlnirii cu o specie superioarå de robo¡i.

Cât de curând ar putea fi construit un asemenea robot inteligent?Progresele înregistrate în domeniul puterii de calcul par så asigureo reu¿itå pânå în 2030. ªi din momentul în care robo¡ii inteligen¡ivor exista, va fi doar un pas pânå la apari¡ia unei specii de robo¡i –a unui robot capabil care poate face copii evoluate ale lui însu¿i.



Un al doilea vis este acela cå – treptat – vom låsa locul robo¡ilor,ob¡inând o quasi-nemurire, cedându-le ¿i con¿tiin¡a; este procesulcu care Danny Hillis crede cå ne vom obi¿nui în cele din urmå, ¿ipe care Ray Kurzweil îl descrie elegant în The Age of SpiritualMachines.6

Dar dacå ne vom descårca în crea¡iile propriei tehnologii, caresunt ¿ansele så råmânem noi în¿ine sau chiar umani? Mi se paremult mai probabil ca o existen¡å de robot så nu se asemene cu unaumanå în nici unul dintre sensurile pe care le cunoa¿tem, ca robo¡iiså nu fie sub nici o formå copiii no¿tri, ca atributele noastre umaneså se pierdå în cazul în care vom på¿i pe aceastå cale.

Ingineria geneticå promite så revolu¡ioneze agricultura prinmårirea recoltelor ¿i reducerea concomitentå a pesticidelor; såcreeze zeci de mii de specii inedite de bacterii, plante, viru¿i ¿ianimale; så înlocuiascå sau så se adauge reproducerii prin clonare;så descopere tratamente pentru multe boli, så creascå speran¡a devia¡å ¿i calitatea vie¡ii; ¿i multe, multe altele. ªtim acum cu certitu-dine faptul cå aceste schimbåri profunde aduse de ¿tiin¡ele biologicesunt iminente ¿i cå vor contesta toate conceptele pe care noi leavem despre via¡å.

Tehnologii precum clonarea umanå ne-au alarmat con¿tiin¡a eticåîn ceea ce prive¿te problemele etice ¿i morale profunde cu caresuntem confrunta¡i. Dacå, de exemplu, ar fi så ne regândim pe noiîn¿ine cu ajutorul ingineriei genetice în câteva specii separate ¿idispropor¡ionate, am amenin¡a no¡iunea egalitå¡ii între oameni, careeste piatra de temelie a democra¡iei.

ºinând cont de capacitatea incredibilå a ingineriei genetice, numai e o surprizå faptul cå existå ¿i multe probleme legate de siguran¡afolosirii ei. Prietenul meu, Amory Lovins, ¿i Hunter Lovins auscris împreunå un editorial care oferå o viziune ecologicå asupraunora dintre aceste pericole. Unul dintre motivele lor de îngrijorareeste acela cå „noua botanicå pune pe acela¿i plan dezvoltarea unornoi specii de plante cu succesul lor economic ¿i nu cu interesul în

6 (Începem så în¡elegem aluziile la implantarea unor componente de computer în corpuluman, a¿a cum a apårut pe coperta revistei Wired 8.02 din luna februarie.)

238 BILL JOY


evolu¡ia lor.”7 Lunga carierå a lui Amory s-a axat pe eficien¡aenergiei ¿i a resurselor abordând o viziune holistå asupra sistemelorcreate de om; o asemenea viziune holistå gåse¿te deseori solu¡iisimple ¿i inteligente la probleme ce par dificile, aplicându-se ¿iaici cu mult folos.

Dupå ce am citit editorialul lui Lovins, am våzut în The NewYork Times un contra-editorial semnat de Gregg Easterbrook referitorla plantele modificate genetic: „Mâncarea viitorului: Într-o zi, orezulva con¡ine vitamina A. În cazul în care nu câ¿tigå luddi¡ii.”

Amory ¿i Hunter Lovins sunt luddi¡i? Cu siguran¡å nu. Cred cåsuntem cu to¡ii de acord cu faptul cå orezul care va con¡ine vitaminaA este o chestie bunå, în cazul în care pentru crearea lui nu se vaabuza de muta¡iile genetice.

Dupå cum reiese ¿i din editorialul lui Lovins, începe så se facåsim¡itå cre¿terea con¿tiin¡ei publicului referitoare la pericolele ine-rente ingineriei genetice. ªi se pare cå existå îngrijorare în ceea ceprive¿te alimentele modificate genetic ¿i apari¡ia lor pe pia¡å.

Dar tehnologia ingineriei genetice a avansat deja destul de mult.Dupå cum afirmå autorii, USDA a aprobat deja scoaterea pe pia¡åa cincizeci de alimente modificate genetic; pe plan mondial, maimult de jumåtate din speciile de soia ¿i de porumb sunt modificategenetic.

De¿i existå multe probleme importante legate de acest subiect,principala mea îngrijorare este mult mai limitatå: cå va exista puterea– fie ca tacticå militarå, fie accidentalå, fie ca un act terorist – de ase crea o nouå Ciumå Albå.

Nenumåratele minuni ale nanotehnologiei au fost mai întâi ilus-trate de laureatul premiului Nobel Richard Feynman într-un discurspe care l-a ¡inut în 1959, mai apoi publicat sub titlul „There’s Plentyof Room at the Bottom.” Cartea care a avut un impact remarcabilasupra mea a fost Engines of Creation – apårutå la jumåtatea anilor’80 ai secolului trecut ¿i scriså de Eric Drexler – în care autoruldescria magistral felul în care manipularea materiei la nivelulatomilor poate da na¿tere unui viitor utopic opulent, în care aproape

7 Lovins, p. 247



totul ar putea avea un pre¡ de nimic ¿i orice boalå sau neajuns fizic¿i-ar putea gåsi rezolvarea prin folosirea nanotehnologiei ¿i a inteli-gen¡ei artificiale.

Într-o carte de datå mai târzie, la care Drexler a fost co-autor,Unbounding the Future: The Nanotechnology Revolution, închipuiaunele dintre schimbårile ce s-ar putea petrece într-o lume în caream folosi „asamblori” moleculari. Asamblorii ar permite produ-cerea energiei solare extrem de ieftine, crearea unor tratamentepentru cancer, dar ¿i pentru o biatå gripå prin fortificarea sistemuluiimunitar, påstrarea mediului înconjuråtor într-o stare cât mai curatå,dar ¿i inventarea unor supercomputere de buzunar accesibile finan-ciar – de fapt, orice produs ar putea fi construit prin folosireaasamblorilor, la pre¡uri de nimic; mai mult, zborurile în spa¡iu ar fila îndemâna oricui, iar speciile dispårute ar repopula påmântul.

Îmi amintesc faptul cå nanotehnologia mi se pårea chiarsimpaticå dupå ce am citit Engines of Creation. Ca specialist întehnologie, mi-a oferit un sentiment de calm – vreau så spun cånanotehnologia ne-a demonstrat cå progresul inimaginabil esteposibil ¿i – probabil – chiar inevitabil. Dacå acest tip de tehnologiechiar constituie viitorul nostru, atunci nu trebuie så må chinuiesc sårezolv atâtea probleme azi. Nu voi rata viitorul utopic al lui Drexler;ba chiar am posibilitatea de a tråi mai intens clipa prezentå. Nu aveanici un rost, din punctul lui de vedere, så nu dorm toatå noaptea.

Viziunea lui Drexler mi-a oferit chiar ¿i câteva hohote bune derâs. Le descriam deseori minunile nanotehnologiei celor care nuauziserå de ele. Dupå ce îi tachinam cu tot ceea ce descrisese Drexler,adåugam o temå pentru acaså de concep¡ie proprie: „Folosi¡i nano-tehnologia pentru a crea un vampir; pentru mai multe laude, crea¡i¿i un antidot.”

Împreunå cu aceste miracole au apårut ¿i pericolele evidente,de care eram dureros de con¿tient. Dupå cum am afirmat la oconferin¡å despre nanotehnologie în 1989, „Nu este posibil så nepreocupe doar ¿tiin¡a ¿i så råmânem orbi la problemele etice.”8

8 Prima Conferin¡å despre Nanotehnologie din octombrie 1989 – un discurs intitulat„The Future of Computation.” Publicat în Crandall, B.C. ¿i James Lewis, editori,

240 BILL JOY


Dar discu¡iile ulterioare pe care le-am avut cu al¡i fizicieni m-auconvins cå este posibil ca nanotehnologia så fie ineficientå – sau,cel pu¡in, nu în viitorul apropiat. La scurt timp dupå aceea m-ammutat în Colorado ¿i m-am concentrat asupra proiectelor care maitârziu au devenit Java ¿i Jini.

Apoi, vara trecutå, Brosl Hasslacher mi-a spus cå nanoelectronicamolecularå era deja o realitate. Ceea ce era ¿tire nemaiauzitå – nunumai pentru mine, ci ¿i pentru mul¡i al¡ii – care mi-a schimbatopinia despre nanotehnologie. M-a retrimis la Engines of Creation.În momentul în care am citit din nou cartea lui Drexler, am fostînspåimântat så descopår cât de multe lucruri uitasem din capitolul,extins, intitulat „Pericole ¿i speran¡e”, inclusiv o dezbatere referitoarela posibilitatea ca nanotehnologiile så devinå „ma¿ini distructive.”Recitind azi acest material menit a ne avertiza, må uime¿te naivitateaunora dintre propunerile lui Drexler ¿i faptul cå eu însumi îmi dauseama de gravitatea lor. (Ca urmare a faptului cå anticipase ¿idescrisese problemele tehnice ¿i politice provocate de nanoteh-nologie, Drexler a fondat Foresight Institute la sfâr¿itul anilor 1980pentru „a ajuta societatea så se pregåtescå pentru întâmpinareatehnologiilor avansate” – ¿i mai ales a nanotehnologiei.)

Folosirea asamblorilor pare o chestiune posibilå în urmåtoriidouåzeci de ani. Electronica molecularå – noul subdomeniu alnanotehnologiei în care moleculele individuale func¡ioneazå precumcircuite – ar trebui så ajungå repede la maturitate ¿i så devinå extremde profitabilå în deceniul actual, determinând investi¡ii masive întoate tipurile de nanotehnologie.

Din nefericire, ca ¿i în cazul tehnologiei nucleare, este multmai u¿or så-i gåse¿ti nanotehnologiei întrebuin¡åri negative ¿i nuconstructive. Poate fi de exemplu folositå în domeniul tehniciimilitare ¿i teroriste, ¿i nici måcar nu e nevoie så ai tendin¡e suicidepentru a detona un dispozitiv nanotehnologic cu o putere foartemare – asemenea dispozitive pot fi astfel proiectate încât såproducå distrugeri selective, afectând, de exemplu, numai o

Nanotechnology: Research and Perspectives. MIT Press, 1992: 269. Vezi de asemeneawww.foresight.org/Conferences/MNT01/Nano1.html.



anume zonå geograficå sau un anume grup de oameni diferen¡ia¡igenetic.

O consecin¡å neîntârziatå a târgului faustian pe care îl facem cuscopul de a ob¡ine toatå puterea nanotehnologiei este aceea cå neasumåm riscul de a distruge biosfera – de care depind toate formelede via¡å.

Dupå cum spunea Drexler:

„Plante” cu „frunze” cu nimic mai eficiente decât bateriilesolare actuale ar putea depå¿i numårul plantelor reale,aglomerând biosfera cu un frunzi¿ inimaginabil. „Bacterii”omnivore extrem de active ar putea întrece bacteriile reale:s-ar putea råspândi precum polenul pe aripile vântului, auto-replica rapid ¿i reduce biosfera la stadiul de colb în doarcâteva zile. Replicatori periculo¿i s-ar putea så fie prea activi,prea mici ¿i s-ar putea disemina prea repede pentru a-i puteaopri – mai ales dacå nu ne pregåtim în nici un fel. Ne dådeja foarte multå båtaie de cap så ¡inem sub control viru¿i ¿iomizi.

Printre cei care se pricep la nanotehnologie, aceastå amenin-¡are a devenit cunoscutå sub numele de „problema lipicioasågri”. De¿i nu e nevoie ca masele de replicatori scåpa¡i desub control så fie „gri ¿i lipicio¿i” aceastå expresie subliniazåideea cå replicatorii capabili de a curma via¡a sunt mult maipu¡in interesan¡i decât buruienile care ne invadeazå grådinileîn fiecare primåvarå. Poate cå din punct de vedere evolutivsunt mai interesan¡i, dar acest fapt nu îi face mai de pre¡.

Amenin¡area gri ¿i lipicioaså scoate cu limpezime în eviden¡åun lucru: Nu ne putem permite un anume tip de incidente cuasamblorii cu putere de replicare.

Chestia gri ¿i lipicioaså chiar cå ar fi un sfâr¿it deprimant pentruaventura noastrå pe Påmânt, mult mai råu decât înghe¡ul saupotopul, ca så nu mai spunem cå ar putea fi consecin¡a unui banalaccident de laborator.9 Våleu!

242 BILL JOY


Dar mai ales puterea auto-replicårii distructive în geneticå,nanotehnologie ¿i industria robo¡ilor ar trebui så ne îngrijoreze.Auto-replicarea este modus operandi al ingineriei genetice – carese folose¿te de mecanismele de replicare specifice celulei – ¿iprincipalul pericol care este cauza chestiunii gri ¿i lipicioase dinnanotehnologie. Povestirile despre robo¡i – precum Borg – careau luat-o razna, care se replicå sau suferå muta¡ii pentru a scåpade sub constrângerile etice impuse de creatorii lor î¿i au un loc aparteîn filmele ¿i cår¡ile SF. Este posibil ca auto-replicarea så fie maiprofundå decât ne putem imagina, ¿i – prin urmare – mai dificil decontrolat. Într-un articol recent de Stuart Kauffman, apårut în Naturecu titlul „Self-Replication: Even Peptides Do It”, autorul dezbatedescoperirea faptului cå o peptidå cu 32 de amino-acizi „î¿i poateauto-cataliza propria sintezå.” Nu ¿tim cât de råspânditå este aceaståabilitate, dar Kauffman comenteazå cå ar putea fi un indiciu alexisten¡ei „unei cåi de acces cåtre sistemele moleculare capabilede auto-replicare pe o bazå mai largå decât modelul Watson-Crick.”10

Adevårul este cå, ani de zile, am fost bombarda¡i cu avertismenteale pericolelor inerente råspândirii cuno¿tin¡elor despre geneticå,nanotehnologie ¿i industria robo¡ilor – ale faptului cå acestea arputea facilita distrugerea în maså. Dar aceste avertismente nu aufost fåcute publice; discu¡iile pe aceastå temå erau consideratenepotrivite. Popularizarea pericolelor nu este deloc profitabilå.

Tehnologiile nucleare, biologice ¿i chimice folosite în construireaarmelor de distrugere în maså în secolul trecut au fost ¿i sunt înmare parte de uz militar, concepute în laboratoare guvernamentale.În secolul XXI înså, acestea beneficiazå de întrebuin¡åri comercialeevidente, ¿i sunt generate aproape în exclusivitate în corpora¡ii. Înaceastå epocå prin excelen¡å comercialå, tehnologia – având ¿tiin¡ala degetul mic – oferå o serie de inven¡ii aproape magice care sunt

9 În romanul såu din 1963, Cat’s Cradle, Kurt Vonnegut a imaginat un astfel de accidentsub forma unui tip de ghea¡å care devine solidå la o temperaturå mult mai ridicatå ¿iînghea¡å oceanele.10 Kauffman, p 496



extraordinar de profitabile. Håituim cu agresivitate promisiunileacestor noi tehnologii în inima sistemului virgin al capitalismuluimondial – al inspitelor sale financiare multiple ¿i presiunilorconcuren¡iale.

Este primul moment în istoria planetei când o specie, prinac¡iunile sale voluntare, a devenit o amenin¡are nu numai laadresa propriei existen¡e – dar ¿i la cea a multor altevie¡uitoare.

Ar putea fi o progresie familiarå, extinzându-se ¿i la nivelulaltor lumi – o planetå proaspåt formatå se învârte nestinghe-ritå în jurul stelei sale; via¡a se înfiripå timid; o procesiunecaleidoscopicå de fiin¡e se dezvoltå; apare ¿i inteligen¡a, care,cel pu¡in pânå la un anume moment, conferå o capacitateenormå de supravie¡uire; apoi se inventeazå tehnologia. Leråsare în minte ¿i ideea cå existå ni¿te legi ale Naturii, cåacestea pot fi revelate prin experimente, cå a cunoa¿te acestelegi poate ¿i så salveze, dar ¿i så curme vie¡i, la dimensiuninebånuite. Recunosc faptul cå ¿tiin¡a acordå puteri extraor-dinare. Ca printr-o stråfulgerare, provoacå schimbåri cemodificå lumea. Unele civiliza¡ii planetare î¿i gåsesc o cale,statueazå ceea ce trebuie sau nu trebuie fåcut ¿i reu¿esc sådepå¿eascå orice pericol. Al¡ii, care nu au ¿tiut så fie la felde pruden¡i sau de noroco¿i, pier.

Acesta este un fragment din cartea scriså de Carl Sagan, în 1994,numitå Pale Blue Dot – o carte ce descrie viziunea autorului referi-toare la viitorul oamenilor în spa¡iu. Abia acum în¡eleg profunzimeapåtrunderii lui ¿i cât de mult îmi va lipsi vocea sa. În ciudaelocven¡ei, contribu¡ia lui Sagan poate fi definitå drept cea a bunuluisim¡ – un atribut care, în general înso¡it de måsurå, le lipse¿te tuturorcelor ce pledeazå în favoarea tehnologiilor secolului XXI.

Din copilårie, îmi amintesc faptul cå bunica era împotriva folosiriiexcesive a antibioticelor. Lucrase ca asistentå încå înainte de primulråzboi mondial ¿i ¿tia cå folosirea antibioticelor, dacå nu era absolutnecesarå, dåuna.

244 BILL JOY


Bunica nu era un du¿man al progresului. Pe parcursul cariereisale de aproape ¿aptezeci de ani, ca asistentå, fusese martora multorprogrese în domeniu; bunicul, diabetic, se bucurase foarte mult deapari¡ia unor noi tratamente pentru boala sa. Dar ea, asemeneamultor oameni cu capul pe umeri, considera cå e un semn dearogan¡å din partea noastrå så proiectåm acum o specie de robo¡icare så ne înlocuiascå, când încå ne chinuim så facem lucrurilerelativ simple så func¡ioneze, ¿i când ne chinuim mai ales så neîn¡elegem ¿i så ne descurcåm cu noi în¿ine.

Acum îmi dau seama cå ea avea nu numai con¿tiin¡a firii ¿i ordiniilucrurilor – dar ¿i sim¡ul necesitå¡ii de a respecta aceastå ordine învia¡å. Acest respect atrage dupå sine o „smerenie” necesarå pecare, ispiti¡i de ireveren¡a secolului XXI, nu o de¡inem în caz depericol. Bunul sim¡ pe care ea îl avea – înrådåcinat în respectul decare am pomenit – este eficient în fa¡a ¿tiin¡ei. Fragilitatea evidentå¿i scåpårile sistemelor create de oameni ar trebui så ne punå pe jar;fragilitatea sistemelor pe care eu însumi le-am mo¿it må face sågust umilin¡a.

Ar trebui så ne fi învå¡at lec¡ia din construirea primei bombeatomice ¿i din cursa înarmårii ce a urmat. Nu ne-am descurcat preabine nici atunci ¿i asemånårile cu situa¡ia actualå sunt tulburåtoare.

Eforturile de a construi prima bombå atomicå au fost condusede fizicianul J. Robert Oppenheimer. Acesta nu era nicidecuminteresat de politicå, dar foarte con¿tient de ceea ce considera a fiamenin¡area gravå pe care o constituia Al Treilea Reich pentruciviliza¡ia occidentalå – o amenin¡are gravå pentru cå Hitler ar fiputut intra în posesia armelor nucleare. Aceastå îngrijorare i-a datfor¡e noi, a¿a cå ¿i-a adus mintea strålucitoare, pasiunea pentrufizicå ¿i carisma de lider la Los Alamos, unde a îndrumat eforturilede succes al unei incredibile adunåturi de creiere: rezultatul a fostbomba.

Ceea ce ne uime¿te este faptul cå acest efort a continuat firescchiar dupå ce stimulul declan¿ator a dispårut. Într-o întâlnire ce aavut loc la pu¡in timp dupå ziua de 8 mai 1945, când Germania acapitulat, pe parcursul cåreia unele voci au pledat pentru oprireaprocesului, Oppenheimer a insistat ca acesta så continue. Motivulpe care l-a invocat a fost destul de bizar: nu din pricina numårului



mare de victime care ar fi rezultat dintr-o invazie a Japoniei, ci dinpricina faptului cå Na¡iunile Unite, organiza¡ie ce urma så seformeze, ar fi avut cuno¿tin¡å de armele atomice. Dar motivul realpare så fie energia care se acumulase: primul experiment atomic,Trinity, era iminent.

ªtim cå în pregåtirea acestui prim experiment fizicienii aucontinuat în ciuda tuturor pericolelor posibile. La început au fostîngrijora¡i din pricina unor calcule ale lui Edward Teller, potrivitcårora o explozie atomicå ar fi incendiat atmosfera. Un nou calcula redus pericolul de a distruge lumea la o ¿anså de trei la un milion.(Teller spune cå mai târziu a fost capabil så respingå în totalitateposibilitatea incendierii atmosferei.) Cu toate acestea, Oppenheimera fost destul de îngrijorat de consecin¡ele testului Trinity ¿i a reu¿itså ob¡inå promisiunea unei posibile evacuåri a pår¡ii de sud-vest astatului New Mexico. ªi mai exista ¿i pericolul de a declan¿a o cursåa înarmårii nucleare.

La nici o lunå de la acest prim test soldat cu succes, douåbombe atomice au lovit ora¿ele Hiroshima ¿i Nagasaki. Uniicercetåtori au sugerat ca bomba så fie doar testatå ¿i nu aruncatåasupra unor ora¿e japoneze – sugerând cå acest lucru ar ameliora¿ansele controlului înarmårii dupå råzboi – dar a fost inutil.Tragedia de la Pearl Harbour fiind încå proaspåtå în min¡ileamericanilor, pre¿edintelui Truman i-ar fi fost foarte greu såordone doar o testare a armelor ¿i nu o catastrofå ca cea care s-apetrecut; dorin¡a de a pune capåt rapid råzboiului ¿i de a salvavie¡ile care ar fi fost sacrificate într-o invazie a Japoniei eraimenså. Cu toate acestea, adevårul adevårat era mult mai simplu¿i fizicianul Freeman Dyson l-a formulat mai târziu: „Bombeleau fost aruncate pentru cå nimeni nu a avut curajul sau pruden¡ade a se împotrivi.”

Este foarte important så în¡elegem ¿ocul fizicienilor dupåbombardarea Hiroshimei, pe 6 august 1945. Emo¡iile au fost diverse:mai întâi, un sentiment de împlinire pentru cå bomba î¿i îndeplinisescopul, mai apoi groazå la gândul atâtor vie¡i curmate crunt ¿idupå aceea hotårârea cå o a doua bombå nu mai trebuia nicicândfolositå. ªi bineîn¡eles cå a doua bombå a lovit Nagasaki la numaitrei zile dupå prima.

246 BILL JOY


¥n noiembrie 1945, la trei luni de la lansarea celor douå bombe,Oppenheimer a sus¡inut atitudinea omului de ¿tiin¡å, afirmând: „Esteimposibil så fii om de ¿tiin¡å fårå så crezi cå toatå cunoa¿terealumii ¿i puterea care derivå din ea constituie o valoare intrinsecåpentru umanitate, pe care le folose¿ti pentru a ajuta la råspândireaacestei cunoa¿teri, fiind pregåtit så î¡i asumi toate consecin¡ele.”

Oppenheimer o colaborat alåturi de al¡i colegi de breaslå pentruîntocmirea raportului Acheson-Lilienthal, care – dupå cum spuneRichard Rhodes în recenta sa carte Visions of Technology – „gåsiseo modalitate de a împiedica o curså clandestinå a înarmårii.”Sugestia lor propunea o formå de renun¡are din partea statelor lumiila proiectele privind armele nucleare în favoarea unei agen¡iiinterna¡ionale.

Aceastå propunere a condus la conceperea planului Baruch,care a fost supus aten¡iei Na¡iunilor Unite în 1946, dar niciodatåadoptat (probabil deoarece – potrivit lui Rhodes – Bernard Barucha „insistat asupra încorporårii în acest plan a unor sanc¡iuni conven-¡ionale”, care l-ar fi fåcut imposibil de aprobat, de¿i „oricum ar fifost respins de Rusia stalinistå”). Alte eforturi de a promovaanumite måsuri în vederea interna¡ionalizårii puterii nucleare, cuscopul de a împiedica o curså a înarmårii, nu au convenit fie politiciiStatelor Unite sau neîncrederii popula¡iei ei, fie neîncrederii Rusiei.Ocazia de a evita înarmarea a fost ratatå – ¿i chiar cu repeziciune.

Doi ani mai târziu, în 1948, se pare cå Oppenheimer a începutså gândeascå altfel: „¥ntr-un anume sens primar pe care nici vulga-ritatea, nici umorul ¿i nici vreo exagerare nu-l poate ¿terge, fizicieniiau cunoscut påcatul; ¿i este un gust pe care nu-l vor uita vreodatå.”

¥n 1949, sovieticii au detonat o bombå atomicå. Pânå în 1955,¿i Statele Unite ¿i Rusia testaserå deja bomba cu hidrogen ce puteafi aruncatå din avion. Astfel a început cursa înarmårii.

Cu aproape douåzeci de ani în urmå, în documentarul The DayAfter Trinity, Freeman Dyson a rezumat atitudinile ¿tiin¡ifice carene-au adus pe buza pråpastiei nucleare:

„Am sim¡it-o pe pielea mea. Strålucirea armei nucleare. Esteceva irezistibil, dacå te apropii de ea în calitate de om de ¿tiin¡å. Såsim¡i cå ¡ii totul în mânå, så eliberezi energia care alimenteazå stelele,så o determini så facå ce vrei tu. Så faci aceste minuni, så ridici în



aer milioane de tone de rocå. E ceva ce då oricårui om iluzia puteriinelimitate, ¿i care este, în anume feluri, responsabil pentru toatenecazurile noastre – aceastå arogan¡å tehnicå este cea care cople¿e¿teoamenii atunci când în¡eleg ce pot concepe min¡ile lor.”11

Acum, ca ¿i atunci, suntem creatori de noi tehnologii ¿i de steleale viitorului imaginat, ac¡ionând – de data aceasta în numeleråsplå¡ii financiare ¿i al competi¡iei globale – în ciuda pericolelorevidente, fårå så evaluåm cum ar fi så tråim în lumea care va firezultatul real a ceea ce creåm ¿i imaginåm.

¥ncepând cu 1947, Buletinul oamenilor de ¿tiin¡å din domeniulenergiei atomice a plasat pe copertå un Ceas al Apocalipsei. Pentrumai mult de cincizeci de ani, a indicat o estimare a pericoluluinuclear cu care ne-am confruntat, prezentând ¿i condi¡iile interna-¡ionale. Bra¡ele ceasornicului s-au mi¿cat de cincisprezece ori ¿iaståzi, plasate la nouå minute înainte de ora zero, reflectå pericolulreal ¿i mereu prezent reprezentat de armele nucleare. AdåugareaIndiei ¿i Pakistanului pe lista puterilor nucleare a crescut probabili-tatea ca lupta contra neproliferårii armelor nucleare så e¿ueze –prin urmare, în 1998, acele ceasornicului s-au mutat mai aproapede ora fatidicå.

Ce dozå de pericol – nu numai din partea armelor nucleare, dar¿i din partea acestor tehnologii – înfruntåm în zilele noastre? Câtde mari sunt riscurile de a cådea pradå extinc¡iei?

Filozoful John Leslie a studiat aceastå întrebare ¿i a concluzionatcå omenirea înfruntå un risc de 30% în ceea ce prive¿te extinc¡ia,12

11 Else12 Aceastå cifrå estimativå se regåse¿te în cartea lui Leslie intitulatå The End of theWorld: The Science and Ethics of Human Extinction, în care comenteazå faptul cåprobabilitatea extinc¡iei cre¿te dacå luåm în considerare ¿i Teza Apocalipsei a lui BrandonCarter care spune cå „nu ar trebui så credem cu prea mare u¿urin¡å faptul cå facem partedin ciclul timpuriu – cå ne încadråm în procentul de 0,001 la sutå de exemplu – alomenirii de pe planeta noastrå. Teza lui este un motiv care ne face så ne gândim cåomenirea nu va mai supravie¡ui prea multe secole; iar de colonizat galaxia nici nu se puneproblema. Teza lui Carter nu genereazå – prin sine înså¿i – nici o estimare a riscului. Este

248 BILL JOY


în timp de Kurzweil considerå cå avem „o ¿anså mai mare canicicând så ne descurcåm,” cu avertizarea cå acesta din urmå afost „mereu învinuit de prea mult optimism.” Nu numai cå estimårilemen¡ionate nu sunt încurajante, dar nici nu includ probabilitateanenumåratelor orori, altele decât extinc¡ia.

Sub spectrul unor asemenea estimåri mul¡i indivizi serio¿i propundeja så ne mutåm în alte spa¡ii – ¿i asta cât mai repede posibil. Amputea coloniza galaxia folosind sondele lui Neumann, care zburdådin sistem stelar în sistem stelar, replicându-se pe traseu. Acestpas va fi mai mult ca sigur necesar peste cinci milioane de ani (saumai devreme dacå sistemul nostru solar este afectat dezastruos decoliziunea iminentå a galaxiei noastre cu galaxia Andromeda înurmåtoarele trei milioane de ani), dar dacå îi credem pe cuvânt peMoravec ¿i pe Kurzweil, ar putea deveni o necesitate pânå la mijloculacestui secol.

Care sunt implica¡iile morale în acest caz? Dacå trebuie sårenun¡åm la Påmânt atât de repede pentru a asigura supravie¡uireaspeciilor, cine î¿i asumå responsabilitatea pentru soarta celor (laurma urmelor, noi to¡i) care råmân în urmå? ªi chiar dacå ne rås-pândim printre stele, nu este posibil så ne împachetåm problemelecu restul bagajelor, sau så descoperim mai târziu cå ne-au urmatpe furi¿? Soarta speciilor de pe Påmânt ¿i soarta noastrå în galaxiese împletesc indisolubil.

O altå posibilitate este aceea de a ridica scuturi care så ne apereîmpotriva fiecårui tip de tehnologie periculoaså. Ini¡iativa de ApårareStrategicå – propuså de administra¡ia Reagan – era o încercare dea proiecta un asemenea scut împotriva amenin¡årii unui atac nucleardeclan¿at de Uniunea Sovieticå. Dar dupå cum a comentat ArthurC. Clarke, ce avea cåderea så discute despre acest subiect, „De¿iar putea fi posibilå – cu cheltuieli imense –, construirea unor sistemelocale de apårare care så permitå trecerea «numai» a unui micprocent de rachete balistice, ideea atât de låudatå a unei umbrelena¡ionale era stupidå. Luis Alvarez, probabil cel mai mare fizician

un argument pentru a revizui estimårile pe care le generåm atunci când luåm în calculpericolele posibile.”



al acestui secol, mi-a ¿optit faptul cå avoca¡ii unor asemenea planurierau «ni¿te indivizi foarte inteligen¡i lipsi¡i de sim¡ practic.»”

Clarke a continuat: „Uitându-må în bolul meu de cristal – deseoriînce¡o¿at – bånuiesc faptul cå un sistem total de apårare ar putea fiîntr-adevår posibil cam într-un secol. Dar tehnologia implicatå ardetermina, ca produs secundar, apari¡ia unor arme atât de îngrozi-toare încât nimeni nu s-ar mai sinchisi cu ceva atât de primitivprecum rachetele balistice.”13

În Engines of Creation, Eric Drexler a propus construirea unuiscut nanotehnic activ – o formå de sistem imunitar al biosferei –pentru a asigura protec¡ie împotriva entitå¡ilor capabile de auto-replicare ¿i periculoase care ar putea scåpa din laboratoare sau arputea fi create cu inten¡ii råuvoitoare. Dar însu¿i scutul pe care ell-a sugerat constituie o serioaså amenin¡are – nimic nu îl poateîmpiedica så producå probleme autoimune sau så provoace stricå-ciuni biosferei.14

Dificultå¡i similare råsar ¿i atunci când se pune problemaconstruirii de scuturi împotriva robo¡ilor ¿i a ingineriei genetice.Aceste tehnologii sunt mult prea puternice pentru ca – atâta timpcât folosirea lor este dictatå de interes – så existe posibilitatea instalåriiunor scuturi; chiar dacå asemenea mijloace de protec¡ie s-ar executa,efectele secundare ale apari¡iei lor ar fi cel pu¡in la fel de periculoaseca ¿i tehnologiile împotriva cårora ne-ar apåra.

Prin urmare, aceste posibilitå¡i sunt fie indezirabile, fie imposibile,fie ¿i indezirabile ¿i imposibile. Singura alternativå realistå pe careo întrevåd este renun¡area: trebuie împiedicatå dezvoltarea acestortehnologii mult prea periculoase prin limitarea vânåtorii unui anumegen de cunoa¿tere întreprinse de cåtre indivizi.

13 Clarke, p. 52614 ªi dupå cum sugereazå David Forrest în lucrarea sa intitulatå „RegulatingNanotechnology Development” – disponibilå la www.foresight.org/NanoRev/Forrest1989.html – „Dacå ne-am baza numai pe responsabilitatea personalå dreptalternativå la lege, ar fi imposibilå internalizarea costului riscurilor (distrugerea biosferei)de cåtre orice practicant, a¿a încât, teoretic, activitatea de a promova nanotehnologia nuar trebui så fie ini¡iatå de nici un muritor.” Analiza lui Forrest ne abandoneazå în bra¡elecontrolului guvernului pentru a ne proteja – ¿i acesta nu e un gând prea lini¿titor.

250 BILL JOY


Recunosc faptul cå – dincolo de orice îndoialå – cunoa¿tereaeste folositoare, a¿a cum este ¿i cåutarea adevårurilor. Încå dinantichitate suntem în cåutarea lor. Aristotel deschide Metafizicaprintr-o afirma¡ie simplå: „To¡i oamenii – prin natura lor – î¿i dorescså cunoascå.” Am decis cu mult timp în urmå cå o valoare funda-mentalå a societå¡ii noastre este accesul neîngrådit la informa¡ie ¿iam våzut cå încercårile de a restric¡iona accesul la cunoa¿tere ¿i laevolu¡ia acesteia a provocat probleme. Vremurile de datå recentåau cunoscut venera¡ia cunoa¿terii ¿tiin¡ifice.

În ciuda precedentelor istorice pregnante, înså, dacå accesul liberla cunoa¿tere ¿i, prin urmare, dezvoltarea nelimitatå a acesteia neconfruntå pe to¡i cu pericolul extinc¡iei, atunci sim¡ul practic ne cereså reexaminåm chiar ¿i cele mai vechi ¿i fundamentale convingeri.

Nietzsche a fost cel care, la sfâr¿itul secolului al XIX-lea ne-aavertizat nu numai cå Dumnezeu e mort, dar ¿i cå „credin¡a în¿tiin¡å, care existå fårå doar ¿i poate, nu-¿i datoreazå originea unuicalcul al utilitå¡ii; cu siguran¡å cå s-a nåscut în ciuda faptului cålipsa de utilitate ¿i pericolul pe care îl prezintå «dorin¡a de adevår»¿i «aflarea adevårului cu orice pre¡» îi sunt dovedite fårå încetare.”Aceasta este amenin¡area pe care urmeazå så o înfruntåm –consecin¡ele cåutårii adevårului. Adevårul pe care îl iscode¿te ¿tiin¡apoate fi considerat un substitut periculos al lui Dumnezeu, dacåeste posibil så conducå la extinc¡ia noastrå.

Dacå am ajunge – ca specie – la un consens referitor la ceea cedorim, la locul spre care ne îndreptåm ¿i la motivul pentru care ofacem, poate cå am în¡elege care ne sunt limitårile ¿i ne-am låsapåguba¿i. În caz contrar, ne putem imagina cu u¿urin¡å o curså aînarmårii care se folose¿te de tehnologiile geneticii, nanotehnologiei¿i robo¡ilor, a¿a cum s-a întâmplat în secolul ce tocmai s-a încheiatcu tehnologiile nucleare, biologice ¿i chimice. De data aceasta –spre deosebire de proiectul Manhattan – nu ne aflåm în stare deråzboi, fa¡å în fa¡å cu un inamic implacabil care ne amenin¡åciviliza¡ia; suntem în schimb împin¿i de la spate de obiceiurile ¿idorin¡ele noastre, de sistemul economic ¿i de nevoia competitivåde a cunoa¿te.

Cred cå ne dorim cu to¡ii ca evolu¡ia noastrå så fie determinatåde valorile comune, de moralå ¿i de eticå. Dacå am fi luptat pentru



a ob¡ine mai multå în¡elepciune pe parcursul ultimelor câteva miide ani, atunci un dialog în acest scop ar fi mult mai u¿or de realizat,iar puterile incredibile pe care suntem pe cale så le descåtu¿åm nuar fi nici pe departe îngrijoråtoare.

Unii ar putea argumenta cå am fi îmboldi¡i cåtre un asemeneadialog de instinctul de conservare. Indivizilor nu le lipse¿te aceastådorin¡å, dar se pare cå la nivel de specie comportamentul nostrunu ne este favorabil. În abordarea amenin¡årii nucleare, ne-ammin¡it pe noi în¿ine ¿i unul pe altul, crescând astfel considerabilriscurile. Poate cå aceastå reac¡ie a fost motivatå politic, poate nuam fost capabili så anticipåm viitorul, sau poate cå pericolul a fostatât de mare încât nu am fost capabili så ne comportåm normal defricå – nu ¿tiu; cert este cå previziunile sunt negre.

Noua cutie a Pandorei – ascunzând genetica, nanotehnologia¿i industria robo¡ilor – este aproape deschiså, dar se pare cå nu amobservat. Ideile nu pot fi îndesate la loc în cutie; spre deosebire deplutoniu ¿i uraniu, nu pot fi rafinate ¿i apoi copiate dupå bunulplac. Dacå au ie¿it, s-a terminat. Churchill a remarcat, într-un faimoscompliment ¿chiop, cå poporul american ¿i liderii såi „fac invariabilceea ce trebuie, dupå ce au întors pe toate pår¡ile restul posibilitå-¡ilor.” Prin urmare, în acest caz, trebuie så ac¡ionåm în deplinåcuno¿tin¡å de cauzå, pentru cå a face ceea ce trebuie numai lafinal ar putea însemna ratarea ¿ansei de a-l face.

Thoreau a spus: „Nu noi cålåtorim pe ¿ine, ci ¿inele pe noi.”;cu asta trebuie så luptåm în prezent. Întrebarea care se pune esteîntr-adevår: Cine este ståpânul? Vom supravie¡ui oare tehnologiilorpe care le-am creat?

Suntem propulsa¡i în acest secol proaspåt fårå nici un plan, fårånici un fel de control, fårå frâne. Oare am alunecat prea tare peaceastå pantå ¿i nu mai putem schimba cursul? Nu cred cå e chiara¿a, dar nu facem încå nici un efort, iar ultima ¿anså de a ne exercitacontrolul se apropie cu repeziciune – punctul de protec¡ie intrinsecå.Dispunem de robo¡i animale de caså, de tehnici de inginerie geneticåde vânzare, iar nanotehnicile avanseazå rapid. ºinând cont cådezvoltarea acestor tehnici urmeazå un algoritm bine stabilit, nueste neapårat cazul – a¿a cum s-a întâmplat cu Proiectul Manhattan¿i cu experimentul Trinity – ca ultimul pas care duce la na¿terea

252 BILL JOY


unei tehnologii så fie de amploare ¿i urmat de consecin¡e zdrobitoare.Saltul înainte în ceea ce prive¿te auto-replicarea scåpatå de subcontrol în nanotehnologie, geneticå ¿i industria robo¡ilor s-ar puteaface brusc, reluând surpriza pe care am tråit-o când am auzit declonarea primului mamifer.

Cu toate acestea, consider cå speran¡a noastrå are fundamenteputernice ¿i solide. Încercårile noastre a aborda armele de distru-gere în maså pe parcursul ultimului secol ne oferå un exempluperfect de renun¡are – asupra cåruia am putea så meditåm:abandonarea unilateralå, din partea Statelor Unite, a dezvoltåriiarmelor biologice, fårå nici un fel de preten¡ii. Aceastå abandonarea izvorât din în¡elegerea faptului cå în timp ce este nevoie de eforturiextraordinare pentru ca aceste arme så fie create, ar putea fi u¿orcopiate ¿i sfâr¿i în mâinile unor na¡iuni råuvoitoare sau grupuriteroriste.

Concluzia limpede a fost aceea cå am crea amenin¡åri suplimen-tare la adresa noastrå ¿i cå ar fi mai bine dacå nu am continua înaceastå direc¡ie. Am materializat renun¡area la armele biologie prinConven¡ia privind Armele Biologice din 1972 ¿i prin Conven¡iaprivind Armele Chimice din 1993.15

În ceea ce prive¿te amenin¡area continuå a armelor nucleare încare am tråit mai mult de cincizeci de ani, respingerea recentå decåtre Senatul Statelor Unite a Tratatului Comprehensive Test Bana demonstrat cå renun¡area la armele nucleare nu va fi o chestiunepoliticå facilå. Dar avem o oportunitate unicå, prin încheiereaRåzboiului Rece, så evitåm o curså multilateralå a înarmårii.Eradicarea cu succes a armelor nucleare – pe baza conven¡iilordin 1972 ¿i 1993 men¡ionate mai sus – ne-ar putea ajuta så renun¡åm¿i la alte tehnologii periculoase. (De fapt, dacå am reu¿i så numåråmnumai o sutå de arme nucleare pe plan mondial – aceasta fiind,aproximativ, capacitatea distructivå a celui de-al doilea råzboimondial ¿i o sarcinå considerabil mai u¿oarå – am putea eliminapericolul extinc¡iei.16)

15 Meselson16 Doty, p. 583



Verificarea renun¡årii este o problemå dificilå, dar nu imposibilå.Am reu¿it så facem pa¿i importan¡i prin Conven¡ia ArmelorBiologice ¿i alte tratate. Sarcina noastrå majorå este aceea de aaplica aceastå tacticå ¿i tehnologiilor care sunt prin natura lor maimult comerciale decât militare. Se simte o necesitate fundamentalåpentru transparen¡å, pentru cå dificultatea acestei verificåri estedirect propor¡ionalå cu dificultatea de a distinge între abandonare¿i activitå¡i legitime.

Cred cu sinceritate cå situa¡ia din 1945 a fost mai simplå decâtcea cu care trebuie så dåm piept aståzi: tehnologiile nucleare aveauscopuri militare ¿i comerciale clar definite, iar monitorizarea eraintermediatå de natura testelor atomice ¿i de u¿urin¡a cu care puteafi måsuratå radioactivitatea. Cercetårile asupra aplica¡iilor militareputeau fi desfå¿urate în laboratoare na¡ionale precum Los Alamos,iar rezultatele erau ¡inute secrete cât mai mult timp posibil.

Tehnologiile geneticii, nanotehnologiei ¿i industriei robo¡ilornu sunt delimitate din punct de vedere al uzului militar ¿i comercial;dat fiind poten¡ialul lor pe pia¡å, este greu de imaginat cå vor ficercetate numai în laboratoare na¡ionale. Cåutarea de care se bucuråva impune – pentru a asigura abandonarea lor – un regim deverificåri similar celui necesar pentru armele biologice, dar de oamploare fårå precedent. Astfel se vor na¿te, inevitabil, tensiuniîntre dreptul la intimitate ¿i dorin¡a men¡inerii statutului proprietå¡ii,¿i necesitatea controlului strict – ce ne-ar putea asigura protec¡ie.Pierderea intimitå¡ii ¿i a libertå¡ii de ac¡iune va genera cu siguran¡årezisten¡å puternicå.

Verificarea ratei de abandon a tehnologiilor geneticii, nanoteh-nologiei ¿i industriei robo¡ilor va trebui exercitatå ¿i în spa¡iulcibernetic, dar ¿i în facilitå¡ile fizice de produc¡ie. Problema spinoasåva fi aceea de a implementa transparen¡a necesarå într-o lumedominatå de sim¡ul proprietå¡ii, eventual prin crearea unor noi formede protec¡ie pentru proprietatea intelectualå.

Verificarea ratei de abandon va solicita de asemenea din parteaoamenilor de ¿tiin¡å ¿i a celor care lucreazå în domeniul tehnologieiadoptarea unui cod strict de comportament etic, dar va face necesarå¿i o reac¡ie curajoaså din partea lor: aceea de a trage semnalul dealarmå în caz de nevoie, chiar dacå acest gest implicå anumite costuri

254 BILL JOY


personale ridicate. Astfel s-ar råspunde apelului fåcut – la cincizecide ani dupå Hiroshima – de laureatul premiului Nobel Hans Bethe,unul dintre supravie¡uitorii echipei care s-a ocupat de proiectulManhattan: acela ca to¡i oamenii de ¿tiin¡å „så înceteze ¿i sårespingå crearea, dezvoltarea, îmbunåtå¡irea ¿i fabricarea armelornucleare ¿i a altor arme cu poten¡ial de distrugere în maså.”17 Însecolul XXI, se impune vigilen¡å ¿i responsabilitate personalå dinpartea celor care lucreazå cu tehnologiile discutate – geneticå,nanotehnologie ¿i industria robo¡ilor, dar ¿i cu cele ale armelorchimice, biologice ¿i nucleare – pentru a evita apari¡ia ¿i folosireaarmelor de distrugere în maså sau proliferarea cunoa¿terii referitoarela distrugerea în maså.

Thoreau a spus de asemenea cå „bogå¡ia noastrå se va måsuraîn func¡ie de lucrurile la care suntem capabili så renun¡åm.” Fiecaredintre noi cautå så fie fericit, dar meritå så ne întrebåm dacå estenevoie så ne asumåm un asemenea risc – al distrugerii în maså –pentru a câ¿tiga mai multå cunoa¿tere ¿i alte beneficii; bunul sim¡,dar ¿i cel practic, ne spun nu numai cå necesitå¡ile noastre materialeau totu¿i o limitå – dar ¿i cå un anumit tip de cunoa¿tere este preapericulos ¿i cå ar fi mai bine så renun¡åm la alte demersuri.

De asemenea, ar trebui så renun¡åm la cåutarea nemuririi fårå alua în calcul toate costurile, fårå a ne gândi la riscul, din ce în cemai mare, al extinc¡iei. Nemurirea – probabil vis utopic autenticprin excelen¡å – nu este singura utopie posibilå.

Am avut recent ocazia de a-l cunoa¿te pe scriitorul ¿i cercetå-torul Jacques Attali, a cårui carte Lignes d’horizons (Millennium,în traducerea englezå) a inspirat dezvoltarea lui Java ¿i a lui Jini.În noua sa carte, Fraternités, Attali descrie modificarea visurilornoastre utopice de-a lungul timpului:

„În zorii civiliza¡iilor, oamenii vedeau trecerea lor pe påmântdrept nimic altceva decât un labirint al durerii, la capåtul cåruia segåsea o u¿å ce ducea, prin moarte, în sânul zeilor ¿i al Eternitå¡ii.În societatea ebraicå ¿i apoi în cea greacå au apårut ni¿te indivizi

17 Vezi de asemenea scrisoarea din 1997 a lui Hans Bethe cåtre pre¿edintele Clinton, lawww.fas.org/bethecr.htm.



care au îndråznit så se elibereze de constrângerile teologice ¿i såviseze la un Ora¿ ideal în care så propå¿eascå Libertatea. Al¡ii,observând evolu¡ia societå¡ii comerciale, au în¡eles cå libertateaunora implica înstråinarea altora, ¿i au cåutat Egalitatea.”

Jacques m-a fåcut så în¡eleg faptul cå aceste trei visuri utopicediferite coexistå în tensiune în societatea noastrå contemporanå.Descrie mai apoi o a patra utopie – Fraternitatea – a cårei temelieeste altruismul. Numai Fraternitatea alåturå fericirii personalefericirea altora, promi¡ând propria prosperitate.

Astfel mi s-a cristalizat problema pe care o aveam cu visul luiKurzweil. O abordare tehnologicå a Eternitå¡ii – chiar a quasi-nemuririi prin intermediul robo¡ilor – s-ar putea så nu fie cea maifericitå utopie, iar insisten¡a asupra ei aduce pericole evidente. Poatecå ar trebui så ne reconcepem alegerile utopice.

Unde putem gåsi o nouå bazå eticå pentru a ne îndrepta traseul?Am descoperit cå ideile din cartea lui Dalai Lama – Ethics for theNew Millennium – pot fi foarte folositoare. Dupå cum se ¿tie foartebine – dar este pu¡in bågat în seamå – Dalai Lama argumenteazåcå cel mai important lucru pe care îl putem face este så ne ghidåmexisten¡a dupå principiile iubirii ¿i compasiunii fa¡å de ceilal¡i; înplus, este necesar ca societå¡ile noastre så-¿i creeze un conceptmai puternic al responsabilitå¡ii universale ¿i al interdependen¡einoastre. Dalai Lama propune un standard de eticå pozitivå pentruindivizi ¿i societå¡i în consonan¡å cu utopia Fraternitå¡ii a lui Attali.

Acesta continuå prin a spune cå trebuie så în¡elegem ce îi facepe oameni ferici¡i ¿i så recunoa¿tem fa¡å de noi în¿ine cå nici pro-gresul material ¿i nici cåutarea puterii cunoa¿terii nu sunt cheia –deoarece ¿i ¿tiin¡a ¿i cåutarea påtrunderii adevårului ei sunt limitate.

No¡iunea occidentalå asupra fericirii pare så î¿i aibå originile îngândirea greacå, care o definea drept „exercitarea puterilor vitaleurmând anumite direc¡ii ale excelen¡ei într-o via¡å care le oferåspa¡iu de manifestare.”18

Fårå nici un fel de îndoialå, trebuie så descoperim în via¡åprovocåri semnificative ¿i suficient spa¡iu, dacå vrem så fim ferici¡i

18 Hamilton, p. 35

256 BILL JOY


în viitorul ce va veni – oricare ar fi acesta. Dar mai cred cå trebuieså identificåm supape alternative pentru eliberarea capacitå¡ilornoastre creative, dincolo de cultura cre¿terii economice necontenite;aceasta din urmå a constituit o binecuvântare majorå timp de câtevasute de ani, iar acum trebuie så alegem între cåutarea progresuluinerestric¡ionat ¿i haotic, prin intermediul ¿tiin¡ei ¿i tehnologiei, ¿ipericolele care le înso¡esc.

A trecut mai mult de un an de la prima mea întâlnire cu RayKurzweil ¿i John Searle. Identific în jurul meu anumite oaze desperan¡å în vocile care îndeamnå la precau¡ie ¿i renun¡are ¿i înacei oameni care sunt la fel de îngrijora¡i ca ¿i mine de situa¡iadelicatå în care ne gåsim în prezent. ªi eu tråiesc un sim¡ acut alresponsabilitå¡ii personale – nu pentru munca pe care am fåcut-odeja, ci pentru cea pe care urmeazå så o prestez, la confluen¡a¿tiin¡elor.

Dar mul¡i oameni care sunt con¿tien¡i de pericole påstreazå –în mod bizar – tåcerea. Când sunt încol¡i¡i, peroreazå råspunsuletern: „dar nu e nimic nou în asta” – de parcå aceastå con¿tiin¡å aceea ce s-ar putea întâmpla este în vreun fel o reac¡ie validå. Îmiaruncå mereu în fa¡å faptul cå universitå¡ile sunt pline de biotehni-cieni care se spetesc cât e ziulica de lungå studiind aceste aspecte.Adaugå apoi cå toate astea s-au mai spus ¿i încå de exper¡i. Seplâng: Grijile ¿i argumentele tale sunt fumate.

Nu ¿tiu unde î¿i ascund ace¿ti indivizi frica. Ca arhitect al unorsisteme complexe, intru în arenå posedând o cunoa¿tere generalizatå.Dar oare acest lucru ar trebui så îmi minimalizeze îngrijorarea?Da! ªtiu câte nume cu autoritate au scris, au vorbit ¿i au ¡inutconferin¡e despre aceste subiecte. Dar se presupune oare cå au ¿iajuns la urechile oamenilor? Se presupune cå ar trebui så ignoråmpericolele ce ne rânjesc în fa¡å?

Cunoa¿terea nu este o motiva¡ie pentru lipsa de reac¡ie. Ne maiputem îndoi de faptul cå aceastå cunoa¿tere a ajuns o armå pe careo folosim împotriva noastrå în¿ine?

Experien¡ele oamenilor de ¿tiin¡å din domeniul atomic demon-streazå cu limpezime nevoia asumårii responsabilitå¡ii personale,



pericolul cå lucrurile se vor accelera ¿i modul în care un anumeproces va cåpåta o via¡å proprie. Putem crea probleme de nerezolvatcât ai zice „pe¿te”. Trebuie så cugetåm mai mult în prealabil dacånu vrem ca rezultatele inven¡iilor noastre så ne ia prin surprindere.

Cariera mea profesionalå se axeazå asupra îmbunåtå¡iriisiguran¡ei sistemelor de operare. Acestea din urmå sunt ni¿te unelte,iar eu, ca ¿i creator, trebuie så må lupt cu întrebuin¡årile pe care levor cåpåta uneltele mele. Întotdeauna am crezut cå îmbunåtå¡ireasiguran¡ei sistemelor de operare, gra¡ie scopurilor acestora, vatransforma lumea într-un loc mai bun ¿i mai sigur. Dacå a¿ fi convinsde contrariu, ar fi obliga¡ia mea moralå så încetez aceastå muncå.Acum îmi dau seama cå este posibil ca o asemenea clipå så vinå.

Toate acestea nu må înfurie, ci îmi provoacå melancolie. Prinurmare, de acum înainte, progresul va fi, pentru mine, dulce acri¿or.

Vå aminti¡i penultima scenå din Manhattan în care Woody Allenstå pe canapea ¿i se înregistreazå pe o casetå? El scrie o nuvelådespre oameni care î¿i provoacå probleme inutile ¿i nevroze pentrucå astfel se pot împiedica pe ei în¿i¿i så se gândeascå la modul încare ar trebui så abordeze probleme îngrozitoare ¿i terifiante aleuniversului.

Î¿i pune întrebarea: „Ce face ca via¡a så merite tråitå?” ¿i î¿iråspunde din punctul lui de vedere: Groucho Marx, Willie Mays,a doua parte din Simfonia Jupiter, „Potato Head Blues” a lui LouisArmstrong, filmele suedeze, Educa¡ia sentimentalå a lui Flaubert,Marlon Brando, Frank Sinatra, merele ¿i perele pictate de Cézanne,racii de la restaurantul Sam Wo ¿i, în cele din urmå, apogeul: chipuliubirii sale, Tracy.

Fiecare dintre noi are anumite lucruri de pre¡ ¿i, pe måsurå ce leîndrågim, descoperim esen¡a umanului din noi. De fapt, capacitateanoastrå de a pre¡ui aceste lucruri este cea care må face så fiu optimistîn ceea ce prive¿te pericolele care ne a¿teaptå.

Speran¡a mea cea mai arzåtoare este aceea cå voi participa la odiscu¡ie mult mai vastå despre problemele expuse aici cu persona-litå¡i din diverse domenii, într-un context care nu va înclina balan¡aînspre frica de sau favorizarea tehnologiei de dragul tehnologiei.

258 BILL JOY


Pentru început, am expus aceste teme la unele evenimente spon-sorizate de Institutul Aspen, ¿i am propus, în alt cadru, ca AcademiaAmericanå de Arte ¿i ªtiin¡e så le abordeze în paralel, alåturi deConferin¡ele Pugwash. (Acestea sunt organizate încå din 1957pentru a discuta controlul înarmårii, mai ales cu arme nucleare, ¿iau generat ni¿te politici destul de viabile.)

Din nefericire, Conferin¡ele Pugwash au început så se organizezeabia dupå ce spiritul nuclear scåpase din lampå – cam cincisprezeceani prea târziu. Un debut întârziat cunoa¿te ¿i abordarea serioasåprivind problemele aduse de tehnologiile secolului XXI – împie-dicarea distrugerii în maså facilitate de cunoa¿tere – ¿i esteinacceptabil så mai permitem ¿i alt tip de amânare.

A¿a cå îmi continuu documentarea; mai sunt multe lucruri pecare trebuie så le aflu. Nu ni s-a pecetluit încå soarta: nu se ¿tiedacå vom e¿ua sau vom avea succes, dacå vom supravie¡ui sauvom cådea victimå acestor tehnologii. Iar am stat târziu în noapte:este ¿ase diminea¡a. Încerc så gåsesc ni¿te råspunsuri mai potrivite,så rup vraja ¿i så le eliberez din trupul pietrei.

BIBLIOGRAFIE

CÅRºI

Drexler, Eric, Engines of Creation (Anchor, 1987).Drexler, Eric, Chris Peterson and Gayle Pergamit, Unbounding the Future:

The Nanotechnology Revolution (Quill, 1993).Dyson, George, Darwin Among the Machines (Perseus Publishing, 1998).Garrett, Laurie, The Coming Plague: Newly Emerging Disease in a World

out of Balance (Penguin, 1994: 47-52, 414,419,452).Gelertner, David, Drawing Life: Surviving the Unabomber (Free Press, 1997:

120).Hamilton, Edith, The Greek Way (W.W. Norton&Co., 1942: 35).Leslie, John, The End of the World: The Science and Ethics of Human

Extinction (Routledge, 1996: 1, 3, 145).Stone, Irving, The Agony and the Ecstasy (Doubleday, 1961: 6, 144).



ARTICOLE

Clarke, Arthur C., „Presidents, Experts and Asteroids.” Science, June 5, 1998.Doty, Paul, „The Forgotten Menace; Nuclear Weapons Stockpiles Still

Represent the Biggest Threat to Civilization.” Nature, 402, December 9,1999: 583.

Easterbook, Gregg, „Food for the Future: Someday, rice will have built-invitamin A. Unless the Luddites Win.” The New York Times (NOVEMBER19, 1999).

Hillis, Danny, „Test of Time” in Wired 8.03 (March 2000.Kauffman, Stuart, „Self-replication: Even Peptides Do It.” Nature 382, August

8, 1996: 496. See www.santafe.edu/sfi/Peolple/kauffman/sak-peptides.html.

Lovins, Amory, „A Tale of Two Botanies” in Wired 8.04 (April 2000).Meselson, Matthew, „The Problem of Biological Weapons.” Presentation to

the 1,818th Stated Meeting of the American Academy of Arts and Sciences,January 13, 1999. (minerva.amacad.org/archive/bulletin4.htm).

SITE-URI WEB

Bethe, Hans, www.fas.org/bethecr.htm (1997).Else, Jon, The Day After Trinity: J. Robert Oppenheimer and The Atomic

Bomb (available at www.pyramiddirect.com).Forrest, David, „Regulating Nanotechnology Development,” (available at

www.foresight.org/NanoRev/Forrest1989.html.).

Colecții






Realitățile brutale ale unei galaxii măcinate de razboi îl ajung din urmă și pe Ardo Melnikov.

Infanterist confederat, însărcinat cu apărarea lumilor Confederației Terrane, Ardo trebuie să se împace cu amintirile dureroase ale trecutului său și cu adevărurile tulburătoare care îi pot conduce viitorul.

Matrix ne oferå un scenariu bizar ¿i terifiant. Fiin¡ele umane zacîn ni¿te påståi, încremenite într-o stare comatoaså; iar fiecare aspectal realitå¡ii este definit ¿i controlat de computere råu inten¡ionate.

Pentru majoritatea spectatorilor, acest scenariu este interesantpentru domeniul SF-ului, dar deosebit de îndepårtat de realitateanoastrå actualå sau doar o posibilitate a viitorului. O analizå maiatentå relevå faptul cå un asemenea scenariu nu este chiar deneconceput. Este chiar real.

Într-un eseu precedent, Ray Kurzweil discutå tendin¡a pe careo urmåm, ¿i anume aceea de cre¿tere a capacitå¡ilor puterii decalcul. Acesta prezice cå, în urmåtorii cincizeci de ani, o cantitatevirtual nelimitatå de putere de calcul va deveni disponibilå. Haide¡iså acceptåm pårerea lui Kurzweil ¿i så presupunem cå omenireachiar va beneficia de aceste capacitå¡i. Intervalul de timp în carese va petrece acest lucru nu este important pentru discu¡ia noastrå.Chiar de vor fi necesari o sutå, o mie sau un milion de ani.

Dupå cum afirmå eseul lui Kurzweil, puterea de calcul nelimitatåva augmenta capacitå¡ile omenirii într-o måsurå incredibilå. Aceastå

NICK BOSTROM

TRÅIM

ÎN

MATRICE?

CONTROVERSA SIMULÅRII

Aproape to¡i cei care våd filmul Matrixcântåresc, cel pu¡in pentru o secundåsau douå, posibilitatea cå ar putea tråiîn Matrice. Filozof la Yale, ¿i NickBostrom o face, ¿i concluzioneazå cåaceastå ipotezå e mult mai posibilå decâtne putem imagina.


262 NICK BOSTROM


civiliza¡ie ar fi „postumanå”, capabilå de realizåri tehnologicefantastice.

Civiliza¡ia postumanå ar putea lua nenumårate forme. Ar puteasemåna în multe privin¡e civiliza¡iei noastre sau ar putea fi radicaldiferitå. Este, desigur, aproape imposibil så prezicem evolu¡ia uneiasemenea societå¡i. Dar ceea ce ¿tim fårå dubiu este cå civiliza¡iapostumanå are acces la o putere de calcul virtual nemårginitå.

Civiliza¡ia postumanå ar putea fi capabilå så converteascå plane-tele ¿i alte resurse astronomice în computere de mare putere. Estefoarte greu så stabile¿ti o limitå a puterii de calcul care va fi disponi-bilå civiliza¡iilor postumane.

1. Acest eseu explicå de fapt controversa simulårii, care pretindecå cel pu¡in una dintre afirma¡iile ce urmeazå este adevåratå:Este foarte posibil ca rasa umanå så se stingå înainte de aapuca stadiul „postuman.”

2. Este aproape imposibil ca o civiliza¡ie postumanå så derulezeun numår semnificativ de simulåri ale istoriei sale evolutive(sau varia¡ii prin urmare).

3. Este aproape sigur cå tråim într-o simulare generatå decalculator.

Vom discuta pe rând aceste trei afirma¡ii. Prima dintre ele esteexplicitå prin ea înså¿i. Dacå ne auto-distrugem printr-un råzboinuclear, catastrofå biologicå sau nanotehnicå, atunci restul discu¡ieinu î¿i mai are rostul. Dar så presupunem cå aceastå afirma¡ie estefalså, cå vom reu¿i så ne evitåm distrugerea ¿i cå vom på¿i în erapostumanå.

Este imposibil så ne imaginåm pe deplin natura civiliza¡iei umaneîntr-o asemenea epocå. La fel de greu sunt de închipuit nenumå-ratele scopuri pe care le va servi aceastå rezervå infinitå de puterede calcul. Dar haide¡i så ne imaginåm cel pu¡in o întrebuin¡are:crearea unor simulåri complexe ale civiliza¡iilor umane.

Imagina¡i-vå cum istoricii viitorului simuleazå diverse scenariiistorice. Acestea nu ar avea nimic în comun cu simulårile simplistedin ziua de azi. Gra¡ie incredibilei puteri de calcul pe care o au ladispozi¡ie, pot fi foarte bine executate – fiecare clådire, fiecare

TRÅIM ÎN MATRICE? 263


caracteristicå geograficå, fiecare individ. ªi fiecare individ în partear putea fi înzestrat cu aceea¿i complexitate ¿i inteligen¡å ca oricarefiin¡å umanå. Ca ¿i agentul Smith, ar avea la bazå un sistem deoperare, dar ar putea avea acelea¿i caracteristici mentale cu aleunui om. Bineîn¡eles, este posibil så nu priceapå niciodatå cå estedoar un sistem de operare ¿i nimic mai mult. Pentru a crea o simularepreciså, percep¡iile indivizilor simula¡i ar trebui så fie identice cucele ale oamenilor care împânzesc lumea realå.

Ca ¿i locuitorii Matricei, ace¿ti indivizi ar tråi într-o lume artifi-cialå, despre care ar fi convin¿i cå e realå. Deosebirea fa¡å descenariul Matricei ar fi aceea cå „simula¡ii” ar fi alcåtui¡i în întregimedin sisteme de operare.

Dar aceste personaje simulate chiar ar fi „oameni”? Chiar ar fiinteligen¡i, indiferent de puterea de calcul pe care o de¡in? Ar fidota¡i cu con¿tiin¡å?

Adevårul este cå nimeni nu ¿tie. Filozofii min¡ii o numesc deseoriindependen¡å de substrat. Fundamental, denumirea semnificåfaptul cå acest con¿tient atât de discutat este dependent de foartemulte lucruri – cunoa¿tere, inteligen¡å (capacitate de procesare),organizare mentalå, detalii ale structurii computa¡ionale ¿i multealtele; dar unul dintre lucrurile de care nu are nevoie în mod neapårateste ¡esutul biologic. Nu este o proprietate esen¡ialå a con¿tientuluiimplementat în re¡ele neurale biologice bazate pe carbon din interiorulcraniului; procesorii pe bazå de silicon din alcåtuirea unui computerar putea, în principiu, så se achite onorabil de aceea¿i datorie.

Pentru mul¡i dintre cei familiariza¡i cu computerele din ziua deazi, ideea unui sistem de operare con¿tient este o fantasmagorie.Dar aceastå neîncredere intuitivå este tocmai produsul capacitå¡iloraproape jalnice ale unui computer contemporan. Gra¡ie progre-selor în domeniul computerelor ¿i al sistemelor de operare, calcula-toarele vor deveni din ce în ce mai inteligente, mai con¿tiente. Defapt, din pricina tendin¡ei noastre de a antropomorfiza orice parecâtu¿i de pu¡in uman, oamenii ar putea începe så crediteze compute-rele cu con¿tiin¡å cu mult înainte ca acest fapt chiar så devinå realitate.

Argumentele în favoarea independen¡ei de substrat au fostformulate de cåtre literatura filozofiei min¡ii, ¿i nu voi încerca så lerepet aici. Dar voi preciza faptul cå aceastå presupunere este delicatå.

264 NICK BOSTROM


Celula cerebralå este un obiect fizic ce de¡ine anumite caracteristici.Dacå le vom în¡elege pe deplin ¿i dacå vom învå¡a så le reproducemelectronic, atunci ¿i celula creierului electronic poate îndeplini acelea¿ifunc¡ii ca ¿i cea organicå. ªi dacå acest lucru se poate face în cazulunei singure celule, de ce nu ar fi valabil ¿i în cazul creierului întreg?ªi dacå s-ar efectua acest demers, ce ar împiedica sistemul rezultatså fie la fel de con¿tient precum creierul?

Implica¡iile sunt interesante. Având la dispozi¡ie destulå puterede calcul, reziden¡ii lumii postumane pot genera simulåri ale unorindivizi apar¡inând istoriei care sunt pe deplin con¿tien¡i, care seconsiderå fiin¡e biologice ce tråiesc într-o epocå mai timpurie. ªiastfel ajungem la a doua afirma¡ie.

Prima afirma¡ie a sugerat cå vom supravie¡ui pentru a dezvoltao civiliza¡ie postumanå. Aceasta ar de¡ine capacitatea de a creasimulåri – gen Matrice – ale realitå¡ii. A doua afirma¡ie prezintåposibilitatea ca fiin¡ele postumane så opteze pentru a nu generaaceste simulåri.

Ne putem imagina cå este posibil ca în „era postumanå” så nuexiste nici cel mai vag interes pentru a derula simulåri istorice.Prin urmare, este u¿or de în¡eles cå în aceastå perioadå de timp s-aupetrecut modificåri în motiva¡iile indivizilor, deoarece în ziua deazi existå un numår semnificativ de oameni care ar fi bucuro¿i såderuleze simulåri istorice ale epocilor trecute dacå ¿i-ar puteapermite. Dar probabil cå multe dintre dorin¡ele noastre vor ficonsiderate proste¿ti de cåtre un individ postuman. Poate cå valoarea¿tiin¡ificå a simulårilor istorice va fi neglijabilå pentru civiliza¡iapostumanå (ceea ce nu este neplauzibil, ¡inând cont de superiori-tatea ei intelectualå greu de închipuit), ¿i probabil cå post-oameniiprivesc activitå¡ile de petrecere a timpului liber ca pe o modalitatefoarte ineficientå de a ob¡ine plåcerea – care poate fi cåpåtatå multmai u¿or prin stimularea directå a centrilor plåcerii din creier.Aceastå concluzie sugereazå faptul cå societå¡ile postumane vorfi net diferite de cele umane: nu vor con¡ine agen¡i relativ indepen-den¡i ¿i boga¡i care så posede întreaga gamå de dorin¡e umane ¿iså ac¡ioneze nestingheri¡i asupra lor.

Este în egalå måsurå posibil ca indivizii postumani så fie dorniciså deruleze asemenea simulåri istorice, dar så fie constrân¿i de



legisla¡ia postumanå så nu o facå. Ce anume ar putea duce la apari¡iaunei asemenea legisla¡ii? S-ar putea face anumite specula¡ii potrivitcårora toate civiliza¡iile evoluate parcurg o traiectorie care conducela acceptarea unei prohibi¡ii etice împotriva derulårii simulåriloristorice din pricina suferin¡ei provocate protagoni¿tilor acestora.Cu toate acestea, din punctul nostru actual de vedere, nu estelimpede dacå a crea o raså umanå este un gest imoral. Pe de altåparte, înclinåm så consideråm cå existen¡a propriei noastre raseconstituie o valoare eticå impresionantå. Mai mult, convergen¡aasupra unei viziuni etice a imoralitå¡ii derulårii de simulåri istoricenu este suficientå. Trebuie combinatå cu o convergen¡å asupraunei structuri sociale extinse la scara întregii civiliza¡ii care såînlesneascå interzicerea eficientå a activitå¡ilor considerate imorale.

Iar dacå aceastå a doua afirma¡ie este adevåratå, ar solicitamanifestarea unor motiva¡ii radical diferite între postumani ¿ioameni, sau altfel ar fi nevoi¡i så instituie o prohibi¡ie totalå asuprasimulårilor istorice. În plus, ar trebui ca acest lucru så fie valabilpentru majoritatea civiliza¡iilor postumane råspândite în întregulunivers.1

Suntem sili¡i prin urmare så luåm în calcul posibilitatea cå civili-za¡iile umane chiar au ¿ansa de a deveni postumane ¿i cå måcarunele dintre acestea din urmå con¡in ¿i indivizi care deruleazåsimulåri istorice. ªi astfel ajungem la a treia afirma¡ie: Este aproapesigur cå tråim într-o simulare generatå de calculator. Aceaståconcluzie vine de la sine.

Dacå post-oamenii deruleazå aceste simulåri istorice, cu sigu-ran¡å cå o fac pe scarå largå. Nu este greu så î¡i imaginezi milioanede indivizi care deruleazå mii de varia¡iuni pe sute de teme, fiecaredintre acestea con¡inând milioane de indivizi simula¡i. Oameni de¿tiin¡å, pasiona¡i, arti¿ti ¿i copila¿i de ¿coalå ar putea declan¿aasemenea simulåri. S-ar na¿te miliarde ¿i miliarde de indivizisimula¡i, crezând cu to¡ii cå sunt reali ¿i cå tråiesc într-o perioadåprecedentå.

1 Putem considera destul de rezonabilå posibilitatea ca civiliza¡iile care dispun de resurselepostumane så se fi råspândit dincolo de sistemul nostru solar.

266 NICK BOSTROM


Pe planeta noastrå tråiesc în 2003 aproximativ ¿ase miliarde deoameni biologici. Într-o erå postumanå, ar putea la fel de bineexista trilioane de fiin¡e umane bazate pe un sistem de operare,care så tråiascå în anul 2003 al lumii lor simulate, to¡i crezând cåsunt fiin¡e biologice veritabile, ca mine ¿i ca tine. Matematic esimplu; dar majoritatea covâr¿itoare a acestor indivizi se în¿alå;cred cå sunt creaturi biologice, dar nu sunt. Nu avem nici un motivså excludem propria noastrå civiliza¡ie din aceastå ipotezå. ªanselesunt extrem de mari ca noi så populåm, în 2003, o lume simulatå¿i ca trupurile noastre fizice så fie o iluzie bazatå pe un sistem deoperare.

Meritå så subliniem cå aceastå controverså a simulårii nu î¿ipropune så demonstreze faptul cå tråim într-o simulare generatåde computer. Ea dovede¿te pur ¿i simplu cå cel pu¡in una dintrecele trei afirma¡ii enumerate mai sus este adevåratå. Dacå respingemconcluzia cå tråim într-o simulare, ar trebui så acceptåm în schimbfie faptul cå în mod virtual toate civiliza¡iile postumane se înfrâneazåde la a derula asemenea simulåri, fie cå este posibil så cådemvictimå extinc¡iei înainte de a atinge o erå postumanå. Extinc¡ia arputea fi rezultatul plafonårii progreselor actuale din domeniultehnicii informa¡ionale sau unui colaps generalizat al civiliza¡iei.Sau am putea considera cå progresul civiliza¡iei pare cå se accelereazå¿i nu cå încetine¿te, ¿i cå tocmai aceastå accelerare va fi cauzaextinc¡iei. Un candidat valabil la producerea stingerii noastre estede exemplu nanotehnologia molecularå, care ar facilita într-unanume stadiu evoluat construirea unor nanobo¡i capabili de auto-replicare ¿i de a se hråni cu gunoi ¿i materie organicå – un soi debacterie mecanicå. Asemenea nanobo¡i proiecta¡i cu scopuri necuratear putea provoca sfâr¿itul oricårei forme de via¡å de pe planetanoastrå. În altå parte am încercat så clasific principalele riscuriexisten¡iale care amenin¡å omenirea.2

Dacå civiliza¡ia în care ne învârtim este într-adevår o simulare,nu înseamnå cå progresului nostru i se impune vreo limitå. ªi este

2 Bostrom



posibil ca civiliza¡iile simulate så devinå postumane. Apoi, ar puteachiar så deruleze propriile simulåri istorice întrebuin¡ând calculatoa-rele puternice pe care le creeazå în universul lor simulat. Asemeneacalculatoare ar fi „ma¿ini virtuale”, un concept familiar în tehno-logia informa¡iei. (Apleturile web bazate pe Java script, de exemplu,se deruleazå într-o ma¿inå virtualå – un computer simulat – dininteriorul calculatorului tåu.) Ma¿inile virtuale pot fi suprapuse:este posibil så simulezi o ma¿inå care la rândul ei så o simuleze pealta, ¿i tot a¿a, într-un ritm repetitiv arbitrar. A continua så generåmpropriile simulåri istorice ar constitui o dovadå solidå contra primelordouå afirma¡ii, ¿i prin urmare am fi sili¡i så concluzionåm cå tråimîntr-o simulare. Mai mult, n-am avea lini¿te ¿i am bånui cå post-oamenii care ne simuleazå pe noi sunt la rândul lor fiin¡e simulate;¿i cå ¿i creatorii lor ar putea fi o simulare.

Prin urmare, realitatea ar putea fi structuratå pe multe niveluri(temå care a fost disecatå în multe crea¡ii SF, dintre care men¡ionezfilmul The Thirteenth Floor). ªi chiar dacå este necesar ca ierarhiaså se uniformizeze la un moment dat – statutul metafizic al acesteiidei este oarecum neclar – este posibil så existe spa¡iu disponibilpentru un mare numår de astfel de niveluri, numår care va cre¿tepe parcurs. (Un element care este împotriva ipotezei multi-niveleste acela cå simulatorii pentru nivelul de bazå ar presupune cheltuieliimense. Simularea unei singure civiliza¡ii postumane ar putea fiinaccesibil de scumpå. În acest caz, ar trebui så ne a¿teptåm laîntreruperea propriei noastre simulåri în momentul în care suntempe punctul de a deveni postumani.)

De¿i toate elementele unui asemenea sistem pot fi naturaliste,chiar fizice, sunt posibile unele analogii – sub¡iri – cu ideile religioaseasupra lumii. Într-o anume måsurå, post-oamenii care deruleazåsimularea sunt asemenea zeilor în rela¡ia cu cei care o populeazå:post-oamenii au creat lumea pe care o percepem; sunt caracteriza¡ide o inteligen¡å superioarå; sunt „atotputernici” în sensul cå potinterveni în mersul lumii noastre chiar în moduri care îi încalcålegile fizice; ¿i sunt „atot¿tiutori” în sensul cå pot monitoriza totceea ce se întâmplå. Cu toate acestea, to¡i semizeii, cu excep¡iacelor de la nivelul de bazå al realitå¡ii, sunt cenzura¡i de zeii maiputernici care se regåsesc la nivelurile mai profunde.

268 NICK BOSTROM


O digerare mai profundå a acestor teme ar culmina cu teogonianaturalistå – care ar studia nu numai structura acestei ierarhii, dar¿i constrângerile impuse locuitorilor ei de posibilitatea ca ac¡iunilela nivelul în care tråiesc så afecteze modul în care sunt trata¡i decåtre reziden¡ii nivelurilor mai profunde. De exemplu, dacå nimeninu poate fi sigur cå se aflå la nivelul de bazå, atunci toatå lumea artrebui så mediteze asupra faptului cå faptele lor urmeazå så fieråsplåtite sau sanc¡ionate de cåtre simulatori, pe baza unor criteriimorale. ªi via¡a de apoi, dar ¿i reîncarnarea ar fi posibile. Dinpricina acestei nesiguran¡e intrinseci, chiar ¿i civiliza¡ia de la nivelulde bazå ar sim¡i imboldul de a se comporta etic. Motivele uneiconduite morale a locuitorilor tuturor nivelurilor s-ar combina, ¿iastfel s-ar crea un adevårat cerc virtuos. S-ar sim¡i prezen¡a unuiimperativ etic universal – ¿i e în interesul tuturor så i se supunådeoarece provine de „nicåieri.”

Pe lângå aceste simulåri ale vremurilor trecute, unii ar putealua în calcul chiar posibilitatea unor simulåri mai selective, care såcuprindå numai un grup minuscul sau un singur individ. Restulomenirii ar deveni atunci un zombie sau oameni-umbrå – simula¡ila un nivel satisfåcåtor pentru ca oamenii simula¡i pe deplin så nuî¿i dea seama cå ceva nu este în ordine. Nu este încå foarte sigurcu cât ar fi mai ieftin de simulat oamenii-umbrå decât oameniireali. Nici måcar nu este evident dacå este posibil ca o anumeentitate så se poarte la fel cu un semen real ¿i totu¿i så nu dispunåde experien¡å con¿tientå. Chiar dacå existå asemenea simulåriselective, nu ar trebui så te gânde¿ti cå faci parte din una decât încazul în care consideri cå sunt mult mai numeroase decât simulåriletotale. „Uni-simulårile” (simularea vie¡ii unei singure min¡i) artrebui så fie de cel pu¡in o sutå de milioane de ori mai multe decâtsimulårile istorice pentru ca majoritatea persoanelor simulate såparticipe la o „uni-simulare.”

Se distinge ¿i posibilitatea ca simulatorii så restric¡ioneze anumitefragmente ale vie¡ii mentale ale persoanelor simulate ¿i så le inducåacestora anumite amintiri false de genul experien¡elor pe care le-arfi avut în timpul intervalului omis. În acest caz, poate fi luatå încalcul urmåtoarea solu¡ie (exageratå) la problema råului: cå pelume nu existå suferin¡å ¿i cå toate amintirile invocând suferin¡å



sunt iluzii. Bineîn¡eles, aceastå ipotezå poate fi sus¡inutå numai înperioadele în care nu suferim.

Presupunând cå tråim într-o simulare, ce implica¡ii are asupranoastrå, a oamenilor, acest fapt? Remarcele precedente fiind valabile,implica¡iile nu sunt nicidecum radicale. Cel mai bun ghid pentrudescifrarea modului în care creatorii no¿tri postumani au ales såne conceapå lumea este studiul empiric standard al universului pecare îl percepem. Amendamentele aduse în mare parte sistemelornoastre de convingeri ar fi mai degrabå subtile ¿i mårunte – propor-¡ionale cu lipsa de încredere în propria abilitate de a påtrunde cåilepostumanului. Prin urmare, dacå este în¡eles cum se cuvine, adevårulcelei de-a treia afirma¡ii nu ar trebui nici så ne „scoatå din min¡i” ¿inici så ne împiedice så ne vedem de ale noastre ¿i så facem planuri¿i previziuni pentru ziua de mâine.

Dacå am afla – poate ca rezultat al evolu¡iei noastre înspre adeveni postumani – mai multe despre motiva¡iile ¿i despre limiteleresurselor postumanului, atunci ipoteza potrivit cåreia noi în¿inesuntem simula¡i ar dobândi un set mai bogat de implica¡ii empirice.Desigur, dacå realitatea nefericitå este aceea cå suntem simulårileunor civiliza¡ii postumane, atunci ne aflåm într-o posturå mai bunådecât locuitorii Matricei. În loc så fim ¡inu¡i prizonieri de o inteligen¡åartificialå cu inten¡ii crude – ca surså de energie pentru civiliza¡iaei – am fost crea¡i dintr-un program de operare, ca parte a proiectuluiunui cercetåtor. Sau poate cå o adolescentå postumanå ne-a creatca temå pentru acaså, la fizicå.

Oricum, o ducem mult mai bine decât cei din Matrice.Nu-i a¿a?

BIBLIOGRAFIE

ARTICOLE

Bostrom, Nick, „Existential Risks: Analyzing Human Extinction Scenariosand Related Hazards,” Journal of Evolution and Technology, vol. 9(2002). Disponibil la www.jetpress.org.

Colecții:




Ord Cestus, o planetă stearpă și neprielnică vieții, a funcționat mai întâi ca închisoare, până când o mână de pioneri a pus pe picioare o industrie profitabilă de producție de roboți. Lucrurile iau amploare și degenerează, astfel că, trecând printr-o criză de conștiință, cavalerul Jedi trebuie să găsească înțelepciunea și puterea de a impiedica o baie de sânge și de a apăra Republica, respectând în același timp codul în slujba căruia și-a încredințat întreaga viață.

Călătoria înteprinsă din fabricile de droizi de pe Charros IV până pe sistemele îndepărtate ale Inelului Exterior dezvăluie la fiecare pas atacuri, contraatacuri, ambuscade, sabotaje și răzbunări. Acest labirint care antrenează toată galaxia va face ca în curând soarta protagoniștilor din ambele tabere să fie pecetuită.

După evenimente ce au culminat cu bătalia de pe Geonosis, maestrul Mace Windu se va confrunta cu un mister înspăimântător ce poate atrage după sine consecințe tulburătoare pentru omul Mace Windu. O înregistrare codată ramasă la locul unui teribil masacru, în care se pomenește de nebunie și crimă, de întunericul junglei... și în care oricine ar recunoaște vocea Depei duce la jocuri de culise și trădare la cel mai înalt nivel.

COMPLOTUL DE PE CESTUS - Steven Barnes

LA RASCRUCE - Matthew Stover

LABIRINTUL RAULUI - James Lucenco

101 – numårul apartamentului lui Neo, fåcându-se referire la faptulcå el este „Alesul.” Observa¡i cå acest numår este scris încod binar.

303 – numårul camerei pe care Trinity o ocupå la începutul filmului.Vorbe¿te cu Cypher, care nu este în Matrice în acest moment.Trinity înseamnå treime; Cypher are ¿i sensul de zero, prinurmare: 303. Neo este împu¿cat ¿i ucis de agentul Smith înaceea¿i camerå. 303 reprezintå de asemenea ¿i cele trei zilecare trec între moartea ¿i învierea lui Iisus, de¿i în cazul luiNeo este mai degrabå vorba de trei secunde.

GLOSAR

DE

TERMENI

SEMNIFICATIVI

PENTRU

MATRIX


272 GLOSAR DE TERMENI SEMNIFICATIVI PENTRU MATRIX


1313 – în aceastå camerå a hotelului Lafayette, Neo îl întâlne¿tepentru prima datå pe Morpheus ¿i alege fatidica pastilå ro¿ie.O altå varia¡ie a lui 1 ¿i 3. Oare 13 e un numår cu ghinion?

312-555-0690 – 312 este un cod zonal pentru Chicago. Matrix s-afilmat în Sydney, Australia. Ora¿ul din Matrice este anonim,dar loca¡iile ¿i numerele de telefon se regåsesc în Chicago,ora¿ul natal al fra¡ilor Wachowski.

9/18 – ziua de na¿tere a so¡iei lui Andy Wachowski. Aceasta esteora pe care o indicå ceasul din apartamentul lui Neo.

Actor – Vezi Dl. Reagan

Adevårul – ceva ce nu poate fi perceput prin sim¡uri. Dacå acestlucru este adevårat, cum ¿tie Neo cå lumea de infern pe careo cunoa¿te în afara Matricei nu este decât o altå Matrice?Dacå nu te po¡i baza pe sim¡uri, cum po¡i cunoa¿te lumea?

Agen¡i (Smith, Brown ¿i Jones) – dupå cum spune Morpheus, „înMatrice ace¿tia sunt toatå lumea ¿i nimeni.” Numele lorgenerice de familie sunt o dovadå a anonimitå¡ii de care „sebucurå.” Se mi¿cå liber în Matrice, iar natura lor schimbåtoareîi face dificil de identificat. Astfel, toate persoanele din Matricesunt o amenin¡are poten¡ialå.

Albastru – echipa de produc¡ie a filmului a decis så conferescenelor plasate în realitate o colora¡ie albastrå ¿i rece. BillPope, regizorul de imagine, a spus: „... pentru a diferen¡iaMatricea de «realitate», de Nebuchadnezzar ¿i påståi, realitateaa cåpåtat o imagine mai rece, mai albåstruie, mai apropiatåde normalitate, mai pu¡in bolnåvicioaså. Viitorul – a¿a cumeste prezentat în film – este rece, soarele nu se întrezåre¿te;nu existå cåldurå naturalå, ci numai artificialå, motiv pentrucare au preferat latura mai rece.”1 (Vezi Verde.)

1 www.hollywoodjesus.com/matrix.htm.



Alice în ºara Minunilor – Neo este o versiune mai ispititoare ¿imai sexy a inocentei Alice; când alunecå în tunelul realitå¡ii,acesta descoperå o realitate întunecatå ¿i nu o lume magicåde vis. Bineîn¡eles, Matrix inverseazå paradigma din Alice.Via¡a realå este visul ¿i realitatea este ºara Minunilor.

Alegoria pe¿terii – metoforå a lui Platon, în care oamenii suntdescri¿i ca prizonieri închi¿i într-o pe¿terå, privind spectacolulcomplex al umbrelor. Prizonierii î¿i imagineazå cå acesteumbre constituie realitatea, deoarece nu pot vedea jocul demarionete care le proiecteazå. Înainte de a înghi¡i pilula ro¿ie,Neo nu putea vedea Matricea pentru cå ¿i aceasta se mascasecu un joc de marionete. La sfâr¿itul filmului ajunge så vadåcodul format din litere verzi care curge prin toate obiectele:„spectacolul cu påpu¿i” – extrem de avansat – pe care îlcontroleazå inteligen¡a artificialå.

Alesul – salvatorul profe¡it al omenirii.

Analogic vs. digital – într-o lume controlatå în totalitate de inteli-gen¡a artificialå, dispozitivele analogice slujesc pentru rebelidrept singura cale de scåpare. Se pare cå agen¡ii au capacitateaså modifice orice altceva în Matrice, dar nu se ating detelefoane (dispozitive analogice numai cu numele, dar la felde digitale ca orice altceva din Matrice). Pot clådi un peretede cåråmidå pentru a bloca accesul într-o camerå, sau potmanipula alte obiecte din Matrice, dar aceste linii telefonicetrebuie distruse în mod fizic.

Fra¡ii Wachowski au fost întreba¡i într-un chat de ce au apelat lasemnifica¡ia simbolicå a telefonului; ace¿tia au råspuns cå„le plåcea natura analogicå a tehnologiei mai vechi...”2

Lansarea pe pia¡å a filmului Matrix pe suport DVD a marcat oschimbare în tehnologie, de la analogic la digital. VersiuneaDVD (digitalå) s-a vândut mult mai bine decât caseta video

2 www.8ung.at/michamarcus/matrix/inter.htm



(versiunea analogicå), un fapt fårå precedent. DVD-ul Matrixråmâne cel mai bine vândut DVD al tuturor timpurilor. Cândau apårut DVD-urile, publicul a fost rezervat. Popularitateaacestuia a sporit ¿i vânzårile de DVD playere ¿i de alteDVD-uri.3

Anderson – Anderson este un nume e familie care se compunedin termeni ce au sensul de „fiul lui Andrei.” Andrei estederivat din grecescul Andreas, care înseamnå „om.” Prinurmare, Anderson înseamnå, etimologic, „fiul omului”, osintagmå pe care Iisus Hristos o folosea foarte des.

Poate fi considerat ¿i o aluzie la compania Anderson Consulting(mai apoi rebotezatå Accenture), cu sediul în Chicago,faimoaså pentru func¡ionarii såi conformi¿ti, cunoscu¡i subnumele de „Androizii Anderson.” A nu se confunda cucompania sorå, Arthur Anderson, care a fost implicatå încatastrofa Enron.

Apoc – primele patru litere din cuvântul Apocalipså.

Apocalipså – descriså în general sub forma a patru cålåre¡i, låcusteîn flåcåri din håuri fårå de fund, prin semnul fiarei ¿i al luiAntihrist; apocalipsa din film contureazå o planetå Påmântdevastatå complet ¿i sclavia impuså omului de cåtre inteli-gen¡a artificialå.

Armaghedon – båtålia hotårâtoare dintre bine ¿i råu. În Matrix,apari¡ia Alesului declan¿eazå debutul Armaghedonului såupersonal, lupta dintre om ¿i ma¿inå.

Autostradå – un fost aeroport a fost transformat în autostradå laAlmeda (care se aflå în baza navalå San Francisco). Sezvone¿te cå aceasta va fi scena unor scene incitante în episoa-dele ce vor urma. David Ellis – regizor secund – a mårturisit

3 www.icr2.com/articles/news/648.html.



revistei Sci-fi Wire cå scenele de urmårire între ma¿ini vorlåsa publicul cu gura cåscatå. „Poate cå a¡i våzut ni¿te scenenotabile de urmårire, dar cu siguran¡å nu a¡i våzut unele încare combatan¡ii sar din ma¿inå în ma¿inå ¿i se luptå în acesttimp ¿i fac toate celelalte chestii din Matrice... ¿i Trinity våva uimi pe motocicletå.”4

Baterii – în Matrix, oamenii au fost redu¿i la stadiul de simplebaterii. Creierele lor sunt conectate la o lume de vis pulsândå¿i realistå; sunt închi¿i în capsule ¿i alimenteazå ma¿inilecare le controleazå.

Baudrillard – faimos teoretician postmodern de origine francezå.Teoriile sale referitoare la realitate, simulacre ¿i simulare austat la baza multora dintre temele complexe ale filmului. Înpurå tradi¡ie filozoficå francezå, Baudrillard a pufnit cu dispre¡referitor la Matrix. El afirmå cå nici un film nu poate exploataîn profunzime ideile din Simulacra and Simulation ¿i cåîncercårile din Matrix sunt superficiale ¿i eronate. (Vezieseurile lui Felluga ¿i al lui Gordon.)

Baza de date a Fiscului – Neo descoperå cu surprindere cå Trinity,cea care a spart baza de date a Fiscului, este o femeie. Seremarcå numeroase referin¡e la „plata taxelor” drept oactivitate prototipicå pentru Matrice. Så în¡elegem cå fra¡iiWachowski nu sunt admiratori înfoca¡i ai Fiscului?

Båiatul cu lingura – un båie¡el cu aspect budist care înva¡å såmanipuleze Matricea. El afirmå cå „lingura nu existå... nulingura se îndoaie... ci tu însu¡i.”

Iatå o parabolå din budismul Zen:Doi cålugåri se certau referitor la steagul de pe templu: unul spunea

cå steagul de mi¿cå, iar celålalt sus¡inea cå vântul se mi¿cå.S-au tot certau ¿i nu au reu¿it så cadå la învoialå. Hui-neng,

4 www.scifi.com/scifiwire.art-main.html?20002-05/28/14.00.film.



al ¿aselea patriarh, a spus: „Domnilor! Nu steagul se mi¿cå.ªi nici vântul. Mintea voastrå se mi¿cå.” Cei doi cålugåri aufost extrem de uimi¡i.

Benzi desenate – Matrix este o bandå desenatå ce a prins via¡å.Regizorul de imagine a montat totul într-o asemenea manieråîncât dacå faci o pauzå la un anume moment, scena paredesprinså dintr-o bandå desenatå sau roman desenat. Fra¡iiWachowski au executat ¿i o versiune pe bandå desenatå afilmului pentru a o prezenta studioului ¿i a mers.

Bioelectricitate – înainte ca oamenii så stingå soarele, inteligen¡aartificialå era alimentatå prin intermediul energiei solare.Dupå ce aceastå surså dispare, ma¿inile cele harnice aunåscocit o altå solu¡ie: oamenii în¿i¿i, în combina¡ie cu „onouå formå de fuziune.” Oamenii produc bioelectricitate(curent electric produs de ¡esutul viu), „mai mult decât obaterie de 120 de vol¡i”, dupå cum îi spune Morpheus luiNeo. (Vezi eseurile lui Lloyd ¿i Sawyer.)

Cancer – agentul Smith a asemånat rasa umanå cu un cancer carerumegå planeta. În aceastå scenå, el chiar pare så manifesteunele emo¡ii quasi-umane; î¿i exprimå dezgustul ¿i ura fa¡åde oameni. Se gråbe¿te – vrea så scoatå de la Morpheuscodurile ca så punå capåt luptei cu rebelii ¿i så se eliberezepe sine însu¿i din Matrice. Dar unde s-ar duce?

Unul dintre elementele distinctive dintre inteligen¡a artificialå ¿iomenire este gama umanå a capacitå¡ii emo¡ionale. Aceaståscenå îl contestå înså. Ar putea inteligen¡ele artificiale (¿icrea¡iile sale, precum agen¡ii de pildå) så fie mai umani decâtputem så ne imaginåm? (Vezi eseul lui Lloyd.)

Capsulå – Neo trebuie så ia capsula ro¿ie ca så descopere cå edoar un corp într-o capsulå, alimentând ma¿inile.

Cascadoriile – actorii au fost nevoi¡i så se antreneze intens pentruaceste scene. De¿i au constituit cauza multor accidentåri,



acestea au contribuit la statutul individual al filmului. Carrie-Anne Moss ¿i-a rupt piciorul la filmårile pentru ultimele douåpår¡i (¿i ¿i-a scrântit glezna la filmårile din clådirea guverna-mentalå). Pentru Matrix, Keanu Reeves s-a antrenat de¿i aveao problemå cu gâtul. To¡i au suferit mici våtåmåri în timpulantrenamentelor.

Chicago – ora¿ul în care au crescut fra¡ii Wachowski. De¿i filmula fost filmat în Sydney, toate numele de stråzi ¿i loca¡iileesen¡iale sunt preluate din geografia ora¿ului Chicago. Primullor film, Bound, a fost plasat în Chicago, ca ¿i Matrix înversiunile ini¡iale ale scenariului. Când au aflat cå vor filmaîn Australia, au preferat så men¡inå numele stråzilor ¿iloca¡iile.

Conven¡ii cinematografice în stil Hong-Kong – conven¡ii cinema-tografice cu origine în Hong-Kong. Când kung-fu-ul a intratpentru prima oarå în balonul de såpun hollywoodian, Americiii-a plåcut la nebunie. Scenele de ac¡iune erau noutå¡inemaivåzute. Fra¡ii Wachowski au introdus ¿i astfel de sceneîn Matrix, alåturi de cele cu gloan¡ele. Hugo Weaving, KeanuReeves, Carrie-Anne Moss ¿i Lawrence Fishburne s-auantrenat timp de luni de zile – pentru prima oarå actori normalise antrenau pentru a filma ei în¿i¿i scene kung-fu. (Vezi YuenWoo-Ping.)

Cunoa¿te-te pe tine însu¡i – inscrip¡ie în latinå pe o plåcu¡å dinbucåtåria Oracolului. (Scriså în greacå la Oracolul din Delphi.)

Cypher – cuvânt ce are ¿i sensul de zero. Probabil derivat dinLucifer (personajul chiar poartå o hainå din piele de ¿arpe.)Cypher este reflectarea – în film – a lui Iuda; faptul cå l-atrådat pe Morpheus pentru o bucatå de mu¿chiule¡ pråjit ¿inu pentru bani este foarte important. (Vezi eseul lui Fontana.)

De¿ertul realului – un concept din Simulacra and Simulation alui Baudrillard. Cel care tråie¿te în de¿ertul realului existå



mai degrabå pe hartå decât în teritoriul pe care aceasta îldescrie; ceea ce el considerå a fi real este de fapt o copielipsitå de un original. (Vezi eseurile lui Felluga ¿i Gordon.)

Dl. Reagan – Cypher cere så devinå cineva important, „un actorså zicem”, când va fi reintegrat în Matrice – ceea ce sepotrive¿te de minune, ¡inând cont cå numele lui de familieîn film este Reagan.

Dozer – numele lui aminte¿te de o ma¿inårie veche, analogicå.

Franklin ¿i Erie – scena trådårii lui Cypher, dar ¿i o intersec¡ie dinChicago.

Hacker – un iste¡ în ale calculatoarelor care î¿i folose¿te abilitå¡ilepentru a sparge coduri, baze de date etc. Rebelii din Matrixsunt cu to¡ii hackeri. În¡eleg toate dedesubturile tehnologieidigitale, fapt care îi transformå în speran¡e ale luptei împotrivaMatricei.

Hotel Lafayette – aici se întâlne¿te Morpheus cu Neo pentru primaoarå. În scenariu, acesta este descris drept „un loc al elegan¡eiputregåite, o gazdå putrezindå a viermilor.” Rebelii seaventurau în asemenea locuri neumblate ¿i påråginite pentrua nu da nas în nas cu agen¡ii. Lipsea „traficul” ¿i eraunevåzu¡i. Asemenea unui site web nu foarte accesat, estegreu så-i identifici pe rebeli când sunt în astfel de loca¡ii.Agen¡ii nu îi pot prinde fårå un indiciu digital (sau ponturide la Cypher).

„I’m Beginning to See the Light” – cântec al lui Duke Ellingtonce se aude în casa oracolului.

Iepurele alb – rozåtoarea care a bågat-o pe Alice în bucluc.

Ie¿ire viabilå – o cale de ie¿ire din Matrice.



Iluminare – o stare de în¡elegere spiritualå sau intelectualå pe careo cautå unii indivizi. De aceea, ea diferå de la persoanå lapersoanå. Gânditorii ilumini¿ti din secolul al XVIII-lea (precumRousseau ¿i Voltaire) au cåutat-o prin ra¡iune; budi¿tii cautåNirvana. Neo investigheazå adevårata naturå a realitå¡ii.(Vezi eseul lui Ford.)

Imagine rezidualå a eului – proiec¡ia mentalå a eului electronic.De fiecare datå când cineva este conectat la Matrice sau laun program de antrenament, se percepe fårå mufele ¿i firelecare îl conecteazå la componentele de bazå. Sim¡urile îi spuncå ceea ce tråie¿te este real, de¿i s-ar putea så ¿tie cå estevorba despre realitate virtualå foarte avansatå.

Impuls electromagnetic – încårcåtura electricå folositå împotrivasantinelelor. Fra¡ii Wachowski ¿i-au fåcut temele: este foarteposibil cå Nebuchadnezzar så fie dotat cu o asemenea armå.

Un impuls electromagnetic este activat când razele gama intrå încoliziune cu moleculele de aer, trimi¡ând un impuls vast demare voltaj. Armele electromagnetice sunt cercetate ¿iproiectate aståzi. Ar putea fi folosite pentru a pulverizaavioane, vapoare sau chiar pentru a distruge generatoare deelectricitate, sisteme de telefonie etc. (Sunt låudate a fi oarmå mai blândå deoarece pot distruge infrastructura deenergie electricå ¿i bateriile de apårare ale unei ¡åri fårå aproduce foarte multe victime.)

Statele Unite s-au gândit s-au gândit prima oarå la a manipulacâmpul electromagnetic al planetei noastre drept armå atuncicând au descoperit faptul cå detonarea unei bombe nuclearela mare altitudine produce un impuls electromagnetic deamploare.

Este logic astfel ca Nebuchadnezzar så dispunå de un asemeneadispozitiv similar celor pe care ¡årile le produc aståzi pe ascuns(în deceniul 1970, Uniunea Sovieticå a încercat så convingåNa¡iunile Unite så monitorizeze ¿i så legifereze creareaacestor arme). El ar putea distruge molu¿tele într-o clipitå.



Inteligen¡a artificialå – ma¿ini capabile de gândire ¿i crea¡ie dincolode programarea executatå de om. Ma¿inile inteligente„gândesc” la fel ca oamenii – factorul distinctiv dintre oameni¿i inteligen¡ele artificiale este alcåtuirea fiziologicå; oameniisunt organici ¿i inteligen¡a artificialå mecanicå. Unii afirmåcå inteligen¡a artificialå este punctul în care va duce evolu¡iaumanå. (Vezi eseurile lui Kurzweil, Lloyd ¿i Joy.)

Ioan Botezåtorul – figura biblicå ce a precedat lui Hristos. El apregåtit venirea lui Iisus. Morpheus este echivalentul futuristal acestui personaj. Credin¡a lui în Neo declan¿eazå eveni-mentele din film, ¿i în cele din urmå îl ghideazå pe Neopentru a-¿i descoperi abilitå¡ile de manipulare a Matricei.(Vezi eseul lui Fontana.)

Ipoteza „creierului în cuvå” – o problemå filozoficå tipicå pusåde Hilary Putnam: „Cum ¿tiu cå nu sunt doar un creier într-ocuvå, stimulat de vreun cercetåtor nebun?” Matrix a dusaceastå întrebare la urmåtorul nivel: „Cum ¿tiu cå nu suntdoar un corp påstrat într-o capsulå dezguståtoare, stimulatde o ma¿inå råuvoitoare?” (Vezi eseurile lui Boettke ¿i Zynda.)

Înviere – baza credin¡ei cre¿tine, învierea lui Hristos dovede¿te cåel este Mesia. De aceea este nevoie ca Neo så învie, pentruca el så devinå Alesul.

Labirintul birourilor – Thomas A. Anderson lucreazå într-o struc-turå corpora¡ionalå ca o matrice. Compania este o metaforåpentru controlul exercitat de inteligen¡a artificialå, „corpora¡ia”supremå de control.

Împreunå cu Matrix, o altå serie de filme a nåruit experien¡a de alucra pentru „om.” Office Space, American Beauty ¿i FightClub (printre altele) au contestat status quo-ul culturii apara-telor de apå. Ideea cå cå oamenii î¿i irosesc vie¡ile stând înfa¡a ecranelor, înconjura¡i ¿i separa¡i de restul lumii prinparavane deprimante, i-a împins pe eroii acestor pelicule såse revolte împotriva conformitå¡ii.



Lume umanå perfectå – prima Matrice, care a e¿uat. Ma¿inilecreaserå o lume perfectå ¿i armonioaså, dar dupå cum spuneagentul Smith, „recolte întregi au fost irosite.” Problemaconstå în faptul cå oamenii nu pot concepe o lume fåråsuferin¡å. (Vezi Suferin¡å.)

Matrice – „lumea cu care ¡i-a fost acoperitå privirea.” (Vezi eseullui Schuchardt.)

Mesia – cel ales, care vine så dea vreo douå ¿i så salveze lumea deråu. Hristos era a¿teptat så vinå învârtind o sabie; cuvintelesale „iube¿te-¡i aproapele” ¿i secven¡a finalå a råstignirii/învierii au contrastat enorm cu un Dumnezeu mai råzboinicdin Vechiul Testament. Modul violent în care Neo îl salveazåpe Morpheus este în concordan¡å cu a¿teptårile israelienilordin partea lui mesia. (Vezi eseul lui Fontana.)

Meta CorTechs – compania de sisteme de operare unde lucreazåNeo. Fra¡ii Wachowski au evitat un proces adåugând „meta”,deoarece CorTechs este numele unei companii cu acela¿iobiect de activitate ce existå în realitate.

Metafizicå – specularea ¿i explorarea filozoficå a unor întrebåricårora ¿tiin¡a nu le poate råspunde. În general, metafizicapune sub semnul întrebårii natura realitå¡ii.

Modelul 3 nr. 11 – numårul modelului navei, vizibil pe o plåcu¡å înNebuchadnezzar. În Biblie: „ªi spiritele necurate, când l-auvåzut, s-au aruncat la picioarele lui în lacrimi, strigând: «Tue¿ti Fiul lui Dumnezeu.»” Înså¿i nava Nebuchadnezzar pareså strige faptul cå Neo este Alesul. (Vezi Nebuchadnezzar.)

Morpheus – el este Ioan Botezåtorul, iepurele alb care îl conducepe Neo în ºara Minunilor. Morfeu este zeul viselor în Meta-morfozele lui Ovidiu. Morpheus este cel care deschide min¡ilesperan¡elor cåtre adevår, dar ¿i cel care poate manipulaMatricea cât poate de bine.



Motelul Heart O’ the City – locul în care agentul Smith în împu¿cåpe Neo, cel mai probabil afectându-i inima.

Na¿tere neprihånitå – se poate spune cå Neo este produsul uneiastfel de na¿teri, de¿i mama sa e mai degrabå o ma¿inå ¿i nuo sfântå.

Nebuchadnezzar (Nabucodonosor) – nava veche ce poartå o mânåde rebeli prin måruntaiele Påmântului.

Se spune cå regele babilonian Nabucodonosor este cel care aconstruit Grådinile suspendate ale Babilonului (una dintrecele ¿apte minuni ale lumii). A prådat ¿i a ars din temeliiprimul templu din Ierusalim. Acest rege este foarte importantîn Biblie pentru visele sale. Profetul Daniel interpreta ¿i visepe care regele nici måcar nu ¿i le putea aminti. Acesteinterpretåri au dus la o serie de profe¡ii ce anun¡au venirealui Mesia.

Prin urmare, numele navei este foarte potrivit ales, întrucât ¿iMorpheus ¿i-a dedicat via¡a cåutårii lui Mesia.

Neo – anagramå a englezescului „one”; prefix ce are sensul de„nou”; Thomas A. Anderson î¿i va accepta numele pe care¿i l-a asumat în spa¡iul cibernetic în momentul în care vaîn¡elege cå el este Alesul.

Neuromancer – romanul lui William K. Gibson – ¡inând dedomeniul cyberpunk-ului – care a folosit cuvântul „matrice”pentru a face referire la o re¡ea complexå de calculatoare.Mul¡i au sus¡inut faptul cå filmul Matrix a reînviat genulcyberpunk-ului.

Night of the Lepus – film de groazå ce ruleazå la televizorulOracolului. Este cu ni¿te iepura¿i albi.

Oglindå – agen¡ii ¿i rebelii poartå ochelari foarte atrågåtori, culentile oglindå, în timp ce sunt în Matrice. În Matrix existåde altfel multe oglinzi, pentru a aminti publicului faptul cå



Neo a trecut prin oglindå, gåsind mai degrabå realitatea înlocul unui ¡inut de vis.

Om sutå la sutå – se mândre¿te cu faptul cå nu e recoltå pentruinteligen¡ele artificiale. Deoarece îi lipse¿te componenta deconectare la Matrice, sluje¿te drept operator pentru rebelisau populeazå Sionul. Existen¡a acestor oameni semnificårezisten¡a ¿i speran¡a rasei umane ce nu tråie¿te în Matrice.

Oracolul – o båtrânicå drågu¡å, Oracolul are înclina¡ie pentru coptpråjituri ¿i rostit profe¡ii. Gloria Foster, actri¡a care interpreteazåacest rol a murit la scurt timp dupå ce s-a filmat majoritateascenelor din Matrix Reloaded. Fra¡ii Wachowski au fostnevoi¡i så modifice în grabå scenariul lui Matrix Revolutionsdin pricina acestui eveniment, ¿i se speculeazå intens faptulcå Oracolul va apårea ¿i în ultima scenå din aceastå trilogiecinematograficå. Oare ce formå va lua?

Pastila albastrå – cheia cåtre o via¡å de dulce ignoran¡å: fripturisuculente, cariere fericite ¿i necazuri mårunte care nu au nimicde-a face cu înfruntarea dintre om ¿i ma¿inå. Dacå vei lua aceaståpastilå, nu-¡i vei mai face griji despre realitatea dezolantå.

Pastila ro¿ie – dacå o vei înghi¡i, te vei scufunda în adâncurilerealitå¡ii ¿ocante. (Eseul lui Lloyd.)

Podul Adams – locul în care Neo se întâlne¿te pentru prima oaråcu Switch, Apoc ¿i Trinity. Acest pod chiar existå în Chicago¿i este un loc încårcat de istorie.

Porcårii gen Gestapo – maniera durå în care agen¡ii îl amenin¡åpe Neo atunci când îl aresteazå. Aceastå întâlnire este unuldintre indiciile care îi dau de veste lui Neo cå lumea nu esteceea ce pare.

Programe con¿tiente – to¡i cei care nu au fost elibera¡i din Matricesunt poten¡iali agen¡i. Morpheus ilustreazå elocvent aceastå



afirma¡ie în timpul programului de pregåtire ce include ¿ifemeia în ro¿u, care se metamorfozeazå rapid în agentulSmith.

Proxenet digital – de¿i ocupa¡i cu lupta împotriva råului, rebeliiau ¿i nevoi. Ironia sor¡ii face ca ace¿tia så gåseascå plåcereasexualå – de fapt orice gen de plåcere – doar în lumeavirtualå. Din câte se pare, nu manifestå comportament sexualîn spa¡iul social al lumii lor, ci numai în cel virtual. Cypherafirmå cå atunci când se uitå la coduri nu vede decât „blonde,brunete, ro¿cate...” nu ¿tim cum aratå Sionul lor, dar cusiguran¡å cå pe acolo nu se învârte nici o femeie îmbråcatåîn rochie ro¿ie. (Uita¡i-vå la hainele pe care le poartå cei depe Nebuchadnezzar.)

Recolte – mare parte din limbajul agentului Smith are un efectdezumanizant. Când se referå la genera¡iile de prizonieriumani cu termenul de recolte, este limpede faptul cå Matricea¿i creaturile sale considerå oamenii a nu fi nimic mai multdecât surse de energie.

Reloaded – fra¡ii Wachowski ¿i echipa lor de produc¡ie au declaratcå al doilea episod al trilogiei va avea ni¿te efecte specialecare ne vor låsa mu¡i de uimire, ce nu vor putea fi copiatesau întrecute de nici un alt film (poate doar de MatrixRevolutions).

Re¡eaua centralå din Sion – agentul Smith vrea codurile pentru ao putea accesa ¿i descoperi astfel secretele rebelilor; scopulsåu este så îi stârpeascå pe ace¿tia din urmå.

Rhineheart – „¿eful cel mare” (dupå cum este descris în scenariu),¿eful lui Neo îi ¡ine o predicå despre punctele fundamentaleale conformismului.

Santinelå – „Molu¿tele” sunt creaturi mecanice, principala amenin-¡are la adresa oamenilor care nu sunt conecta¡i la Matrice.



Ace¿tia din urmå se pot apåra numai printr-un impulselectromagnetic.

Scena gloan¡elor – când fra¡ii Wachowski au filmat aceaståpeliculå, nu dispuneau de tehnologia necesarå creårii acesteiscene – dar au procedat de parcå ar fi avut-o. Din fericire,diferite echipe de profesioni¿ti au lucrat în postproduc¡ie ¿iau perfec¡ionat efectul stilizat care a contribuit la succesulfilmului. (Matrix a câ¿tigat un Oscar pentru cele mai buneefecte speciale vizuale.) De la reclamele pentru Gap la Shrek,efectul a fost utilizat ¿i parodiat de nenumårate ori dupålansarea filmului.

Scena fripturii – echivalentul din 2199 a treizeci de argin¡i.

State ¿i Balbo – scena desfå¿urårii întâlnirii de la metrou dintreNeo ¿i agentul Smith. (Este ¿i locul unde se gåse¿te o sta¡iede metrou în Chicago.)

Storyboard – este foarte importantå pentru felul în care va aråtafilmul în varianta finalå. Acest instrument este folosit ca formåde comunicare între regizor ¿i regizorul de imagine – viziunearegizorului este înregistratå în imagini gen benzi desenate,pentru a-i aråta celui din urmå cum så monteze fiecare cadrudin film.

Fra¡ii Wachowski i-au însårcinat pe Steve Skroce ¿i pe TaniKunitake cu executarea storyboardurilor pentru cå celor dela studiouri le venea greu så în¡eleagå ¿i så vizualizezescenariul. Ele însele forme de artå, au fost constant folositeîn timpul filmårilor.

Suferin¡å – o altå temå problematicå abordatå în film. Oamenii nuau putut crede în prima Matrice construitå pentru ei de cåtreinteligen¡ele artificiale deoarece nu puteau concepe o existen¡åfårå suferin¡å.

Mul¡i filozofi (mai ales cre¿tini precum Kierkegaard ¿i Buber) autratat aceastå chestiune în maniera opuså – cum poate cineva



concepe imaginea unui Dumnezeu drept, ¡inând cont de atâtasuferin¡å pe care oamenii o au de îndurat? Ace¿ti gânditoris-au chinuit så în¡eleagå o existen¡å (cea pe care o tråiau)care includea suferin¡å. Matrix percepe suferin¡a drept o parteintegrantå din natura umanå.

Switch – unul dintre rebeli.

Sydney, Australia – Matrix a fost filmat aici ¿i nu la Hollywoodpentru a reduce cheltuielile. De¿i au beneficiat de bugetemai mari pentru urmåtoarele douå pelicule ale trilogiei, aupreferat så se întoarcå la Sydney pentru cå deja legaserårela¡ii foarte strânse cu profesioni¿tii de acolo.

Tank – ca ¿i Dozer, un echipament analogic cu picioarele pepåmânt. Interpretat de Marcus Chong, Tank nu apare ¿i înultimele douå pelicule, pentru cå au existat probleme lanegocierea contractului.

Tastee Wheat – un exemplu comic al prolemelor complexe pecare le ridicå filmul Matrix. Când oamenii elibera¡i deapånåamintiri despre mâncarea din Matrice, nu sunt siguri înprivin¡a gustului pe care îl avea. ªtiu numai gustul pe care îlimpunea Matricea. Dupå cum spune Mouse, ce se întâmplådacå ma¿inile au perceput gre¿it gustul? Acest lucru estevalabil în legåturå cu majoritatea amintirilor din Matrice.Rebelii nu ¿tiu cum era 1999; trebuie så aibå încredere cåma¿inile ¿tiu cu exactitate. Este o ilustrare simplå a simula-crelor lui Baudrillard – ceea ce î¿i amintesc så fi „mâncat”(Tastee Wheat) poate fi o copie fårå nici un original. (Vezieseul lui Lloyd.)

Toma necredinciosul – în Noul Testament, apostolul Toma refuzåså creadå cå Iisus a înviat pânå nu Îl vede cu ochii lui. Similar,¿i lui Thomas Anderson îi vine greu så creadå cå Matriceaeste realå. În momentul în care nu se va mai îndoi (¿i nu estenevoie decât de câteva întâlniri mai dure cu agentul Smith ¿i



de câteva mese pe Nebuchadnezzar), î¿i acceptå numele dehacker: Neo.

Trei zile premergåtoare Pa¿telui – dupå råstignirea de vineri,Hristos învie din mor¡i duminicå, a¿a cum promisese, luându-oprin surprindere ¿i pe Maria Magdalena ¿i pe ceilal¡i veni¡iså Îi jeleascå moartea. Motiv pentru care duminica esteveneratå de cre¿tini.

ºinând cont de mitologia cre¿tinå vizibilå în Matrix, nu e de mirarecå filmul a fost lansat de Pa¿te.

Trinity (Treime) – o Maria Magdalena androginå: ea este membrulspiritual ¿i loial al grupului.

Cuvântul „treime” nu se regåse¿te în Biblie; este un termen pecare cre¿tinii îl folosesc pentru a defini un Dumnezeu cu treife¡e: Dumnezeu Tatål, Iisus ¿i Sfântul Duh. Cu toate acestea,are o conota¡ie cre¿tinå puternicå.

Tunelul iepurelui – o altå referin¡å la Alice în ºara Minunilor.

Verde – culoarea predominantå în scenele din Matrice. Regizorulde imagine a folosit filtre verzi pentru a imprima culoareaverde unor loca¡ii precum biroul lui Thomas Anderson.Aceastå culoare este folositå pentru cå le amintea fra¡ilorWachowski despre „verdele fosforescent al vechilor calcula-toare personale.”5 (Vezi Albastru.)

Violen¡å stilizatå – înainte de lansarea filmului avusese loc masacrulde la liceul Columbine, iar Matrix (împreunå cu alte filme) afost victima criticilor. Natura violentå a filmului a fost oproblemå pentru unii, de¿i majoritatea au fost dispu¿i sårecunoascå faptul cå scenele de ac¡iune ¿i de luptå au dat unaspect aparte filmului. Este greu så învingi råul fårå ca nimeniså nu aibå de suferit.

5 www.8ung.at/michamarcus/matrix/inter.htm



Virus – agentul Smith asociazå rasa umanå nu cu alte clase demamifere, ci cu un virus; organismele se multiplicå ¿iepuizeazå resursele, dupå care sunt sili¡i så-¿i schimbe loca¡ia¿i så distrugå altceva.

Wells ¿i Lake – intersec¡ia spre care fuge Trinity dupå ce Cypherdezvåluie cealaltå ie¿ire a ei. Wells ¿i Lake reprezintå salvareade moment; numele „apoase” ale stråzilor sugereazå ideeade botez. (Botezul este un ritual cre¿tin care asigurå absolvireade påcate.)

Yuen Woo-Ping – cel care a conturat carierele lui Jackie Chan ¿iJet Li; el a antrenat actorii ¿i a creat coreografia pentru scenelede luptå din Matrix.

Zion (Sion) – un ora¿ ceresc, promis de Dumnezeu israeli¡ilor. Unloc respirând armonie ¿i frumuse¡e, a¿ezat pe vârful unuideal din Ierusalim. Sionul din Matrix oferå contrariul. Localizatlângå centrul Påmântului, „unde mai e cald încå”, acest ultimora¿ locuit de oameni con¡ine la fel de multå speran¡å ca ¿icel biblic. Îl vom vedea în Reloaded.

Peter J. Boettke este profesor de economie la Universitatea GeorgeMason ¿i autor al mai multor cår¡i despre istoria, colapsul ¿itranzi¡ia de la socialism în fosta Uniune Sovieticå. Cele mairecente cår¡i ale sale sunt Calculation and Coordination ¿iThe Economic Way of Thinking. Înainte de a profesa la GMU,a predat la Universitatea din New York ¿i a fost NationalFellow la Institutul Hoover de la Universitatea Stanford. ªi-aluat doctoratul la GMU ¿i licen¡a în arhitecturå la Grove CityCollege.

Dr. Nick Bostrom este filozof la Universitatea Yale. A fondat WorldTranshumanist Association în 1998 (cu David Pearce) ¿i aparedeseori ca purtåtor de cuvânt ¿i comentator în media.Domeniile sale de cercetare sunt filozofia ¿tiin¡ei, teoriaprobabilitå¡ii, implica¡iile etice ¿i strategice ale tehnologiiloranticipate (inclusiv inteligen¡a artificialå, nenotehnicå,geneticå etc.). Are cuno¿tin¡e vaste de cosmologie, neuro¿tiin¡åcomputa¡ionalå, logicå matematicå, filozofie, inteligen¡åartificialå; este autorul cår¡ii Anthropic Bias: ObservationSelection Effects in Science and Philosophy.

INFORMAºII

DESPRE

AUTORI


290 INFORMAºII DESPRE AUTORI


Dino Felluga este profesor de englezå la Universitatea Purdue,West Lafayette. Prima lui carte, The Perversity of Poetry:Romantic Ideology and the Popular Male Poet of Genius vaapårea la SUNY Press. Lucreazå acum la extinderea unuisite web (înso¡it de o carte) care familiarizeazå studen¡ii ¿ioamenii de culturå cu teoria criticå prin intermediul culturiipopulare: www.purdue.edu/guidetotheory.

Paul Fontana a absolvit cu brio filozofia la Colby College în 1996.Acest eseu a fost scris în momentul în care studia NoulTestament la Harvard Divinity School. Tråie¿te în New York.

James L. Ford este profesor de religii est-asiatice la departamentulde religie la Universitatea Wake Forest, North Carolina. Areun master în arte din 1996 ¿i un doctorat din 1998 în domeniulreligiilor asiatice ob¡inute la Universitatea Princeton. Cercetårilesale fundamentale s-au concentrat asupra budismului japonezmedieval ¿i a încheiat de curând lucrarea intitulatå BoundlessDevotion: Jokei (1155-1213) and the Discourse of KamakuraBuddhism. În prezent, este secretar executiv al Society forthe Study of Japanese Religion ¿i activeazå în comitetulpentru Grupul Religiilor Japoneze al American Academy ofReligion.

Andrew Gordon este profesor de englezå ¿i director al Institutefor the Psychological Study of the Arts (IPSA) la Univer-sitatea din Florida. A fost lector Fulbright despre literaturaamericanå în Spania, Portugalia ¿i Serbia ¿i a predat ¿i înUngaria ¿i Rusia. Predå prozå americanå contemporanå,prozå ebraico-americanå, literaturå ¿i film SF. Printre lucrårilece poartå numele såu se numårå: An American Dreamer: APsychologicalStudy of the Fiction of Richard Mailer;Psychoanalyses/Feminism (co-autor), Screen Saviors:Hollywood Fictions of Whiteness (co-autor; cartea discutåmulte filme printre care Raiders of the Lost Ark, Bårba¡i înnegru ¿i Matrix). A scris nenumårate eseuri despre SF ¿ifilmele SF, printre care se numårå ¿i filme ale lui George



Lucas, Steven Spielberg ¿i Robert Zemeckis, în ScienceFiction Studies ¿i alte reviste.

James Gunn este ¿i scriitor ¿i profesor de SF. Prima lui povestire afost publicatå în 1949; de atunci a publicat 99 de povestiri ¿i38 de cår¡i, printre care The Joy Makers, The Listeners,Kampus, The Dreamers ¿i The Immortals, care a devenitfilm TV în 1969: The Immortal. A predat timp de patruzecide ani la Universitatea din Kansas, unde încå ¡ine un curs devarå de SF ca profesor emerit. A fost pre¿edinte al ScienceFiction Writers of America ¿i al Science Fiction ResearchAssociation, ¿i a câ¿tigat premiul Hugo, premiul Award ¿iEaton. Printre cår¡ile sale teoretice se numårå AlternateWorlds: The Illustrated History of Science Fiction; IsaacAsimov: The Foundations of Science Fiction; The Scienceof Science Fiction Writing ¿i o antologie istoricå în ¿asevolume The Road to Science Fiction.

Robin Hanson este profesor de economie la Universitatea GeorgeMason. În 1998 a luat doctoratul în ¿tiin¡e sociale la CaliforniaInstitute of Technology. Mai devreme luase un master înfizicå ¿i în filozofia ¿tiin¡ei de la Universitatea din Chicago;a petrecut nouå ani studiind inteligen¡a artificialå, statisticabayeseanå ¿i publica¡iile în hipertext la Lockheed, NASA,dar ¿i independent. Lucrårile ce poartå semnåtura sa auapårut în diverse publica¡ii, precum: CATO Journal,International Joint Conference on Artificial Intelligence,Journal Evolution and Technology, Social Philosophy andPolicy ¿i Theory and Decision.

Bill Joy este co-fondator, expert în ¿tiin¡e ¿i vice-pre¿edinte alSun Microsystems ¿i a jucat un rol important în proiectarea¿i dezvoltarea unor tehnologii cruciale precum Jini ¿i Java.În 1997 a fost numit vice-pre¿edinte al Presidential Infor-mation Tehcnology Advisory Committee. Principalele salerealizåri au fost recunoscute printr-un articol de fond înRevista Fortune, care l-a supranumit „Edison al Internetului.”

292 INFORMAºII DESPRE AUTORI


Ray Kurzweil, inventator ¿i expert în tehnologie, a creat primama¿inå care le facilita orbilor cititul ¿i este responsabil pentrunenumårate inven¡ii. A fondat ¿i a construit nouå companiide mare succes în domeniul tehnologiei ¿i este autorul unuibest-seller The Age of Spiritual Machines. Este de¡inåtorul anouå doctorate onorifice ¿i a numeroase premii, printre careMedalia pentru Tehnologie din 1999, cea mai importantådistinc¡ie din domeniu pe plan na¡ional, ¿i premiul MIT-Lemelson în valoare de 500 000 de dolari pentru Inven¡ii ¿iInova¡ii.

Peter B. Lloyd a absolvit facultatea de matematicå la Universitateadin Cardiff, ºara Galilor, unde a råmas pentru a-¿i continuacercetårile referitoare la utilizarea energiei solare. A lucratmai apoi ca expert în sisteme de operare la grupul de cercetaremedicalå ISIS de la Universitatea din Oxford, unde ¿i-a lårgitcuno¿tin¡ele de filozofie studiind sub îndrumarea lui MichaelLockwood, la Universitatea din Oxford, departamentul destudii externe. Din 1994 lucreazå ca liber-profesionist îndomeniul dezvoltårii sistemelor de operare. S-a men¡inut cao prezen¡å constantå în Journal of Consciousness StudiesOnline, ¿i a publicat douå cår¡i despre natura con¿tientului.Tråie¿te la Londra, cu so¡ia sa, Deborah Marshall Warren, ofigurå de vazå a hipnoterapiei.

Robert Sawyer, numit „aproape cel mai bun scriitor de SF” deThe Denver Rocky Mountain News ¿i liderul noii genera¡iide scriitori SF, scrie deseori despre inteligen¡a artificialå, maiales în Golden Fleece, roman premiat cu premiul Aurora (¿idesemnat cel mai bun roman de SF a anului de cåtre criticulOrson Scott Card în The Magazine of Fantasy and ScienceFiction); The Terminal Experiment (care a câ¿tigat premiulNebula al Asocia¡iei Science Fiction and Fantasy Writers ofAmerica pentru cel mai bun roman al anului); FactoringHumanity (nominalizat la premiul Hugo); Calculating God(alt roman nominalizat la premiul Hugo care a atins primapozi¡ie pe lista revistei Locus, jurnalul hipercunoscut în



domeniu); se adaugå ¿i proaspåtul lansat roman intitulatHominids – al treisprezecelea al carierei sale – care abordeazånatura mecanico-cuanticå a con¿tientului. Potrivit Reuters,a fost primul autor de SF care a avut un site; pentru maimulte informa¡ii despre Robert ¿i despre activitatea lui vizita¡iwww.sfwriter.com.

Read Mercher Schuchardt este profesor de structuri media laColegiul Marymount Manhattan din New York. Este editorla revista de media ¿i culturå Regeneration Quarterly,fondator al CLEAVE: The Counter Agency (www.cleave.com)¿i editor al Metafilm (www.metaphilm.com), un site unde seinterpreteazå filme. În 2003, Spence Publishing va scoatepe pia¡å primele sale douå cår¡i, Metafilm: Seers of the SilverScreen ¿i The Disappearance of Women: Technology,Pornography and the Obsolence of the Gender. El ¿i so¡iasa î¿i educå acaså – în Jersey City, New Jersey – cei cincicopii. Pute¡i lua legåtura cu el la [email protected].

Lyle Zinda ¿i-a luat doctoratul în filozofie la Universitatea Princetonîn 1995. Dupå ce a predat un an la Caltech, a ocupat actualulpost la departamentul de filozofie al Indiana University SouthBend (IUSB), unde este conferen¡iar în momentul de fa¡å.S-a specializat în filozofia ¿tiin¡ei, filozofia min¡ii, ¿tiin¡ecognitive, epistemologie, metafizicå ¿i logicå. A publicatarticole în reviste renumite pe plan interna¡ional precumSynthese, Philosophy of Science ¿i Philosophical Studies.Periodic, predå la IUSB un curs care se nume¿te „Filozofie,¿tiin¡å ¿i SF.”

glenn yeffeth - matrix - stiinta, filozofie si religie

Documents