Curs oftalmologie

Cataracta•Reprezinta opacifierea cristalinului, datorata unor procese degenerative ale fibrelor cristaliniene; cataracta este deci o tulburare de transparenta a cristalinului.•Apare in general la persoane varstnice;•Necesita inlocuirea cristalinului cu un implant care asigura o vedere clara la distanta.

Cataracta poate fi:1. congenitala: apare in sifilis congenital, in virozele mamei din timpul sarcinii (rubeola,

rujeola) si in tulburarile metabolismului calciului in organism; cataracta congenitala este de obicei bilaterala;

2. cataracta dobandita poate fi cauzata de traumatisme, imbatranire sau poate fi secundara altor afectiuni.

Cataracta senila apare dupa 65 de ani. Evolueaza in patru etape:1.Etapa (faza) incipienta e caracterizata prin scaderea progresiva a acuitatii vizuale. Atunci cand alterarea transparentei este periferica, vederea este mai buna la lumina

1

puternica, iar cand opacitatile cristalinului sunt centrale, vederea este mai buna la lumina scazuta (midriaza fiziologica). La acesti pacienti pot sa apara senzatii de muste zburatoare sau puncte negre mobile, care se deplaseaza odata cu miscarile globilor oculari, mai accentuate cand privesc o suprafata alba.

2.Faza de intumescenta se produce prin imbibarea cu apa a cristalinului, urmata de scaderea accentuata a acuitatii vizuale. Cristalinul impinge inainte irisul, micsorand, in acest fel, camera anterioara a ochiului.

3.Faza de maturizare – se caracterizeaza prin pierderea excesului de apa din cristalin, care isi reia volumul normal. Pupila are, in aceasta faza, culoare alba-cenusie. Camera anterioara isi reia volumul normal. In aceasta faza, acuitatea vizuala se reduce foarte mult, bolnavul abia vazandu-si degetele de la mana.

4.Faza hipermatura – se caracterizeaza prin dezorganizarea structurii cristalinului si lichefierea fibrelor sale componente. Acest proces nu evolueaza paralel la ambii ochi.

Cele mai frecvente simptome ale cataractei sunt: Vedere incetosata Probleme de sensibilitate la lumina. Acestea se pot referi la: farurile care par prea

stralucitoare, noaptea, stralucirea exagerata a lampii sau a luminii soarelui, sau aparitia unui halou in jurul luminilor

Culorile par fade Vedere nocturna slaba Vedere dubla sau multipla Schimbarea frecventa a ochelarilor

TratamentIn cataracta incipienta, vederea se poate imbunatati folosind alti ochelari sau lumina mai puternica.

Folosirea unor colire (picaturi de ochi) cu ioduri si vitamine (de ex. Rubjovit) poate incetini evolutia. In ultimul timp s-a constatat ca suplimentarea aportului de glutation, vitamine si antioxidanti, prin compusi farmaceutici bine dozati, poate preveni dezvoltarea cataractei.

Cataracta matura se trateaza chirurgical. Operatiile de cataracta sunt cele mai frecvente operatii oftalmologice. Astfel se inlatura cristalinul opacifiat si se inlocuieste cu un cristalin artificial. Extractia chirurgicala a cristalinului se face atunci cand acesta a ajuns in faza matura.

2

Glaucomul

Definitie: Distrugerea fibrelor nervului optic datorata cresterii presiunii intraoculare(PIO) se numeste glaucom.Tensiunea oculara rezulta din echilibrul existent intre continutul globului ocular si elasticitatea peretilor sai. Unoarea apoasa formata din secretia corpului ciliar este un lichid transparent, bogat in albumina si saruri. Tensiunea oculara normala este de 20 mm Hg (plus sau minus 5 mm Hg). Tensiunea oculara crescuta peste 24 mm Hg provoaca tulburari prin sindromul de hipertensiune intraoculara.Punctul cel mai vulnerabil al ochiului la cresterea presiunii intraoculare este capul nervului optic unde are loc o distrugere a fibrelor nervoase si are loc prin doua mecanisme: mecanic si ischemic.Mecanismul cresterii PIO(presiunea intraoculara):1.cresterea productiei de umoare apoasa – foarte rar;2.scaderea eliminarii de umoare apoasa – frecvent.

Exista mai multe tipuri de glaucom, diferentiate ca mecanism de producere: 1.Glaucomul cu unghi deschis (glaucomul cronic) este cea mai frecventa forma a bolii. Apare dupa 55-60 de ani, in mod egal la ambele sexe. Este o boala cu o evolutie lenta si cu putine simptome. Primul semn important consta in adaptarea dificila la intuneric. Cu timpul, treptat, se pierde vederea, se micsoreaza campul vizual, apar tulburari de orientare. In unele cazuri pot sa mai apara simptome precum: lacrimare, jena, senzatia ca pacientul "isi simte ochii". Scaderea vederii este sesizata de pacient in faze foarte avansate ale bolii, cand nervul optic este deja foarte afectat.2.Glaucomul cu unghi ingust sau inchis (glaucomul congestiv acut)este o criza de hipertensiune intraoculara care poate fi provocata de cauze numeroase: stres, insomnie, medicamente antispastice care contin atropina, schimbari de vreme, exces de lichide, mai ales alcoolice, abuz de alimente prin mese prea copioase. Are un debut insotit de dureri acute oculare, foarte puternice. De asemenea, poate fi insotit de dureri pe jumatate de cap (hemicranie), inrosirea ochiului si scaderea vederii. Pot fi prezente si "cercuri colorate in jurul surselor luminoase", greata si varsaturi, aceste simptome anuntand asa-numitul "atac de glaucom".Reprezinta urgenta de diagnostic si tratament, pierderea totala si ireversibila a vederii putand avea loc in cateva ore. Pacientii care au facut

3

atac de glaucom la un ochi au un risc foarte mare de a face si la celalalt ochi.3.Glaucomul congenital apare chiar de la nastere, simptomul cel mai evident fiind marirea anormala a ochilor copiilor.4.Glaucomul secundar apare pe fondul altor boli oculare (inflamatii, tumori, hemoragii oculare, traumatisme, operatii precedente la ochi) sau afectiuni generale (diabet zaharat sau consumul unor medicamente). In aceste cazuri primeaza simptomele bolii oculare de baza.Tablou clinic

Hipertonia globului ocular – se palpeaza globul ocular cu pleoapa inchisa

Reducerea progresiva a campului vizual Aparitia unor cercuri colorate la privirea luminii artificiale Congestia situata in jurul corneei Midriaza persistenta in care exista riscul hernierii umorii apoase.

Diagnosticarea glaucomului•Tensiunea oculara marita este un indiciu ce conduce la depistarea glaucomului.•La examenul fundului de ochi se poate observa afectarea nervului optic.•Pacientul suferind de glaucom observa afectarea campului vizual.•Alte elemente de diagnostic pot fi simptomatologia, antecedentele heredo-colaterale (prezenta bolii in familie), gonioscopia (ne arata forma unghiului sau prezenta de material anormal la nivelul lui).

Tratament Nu exista medicamente capabile sa vindece glaucomul in sensul ca vederea pierduta prin glaucom nu poate fi redata. Toate medicamentele utilizate in prezent pentru tratarea glaucomului reusesc sa opreasca sau sa intarzie agravarea bolii prevenind astfel aparitia orbirii. Ele fac acest lucru prin scaderea PIO, indiferent de forma de glaucom. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cind vederea nu este mult afectata este esentiala.Tratamentul este deci simptomatic, pentru reducerea tensiunii intraoculare. Cele mai multe dintre substantele folosite se gasesc sub forma de colire, picaturi:1.administrarea de substante care amelioreaza scurgerea umorii apoase: fizostigmina,

4

2.substante simpaticomimetice care diminueaza secretia de umoare apoasa(epinefrina)3.sedative ale cortexului cerebral4.inhibarea secretiei ciliare prin: metazolamida (diuramid, ederen) si beta-blocante (timoptic, timolol), care nu produc si mioza5. medicamente care deshidrateaza corpul vitros si umoarea apoasa: manitol6. bolnavul cu glaucom trebuie sa fie ferit de stres, nu are voie sa consume bauturi alcoolice si cafea; evita variatiile de temperatura si mesele prea bogateDaca tratamentul medicamentos nu mai reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la interventia chirurgicala care se numeste trabeculectomie si consta in realizarea unei fistule prin care sa circule umoarea apoasa, fara sa determine cresterea tensiunii oculare. Dupa operatia de glaucom pacientii trebuie sa continue controalele periodice oftalmologice pentru a tine boala sub control.

5