Ghimbirul, afrodiziacul ideal care arde caloriileLUNI, 18 IANUARIE 2010

Berea de ghimbir, o excelenta si savuroasa bautura

Cunoscut deja din Antichitate, ghimbirul a trecut de mai multe ori in

uitare pentru a reveni astazi, iarasi, la mare pret, datorita

proprietatilor lui de exceptie. In acelasi timp mirodenie si

medicament, ghimbirul si-a gasit, deja din timpul Greciei Antice,

drumul din India spre Europa, iar, mai apoi, in Evul Mediu, era la

mare pret in Venetia, unde produsele aromatice erau pretuite in

aur. In secolul al XV-lea, turta dulce presarata cu ghimbir a devenit

un cadou care simboliza iubire si respect.

Avand nevoie de un climat tropical, ghimbirul a fost cultivat la

inceput in China si in India, extinzandu-se rapid in toata Asia musonica, zona numita de primii calatori, pe drept

cuvant, Tara Mirodeniilor. Astazi, este cultivat in toate regiunile tropicale si subtropicale, in Asia, Japonia, Brazilia,

Jamaica sau Nigeria. Principalul producator a ramas insa India, cu o productie ce acopera 50% din recolta mondiala,

dar ghimbirul din Jamaica se remarca prin calitatea lui de exceptie.

Ghimbirul, Zinghiber Officinale, facand parte din familia Zinghiberaceae, are nume apropiate in majoritatea limbilor

moderne, Ginger in engleza, Gingembre in franceza, Ingwer in germana, Zenzeroin italiana sau Jengibre in spaniola.

Numele provine din limba sanscrita in care shringaveradesemna forma coarnelor de cerb cu care seamana rizomul

de ghimbir. Cu toate ca numele a ajuns la noi prin grecescul zinghiberis si apoi latinescul zingiber, in greaca de astazi

este numit piperoriza, adica radacina de piper, datorita gustului iute al rizomului de ghimbir.

Ghimbirul este o planta perena cu o inaltime de 30-100 cm, cu frunze lungi de 15-20 cm si ascutite ca un varf de

lance, cu o striatie longitudinala si proeminenta. Florile albe, patate cu purpuriu, sunt grupate sub forma de ciorchine.

Florile se utilizeaza mai ales in salate, dar elementul prinicpal il reprezinta rizomul mare si carnos, numit si radacina

de ghimbir, care are o forma neregulata ca o aglomerare de tuberculi si a carui utilizare s-a raspandit practic in

intreaga lume deoarece reprezinta un ingredient universal folosit in toate tipurile de mancaruri si bauturi, inclusiv in

prajituri si bere. Pentru a se dezvolta, ghimbirul are nevoie de un climat tropical cu un sezon uscat si unul cu ploi

abundente si de un sol gras, lutos cu un drenaj bun.

Ghimbirul, aliment si medicament

Desi calitatile terapeutice ale rizomului de ghimbir erau cunoscute deja din Antichitate, practicienii medicinii

ayurvedice folosind de demult ghimbirul pentru a stimula focul Agni din trup in vederea arderii toxinelor Arna,

cercetatorii occidentali nu au inceput sa studieze cu atentie efectele acestei plante de exceptie decat de la inceputul

anilor ‘80. 

Nenumarate leacuri traditionale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, durerii si a starilor de greata. Astazi,

sunt deja dovedite nenumarate efecte terapeutice, iar ghimbirul a patruns cu succes si in cosmetica. Responsabil

pentru acest succes este in primul rand continutul de gingerol, shogaol si zingerol al rizomilor de ghimbir, care

stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, te ajuta sa arzi grasimile, regenereaza pielea si prezinta o

actiune puternic antioxidanta. In acelasi timp, ghimbirul este revigorant, combate starile de oboseala, este

vasodilatator, activeaza circulatia sanguina periferica, eliminand simptomele de maini si picioare reci, previne riscul

formarii de cheaguri de sange, previne afectiunile cardiovasculare, are proprietati antitumorale, are un efect linistitor.

Este folosit impotriva durerilor de stomac, pentru usurarea digestiei, in cazul senzatiilor de voma, al raului de avion

sau de mare, al balonarilor abdominale si al durerilor de ficat, dar si pentru reducerea nivelului de colesterol si pentru

tratatarea bolilor de inima. In cazul artritei reumatoide se obtine o reducere sensibila a durerilor. Ceaiul de ghimbir,

dar si praful de ghimbir adaugat la o cana de lapte cald, este un remediu ideal in cazul racelilor, pentru calmarea

inflamatiilor gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, pentru scaderea febrei si eliminarea

mucozitatilor, iar impotriva astmului cele mai bune efecte se obtin cu tinctura de ghimbir.

Ghimbirul in bucatarie

Ghimbirul a cucerit insa mai intai bucataria europeana, fiind catalogat drept un condiment picant, apropiat de piper.

De altfel, el reprezinta, peste tot in lume, unul dintre cele mai valoroase condimente. Este interesant de amintit ca

gingerolul, un compus iute al ghimbirului, are o structura similara cu capsaicina din chilli si piperina din piper, dar este

convertit prin incalzire in zingeberona, care este mai putin iute, iar prin uscare in shogaol, care este mult mai intens la

gust. Se presupune ca ghimbirul si-a crescut in timp concentratia de gingerol ca o forma de aparare impotriva

ierbivorelor, indepartate de acesta, la fel ca si de piperina sau de capsaicina.

Ghimbirul este folosit in special proaspat, fie ras, fie taiat felii. Rizomii proaspeti pot fi gasiti acum si in

hipermarketurile noastre si pot fi pastrati cateva saptamani la frigider. Ei prezinta o coaja cu diferite nuante de cafeniu

si un interior galben-deschis cu o aroma racoritoare, asemanatoare citricelor, dar cu un gust puternic, intepator si

iute. Ghimbirul este recunoscut pentru nota sa usor muscatoare si fierbinte, pentru aroma sa bogata, dulce, calda si

lemnoasa. Datorita substantelor aromatice pe care le contine, si-a castigat deja din vechime reputatia de planta

afrodiziaca cu reale virtuti tonifiante.

Uscat este comercializat in special in forma de pudra alba sau usor maronie, dar si ca radacini intregi si trebuie

pastrat la adapost de lumina, aer si umezeala. Prin uscare isi schimba foarte mult gustul, devine mult mai aromat si

mai putin iute si este folosit la prepararea a diferite deserturi. Dar feliile de rizomi tineri se pot conserva si prin fierbere

intr-un sirop gros de zahar, ele pastrandu-se moi si carnoase, dar si iuti. Siropul de ghimbir este recunoscut ca un

puternic afrodisiac.

In functie de cum e gatit, ghimbirul isi poate pierde in mare masura aroma si poate devini mai iute, dar, daca este

prajit pierde din iutime, isi schimba gustul si merge foarte bine alaturi de usturoi si ceapa.

Astfel, ghimbirul este folosit la cele mai felurite feluri de mancare, supe, sosuri, preparate din carne si legume, dar si

la deserturi si bauturi. Thailandezii il adauga dat prin razatoare la prepararea pastei de curry, indonezienii freaca

deseori carnea inainte de a o pregati cu o pasta de ghimbir si ardei iute, indienii folosesc ghimbirul prajit in sosuri, iar

chinezii il folosesc atat fiert, cat si prajit.

Retete cu ghimbir

Dintre nenumaratele retete pe baza de ghimbir, folosite astazi si la noi, un bun exemplu il reprezinta salaul la gratar

cu sos de ghimbir provenind din bucataria chinezeasca, servit alaturi de un pahar de vin alb rece, sec sau demisec.

Pestele spalat si scurs se asaza intr-un vas in care s-a preparat un amestec de ulei de masline (50 ml), tequilla (30

ml), zeama de la o lamaie bine stoarsa si o lingurita de chimen macinat si se introduce pentru o jumatate de ora la

frigider. Apoi pestele se caleste pe ambele parti, cate 5 minute, intr-o tigaie teflonata. Se serveste cu un sos din doua

cani de mango taiat cuburi, o portocala curatata de coaja si taiata marunt, o lingura de suc de portocale, o ceapa

rosie taiata mic, o lingurita de ghimbir macinat, sare si piper.

Nu mai putin savuroase sunt si legumele mexicane picante ce pot fi folosite drept garnitura pentru orice fel de carne.

Dupa ce au fost spalate si curatate, legumele se taie cubulete - un morcov, o ceapa rosie, doi ardei colorati diferit,

doua rosii decojite, si se adauga si patru ciuperci taiate felii. Apoi se amesteca cu 100 g de boabe de fasole

(conserva), 100 g de boabe de porumb (conserva) si se adauga sare si piper si se inabuse sub capac, intr-o tigaie

teflonata cu o lingura de ulei de masline, timp de 7-8 minute avand grija sa nu se inmoaie prea mult pentru a nu-si

pierde forma. Se adauga apoi o lingura de ulei de soia, o lingurita rasa de praf de ghimbir, o lingurita de busuioc

proaspat sau uscat si o lingurita rasa de coriandru macinat si se mai lasa sub capac 2-3 minute.

Ceai de ghimbir

Ceaiul de ghimbir este foarte bun pentru sanatatea noastra. Este simplu de preparat. Se pune apa la fiert, se adauga

ghimbirul taiat feliute mici si se asteapta sa dea in clocot, dupa care se strecoara. Pentru gust se poate adauga apoi

un plic de ceai negru, zahar brun sau miere si, eventual, o felie de lamaie sau suc de lamaie. In loc de zahar sau

miere se poate adauga lapte de soia care este suficient de dulce. Se pot bea 2-6 pahare de ceai. In ceaiul de ghimbir

se poate adauga si lemn dulce, piper negru, menta si hibiscus. Un excelent ceai energizant se obtine din ceaiul de

ghimbir la care se adauga scortisoara, fenicul, coriandru, bucatele de portocala, lemn dulce, cardamom, rozmarin,

nucsoara si anason.

Berea de ghimbir

Nu numai ceaiul de ghimbir este o sursa de sanatate. Berea de ghimbir s-a impus si ea ca un adevarat afrodisiac, ca

o excelenta bautura energizanta care reda pofta de viata, reface sistemul digestiv si are un puternic efect revitalizant.

Ca o reminiscenta a Renasterii, cand ghimbirul era folosit in Europa pentru aromarea berii, in secolul al XIX-lea in

carciumile englezesti borcanelul de ghimbir era nelipsit, fiind folosit pentru aromatizarea bauturilor.

Berea de ghimbir isi are originea in Anglia secolului al XVIII-lea, iar mai apoi a cucerit intreaga America. In timp,

berea de ghimbir a devenit in timp extrem de apreciata de copii, fiind produsa la inceputul secolului XX in majoritatea

oraselor din Marea Britanie, numarul producatorilor depasind in 1935 cifra de 3.000, continutul de alcool al acesteia

fiind restrictionat prin lege la mai putin de 2%.

Sunt multe retete pentru berea de ghimbir. Nelipsite sunt ghimbirul, drojdia, lamaia si zaharul, la care se pot adauga

ienuparul, lemnul dulce, coada soricelului sau chilli. Ghimbirul poate fi feliat si zdrobit sau ras, iar pentru a obtine o

aroma mai puternica, amestecul mentionat mai sus poate fi eventual fiert inainte de adaugarea drojdiei.

Pentru a prepara rapid o bere de ghimbir puteti rade doua linguri de ghimbir proaspat (se gaseste in majoritatea

hipermarketurilor), la care adaugati miere, stoarceti o lamaie si mai adaugati un sfert de lingura de pulbere de drojdie

de bere. Le introduceti pe toate intr-o sticla de plastic de doi litri umpluta pe trei sferturi cu apa si agitati bine pana la

omogenizarea amestecului. Apoi se mai adauga apa cat sa ramana un spatiu liber de 2-3 degete si se lasa sa

fermenteze timp de una - doua zile. Cand sticla s-a intarit inseamna ca berea a fermentat si este buna de baut dupa

ce este filtrata printr-o sita fina sau printr-un tifon si pusa la rece. Daca nu este lasat suficient spatiu liber in sticla sau

daca este lasata prea mult la caldura exista riscul sa plesneasca.

Berea de ghimbir comercializata de SanoVita in hipermarketuri si

in magazinele cu produse naturiste este o bere de exceptie

Evident, putem cumpara bere de ghimbir si gata preparata din

oras! De altfel, o gasim si in varianta dietetica. Aceasta batura

racoritoare este cunoscuta in lumea intreaga sub denumirea

deginger beer sau mai simplu de ginger. Marca Bundaberg,

comercializata in Romania de SanoVita este garantia unei calitati

de exceptie. Tot cu o calitate garantata de SanoVita este disponibil

si ghimbir confiat importat din Thailanda si din Australia.

Ghimbirul si intrebuintarile saleSanatate si frumusete

1

2

3

4

5

Ghimbirul este o planta erbacee care provine din zonele tropicale. Radacina ghimbirul este bogata in uleiuri eterice si are o forma neregulata de 5-6 cm lungime. Ghimbirul se dezvolta bine unde este o temperatura ridicata si umiditate cosntanta.Ghimbirul se poate consuma taiat felii, dar si maruntit, fiind ca un praf ce seamana cu piperul alb. Tocmai de aceea unii ii spuneai ghimbirului "piper alb", in special in Moldova si Muntenia. In Banat si Transilvania se foloseste termenul de "ghimbir", caci provine de la forma in maghiara "gyomber".

Rizom de ghimbir

Cuvantul folosit acum in toate zonele provine din mai multe limbi europene: in engleza – ginger, in latina – zingiber, preluat din greaca veche - zingiberis, iar grecii au preluat din limbile ce se vorbeau in India - in sanscrita, de exemplu, se numeste "sgringavera", denumire care inseamna "in forma de corn de cerb". Totusi, grecii din zilele pornesc de la gustul iute al radacinii plantei si il numesc "piperoriza".Ghimbirul, pe post de condiment, poate fi folosit in cele mai multe tipuri de mancare si chiar si in bauturi. Condimentul era foarte important inca din perioada romanilor, dar nu era foarte popular pe teritoriul batranului continent, deoarece era foarte rar comercializat. Dupa ce a devenit mai usor accesibil, a devenit si mai cunoscut si folosit, in timp ce in zonele asiatice era foarte consumat inca de pe atunci.Ghimbirul in bucataria orientalaBucatariile orientale pun foarte mult pret pe ghimbir ca si condiment, radacina este curatata si se taie felii, care se folosesc in sosuri, salate etc. Aroma ghimbirului scade cand acesta e fiert, dar in acelasi timp se iuteste. In bucataria thailandeza, ghimbirul este ras, alaturi de mai multe condimente, preparandu-se astfel pasta de curry. In indonezia pastele sunt condimentate cu ghimbir proaspat si ardei iuti.Ghimbirul se si prajeste, caz in care gustul este diferit, este mai putin iute si se poate praji alaturi de usturoi sau ceapa. De regula, indienii folosesc ghimbirul prajit pentru a face sosuri pentru mancarurile lor traditionale.

Pudra de ghimbir

Chinezii consuma ghimbirul si prajit, dar si fiert. Cei care folosesc tehnica de gatit chinezeasca, chao, care implica gatitul pe foc iute, rapid si amestecare constanta, apeleaza de multe ori la ghimbir maruntit pentru a da un gust aparte mancarii.In Japonia se consuma sucul de ghimbir, care se obtine prin stoarcerea rizomului proaspat. Cu acest suc este aromata carnea de pui. Totodata, aici se consuma si "beni shoga" ghimbirul murat, care se serveste apoi langa sushi.De cealalta parte, in Statele Unite, ghimbirul este folosit in prepararea unei bauturi, "ginger ale", bere de ghimbir. Ghimbirul este folosit inca din Evul Mediu pentru a da aroma berii.Ghimbirul uscat are un gust diferit fata de cel proaspat si se foloseste pentru praful de curry sau bere. Europenii folosesc ghimbirul uscat in prepararea unor deserturi, caci gustul este aromat, nu iute.Ghimbirul in medicinaPrin anii '80, unii cercetatori din Occident, si-au indreptat atentia catre trasaturile terapeutice ale radacinii acestei plante. Se poate face un ceai care trateaza edemele, voma, tusea, dintr-un rizom de ghimbir, ras si fiert timp de 10 minute in apa. Pentru tuse mai este indicat si consumul de cate una-doua cani pe zi de suc de ghimbir amestecat cu miere si apa fierbinte.Ghimbirul este bun si atunci cand aveti febra, daca fierbeti 100 grame de ghimbir proaspat in 500 ml de apa, iar apoi va spalati pe corp cu preparatul final.De asemenea, ghimbirul ajuta si la tratarea indigestiei, de data aceasta fiind indicat consumul de tulpina de ghimbir. Se calmeaza dureile abdominale si ajuta la digestie, dand si pofta de mancare in acelasi timp. De asemenea, sucul ce provine din tulpina ghimbirului va poate scapa de toxiinfectii, senzatia de greata sau chiar si de sughit.Ghimbirul este foarte bun, arata unele rapoarte facute in spitalele din China, in cazul afectiunilor reumatice. Prin

injectarea unei solutii ce contine pana la 10% suc de ghimbir, durerile reumatice pot fi tratate.

La ce mai e bun ghimbirul?

bere din ghimbir

ghimbirul contine un ulei datorita caruia rizomul are o savoare de lamaie piperata, iar aceasta calitate face planta respectiva sa fie importanta in realizarea parfumurilor;

europenii au facut multe loctiuni pentru tonifierea si revitalizarea parului, bazate pe ghimbir, dar si lotiuni pentru corp, care au unele efecte anti-imbatranire. Ghimbirul este bogat in magneziu si fosfor, fapt pentru care este prezent si in cremele de fata.

si medicina alternativa se foloseste de beneficiile ghimbirului, unii terapeuti folosind uleiurile de ghimbir pentru masarea zonelor incarcate de tensiuni, precum incheieturile sau tamplele.

berea de ghimbir are efecte miraculoase, imbinand placutul cu utilul, berea reface sistemul digestiv, va poate energiza, revitaliza, iar pe langa acestea are si un efect afrodisiac.

Ceaiul de ghimbirPublicat de Eugenia   la 11:57:00

Este genul de ceai care poate fi folositor organismului, atât vara cât și iarna, oferind în acelasi timp o plăcere inedită de a savura gustul Orientului. Odată cu faima răspândită de chinezi de a fi un bun afrodisiac (îmbunatațește performanțele sexuale), ghimbirul a fost foarte repede introdus în gastronomie (arta culinară – arta preparării mâncărurilor), devenind unul dintre cele mai versatile condimente și mirodenii* în același timp.

Pentru o cană de ceai (240~250 ml):

O bucată de ghimbir proaspăt de 2 cm2

O lingura de zahăr sau miere

3-5 picături de zeamă de lamâie sau lime**

250 ml de apă

Mod de preparare:

Se rade ghimbirul de coajă (ca pe morcov), și se taie în cubulețe sau fâșii subțiri.

Se pune într-un ibric, se dă în fiert, apoi se dă focul mai mic și se fierbe încet, cam 15-20 minute.

Se închide focul, se acoperă, iar vara se lasă să se răcească, pe când iarna se consumă cald (dar nu fierbinte).

Se pune zahărul sau mierea, și zeama de lamâie sau lime.

Ceaiul este plăcut pipărat, ceea ce îndreptățește folosirea lui ca dezinfectant al cavității bucale si al tractului digestiv, și ca stimulator al circulației sangvine.

Alternative la ceaiul de ghimbir clasic:

a) Pentru a conferi stil ceaiului de ghimbir classic atât vara cât și iarna, se poate combina cu una dintre următoarele mirodenii:  scorțișoară, cardamom, cuișoare – cantitate adăugată : cât un bob de orez –, sau frunză uscată de mentă – un vârf de linguriță. De asemenea, trebuie adăugat zeamă de lamaie sau lime, și miere. Am încercat și cu coriandru, dar rezultatul ni s-a parut nesemnificativ,

decoarece coriandrul îi conferă ceaiului un gust prea de mâncare. După cum se vede, posibilitățile de folosire ale ceaiului sunt practic nelimitate, și fiecare poate să experiemnteze cu orice aromă (de exemplu, coajă de portocală, sau, de ce nu, câteva picături de rom?).

b) O modalitate de a profita de gustul plăcut al diferitelor arome de ceai la plic, fără a renunța la efectele benefice ale ghimbirului, este de a proceda în felul următor: se pune cantitatea de apă dorită în ibric, se adaugă cantitatea necesară (în funcție de numărul de căni) de ghimbir, se fierbe 15-20 minute, și se toarna, în ceainic/cafetieră peste plicul de ceai cu aroma dorită. Aceasta este o descoperire pe care am făcut-o acum căteva luni.

c) De altfel, o rețetă din Cașmir combină: o jumătate de linguriță de ceai verde, trei păstai de cardamom, o jumătate de bețișor de scorțișoară***, o feliuță de ghimbir proaspăt cojit, apă pentru patru căni de ceai, și zahăr după gust. Se fierbe cam 10 minute, și se bea rece sau cald, în funcție de sezon. Noi am descoperit că este mult mai gustos dacă, în loc de zahăr, se folosește miere de salcâm sau sirop de trandafiri sau de țelină, și zeamă de lamâie sau lime.

d) Un alt ceai cu ghimbir, de data aceasta din Orientul Mijlociu si India, folosește: ceai negru vărsat sau pliculețe pentru 4 persoane, o linguriță de ghimbir curățat și tocat, un bețișor de scorțișoara, o linguriță de cardamom pisat, o linguriță de anason, două cuisoare, și apă pentru 8 cani. Se fierb toate ingredientele  5-10 minute. Se serveste îndulcit cu miere.

e) Ceaiul de urzică amestecat cu cel de ghimbir poate fi folosit pentru a trata anemia ușoară cauzată de lipsa de fier. Ghimbirul asigură aportul de vitamina C, iar urzica aduce fierul. Vitamina C este necesară absorpției fierului.

Din experiență am constatat că cele mai plăcute vara sunt ceaiurile cu mentă și ghimbir, ceaiurile la plic cu diferite arome de fructe

plus ghimbir, sau pur și simplu ceaiul de ghimbir numai cu lime și miere. Iar iarna merg celelalte, mai ales cele cu scorțișoară, cuișoare sau cardamom.

Ceai de ghimbir, impreuna cu lime, ghimbir proaspat si cateva pliculete de ceai aromat Twinings.

*Mirodeniile sunt de obicei parți de plante uscate și puternic aromate, pe cănd condimentele pot fi și de origine minerală (de pildă, sarea). Ghimbirul proaspăt poate fi considerat condiment în rând cu ceapa și usturoiul proaspete, pe când ghimbirul în forma de pudră uscată poate fi considerat mirodenie, și utilizat ca atare. O altă deosebire este că mirodenia se folosește cu grijă, în cantitate mică, fiindcă poate conține substanțe care, în cantitate mare, sunt toxice, cum ar fi myristicina din nucșoară sau capsicum din ardeiul iute. Condimentul nu conține de obicei substante aromatizante și/sau toxice în cantități foarte mari, fapt pentru care se poate pune mai mult. Dar întotdeauna este bine sa procedăm cu măsură, nu numai din punct de vedere al sănătății, dar și pentru că

mâncărurile mai ușor condimentate sunt mai suple, mai elegante, mai ușor digerabile și mai plăcute la gust.

**Este o lămâie mică verde (se pronunta “laim” pe engleză, iar în România se folosesc cuvinte precum limetăsau lima pentru a se referi la acest fruct), cu un gust mai delicat decât cel al lamâii. Se folosește des în prepararea cocktail-urilor si a deserturilor.

***Scorțișoara nepisată se vinde de obicei în formă de bețișoare cilindrice cu o lungime de aproximativ 5 cm și cu un diametru de aproximativ 1 cm. Scoarța unei alte specii de copac, numit Cassia, se aseamănă cu scorțișoara, atât la înfățișare cât și la aromă. Dar, Cassia este considerată inferioară, deoarece aroma ei nu este atât de sofisticată și de puternică.