ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea

Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice Capitolul R.12: Descrierea utilizării Versiunea 3.0 – decembrie 2015

1

G H I D

Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice

Capitolul R.12: Descrierea utilizării Versiunea 3.0 Decembrie 2015

2 Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice Capitolul R.12: Descrierea utilizării

Versiunea 3.0 – decembrie 2015

AVIZ JURIDIC

Scopul prezentului document este să ofere asistență utilizatorilor în respectarea obligațiilor care le revin conform Regulamentului REACH. Utilizatorilor li se reamintește însă că textul Regulamentului REACH reprezintă unica referință juridică autentică și că informațiile din prezentul document nu constituie consultanță juridică. Utilizarea informațiilor este responsabilitatea exclusivă a utilizatorului. Agenția Europeană pentru Produse Chimice nu își asumă răspunderea pentru modul în care sunt utilizate informațiile conținute în prezentul document.

Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice Capitolul R.12: Descrierea utilizării

Referință: ECHA-15-G-11-RO ISBN: 978-92-9247-686-1 Data publicării: Decembrie 2015 Limba: RO

© Agenția Europeană pentru Produse Chimice, 2015

Dacă aveți întrebări sau observații în legătură cu prezentul document, vă rugăm să le transmiteți (indicând referința documentului, data publicării, capitolul și/sau pagina din document la care se referă observația) folosind formularul de feedback privind ghidurile. Formularul de feedback se poate accesa prin intermediul paginii dedicate ghidurilor ECHA sau direct prin următorul link: https://comments.echa.europa.eu/comments_cms/FeedbackGuidance.aspx

Declinarea responsabilităţii: Aceasta este traducerea de lucru a unui document publicat în versiune originală engleză. Documentul original este disponibil pe situl internet al ECHA.

Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Adresa poștală: P.O. Box 400, FI-00121 Helsinki, Finland Adresa de vizitare: Annankatu 18, Helsinki, Finland

https://comments.echa.europa.eu/comments_cms/FeedbackGuidance.aspx


3

Prefață

Prezentul document descrie cerințele privind informațiile care trebuie transmise, conform Regulamentului REACH, referitor la proprietățile substanțelor, expunerea la acestea, utilizarea lor și măsurile de administrare a riscurilor, precum și referitor la evaluarea securității chimice. El face parte dintr-o serie de ghiduri menite să ajute toate părțile interesate să se pregătească pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin conform Regulamentului REACH. Aceste documente cuprind instrucțiuni detaliate privind o serie de procese esențiale REACH, precum și privind unele metode științifice și/sau tehnice specifice pe care sectorul industrial sau autoritățile trebuie să le utilizeze conform Regulamentului REACH.

Versiunile inițiale ale ghidurilor au fost redactate și discutate în cadrul proiectelor de implementare REACH coordonate de serviciile Comisiei Europene, în care s-au implicat părți interesate din statele membre, din industrie și din organizații neguvernamentale. După acceptarea de către autoritățile competente din statele membre, ghidurile au fost transmise la ECHA pentru publicare și actualizări ulterioare. Toate actualizările ghidului sunt redactate de ECHA și apoi sunt supuse unei proceduri de consultare în care sunt implicate părți interesate din statele membre, din industrie și din organizații neguvernamentale. Pentru detalii referitoare la procedura de consultare, vă rugăm să citiți:

http://echa.europa.eu/documents/10162/13559/mb_63_2013_consultation_procedure_for_guidance_revision_2_en.pdf

Ghidurile se pot obține prin intermediul site-ului Agenției Europene pentru Produse Chimice:

http://echa.europa.eu/ro/guidance-documents/guidance-on-reach

Prezentul document se referă la REACH – Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 20061.

1 Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1; corectat prin JO L 136, 29.5.2007, p. 3).



http://echa.europa.eu/ro/guidance-documents/guidance-on-reach



Istoricul documentului

Versiune Modificări Data

Versiunea 1 Prima ediție mai 2008

Versiunea 1.1

• În sistemul de numerotare PROC au fost incluse categoriile de procese (PROC) referitoare la utilizarea metalelor și a altor minerale.

• SU 10 a fost ușor reformulat. • A fost adăugat „PC 39, produse de îngrijire personală”. • În SU 6 a fost adăugată celuloza și s-a creat o subdiviziune

referitoare la „alte” activități de producție sau servicii (0-1 pentru „alte activități economice legate de substanțele chimice” și 0-2 pentru „alte activități economice, fără legătură cu substanțele chimice”).

• Sistemul de numerotare a categoriilor de articole a fost optimizat din punct de vedere tehnic.

• Întreaga categorie „altele” a fost mutată de pe ultima poziție din listă pe prima.

iulie 2008

Versiunea 1.2

• A fost corectată numerotarea din anexa R.12-3, începând cu PROC 22.

• Camerele foto și camerele video, greșit plasate în anexa R.12-4 la AC 9, au fost mutate la AC3-4.

• Sistemul de numerotare din anexa R.12-4 a fost adaptat la structura categoriilor.

octombrie 2008

Versiunea 2 • Îmbunătățirea clarității și consecvenței introducerii cu privire la scopul sistemului de descriptori ai utilizării.

• Referințe mai explicite la articolul 37 (utilizatorul din aval îi face cunoscută furnizorului utilizarea) și la secțiunea 3.5 din IUCLID, în secțiunea R.12.1

• Includerea de clarificări și definiții în R.12.2 • Optimizarea terminologiei referitoare la „produse

chimice” (= substanțe ca atare și în amestecuri) și la articole.

• Amestecurile uscate/întărite se regăsesc la categoriile de articole, întrucât au formă și suprafață definite.

• Includerea de exemple actualizate referitoare la modul în care trebuie utilizat sistemul de descriptori: a se vedea secțiunile R.12.4 și R.12.5.

• Introducerea unui nou tabel R.12.1 pentru a explica mai bine relația dintre descrierea utilizării și estimările expunerii de grad 1.

• Adăugarea unui scurt paragraf în secțiunea 12.2.1 referitor la diferiții operatori din ciclul de viață al unei substanțe.

• Armonizarea structurii secțiunilor 12.3.1 - 12.3.5. Includerea a 3 sub-secțiuni: definiția și obiectul descriptorului; îndrumare pentru atribuirea unei categorii adecvate; legătură la evaluarea de grad 1.

• Împărțirea listei descriptorilor pentru sectoarele de utilizare în două tipuri de informații: grupurile principale de utilizatori

martie 2010


5

din ciclul de viață al substanței, ca descriptor de bază (SU 3, 21, 22), și sectorul de utilizare finală (toate intrările), ca descriptor suplimentar (a se vedea anexa R.12-1).

• O distincție mai clară dintre cele două funcții ale categoriei de produse chimice (PC), în secțiunea R.12.3.2: (i) descrierea sectoarele în cadrul cărora se formulează amestecuri după tipul de amestec; și (ii) tipurile de produse de consum care pot fi evaluate cu instrumentul ECETOC de evaluare orientată a riscului pentru consumatori (a se vedea anexa R.12-2.2).

• O distincție mai clară între cele două funcții ale categoriei de articole (AC) în secțiunea 12.3.5: (i) tip de articol legat de viața utilă a substanței și de stadiul ulterior de viață ca deșeu (manevrarea articolului de către lucrători și/sau consumatori); și (ii) tipuri de articole de consum care se pot evalua cu un instrument de evaluare orientată a riscului. A se vedea anexele R.12-5.1 și R.12-5.3.

• Includerea unei liste de sub-categorii de produse abordate în instrumentul ECETOC de evaluare orientată a riscului (Targeted Risk Assessment – TRA) pentru consumatori, a se vedea anexele R.12-2.2 și R.12-5.3. Explicarea legăturii dintre descrierea utilizării și estimările expunerii de grad 1, în secțiunile R.12.3.2 și R.12.3.5.

• Eliminarea referirii la condiții industriale sau profesionale din majoritatea categoriilor de procese. Opțiunea se poate face chiar în cadrul estimării expunerii. La nivelul descrierii utilizării, categoriile SU 3 și SU 22 indică dacă se anticipează ca utilizarea să aibă loc în condiții industriale sau în condiții neindustriale.

• Includerea de exemple privind prelucrarea articolelor de către lucrători, în secțiunea R.12.3.5. Restructurarea listei AC pentru a permite legături coerente cu sistemul TARIC. Eliminarea sub-categoriilor definitorii din lista AC, pentru a lăsa în seama solicitantului înregistrării și a utilizatorilor din aval definirea nivelului de detaliu necesar pentru descrierea stadiului de viață utilă a substanței. Sub-categoriile anterioare au fost transformate în exemple care ilustrează ce fel de articole pot fi incluse în categoriile largi.

• Introducerea categoriei de eliberare în mediu (ERC) ca descriptor suplimentar (a se vedea secțiunea R.12.3.4). Explicarea rolului SPERC în acest context.

• Introducerea unei noi categorii, ERC 12, care tratează prelucrarea articolelor prin tehnici abrazive de către lucrători în condiții industriale. Extinderea ERC 10b/11b pentru a include și îndepărtarea substanțelor de pe suprafețele articolelor.

• Includerea unei liste de categorii de funcții ale substanțelor (pentru secțiunea 1.2 a FDS extinse și pentru raportare în IUCLID), în anexa R.12-6. Scopul acestei liste este explicat într-un scurt paragraf din secțiunea R.12.3.6.

• Introducerea unei noi secțiuni, R.12.5, pentru explicarea modului în care sistemul de descriptori poate susține: i) delimitarea utilizărilor ca punct de pornire pentru ESC; ii) elaborarea titlurilor pentru scenariile de expunere; și iii) raportarea utilizărilor identificate în secțiunea 3.5. din IUCLID.

• Îmbunătățiri ale listelor de selecție: • includeri în lista SU: i) cercetarea științifică; și ii)

furnizarea energiei electrice, a aburului, gazelor, apei și tratarea apelor uzate;

• scindarea produselor de umplutură și a chiturilor din PC



9 în PC 9b; • trecerea vopselei pentru dactilopictură din PC 9 în PC

9c; • clarificarea faptului că PC14 se referă la substanțe care

reacționează cu suprafața metalelor; • eliminarea produselor de întreținere auto (PC6), a

materialelor pentru arte plastice (PC5) și a produselor pentru gazon și grădină (PC22), întrucât ele reprezintă în mare parte dubluri ale altor categorii;

• eliminarea PC10, care este inclusă oricum în subdiviziunea „altele”;

• clarificarea faptului că PC20 se referă la aditivi de prelucrare folosiți în industria chimică;

• includerea decoloranților și a altor aditivi de prelucrare în PC 26 și PC 34;

• includerea metalelor și a altor minerale în PROC 21 - 25, plus adaptarea descrierii;

• scindarea PROC 8 în PROC 8a și 8b; • introducerea PROC 26, 27a și 27b, referitoare la

procese relevante în special pentru industria metalurgică;

• eliminarea AC12 din lista AC, întrucât duce la inconsecvențe majore față de categoriile bazate pe materiale și creează probleme legate de compatibilitatea cu sistemul TARIC.

• Adaptare editorială a textului la modificările enumerate mai sus.

Versiunea 3.0

• Extinderea obiectului ghidului la „descrierea utilizării” (nu doar „sistem de descriptori ai utilizării”) și modificarea titlului pentru a reflecta acest lucru.

• Explicarea rolului pe care îl au informațiile privind utilizarea în diverse procese.

• Clarificarea unor termeni/concepte/cerințe; de exemplu: o conceptul de utilizare/activități contributive; o includerea diferențierii industrial/profesional în

sfera de cuprindere a stadiilor ciclului de viață;

o obligația de a include informațiile despre utilizare în dosarele de înregistrare

• Lista descriptorilor utilizării: o descriptor nou al utilizării: stadiul ciclului de

viață, o care înlocuiește grupurile principale de utilizatori

SU 3 (utilizări industriale), 21 (utilizări de către consumatori), 22 (utilizări profesionale) și 10 (formulare);

o stadiul „formulare” din cadrul ciclului de viață este redenumit „formulare sau reambalare”, pentru a defini clar obiectul său;

o categoria „utilizări profesionale” este redenumită „utilizări de către lucrători profesioniști, larg răspândite”, pentru a clarifica faptul că aceste utilizări sunt considerate larg răspândite din punctul de vedere al mediului;

o eliminarea grupurilor principale de utilizatori din SU, deoarece ele se încadrează acum la noul descriptor al utilizării „stadiul ciclului de viață”;

o eliminarea PC19: intermediar (inclus la „funcție tehnică”);

decembrie 2015


7

o denumiri mai concise pentru categoriile de produse (PC);

o PC nouă pentru fracturarea hidraulică; o PC nouă pentru electroliții pentru baterii; o adaptarea denumirilor și explicațiilor PROC

pentru clarificarea obiectului acestora; o PROC noi pentru curățare și întreținere

(PROC28); o clarificarea domeniului de aplicare a ERC prin

adaptarea denumirilor și a explicațiilor; o o nouă ERC pentru includerea utilizării articolelor

în spații industriale, cu eliberare redusă; o consolidarea conceptului de subcategorii AC în

vederea furnizării de informații mai specifice cu privire la articole;

o adaptarea categoriilor de funcții tehnice și a categoriilor de articole în vederea alinierii cu procesul OCDE pentru categorii armonizate la nivel global.

• Adăugarea unei noi anexe (R.12-5) pentru a explica modul în care trebuie gestionate modificările introduse de prezenta actualizare a ghidului.



Convenție de citare a Regulamentului REACH

Acolo unde Regulamentul REACH este citat ad litteram, acest fapt este indicat prin text cu caractere cursive, între ghilimele.

Tabel cu termeni și abrevieri

A se vedea capitolul R.20.

Orientare în document

Figura de mai jos indică locul capitolului R.12 în cadrul ghidului.

Nu2 IterațieDa

Stop

Nu Da

Informații: disponibile - obligatorii/necesare

Evaluarea pericolelor (EP) Evaluarea expunerii (EE)1

Caracterizarea riscurilor (CR)

Riscul estecontrolat?

Consemnareîn RSC

Transmitere SEprin FDS

Criteriile de la articolul 14

alineatul (4)?

R12

1 Evaluarea conform anexei I la REACH este obligatorie doar în cazul în care substanța îndeplinește criteriile de încadrare în oricare dintre clasele sau categoriile de pericol ori sau are proprietățile periculoase prevăzute la articolul 14 alineatul (4) sau dacă se aplică renunțarea pentru motive legate de expunere (anexa XI).

2 Este posibil și ca rezultatul evaluării să fie încadrarea la utilizări contraindicate (lucru care urmează să fie menționat în FDS).


9

Cuprins

R.12.1. INTRODUCERE ........................................................................................ 12

R.12.1.1. Scopul ghidului...................................................................................... 12 R.12.1.2. Cine ar trebui să citească ghidul? ............................................................ 12

R.12.2. DESCRIEREA UTILIZĂRII CA CERINȚĂ LEGALĂ....................................... 13

R.12.3. ROLUL DESCRIERII UTILIZĂRII ÎN DIFERITE PROCESE ......................... 14

R.12.3.1. Descrierea utilizării ca parte a dosarului de înregistrare și ca bază pentru evaluarea expunerii ............................................................................................. 15 R.12.3.2. Descrierea utilizării pentru comunicarea informațiilor privind utilizarea în condiții de siguranță în lanțul de aprovizionare ........................................................ 16 R.12.3.3. Descrierea utilizării ca bază a procesului decizional al autorităților ............... 16 R.12.3.4. Descrierea utilizării pentru diseminarea către publicul larg a informațiilor privind utilizarea produselor chimice ...................................................................... 17 R.12.3.5. Fluxul general al informațiilor .................................................................. 18

R.12.4. DESCRIEREA UTILIZĂRILOR ................................................................... 18

R.12.4.1. Elemente esențiale pentru descrierea utilizării ........................................... 19 R.12.4.2. Explicație succintă a fiecărui element informativ din descrierea utilizării ....... 20 R.12.4.3. Informații suplimentare despre utilizare ................................................... 27 R.12.4.4. Exemple ............................................................................................... 30

ANEXA R.12.1. CLARIFICAREA TERMENILOR ȘI A CONCEPTELOR ....................... 32

Utilizări, utilizări identificate și scenarii de expunere ................................................. 32 Denumirea utilizării, titlul SE, titlul scurt structurat și descrierea suplimentară a utilizării .............................................................................................................. 34 Utilizări contraindicate .......................................................................................... 37 Utilizarea larg răspândită și utilizarea dispersivă largă .............................................. 38

ANEXA R.12.2. FACTORII DETERMINANȚI AI ÎMPĂRȚIRII PE UTILIZĂRI ȘI ACTIVITĂȚI CONTRIBUTIVE ............................................................................... 40

Împărțirea pe utilizări .......................................................................................... 40 Identificarea activităților care contribuie la o utilizare ............................................... 40

ANEXA R.12.3. DIFERENȚIEREA ÎNTRE UTILIZĂRI ÎN SPAȚII INDUSTRIALE ȘI UTILIZĂRI LARG RĂSPÂNDITE DE CĂTRE LUCRĂTORI PROFESIONIȘTI.............. 43

ANEXA R.12.4. LISTA DESCRIPTORILOR UTILIZĂRII ......................................... 47

Lista descriptorilor pentru stadiile ciclului de viață (SCV) .......................................... 47 Listă descriptorilor pentru sectoare de utilizare (SU) ................................................ 48 Lista descriptorilor asociați categoriei de produse chimice (PC) .................................. 50 Lista descriptorilor asociați categoriilor de procese (PROC)........................................ 54 Lista descriptorilor asociați categoriilor de eliberare în mediu (ERC) ........................... 61 Lista descriptorilor asociați categoriilor de articole (AC) ............................................ 75 Lista descriptorilor asociați funcțiilor tehnice (TF) .................................................... 81

ANEXA R.12.5. GESTIONAREA MODIFICĂRILOR ................................................. 95

Introducere ........................................................................................................ 95 Obligațiile de actualizare și perioada de adaptare .................................................... 95 Clarificarea conceptelor ........................................................................................ 96 Introducerea stadiului ciclului de viață ca nou descriptor al utilizării și eliminarea grupurilor principale de utilizatori (SU3/SU21/SU22) și SU10 .................................... 96 Noile denumiri ale descriptorilor utilizării ................................................................ 98



Eliminarea PC19: intermediar (inclus la „funcție tehnică”); ....................................... 98 PC nouă pentru fracturarea hidraulică; ................................................................... 99 Adaptarea denumirilor și explicațiilor PROC pentru clarificarea obiectului acestora; ...... 99 Clarificarea aplicabilității ERC și adăugarea unei noi categorii ERC pentru a include utilizarea articolelor în spații industriale, cu eliberare redusă ..................................... 99 Consolidarea conceptului de subcategorii AC în vederea furnizării de informații mai specifice cu privire la articole ................................................................................ 100 Adaptarea categoriilor de funcții tehnice (TF) pe baza propunerii US EPA pentru categorii OCDE armonizate ................................................................................... 100

Lista figurilor Figura R.12- 1: Prezentare generală a proceselor în care informațiile privind utilizarea sunt relevante .......................................................................................................................... 18 Figura R.12- 2: Ilustrarea conceptului de ciclu de viață........................................................... 21 Figura R.12- 3: Ilustrarea conceptelor de utilizare/activitate contributivă și scenariu de expunere/scenariu contributiv ............................................................................................. 26 Figura R.12- 4: Prezentare generală și arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiilor „producere” și „formulare sau reambalare” din cadrul ciclului de viață .............. 71 Figura R.12- 5: Arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiului „utilizare în spațiu industrial” din cadrul ciclului de viață .......................................................................... 72 Figura R.12- 6: Arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiilor „utilizare de către lucrători profesioniști, larg răspândită” și „utilizare de către consumatori” din cadrul ciclului de viață ............................................................................................................................ 73 Figura R.12- 7: Arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiului „viața utilă” din cadrul ciclului de viață ................................................................................................... 74

Lista tabelelor Tabelul R.12- 1: Prezentare generală a categoriilor de descriptori ai utilizării relevante pentru fiecare element esențial din descrierea utilizării ..................................................................... 19 Tabelul R.12- 2: Exemplu de descriere a utilizării ................................................................... 30 Tabelul R.12- 3: Exemplu de descriere a utilizării cu ajutorul unor fraze standard ...................... 31 Tabelul R.12- 4: Denumirea utilizării, titlul SE, titlul scurt structurat și descrierea suplimentară a utilizării ............................................................................................................................ 34 Tabelul R.12- 5: Ilustrarea diferitelor scenarii care conduc la stabilirea caracterului de utilizare dispersivă largă ................................................................................................................. 38 Tabelul R.12- 6: Caracteristici care ajută la diferențierea între spații industriale și activități profesionale derulate în afara spațiilor industriale, precum și relația cu stadiile ciclului de viață ... 43 Tabelul R.12- 7: Ilustrarea stadiului ciclului de viață în raport cu sistemele de gestionare a securității și sănătății în muncă............................................................................................ 46 Tabelul R.12- 8: Lista descriptorilor pentru stadiile ciclului de viață .......................................... 47 Tabelul R.12- 9: Lista descriptorilor asociați sectoarelor de utilizare (SU) .................................. 48 Tabelul R.12- 10: Lista descriptorilor asociați categoriilor de produse chimice (PC) .................... 50 Tabelul R.12- 11: Lista descriptorilor asociați categoriilor de procese (PROC) ............................ 54 Tabelul R.12- 12: Imagine de ansamblu a categoriilor de eliberare în mediu (ERC) disponibile pentru fiecare SCV ............................................................................................................. 63 Tabelul R.12- 13: Lista descriptorilor asociați categoriilor de eliberare în mediu (ERC) ................ 64


11

Tabelul R.12- 14: Lista descriptorilor asociați categoriilor de articole (AC) ................................. 75 Tabelul R.12- 15: Lista descriptorilor asociați funcțiilor tehnice (TF) ......................................... 81 Tabelul R.12- 16: Recomandări privind atribuirea stadiilor ciclului de viață pe baza informațiilor existente .......................................................................................................................... 97



R.12.1. Introducere

R.12.1.1. Scopul ghidului

Scopul prezentului ghid este de a explica rolul pe care îl au informațiile privind utilizarea în diversele procese legate de REACH, de a preciza cerințele legale conexe și de a stabili principiile de descriere a utilizărilor de substanțe chimice.

Conform REACH, toți producătorii și importatorii de substanțe au obligația să includă în dosarele de înregistrare o scurtă descriere generală a utilizărilor identificate. În acest context, prin „utilizare” se înțelege orice utilizare a unei substanțe ca atare sau într-un amestec2. Aici se includ, de exemplu, formularea amestecurilor sau producerea unui articol3. Prezentul ghid clarifică ce implică această scurtă descriere generală a utilizărilor identificate4, pentru a asigura că este adecvată scopului propus.

Descrierea utilizărilor este o condiție prealabilă esențială pe care trebuie să o îndeplinească solicitantul înregistrării pentru evaluarea securității (atunci când este necesar) și pentru comunicările ulterioare referitoare la condițiile de utilizare în siguranță în avalul lanțului de aprovizionare. Descrierea utilizărilor identificate are și rolul de a permite autorităților să înțeleagă ce se face practic cu o substanță ajunsă pe piață. Aceasta ajută la luarea unor decizii în cunoștință de cauză referitoare la prioritatea substanței în realizarea unor examinări suplimentare și a unor acțiuni de reglementare de către autorități. În plus, unele dintre informațiile despre utilizări din dosarele de înregistrare sunt diseminate către publicul larg prin site-ul ECHA. Astfel, publicul larg primește indicii despre produsele sau articolele în care poate fi prezentă substanța, precum și despre procesele și sectoarele în care se utilizează o anumită substanță. În sfârșit, descrierea utilizărilor are un rol important pentru utilizatorii din aval, ajutându-i în special să verifice dacă utilizările lor sunt prevăzute în scenariile de expunere care le-au fost comunicate.

Prin urmare, este important ca toți operatorii REACH (solicitanții înregistrării și utilizatorii din aval, autoritățile și publicul larg) să înțeleagă în mod unitar ce este descrierea utilizării din dosarul de înregistrare și ce ar trebui să conțină ea pentru a răspunde cel mai bine scopurilor propuse.

R.12.1.2. Cine ar trebui să citească ghidul?

Ghidul se concentrează în principal pe descrierea utilizării în contextul înregistrării conform REACH, dar abordează și rolul descrierii utilizării în alte procese legate de REACH, cum ar fi diseminarea. Descrierea utilizărilor în contextul cererii de autorizare este tratată în documentul ECHA „Elaborarea descrierii utilizărilor în contextul solicitării unei autorizații”, disponibil la adresa http://echa.europa.eu/ro/applying-for-authorisation.

Prezentul ghid se adresează atât solicitanților înregistrării, cât și utilizatorilor din aval, întrucât cele două categorii de operatori trebuie să comunice între ele pentru a ajunge la o descriere relevantă a utilizărilor, care să fie inclusă în dosarul de înregistrare și în fișele cu date de

2 Articolul 3 punctul 24 din textul juridic al REACH cuprinde o definiție a utilizării: „prin «utilizare» se înțelege orice prelucrare, formulare, consum, depozitare, păstrare, tratare, încărcare în recipiente, transfer dintr-un recipient în altul, amestecare, fabricare a unui articol sau orice altă utilizare”. 3 La articolul 3 punctul 3 din REACH se specifică următoarele: „prin «articol» se înțelege un obiect căruia i se dă, în cursul fabricației, o formă, o suprafață sau un aspect special care îi determină funcția într-un grad mai mare decât o face compoziția sa chimică”. 4 Câmpurile concrete sunt prevăzute în format IUCLID, în special secțiunea 3 privind informațiile despre utilizare.

http://echa.europa.eu/ro/applying-for-authorisation


13

securitate extinse. De asemenea, utilizatorii din aval pot folosi principiile din acest ghid în contextul raportului utilizatorului din aval, în conformitate cu articolul 38 din REACH.

Și autoritățile folosesc informațiile despre utilizare provenite din înregistrări (de exemplu, la evaluarea substanțelor). Prin urmare, și ele pot beneficia de pe urma informațiilor din prezentul ghid.

R.12.2. Descrierea utilizării ca cerință legală

În conformitate cu REACH, solicitanții înregistrării trebuie să furnizeze în dosarul tehnic o „scurtă descriere generală a utilizării (utilizărilor) identificate” pentru toate substanțele a căror înregistrare este necesară [articolul 10 litera (a) punctul (iii) și punctul 3.5 din anexa VI la REACH].

Această cerință se aplică înregistrării obișnuite (articolul 6), înregistrării intermediarilor în condiții strict controlate [articolul 17 alineatul (2) litera (e) sau articolul 18 alineatul (2) litera (e)] sau înregistrării substanțelor din articole [articolul 7 alineatul (1) sau alineatul (5)]. Aplicarea cerinței nu depinde de obligativitatea efectuării unei evaluări a securității chimice, nici de volumul de substanță utilizat la locul în care este furnizată substanța. Cerința se aplică pentru toate tipurile de substanțe (clasificate sau neclasificate) și pentru toate intervalele cantitative (inclusiv intervalul 1-10 tone/an).

Trebuie precizat că, în cazul în care substanțele au fost notificate anterior în temeiul Directivei 67/548/CEE, iar intervalul cantitativ și utilizările au rămas aceleași ca cele notificate, nu există cerința explicită ca întreprinderea să respecte prevederile din anexa VI la REACH, dar se recomandă insistent să se includă o descriere a utilizărilor.

În cazul în care solicitanții înregistrării trebuie să evalueze expunerea în contextul evaluării securității chimice (ESC), este necesar ca scurta descriere a utilizărilor din dosarul tehnic și scenariile de expunere (SE) din RSC să fie în concordanță (a se vedea punctul 5.1.1 din anexa I la REACH). În IUCLID s-au definit o serie de elemente pentru descrierea utilizărilor, pentru a veni în sprijinul îndeplinirii acestei cerințe de consecvență. La evaluarea expunerii trebuie să se abordeze faza de producere, toate utilizările substanței (ca atare, în amestec) și stadiile ulterioare din ciclul de viață (viața utilă a articolului și stadiul de deșeu). Pentru fiecare utilizare raportată trebuie să se demonstreze îndeplinirea condițiilor de siguranță.

Prin urmare, descrierea utilizărilor în dosarul de înregistrare ar trebui să asigure un nivel adecvat al informațiilor, pentru a permite înțelegerea modului de utilizare a substanței și, în special, pentru a facilita întocmirea unui scenariu de expunere relevant pentru utilizările respective. Astfel, descrierea utilizărilor include toate utilizările substanței ca atare și în amestecuri, precum și viața utilă5 în eventualele articole rezultate în urma utilizării. Cu toate că nu este considerată utilizare, și producerea ar trebui să fie descrisă. Stadiul de deșeu nu face parte din descrierea utilizării.

Raportarea utilizărilor are un rol și în cazul substanțelor pentru care nu există obligația de a efectua o evaluare a expunerii. Pentru substanțele produse/importate în cantități cuprinse între 1 și 10 tone/an se impun obligații de înregistrare, dar nu este obligatoriu să se evalueze expunerea. Nici la substanțele produse/importate în cantități mai mari de 10 tone/an, dar care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 14 alineatul (4) din REACH6, nu există obligația de a efectua o evaluare a expunerii. Cu toate acestea, în ambele cazuri, solicitanții înregistrării trebuie să includă în dosarele de înregistrare o scurtă descriere generală a utilizării (utilizărilor)

5 Prin viață utilă se înțelege perioada în care un articol este funcțional sau în uz. 6 Trebuie precizat că, în restul ghidului, pentru substanțele care îndeplinesc aceste criterii se va utiliza termenul „periculoase”.



identificate (punctul 3.5 din anexa VI). Pentru aceasta, se recomandă ca solicitanții înregistrării să folosească elementele descrise în prezentul ghid și introduse în IUCLID.

De asemenea, solicitanții înregistrării ar trebui să țină seama de faptul că se aplică obligația de a include în dosarul tehnic „toate informațiile de care dispun” – de exemplu, dacă solicitantul deține descrieri ale utilizărilor de la transmiterea în comun.

În cazurile în care solicitantul înregistrării a folosit informațiile despre utilizare pentru a adapta cerințele privind informațiile pe baza unor considerații legate de expunere/eliberare sau pentru a selecta o cale de administrare adecvată, conform coloanei 2 din anexele VII-X la REACH, informațiile despre utilizare (ca și informațiile corespunzătoare privind expunerea) ar trebui să fie în concordanță cu justificarea adaptării – de exemplu, în cazul în care solicitantul înregistrării dorește o derogare de la precizarea efectelor de grad mai înalt asupra sănătății umane, pe baza unor condiții strict controlate [punctul 3.2 din anexa XI la REACH, iar în cazul mai specific al substanțelor încorporate în articole, punctul 3.2 litera (c) din anexa XI]. În cazul în care lipsa de informații afectează capacitatea de a stabili dacă se respectă sau nu un criteriu de clasificare, solicitantul înregistrării ar trebui să detalieze descrierea utilizării până la un nivel adecvat pentru o substanță considerată periculoasă.

În cazul intermediarilor, ca și al altor substanțe, înregistrarea trebuie să conțină o descriere a utilizării. Informațiile incluse în dosarele de înregistrare privind utilizarea ca intermediar, cum ar fi procentul reprezentat de utilizarea respectivă din intervalul cantitativ total, sunt deosebit de relevante pentru autorități atunci când trebuie să selecteze și să acorde prioritate substanțelor care impun acțiuni de reglementare suplimentare (de exemplu, includerea în lista de autorizare, restricții etc.) și atunci când decid asupra celei mai bune opțiuni normative de gestionare a riscurilor.

În cazul în care un solicitant al înregistrării nu prezintă informații despre utilizări fără o justificare valabilă, i se poate solicita să furnizeze aceste informații în contextul verificării conformității.

Trebuie precizat că membrii înregistrărilor comune trebuie să furnizeze o scurtă descriere a utilizărilor și nu pot face doar o trimitere la dosarul solicitantului principal, chiar dacă RSC a fost transmis în comun. În conformitate cu articolul 11, fiecare solicitant al înregistrării trebuie să transmită separat informațiile specificate la articolul 10 litera (a) punctul (iii), adică informațiile privind producerea și utilizarea (utilizările) substanței. Informațiile furnizate ar trebui să reprezinte utilizările date de solicitant și de propriul lanț de aprovizionare.

R.12.3. Rolul descrierii utilizării în diferite procese

Descrierea utilizării are un rol important pentru mulți operatori diferiți, de exemplu:

- obligația solicitanților înregistrării de a efectua o evaluare a securității chimice. Solicitanții care au obligația de a realiza o evaluare a expunerii în contextul evaluării securității chimice (ESC) trebuie să abordeze toate utilizările identificate ale substanței și să comunice rezultatul evaluării securității chimice în raportul de securitate chimică (RSC);

- furnizorii de substanțe sau amestecuri periculoase care trebuie să transmită beneficiarului o fișă cu date de securitate (FDS), în conformitate cu articolul 31. FDS trebuie să includă informații privind utilizarea;

- obligațiile utilizatorilor din aval (UA): aceștia pot comunica furnizorilor în ce mod utilizează substanța. De asemenea, trebuie să verifice dacă utilizarea lor este inclusă în scenariul de expunere primit. În cazul în care își elaborează propriul RSC, scurta descriere a utilizării face parte din informațiile care trebuie să fie transmise la ECHA;


15

- printre sarcinile autorităților se numără selectarea și stabilirea substanțelor prioritare care impun proceduri de reglementare suplimentare, de exemplu evaluarea substanțelor, identificarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC), restricționare etc. Acțiunile de filtrare și prioritizare desfășurate de autorități iau în considerare utilizarea substanței (de exemplu, caracteristica de utilizare dispersivă largă a unei substanțe). De asemenea, autoritățile de aplicare se bazează pe informațiile privind utilizarea atunci când verifică punerea în aplicare a scenariului de expunere;

- accesul publicului la informații privind utilizarea produselor chimice: se diseminează informații neconfidențiale privind utilizările.

Prin urmare, este important să se înțeleagă scopul descrierii utilizării, pentru a înțelege mai bine ce informații trebuie colectate și raportate. În continuare, se detaliază rolul descrierii utilizării în diferite procese.

R.12.3.1. Descrierea utilizării ca parte a dosarului de înregistrare și ca bază pentru evaluarea expunerii

Solicitanții înregistrării care au obligația de a efectua o evaluare a expunerii în contextul evaluării securității chimice (ESC) trebuie să abordeze toate utilizările date substanței de către ei și lanțul lor de aprovizionare din UE (ca atare, în amestec sau în articole), de care au cunoștință, și să raporteze rezultatul evaluării securității chimice în raportul de securitate chimică (RSC). Descrierea utilizării are un rol important în acest proces, întrucât reprezintă elementul de bază pentru asigurarea unei evaluări relevante și complete a expunerii. RSC pentru substanțe periculoase include scenarii de expunere care definesc condițiile de utilizare ce asigură controlul riscurilor asociate cu utilizările substanței în întregul său ciclu de viață.

Ca primă etapă a evaluării, solicitanții înregistrării trebuie să identifice toate utilizările substanțelor lor, inclusiv informații realiste referitoare la condițiile de utilizare corespunzătoare. O modalitate eficientă prin care solicitantul poate obține asemenea informații este extragerea lor din inventarele utilizărilor elaborate de furnizori sau de asociațiile utilizatorilor din aval din sectorul respectiv7. Inventarele utilizărilor oferă o descriere armonizată pe sectoare a principalelor utilizări relevante pentru fiecare sector, precum și informații privind condițiile de utilizare specifice sectorului, și ar putea fi folosite ca date de intrare pentru înregistrări, în special pentru evaluările securității chimice. Aceste cartografieri ale utilizărilor din cadrul unui sector de piață pot fi refolosite pentru o varietate de substanțe care ajung pe piața respectivă.

Informații suplimentare despre inventarele utilizărilor se pot găsi în domeniul de acțiune 2 de pe pagina pentru RSC/Foaia de parcurs cu SE: http://echa.europa.eu/csr-es-roadmap

Utilizările vizate de înregistrare trebuie să fie incluse în dosarul tehnic. Dosarul se alcătuiește și se transmite în format IUCLID. Există o secțiune specifică, destinată includerii informațiilor privind utilizarea în diversele stadii ale ciclului de viață care prezintă relevanță pentru substanță.

În continuare, la efectuarea ESC, solicitantul înregistrării generează scenarii de expunere pentru fiecare utilizare. Trebuie să existe o concordanță între scenariile de expunere din RSC și utilizările identificate descrise în dosarul tehnic. De asemenea, ele trebuie să fie conforme cu scenariile de expunere care sunt comunicate ulterior utilizatorilor din aval din lanțul de aprovizionare [ca anexă la fișa cu date de securitate (FDS)].

7 Inventarele utilizărilor pot fi create prin efortul colectiv al mai multor producători/importatori, aflați în dialog cu sectoarele din aval.

http://echa.europa.eu/ro/regulations/reach/registration/information-requirements/chemical-safety-report/csr-es-roadmap



R.12.3.2. Descrierea utilizării pentru comunicarea informațiilor privind utilizarea în condiții de siguranță în lanțul de aprovizionare

Utilizările relevante identificate și utilizările contraindicate trebuie să fie enumerate și în secțiunea 1.2 a FDS. Atunci când este necesar un RSC, informațiile din această subsecțiune a FDS trebuie să fie corelate cu utilizările identificate din RSC și cu scenariile de expunere prezentate în anexa (anexele) la FDS.

În general, este o practică bună să se includă un cuprins în FDS extinsă, înainte de SE anexate. Acest cuprins se compune din titlurile scurte destinate comunicării, care ar trebui să constituie pentru beneficiar o primă indicație despre scenariile de expunere aplicabile în cazul utilizării sale. Și SE include o secțiune de titluri, unde se găsește o descriere mai detaliată a activităților incluse în scenariu. Atât titlurile scenariilor de expunere (incluse în SE pentru o prezentare generală a domeniului de aplicare), cât și titlurile scurte destinate comunicării (incluse în cuprins și în SE pentru a facilita trierea diferitelor scenarii de expunere) trebuie să fie în concordanță cu informațiile privind utilizarea cuprinse în dosarul de înregistrare.

Informații suplimentare privind titlurile scurte se pot găsi la acțiunea 2.5 din RSC/Foaia de parcurs cu SE: http://echa.europa.eu/csr-es-roadmap, precum și în Anexa R.12.1.

Utilizatorii din aval care primesc fișe extinse cu date de securitate ar trebui să verifice conținutul scenariilor de expunere în care se descriu utilizările lor, pentru a se asigura că acestea descriu condițiile de utilizare și că se aplică măsurile de administrare a riscurilor. Un element esențial al acestui proces este și descrierea adecvată a domeniului de utilizare, datorită căreia utilizatorii din aval își recunosc utilizările și pot prelucra informațiile privind utilizarea în condiții de siguranță, comunicate în lanțul de aprovizionare.

R.12.3.3. Descrierea utilizării ca bază a procesului decizional al autorităților

REACH este formulat astfel încât autoritățile să poată identifica dacă este nevoie de acțiuni suplimentare de examinare sau de reglementare pentru unele substanțe chimice.

Baza de date cu înregistrări efectuate în conformitate cu REACH conține un număr mare de substanțe care ar putea prezenta motive de îngrijorare, având în vedere: i) profilul lor de pericol cunoscut; și/sau ii) lacunele existente în date. Autoritățile trebuie să își concentreze acțiunile prin definirea substanțelor prioritare, precum și prin evaluarea conformității evaluărilor expunerii efectuate de solicitanții înregistrării. Selectarea substanțelor care vor fi examinate, verificate prin prisma conformității și prioritizate pentru acțiuni viitoare de reglementare se bazează, într-o oarecare măsură, pe informațiile privind utilizările furnizate în dosarele de înregistrare8. Prin urmare, descrierea utilizărilor trebuie să fie transparentă și completă. În cazul în care sunt necesare scenarii de expunere, utilizările trebuie să fie asociate fără echivoc cu scenariul de expunere în care sunt descrise condițiile de utilizare în siguranță. După ce s-a stabilit că o substanță are prioritate la luarea unor măsuri suplimentare de administrare a riscurilor, calitatea descrierii utilizării poate avea un impact și asupra deciziei

8 Informații suplimentare despre selectarea și stabilirea priorității substanțelor care pot prezenta motive de îngrijorare se găsesc pe site-ul ECHA:

http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/substances-of-potential-concern/screening

http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/authorisation/recommendation-for-inclusion-in-the-authorisation-list


http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/substances-of-potential-concern/screening


17

luate de autorități cu privire la cea mai adecvată opțiune de administrare a riscurilor. O imagine clară a tiparului de utilizare a substanței ajută autoritățile să decidă cu privire la acțiuni. De exemplu, dacă industria demonstrează că o anumită substanță nu are o utilizare dispersivă largă și/sau dacă pentru utilizările care ar putea face obiectul autorizării se folosesc cantități mici, substanța va avea o prioritate mai mică în ansamblul procesului de selectare și stabilire a priorităților (care ar putea conduce, în final, la includerea în anexa XIV). Pentru a permite autorităților să evalueze substanțele în raport cu criteriile de stabilire a priorităților, ar trebui să se furnizeze informații relevante despre utilizări (și despre condițiile de utilizare) în cadrul dosarului de înregistrare. În afară de disponibilitatea lor, autoritățile au nevoie ca aceste informații să fie structurate astfel încât să permită comparații între substanțe și dosare și să poată fi prelucrate (computerizat). Furnizarea dosarelor de înregistrare în formatul IUCLID permite o astfel de prelucrare computerizată. Este important să se rețină faptul că, dacă nu există informații suficiente și coerente despre utilizări, în timpul fazei de examinare ar putea fi necesar să se emită ipotezele cele mai defavorabile. Acest lucru ar putea afecta eficiența acțiunilor de reglementare pentru administrarea riscurilor (selectarea substanțelor pentru examinare și măsuri suplimentare pe baza unor motive greșite).

R.12.3.4. Descrierea utilizării pentru diseminarea către publicul larg a informațiilor privind utilizarea produselor chimice

Informațiile privind utilizarea (utilizări identificate și utilizări contraindicate) sunt diseminate pe site-ul ECHA9 pentru ca publicul să fie informat cu privire la substanțele înregistrate. Prin urmare, este foarte important să se transmită denumiri semnificative și clare ale utilizărilor10 și descriptori ai utilizării relevanți11, care să asigure cel puțin înțelegerea la un nivel de bază de către publicul larg a locurilor în care este prezentă substanța, precum și a proceselor și operatorilor care utilizează o anumită substanță.

9 http://echa.europa.eu/ro/information-on-chemicals/registered-substances 10 Pentru mai multe informații privind denumirile utilizărilor, a se vedea secțiunea 12.4.2.2. 11 Pentru mai multe informații privind descriptorii utilizării, a se vedea secțiunea 12.4.1.

http://echa.europa.eu/ro/information-on-chemicals/registered-substances



R.12.3.5. Fluxul general al informațiilor

Figura de mai jos prezintă diferitele procese în care se transmit informații privind utilizarea.

Figura R.12- 1: Prezentare generală a proceselor în care informațiile privind utilizarea sunt relevante

ECHA – statele membre:• Depistare• Identificare SVHC• Acțiuni de reglementare suplimentare

pentru administrarea riscurilor• Diseminare• Aplicarea legii (inclusiv la comunicarea în

lanțul de aprovizionare)

Informații privind utilizarea în condiții de siguranță, de exemplu prin FDS extinse

Informații privind utilizările, de exemplu cu ajutorul inventarelor utilizărilor

Dosar de înregistrare care include RSC

Producători/Importatori

Formulatori

Utilizatori finali

R.12.4. Descrierea utilizărilor

O metodă logică de a descrie utilizările substanțelor chimice este structurarea lor în funcție de ciclul de viață al substanței. Fiecare stadiu al ciclului de viață poate să cuprindă diferite utilizări. Fiecare utilizare ar trebui să fie descrisă printr-o serie de elemente, astfel cum se explică în secțiunile R.12.4.1 și R.12.4.2 de mai jos.

Secțiunea R.12.4.3 exemplifică modul în care elementele formează, împreună, o descriere a utilizării.


19

R.12.4.1. Elemente esențiale pentru descrierea utilizării

Descrierea unei utilizări ar trebui să includă următoarele elemente, care sunt explicate mai detaliat în secțiunile de mai jos:

- stadiul ciclului de viață; - denumirea utilizării și o descriere suplimentară a acesteia; - identificarea piețelor pe care este utilizată substanța; - descrierea diferitelor activități care contribuie la utilizări (din perspectiva sănătății

umane și a mediului); - funcția tehnică a substanței utilizate.

Pentru descrierea utilizărilor sunt relevante și unele informații suplimentare, în special în cazul substanțelor care pot prezenta motive de îngrijorare (de exemplu, informații privind cantitatea).

Pentru a facilita comunicarea în lanțul de aprovizionare, între solicitanții înregistrării (dacă este cazul) și cu autoritățile, aceste elemente ar trebui să fie structurate, iar conținutul lor să fie armonizat cât mai mult posibil. Aceasta aduce beneficii prin creșterea coerenței între lanțurile de aprovizionare și prin facilitarea prelucrării computerizate a informațiilor.

Sistemul de descriptori ai utilizării

Una dintre metodele de standardizare este sistemul de descriptori ai utilizării, care are la bază șase liste de descriptori, cu elemente și coduri standard. Acesta furnizează categorii pentru unele dintre elementele esențiale ale descrierii utilizării. Tabelul de mai jos conține o prezentare generală a categoriilor disponibile:

Tabelul R.12- 1: Prezentare generală a categoriilor de descriptori ai utilizării relevante pentru fiecare element esențial din descrierea utilizării

Categoria de descriptori ai utilizării Elemente esențiale asociate

Stadiul ciclului de viață (SCV) Stadiul ciclului de viață

Sectorul de utilizare (SU) Descrierea pieței (sectorul economic în care are loc utilizarea)

Categoria de produs (PC) Descrierea pieței (tipul de produs), activități contributive (consumatori)

Categoria de proces (PROC) Activități contributive (lucrători)

Categoria de eliberare în mediu (ERC) Activități contributive (mediu)

Categoria de articol (AC) Descrierea pieței (tipul de articol), activități contributive (viața utilă)

Funcția tehnică (FT) Funcția tehnică a substanței



Tabelul arată că unele categorii sunt relevante pentru mai multe elemente, de exemplu categoria de produs are atât rolul de identificator al pieței substanței, cât și pe cel de activitate contributivă pentru consumatori. În secțiunile de mai jos se prezintă mai multe detalii.

Listele de descriptori ai utilizării pentru fiecare categorie sunt incluse în Anexa R.12.4.

Pentru înțelegerea deplină a sferei de cuprindere a unei utilizări, nu sunt suficienți doar descriptorii utilizării. Prin urmare, instrumente ca IUCLID și inventarele utilizărilor includ câmpuri cu text liber pentru denumirea utilizării și a fiecărei activități contributive, precum și pentru informații mai specifice despre procesul utilizării. Aceste informații mai specifice pot fi standardizate și prin acorduri încheiate în cadrul lanțurilor de aprovizionare. Inventarele utilizărilor pot fi folosite ca vehicul pentru a ajunge la astfel de acorduri.

R.12.4.2. Explicație succintă a fiecărui element informativ din descrierea utilizării

În paragrafele de mai jos se explică pe scurt diferitele elemente care constituie descrierea unei utilizări. Prezentul ghid nu abordează problema obligativității elementelor în contextul unei înregistrări.

R.12.4.2.1 Stadiul ciclului de viață

Descrierea utilizării ar trebui să se refere la întregul ciclu de viață al substanței, ținând seama de produsele sale de degradare/transformare dacă este cazul. În ciclul de viață al unei substanțe există patru etape sau stadii de bază cărora li se poate asocia o utilizare: producerea, formularea sau reambalarea, utilizarea finală12 și viața utilă (a articolului), astfel cum se ilustrează mai jos.

12 „Utilizare finală” înseamnă utilizarea unei substanțe, ca atare sau într-un amestec, ca ultimă etapă înainte de sfârșitul vieții substanței, adică înainte ca substanța să fie consumată în cadrul unui proces, prin reacție în timpul utilizării (inclusiv la utilizarea ca intermediar), înainte să fie emisă în canale de evacuare a deșeurilor sau în mediu sau înainte de includerea sa într-un articol.


21

Figura R.12- 2: Ilustrarea conceptului de ciclu de viață

* Utilizări finale

Producere

Formulare sau reambalare

Utilizare în spații industriale*

Utilizare de către lucrători

profesioniști, larg răspândită *

Utilizare de către consumatori*

Viață utilă**

Deșeu

Reciclare /Recuperare

** include prelucrarea articolelor în spații industriale

Fiecare utilizare a substanței trebuie să fie atribuită unui stadiu din ciclul de viață. Stadiile ciclului de viață sunt structurate astfel încât să ofere un indiciu privind tipul de organizație asociat utilizării (de exemplu, formulatori, spații industriale, activități profesionale la scară redusă, consumatori) și să indice dacă substanța este inclusă într-un articol pe durata utilizării.

Descriptorul corespunzător al utilizării este stadiul ciclului de viață (SCV).

Ciclul de viață începe cu activitățile desfășurate de primul operator din ciclul de viață al substanței, și anume producătorul. În cazul substanțelor importate, acest stadiu din ciclul de viață nu este relevant. Ciclul continuă cu descrierea activităților formulatorilor, dacă este cazul. Apoi se descriu activitățile desfășurate de diferiții utilizatori finali ai substanței, ca atare sau în amestec: întreprinderi industriale, lucrători profesioniști sau consumatori. Ultimul stadiu al ciclului de viață al substanței care trebuie luat în considerare la descrierea utilizării este utilizarea finală sau viața utilă. Stadiul de deșeu (operațiunile de eliminare sau de recuperare) nu trebuie inclus în descrierea utilizării; cu toate acestea, el trebuie să fie inclus în ESC/RSC.



Producerea

Acest stadiu cuprinde procesele prin care substanța înregistrată este produsă din materii prime. Se consideră că operațiunile necesare pentru manipularea unei substanțe ca atare în procesul de producție pentru export sau pentru introducere pe piața UE fac parte din stadiul de producere (de exemplu, umplerea recipientelor adecvate, depozitarea, adăugarea unui stabilizator, diluarea până la o concentrație mai sigură – dacă este necesar pentru asigurarea unui transport în condiții de siguranță). În cazul în care substanța este exportată direct după producere, toate activitățile în care este implicată substanța au legătură cu producerea și trebuie să fie indicate în cadrul acestui stadiu.

Formularea sau reambalarea

În stadiul de formulare, utilizarea corespunde unor activități specifice destinate producerii unui amestec care urmează să fie introdus pe piață. Aceasta înseamnă că, în timpul formulării, substanța este transferată și amestecată cu alte substanțe. Aici se încadrează activitățile care se desfășoară în spații industriale. Activitățile de amestecare din timpul utilizării finale nu trebuie să fie raportate în cadrul stadiului de formulare. Activitatea proprie de formulare a producătorilor sau a importatorilor ar trebui să fie indicată în cadrul acestui stadiu al ciclului de viață.

Activitățile distribuitorilor de substanțe chimice, cum ar fi reambalarea (care implică transferul substanței) trebuie să fie incluse în stadiul de formulare, chiar dacă nu are loc nicio amestecare. Trebuie precizat că, dacă are loc o reambalare (care reprezintă o utilizare), distribuitorul devine utilizator din aval în sensul REACH (cu toate sarcinile corespunzătoare). Această regulă li se aplică și importatorilor care transferă substanțe din recipiente mari în recipiente mai mici, fără amestecare.

Rețineți că distribuția, asamblarea recipientelor mici în vederea transportului și activitățile de reetichetare fără transfer de substanță nu sunt considerate „utilizări” și, prin urmare, nu trebuie să fie raportate.

Utilizarea într-un spațiu industrial

Toate utilizările finale ale substanței (ca atare sau în amestec) desfășurate în spații industriale ar trebui să fie raportate în cadrul acestui stadiu al ciclului de viață.

O utilizare este considerată utilizare finală atunci când, în urma sa, substanța:

- a reacționat (deci nu mai există în forma inițială); sau

- a devenit o parte dintr-un articol; sau

- a fost eliberată în întregime prin apă reziduală sau aer evacuat și/sau este conținută într-un deșeu în urma utilizării respective.

În cazul în care substanța devine parte a unui articol, trebuie să se indice și stadiul următor din ciclul de viață (viața utilă) (a se vedea mai jos).

De reținut: utilizările (finale) proprii ale producătorilor sau importatorilor ar trebui să fie indicate în cadrul acestui stadiu al ciclului de viață.

Anexa R.12.3 include unele considerații prin care se poate stabili dacă o utilizare se încadrează în acest stadiu al ciclului de viață sau este mai curând o utilizare de către lucrători profesioniști, larg răspândită.


23

Utilizarea larg răspândită de către lucrători profesioniști

Utilizările larg răspândite de către lucrători profesioniști corespund unor utilizări în contextul activităților comerciale, despre care se consideră că sunt efectuate în majoritatea orașelor de o anumită mărime de către operatori multipli, fiecare la o scară redusă (de exemplu, garaje locale sau mici firme de curățătorie). Ele sunt considerate și utilizări finale. Evoluția ulterioară a substanței corespunde evoluției descrise la utilizările din spații industriale.

Anexa R.12.3 include unele considerații prin care se poate stabili dacă o utilizare se încadrează în acest stadiu al ciclului de viață sau reprezintă mai degrabă o utilizare într-un spațiu industrial.

Utilizarea de către consumatori

La acest stadiu al ciclului de viață se pot indica toate utilizările finale date substanței, ca atare sau în amestec, de către consumatori. Se consideră că utilizările de către consumatori prezintă o răspândire largă.

Viața utilă

În cazul substanțelor încorporate în articole, se consideră viață utilă perioada în care articolul este funcțional (sau în uz). Termenul „viață utilă a articolelor” este menționat la punctul 5.2.2 din anexa I la Regulamentul REACH.

În cazul în care o substanță ajunge în articole, trebuie să se descrie viața sa utilă în articolele respective. Utilizările care conduc la încorporarea ei în articol trebuie să fie indicate în stadiile anterioare ale ciclului de viață.

Articolele care conțin substanța pot fi utilizate sau prelucrate de consumatori, de lucrătorii din spații industriale și/sau de lucrătorii profesioniști. Aici se includ și prelucrarea produselor semifinite de către lucrători, cu scopul de a produce produse finite, precum și activitatea de reparare și întreținere, de exemplu șlefuirea suprafețelor.

Atunci când substanțele rămân în acoperiri uscate, în adezivi sau în amestecuri comparabile după aplicarea în/pe articol, la stadiul de viață utilă ar trebui să se indice una sau mai multe utilizări. Dacă substanța este încorporată în clădiri, construcții și părți ale acestora, aceste utilizări ar trebui indicate în același mod ca în cazul încorporării în articole.

Pentru substanțele destinate utilizării doar ca intermediar nu ar trebui să existe nicio descriere a vieții utile, întrucât prin definiție ele se transformă în timpul utilizării industriale într-o altă substanță, care apoi ar putea face obiectul obligațiilor de înregistrare.

În timpul producerii unui articol, o substanță înregistrată poate reacționa, iar produsul de transformare poate deveni o parte din articol. Substanța-mamă nu este considerată intermediar (deoarece produsul de transformare face parte dintr-un articol), deci ciclul de viață al substanței nu se încheie la transformare. Prin urmare, este de așteptat ca descrierea utilizării substanței-mamă să cuprindă și stadiul de viață utilă, chiar dacă substanța-mamă în sine nu este prezentă în articol.

În unele cazuri, este posibil să nu fie ușor de stabilit dacă substanța este utilizată ca substanță sau amestec în sine (situație în care utilizarea ar trebui să fie înregistrată la stadiile de formulare sau reambalare, utilizare industrială, profesională sau de către consumatori) sau dacă face parte integrantă dintr-un articol. Ghidul cerințelor pentru substanțele din articole13,

13 http://echa.europa.eu/ro/support/guidance

http://echa.europa.eu/ro/support/guidance



elaborat de ECHA, oferă clarificări suplimentare privind definirea unui „articol” și criteriile de decizie.

R.12.4.2.2 Denumirea utilizării și o descriere suplimentară a acesteia;

Denumirea utilizării

Acest element oferă informațiile care caracterizează natura și obiectul activităților cuprinse într-o utilizare și permite înțelegerea aspectelor care o diferențiază de alte utilizări ale substanței. Denumirile utilizărilor nu ar trebui să conțină explicații lungi despre procesul tehnic, condițiile de utilizare sau măsurile de administrare a riscurilor.

Trebuie să se furnizeze o denumire unică sau un titlu unic al utilizării identificate. Denumirea unică/titlul unic poate include informații specifice sectorului, care să ajute la înțelegerea utilizării de către diferiții operatori din lanțul de aprovizionare. Denumirea utilizării are scopul de a deveni titlul scenariului de expunere corespunzător utilizării respective. De asemenea, ar trebui să se coreleze cu titlul scurt al SE, destinat comunicării.

Chiar dacă este vorba de un câmp cu text liber în IUCLID, se recomandă ca descrierea să folosească eventualele fraze standard (concepute de sectoare) în măsura în care este posibil, pentru a asigura concordanța între denumirea utilizării și titlul scenariului de expunere care se comunică în lanțul de aprovizionare.

Denumirile utilizărilor ar trebui să se limiteze la informații esențiale, care ajută de exemplu la diferențierea unei utilizări de alta sau oferă detalii mai specifice decât informațiile oferite de descriptorii standardizați ai utilizării.

Pentru o serie de sectoare, sunt disponibile inventare ale utilizărilor, care cuprind denumirile utilizărilor agreate la nivel de sector. Astfel, ele constituie o sursă bună de denumiri armonizate ale utilizărilor pentru dosarul de înregistrare, precum și pentru SE destinat comunicării. Denumirile utilizărilor din inventare oferă informații reprezentative la nivel de sector, care pot fi înțelese de operatorii de tip utilizatori din aval. În Anexa R.12.1 se găsesc mai multe informații.

Descrierea suplimentară a utilizării

Se pot furniza informații suplimentare (sub formă de text liber în IUCLID) pentru a explica mai detaliat utilizarea din punct de vedere al procesului tehnic. Explicația este destinată în special autorităților care efectuează o analiză detaliată a dosarului de înregistrare, permițându-le să înțeleagă mai bine utilizările. Acest element nu este destinat comunicării în lanțul de aprovizionare prin scenarii de expunere, nici diseminării prin site-ul ECHA.

În Anexa R.12.1 se găsesc mai multe informații privind diferența dintre denumirea utilizării, titlul scenariului de expunere și descrierea suplimentară a utilizării.

R.12.4.2.3 Descrierea pieței Acest element include informații despre piețele în care se utilizează substanța (sectoare în care se realizează formulări, sectoare industriale, tipuri de produse, tipuri de articole).

Descriptorii corespunzători ai utilizării sunt:

- categoria sectorului de utilizare (SU), care descrie sectorul economic în care se utilizează substanța, de exemplu sectorul producerii cauciucului, sectorul producerii sticlei, agricultura, silvicultura, pescuitul. SU poate fi menționat în special atunci când o utilizare este specifică doar unuia sau câtorva sectoare. În cazul utilizărilor care au loc în numeroase sectoare, este posibil ca acest element să nu fie necesar, deoarece


25

solicitanții înregistrării nu trebuie să furnizeze lista completă a tuturor sectoarelor. Dacă sunt furnizate, aceste informații le pot fi utile atât utilizatorilor din aval, în evaluarea relevanței SE pentru utilizarea lor, cât și autorităților, pe care le ajută să înțeleagă sau să evalueze tipul și numărul lanțurilor de aprovizionare în care se regăsește utilizarea respectivă;

- categoria de produs chimic (PC), care descrie tipurile de produse chimice (= substanțe ca atare sau în amestecuri) în care este conținută substanța în final, atunci când este furnizată utilizatorilor finali și folosită de aceștia – de exemplu, detergenți sau vopsele. Descriptorul PC poate fi indicat în special atunci când o utilizare este specifică doar unuia sau câtorva produse. În cazul utilizărilor pentru care sunt relevante mai multe produse, este posibil ca acest element să nu fie necesar, deoarece nu este de așteptat să se furnizeze lista completă a tuturor produselor. Trebuie reținut faptul că PC este un descriptor folosit și pentru descrierea domeniului de aplicare al scenariului de expunere pentru consumator. În aceste cazuri, trebuie să se furnizeze lista categoriilor de produse;

- categoria de articol (AC) descrie tipul de articol în care a fost prelucrată substanța (de exemplu, articole din lemn, articole din plastic). Aici se includ și amestecurile în formă uscată sau întărită (de exemplu, cerneala tipografică uscată din ziare sau acoperirile uscate de pe diverse suprafețe).

Rețineți că nu toți descriptorii se pot aplica pentru a furniza aceste informații despre piață în toate stadiile ciclului de viață; de exemplu, sectorul de utilizare nu este relevant pentru stadiul ciclului de viață aferent consumatorilor, formulării sau reambalării.

R.12.4.2.4 Descrierea activităților contributive

Acest element cuprinde descrierea diferitelor activități care contribuie la o utilizare. În general, o utilizare corespunde unui scenariu de expunere. În cadrul unei utilizări pot avea loc mai multe activități, ceea ce înseamnă că pot exista mai multe scenarii contributive în cadrul aceluiași scenariu de expunere. Aici, noțiunea de activitate are un sens larg, care include procesele de producție (sau fazele proceselor), sarcinile lucrătorilor, tehnicile, operațiunile unităților sau activitățile consumatorilor în cazul anumitor produse/articole de consum. Atunci când se definesc diferitele activități contributive, ar trebui să se ia în considerare transferul material și întreținerea. A se vedea și Anexa R.12.1 pentru mai multe informații despre utilizare și activitățile contributive, precum și Anexa R.12.2 pentru informații despre factorii care determină defalcarea în utilizări sau activități.

Pentru fiecare utilizare, în IUCLID trebuie să se indice cel puțin o activitate contributivă, în scopuri legate de sănătatea umană și de mediu. Atunci când se efectuează o evaluare a expunerii pentru o utilizare, se evaluează fiecare din activitățile contributive, pentru a se demonstra că utilizarea are loc în condiții de siguranță. Utilizările și activitățile contributive se vor transforma în scenarii de expunere și scenarii contributive în cadrul evaluării securității chimice. Figura de mai jos ilustrează aceste concepte în cazul utilizării de către lucrători.



Figura R.12- 3: Ilustrarea conceptelor de utilizare/activitate contributivă și scenariu de expunere/scenariu contributiv

1

Evaluarea expunerii pe utilizare

Expunerea lucrătorilor pt. fiecare

SC

Ciclu de viață: utilizare

Activități contributive desfășurate de lucrători

Tehnică/activitate contributivă

pentru mediu

Scenariu contributiv: Condiții de utilizare din perspectiva mediului

Expunerea oamenilor prin mediu

Expunere la mediu

(toate compart.)

Eliberare în mediu

Contributing scenarios: Conditions of use from

occupational perspective

Scenarii contributive: Condiții de utilizare din

perspectivă ocupațională

Denumireautilizării

Denumirea SE

Pentru fiecare activitate contributivă ar trebui să se furnizeze următoarele elemente:

Denumirea activității contributive

Denumirea activității contributive permite o descriere mai specifică decât descriptorii corespunzători ai utilizării (a se vedea mai jos). La fel ca în cazul denumirii utilizării, aceasta apare în IUCLID sub forma unui câmp cu text liber, în care trebuie să se definească pe scurt natura și domeniul de aplicare al activității/tehnicii. Se recomandă ca descrierea să folosească frazele standard concepute de sectoare, în măsura în care este posibil, pentru a asigura concordanța între denumirea activității contributive și titlul scenariului contributiv care se comunică în lanțul de aprovizionare.


27

Descriptorul corespunzător al utilizării

Fiecare activitate contributivă ar trebui să fie pusă în legătură cu o categorie standardizată de descriptori ai utilizării:

- categoria de proces (PROC) descrie sarcinile, tehnicile de aplicare sau tipurile de procese, definite dintr-o perspectivă ocupațională, care include utilizarea și prelucrarea articolelor de către lucrători;

- categoria de eliberare în mediu (ERC) descrie activitatea din perspectiva mediului (a eliberării în mediu). Unei activități contributive i se atribuie o singură ERC (perspectiva mediului), dar o ERC poate avea legătură cu una sau mai multe activități contributive din perspectivă ocupațională (de exemplu, mai multe PROC pentru fiecare ERC). Aceasta înseamnă că setul de condiții de mediu asociat unei utilizări poate prezenta conexiuni cu mai multe seturi de condiții de exploatare/măsuri de administrare a riscurilor (MAR), corespunzătoare diferitelor activități desfășurate de lucrători la locul de utilizare respectiv;

- categoria de produs (PC) descrie activitățile contributive la nivel de consumator, iar categoria de articol (AC) descrie și activitățile contributive din timpul vieții utile, din perspectiva consumatorilor14.

Mulți dintre descriptorii utilizării (PC, PROC, ERC, AC) pot fi folosiți ca parametri de intrare pentru a obține estimări ale expunerii în cadrul unor instrumente de modelare precum ECETOC-TRA. În acest caz, ar trebui să se asigure consecvența cu domeniul de aplicabilitate al descriptorului în contextul instrumentului.

Pentru informații suplimentare privind activitățile contributive, consultați secțiunea „Identificarea activităților care contribuie la o utilizare” din Anexa R.12.2.

R.12.4.2.5 Funcția tehnică a substanței

Acest element indică funcția tehnică a substanței, adică rolul efectiv pe care îl are substanța în cadrul utilizării (de exemplu, solvent, pigment). Descriptorul corespunzător al utilizării este funcția tehnică.

Ar trebui să se facă o distincție clară între funcția tehnică și categoria de produs (PC). De exemplu, o substanță poate fi utilizată în produse antigel (PC4) fără să fie un agent anti-îngheț propriu-zis. Ar putea fi vorba de un colorant din produsul antigel. Aceste informații ar trebui să fie incluse în dosarul de înregistrare și în fișele cu date de securitate).

R.12.4.3. Informații suplimentare despre utilizare

Structura IUCLID le oferă solicitanților înregistrării posibilitatea de a completa descrierea utilizării cu acele informații suplimentare despre utilizare care au o relevanță deosebită pentru substanțele ce pot prezenta motive de îngrijorare (din punct de vedere al profilurilor de pericol sau al lipsei datelor) și pentru care ar putea fi nevoie de acțiuni de reglementare. În cazul în care dosarul de înregistrare conține astfel de informații, autoritățile le vor lua în considerare la determinarea priorității relative a substanțelor pentru o analiză suplimentară (de exemplu,

14 După cum s-a explicat mai sus, categoriile de produse pot avea și rolul de informații despre piață privind utilizările date de lucrători, iar categoriile de articole – rolul de informații privind utilizările în stadiul de viață utilă, destinate lucrătorilor.



pentru acțiuni de depistare) și atunci când își perfecționează analizele privind eficacitatea eventualelor acțiuni de reglementare suplimentare.

- Informații privind cantitatea

În IUCLID, solicitantul înregistrării are posibilitatea să indice cantitatea pentru fiecare (tip de) utilizare a substanței.

Atunci când sunt disponibile astfel de informații, autoritățile pot să stabilească ce parte din cantitatea totală aflată pe piață este relevantă pentru acțiuni de reglementare suplimentare și ce parte are relevanță redusă sau nu are nicio relevanță (de exemplu, cantitatea destinată utilizărilor din afara sferei de cuprindere a autorizării/restricționării sau cantitatea destinată unor utilizări la care se aplică deja măsuri de izolare riguroase). Autoritățile sunt interesate să lucreze mai întâi la substanțele pentru care acțiunile de reglementare vor avea cel mai mare impact. În cazul în care nu sunt disponibile informații referitoare la cota alocată pentru fiecare (tip de) utilizare, trebuie să se ia în considerare ipotezele cele mai defavorabile.

Nu se așteaptă să se furnizeze și să se actualizeze cifre exacte referitoare la cantitatea comercializată. În majoritatea cazurilor, pentru a descrie amploarea unei utilizări este suficientă o estimare aproximativă. Este însă esențial ca solicitanții înregistrării să își documenteze ipotezele și argumentele care stau la baza cantității raportate (de exemplu, indicând sursele de informații folosite la estimări).

De reținut: informațiile despre cantitate sunt necesare și pentru evaluarea efectelor asupra mediului cu ajutorul EUSES. Cantitatea corespunzătoare utilizării este folosită ca parametru de intrare pentru evaluarea regională și ca bază pentru estimarea cantităților generice sau a cantităților de la locul de utilizare în cadrul evaluării locale. În capitolul R16 din Ghidul privind evaluarea securității chimice se găsesc explicații suplimentare.

- Statutul de reglementare specific utilizării

În acest câmp, solicitantul înregistrării poate indica dacă una sau mai multe dintre utilizările sale sunt exceptate de la cerințele REACH, de exemplu de la solicitarea autorizării. Pentru autorități, este deosebit de relevant să poată identifica fără ambiguitate aceste utilizări într-o etapă timpurie a procesului de reglementare, adică atunci când selectează și stabilesc care sunt substanțele prioritare pentru acțiuni de reglementare suplimentare, eventual cu ajutorul algoritmilor informatici. Se urmărește astfel evitarea focalizării pe substanțe pentru care acțiunile de reglementare în temeiul REACH ar fi ineficiente sau cu o eficacitate scăzută, comparativ cu alte substanțe.

Informațiile privind statutul de reglementare specific sunt relevante îndeosebi atunci când pot fi combinate cu informații privind cantitatea alocată utilizării respective.

Se pot evidenția câteva exemple:

• utilizarea ca intermediar izolat la locul de producere [articolul 2 alineatul (8) sau articolul 49 din REACH];

• utilizarea în produse biocide [articolul 56 alineatul (4) litera (b) din REACH];

• utilizare în produse cosmetice [articolul 56 alineatul (5) litera (a) sau articolul 67 alineatul (2) sau articolul 14 alineatul (5) litera (b) din REACH].

Se pot furniza explicații în sprijinul statutului de reglementare specific indicat pentru utilizare, de exemplu prin trimitere la legislația relevantă și prin indicarea detaliilor legate de statutul de reglementare respectiv, precum și prin demonstrarea îndeplinirii criteriilor de acordare a unei anumite scutiri.


29

- Număr limitat de locuri de utilizare

În acest câmp, utilizatorul poate declara că utilizarea descrisă are loc doar într-un număr limitat de spații industriale de pe teritoriul UE. Împreună cu alte criterii, aceste informații pot servi drept dovadă indirectă a absenței utilizărilor larg răspândite15. Ele pot fi relevante pentru autorități la stabilirea substanțelor prioritare pentru efectuarea de analize sau acțiuni de reglementare suplimentare (în condițiile în care alte criterii sunt identice, o substanță utilizată doar într-un număr mic de locuri ar justifica o prioritate mai mică pentru acțiuni de reglementare suplimentare decât substanțele folosite într-un număr mare de locuri).

Trebuie precizat că IUCLID include și alte câmpuri legate de descrierea utilizării, cum ar fi:

• „Substanță ca atare/în amestec” (indică dacă substanța care face obiectul înregistrării este furnizată în vederea utilizării ca substanță sau dacă a fost încorporată într-un amestec);

• „Viața utilă ulterioară relevantă pentru această utilizare” (indică dacă utilizarea determină includerea substanței într-un articol și/sau substanța rămâne pe suprafața unui articol sub formă de amestec uscat sau întărit);

• „Substanță destinată să fie emisă din compoziția unui articol” (la descrierea vieții utile, indică dacă substanța urmează să fie eliberată în mediu).

Manualul IUCLID conține informații despre aceste câmpuri.

15 Câmpul este disponibil doar pentru utilizările descrise la stadiile „formulare” și „utilizări în spații industriale” din cadrul ciclului de viață. Nu sunt relevante pentru stadiile ciclului de viață „utilizarea de către lucrători profesioniști, larg răspândită”, „utilizarea de către consumatori” și „viața utilă”, întrucât acestea sunt considerate de largă răspândire prin definiție. Pentru mai multe informații despre utilizarea larg răspândită, a se vedea Appendix R.12.1.



R.12.4.4. Exemple

Exemplele de mai jos ilustrează modul în care toate aceste elemente contribuie la descrierea unei utilizări:

Tabelul R.12- 2: Exemplu de descriere a utilizării16

Stadiul ciclului de viață



Descrierea pieței


Descriptorul activității contributive

Alte informații


Utilizarea unui produs de curățare a vehiculelor

Pulverizarea și clătirea unui produs de curățare la linii de producere a automobilelor (proces în mare parte automatizat – în principal deschis – temperatură ambientală)

PC35, SU17

Spălarea automată cu apă a articolelor mari – utilizarea la interior

ERC4 Funcția tehnică a substanței în cadrul acestei utilizări: agent tensioactiv

Cantitate pe utilizare: 100 tone/an (cantitate totală la nivelul UE pentru această utilizare)

Statut de reglementare specific utilizării: nu

Număr limitat de locuri pentru această utilizare: nu

Viață utilă ulterioară relevantă pentru această utilizare: nu

Furnizată sub formă de amestec

Transfer de produse cu cuplare/decuplare automată

PROC8b

Pulverizarea și clătirea unui produs de curățare în formă diluată (proces automatizat; sisteme deschise)

PROC7

16 Acest exemplu are doar rol ilustrativ. Nu înseamnă că toate elementele incluse în exemplu pentru descrierea utilizării sunt obligatorii în contextul înregistrării.


31

Tabelul R.12- 3: Exemplu de descriere a utilizării cu ajutorul unor fraze standard17




Descrierea pieței


Descriptorul activității contributive

Alte informații


Utilizarea profesională a produselor de curățare generală a suprafețelor

Curățarea periodică a echipamentelor. Pulverizarea manuală și ștergerea cu ajutorul unui instrument cu mâner lung

PC35 Aplicarea de produse pe bază de solvenți sau pe bază de apă; utilizarea la interior

ERC8a Funcția tehnică a substanței în cadrul acestei utilizări: solvent;

Cantitate pe utilizare: 100 tone/an (cantitate totală la nivelul UE pentru această utilizare)

Statut de reglementare specific: nu

Număr limitat de locuri pentru această utilizare: nu

Viață utilă ulterioară relevantă pentru această utilizare: nu

Furnizată sub formă de amestec

Pulverizare manuală PROC11

Ștergere PROC10

17 Fraze standard din catalogul ESCom de fraze standard, disponibil la adresa: http://www.cefic.org/Industry-support/Implementing-reach/escom/

http://www.cefic.org/Industry-support/Implementing-reach/escom/



Anexa R.12.1. Clarificarea termenilor și a conceptelor Utilizări, utilizări identificate și scenarii de expunere În REACH, utilizarea este definită la articolul 3 punctul 24: utilizare: orice prelucrare, formulare, consum, depozitare, păstrare, tratare, încărcare în recipiente, transfer dintr-un recipient în altul, amestecare, fabricare a unui articol sau orice altă utilizare.

Trebuie precizat că, în conformitate cu această definiție, producerea unei substanțe, distribuția substanțelor chimice (în cazul în care nu are loc o reambalare), cumpărarea și vânzarea lor nu sunt considerate utilizări în sensul REACH; cu toate acestea, activitățile precum producerea și depozitarea ar trebui să fie luate în considerare în cadrul evaluării securității chimice. Transportul în sine nu intră sub incidența Regulamentului REACH [articolul 2 alineatul (1) litera d)].

În REACH, utilizarea identificată este definită la articolul 3 punctul 26: prin „utilizare identificată” se înțelege o utilizare a substanței ca atare sau în amestec sau o utilizare a unui amestec, avută în vedere de către un operator din cadrul lanțului de aprovizionare, inclusiv utilizarea proprie, sau care îi este comunicată acestuia în scris de către un utilizator situat imediat în aval.

Atunci când se aplică obligațiile de evaluare a securității chimice, solicitantul înregistrării trebuie să includă în dosarul său toate utilizările identificate și să genereze scenariile de expunere corespunzătoare. Utilizările pentru care solicitantul nu a demonstrat în scenariile de expunere îndeplinirea condițiilor de siguranță ar trebui să fie identificate ca „utilizări contraindicate” sau să fie abordate de utilizatorul din aval prin intermediul unui raport de securitate chimică al UA, care să includă notificarea corespunzătoare către ECHA.

Utilizările neprevăzute nu sunt intenționate, prin urmare sunt excluse din sfera „utilizărilor identificate”.

Există și alte utilizări ale substanței care nu sunt considerate „utilizări identificate”: utilizarea articolelor (a substanței în articole). Motivul este faptul că definiția utilizării identificate se referă la substanța ca atare sau în amestec.

Conform anexei I la REACH, solicitanții înregistrării care au obligația de a efectua o evaluare a securității chimice (ESC) cu evaluarea expunerii trebuie să abordeze toate stadiile ciclului de viață al substanței, inclusiv cele care decurg din producere și din utilizările identificate, dacă acestea au loc în UE (de exemplu, utilizarea substanțelor în articole). Prin urmare, scenariile de expunere (SE) ar trebui să abordeze producerea și utilizările respective (cu toate că SE referitor la producere ar putea să nu fie relevant pentru comunicarea în lanțul de aprovizionare). Descrierea utilizărilor identificate ar trebui să fie corelată cu titlurile și conținutul scenariilor de expunere. Această corelare este o cerință legală stabilită la punctul 5.1.1 din anexa I la REACH.

În general, este de așteptat ca relația dintre utilizări și SE să fie de tip 1:1. Există însă și situații în care utilizarea nu este însoțită de un SE corespunzător (de exemplu, utilizările pentru care se acordă derogări, cum ar fi utilizarea unei substanțe ca aditiv alimentar în produse alimentare). De asemenea, pot exista situații în care s-au efectuat evaluări ale expunerii, dar ele nu pot fi asociate cu ușurință unei anumite utilizări, de exemplu evaluarea stadiului de deșeu. În alte situații, din cauza strategiei privind scenariile de expunere, un SE se poate referi la mai multe utilizări sau la mai multe activități contributive. Exemple: date măsurate sau date de monitorizare care se referă la mai multe sarcini, activități de producere și de formulare care se desfășoară în același loc. Totuși, în acest caz, la descrierea utilizării ar trebui ca utilizările și activitățile contributive să fie descrise separat.


33

Este, de asemenea, important să se depisteze ce utilizare este prevăzută în ce scenariu de expunere, (i) pentru a verifica dacă scenariul de expunere este complet și (ii) pentru a urmări condițiile de exploatare și măsurile de administrare a riscurilor (MAR) care se aplică unei anumite utilizări, în scopul verificării plauzibilității. Aceste activități ar putea face parte dintr-o evaluare a dosarului/substanței și ar putea influența procedura de selectare și stabilire a substanțelor prioritare care prezintă motive de îngrijorare.

Inventarele utilizărilor, elaborate de asociațiile utilizatorilor din aval, sunt o sursă bună de legături între utilizări și datele pe care se bazează evaluările securității chimice.



Denumirea utilizării, titlul SE, titlul scurt structurat și descrierea suplimentară a utilizării Termenii de mai sus au reprezentat uneori o sursă de confuzie. Tabelul următor oferă o prezentare generală a principalelor diferențe dintre termeni și a scopurilor în care sunt folosiți, cu exemple:

Tabelul R.12- 4: Denumirea utilizării, titlul SE, titlul scurt structurat și descrierea suplimentară a utilizării

Scop Explicație Standardizare

Prezență în dosarul de

înregistrare (dacă da,

secțiunea/câmpul din IUCLID)

Prezență în comunicarea din lanțul de aprovizionare (dacă da, unde

în SE18)

Exemplu


Oferă un bun indiciu privind domeniul de utilizare. În cazurile în care se face o evaluare a expunerii, denumirea utilizării devine în cele din urmă titlul SE. Prin urmare, publicul vizat este reprezentat de solicitanții înregistrării (atunci când denumirile utilizărilor sunt date de utilizatorii din aval în inventarele utilizărilor), de autorități (pentru a înțelege domeniul de utilizare) și de utilizatorii din aval (atunci când primesc denumirea

Această denumire are rolul important de a identifica în mod unic natura și sfera de cuprindere a activităților vizate de utilizare.

Denumirea utilizării ar trebui să fie scurtă. În descrierea suplimentară a utilizării și în denumirile activităților contributive se pot furniza mai multe detalii privind utilizarea.

La nivel de sector, prin inventarele utilizărilor

DA: - câmpul IUCLID

„Denumirea utilizării” sau „Denumirea

producerii” sau „Denumirea vieții

utile” - RSC: câmpul „Denumire SE”

DA, secțiunea 1, titlul secțiunii/

câmpul „Denumirea

SE/denumirea utilizării”

Utilizarea produselor de curățare a vehiculelor

18 Secțiunile/câmpurile menționate în tabel provin din modelele de SE adnotate, publicate de ECHA: http://echa.europa.eu/ro/support/guidance-on-reach-and-clp-implementation/formats


35






în SE18)

Exemplu

utilizării ca titlu al scenariului de expunere).

Titlul scurt al SE, destinat comunicării

Ajută utilizatorii din aval care primesc o FDS extinsă să aleagă scenariul de expunere relevant din anexa la FDS.

Titlu scurt al SE, pentru cuprinsul de la începutul anexei cu SE din fișa cu date de securitate.

Format pe baza

descriptorilor utilizării, cu respectarea orientărilor

prezentate în cadrul ENES19.

NU DA, câmpul „Titlu SE [titlu scurt]”

Utilizare într-un spațiu industrial; produse de spălare și de curățare.

19 http://www.ducc.eu/News.aspx#news5

http://www.ducc.eu/News.aspx%23news5








în SE18)

Exemplu


Ajută la o mai bună înțelegere a utilizării și a proceselor vizate. Publicul vizat este format din solicitanții înregistrării (atunci când descrierea suplimentară este elaborată de utilizatorii din aval, în inventarele utilizărilor) și din autorități (pentru a înțelege în detaliu la ce se referă utilizarea).

Descrie procesul sau procesele tehnologice folosite în cadrul acestei utilizări. Atunci când este cazul, se referă și la activitățile/tehnicile contributive. Informațiile prezentate aici ar trebui să fie concise, dar suficient de concrete pentru a facilita înțelegerea pentru cititorii care nu sunt familiarizați în detaliu cu tehnologiile specifice sectorului.

NU

DA, câmpul IUCLID „Descriere

suplimentară a utilizării”

NU

Pulverizarea și clătirea produsului de curățare la linii de producere a automobilelor (proces în mare parte automatizat – în principal deschis – temperatură ambientală).


37

Utilizări contraindicate În anexa VI la REACH (cerințe privind informațiile menționate la articolul 10), se precizează că trebuie să se indice utilizările nerecomandate de solicitanții înregistrării, precum și motivele lor (adică recomandări facultative ale furnizorului).

În plus, la articolul 37 alineatul (3) din REACH se specifică faptul că, dacă producătorul sau importatorul, în urma evaluării unei utilizări în conformitate cu articolul 14, nu poate să o includă ca utilizare identificată din motive de protecție a sănătății umane și a mediului, el trebuie să furnizeze agenției și utilizatorilor din aval motivul (motivele) deciziei respective și să includă această utilizare în dosarul de înregistrare, ca utilizare contraindicată. Prin urmare, prin „utilizare contraindicată” se înțelege o utilizare de care solicitantul înregistrării are cunoștință (fie pentru că i-a fost comunicată de utilizatorul din aval, fie din propriile informații). Este posibil să o fi considerat nesigură după efectuarea ESC sau să fi decis să nu facă o evaluare și să o declare contraindicată din motive de precauție. În ambele cazuri, efectuarea ESC cade în sarcina utilizatorului din aval. Prin urmare, substanței i se poate da totuși utilizarea contraindicată în UE, cu condiția ca un utilizator din aval să o fi evaluat ca sigură în cadrul unei ESC și să fi informat ECHA în consecință, în conformitate cu articolul 38.

Un motiv pentru care solicitanții înregistrării pot decide să nu recomande o utilizare poate fi acela că utilizarea a făcut obiectul unei ESC în conformitate cu articolul 14 și s-a considerat că nu există MAR suficiente pentru a reduce corespunzător riscurile posibile pentru oameni sau pentru mediu, dar textul juridic nu este limitativ. Există și alte motive pentru care solicitanții înregistrării ar putea să nu recomande utilizările, printre care:

• o decizie care ține de politicile solicitantului înregistrării, de exemplu de a descuraja orice utilizare dispersivă largă a substanței sau de a încuraja alte alternative pentru utilizarea respectivă;

• motive legate de conservarea sănătății umane sau de protecția mediului sau indicații de prevenție, de exemplu nerecomandarea unor utilizări fără a efectua o ESC;

• motive tehnice care limitează utilizarea în anumite condiții; • opinia că evaluarea utilizării nu este fezabilă sau nu se justifică din punct de

vedere economic.

Pentru o utilizare contraindicată trebuie să se furnizeze și motivul. Se sugerează ca solicitantul înregistrării să indice în mod sistematic cel puțin dacă nu recomandă utilizarea ca urmare a concluziilor unei ESC efectuate în mod corespunzător în conformitate cu articolul 14 sau ca urmare a altor considerente.

Trebuie precizat că secțiunea „Utilizări contraindicate” din dosarul de înregistrare nu are scopul de a descrie limitarea utilizărilor substanței care decurge din dispozițiile specifice, naționale sau ale Uniunii Europene, legate de protecția sănătății umane sau a mediului (cum ar fi utilizările restricționate în temeiul titlului VIII din REACH). De exemplu, nu este nevoie să se indice „utilizările de către consumatori” ca utilizări contraindicate în dosarul de înregistrare al unei substanțe CMR. Informațiile de acest tip nu trebuie să fie comunicate ca parte a dosarului de înregistrare, ci trebuie transmise în lanțul de aprovizionare ca parte a oricărei FDS legată de substanța ca atare sau în amestec (în subsecțiunea 1.2 din FDS).

Utilizările contraindicate de furnizor trebuie să fie indicate în subsecțiunea 1.2 a FDS, de exemplu „A nu se utiliza în scopuri private (gospodărie)”. Informațiile privind utilizările contraindicate din dosarul de înregistrare trebuie să fie corelate cu informațiile din subsecțiunea 1.2 a FDS.

În practică, utilizările contraindicate pot fi descrise folosind aceleași elemente ca pentru utilizările identificate.



Utilizarea larg răspândită și utilizarea dispersivă largă Termenii „larg răspândită” și „dispersivă largă” sunt folosiți în mod curent pentru a caracteriza utilizările. Cei doi termeni reflectă caracteristici diferite și, adesea, sunt folosiți în mod eronat unul în locul celuilalt.

Conceptele de „dispersivă largă” și „larg răspândită” sunt utilizate în contextul selectării și stabilirii substanțelor prioritare pentru procesele de reglementare suplimentare; de exemplu, articolul 58 menționează utilizarea „dispersivă largă” ca un criteriu ajutător pentru stabilirea priorităților substanțelor pentru care se recomandă includerea în anexa XIV.

Conceptul de „răspândire largă” se aplică și la stabilirea priorității substanțelor pentru propunerile de testare, unde textul juridic [articolul 40 alineatul (1)] menționează că se acordă prioritate substanțelor „ ale căror utilizări conduc la o expunere larg răspândită și difuză”.

Utilizare „larg răspândită” înseamnă că substanța este folosită în multe locuri și/sau de mulți utilizatori.

Utilizare „dispersivă largă” înseamnă:

• pentru mediu: larg răspândită și cu potențial de eliberare; • pentru sănătatea umană: larg răspândită și cu potențial de expunere.

Pe scurt:

Tabelul R.12- 5 de mai jos ilustrează toate combinațiile posibile și concluzia conform căreia utilizarea poate sau nu să fie considerată dispersivă largă.

Tabelul R.12- 5: Ilustrarea diferitelor scenarii care conduc la stabilirea caracterului de utilizare dispersivă largă

Utilizarea 1

Utilizarea 2

Utilizarea 3

Utilizarea 4

Utilizare în multe locuri, de către mulți utilizatori (adică larg răspândită)

D D N N

Potențial de eliberare/expunere D

N D N

Concluzie: Dispersivă largă? D N N N În funcție de stadiul ciclului de viață, uneori caracteristica de utilizare „larg răspândită” a substanței este considerată implicită, în timp ce în alte cazuri trebuie să fie justificată de solicitantul înregistrării:

Dispersivă largă = larg răspândită + potențial de eliberare/expunere


39

• utilizările indicate la stadiile ciclului de viață „utilizare de către consumatori”, „utilizare de către lucrători profesioniști, larg răspândită” și „viață utilă” (consumator) sunt considerate larg răspândite prin definiție;

• utilizările indicate la stadiile „formulare” și „utilizare în spații industriale” ale ciclului de viață nu sunt considerate din principiu ca fiind larg răspândite, deoarece în aceste stadii utilizările pot avea loc doar în câteva locuri și/sau implică un număr mic de utilizatori. Se ține seama și de informațiile privind numărul limitat de locuri de utilizare sau de utilizatori, dacă sunt disponibile.

De asemenea, se iau în considerare informațiile despre absența eliberării/expunerii (izolare riguroasă), dacă sunt disponibile.



Anexa R.12.2. Factorii determinanți ai împărțirii pe utilizări și activități contributive

Împărțirea pe utilizări Diferențierea între utilizări și, ulterior, între scenariile de expunere poate fi determinată de:

- comunicarea orientată în lanțul de aprovizionare: denumirea și domeniul de aplicare al scenariilor de expunere pot avea la bază necesitatea de a realiza o comunicare eficientă și utilă între furnizori și utilizatori cu privire la condițiile de utilizare în siguranță;

- nevoia de a asigura un scenariu de expunere coerent și transparent și o caracterizare a riscurilor pentru fiecare utilizare. Aceasta ar putea determina diferențierea între utilizări diferite în cazul în care condițiile în care se desfășoară activitățile contributive variază semnificativ;

- implicații normative sau cerințe legale diferite, de exemplu în cazul utilizărilor cu derogări specifice.

Utilizările ar trebui să fie descrise în funcție de stadiile ciclului de viață. În cadrul aceluiași stadiu, gruparea sau împărțirea în utilizări (sau SE) diferite depinde în mare măsură de beneficiarul SE. De exemplu, este posibil ca un solicitant al înregistrării să nu combine produse de lubrifiere și produse de curățare în cadrul aceluiași scenariu de expunere, întrucât beneficiarii (sectoare care realizează formulări) pot fi diferiți.

Un solicitant al înregistrării își poate structura piața în funcție de clienții săi din diferitele sectoare care realizează formulări (după tipurile de produse realizate de aceste sectoare) și/sau din sectoarele în care are loc utilizarea finală (după sectorul economic care utilizează în final substanța ca atare sau în amestec). Dacă vinde substanța doar direct la utilizatori finali, nu se mai include stadiul de formulare sau reambalare.

În mod ideal, diferențierea între utilizatori și activități contributive, inclusiv denumirile lor, ar trebui să fie definită la nivel de sector (denumirile urmând să devină fraze standard în viitor) și poate avea un caracter mai specific decât descriptorii standardizați ai utilizării, astfel cum se explică în secțiunea R.12.4.2.2.

Fiecare sector va decide pe cont propriu în ce mod realizează diferențierea între utilizări și activități contributive, în funcție de informațiile disponibile privind datele de intrare pentru scenariul de expunere, precum și de procesele/produsele existente în sector. Trebuie să se ia în considerare și variația tipului și gradului de pericol al substanțelor implicate într-o utilizare.

Pot exista utilizări similare, dar care au loc pe piețe diferite. În aceste cazuri, solicitanții înregistrării pot decide să includă într-o singură utilizare mai multe tipuri de produse chimice (PC) sau sectoare de utilizare finală (SU) sau categorii de articole (AC). De exemplu, procesul de formulare poate fi identic, indiferent dacă se produce un detergent sau o vopsea.

Identificarea activităților care contribuie la o utilizare La o utilizare indicată în dosarul de înregistrare pot să contribuie diverse activități, sarcini, procese (sau etape de proces), precum și operațiuni ale unor unități diferite.


41

Împărțirea pe activități este determinată în mare parte de evaluarea substanțelor pentru care urmează să se genereze scenarii de expunere. În general, o tehnică/activitate contributivă va corespunde unui singur set de estimări ale expunerii și unui singur set de măsuri de administrare a riscurilor sau condiții de exploatare, adică unui scenariu contributiv.

Din perspectiva eliberării în mediu, accentul se pune pe tipul tehnicilor folosite într-un loc de utilizare: de exemplu, tehnicile care conduc la diferiți factori de emisie și care pot impune diferite tipuri de MAR în domeniul mediului vor fi vizate de „activități contributive” diferite. Scenariul contributiv se referă la toate condițiile dintr-un loc de utilizare (sau de la o instalație20 aflată într-un astfel de loc) care contribuie la generarea de apă reziduală, aer rezidual sau deșeuri. El nu se referă la sarcinile sau procesele individuale definite pentru evaluarea lucrătorilor. În cazul în care aceeași utilizare (tip de loc de utilizare sau tip de instalație dintr-un loc) ar putea avea loc în condiții diferite și în locuri diferite (de exemplu, un spațiu mare cu nivel ridicat de administrare a riscurilor și spații mici cu măsuri de control mai puțin eficace), ar trebui să se definească două sau mai multe tehnici contributive. Este important ca denumirea activităților/scenariilor contributive să reflecte clar domeniile de aplicare și diferențele legate de sfera de cuprindere.

Din perspectiva sănătății umane, accentul se pune pe sarcina sau procesul executat de lucrător sau pe produsul/articolul utilizat de persoane fizice.

În cazul utilizării de către lucrători, aceasta înseamnă un ansamblu de sarcini/procese care se desfășoară în același loc (sau în cadrul aceleiași activități profesionale). În cazul în care s-a efectuat o evaluare a expunerii, fiecare scenariu contributiv corespunde unei activități/sarcini specifice sau unui proces specific realizat de lucrători.

Solicitanții înregistrării trebuie să analizeze dacă pentru unele activități specifice, cum ar fi transferul, întreținerea, prelevarea de probe etc., este nevoie de o activitate contributivă separată. În cazul în care sunt incluse într-o activitate contributivă mai generală, se recomandă ca acest lucru să se reflecte clar în denumirea activității contributive, de exemplu „[...] inclusiv întreținere”.

În scenariul de expunere, condițiile pe baza cărora se determină expunerea pentru oameni și pentru mediu trebuie să fie coerente. De obicei, condițiile de exploatare și măsurile de administrare a riscurilor (MAR) referitoare la expunerea profesională sunt asociate unei anumite sarcini sau unui anumit loc de muncă. În schimb, eliberările în mediu sunt evaluate în principal la nivelul spațiilor industriale sau al orașelor standard. În consecință, un ansamblu de condiții de exploatare și MAR legate de un loc reprezentativ pentru o anumită utilizare poate fi conectat la mai multe seturi de condiții de exploatare sau MAR, corespunzătoare diferitelor activități pe care lucrătorii le desfășoară la locul respectiv. Chiar dacă aceeași activitate a lucrătorilor se desfășoară în condiții diferite la locul respectiv, aceste condiții pot fi totuși corelate cu setul de condiții legate de mediu.

În cazul consumatorilor, fiecare activitate contributivă din cadrul unei anumite utilizări corespunde fie unui tip general de produse (de exemplu, produse de spălare și curățare),

20 Termenul „instalație” are un rol esențial în sistemul de acordare a autorizațiilor de mediu pentru spații mari. Autorizațiile emise în temeiul Directivei privind emisiile industriale se acordă adesea pentru instalații, nu pentru locuri de utilizare. De obicei, o instalație are propria clădire (cu propriile fluxuri de apă reziduală și aer rezidual).



fie unui tip specific de produse (de exemplu, produs pentru curățarea pardoselilor, produs pentru spălarea vaselor). Aceste activități contributive pot fi grupate în cadrul aceleiași utilizări, cu condiția să aibă același tipar de eliberare în mediu (de exemplu, se pot grupa în aceeași utilizare toate produsele care ajung în canalizare, indicându-se câte o activitate contributivă diferită pentru fiecare tip de produs).


43

Anexa R.12.3. Diferențierea între utilizări în spații industriale și utilizări larg răspândite de către lucrători profesioniști Textul Regulamentului REACH face diferența între utilizare [activitate] industrială și utilizare [activitate] profesională la definițiile 13, 25 și 35, precum și la punctul 6 din anexa VI. De asemenea, în anexa XVII se folosesc termenii „instalație industrială” și activitate a unui „profesionist [...] în afara unei instalații industriale”. Cu toate acestea, nu se dă niciun detaliu privind diferența dintre cei doi termeni, iar întreprinderile au nevoie de o clarificare pentru a putea lua o decizie în acest sens.

Termenii „industrial” și „profesional” sunt utilizați în două contexte diferite:

- pentru a face diferența între stadiile ciclului de viață; - pentru a defini nivelul sistemelor de gestionare a securității și sănătății în muncă

aplicate în întreprinderi21.

Conceptul „profesional” se recomandă să fie înțeles ca o caracteristică prin care se poate face distincția între utilizarea: i) în spații industriale; și ii) în afara spațiilor industriale (dar nu de către consumatori sau publicul larg). Din punctul de vedere al descrierii utilizării, aceasta înseamnă alegerea unor stadii diferite ale ciclului de viață.

În tabelul următor se prezintă o listă neexhaustivă a caracteristicilor asociate cu spațiile industriale și cu activitățile profesionale din afara spațiilor industriale. Ea poate fi folosită, în abordările bazate pe forța probantă a datelor, pentru a stabili dacă o utilizare este considerată „utilizare într-un spațiu industrial” sau „utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști”.

Tabelul R.12- 6: Caracteristici care ajută la diferențierea între spații industriale și activități profesionale derulate în afara spațiilor industriale, precum și relația cu stadiile ciclului de viață




Textul juridic REACH Utilizarea (activitate) industrială

Utilizarea (activitate) profesională

Număr de locuri în care se utilizează substanța (la nivelul UE)

Puține până la multe Multe

21 În ECETOC TRA, aceasta poartă denumirea de „medii” industriale/profesionale.



Număr de persoane care pot avea contact cu substanța (la nivelul UE)

Puține până la multe Multe

Tipuri de întreprinderi, tipuri de afaceri, exemple

• Locuri de producere • Șantiere mari • Ateliere mari de

întreținere/reparații și de service

Servicii (microateliere mobile sau staționare), administrație, educație, mici lucrări de construcții

Numărul de utilizatori/întreprinderi este proporțional cu numărul de locuitori ai orașului

Nu Da

Activitatea necesită o autorizație în conformitate cu Directiva privind emisiile industriale

Adesea da De obicei nu

Disponibilitatea unor echipamente care implică investiții mari de capital pentru automatizare și controale tehnologice

Adesea da De obicei nu, dar posibil

Cantitatea de substanțe chimice prelucrate de o singură întreprindere/un singur operator

Mică până la mare Mică

Racordare la canalizarea publică

Adesea da, uneori nu Da

Cantitatea folosită ca referință la stabilirea standardului de mediu local

Cantitatea folosită pe utilizare într-un spațiu industrial reprezentativ (sursă punctuală de tip industrial)

Cantitatea pe utilizare calculată proporțional cu un număr de 10 000 de locuitori (sursă punctuală de tip municipal)


45

Exemple

Lista următoare cuprinde exemple tipice de activități care presupun folosirea de substanțe chimice și care ar fi considerate „utilizări larg răspândite de către lucrători profesioniști”:

• întreprinderi de construcții cu o gamă variată de activități (în principal, microîntreprinderi);

• servicii de întreținere pentru echipamente de birou sau de uz casnic; • servicii de curățenie interioară, pentru toate tipurile de clădiri; • servicii de curățare a fațadelor; • spălarea autoturismelor și alte servicii de întreținere auto; • coafură și alte servicii de înfrumusețare; • servicii de asistență medicală.

Exemple tipice de activități care presupun folosirea de substanțe chimice și care ar fi considerate „utilizări într-un spațiu industrial”:

• producerea de autoturisme și alte vehicule; • producerea hârtiei; • vopsirea și finisarea produselor textile; • producerea de semiconductoare.

Există și cazuri considerate „la limită”, adică unde este mai dificil să se tragă o concluzie despre stadiul ciclului de viață. În continuare se prezintă unele exemple și câteva abordări posibile: a) servicii de curățenie industrială efectuate de furnizori de servicii mici sau mari, cu

nivel ridicat sau scăzut de calificare. Aici se pot include activități precum curățarea rezervoarelor, a cazanelor, a mașinilor etc., toate desfășurate în spații industriale. Această situație ar trebui să fie considerată ca „utilizare într-un spațiu industrial”, indiferent dacă activitatea propriu-zisă este realizată de angajați proprii sau de furnizori de servicii externi. Emisiile rezultate vor proveni de la locul în care se desfășoară operațiunea de curățare;

b) ateliere de reparații și finisaje auto. Locurile de utilizare pot fi mici, dar și mari. Caracteristicile predominante ale activității sunt numărul uriaș de întreprinderi mici și corelarea cu infrastructura municipală (densitatea populației), deci ar trebui să se indice „utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști”. În unele cazuri, standardele de protecție a lucrătorilor pe care le respectă aceste întreprinderi sunt similare cu cele din industria auto. Acest aspect se poate reflecta în evaluarea expunerii cu efect asupra sănătății umane, de exemplu prin selectarea unor condiții de utilizare care corespund condițiilor „industriale”;

c) curățarea produselor textile destinate consumatorilor, cu solvenți și alte substanțe chimice specializate sau cu regim intens de utilizare, în micro-ateliere. Caracteristicile predominante ale activității sunt mărimea redusă a întreprinderilor și corelarea cu infrastructura municipală, deci ar trebui să fie considerată „utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști”, chiar dacă se aplică un control tehnologic de nivel ridicat;

d) locuri de utilizare mari, pentru activități de spălare/curățare pe bază de apă a produselor textile folosite în industrie (lavete de curățare și îmbrăcăminte de lucru). Acestea ar trebui să fie considerate „utilizări în spații industriale”. Numărul nu corespunde cu mărimea orașului, întrucât de obicei câteva locuri de utilizare mari



oferă servicii pentru o regiune mai mare. De regulă, există o infrastructură extinsă și specifică locului de utilizare pentru tratarea apelor reziduale și a deșeurilor;

e) locuri de utilizare mari în care se desfășoară activități de întreținere și reparații legate de infrastructura de transport public (trenuri, aeroporturi/porturi). Aceste cazuri ar trebui să fie considerate „utilizări în spații industriale”. Structura serviciului pentru trenuri, nave și avioane nu se corelează cu infrastructura municipală. Locurile în care se desfășoară activități de întreținere a autobuzelor și tramvaielor sunt mai apropiate de infrastructura municipală. Cu toate acestea, de obicei ele sunt suficient de mari pentru a fi considerate spații industriale.

În ceea ce privește folosirea în contextul evaluării expunerii cu efect asupra sănătății umane, termenii „industrial” și „profesional” marchează condițiile de exploatare în care lucrătorii utilizează o anumită substanță sau un anumit produs. În general, se presupune că condițiile „industriale” sunt asociate cu formarea lucrătorilor, instrucțiuni de lucru corespunzătoare și supraveghere. Prin folosirea modelelor de scenarii de expunere se poate ajunge la estimări diferite ale expunerii, în funcție de tipul de condiții selectate (industriale sau profesionale); de exemplu, condițiile industriale pot presupune un nivel mai ridicat de eficacitate a MAR.

De fapt, poate exista situația în care utilizarea are loc într-un „spațiu industrial”, dar pentru evaluarea expunerii lucrătorilor se poate presupună că nivelul MAR este mai scăzut („mediu profesional”), de exemplu atunci când lucrătorii unui contractant curăță mașinile dintr-un spațiu industrial între două schimburi. De asemenea, pot exista utilizări în care să fie valabilă situația opusă, iar serviciile mobile care folosesc produse chimice (de exemplu, biocide) să dispună de personal bine format, instruit și echipat.

În tabelul următor se ilustrează cele două aspecte și modul lor de relaționare, prin diferite exemple.

Tabelul R.12- 7: Ilustrarea stadiului ciclului de viață în raport cu sistemele de gestionare a securității și sănătății în muncă

Stadiul ciclului de viață Sistemul de gestionare a securității și sănătății în muncă

Exemplu

Utilizare într-un spațiu industrial

Avansat

(„condiții industriale” sau similare)

Utilizarea substanței ca intermediar în procesul de producere

De bază

(„condiții profesionale”)

Contractanți care desfășoară activități de curățenie într-un spațiu industrial

Utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști

Avansat

(„condiții industriale” sau similare)

Aplicare de produse biocide de către întreprinderi specializate


47

De bază

(„condiții profesionale”)

Zugrav independent, care zugrăvește gospodării particulare

Anexa R.12.4. Lista descriptorilor utilizării

Lista descriptorilor pentru stadiile ciclului de viață (SCV) Descrierea stadiului ciclului de viață furnizează informații despre etapa din viața substanței în care are loc utilizarea. Ciclul de viață începe cu primul SCV, producerea, continuă de obicei cu introducerea substanței într-un amestec de către formulatori și se încheie cu diferite utilizări finale, cum ar fi utilizarea în spații industriale sau utilizarea de către lucrători profesioniști sau consumatori. Utilizarea finală poate avea ca rezultat includerea substanței în articole, situație în care este relevant stadiul de viață utilă.

Descriptorul stadiului ciclului de viață este menit să indice:

- tipul de organizații interesate de utilizare (acest lucru oferă, implicit, unele informații privind potențialul de eliberare/expunere al substanței);

- dacă utilizarea se referă la o substanță dintr-un articol.

În secțiunea R.12.4.2.1 se găsesc clarificări privind fiecare stadiu al ciclului de viață.

Tabelul R.12- 8: Lista descriptorilor pentru stadiile ciclului de viață

Cod Denumire

P Producere

F Formulare sau reambalare

IS Utilizare în spații industriale

PW Utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști

C Utilizare de către consumatori

SL Viața utilă



Listă descriptorilor pentru sectoare de utilizare (SU) Categoriile din secțiunea sectorului de utilizare oferă informații cu privire la sectorul economic sau segmentul de piață în care are loc utilizarea. Astfel, ele indică tipurile de industrii sau segmentele din cadrul industriei în care este prezentă substanța.

În cazul în care producătorul/importatorul sau utilizatorul din aval nu este în măsură să identifice în listă o categorie adecvată pentru sectorul său de utilizare, se poate selecta categoria „SU0 - altele”, fiind necesar să se specifice tipul sectorului. Dacă este posibil, pentru a descrie sectorul respectiv ar trebui selectat un cod (și formularea corespunzătoare) din sistemul NACE22.

Tabelul R.12- 9: Lista descriptorilor asociați sectoarelor de utilizare (SU)

Cod Denumire Coduri NACE

SU1 Agricultură, silvicultură, pescuit A

SU2a Industria extractivă (exclusiv activități de exploatare maritimă) B

SU2b Activități de exploatare maritimă B 6

SU4 Fabricarea produselor alimentare C 10,11

SU5 Fabricarea produselor textile, din piele și blană C 13-15

SU6a Prelucrarea lemnului și fabricarea produselor din lemn C 16

SU6b Fabricarea celulozei, a hârtiei și a produselor din hârtie C 17

SU7 Tipărirea și reproducerea înregistrărilor pe suporți C 18

SU8 Producția în masă, la scară largă, a substanțelor chimice (inclusiv a produselor petroliere)

C 19,2+20,1

SU9 Fabricarea produselor chimice fine

C 20,2-20,6

SU11 Fabricarea produselor din cauciuc C 22,1

SU12 Fabricarea produselor din plastic, inclusiv prin combinare și conversie C 22,2

SU13 Fabricarea altor produse minerale nemetalice; de exemplu, ipsos, ciment

C 23

SU14 Prelucrarea metalelor de bază, inclusiv a aliajelor C 24

SU15 Fabricarea produselor metalice, cu excepția mașinilor și echipamentelor C 25

22 Comisia Europeană, Concurență: Lista codurilor NACE (2007.11.19); http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/index/nace_all.html

http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/index/nace_all.html


49

SU16 Fabricarea computerelor, a produselor electronice și optice, a echipamentelor electrice

C 26-27

SU17 Producție cu caracter general, de exemplu mașini, echipamente, vehicule, alte echipamente de transport

C 28-30,33

SU18 Producția de mobilier C 31

SU19 Lucrări de construcții F

SU20 Servicii pentru sănătate Q 86

SU23 Furnizarea energiei electrice, a aburului, gazelor, apei și tratarea apelor uzate

D 35, D36-37

SU24 Cercetare și dezvoltare științifică M72

SU0 Altele



Lista descriptorilor asociați categoriei de produse chimice (PC) Categoriile de produse chimice, astfel cum sunt definite în ghidul de față, au două funcții:

i) descriu sectoarele în cadrul cărora se formulează amestecuri după tipul amestecurilor (informații relevante în stadiul „formulare” din cadrul ciclului de viață). Categoriile enumerate ajută la structurarea mai detaliată, în funcție de tipul produselor, a utilizărilor date substanței de-a lungul lanțului de aprovizionare;

ii) descriu tipurile de produse folosite de utilizatorii finali (utilizatori finali industriali, profesionali sau consumatori). Tipul produselor oferă implicit unele informații cu privire la potențialul de expunere/eliberare al substanței.

Categoria de produs nu are scopul de a caracteriza funcția tehnică specifică a substanței, ci tipul de amestec în care este prezentă substanța.

Categoriile de produse nu se împart în subcategorii; numărul existent de categorii de produse asigură deja o descriere eficientă a amestecurilor formulate și a tipurilor de produse folosite de utilizatorii finali. Instrumentele de estimare a expunerii ar putea necesita însă o diferențiere suplimentară a produselor pentru evaluarea expunerii consumatorilor. Subcategoriile de produse definite în cadrul instrumentului de evaluare a expunerii ECETOC TRA sunt enumerate și descrise în Capitolul R.15 din Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice. În cazul în care nu este în măsură să identifice în listă o categorie de produs adecvată, producătorul/importatorul sau utilizatorul din aval poate selecta categoria „PC0 - altele”, fiind necesar să specifice tipul produsului. Dacă este posibil, pentru a descrie produsul respectiv ar trebui selectat un cod (și formularea corespunzătoare) din Sistemul nordic de categorii (UCN)23.

Tabelul R.12- 10: Lista descriptorilor asociați categoriilor de produse chimice (PC)

Cod Denumire Explicație și exemple

PC1 Adezivi, produse de etanșare

PC2 Adsorbanți

PC3 Produse de tratare a aerului

PC4 Produse antigel și pentru dezghețare

PC7 Metale și aliaje comune

23http://195.215.202.233/DotNetNuke/Portals/0/DNNPortal-Download/Funktionskoder-eng%20htm.htm

http://echa.europa.eu/ro/guidance-documents/guidance-on-information-requirements-and-chemical-safety-assessment


http://195.215.202.233/DotNetNuke/Portals/0/DNNPortal-Download/Funktionskoder-eng%20htm.htm


51

PC8 Produse biocide De exemplu: produse dezinfectante, produse de combatere a dăunătorilor.

De reținut că această categorie se referă la tipurile de produse, nu la funcția tehnică a substanței. În cazul dezinfectanților folosiți drept component într-un produs de curățare trebuie atribuit codul PC 35.

PC9a Acoperiri și vopsele, diluanți, agenți de îndepărtare a vopselei

PC9b Produse de umplere, chituri, ipsos, lut pentru modelaj

PC9c Vopsele pentru dactilopictură

PC11 Explozivi

PC12 Îngrășăminte

PC13 Combustibili

PC14 Produse pentru tratarea suprafețelor metalice Aici se includ substanțele cu aderență permanentă la suprafața metalică.

De exemplu, produse pentru galvanizare și galvanoplastie.

PC15 Produse pentru tratarea suprafețelor nemetalice De exemplu, tratarea pereților înainte de vopsire.

PC16 Lichide de transfer al căldurii

PC17 Lichide hidraulice

PC18 Cerneală și tușuri



PC19 Eliminat din lista PC și transferat pe lista funcțiilor tehnice (Tabelul R.12- 15)24.

PC20 Aditivi de prelucrare, cum ar fi regulatori ai pH-ului, agenți de floculare, agenți de precipitare, agenți de neutralizare

Această categorie cuprinde aditivii de prelucrare folosiți în industria chimică.

PC21 Substanțe chimice de laborator

PC23 Produse pentru tratarea pieilor Această categorie include produse de vopsire, finisare, impregnare și îngrijire.

PC24 Lubrifianți, vaseline și produse de demulare

PC25 Fluide pentru prelucrarea metalelor

PC26 Produse pentru tratarea hârtiei și a cartonului În această categorie se regăsesc, de exemplu, agenți de decolorare, produse de vopsire, finisare și impregnare și alți aditivi de prelucrare.

PC27 Produse fitosanitare

PC28 Parfumuri, odorizante

PC29 Produse farmaceutice

PC30 Produse chimice de uz fotografic

PC31 Preparate pentru lustruire și ceruire

PC32 Preparate și compuși polimerici

PC33 Semiconductori

24 Pentru recomandări suplimentare despre modul în care vă puteți adapta la această modificare, consultați Anexa R.12.5.


53

PC34 Produse de vopsit și impregnat textile Această categorie include, de exemplu, agenți de decolorare și alți aditivi de prelucrare.

PC35 Produse de spălare și curățare Această categorie include produse pe bază de apă și solvenți.

PC36 Dedurizatori pentru apă

PC37 Produse chimice de tratare a apei

PC38 Produse pentru sudură și lipire termică, produse de fluidizare

PC39 Cosmetice, produse de îngrijire personală Această categorie include produsele prevăzute de Regulamentul privind produsele cosmetice [Regulamentul (UE) nr. 1223/2009], precum și alte produse de îngrijire personală. Aici se încadrează produse precum pasta de dinți, deodorantele etc.

PC40 Agenți de extracție

PC41 Produse rezultate din explorarea sau producția de petrol și gaze naturale

PC42 Electroliți pentru baterii Amestecuri (sub formă de lichid sau pastă) concepute pentru a servi drept electroliți în baterii.

PC0 Altele



Lista descriptorilor asociați categoriilor de procese (PROC) Categoriile de procese definesc sarcinile sau tipurile de procese dintr-o perspectivă ocupațională. Ele sunt diferențiate și în funcție de potențialul de expunere a lucrătorilor în timpul sarcinilor respective sau al tipurilor respective de procese. Acest descriptor poate fi atribuit acelor activități ale lucrătorilor care contribuie la o anumită utilizare. Categoriile au scopul de a facilita o evaluare armonizată și consecventă a expunerii între diferitele sectoare și lanțuri de aprovizionare.

Este de așteptat ca descriptorul inclus în descrierea utilizării să reflecte natura și sfera de cuprindere a activităților. Se recomandă citirea explicațiilor și a exemplelor de mai jos pentru a asigura caracterul adecvat al categoriei de proces atribuite.

Atunci când nu este disponibil niciun descriptor adecvat, se va selecta „PROC0 – altele” și se va furniza o descriere.

Tabelul R.12- 11: Lista descriptorilor asociați categoriilor de procese (PROC)

Cod Denumire Explicații și exemple

PROC1 Producție chimică sau de rafinărie în proces închis fără probabilitate de expunere sau în procese cu condiții de izolare echivalente

Descrie natura generală a proceselor din sectoarele în care are loc fabricarea de substanțe sau producția de amestecuri sau a celor cu condiții de proces închis, aplicate în industria chimică25. Se includ aici și transferurile închise inerente procesului, inclusiv eșantionarea închisă.

Nu se includ transferurile deschise pentru încărcarea/descărcarea sistemului.

PROC2 Producție chimică sau de rafinărie în proces închis continuu cu expunere ocazională controlată sau în procese cu condiții de izolare echivalente

Descrie natura generală a proceselor din sectoarele în care are loc fabricarea de substanțe sau producția de amestecuri (procese continue care implică intervenții manuale limitate) sau a celor cu condiții de proces închis echivalente, aplicate în industria chimică.

Se includ aici și transferurile închise inerente procesului, inclusiv eșantionarea închisă. Nu se includ transferurile deschise pentru încărcarea/descărcarea sistemului.

25 Condițiile echivalente trebuie să fie descrise în scenariul de expunere, iar estimarea expunerii aferente trebuie să fie asociată cu o explicație în RSC. Pentru informații suplimentare, consultați capitolul R.14 din Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice.


55

PROC3 Fabricare sau formulare în industria chimică în procese discontinue închise cu expunere ocazională controlată sau în procese cu condiții de izolare echivalente

Descrie natura generală a proceselor din sectoarele în care are loc fabricarea de substanțe sau producția de amestecuri (procese discontinue care implică intervenții manuale limitate) sau a celor cu condiții de proces închis, aplicate în industria chimică.

Se includ aici și transferurile închise inerente procesului, inclusiv eșantionarea închisă. Nu se includ transferurile deschise pentru încărcare/descărcare.

PROC4 Producție chimică în cadrul căreia există posibilitatea de expunere

Descrie natura generală a proceselor din sectoarele în care are loc fabricarea de substanțe sau producția de amestecuri (procese care nu sunt proiectate să excludă expunerea).

Se includ aici și transferurile închise inerente procesului, inclusiv eșantionarea închisă. Nu se includ transferurile deschise pentru încărcarea/descărcarea sistemului.

PROC5 Amestecare sau combinare în procese discontinue

Aici se încadrează amestecarea sau combinarea de materiale solide sau lichide în contextul sectoarelor de fabricare sau formulare, precum și la utilizarea finală. Încărcarea/descărcarea vaselor de amestecare și prelevarea probelor sunt considerate activități separate și nu sunt incluse în această categorie de procese.

PROC6 Operațiuni de calandrare Prelucrarea de suprafețe mari la temperaturi ridicate, de exemplu calandrarea textilelor, a cauciucului sau a hârtiei



PROC7 Pulverizare industrială Tehnici dispersive cu aer, adică dispersie în aer (= atomizare) cu ajutorul aerului comprimat, al presiunii hidraulice, al centrifugării etc., aplicabile pentru lichide și pulberi.

Pulverizare pentru acoperirea suprafețelor, adezivi, agenți de lustruire/curățare, produse de tratare a aerului, sablare.

Termenul „industrială” se referă la faptul că lucrătorii implicați au beneficiat de instruire pentru anumite sarcini specifice, urmează procedurile de operare și acționează sub supraveghere. În cazul în care s-au instituit controale tehnologice, acestea sunt efectuate tot de personal instruit și sunt realizate periodic, în conformitate cu procedurile aplicabile. Prin aceasta nu se înțelege că activitatea poate avea loc numai în spații industriale.

PROC8a Transfer de substanțe sau amestecuri (încărcare și descărcare) în unități nespecializate 26

Aici se încadrează operațiunile generale de transfer al unor cantități mari de substanțe chimice din/în vase, recipiente, instalații sau utilaje fără să existe controale tehnologice specifice pentru reducerea expunerii.

Transferul include încărcarea, umplerea, golirea, ambalarea în saci și cântărirea.

PROC8b Transfer de substanțe sau amestecuri (încărcare și descărcare) în unități specializate

Aici se încadrează operațiunile generale de transfer din/în vase sau recipiente cu asigurarea de controale tehnologice specifice pentru reducerea expunerii: sunt incluse operațiunile în care se efectuează transferuri de material în locuri special concepute și folosite pentru transferul de cantități mai mari (zeci de kg sau mai mult) de produse chimice și în care expunerea este în principal legată de activitatea de decuplare/cuplare, nu decât de transferul în sine. Rampele de încărcare a cisternelor și umplerea butoaielor reprezintă exemple de astfel de situații.

Transferul include încărcarea, umplerea, golirea și ambalarea în saci.

26 În acest context, „unitate specializată” înseamnă că instalația, izolarea acesteia și controalele tehnologice sunt proiectate special pentru un anumit proces (nu înseamnă că unitatea este destinată specific unei substanțe sau unui produs).


57

PROC9 Transfer de substanțe sau amestecuri în recipiente mici (linie de umplere dedicată, inclusiv cu cântărire)

Linii de umplere concepute special atât pentru captarea emisiilor de vapori și aerosoli, cât și pentru minimizarea debordării.

Această categorie de proces poate fi utilizată și pentru operațiunile de eșantionare.

PROC10 Aplicare cu rolă sau cu pensulă

Include aplicarea de vopsele, acoperiri, decapanți, adezivi sau agenți de curățare pe suprafețe, cu expunere potențială prin stropire.

Această categorie de proces poate fi atribuită și unor sarcini precum curățarea suprafețelor cu ajutorul instrumentelor cu mâner lung.

PROC11 Pulverizare neindustrială Tehnici dispersive cu aer, adică dispersie în aer (= atomizare) cu ajutorul aerului comprimat, al presiunii hidraulice, al centrifugării etc., aplicabile pentru lichide și pulberi.

Se includ aici pulverizarea de substanțe/amestecuri pentru acoperirea suprafețelor, pulverizarea de adezivi, agenți de lustruire/curățare, produse de tratare a aerului, sablarea.

Termenul „neindustrială” este folosit pentru a diferenția situațiile în care condițiile prevăzute la PROC7 nu pot fi îndeplinite. Prin acesta nu se înțelege că activitatea poate avea loc numai în spații neindustriale.

PROC12 Utilizare de agenți de expandare în fabricarea spumei

Utilizarea de substanțe pentru a facilita procesul de producere a spumelor prin formarea de bule de gaz într-un amestec lichid. Poate fi un proces continuu sau discontinuu.

PROC13 Tratarea articolelor prin scufundare și turnare

Tratarea articolelor prin scufundare, turnare, imersare, îmbibare sau cu substanțe pentru spălare exterioară sau interioară; include și manipularea obiectelor tratate (de exemplu, de la/până la bazinul de tratare, manipularea după uscare, placarea). Viața utilă a articolului după tratare trebuie să fie indicată separat.

PROC14 Tabletare, comprimare, extrudare, peletizare, granulare

Aici se încadrează prelucrarea amestecurilor și/sau a substanțelor într-o formă definită pentru o utilizare ulterioară.



PROC15 Utilizare ca reactiv de laborator

Utilizarea substanțelor la scară mică în laboratoare (cantitatea prezentă la locul de muncă este mai mică sau egală cu 1 l sau 1 kg). Operațiunile la scară mai mare din laboratoare și instalații de cercetare și dezvoltare trebuie tratate ca procese industriale.

Tot aici se încadrează și utilizarea în procesele de control al calității.

PROC16 Utilizarea combustibililor Aici se încadrează utilizarea combustibililor (solizi și lichizi) (inclusiv a aditivilor), inclusiv transferurile prin intermediul sistemului închis, în care se așteaptă o expunere limitată la produs în forma sa nearsă. În acest caz, nu este necesară atribuirea categoriei PROC8 sau PROC9. Nu se include expunerea la gaze de evacuare.

PROC17 Lubrifiere în condiții de energie ridicată în cadrul operațiilor de prelucrare a metalelor

Aici se încadrează procesele de prelucrare a metalelor în care lubrifianții sunt expuși la temperaturi ridicate și la frecare; de exemplu, procese de laminare/formare a metalelor, de găurire și rectificare etc. Nu se includ transferurile pentru reumplere sau descărcare în/din rezervoare.

PROC18 Gresare/lubrifiere generală în condiții de energie cinetică ridicată

Utilizarea agenților de lubrifiere sau de gresare în condiții de energie cinetică ridicată, inclusiv prin aplicare manuală. Nu se referă la nicio operațiune de umplere.

PROC19 Activități manuale care presupun contact manual

Vizează sarcinile în care este de așteptat ca mâinile și antebrațele să fie expuse; nu se pot utiliza alte instrumente dedicate sau măsuri specifice de control al expunerii în afara echipamentului individual de protecție. Exemple: amestecarea manuală a cimentului și a mortarelor în lucrările de construcții sau amestecarea vopselelor de păr și a agenților de decolorare.

PROC20 Utilizare de fluide funcționale în dispozitive mici

Include umplerea și golirea sistemelor care conțin lichide funcționale (inclusiv transferurile prin sistem închis), de exemplu fluide de transfer al căldurii și presiunii; se efectuează periodic.

Exemplu: încărcarea și descărcarea uleiurilor de motor, lichide de frână, electrocasnice. În acest caz, nu este necesară atribuirea categoriei PROC8 sau PROC9.


59

PROC21 Manipulare în condiții de energie redusă a substanțelor înglobate în materiale și/sau în articole

Include activități cum ar fi tăierea manuală, laminarea la rece sau asamblarea/dezasamblarea materialelor/articolelor.

Se poate utiliza și pentru manipularea/transferul obiectelor masive (de metal).

PROC22 Fabricarea și prelucrarea mineralelor și/sau a metalelor la temperaturi deosebit de ridicate

Descrie natura generală a proceselor care au loc în topitorii, furnale, rafinării, cuptoare, cu excepția operațiunilor de turnare, evacuare și curățare de zgură.

Când temperatura a scăzut, manipularea materialului rece poate fi încadrată la PROC21 sau PROC26.

PROC23 Operațiuni de prelucrare și transfer deschis la temperaturi deosebit de ridicate

Descrie anumite procese care au loc în topitorii, furnale și cuptoare: operațiuni de turnare, evacuare și curățare de zgură.

Tot aici sunt incluse galvanizarea la cald, raclarea materialelor solide topite pentru pavaje și granularea sub apă.

Când temperatura a scăzut, manipularea materialului rece poate fi încadrată la PROC21 sau PROC26.

PROC24 Prelucrare în condiții de energie (mecanică) ridicată a substanțelor înglobate în/pe materiale și/sau articole

Substanței i se aplică o energie termică sau cinetică considerabilă, de exemplu prin laminare/formare la cald, rectificare, tăiere mecanică, găurire sau șlefuire, stripare.

PROC25 Alte operațiuni de lucru cu metale la temperaturi înalte

Sudare, lipire la cald, dăltuire, brazare, tăiere cu flacăra

PROC26 Manipulare de substanțe anorganice solide la temperatură ambiantă

Transferul și manipularea de minereuri, concentrate, metale și alte substanțe anorganice sub formă solidă (dar nu masivă), cu posibilitatea de a genera praf. În acest caz, nu este necesară atribuirea categoriei PROC8a, PROC8b sau PROC9.

Manipularea obiectelor masive trebuie să fie indicată prin PROC21.

PROC27a Producere de pulberi metalice (procese la cald)

Producerea de pulberi metalice prin procese metalurgice la cald (atomizare, dispersare uscată)

PROC27b Producerea de pulberi metalice (procese umede)

Producerea de pulberi metalice prin procese metalurgice umede (electroliză, dispersie umedă)



PROC28 Întreținere manuală (curățare și reparare) a mașinilor

Aici se încadrează activitățile de întreținere în cazul utilizărilor pentru care întreținerea nu este deja inclusă în niciuna dintre celelalte categorii de proces.

Categoria vizează, de exemplu:

• activități precum deschiderea sistemelor închise și, eventual, pătrunderea în incinta acestora pentru curățare;

• sarcini în general specifice/separate de curățare, efectuate în schimburi sau cu o frecvență mai redusă (de exemplu, între loturile de producție individuale);

• îndepărtarea stropilor din jurul mașinii; îndepărtarea filtrelor sau a materialelor din filtre;

• curățarea pardoselilor care nu se află în imediata vecinătate a mașinii, dar care totuși necesită curățare, de exemplu din cauza depunerii prafului în timpul manipulării unui produs generator de praf.

PROC0 Altele


61

Lista descriptorilor asociați categoriilor de eliberare în mediu (ERC) Categoriile ERC servesc la etichetarea caracteristicilor unei utilizări pe baza diferitelor aspecte relevante din perspectiva mediului:

1. Stadiul ciclului de viață în care are loc o utilizare. Stadiul ciclului de viață este asociat unui anumit tip de emisii/eliberări de substanță în urma utilizărilor respective:

• se poate preconiza că fabricarea și formularea sau reambalarea au loc în condiții care minimizează pierderile prin deșeuri sau ape uzate și maximizează transferul către etapa următoare;

• se diferențiază între utilizările despre care se consideră:

i) că au loc în surse punctuale (mari) de tip industrial (unde se poate presupune că există capacitatea generală de a controla tehnic emisiile în aer și în apele uzate);

ii) că sunt răspândite, deci se presupune că eliberările de substanță sunt distribuite în mod egal la nivel european, fiind corelate în mare măsură cu numărul persoanelor care efectuează deversări într-un râu;

• se diferențiază între substanțele care ajung sau nu ajung în etapa de viață utilă.

2. Evoluția tehnică (destinația) substanței care rezultă din utilizare. Aceasta indică dacă se preconizează că substanța va deveni parte a unui articol, va fi consumată (prin reacție) în timpul utilizării și/sau va fi eliberată în sol, aer, apă sau sub formă de deșeu. Se iau în considerare următoarele aspecte:

• substanța (în formă nereacționată sau reacționată) devine parte a unui articol (inclusiv a unor amestecuri uscate/întărite)27, fie pentru că are o funcție în cadrul articolului, fie pentru că rămâne în acesta (dintr-un stadiu anterior al ciclului de viață) fără să aibă o funcție;

• substanța acționează ca aditiv de prelucrare și nu devine parte a unui articol. Substanța este eliberată (în formă nereacționată sau reacționată) dintr-un proces industrial (de exemplu, agent tensioactiv în finisarea textilelor, solvent folosit în vopsirea prin pulverizare) sau dintr-o utilizare neindustrială (de exemplu, solvenți sau agenți tensioactivi din agenți de curățare), ajungând în apele uzate, în aer prin emisii, în sol și/sau în deșeuri;

• substanța este menită să acționeze ca parte a unui fluid funcțional (de exemplu, în sisteme hidraulice, de transfer al căldurii sau de lubrifiere). Ea nu reprezintă o parte integrantă dintr-un articol;

• substanța reacționează la utilizare. Forma sa reacționată (sau orice alt produs rezultat în urma transformării) poate fi emisă în mediu sau poate deveni parte a unui articol. În funcție de viteza și de natura reacției, este posibil ca substanța-mamă să nu mai fie prezentă în alte stadii ale ciclului

27 Dacă substanța este încorporată în clădiri, construcții și părți ale acestora, aceste utilizări ar trebui indicate în același mod ca în cazul încorporării în articole.



de viață sau în emisiile în mediu. Totuși, ar putea fi necesar ca produșii de reacție/de transformare să fie abordați în cadrul evaluării.

3. Utilizarea la interior sau la exterior a unei substanțe determină măsura în care este relevantă eliberarea directă într-un sol neindustrial sau în apa de suprafață. În plus, în cazul articolelor aceasta indică faptul că poate apărea o eliberare crescută dintr-o matrice a unui articol din cauza intemperiilor.

4. Se indică dacă articolele sunt utilizate în condiții care facilitează eliberarea (cum ar fi frecarea anvelopelor sau a plăcuțelor de frână) sau eliberarea substanțelor este intenționată (de exemplu, din articole parfumate). Tot la acest criteriu este inclusă și prelucrarea articolelor prin tehnici abrazive (de exemplu, șlefuirea sau decaparea la presiune ridicată).

Tabelul R.12- 12 de mai jos oferă o imagine de ansamblu a categoriilor de eliberare în mediu (ERC) disponibile pentru fiecare stadiu al ciclului de viață. Tabelul R.12- 13 oferă o descriere completă a categoriilor de eliberare în mediu, incluzând denumirea acestora, explicații și exemple. În final, se prezintă fluxuri de lucru care descriu arborele decizional pentru atribuirea categoriilor ERC corespunzătoare fiecărui stadiu al ciclului de viață28 (a se vedea Figura R.12- 4 - Figura R.12- 7)

28 În secțiunea R.12.4.1 se găsesc clarificări privind fiecare stadiu al ciclului de viață.


63

Tabelul R.12- 12: Imagine de ansamblu a categoriilor de eliberare în mediu (ERC) disponibile pentru fiecare SCV

De reținut că, în Tabelul R.12- 12 de mai jos, categoriile de eliberare în mediu nu sunt prezentate în ordinea numerotării lor. Ordinea aleasă are scopul de clarifica logica diferențierii ERC.

Cod Denumire

SCV: Producere

ERC1 Producerea substanței

SCV: Formulare sau reambalare

ERC2 Formulare în amestec

ERC3 Formulare în matrice solidă

SCV: Utilizare în spații industriale

ERC4 Utilizarea unui aditiv de prelucrare nereactiv într-un spațiu industrial (fără includere în sau pe un articol)

ERC6b Utilizarea unui aditiv de prelucrare reactiv într-un spațiu industrial (fără includere în sau pe un articol)

ERC6a Utilizarea unui intermediar

ERC6c Utilizarea unui monomer în procese de polimerizare într-un spațiu industrial (cu sau fără includere în sau pe un articol)

ERC6d Utilizarea de regulatori de proces reactivi în procese de polimerizare într-un spațiu industrial (cu sau fără includere în sau pe un articol)

ERC5 Utilizare într-un spațiu industrial care conduce la includerea în sau pe un articol

ERC7 Utilizarea unui fluid funcțional într-un spațiu industrial SCV: Utilizare de către lucrători profesioniști, larg răspândită și SCV: Utilizare de către consumatori

ERC8a Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare nereactiv (fără includere în sau pe un articol, la interior)

ERC8d Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare nereactiv (fără includere în sau pe un articol, la exterior)

ERC8b Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare reactiv (fără includere în sau pe un articol, la interior)

ERC8e Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare reactiv (fără includere în sau pe un articol, la exterior)

ERC8c Utilizare larg răspândită care conduce la includerea în sau pe un articol (la interior)

ERC8f Utilizare larg răspândită care conduce la includerea în sau pe un articol (la exterior)

ERC9a Utilizare larg răspândită a unui fluid funcțional (la interior)

ERC9b Utilizare larg răspândită a unui fluid funcțional (la exterior)

SCV: Viața utilă

ERC10a Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare redusă (la exterior)

ERC11a Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare redusă (la interior)

ERC10b Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare ridicată sau intenționată (la exterior)

ERC11b Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare ridicată sau intenționată (la interior)

ERC12a Prelucrare de articole în spații industriale, cu eliberare redusă

ERC12b Prelucrare de articole în spații industriale, cu eliberare ridicată

ERC12c Utilizare de articole în spații industriale, cu eliberare redusă



Tabelul R.12- 13: Lista descriptorilor asociați categoriilor de eliberare în mediu (ERC)

Cod Denumire Explicație și exemple

ERC1 Producerea substanței

ERC2 Formulare în amestec Se aplică utilizărilor din toate tipurile de sectoare industriale care realizează formulări; substanța este amestecată (combinată) în amestecuri (chimice)

Exemple:

• formularea de vopsele, produse de curățare de uz casnic, lubrifianți, combustibili, produse chimice în vrac pentru utilizări industriale etc.

ERC3 Formulare în matrice solidă

Se aplică utilizărilor din sectoarele industriale care realizează formulări; substanța este amestecată (combinată) pentru a fi înglobată fizic sau chimic în sau pe o matrice solidă

Exemplu:

• formularea de stabilizatori în preamestecuri destinate producției de pelete polimerice

ERC4 Utilizarea unui aditiv de prelucrare nereactiv într-un spațiu industrial (fără includere în sau pe un articol)

Exemple:

• prelucrarea chimică în care substanța se utilizează ca solvent pentru cristalizare

• activitățile de producție în care substanța se utilizează ca agent de curățare (solvent sau agent tensioactiv)

• injectarea/turnarea polimerilor, în care substanța se utilizează ca agent de desprindere


65

ERC5 Utilizare într-un spațiu industrial care conduce la includerea în sau pe un articol

Substanța sau produșii rezultați în urma transformării sale sunt incluși în sau pe un articol

Exemple:

• utilizarea lianților și a regulatorilor de proces în vopsele și acoperiri sau în adezivi

• utilizarea coloranților în țesături textile și în produse din piele

• utilizarea metalelor în acoperiri aplicate prin procese de placare și galvanizare

• utilizarea plastifianților, a pigmenților sau a agenților de ignifugare în matricea articolului sau a acoperirilor articolelor

Tot aici se includ utilizările în urma cărora substanța rămâne în articol, după ce a fost utilizată ca aditiv de prelucrare (de exemplu, stabilizatorii termici în prelucrarea plasticului).

ERC6a Utilizarea unui intermediar

Substanța este utilizată pentru fabricarea altei substanțe.

Exemple:

• utilizarea elementelor chimice constitutive (materii prime) în sinteza substanțelor agrochimice, farmaceutice etc.

• utilizarea ciclopentanonei în sinteza ciclopentanolului

ERC6b Utilizarea unui aditiv de prelucrare reactiv într-un spațiu industrial (fără includere în sau pe un articol)

Substanța sau produșii rezultați în urma transformării sale nu sunt incluși în sau pe un articol; substanța reacționează la utilizare.

Exemple:

• utilizarea agenților de înălbire în industria textilă și a hârtiei

• utilizarea catalizatorilor

ERC6c Utilizarea unui monomer în procese de polimerizare într-un spațiu industrial (cu sau fără includere în sau pe un articol)

Substanța este utilizată ca monomer în producerea de polimeri [rășini, materiale plastice (termoplastice)]

Exemple:

• utilizarea monomerului de clorură de vinil în producția de PVC

• utilizarea monomerilor în producția de rășini



ERC6d Utilizarea de regulatori de proces reactivi în procese de polimerizare într-un spațiu industrial (cu sau fără includere în sau pe un articol)

Substanța este utilizată ca regulator de proces (de exemplu, agenți de reticulare, agenți de întărire) în cadrul procesului de polimerizare – producția de rășini, materiale termorigide, cauciucuri, polimeri.

Exemple:

• utilizarea stirenului în producția de poliester • utilizarea agenților de vulcanizare în producția de

cauciucuri • utilizarea catalizatorilor

ERC7 Utilizarea unui fluid funcțional într-un spațiu industrial

Substanța este utilizată ca fluid funcțional și nu intră în contact cu produsele; substanța este izolată în timpul utilizării.

Exemple:

• utilizarea uleiurilor de motor și pentru mașini • utilizarea fluidelor în sisteme hidraulice și sisteme

de transfer al căldurii

Nu este inclus cazul în care o substanță/un amestec face parte dintr-un articol (de exemplu, bateriile).

Nu sunt incluse utilizările în care:

• substanțele sunt utilizate ca aditivi de prelucrare sau reactanți în procese chimice (a se vedea ERC 6a-6d);

• articolele sunt tratate cu aditivi de prelucrare (de exemplu, curățarea pieselor metalice sau a textilelor) (a se vedea ERC 4).

ERC8a Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare nereactiv (fără includere în sau pe un articol, la interior)

Se aplică utilizărilor de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști.

Utilizarea are (de obicei) ca rezultat eliberarea în aer sau în sistemul de canalizare.

Exemple:

• produse care ajung în sistemul de canalizare, de exemplu: utilizarea detergenților pentru spălarea țesăturilor, utilizarea produselor lichide pentru mașinile de spălat și a produselor de curățare a toaletei, utilizarea produselor de îngrijire a autovehiculelor și a bicicletelor (agenți de lustruire, lubrifianți, agenți de dezghețare)

• utilizarea solvenților în vopsele și adezivi • utilizarea odorizantelor și a agenților de propulsare

a aerosolilor în produsele pentru împrospătarea aerului


67

ERC8b Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare reactiv (fără includere în sau pe un articol, la interior)

Se aplică utilizărilor de către publicul larg sau de către lucrători profesioniști.

Exemplu:

• utilizarea hipocloritului de sodiu în produsele de curățare pentru toaletă, a agenților decoloranți în produsele pentru spălarea textilelor, a peroxidului de hidrogen în produsele de îngrijire a dinților

ERC8c Utilizare larg răspândită care conduce la includerea în sau pe un articol (la interior)

Se aplică utilizărilor de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști; substanța sau produșii rezultați în urma transformării sale vor fi înglobați fizic sau chimic în sau pe un articol.

Exemple:

• utilizarea lianților sau a regulatorilor de proces în vopsele și acoperiri sau în adezivi

• utilizarea coloranților în timpul vopsirii materialelor textile

ERC8d Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare nereactiv (fără includere în sau pe un articol, la exterior)


Exemple:

• utilizarea produselor de îngrijire a autovehiculelor și a bicicletelor (agenți de lustruire, lubrifianți, agenți de dezghețare, detergenți), utilizarea solvenților extrem de volatili în vopsele și adezivi

ERC8e Utilizare larg răspândită a unui aditiv de prelucrare reactiv (fără includere în sau pe un articol, la exterior)


Exemplu:

• utilizarea hipocloritului de sodiu sau a peroxidului de hidrogen pentru curățarea suprafețelor (materiale de construcții)

ERC8f Utilizare larg răspândită care conduce la includerea în sau pe un articol (la exterior)

Se aplică utilizărilor de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști; substanța sau produșii rezultați în urma transformării sale vor fi înglobați fizic sau chimic în sau pe un articol.

Exemplu:

• utilizarea lianților sau a regulatorilor de proces în vopsele și acoperiri sau în adezivi în timpul aplicării



ERC9a Utilizare larg răspândită a unui fluid funcțional (la interior)

Se aplică utilizărilor de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști; substanța este utilizată ca fluid funcțional și nu intră în contact cu produsele; substanța este izolată în timpul utilizării.

Exemplu:

• utilizarea substanței în radiatoare electrice care funcționează pe bază de ulei


ERC9b Utilizare larg răspândită a unui fluid funcțional (la exterior)

Se aplică utilizărilor de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști; substanța este utilizată ca fluid funcțional și nu intră în contact cu produsele; substanța este izolată în timpul utilizării.

Exemple:

• uleiuri de motor • lichide de frână din sistemele de frânare ale

autovehiculelor • lichide/gaze din sistemele de climatizare


ERC10a Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare redusă (la exterior)

Se aplică utilizării de articole de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști în cazul în care nu se intenționează ca substanța înregistrată să fie eliberată în mediu, iar condițiile de utilizare nu facilitează eliberarea.

Exemplu:

• viața utilă a materialelor de construcții din metal, lemn și plastic (jgheaburi, burlane, rame etc.)

• bateriile pentru autovehicule


69

ERC10b Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare ridicată sau intenționată (la exterior)

Se aplică utilizării de articole de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști în cazul în care se intenționează ca substanța înregistrată să fie eliberată în mediu sau când condițiile de utilizare facilitează eliberarea.

De asemenea, se aplică prelucrării de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști în cazul în care substanțele incluse în sau pe articole sunt eliberate (intenționat sau nu) din/odată cu matricea articolului ca rezultat al prelucrării.

Exemple:

• viața utilă a anvelopelor și a plăcuțelor de frână ale camioanelor sau autoturismelor

• substanțele eliberate din articole în timpul prelucrării la temperaturi ridicate

ERC11a Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare redusă (la interior)

Se aplică utilizării de articole de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști în cazul în care nu se intenționează ca substanța înregistrată să fie eliberată în mediu, iar condițiile de utilizare nu facilitează eliberarea.

Exemple:

• substanțele nevolatile din pardoseli, mobilier, jucării, materiale de construcții, perdele, încălțăminte, produse din piele, produse din hârtie și carton (reviste, cărți, ziare și hârtie de ambalaj), echipamente electronice (carcase)

ERC11b Utilizare larg răspândită de articole cu eliberare ridicată sau intenționată (la interior)

Se aplică utilizării de articole de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști în cazul în care se intenționează ca substanța înregistrată să fie eliberată în mediu sau când condițiile de utilizare facilitează eliberarea.

De asemenea, se aplică prelucrării de către publicul larg sau de către lucrătorii profesioniști în cazul în care substanțele incluse în sau pe articole sunt eliberate (intenționat sau nu) din/odată cu matricea articolului ca rezultat al prelucrării.

Exemple:

• substanțe eliberate din țesături, textile (îmbrăcăminte, covoare) în cursul spălării

• parfumul articolelor parfumate (jucării, hârtie, șervețele igienice ...)



ERC12a Prelucrare de articole în spații industriale, cu eliberare redusă

Se aplică utilizărilor din spații industriale în cazul în care substanțele incluse în sau pe articole sunt eliberate (intenționat sau nu) din/odată cu matricea articolului ca rezultat al prelucrării de către lucrători; eliberarea rămâne la un nivel redus.

Exemple:

• tăierea textilelor, tăierea, prelucrarea sau polizarea metalului sau a polimerilor în sectoarele construcțiilor de mașini.

ERC12b Prelucrare de articole în spații industriale, cu eliberare ridicată

Se aplică utilizărilor din spații industriale în cazul în care substanțele incluse în sau pe articole sunt eliberate (intenționat sau nu) din/odată cu matricea articolului ca rezultat al prelucrării de către lucrători; eliberarea este la un nivel ridicat.

Exemple:

• substanțele eliberate din articole în timpul operațiunilor de șlefuire sau de îndepărtare a vopselei cu jet de alice (se așteaptă cantități mari de praf)

• substanțele eliberate din articole în timpul proceselor la temperaturi ridicate

ERC12c Utilizare de articole în spații industriale, cu eliberare redusă

Se aplică utilizărilor de articole în spații industriale în cazul în care nu se intenționează eliberarea în mediu a substanțelor incluse în sau pe articole, iar condițiile de utilizare nu facilitează eliberarea.

Exemple: mașinile utilizate în spații industriale

Notă: în cazul în care un articol este folosit în spații industriale, dar și de către lucrători profesioniști sau consumatori, în aceleași condiții (de exemplu, pixuri, farfurii, telefoane mobile), nu este necesar ca această utilizare să fie încadrată la ERC12c. Ea poate fi indicată prin categoriile ERC corespunzătoare utilizării larg răspândite a articolelor.


71

Figura R.12- 4: Prezentare generală și arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiilor „producere” și „formulare sau reambalare” din cadrul ciclului de viață

Stadiul ciclului de viață este relevant pentru utilizare?

Producere

Formulare

Utilizare în spațiu industrial

Utilizare larg răspândită de către

utilizatori profesioniști

Utilizare de către consumatori

Viață utilă

ERC1

Includere într-o matrice solidă ERC3

Includere într-un amestec ERC2

Pașii următori în figura R.12-5






Figura R.12- 5: Arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiului „utilizare în spațiu industrial” din cadrul ciclului de viață

„Utilizare în spațiu industrial”

Substanța sau produsele său de transformare sunt incluse în sau pe articole?

ERC5

Substanța reacționează la utilizare? ERC4Nu

Substanța este utilizată ca intermediar

ERC6a

Substanța este utilizată ca monomer pentru producerea de polimeri, în procese care conduc la includerea în sau pe articole

ERC6c

Substanța este utilizată ca regulator de proces în polImerizare, în procese care conduc

la includerea în sau pe articoleERC6d

Substanța este utilizată ca monomer pentru

producerea de polimeri

ERC6c

Da

Altele

Substanța este utilizată ca fluid funcțional?

Nu

ERC7Da

Nu

Altele

ERC6b

Substanța este utilizată ca regulator de proces în

polimerizare

ERC6d

Da


73

Figura R.12- 6: Arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiilor „utilizare de către lucrători profesioniști, larg răspândită” și „utilizare de către consumatori” din cadrul ciclului de viață

„Utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști” sau „utilizare

de către consumatori”

Substanța sau produsul său de transformare este inclus

într-un articol?

Utilizare la interior

Utilizare la exterior ERC8f

ERC8c

Da

Substanța reacționează la

utilizare?

Nu

Interior Exterior

ERC8dERC8a

Nu


Utilizare la exterior ERC8e

ERC8b

Substanța este utilizată ca fluid

funcțional?


Utilizare la exterior ERC9b

ERC9a

Nu

Da

Da



Figura R.12- 7: Arbore decizional pentru atribuirea categoriilor ERC asociate stadiului „viața utilă” din cadrul ciclului de viață

„Viață utilă”

Utilizare larg răspândită


Utilizare la exterior ERC10a

ERC11a

Prelucrare în condiții care facilitează eliberarea?

Eliberare redusăEliberare ridicată

ERC12aERC12b

ERC12cNuEliberare ridicată sau intenționată?


ERC11b

Utilizare la exterior

ERC10b

Da

Utilizare în spațiu industrial

Nu

Da


75

Lista descriptorilor asociați categoriilor de articole (AC)

Categoriile de articole (AC) servesc la descrierea tipurilor de articole care conțin substanța sau pe care a fost aplicată substanța. Aceste informații sunt relevante în stadiul de viață utilă, în care este necesară descrierea activităților lucrătorilor și ale consumatorilor care utilizează articole.

Categoriile de articole servesc la etichetarea caracteristicilor articolelor pe care se aplică sau în care sunt încorporate substanțele, în funcție de diferite aspecte, în principal:

• tipul materialului (matricei), de exemplu matrice din plastic, din material lemnos, din ceramică;

• tipul articolelor, definit în principal pe baza expunerii; de exemplu, articole similare în ceea ce privește potențialul de eliberare și calea de expunere cea mai relevantă. Au fost luați în considerare, în special, următorii factori de expunere: suprafețele mari, contactul direct și intens cu pielea, produsele destinate utilizării de către copii (trebuie luat în considerare contactul bucal), articolele menite să intre în contact cu alimente. În unele cazuri, categoriile reflectă și cadrul de reglementare specific aplicabil utilizării articolului sau stadiului său de deșeu: de exemplu în cazul autovehiculelor, al articolelor electrice/electronice, al jucăriilor, al bateriilor.

Această diferențiere suplimentară între categoriile de articole a fost necesară și pentru a oferi o mai bună descriere a tipului de articol inclus în dosarul de înregistrare, în cazul în care, de exemplu, simpla identificare a materialului nu este suficientă pentru a descrie în mod corect utilizarea cu ajutorul descriptorului. În scopul evaluării expunerii, instrumentul de estimare a expunerii consumatorilor ECETOC TRA propune o diferențiere diferită, pe subcategorii, pentru o parte din articolele clasificate după material: aceste subcategorii sunt enumerate și descrise în Capitolul R.15 din Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice; o corelare între subcategoriile ECETOC și categoriile de articole propuse în documentul de față, este prezentă și în Capitolul R.15 din Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice.

Trebuie precizat că, deși din categoria articolului reiese că potențialul principal de expunere este legat de o cale specifică, la momentul evaluării se așteaptă ca solicitanții să evalueze toate căile relevante. Pentru descrierea unei căi ca nerelevantă este necesară întotdeauna o argumentare a motivelor pentru care este probabil ca expunerea să fie absentă sau neglijabilă.

Dacă producătorul/importatorul sau utilizatorul din aval nu este în măsură să identifice o categorie adecvată de articole în Tabelul R.12- 14 sau dorește să fie mai specific, utilizarea poate fi descrisă la rubrica „AC0 - altele”. Dacă este posibil, ar trebui selectat un cod (și formularea corespunzătoare) din sistemul TARIC29.

Tabelul R.12- 14: Lista descriptorilor asociați categoriilor de articole (AC)

Cod Denumire Capitole TARIC corespunzătoare

Explicație și exemple

Categorii de articole complexe

29 http://ec.europa.eu/taxation_customs/dds2/taric/taric_consultation.jsp?Lang=ro




http://ec.europa.eu/taxation_customs/dds2/taric/taric_consultation.jsp?Lang=ro





AC1 Vehicule 86-89

AC1a Vehicule prevăzute de Directiva privind vehiculele scoase din uz (VSU)

de exemplu, autovehicule personale, furgonete

AC1b Alte vehicule de exemplu, barcă, tren, metrou, avioane

AC2 Mașini, aparatură mecanică, articole electrice/electronice

84/85

AC2a Mașini, aparatură mecanică, articole electrice/electronice prevăzute de Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)

de exemplu, frigidere, mașini de spălat, aspiratoare, calculatoare, telefoane, mașini de găurit, ferăstraie, detectoare de fum, termostate, radiatoare

AC2b Alte mașini, aparatură mecanică, articole electrice/electronice

de exemplu, unelte industriale fixe de mari dimensiuni

AC3 Baterii și acumulatoare electrice 8506/07

Categorii de articole clasificate după material

AC4 Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică

68/69/ 70

AC4a Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică: articole cu suprafețe mari

Materiale de construcții, de exemplu învelitori pentru pardoseli, articole de izolare

AC4b Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

AC4c Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC4d Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică: articole concepute să vină în contact cu alimentele

de exemplu, veselă, pahare, oale, tigăi, recipiente de păstrare a alimentelor

AC4e Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică: mobilier și accesorii

AC4f Articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, bijuterii


77



AC4g Alte articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă sau ceramică

AC5 Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte 50-63, 94/95

AC5a Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: articole cu suprafețe mari

Materiale de construcții, de exemplu materiale pentru pardoseli sau pereți: covoare, carpete, tapiserii

AC5b Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

de exemplu, jucării de pluș, pături, obiecte de confort

AC5c Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC5d Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: articole concepute să vină în contact cu alimentele

AC5e Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: mobilier și accesorii, inclusiv huse pentru mobilă

de exemplu, huse pentru canapele, huse pentru scaune auto, scaune tapițate, hamacuri

AC5f Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, îmbrăcăminte, cămăși, pantaloni, pantaloni scurți

AC5g Țesături, materiale textile și îmbrăcăminte: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale: articole de pat și saltele

de exemplu, pături, cearșafuri

AC5h Alte articole confecționate din țesături, materiale textile și îmbrăcăminte

AC6 Articole din piele 41-42, 64, 94

AC6a Articole din piele: articole cu suprafețe mari Materiale de construcții

AC6b Articole din piele: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

AC6c Articole din piele: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC6d Articole din piele: articole concepute să vină în contact cu alimentele

AC6e Articole din piele: mobilier și accesorii, inclusiv huse pentru mobilă

de exemplu, canapele, scaune auto, scaune





AC6f Articole din piele: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, articole de îmbrăcăminte cum ar fi jachetele, pantofii sau mănușile

AC6g Alte articole din piele de exemplu, articole de uz casnic, cum ar fi articole de decor, cutii din piele

AC7 Articole din metal 71, 73-83, 95

AC7a Articole din metal: articole cu suprafețe mari Materiale de construcții, de exemplu tablă pentru acoperiș, conducte

AC7b Articole din metal: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

AC7c Articole din metal: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC7d Articole din metal: articole concepute să vină în contact cu alimentele

de exemplu, recipiente pentru ambalare, cutii metalice, cuțite, vase de gătit

AC7e Articole din metal: mobilier și accesorii de exemplu, mobilier pentru exterior, bănci, mese

AC7f Articole din metal: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, mânere, bijuterii

AC7g Alte articole din metal

AC8 Articole din hârtie 48-49 inclusiv carton plat și ondulat

AC8a Articole din hârtie: articole cu suprafețe mari Materiale de construcții, de exemplu panouri pentru izolare, tapet

AC8b Articole din hârtie: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

AC8c Articole din hârtie: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC8d Articole din hârtie: articole concepute să vină în contact cu alimentele

AC8e Articole din hârtie: mobilier și accesorii


79



AC8f1 Articole din hârtie: Articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale: articole pentru igiena personală

de exemplu, scutece, produse igienice pentru femei, produse pentru adulți care suferă de incontinență, șervețele, prosoape, hârtie igienică

AC8f2 Articole din hârtie: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale: articole tipărite care presupun un contact cutanat direct în condiții normale de utilizare

de exemplu, ziare, cărți, reviste, fotografii imprimate

AC8g Alte articole din hârtie de exemplu, abajururi, lampioane din hârtie

AC10 Articole din cauciuc 40, 64, 95 Inclusiv materiale din spumă

AC10a Articole din cauciuc: articole cu suprafețe mari Materiale de construcții, de exemplu pardoseli

AC10b Articole din cauciuc: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

de exemplu, tetine pentru biberoane, suzete

AC10c Articole din cauciuc: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC10d Articole din cauciuc: articole concepute să vină în contact cu alimentele

AC10e Articole din cauciuc: mobilier și accesorii, inclusiv huse pentru mobilă

AC10f Articole din cauciuc: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, mănuși, cizme, îmbrăcăminte, mânere din cauciuc, schimbătoare de viteze, volane

AC10g Alte articole din cauciuc

AC11 Articole din lemn 44, 94/95

AC11a Articole din lemn: articole cu suprafețe mari Materiale de construcții, de exemplu podele, placări

AC11b Articole din lemn: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

AC11c Articole din lemn: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC11d Articole din lemn: articole concepute să vină în contact cu alimentele

AC11e Articole din lemn: mobilier și accesorii





AC11f Articole din lemn: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, mânere, creioane

AC11g Alte articole din lemn

AC13 Articole din plastic 39, 94/95, 85/86

inclusiv materiale din spumă

AC13a Articole din plastic: articole cu suprafețe mari Materiale de construcții, de exemplu, pardoseli, izolații

AC13b Articole din plastic: jucării destinate utilizării de către copii (și articole pentru copii)

inclusiv biberoane

AC13c Articole din plastic: ambalaje (cu excepția celor pentru alimente)

AC13d Articole din plastic: articole concepute să vină în contact cu alimentele

de exemplu, veselă din plastic, articole pentru păstrarea alimentelor

AC13e Articole din plastic: mobilier și accesorii, inclusiv huse pentru mobilă

AC13f Articole din plastic: articole care presupun un contact cutanat direct și intens în timpul utilizării normale

de exemplu, mânere, pixuri cu bilă

AC13g Alte articole din plastic

AC0 Altele


81

Lista descriptorilor asociați funcțiilor tehnice (TF) Categoriile de funcții tehnice (TF) sunt concepute pentru a descrie rolul pe care îl îndeplinește substanța atunci când este utilizată (ce face efectiv la utilizarea ca atare într-un proces sau ce face efectiv într-un amestec sau articol). Prin urmare, funcția tehnică se axează pe substanțe și nu are rolul de a transmite informații cu privire la tipul de amestec sau articol.

Specificarea funcției tehnice a substanței ca atare este necesară și pentru secțiunea 1.2 a fișei cu date de securitate în cazul substanțelor care întrunesc criteriile de clasificare ca periculoase. Pentru aceasta, solicitantul înregistrării poate utiliza și funcțiile tehnice enumerate în tabelul de mai jos.

Tabelul R.12- 15: Lista descriptorilor asociați funcțiilor tehnice (TF)

Denumire Explicație

Ablativ Substanță care se aplică pe un substrat pentru a-l proteja împotriva căldurii prin disiparea căldurii în cadrul procesului de eroziune, topire sau vaporizare a materialului.

Abraziv Un material abraziv este o substanță utilizată pentru șlefuirea, netezirea sau lustruirea unui obiect. Materialele abrazive se utilizează pentru a elimina imperfecțiunile de pe o suprafață; se folosesc pentru a netezi, a răzui, a freca, a curăța, a îndepărta semnele de uzură sau a lustrui suprafețele prin frecare; de obicei, pulberi fine ale substanțelor dure. Exemple: gresie, piatră ponce, cuarț, silicați, oxizi de aluminiu și sticlă.

Absorbant Substanță chimică utilizată pentru a reține alte substanțe prin asimilare.

Promotor de aderență Orice substanță, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, folosită pentru a uni între ele suprafețe opuse, a facilita lipirea între alte substanțe, a contribui la aderența suprafețelor sau a fixa alte materiale între ele. În general, se aplică dintr-o soluție de solvent și se lasă să se usuce pe cele două suprafețe opuse.

Adsorbant Substanță chimică utilizată pentru a reține alte substanțe prin acumulare pe suprafața acestora; substanță cu o suprafață mare care poate atrage substanțele dizolvate sau fin dispersate din alt mediu.

Agenți de aerare și dezaerare

Substanță care influențează cantitatea de aer sau gaze încorporată într-un material.

Antiadeziv Substanță care împiedică sau reduce autoaderența unui material sau aderența acestuia la alt material; împiedică lipirea între alte substanțe nepermițând atașarea de suprafață; funcționează ca un opus al unui adeziv.



Element de aliere Substanțe care se adăugă la aliaje metalice, cum ar fi oțelul, pentru a modifica proprietăți ale acestora precum rezistența, duritatea, sau pentru a facilita tratarea acestora.

Agent antiaglomerant Substanță care împiedică lipirea sau aglomerarea materialelor granulare sau formate din particule în timpul transferului, al depozitării sau al utilizării.

Agent anticondensare Substanță sau material care se folosește pentru a nu permite condensarea pe suprafețe și în atmosferă.

Antigel O substanță adăugată în lichide, în special în apă, pentru a scădea temperatura punctului de îngheț al amestecului sau aplicată pe suprafețe pentru a topi sau preveni formarea gheții. Printre exemplele de astfel de produse se numără lichidele antigel, produsele de dejivrare pentru parbrize și aeronave, agenții de deblocare, cristalele de dezghețare și sarea gemă.

Antioxidant Substanță care întârzie oxidarea, râncezirea, deteriorarea și formarea gumei; se utilizează pentru a menține calitatea, integritatea și siguranța produselor finite prin inhibarea degradării oxidative a ingredientelor din formule. Polimerii saturați au o stabilitate oxidativă mai mare și necesită concentrații relativ scăzute de stabilizatori.

Agent de antiredepunere

Orice substanță care previne redepunerea murdăriei și a grăsimii pe o suprafață curățată sau care împiedică redepunerea murdăriei pe îmbrăcăminte în apa de spălare, după ce a fost îndepărtată. Agenții de antiredepunere sunt solubili în apă și, de obicei, au sarcină negativă.

Agent de dezincrustare

Substanțe adăugate la produse pentru a preveni acumularea de depozite de oxizi anorganici. Formarea crustelor poate fi cauzată de depunerea de săruri sau minerale și nu duce neapărat la corodarea suprafeței; prin urmare, aceste substanțe chimice nu sunt inhibitori ai coroziunii. Substanțele previn acumularea depunerilor de calcar sau de praf și reziduuri sau elimină aceste depuneri. Aceste substanțe sunt denumite și „agenți de decalcifiere”.

Agent de îndepărtare a petelor

Agentul de îndepărtare a petelor este o substanță care asigură blocarea impurităților și oferă rezistență la murdărie produselor de curățare și de întreținere a suprafețelor moi.

Agent antistatic Orice substanță care previne sau reduce tendința unui material de a acumula o sarcină statică sau care modifică proprietățile electrice ale materialelor prin reducerea tendinței acestora de a acumula o sarcină electrică.


83

Agent antistriații O substanță care îmbunătățește procesul de evaporare sau ajută la reducerea formării de pelicule, pentru a preveni apariția de striații pe o suprafață în timpul curățării.

Barieră (agent de etanșare)

Material conceput doar pentru a umple un spațiu, a preveni infiltrării umidității sau aerului, trecerea lichidelor sau a gazelor. Spațiile pot fi îmbinări, interstiții sau cavități care apar între două substraturi.

Liant Orice material pe bază de ciment care se utilizează pentru a fixa pulberi uscate sau agregate; adăugat la amestecuri compuse de pulberi uscate ale materialelor solide pentru a le spori calitățile adezive în timpul comprimării și ulterior, în scopul realizării de tablete sau prăjituri; este moale la temperaturi ridicate și tare la temperatura camerei.

Produs biocid Substanță destinată prevenirii, neutralizării, distrugerii, respingerii sau atenuării efectelor oricăror dăunători sau microorganisme; care inhibă creșterea, reproducerea și activitatea organismelor, inclusiv a celulelor fungice; determină scăderea numărului de fungi sau organisme dăunătoare prezente; împiedică creșterea microbiană și degradarea altor ingrediente din formulare.

Agent de decolorare Un agent de decolorare este un material care deschide culoarea unui substrat sau îl albește prin reacție chimică. Reacțiile de decolorare implică, de obicei, procese de oxidare sau reductive care degradează sistemele colorate. Albirea și decolorarea se pot produce prin distrugerea uneia sau mai multor legături duble din lanțul conjugat, prin desfacerea acestuia sau prin oxidarea uneia dintre celelalte grupe ale acestuia.

Agent de împrospătare a culorii

Substanță folosită pentru a deschide, albi sau îmbunătăți aspectul culorii unui material sau al hârtiei, de obicei, prin absorbția luminii din intervalul ultraviolet și violet (340-370 nm) al spectrului electromagnetic și reflectarea luminii din intervalul albastru (420-470 nm). Acest lucru determină un efect de „albire” prin creșterea cantității totale a luminii albastre reflectate. Este optic incolor pe substrat și nu absoarbe lumina în partea vizibilă a spectrului.

Catalizator Substanțe care sporesc eficiența unei reacții chimice; de exemplu, reacția necesită mai puțină energie. Catalizatorii iau parte la reacție, dar nu sunt consumați în timpul procesului.

Agent de transfer de lanț

Substanță care oprește dezvoltarea unui lanț molecular și formează un radical nou care poate acționa ca inițiator pentru un nou lanț.



Agent chelator O substanță care are capacitatea de a forma complecși inactivi cu ionii metalici; este folosită pentru eliminarea ionilor din soluții și soluri prin formarea unui tip de complex coordinativ, astfel încât reacțiile obișnuite de precipitare ale ionilor sunt împiedicate; material care curăță pelicula de oxid de pe metale, stabilizând ionii metalici prin ciclizare prin legături coordinative ale inelelor heterociclice în jurul fiecărui ion. Conțin doi sau mai mulți atomi donori de electroni care pot forma legături coordinative cu un atom al unui metal. După prima astfel de legătură coordinativă, fiecare atom donor succesiv care se leagă creează un inel care conține un atom al metalului; această structură ciclică este denumită complex chelator sau chelat.

Agent de curățare Substanță sau material utilizat pentru a îndepărta murdăria sau impuritățile de pe suprafețe; acționează prin desprinderea și îndepărtarea murdăriei și a grăsimii de pe suprafețe.

Reductor al punctului de turbiditate

Substanță care determină scăderea temperaturii la care solidele încep să se separe de un lichid, la o temperatură mai scăzută decât cea permisă în mod normal.

Agent de coalescență Ingredient care scade temperatura minimă de formare a peliculei (MFT) și care, după evaporare, contribuie la formarea unei pelicule tari. La produsele de lustruit, cel mai obișnuit agent de coalescență este glicol eterul, dar se mai folosesc și pirolidinele și benzoații.

Agent de compatibilizare

Permite o reacție între doi sau mai mulți polimeri diferiți, permițându-le să se amestece mai bine decât înainte.

Agent conductiv Material folosit pentru a conduce curentul electric.

Inhibitor de coroziune Substanță chimică utilizată pentru a preveni sau întârzia coroziunea materialelor metalice. Sunt necesari în cazul multor produse ambalate în recipiente metalice (cum ar fi produsele sub formă de aerosoli) și, de asemenea, se utilizează cu produse cum ar fi lubrifianții și alte produse pentru tratarea metalelor, pentru a oferi protecție substraturilor sau suprafețelor pe care se utilizează lubrifianții.

Modificatori de creștere a cristalelor (agenți de nucleere)

Substanțe utilizate pentru a reduce sau intensifica procesul de creștere a cristalelor.

Peptizant Substanță utilizată pentru a fluidiza nămolurile concentrate, pentru a reduce vâscozitatea sau aderența acestora în procesul de prelucrare sau de manipulare.


85

Antispumant Substanță chimică folosită pentru a controla formarea spumei; previne formarea spumei; descompune spuma care se formează; reduce spumarea produsă de proteine, gaze sau materiale pe bază de azot. Aceste substanțe reduc tendința produselor finite de a genera spumă atunci când sunt agitate. Capacitatea unui material de a acționa ca antispumant depinde de tendința sa de a se concentra pe suprafața bulelor existente sau care se formează și de a întrerupe pelicula continuă de lichid care le înconjoară. Ca adjuvant al procesului, îmbunătățește filtrarea, deshidratarea, spălarea și drenarea multor tipuri de suspensii, amestecuri și nămoluri.

Agent dezemulsionant Substanță utilizată pentru a distruge o emulsie sau a preveni formarea acesteia.

Modificator al densității

Substanță care modifică densitatea unui material.

Dezodorizant Substanță care reduce sau elimină un miros neplăcut și protejează împotriva formării mirosurilor neplăcute pe suprafețele corpului. Contracararea, denumită uneori neutralizare, apare atunci când două substanțe odorizante sunt amestecate într-un raport dat, iar mirosul rezultat al amestecului este mai puțin intens decât cel al componentelor separate.

Diluant Substanță care servește în primul rând la reducerea concentrației celorlalte componente ale unei formulări; lichid volatil care se adaugă pentru a modifica consistența sau alte proprietăți. Acest termen este cel mai des utilizat pentru preparatele lichide; pentru preparatele solide sau sub formă de pulbere se folosește sintagma „material de umplere”.

Agent de dispersare Substanță adăugată unui mediu de suspensie sau unei suspensii pentru a îmbunătăți separarea particulelor; pentru a se asigura o dispersie corespunzătoare; pentru a preveni depunerea sau agregarea; pentru a facilita separarea uniformă și separarea maximă a particulelor solide, extrem de fine, individuale sau a picăturilor lichide, de multe ori de dimensiuni coloidale. O utilizare tipică este dispersia coloranților pentru a asigura colorarea uniformă.

Agent de uscare Aceste substanțe, care accelerează uscarea vopselei, a cernelii etc., sunt de multe ori compuși organometalici.

Agent de modificare a durabilității

Agenții de modificare a durabilității sunt ingrediente adăugate pentru a crește durabilitatea și, prin urmare, viața funcțională a unui material.

Inhibitor de praf Substanță utilizată pentru a controla particulele solide, fin granulate, în scopul reducerii eliberării acestora în aer.



Agent de pudrare Substanță care se presară pe suprafața unui material (de exemplu, cauciuc) pentru a reduce aderența suprafeței.

Colorant Substanță utilizată pentru a conferi culoare altor materiale sau amestecuri; se adăugă la un material pentru colorare; este solubilă. Se dispersează la nivel molecular într-un lichid, se transferă pe materiale și aderă la acestea prin intermediul forțelor intermoleculare. De obicei, este o substanță organică, deși există și excepții. Un colorant necesită un anumit grad de solubilitate care să îi permită să difuzeze în matricea polimerică a unei fibre textile.

Agent de elasticizare Substanță care sporește elasticitatea unui material.

Agent de îmbălsămare Substanță folosită pentru conservarea țesutului biologic.

Declanșatori de energie (explozibili, agenți de propulsie motorii)

Substanțe caracterizate prin stabilitate chimică, dar care pot suferi o modificare chimică rapidă fără o sursă externă de oxigen, producând rapid o cantitate mare de energie și gaze, însoțită de o creștere mare în volum și de explozie sau expansiune.

Agent de gravare Agentul de gravare este o substanță care îndepărtează zonele neprotejate ale suprafețelor metalice sau de sticlă. Agenții de gravare sunt, de obicei, acizi sau baze.

Inhibitor de explozie

Substanță utilizată pentru a reduce potențialul exploziv al materialelor inflamabile.

Îngrășăminte (amelioratori de soluri)

Substanțe chimice utilizate pentru creșterea productivității și calității culturilor agricole, inclusiv a plantelor, animalelor și pădurilor; se adăugă în sol pentru a furniza elementele chimice necesare nutriției plantelor.

Material de umplere Ingredient adăugat pentru a completa formularea unui produs uscat și pentru a reduce concentrația altor ingrediente; se folosește pentru funcția de balast, pentru a crește rezistența, a spori duritatea sau a îmbunătăți rezistența la impact; se folosește pentru a crește un material și a reduce costurile acestuia prin reducerea la minimum a cantității de substanțe mai scumpe utilizate în producția articolelor; se folosește pentru a umple cavitățile sau pentru a fixa îmbinările; este relativ inert și, în mod normal, nefibros; substanță fin divizată adăugată, de obicei, pentru a mări volumul și, uneori, pentru a îmbunătăți proprietățile dorite, cum ar fi culoarea albă, consistența, onctuozitatea, densitatea sau rezistența la tracțiune.


87

Agent peliculogen Orice componentă dintr-un material care ajută materialul să formeze un strat subțire, continuu, pe substratul său. Acest strat va acționa ca o barieră între mediul înconjurător și substrat. Siliconul este un bun agent peliculogen în produsele pentru lustruirea mobilierului, datorită ușurinței aplicării, îndepărtării murdăriei și aspectului lucios intens. Cei mai obișnuiți agenți peliculogeni sunt polimerii.

Agenți de finisare Substanțe chimice utilizate pentru a oferi caracteristici precum flexibilitate, protecție antistatică, rezistență la formarea de cute și impermeabilitate. Substanțele pot fi aplicate pe produse textile, din hârtie și din piele.

Agent de stingere a incendiilor

Orice agent încorporat sau aplicat pentru a încetini arderea odată începută; elimină căldura mai repede decât este generată; separă combustibilul de agentul oxidant; scade concentrația fazei de vapori a carburantului și a agentului de oxidare sub nivelul necesar pentru combustie.

Agent de fixare (mordant)

Substanță folosită pentru a interacționa cu un colorant pe fibre, pentru a îmbunătăți stabilitatea.

Agent de ignifugare Ignifugarea este un proces în urma căruia procesele normale de degradare sau de combustie a polimerilor au fost modificate prin adăugarea anumitor substanțe chimice. Sunt substanțe utilizate pe suprafața materialelor combustibile sau încorporate în acestea pentru a reduce sau elimina tendința acestora de a se aprinde atunci când sunt expuse la căldură sau la flacără pentru o perioadă scurtă de timp; se folosesc pentru a ridica punctul de aprindere; se folosesc pentru a încetini sau preveni arderea.

Agent de floculare Un agent de floculare este un agent chimic sau o substanță care facilitează flocularea solidelor aflate în suspensie în lichid. Agenții de floculare sunt aditivi chimici care, la niveluri relativ scăzute în comparație cu greutatea fazei solide, măresc gradul de floculare a unei suspensii. Aceștia acționează la nivel molecular pe suprafețele particulelor pentru a reduce forțele de respingere și a crește forțele de atracție. Agenții de floculare sunt folosiți în principal pentru a ajuta la separarea solidelor de lichide.

Agent de flotare Substanță folosită pentru a concentra și obține minerale din minereuri.

Agent de curgere Substanță care reduce rezistența la înaintare a fluidelor aflate în mișcare și între un fluid și suprafața unei conducte.

Fondant Substanță folosită pentru a facilita topirea mineralelor sau pentru a preveni formarea oxizilor; pentru turnarea și îmbinarea materialelor.



Agent de spumare Orice substanță folosită pentru a facilita sau îmbunătăți formarea de clăbuc sau spumă (adică, dispersia unui gaz într-un lichid sau solid); se folosește pentru a forma o spumă sau o structură celulară într-un material plastic sau în cauciuc, printr-un proces fizic, prin expansiunea gazelor comprimate sau evaporarea unui lichid sau printr-un proces chimic, prin descompunerea unui gaz degajat.

Aromă și nutrient alimentar

Substanță utilizată în alimente sau hrana pentru animale pentru a produce sau a spori gustul, mirosul sau valoarea nutritivă a acestora. Compușii aromelor sunt molecule care stimulează receptorii chimici ai simțului gustului la om.

Parfum Substanțe chimice folosite pentru a ține sub control mirosurile sau pentru a transmite mirosuri plăcute. Compușii parfumului sunt molecule care stimulează receptorii chimici ai simțului olfactiv la om.

Aditiv de congelare-decongelare

Aceste emulsii de rășini sintetice sau structuri sintetice permit vopselelor, acoperirilor și altor produse să își mențină consistența originală și să reziste tendinței de coagulare atunci când sunt expuse la congelare și decongelare înainte de aplicare.

Agent de frecare Material folosit pentru a îmbunătăți frecarea între două obiecte.

Combustibil Substanță chimică utilizată pentru a crea energie mecanică sau termică prin reacții chimice; se folosește pentru a degaja energie într-o reacție de combustie controlată.

Aditiv pentru combustibili

Substanțe adăugate la un combustibil cu scopul de a controla viteza de reacție sau de a limita generarea unor produse ardere nedorite; oferă și alte beneficii, cum ar fi inhibarea coroziunii, lubrifiere sau proprietăți detergente.

Modificator de gelificare

Substanță care influențează formarea sau distrugere a unui gel.

Întăritor Mărește rezistența, duritatea și rezistența la abraziune a acoperirilor, adezivilor, materialelor de etanșare, elastomerilor și altor produse

Stabilizator termic Substanță care protejează polimerii de efectele degradării chimice datorate căldurii sau radiațiilor UV.

Agent de transfer al căldurii

Substanță utilizată pentru a transmite sau a elimina căldura dintr-un alt material.


89

Umectant Umectantul este o substanță care se folosește pentru a întârzia pierderea de umiditate din produs în timpul utilizării. Această funcție este, în general, realizată cu ajutorul materialelor higroscopice. Eficacitatea umectanților depinde într-o mare măsură de umiditatea relativă a mediului ambiant.

Fluide hidraulice (funcționale)

Substanțe chimice lichide sau gazoase folosite pentru transmiterea presiunii și a aditivilor EP. Asigură transferul de energie în utilajele hidraulice.

Agent de impregnare Substanță folosită pentru a fi amestecată cu materiale solide, care ajută la menținerea formei originale a acestora.

Agent incandescent Substanță care se folosește pentru a emite radiații electromagnetice la temperaturi ridicate.

Izolatori Substanțe folosite pentru a preveni sau bloca transferul de căldură, curent electric, lumină și transmiterea sunetului între două medii (izolatori acustici, electrici și termici).

Intermediar (precursor)

Substanțe chimice consumate într-o reacție pentru a fabrica alte substanțe chimice într-o instalație de prelucrare industrială.

Agent de schimb ionic Substanțe chimice, de obicei, sub forma unei matrice solide, care se folosesc pentru a îndepărta selectiv ionii vizați dintr-o soluție. În cadrul schimbului ionic, ionii cu o anumită sarcină (fie cationi, fie anioni) dintr-o soluție sunt adsorbiți pe un material solid (schimbătorul de ioni) și sunt înlocuiți cu cantități echivalente de alți ioni cu aceeași sarcină eliberați de materialul solid.

Agent de levigare Substanță care, atunci când este adăugată într-un solvent, ajută la dizolvarea unei componente a unui amestec solid insolubil.

Agent de lubrifiere Substanță introdusă între două suprafețe solide în mișcare sau adiacente pentru a reduce frecarea dintre acestea, a îmbunătăți eficiența, a reduce uzura și a reduce generarea de căldură; sporește onctuozitatea altor substanțe. Aceste pelicule lubrifiante au rolul de a minimiza contactul dintre suprafețele de frecare și de a facilita forfecarea, astfel încât forța de frecare care se opune mișcării de frecare să fie redusă.

Agent luminescent Substanță care emite radiații vizibile în urma absorbției energiei sub formă de fotoni, particule încărcate sau a transformării chimice.

Element magnetic Substanță adăugată în materiale pentru a le conferi calități magnetice.



Monomer Substanță care conține, de obicei, carbon și având greutate moleculară mică și structură simplă, care este capabilă de conversie în polimeri, rășini sintetice sau elastomeri prin combinarea repetitivă cu sine sau alte molecule similare.

Nicio funcție tehnică Se va utiliza în cazurile în care substanța nu îndeplinește nicio funcție tehnică specială în timpul utilizării descrise (de exemplu, cazul în care un aditivul de prelucrare rămâne în matricea unui articol fără a îndeplini nicio funcție tehnică în timpul vieții utile).

Opacifiant Substanță care conferă opacitate soluțiilor; reduce transparența sau capacitatea de a permite luminii să treacă prin soluție; se adaugă la produsele finite pentru a reduce aspectul clar sau transparent al acestora.

Agent de oxidare Agentul de oxidare este o substanță care atrage electroni în timpul reacției cu un agent reducător. Agenții de oxidare donează, în mod obișnuit, atomi de oxigen altor substanțe.

Agent de reglare a pH-ului

Menține intervalul de pH dorit al unei substanțe; se folosește pentru a modifica, a stabiliza sau a controla pH-ul (concentrația ionilor de hidrogen). Substanțe folosite pentru a modifica sau a stabiliza concentrația ionilor de hidrogen (pH-ul).

Agent fotochimic Substanță chimică utilizată pentru capacitatea sa de a-și modifica structura fizică sau chimică prin absorbția luminii, având ca rezultat emisia de lumină, disocierea, decolorarea sau altă reacție chimică; se folosește pentru a crea o imagine fotografică permanentă.

Pigment Orice substanță, de obicei sub forma unei pulberi uscate, care conferă culoare altei substanțe sau unui amestec prin atașarea la suprafața substratului prin legare sau aderență; poate contribui la creșterea opacității, a durabilității și a rezistenței la coroziune. Trebuie să aibă o valoare de colorare pozitivă; are dimensiuni mai mari decât ale particulelor moleculare și se fixează printr-o mobilitate scăzută corespunzătoare; împrăștie și absoarbe lumina. Pigmenții diferă de coloranți prin faptul că sunt insolubili în mediul purtător și există sub formă de compuși dispersați în vopsea și nu ca solut.


91

Plastifiant Compus organic care înmoaie polimerii sintetici; se adaugă la un polimer înalt pentru a facilita prelucrarea și a crește flexibilitatea, plasticitatea, fluiditatea și rezistența produsului final prin modificarea internă (în soluție) a moleculei de polimer. Plastifianții pot fi adăugați la interior sau la exterior. Și un polimer rigid poate fi plastifiat în exterior prin adăugarea unui plastifiant, care conferă flexibilitatea dorită, dar nu este modificat chimic prin reacția cu polimerul.

Agent de placare Substanțe/materiale folosite ca sursă pentru un strat metalic depus pe o altă suprafață sau care ajută la o asemenea depunere. Acestea sunt utilizate în procese precum acoperirea galvanică sau depunerea.

Agent de transfer al presiunii

Ulei lubrifiant și aditiv pentru unsori care previn contactul metal-metal la temperaturi ridicate sau la sarcini mari în cazul în care există condiții de alunecare severe. Funcționează prin reacția cu suprafețe metalice glisante pentru a forma pelicule de suprafață insolubile în ulei.

Regulator de proces Substanță chimică utilizată pentru a schimba viteza unei reacții chimice, a porni sau a opri reacția sau a influența cursul reacției în alt mod. Poate să fie consumat sau să devină o parte a produsului de reacție.

Aditiv de prelucrare Substanțe chimice folosite pentru a îmbunătăți caracteristicile de prelucrare sau funcționarea echipamentelor de prelucrare sau pentru a modifica sau regla pH-ul substanței sau al amestecului, atunci când se adaugă la un proces sau la o substanță sau un amestec care urmează să fie prelucrat. Aditivii de prelucrare nu devin o parte a produsului de reacție și nu sunt concepuți pentru a afecta funcția unei substanțe sau a unui articol creat.

Propulsori, non-motorii (agenți de expandare)

Substanță care se utilizează pentru expulzarea produselor din recipientele sub presiune (produse pe bază de aerosoli); utilizată pentru a dizolva sau menține în suspensie alte substanțe și fie pentru a expulza aceste substanțe dintr-un recipient sub formă de aerosol, fie pentru a conferi o structură celulară materialelor plastice, cauciucului sau rășinilor termorigide; asigură forța necesară pentru a expulza conținutul recipientelor cu aerosoli; gaz lichefiat sau comprimat în care substanțele sunt dizolvate sau în suspensie și expulzate dintr-un recipient la descărcarea presiunii interne prin expansiunea gazului comprimat. Produsul formulat în recipientul sub presiune poate fi o soluție, o emulsie sau o suspensie.

Agent reactiv de curățare/îndepărtare

Substanță care reacționează cu contaminanții de suprafață și îi elimină și care este, în general, consumată; de exemplu, oxizi, sulfuri.



Agent reducător Substanță care, în timpul reacțiilor cu agenții oxidanți, pierde electroni; contribuie în mod obișnuit cu hidrogen la alte substanțe; se folosește pentru a îndepărta oxigenul, pentru hidrogenare sau, în general, acționează ca donor de electroni în reacții chimice.

Agenți frigorifici Substanțe utilizate în aparate, cum ar fi aparate de aer condiționat, frigidere, camere frigorifice de congelare pentru răcirea aerului din interior și scăderea temperaturii.

Rășini (prepolimeri) Polimeri, de obicei cu masă moleculară mare, care scad vâscozitatea. Rășinile termoplastice se înmoaie atunci când sunt expuse la căldură și revin la starea inițială la temperatura camerei, iar rășinile termorigide se solidifică ireversibil atunci când sunt încălzite, datorită reticulării.

Semiconductor și agent fotovoltaic

Substanță cu rezistivitate între cea a izolatorilor și cea a metalelor; se modifică de obicei sub influența luminii, a căldurii sau a câmpului electric sau magnetic; generează o forță electromotoare la incidența energiei radiante.

Agent de încleiere Substanță aplicată pe substraturi, cum ar fi țesături, fire, produse din hârtie sau ipsos, pentru a le crește rezistența la abraziune, rigiditatea, rezistența, netezimea sau pentru a reduce capacitatea de absorbție.

Agent de înmuiere Substanță utilizată pentru a înmuia materialele și, astfel, a oferi o senzație mai plăcută la atingere, a facilita procesul de finisare sau pentru a conferi flexibilitate și a facilita prelucrarea; se folosește la finisarea textilelor pentru a oferi o „notă” superioară materialului și a facilita prelucrarea mecanică; are capacitatea de a conferi suplețe și flexibilitate materialelor textile lavabile.

Agent de separare a substanțelor solide (de precipitare)

Substanțe chimice utilizate pentru a îmbunătăți separarea solidelor în suspensie dintr-un lichid.

Aditiv pentru creșterea solubilității

Aditiv chimic care previne separarea sau precipitarea substanțelor chimice sau a materialelor din soluție. Aditivii pentru creșterea solubilității sunt adesea folosiți în preparate concentrate.


93

Solvent Orice substanță care poate dizolva o altă substanță (solut) pentru a forma un amestec uniform dispersat (soluție) la nivel molecular sau ionic; oferă capacitatea de dizolvare necesară pentru realizarea unui preparat stabil; dizolvă anumite componente ale preparatului pentru a favoriza dispersia componentelor; îmbunătățește puterea de curățare a uleiului și controlează viteza de uscare a peliculei; permite produsului să dizolve murdăria de pe suprafețe și facilitează îndepărtarea; se folosește pentru dizolvare, subțiere, diluare și extracție.

Agent de stabilizare O substanță are tendința de a împiedica un compus, o soluție sau un amestec să își schimbe forma sau natura chimică; favorizează sau menține rezistența unei soluții, a unui amestec, unei suspensii sau unei stări la modificări chimice; se folosește pentru a preveni sau a încetini modificările spontane ale materialelor și îmbătrânirea acestora.

Modificator de suprafață

Substanță care se poate adăuga la alte ingrediente pentru a ajusta proprietățile optice asociate cu suprafața unui material. Aceste substanțe sunt concepute pentru a afecta luciul, a spori gradul de strălucire și a modifica capacitatea de reflexie a unei suprafețe.

Surfactant Agent tensioactiv (surfactant) care, la adăugarea în apă, facilitează pătrunderea acesteia în sau dispersia pe suprafața altui material prin reducerea tensiunii superficiale a apei (vezi detergenții).

Agent de umflare Substanță adăugată la un material pentru a provoca creșterea în volum și reducerea durității acestuia.

Agent de aderență Oferă aderență.

Agent tanant Substanță folosită pentru tratarea pieilor.

Agent de stopare/blocare

Substanță care reacționează cu capătul unui lanț polimeric în creștere, oprind polimerizarea (agent de stopare) sau o substanță utilizată pentru a proteja o grupare reactivă a unui precursor în timpul sintezei organice a unui produs care este îndepărtat ulterior regenerând gruparea reactivă (agent de blocare).

Agent de îngroșare Oricare din varietatea de substanțe hidrofile utilizate pentru a crește viscozitatea amestecurilor și soluțiilor lichide și pentru a ajuta la menținerea stabilității prin proprietățile lor de emulsionare. Există patru clase recunoscute: 1) amidonuri, gume, cazeină, gelatină și ficocoloizi; 2) derivați de celuloză semisintetici (de exemplu, carboximetil-celuloză); 3) alcool polivinilic și carboxivinili (sintetici); și 4) bentonită, silicați și silice coloidală.



Trasor Substanță care include o etichetă radioactivă/izotopică sau o grupare chimică ușor detectabilă, care se adaugă la medii biologice/ecologice sau în reacții chimice pentru a clarifica procesele de transformare/transport care au loc.

Stabilizator UV Substanță care protejează produsul împotriva deteriorării fizice sau chimice induse de lumina ultravioletă; absoarbe radiațiile UV, protejând astfel lacurile și pigmenții împotriva degradării UV.

Modificatori ai presiunii de vapori

Substanță adăugată într-un lichid pentru a modifica presiunea de vapori a acestuia (de exemplu, pentru a reduce evaporarea).

Vehicul (purtător) Vehiculul dizolvă sau dispersează componentele solide ale unei substanțe, permițând dispersia uniformă în timpul aplicării. Vehiculul transportă alte particule din cadrul unei substanțe.

Modificator de viscozitate

Substanță utilizată pentru a modifica viscozitatea altei substanțe; se folosește pentru a mări sau micșora viscozitatea produselor finite; se folosește pentru a modifica caracteristicile de curgere ale altor substanțe sau amestecuri în care se adaugă; controlează capacitatea de deformare sau curgere a unui produs din ceară. În general, rășinile scad viscozitatea, în timp ce agenții de îngroșare (de exemplu, gumele și hidroxietilceluloza) cresc viscozitatea.

Agent de impermeabilizare

Material hidrofob care funcționează prin reducerea energiei superficiale pentru a proteja suprafețele împotriva apei, transformând apa în stropi.

Absorbant de raze X Substanță utilizată pentru a bloca sau a atenua razele X.

Altele


95

Anexa R.12.5. Gestionarea modificărilor Introducere Această anexă vine în sprijinul întreprinderilor care au colectat și transmis date privind utilizările pe baza ghidului și a listelor de selecție a descriptorilor utilizării din versiunile anterioare ale prezentului ghid. Următoarele secțiuni abordează modificările introduse în ghid, inclusiv pe cele din lista descriptorilor de utilizare, una câte una, descriind în ce constau acestea, pe cine ar putea afecta și cum ar putea fi gestionată tranziția, cuprinzând și unele considerații privind migrarea datelor. Măsura în care întreprinderile vor fi afectate de aceste modificări depinde foarte mult de fiecare întreprindere/sector. Obligațiile de actualizare și perioada de adaptare Actualizarea prezentului ghid nu generează în sine obligația de a actualiza dosarele de înregistrare existente. Decizia cu privire la modificările din ghid care trebuie urmate și momentul la care se va face acest lucru rămâne la latitudinea solicitantului înregistrării sau a consorțiului care solicită înregistrarea30. De asemenea, trebuie precizat că actualizarea ghidului are scopul de a îmbunătăți pe termen lung informațiile privind utilizările și armonizarea acestora în cadrul lanțului de aprovizionare. Se așteaptă ca dosarele de înregistrare și fișele cu date de securitate existente să fie adaptate (dacă este necesar) la ghidul actualizat de-a lungul unei perioade de adaptare; prin urmare, termenii „vechi” și „noi” vor coexista câțiva ani. Pot exista situații diferite, cu priorități diferite în ceea ce privește decizia de actualizare: - înregistrări noi în curs de elaborare la momentul publicării, de exemplu în contextul

pregătirii pentru termenul-limită de înregistrare din 2018: solicitanții înregistrării substanțelor care se înregistrează pentru prima dată pot decide de la început să urmeze recomandările din ghidul actualizat;

- înregistrări existente care trebuie actualizate ca urmare a unei cereri externe din partea autorităților, de exemplu în urma unui proces de evaluare. Este de așteptat ca aceste dosare actualizate să urmeze recomandările din ghidul actualizat în cazul în care actualizarea are loc după publicare;

- înregistrări existente în cazul cărora solicitanții înregistrării decid să actualizeze în mod spontan dosarul. Această situație poate avea mai multe cauze: - unor transmiteri în comun existente li se alătură noi solicitanți ai înregistrării, care

prevăd utilizări suplimentare; - modificările din ghid au un impact asupra rezultatului evaluării securității chimice, de

exemplu clarifică domeniul de aplicare al unor categorii de procese și, prin urmare, ar putea fi necesară o actualizare a evaluării;

- solicitanții înregistrării pot ajunge la concluzia (în special dacă sectoarele în cauză le oferă inventare actualizate ale utilizărilor din sector) că clarificările din ghidul R.12 actualizat i-ar putea ajuta pe utilizatorii din aval să înțeleagă clar domeniul de aplicare a utilizărilor vizate de un scenariu de expunere;

- în plus, clarificările din prezentul ghid, precum și structura îmbunătățită a datelor care descriu utilizările în IUCLID6 vor oferi solicitanților înregistrării oportunitatea de a-și îmbunătăți informațiile privind utilizările din dosarele proprii. Astfel, ele vor oferi autorităților o bază de decizie mai solidă pentru a hotărî dacă să selecteze substanțele/dosarele respective pentru un control suplimentar sau pentru alte acțiuni de

30 Se recomandă ca, dacă se realizează o actualizare a dosarului de înregistrare, acest lucru să le fie comunicat și celorlalți membri ai înregistrării în comun, având în vedere că informațiile privind utilizarea trebuie să fie furnizate de către fiecare membru în parte. Astfel, se va evita descrierea diferită a substanțelor care sunt furnizate pentru aceleași utilizări de către diferiți solicitanți ai înregistrării, ceea ce ar putea produce confuzii în rândul utilizatorilor din aval și al autorităților.



reglementare în vederea gestionării riscurilor. Pe baza considerațiilor de mai sus, întreprinderile pot decide să își actualizeze dosarele din proprie inițiativă (spontan). Se recomandă să se acorde prioritate cazurilor în care substanțele fac deja obiectul unui control, de exemplu substanțelor menționate în instrumentul de coordonare a activităților publice (PACT) 31, în Registrul intențiilor32 sau în planul de acțiune comunitar flexibil (CoRAP)33;

- înregistrări existente care nu necesită o actualizare imediată: în aceste cazuri, actualizarea poate fi amânată pentru o dată ulterioară.

În orice caz, odată ce se ia decizia de actualizare, se recomandă comunicarea acesteia în mod proactiv în cadrul lanțului de aprovizionare. Acest lucru se poate realiza indicând, în FDS extinsă sau în inventarele utilizărilor de la nivelul sectorului etc., că se bazează pe versiunea 2.0 (sau 2010) a ghidului sau pe cea mai recentă actualizare – versiunea 3.0 (sau 2015). Paragrafele următoare oferă unele considerații cu privire la modul de gestionare a impactului determinat de modificările specifice din ghid. Clarificarea conceptelor Ghidul introduce o serie de concepte și termeni pentru prima dată, de exemplu activități contributive/scenarii contributive, deși acestea au mai fost utilizate în ultimii ani. Aceste concepte sunt, într-o oarecare măsură, deja binecunoscute în cadrul lanțurilor de aprovizionare; cu toate acestea, este posibil să fie necesare unele eforturi pentru a asigura o abordare armonizată în rândul solicitanților înregistrării. Elaborarea unor inventare ale utilizărilor în care noile concepte sunt deja introduse poate înlesni înțelegerea de către diferiții actori. Introducerea stadiului ciclului de viață ca nou descriptor al utilizării și eliminarea grupurilor principale de utilizatori (SU3/SU21/SU22) și SU10 Stadiul ciclului de viață, chiar dacă este introdus ca descriptor de utilizare „nou”, a fost prezent și se folosește deja în cadrul mai multor instrumente de ceva timp, de exemplu în IUCLID, în ghidul privind titlurile scurte structurate ale scenariilor de expunere34 etc.

Toate dosarele de înregistrare disponibile în baza de date REACH aplică deja acest concept. Ca și în versiunea curentă a IUCLID (IUCLID 5.4), secțiunea privind descrierea utilizării urmează structura stadiilor ciclului de viață. Prin urmare, nu se așteaptă niciun impact pentru dosarele de înregistrare existente.

Pe de altă parte, este posibil ca sistemele întreprinderilor să se bazeze pe aceste SU – în prezent depășite – pentru a transmite aceste informații în aval. Este de așteptat ca actualizarea sistemelor existente ale întreprinderilor și a instrumentelor de comunicare asociate, pentru a ține seama de stadiile ciclului de viață, să aibă loc treptat. Punerea în aplicare a inițiativelor bazate pe foaia de parcurs privind RSC/SE35, cum ar fi îmbunătățirea

31 http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/substances-of-potential-concern/pact 32 http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/registry-of-intentions 33 http://echa.europa.eu/ro/regulations/reach/evaluation/substance-evaluation/community-rolling-action-plan 34 Elaborat în contextul Foii de parcurs privind RSC/SE (disponibil la: http://www.cefic.org/Documents/IndustrySupport/REACH-Implementation/Guidance-and-Tools/StructuredShortTitles04112014.pdf) 35 http://echa.europa.eu/ro/regulations/reach/registration/information-requirements/chemical-safety-report/csr-es-roadmap

http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/substances-of-potential-concern/pact

http://echa.europa.eu/ro/addressing-chemicals-of-concern/registry-of-intentions

http://echa.europa.eu/ro/regulations/reach/evaluation/substance-evaluation/community-rolling-action-plan

http://www.cefic.org/Documents/IndustrySupport/REACH-Implementation/Guidance-and-Tools/StructuredShortTitles04112014.pdf

http://www.cefic.org/Documents/IndustrySupport/REACH-Implementation/Guidance-and-Tools/StructuredShortTitles04112014.pdf




97

inventarelor utilizărilor de la nivel de sector sau conceperea titlurilor scurte structurate ale scenariilor de expunere pe baza ideii de stadiu al ciclului de viață, va fi utilă în perioada de tranziție.

Ca un prim pas, atribuirea descriptorului stadiului ciclului de viață se poate face complet automat pentru fiecare utilizare, pe baza informațiilor general disponibile privind categoriile de eliberare în mediu și principalele sectoare de utilizare. O astfel de atribuire automată s-a realizat la scară largă și anterior, în 2012, când toate dosarele de înregistrare disponibile în baza de date REACH din IUCLID 5.3 au fost actualizate la versiunea IUCLID 5.4. Crearea temporară a unor grupuri principale suplimentare de utilizatori în sistemele întreprinderilor, care să cuprindă toate stadiile ciclului de viață, poate veni în sprijinul întreprinderilor în procesul de tranziție, deoarece va permite o migrare automată la noul descriptor al utilizării în timp util. Întreprinderile pot alege să creeze SU00 pentru stadiul de producere și SU99 pentru viața utilă. De asemenea, unul dintre „grupurile principale de utilizatori” ar trebui să fie SU10 Formulare.

Tabelul de mai jos oferă un indiciu al modului în care stadiul ciclului de viață poate fi atribuit pe baza informațiilor existente și ar putea fi util pentru a sprijini adaptarea sistemelor existente în cadrul întreprinderilor și instruirea utilizatorilor din aval cu privire la echivalență.

Tabelul R.12- 16: Recomandări privind atribuirea stadiilor ciclului de viață pe baza informațiilor existente

Grupuri principale de utilizatori (versiunea 2.0, 2010)36

Considerații privind descriptorii utilizării

Stadiile corespunzătoare ale ciclului de viață (versiunea 3.0, 2015)

Soluție temporară: crearea SU00 – Producere

ERC1 Producere (M)

SU10 – Formulare ERC2/ERC3 Formulare sau reambalare (F)

SU3 – Utilizări industriale ERC1 Producere (M)

ERC2/ERC3 Formulare sau reambalare (F)

ERC4-ERC7 Utilizare în spații industriale (IS)

ERC 12 Viață utilă (SL)

36 Rețineți că, în sistemul actualizat de descriere a utilizărilor, codurile sectoarelor de utilizări prezentate în această coloană sunt eliminate, deoarece devin redundante în prezența informațiilor furnizate la stadiul ciclului de viață.



Grupuri principale de utilizatori (versiunea 2.0, 2010)36

Considerații privind descriptorii utilizării

Stadiile corespunzătoare ale ciclului de viață (versiunea 3.0, 2015)

SU22 – Utilizări profesionale

ERC8-9

Nu s-a raportat nicio AC

Utilizare larg răspândită de către lucrători profesioniști (PW)

ERC10-11

AC raportate

Viață utilă (SL)

SU21 – Utilizări de către consumatori

ERC8-9

Nu s-a raportat nicio AC

Utilizare de către consumatori (C)

ERC10-11

AC raportate

Viață utilă (SL)

Soluție temporară: crearea SU99 – Viață utilă

ERC10-12

AC raportate

Viață utilă (SL)

Noile denumiri ale descriptorilor utilizării Denumirile unor stadii ale ciclului de viață, PC, PROC și ERC au fost modificate pentru a reflecta mai bine domeniul lor de aplicare și a clarifica în avans unele posibile ambiguități care au fost observate în trecut.

Se preconizează că aceste modificări ale denumirilor vor avea un impact limitat asupra sistemelor existente, având în vedere că trimiterile la codurile descriptorilor utilizării rămân neschimbate. Dosarele trebuie să fie revizuite numai în măsura în care domeniul de aplicare a descriptorilor a fost greșit înțeles înainte și s-a lămurit numai după această clarificare.

Eliminarea PC19: intermediar (inclus la „funcție tehnică”); Migrarea utilizărilor care includ în prezent PC 19 se așteptă să aibă loc prin eliminarea PC19 din lista PC și prin atribuirea funcției tehnice de „Intermediar (precursor)”. În cazul în care a fost selectată de la început o funcție tehnică, se va adăuga și funcția de „intermediar (precursor)”.

Nu este de așteptat ca această modificare să declanșeze necesitatea imediată de actualizare a dosarului de înregistrare, cu excepția cazului în care se ajunge la concluzia că substanța a fost identificată în mod incorect drept „intermediar”37. Solicitanții înregistrării pot considera că este

37 A se vedea Ghidul practic 16 privind intermediarii: http://echa.europa.eu/ro/practical-guides

http://echa.europa.eu/ro/practical-guides


99

util să își revizuiască dosarele pentru a semnala în mod clar statutul de reglementare al acestei utilizări ca „intermediar” și să ofere indicații privind cantitatea destinată utilizării respective.

PC nouă pentru fracturarea hidraulică; S-a adăugat PC41, „produse rezultate din explorarea sau producția de petrol și gaze naturale”, pentru a permite întreprinderilor să raporteze în mod explicit utilizarea acestor produse. Deoarece este o PC nouă, aceasta nu are niciun impact și nu este necesară migrarea. Întreprinderile vor putea folosi această PC în dosarele lor de înregistrare în momentul în care va fi implementată în IUCLID6.

Adaptarea denumirilor și explicațiilor PROC pentru clarificarea obiectului acestora; Denumirile și explicațiile categoriilor de procese (PROC) au fost adaptate pentru a clarifica domeniul de aplicare a acestora. În plus, s-a adăugat o nouă PROC pentru a include întreținerea manuală (curățare și reparare) a mașinilor, astfel încât solicitanții înregistrării să poată descrie, după caz, condițiile de utilizare în siguranță în timpul acestor activități și să îi informeze pe utilizatorii lor din aval în consecință.

Nu există considerații privind migrarea, având în vedere că lista de categorii de procese nu a suferit modificări.

Clarificările aferente definițiilor PROC pot avea un impact în cazurile în care estimările expunerii folosite la evaluare au fost obținute cu ajutorul ECETOC TRA, pe baza unei PROC atribuite incorect. Poate fi necesară o actualizare, deoarece aceste informații pot avea consecințe pentru evaluarea securității chimice (de exemplu, estimările expunerii nu mai sunt adecvate și, prin urmare, măsurile de gestionare a riscurilor ar putea să nu fie adecvate).

Nu este necesară o adaptare pentru noua PROC (PROC28). Întreprinderile vor putea folosi această PROC în dosarele lor de înregistrare în momentul în care va fi implementată în IUCLID6. Nu este necesară adăugarea acestei PROC dacă se consideră că evaluările existente vizează și întreținerea. Se preconizează că utilizarea acestei noi PROC va fi relevantă în special în cazurile în care activitățile de curățare sau de întreținere pot duce la o expunere semnificativ mai mare decât în timpul altor activități care contribuie la utilizarea respectivă și, prin urmare, trebuie luate măsuri specifice de gestionare a riscurilor.

Clarificarea aplicabilității ERC și adăugarea unei noi categorii ERC pentru a include utilizarea articolelor în spații industriale, cu eliberare redusă

Denumirile categoriilor de eliberare în mediu (ERC) și explicațiile aferente au fost adaptate pentru a clarifica domeniul de aplicare a acestora. La cererea părților interesate, în noua versiune s-a inclus o categorie ERC suplimentară, care abordează utilizarea articolelor în spațiile industriale unde se așteaptă o eliberare redusă.

Nu există considerații privind migrarea, având în vedere că lista de categorii ERC nu a suferit modificări.

La fel ca în cazul PROC, unii solicitanți ai înregistrării pot ajunge la concluzia că nu au atribuit categoria ERC corespunzătoare în înregistrarea existentă.

Nu este necesară o adaptare pentru noua ERC. Întreprinderile vor putea folosi această ERC în dosarele lor de înregistrare în momentul în care va fi implementată în IUCLID.



Consolidarea conceptului de subcategorii AC în vederea furnizării de informații mai specifice cu privire la articole În mod sistematic, la categoriile de articole s-au adăugat subcategorii suplimentare pentru a le oferi solicitanților înregistrării și utilizatorilor din aval oportunitatea de a semnala aspectele specifice ale articolelor în care ajung substanțele lor. Acest lucru va ajuta autoritățile să înțeleagă mai bine viața utilă potențială a substanței și, în special, riscurile potențiale datorate expunerii sau eliberării.

Aceste subcategorii AC fac obiectul unei inițiative de armonizare la nivel global, în contextul OCDE38.

Categoriile globale (stabilite în principal pe baza materialului) s-au păstrat, adăugându-se niveluri mai specifice. În cazul în care au fost atribuite de la început categorii de articole, ar trebui să se migreze la categoria globală corespunzătoare; prin urmare, nu se prevede niciun impact. Astfel, solicitanții înregistrării pot decide să își actualizeze dosarele în cazul în care doresc să ofere detalii specifice privind una sau mai multe dintre categoriile de nivel secund.

Adaptarea categoriilor de funcții tehnice (TF) pe baza propunerii US EPA pentru categorii OCDE armonizate Abordarea clasificării funcțiilor tehnice a fost îmbunătățită pentru a se oferi informații mai specifice, în conformitate cu sistemul de armonizare globală propus la nivelul OCDE36. În același timp, se preconizează că o varietate mai mare de funcții tehnice îi va ajuta pe solicitanții înregistrării să selecteze cea mai adecvată opțiune, limitând astfel utilizarea câmpului de text liber „altele” (utilizat foarte mult în etapele anterioare de înregistrare).

În general, selectarea funcției tehnice a unei substanțe într-o utilizare nu are un impact imediat asupra evaluării securității chimice a acelei utilizări. Prin urmare, se așteaptă ca impactul în acest caz să fie minim.

Sistemele de fișe cu date de securitate ale întreprinderilor pot fi adaptate pentru a include această listă de funcții tehnice armonizate la nivel global.

Dosarele care conțin funcțiile tehnice disponibile în versiunea 2.0 a prezentului ghid vor fi migrate de către ECHA către categoria echivalentă, dacă este considerată identică. Intrările indicate anterior în câmpul de text liber pot fi acum actualizate prin selectarea categoriei corespunzătoare dintr-o listă de selecție. Acest demers ca atare nu are rolul de a genera actualizări, dar această opțiune poate fi luată în considerare în cazul în care dosarul urmează să fie actualizat din alte motive.

La migrarea bazei de date a înregistrărilor, ECHA nu va compara câmpurile de tip text liber în vederea migrării acestora către intrările structurate corespunzătoare; toate intrările de tip text liber existente vor rămâne în acest format în IUCLID6.

38 La momentul procedurii de consultare privind ghidul, această propunere făcea obiectul unei dezbateri la nivelul OCDE. Lista finală va fi corelată cu rezultatul procesului OCDE. Alinierea acestor categorii la nivelul OCDE va ajuta întreprinderile care își desfășoară activitatea la nivel global să colecteze și să indice informațiile privind utilizarea și expunerea în sistemele lor informatice, de exemplu în procesul de asigurare a conformității cu reglementările. De asemenea, va ajuta la identificarea și compararea informațiilor existente privind expunerea – de exemplu, eliberările din articole.


101

AGENȚIA EUROPEANĂ PENTRU PRODUSE CHIMICE ANNANKATU 18, P.O. BOX 400, FI-00121 HELSINKI, FINLANDA ECHA.EUROPA.EU