ghid schimbari climatice - elevi

Doina C. Blănaru Oliviu G. Pop Teodor Marușca Adina Feticu

SCHIMBĂRILE CLIMATICE GHID PENTRU ELEVI

Colaboratori: Raluca Roman, Mădălina Constantin, Dragoș Ardeleanu

Editura Universităţii TransilvaniaBrașov 2011

Autori: Doina C. Blănaru, Oliviu G. Pop, Teodor Marușca, Adina FeticuColaboratori: Raluca Roman, Mădălina Constantin, Dragoș Ardeleanu Referenţi știinţifici: prof. univ. dr. ing. Romulus Gruia, prof. univ. dr. Angela Mărculescu

© Asociaţia RENATUROPA

Ghidul a fost realizat în cadrul proiectului Dezvoltarea capacităţii de intervenţie asupra efectelor produse de schimbările climatice în două zone-pilot, comunele Şinca Nouă şi Şercaia (judeţul Braşov) finanţat de Fondul Global de Mediu (GEF) prin Programul de Granturi Mici (SGP), administrat de Programul Naţiunilor Unite Pentru Dezvoltare (UNDP) și nu reprezintă neapărat opiniile organizaţiilor menţionate, ale GEF sau ale UNDP.

Titular de proiect: ASOCIAŢIA RENATUROPAStr. Poienilor nr. 2, bl. 211 B, scara B, ap. 37, Brașov, jud. Brașov, e-mail: [email protected]; [email protected]

Parteneri în proiect: Primăria Comunei Şinca Nouă, jud. Brașov; Primăria Comunei Şercaia, jud. Brașov; Facultatea de Alimentaţie și Turism a Universităţii Transilvania din Brașov; Clubul pentru Protecţia Naturii și Turism (CPNT), Brașov; Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși Români (ASCOR), filiala Brașov; Pensiunea Elena (S.C. Zoxi S.R.L.), Zărnești, jud. Brașov

Editura Universităţii Transilvania, Brașov, 2011ISBN 978-973-598-873-9

Fotografii: Oliviu G. Pop, Attila G. Pilbáth, Violeta Rang, Cătălin Rang, NASA free images, Google free images Design/Tipar: S.C. Green Steps S.R.LGrafician: Raluca D. Hoisan Pilbáth

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSchimbările climatice: ghid pentru elevi / Doina C. Blănaru, Oliviu G. Pop, Teodor Maruşca, Adina Feticu. - Braşov: Editura Universităţii “Transilvania”, 2011 Bibliogr. ISBN 978-973-598-873-9I. Blănaru, Doina C.II. Pop, Oliviu G.III. Maruşca, TeodorIV. Feticu, Adina

551.583

Cuprins

Introducere ......................................................................... 5

Schimbările climatice - o problemă globală! .............................. 7

Care sunt riscurile schimbărilor climatice? .............................. 8

Capitolul I. Noţiuni generale despre Planeta Pământ .................. 9

1. Universul și Planeta Pământ ..................................................... 9

2. Litosfera .......................................................................... 11

3. Hidrosfera ........................................................................ 13

4. Atmosfera ......................................................................... 16

5. Clima și vremea .................................................................. 18

5.1. Ciclurile climatice ...................................................... 19

5.2. Evoluţia temperaturilor în Evul Mediu ............................... 23

5.3. Evoluţia temperaturilor în perioada actuală ........................ 23

Capitolul II. Încălzirea globală și schimbările climatice .............. 25

1. Cum acţionează încălzirea globală și schimbările climatice .............. 25

2. Schimbările climatice afectează întreg globul .............................. 26

3. Efectul de seră ................................................................... 27

4. Cauzele producerii efectului de seră ......................................... 28

4.1. Vaporii de apă ........................................................... 29

4.2. Dioxidul de carbon ...................................................... 30

4.3. Metanul ................................................................... 33

4.4. Alte gaze cu efect de seră ............................................. 33

4.5. Ozonul. Stratul de ozon ................................................ 33

4.6. Fenomene sinergice .................................................... 35

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Cuprins

5. Cauze antropice ale încălzirii climatice ...................................... 36

6. Efectele încălzirii globale ...................................................... 37

6.1. Efectele schimbărilor climatice asupra atmosferei .............. 37

6.2. Efectele schimbărilor climatice asupra hidrosferei ................ 38

6.3. Efectele schimbărilor climatice asupra litosferei .................. 41

6.4. Efectele schimbărilor climatice asupra biosferei .................. 42

6.4.1. Modificări ale ecosistemelor și distribuţiei speciilor ... 43

6.4.2. Extinderea speciilor străine invazive ...................... 49

7. Efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii ........................ 55

8. Efectele schimbărilor climatice asupra sănătăţii .......................... 58

9. Efectele schimbărilor climatice asupra transporturilor .................... 59

10. Efectele schimbărilor climatice asupra turismului .......................... 60

11. Consecinţe economice și sociale ale schimbărilor climatice .............. 64

12. Modele climatice, previziuni .................................................. 65

13. Concluzii asupra efectelor cauzate de schimbările climatice ........... 67

Capitolul III. Schimbări climatice în România .......................... 72

1. Tendinţe generale ................................................................. 72

2. Schimbări climatice în zonele montane din România ..................... 73

Capitolul IV. Măsuri privind limitarea și adaptarea la efectele produse de schimbările climatice .............................. 81

1. Economia de energie ............................................................ 82

2. Producerea și folosirea energiilor alternative ............................... 83

3. Împădurirea și sistemul agrosilvopastoral ................................... 84

4. Alte măsuri propuse la nivel mondial ......................................... 89

5. ŞI VOI CONTROLAȚI SCHIMBĂRILE CLIMATICE ! ................................ 91

Bibliografie ........................................................................ 101

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Cuprins

5

Introducere

Ghidul este dedicat elevilor și a fost realizat în cadrul proiectului

„Dezvoltarea capacităţii de intervenţie asupra efectelor produse de schimbările

climatice în două zone-pilot, comunele Şinca Nouă și Şercaia (judeţul Brașov)”

finanţat de Fondul Global de Mediu (GEF) prin Programul de Granturi Mici (SGP)

administrat de Programul Naţiunilor Unite Pentru Dezvoltare (UNDP).

Acest proiect a fost implementat în perioada 2010-2011 de către Asociaţia

RENATUROPA, în parteneriat cu Primăria Comunei Şinca Nouă, Primăria Comunei

Şercaia, Facultatea de Alimentaţie și Turism a Universităţii Transilvania din

Brașov, Clubul pentru Protecţia Naturii și Turism (CPNT), Asociaţia Studenţilor

Creștin Ortodocși Români (ASCOR) filiala Brașov și Pensiunea Elena din Zărnești

(S.C. Zoxi S.R.L.).

Scopul acestui proiect l-a reprezentat creșterea gradului de informare

și instruire al populaţiei și administraţiilor locale cu privire la schimbările

climatice, stabilirea de parteneriate durabile între membrii comunităţilor

locale, autorităţile publice și ONG - uri, pentru identificarea și implementarea

unor soluţii de rezolvare a problemelor de mediu, cu accent pe managementul

adaptativ și eficient al terenurilor și pe promovarea unui transport nepoluant,

care să minimalizeze pierderile economice și de biodiversitate, în condiţiile

schimbărilor climatice.

Proiectul a urmărit atingerea a patru obiective principale:

1. Informarea și instruirea comunităţilor și autorităţilor locale, a investi-

torilor locali, a ONG-urilor, a agenţiilor de turism, a membrilor mediului

educaţional cu privire la fenomenul schimbărilor climatice și a modului în

care ar putea contribui la atenuarea efectelor negative ale acestora asupra

biodiversităţii, economiei locale și a vieţii cotidiene.

2. Iniţierea și stabilirea unui parteneriat durabil între membrii comunită-

ţilor locale, autorităţile publice și ONG-uri, pentru identificarea și implementarea

unor soluţii de rezolvare a problemelor de mediu, cu accent pe managementul

adaptativ și eficient al terenurilor, în condiţiile modificărilor mediului, ca urmare

a schimbărilor climatice.

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Introducere

6

3. Iniţierea și stabilirea unui parteneriat durabil între membrii comunită-

ţilor locale, autorităţile publice și ONG-uri, în vederea promovării unui transport

nepoluant care să contribuie la reducerea emisiilor de gaze, corelat cu

realizarea unor activităţi ecoturistice, ca potenţiale surse de venit pentru

comunităţile locale.

4. Informarea și întărirea capa-

cităţii tinerei generaţii, în vederea

îmbunătăţirii accesului la informaţie

și a posibilităţii participării publice,

în vederea luării deciziilor viitoare

pentru atenuarea efectelor negative

ale schimbărilor climatice.

Mulţumim tuturor celor care au

contribuit la succesul acestui proiect.

Mulţumiri deosebite adresăm domnului

Dumitru Flucuș, primarul Comunei

Şinca Nouă pentru implicarea sa

deosebită în buna desfășurare a

acestui proiect. De asemenea,

mulţumim pentru implicare sau sprijin

doamnei Tania Mihu de la GEF/SGP/

UNDP, domnilor Prof. Dr. Romulus

Gruia și Dr. Dragoș Ardeleanu de la

Facultatea de Alimentaţie și Turism a

Universităţii Transilvania din Brașov,

domnului Cristinel Paltin - primarul

Comunei Şercaia, domnului Adrian

Ciocan - viceprimarul comunei

Şinca Nouă și tuturor celor care au

contribuit la buna desfășurare a

acestui proiect.

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Introducere

7

Schimbările climatice - o problemă globală!

Există numeroase cercetări privind fenomenul de încălzire a climei care

arată că, în ultimele decenii, temperaturile de la nivel global au crescut cu

aproximativ 0,74oC în decursul secolului al XX-lea. Estimările care au la bază

aceste cercetări indică faptul că planeta ar continua să se încălzească și pe

parcursul secolului al XXI-lea cu aproximativ 3oC. O ierarhie a ultimilor 150 de

ani, arată că cei mai călduroși au fost ultimii 11.

Majoritatea oamenilor de știinţă consideră că această creștere este cea

mai accelerată din istoria planetei, iar schimbările climatice din zilele noastre

se datorează gazelor cu efect de seră, rezultate din activitatea umană. Aceste

gaze, cu cea mai mare pondere fiind dioxidul de carbon, reţin căldura în atmos-

feră, determinând creșterea, în ansamblu, a temperaturilor globale.

Încălzirea climei a afectat deja toate continentele (Europa, Asia, America

de Nord, America de Sud, Australia, Oceania și Antarctica).

În contextul impactului din ce în ce mai vizibil și mai puternic al

schimbărilor climatice asupra umanităţii și asupra mediului, se consideră că

generaţiile tinere trebuie să conștientizeze că au rolul foarte important de a

se asigura că dezvoltarea durabilă nu este doar o teorie. Astfel, sunt esenţiale

implicarea copiilor și tinerilor în activităţile de protecţia mediului și totodată

conștientizarea lor privind posibilitatea adoptării unui stil de viaţă care să

asigure și generaţiilor viitoare accesul la resurse și bunăstare, cel puţin în aceeași

măsură ca și în prezent.

Ghidul de faţă își propune să abordeze problematica dezvoltării durabile

și a educaţiei pentru mediu din perspectiva adaptării la schimbările climatice

și a atenuării efectelor acestora, în măsura în care acest lucru este posibil.

Se consideră un consens global faptul că, mai ales noi, oamenii, suntem

răspunzători pentru schimbările climatice.

În dorinţa de a asigura standarde de viaţă moderne, prin arderea

combustibililor fosili (cărbuni, petrol sau gaze naturale), pentru producerea

energiei, prin activităţile din domeniul agriculturii, industriei, transporturilor și

prin stilul de viaţă, factorul antropic (oamenii) schimbă structura (compoziţia)

atmosferei (aerului), contribuind astfel la accentuarea schimbărilor climatice.

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Schimbările climatice - o problemă globală!

8

Care sunt riscurile schimbărilor climatice?

Consecinţele schimbărilor climatice sunt deja resimţite:

Schimbări

în regimul

precipitaţiilor

Topirea

gheţarilor

polari și

montani

Creşterea

nivelului mărilor

şi oceanelor

Evenimente

metorologice

extreme

(inundaţii,

alunecări de

teren,

secete,

tornade,

uragane etc.)

Distrugerea

infrastructurii

(șosele, căi

ferate etc.)

Perturbarea

activităţilor

economice

(agricultura,

silvicultura,

turismul etc.)

Consecinţe

economice și

sociale

Ameninţări pentru

alimentaţia şi

sănătatea umană

Modificări ale ecosistemelor

naturale, dispariţia unor specii

de plante și animale

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Care sunt riscurile schimbărilor climatice?

9

Capitolul I. Noţiuni generale despre Planeta Pământ

1. Universul şi Planeta Pământ

Universul reprezintă tot ceea ce ne înconjoară, de la galaxii, planete, stele, până la particule foarte mici de praf. Se consideră că Universul are o vârstă de 15 miliarde de ani şi este constituit din aceleaşi elemente fizico-chimice pe care le găsim şi pe Pământ.

Universul este format din mai multe galaxii printre care se află și galaxia noastră, Calea Lactee, de forma unei spirale cu mai multe braţe. Pe unul dintre braţe se află Sistemul Solar format din Soare în jurul căruia orbitează (se rotesc) cele 8 planete (și planeta pitică Pluton – cunoscută și sub denumirea de Pluto, care până în anul 2006 a fost considerată a noua

planetă a Sistemului Solar). Planetele sunt orbitate de 165 sateliţi. Satelitul natural al Pământului este Luna.

Soarele este o stea de mărime medie (reprezintă aproximativ 99% din Sistemul Solar), care s-a format acum circa 4,55 miliarde de ani, fiind sursa de căldură și lumină pentru toate planetele Sistemului Solar.

Lumina solară este necesară pentru fotosinteza plantelor (foto-sinteza este procesul prin care plantele verzi, în prezenţa energiei solare, transformă dioxidul de carbon, Sistemul Solar

Calea Lactee

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Capitolul I. Noţiuni generale despre Planeta Pământ

10

eliminând oxigen, în substanţa organică care alcătuiește corpul plantelor, ce constituie în final

și hrana animalelor). Căldura degajată asigură

temperatura necesară vieţii și energia necesară

circulaţiei curenţilor oceanici și atmosferici.

Pământul s-a format din materia norului

gazos al Nebuloasei Solare, alături de Soare

și de celelalte planete ale Sistemului Solar,

acum aproximativ 4,55 miliarde de ani și

prin procese complexe s-a ajuns, treptat, la

apariţia primelor organisme vii cu structură

simplă. Se apreciază că în urmă cu 3,8-2,5

miliarde de ani, prin fotosinteză, bacteriile au

eliminat oxigen în atmosferă, apărând astfel

sistemele climaterice. Acum 2,5 miliarde -

6 milioane de ani atmosfera se îmbogăţește în

oxigen și se formează stratul de ozon. Acest

strat protejează Pământul împotriva radia-

ţiilor solare puternice, favorizând apariţia și

supravieţuirea organismelor vii. Viaţa evoluează

în oceane, plantele colonizează uscatul,

urmate de animalele nevertebrate și vertebrate. Pământul are trei învelişuri fizice aflate

în interacţiune continuă - atmosfera (aerul), hidrosfera (apa) şi litosfera (partea solidă de

Ştiaţi că ...

Pământul nu este o sferă

perfect rotundă ci are forma unui

„geoid” cu diametrul de 12.756

km la Ecuator?

Pământul e menţinut pe

orbită de câmpul gravitaţional al

Soarelui?

O orbitare completă durea-

ză 365,24219 de zile? În timp ce

înconjoară Soarele, Pământul

se roteşte şi în jurul axei sale,

determinând apariţia zilelor pe

faţa îndreptată spre Soare şi a

nopţilor pe partea opusă Soarelui.

Pământul se roteşte în jurul

axei sale în 23 ore şi 56 minute,

cu o viteză de 1.600 km/h la

Ecuator, şi mai încet la poli? Forţa

centrifugă determinată de aceste

variaţii au ca efect aplatizarea

planetei la poli şi o bombare a

acesteia la Ecuator.

Axa de rotaţie a Pământului

nu este dreaptă ci este înclinată

la 23,5 grade faţă de planul de

rotaţie? Acest unghi variază

de la 21,5 grade la 24,5 grade

într-o perioadă de 41.000 ani.

De asemenea, axa Pământului

vibrează, fenomen cunoscut sub

numele de precesie.

Planeta Pământ - văzută din spaţiu

►

►

►

►

►


11

la exteriorul planetei) şi un înveliş viu - biosfera (toate vieţuitoarele).

Pământul este înconjurat la Ecuator de un câmp magnetic, numit magnetosferă. Particulele încărcate cu energie de la Soare sunt practic absorbite de acest câmp magnetic și se dispun sub forma a două centuri, denumite centurile Van Allen după descoperitorul lor.

2. Litosfera

Litosfera cuprinde scoarţa terestră (continentală sau oceanică) şi exteriorul mantalei superioare.

Grosimea litosferei va-riază de la aproximativ 7 kilometri, în zonele de rift din oceane (rift = fractură în scoarţa terestră produsă sub presiunea curenţilor magmatici ascendenţi dinmanta), la 100-150 km în zonele mai vechi ale bazinelor oceanice, grosimea crescând până la aproximativ 250-300 km în zonele plăcilor tectonice continentale.

Ca structură internă, Pământul este format din mai multe straturi: scoarţa terestră, manta și nucleu.

• Scoarţa formează un înveliș solid, din roci, cu grosimi între 760 km și este constituită din:

a. scoarţa oceanică sau crusta oceanică, numită și sima, cu o grosime de 7-10 km formată în principal din roci bazaltice rigide, care plutesc și alunecă încet pe astenosferă;

Magnetosfera Pământului

Structura internă a Pământului


12

b. scoarţa continentală sau crusta terestră, numită și sial, cu o grosime de 20-60 km, compusă în special din roci cristaline (cu reprezentanţii principali din

grupa cuarţului, feldspatului și oxizilor

metalici). Temperatura scoarţei variază de la

temperatura mediului, la suprafaţa acesteia,

până la aproximativ 900oC la contactul cu man-

taua superioară.

În ansamblu, scoarţa terestră este preponderent formată din combinaţii chimice ale următoarelor elemente: oxigen, siliciu, calciu, fier, aluminiu, sodiu, potasiu și magneziu.

Există șapte plăci tectonice majore: placa nord-americană, placa sud-americană, placa pacifică, placa africană, placa eurasia-tică, placa australiană și antarctică și câteva plăci mai mici.

• Mantaua are o grosime de 2.900 km, reprezintă 30% din volumul Pământului și este formată din roci topite numite magmă, având o structură semi-fluidă. Stratul inferioral scoarţei terestre și stratul superior al man-talei formează un strat numit astenosferă.

Ştiaţi că ...

La început a existat un

singur continent înconjurat de

un ocean? Prin evoluţie geologică

a rezultat împărţirea acestuia în

două continente mai mici, Laurasia

şi Gondwana. Această împărţire

(ruptură) a marelui continent

a început în zona continentului

Australia de astăzi, având loc

deschiderea în sud a Oceanului

Atlantic şi a Oceanului Indian.

Din blocul unitar a avut

loc desprinderea continentelor

Antarctica, Australia şi teritoriului

Indiei, care şi-a început deplasarea

spre nord, iar coliziunea creată

cu blocul Eurasiatic a dat naştere

lanţului muntos Himalaya?

Arcul munţilor Alpi a luat

naştere ca rezultat al coliziunii

dintre blocul continental African

şi cel Eurasiatic?

Blocurile continentale ameri-

cane s-au lovit de rigiditatea

fundului Oceanului Pacific, în

acest fel luând naştere Munţii

Stâncoşi (din vestul Americii de

Nord) şi munţii Anzi (din America

de Sud)?

Structura scoarţei terestre

►

►

►

►


13

Litosfera se mișcă pe astenosferă, un strat de magmă aflată în stare vâscoasă.

Caracteristica principală care separă litosfera de astenosferă este starea naturală

în care acesta se găsește (stare de agregare).

• Nucleul este format dintr-un nucleu exterior fierbinte, lichid, bogat în

fier și unul interior, solid. Nucleul reprezintă aproximativ 31% din masa totală a

planetei. În nucleu se generează câmpul magnetic al Pământului. Acest câmp se

extinde la mai mult de 60.000 km în spaţiu și ne protejează de radiaţiile solare.

La nivelul cunoștinţelor actuale, Planeta Pământ este singura din Sistemul

Solar unde există viaţă.

Apariţia vieţii este

consecinţa existenţei a celor

trei elemente esenţiale: apa

(hidrosfera), solul (litosfera)

și aerul (atmosfera). Acestea,

împreună cu biosfera (plantele,

animalele și omul) formează

învelișurile Pământului sau

geosferele.

3. Hidrosfera

Hidrosfera reprezintă învelişul de apă al Pământului fiind formată din masa de apă liberă, în stare lichidă sau solidă, de la suprafaţă precum şi de dedesubtul sau de deasupra Pământului.

Apa a existat de la începutul formării planetei, în structura rocilor, fiind

ulterior eliberată treptat. Cu toate că se regăsește sub forma unui înveliș

discontinuu, apa este răspândită pe Planeta Pământ pretutindeni, la suprafaţă

sub formă de râuri, lacuri, mări sau oceane, dar și sub formă de ape subterane.

Ansamblul acestor componente ale hidrosferei constituie rezerva hidrică, de care

dispune Planeta Pământ.

Pământul este unica planetă cunoscută, până în prezent, în care există apă și în formă lichidă, ca rezultat al acţiunii cumulate a factorilor naturali.

Învelişurile Pământului


14

Apa reprezintă unul din elementele naturale care stă la baza existenţei lumii vii, având un rol important în desfășurarea tuturor proceselor naturale și a activităţilor sociale și economice. Apa reprezintă un mijloc important de comunicaţie (transport) și de apărare, materie primă pentru economie și o sursă apreciată pentru energie.

Oceanele reprezintă o masă continuă de apă care acoperă 360 de milioane de km2

sau 70% din suprafaţa Pământului. În oceane se deplasează mase mari de apă cu ajutorul

curenţilor, care au trasee bine definite.Există două tipuri de curenţi oceanici:

de suprafaţă (calzi) și de adâncime (reci). • Curenţii calzi transportă apa de

la tropice spre poli și sunt împinși de curenţii atmosferici. Aceștia urmează un traseu aproximativ circular, în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sensul invers al acelor de ceasornic în emisfera sudică.

• Curenţii reci, de adâncime, trans-transportă apa rece de la poli spre tropice. Aceștia apar datorită descreșterii temperaturilorși creșterii salinităţii apei, care determină creșterea densităţii, astfel încât apa se

scufundă și se întoarce spre Ecuator.

Ştiaţi că ...

Mai mult decât orice

altceva, apa deosebeşte Pământul

de celelalte planete? 71% din

suprafaţa Pământului este acope-

rită de oceane şi mări, iar oceanele

conţin 97% din apa planetei. Restul

apei se găseşte sub formă de apă

dulce în râuri, lacuri, gheţari şi

apă freatică.

Apa dulce există şi în

atmosferă, sub formă de vapori de

apă?

În afară de gheţari şi

calotele polare, 94% din apa dulce

este freatică (de adâncime)?

Între oceane, râuri, lacuri,

plante şi atmosferă are loc o

circulaţie naturală a apei?

Solul nu este chiar atât de

solid pe cât pare? Când plouă, o

parte din apă este reţinută în sol

aproape de suprafaţă; o parte

se infiltrează în jos, în rocile

de sub suprafaţă, unde umple

spaţiile şi fisurile dintre acestea.

Nivelul superior al apei freatice

depuse în roci se numeşte apă

subterană.

►

►

►

►

►

Apa sub diferite forme de agregare


15

Circuitul apei în natură repre-

zintă drumul parcurs de apă, schimbându-și

starea de agregare și trecând prin următoarele

faze:

• evaporarea apei de la nivelul

scoarţei terestre, în urma încălzirii aces-

teia de către radiaţia solară;

• ascensiunea vaporilor de apă în

atmosferă până când aceștia ajung în zona de

condensare, unde se produce transformarea

lor în picături de apă ce formează norii;

• în final, revenirea apei pe suprafaţa

terestră, sub formă de precipitaţii și încadra-

rea sa în cursuri de apă, lacuri, mări, oceane.

Ştiaţi că ...

Izvoarele apar acolo unde

suprafaţa solului coboară sub

nivelul apei subterane? Straturile

de roci permeabile în care apa se

depune uşor se numesc straturi

acvifere.

Prin apă freatică se

înţelege ansamblul apelor sub-

terane care se află în golurile

scoarţei terestre, ce se formează

sub acţiunea forţei gravitaţionale

a acestuia? Apa freatică contribuie

la reciclarea apei în natură.

Curenţii oceanici planetari

►

►


16

4. Atmosfera

Atmosfera este învelişul gazos care înconjoară Pământul, menţinut până la o anumită distanţă faţă de suprafaţa terestră de forţa gravitaţională.

Comparativ cu diametrul Pământului atmosfera este foarte subţire, având

o grosime de aproximativ 600 km de la suprafaţa solului.

Atmosfera este formată din cinci straturi:

• Troposfera (8-16 km altitudine). Înălţimea variază în funcţie de

anotimpuri și latitudine, cea mai mare fiind la Ecuator, iar cea mai mică la poli.

Ştiaţi că ...

Tot în categoria apelor

subterane sunt incluse şi apele

fosile care au luat naştere în

Sahara cu milioane de ani în urmă?

Apa are o serie de proprie-

tăţi caracteristice? De exemplu,

efectul capilar (important pentru

plante, sau pentru migrarea apei

prin rocile poroase) şi tensiunea

superficială care determină for-

marea picăturilor de apă şi

menţinerea solurilor umede.

►

►Circuitul apei în natură

Apa - izvorul vieţii pe Planeta Pământ


17

Temperaturile scad odată cu creșterea altitudinii cu o medie de 7oC/km, până la

un minim de -58oC. 99% din fenomenele meteorologice se petrec în acest strat.

Aici se regăsesc polenul, praful vulcanic și fragmentele de meteoriţi.

• Stratosfera (16-50 km altitudine). La o distanţă de aproximativ 24 km,

în stratosferă, se găsește stratul de ozon. Unele produse chimice industriale, cum

este CFC (cloruri fluorocarbonate), se pot acumula aici distrugând stratul de ozon.

• Mezosfera (50-80 km altitudine). Temperaturile scad odată cu creșterea

altitudinii, ajungând la -100oC în partea exterioară a acestui strat.

• Termosfera (80-600 km altitudine). Conţine o zonă denumită ionosferă,

în care atomii și moleculele se încarcă electric (se ionizează) datorită radiaţiilor

solare, care generează căldură. În acest strat temperaturile cresc puternic,

atingând chiar 1.700oC la limita exterioară a termosferei. Unele transmisii radio

de pe Pământ sunt reflectate înapoi.

• Exosfera (> 600 km altitudine)

se continuă spre exteriorul planetei

până ce se amestecă cu gazele inter-

planetare din spaţiu. Temperaturile

variază între -300 și 1.700oC. Princi-

palele elemente componente ale

acestui strat sunt hidrogenul și heliul,

moleculele acestora fiind dispersate,

lipsa gravitaţiei permiţând gazelor

să treacă în spaţiu. Emisiile radio cu

unde scurte sunt reflectate înapoi spre

Pământ.

În proporţie de 99%, gazele din atmosferă sunt concentrate în primii 80 km

de la suprafaţa Pământului.

Cantităţile de oxigen din atmosferă întreţin aproape toată viaţa de pe

Pământ, atmosfera fiind cea care filtrează, prin intermediul stratului de ozon,

majoritatea razelor ultraviolete de la Soare și arde toate obiectele ce se apropie

din spaţiu (meteoriţi), împiedicând căderea lor pe Pământ.

Straturile inferioare ale atmosferei sunt în contact continuu cu suprafaţa

Pământului și cu biosfera.

Compoziţia atmosferei


18

Presiunea atmosferică reprezintă forţa

exercitată de aerul din atmosferă asupra

scoarţei terestre. Diferenţele de presiune ale

aerului determină apariţia vânturilor. Aerul

cald se ridică și creează o zonă de presiune

joasă iar aerul rece coboară și creează o zonă

de presiune ridicată.

5. Clima şi vremea

Clima și vremea sunt două noţiuni ce se

confundă în vorbirea curentă. În realitate ele

reprezintă două noţiuni diferite.

În timp ce vremea este definită ca variaţiile zilnice ale factorilor meteorologici dintr-o anumită zonă geografică, clima este sinteza (valorile măsurate pe perioade lungi de timp - ani sau decenii - prelucrate statistic) pe termen lung a acestora.

Ştiaţi că ...

Clima este vremea caracte-

ristică de zi cu zi dintr-o regiune,

bazată pe minimum 3 ani de

măsurători?

Clima unei zone depinde,

în primul rând, de latitudinea sa,

dat fiind că aceasta determină câtă

căldură primeşte de la Soare şi cum

sunt structurate anotimpurile?

Alţi factori care influenţează

clima unei zone sunt: masele

preponderente de aer care pot fi

calde sau reci, uscate sau umede,

precum şi distribuţia uscatului,

oceanelor şi munţilor?

Valorile extreme se măsoară

la staţiile meteorologice? Pentru

ca o valoare extremă să fie

declarată record, staţia trebuie să

fi făcut o serie de observaţii de-a

lungul mai multor ani.

Există 3 tipuri principale

de climă, în funcţie de latitudine?

Acestea sunt:

• tropicală (la latitudini

joase incluzând zonele deşertice de

lângă tropice, precum şi junglele

ecuatoriale), dominată tot anul de

mase de aer ecuatorial;

►

►

►

►

►

Fronturi atmosferice


19

Vremea este determinată de valorile parametrilor meteorologici:

• temperatură; • umiditatea aerului;• direcţia și viteza vântului; • presiunea atmosferică;• turbulenţa aerului, nebulozitatea

atmosferică (gradul de acoperire al cerului,tipurile de nori și altitudinea la care se dezvoltă aceștia);

• cantitatea și felul precipitaţiilor.

Climatul reprezintă totalitatea caracteristicilor meteorologice ale unei anumite zone, dintr-o perioadă de timp bine definită, caracterizate printr-o anumită omogenitate şi specificitate.

Schimbările climatice reprezintă modificări importante ale caracte-risticilor elementelor climatice în intervale mari de timp, pe spaţii întinse. Acestea sunt determinate de cauze de natură cosmică sau terestră care produc modificări însemnate în regimul radiaţiei calorice terestre.

5.1. Ciclurile climatice

Clima Planetei Pământ a suferit, de-a lungul timpului, modificări ciclice, cu

perioade de răcire și încălzire. Aceste modificări au avut durate și amplitudini diferite.

Ştiaţi că ...

• temperată (la latitudine

medie, apare între Tropice şi

cercurile polare, unde masele de aer

subtropicale şi polare alternează;

• polară (apare la latitu-

dinile mari, între cercurile polare şi

poli), dominată de mase de aer polar.

Zonele muntoase şi

de coastă au climate care

diferă de regiunile adiacente?

►

Valori orientative pentru un anumit tip de climă


20

• Ciclul zi – noapte, cunoscut sub numele de ciclul circadian. Tempera-

turile variază de la câteva grade, până la câteva zeci de grade, fiind considerat prea

rapid pentru a fi luat în considerare în cazul schimbărilor climatice.

• Ciclul anual reprezintă ciclul anotimpurilor (primăvară, vară, toamnă

și iarnă). Axa Pământului este înclinată, unghiul sub care razele solare ajung pe

planetă modificându-se odată cu trecerea de la o lună la alta. În timpul verii din

emisfera nordică, axa se înclină spre Soare. În timpul iernii din emisfera nordică,

procesul se petrece în sens invers.

Conform calendarului astronomic, anotimpurile încep în puncte exacte,

cunoscute ca solstiţii și echinocţii, de-a lungul orbitei în jurul Soarelui. Cele

mai multe modificări de temperatură și lumină au loc la latitudini medii și mari;

aceste regiuni (care includ și zona ţării noastre) au câte 4 anotimpuri pe an:

primăvara, vara, toamna și iarna.

• Ciclul solar are o durată de aproximativ 11 ani, fiind o variaţie

periodică a temperaturilor, care se consideră că poate masca încălzirea globală.

Ciclul solar, este o variaţie a activităţii solare cu o durată medie de 11,2 ani,

Ciclul solar


21

însă se cunosc cicluri solare cu durate între

8 și 15 ani. Se presupune că un ciclu solar

este determinat de câmpul său magnetic,

care se inversează o dată la 11 ani, un ciclu

magnetic complet durând de fapt 22 de ani.

Încă nu este pe deplin cunoscută

influenţa activităţii Soarelui și a ciclului solar

asupra climei, însă faptul că petele solare

au fost absente în a doua jumătate a

secolului al XVII-lea, a coincis cu o perioadă

foarte friguroasă, perioada minimului

Maunder, numită „mica glaciaţiune”

sau mica eră glaciară.

• Ciclul glaciar durează de la mii

până la sute de mii de ani și determină

mari variaţii climatice.

Climatul global al Terrei se modifică

în mod regulat parcurgând diferite cicluri

climatice, alternanţe încălzire și răcire, care

diferă prin durata și prin amplitudinea lor.

Glaciaţiunea reprezintă scăderea

temperaturii climei Pământului, pe perioade

mari, determinând o extindere a straturilor

de gheaţă polare, continentale și montane.

În ultimii ani, au fost studiate perioa-

dele climatice recente ale erei cuaternare (de la 1,8 milioane de ani, până în

prezent), efectuându-se explorări ale gheţii din Antarctica până la o adâncime

de 3.500 metri.

Climatul planetei noastre a traversat mai multe cicluri de încălzire și

răcire în timpul ultimilor 700.000 de ani. Aceste cicluri încep printr-o încălzire

accentuată, urmată de o perioadă caldă de circa 10.000-20.000 de ani, numită

perioadă interglaciară. Această perioadă este urmată de o răcire progresivă

și instalarea unei ere glaciare. La sfârșitul glaciaţiunii, o reîncălzire rapidă

Ştiaţi că ...

În ultimii 700.000 de ani

au avut loc trei mari glaciaţiuni?

Conform studiilor, glaciaţiunile din

Cuaternar au fost următoarele:

glaciaţiunea Mindel, care a durat

între anii 650.000-350.000 î.Hr;

glaciaţiunea Riss, care a durat

între anii 300.000 -120.000 î.Hr.;

glaciaţiunea Würm, care a durat

între anii 80.000 - 10.000 î.Hr.

Tot în era cuaternară, înainte

de cele trei menţionate, a avut loc

glaciaţiunea Günz, care a durat

între anii 900.000 -700.000 î.Hr.?

Studiul glaciaţiunilor a rele-

vat perfecta corelaţie între tempe-

ratură, întinderea suprafeţelor aco-

perite de gheaţă şi concentraţia de

dioxid de carbon în atmosferă?

►

►

►


22

reprezintă începutul unui nou ciclu. În prezent, ne aflăm într-o perioadă

interglaciară (de mai mult de 10.000 de ani).

Pe durata ultimei ere glaciare, cea mai mare parte din Emisfera Nordică

era acoperită cu gheaţă și gheţari.

Suprafeţele acoperite cu gheaţă, în timpul ultimei glaciaţiuni în emisfera nordică

Gheţar de munte (terestru)


23

5.2. Evoluţia temperaturilor în Evul Mediu

Deoarece nu au fost realizate măsură-

tori directe privind temperatura din perioada

medievală, acestea au putut fi reconstituite

pe baza analizei arborilor (determinarea

inelelor de creștere care pot indica

perioadele mai călduroase/reci sau a anilor

mai ploioși/secetoși), precum și pe baza

analizei grosimii gheţarilor.

În Evul Mediu clima nu a prezentat

variaţii atât de mari ca în perioadele

glaciaţiunilor. În urma studiilor, efectuate de

către cercetătorii în domeniu, s-a observat că

a existat o perioadă caldă în secolele al X-lea și

al XI-lea, perioadă numită maximul medieval.

Între anii 1550-1850 a urmat o răcire bruscă,

mica eră glaciară, în care iernile au fost

deosebit de reci, mai ales cea dintre anii

1708-1709.

5.3. Evoluţia temperaturilor în perioada actuală

Conform analizei datelor privind

temperaturile din ultimii zece ani,

efectuate de cercetători, cea mai

caldă perioadă este cea din ultimii

2.000 de ani.

Astfel, epoca actuală poate fi

considerată mai caldă cu câteva zecimi

de grad faţă de perioada medievală.

Ştiaţi că ...

Nivelul mării a crescut

cu aproximativ 17 centimetri

în ultimul secol faţă de secolul

trecut?

Marile instituţii care cer-

cetează spaţiul aerian al planetei

au demonstrat că temperatura la

suprafaţa Pământului a crescut

începând cu 1980? Cei mai calzi ani

au început din 1981 şi până azi,

inclusiv cei 10 cei mai călduroşi

ani din ultimii 12 ani. Chiar dacă în

anii 2000 s-au înregistrat scăderi

ale cantităţilor de energie primite

de la Soare, cu o minimă în anii

2007-2009, temperaturile sunt

într-o continuă creştere.

►

►

Peisaj de iarnă


24

Ştiaţi că ...

Oceanele au absorbit, în timp, mult din această creştere a temperaturilor,

în cei 700 de metri (în adâncime), de la suprafaţa lor temperaturile crescând cu

0,302 grade Fahrenheit, încă din anii 1969?

Straturile de gheaţă de la poli s-au micşorat foarte mult? Datele diferitelor

agenţii mondiale arată că în zona Groenlandei s-au topit aproximativ 150-250

km3 de gheaţă pe an între anii 2002 şi 2006, în timp ce în Antarctica s-au topit

aproximativ 152 m3 de gheaţă între anii 2002-2006.

Gheţarii se retrag aproape peste tot în lume, inclusiv în munţii Alpi,

Himalaya, Anzi, Alaska sau Africa?

Numărul de recorduri privind cea mai mare temperatură a crescut, în timp

ce numărul recordurilor privind cea mai mică temperatură a scăzut, începând din

anii 1950? Există dovezi ştiinţifice că şi numărul de evenimente cu precipitaţii

abundente a crescut.

Conţinutul în dioxid de carbon al oceanelor a crescut din anii 1750, şi creşte

în continuare cu aproximativ 2 miliarde de tone pe an? Aceasta face să crească

aciditatea oceanelor cu aproape 30%.

Conform informaţiilor de la Centrul Naţional de Date despre Zăpadă şi

Gheaţă din SUA, gheaţa permanentă acoperă 10-11% din suprafaţa Globului? Dacă

toţi gheţarii s-ar topi astăzi, nivelul apei oceanelor s-ar ridica cu aproximativ 70 m.

În timpul ultimei ere glaciare nivelul mărilor era cu 122 de metri mai

scăzut decât în prezent, iar gheţarii acopereau aproximativ o treime din suprafaţa

continentală?

În timpul ultimei perioade mai calde, acum 125.000 de ani, nivelul mărilor era

cu 5,5 m mai ridicat decât astăzi, iar acum 3 milioane de ani nivelul acestora ar fi

putut fi cu 50 m mai ridicat?

►

►

►

►

►

►

►

►


Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Capitol II. Încălzirea globală şi schimbările climatice

25

Capitolul II. Încălzirea globală şi schimbările climatice

În general, schimbările climatice sunt asociate cu creșterea temperaturii

medii globale. Acest fenomen este însă deosebit de complex, reprezentând atât o

modificare a temperaturii medii cât și schimbări ale diverselor aspecte ale vremii,

ca de exemplu: tipurile de vânt, cantitatea și tipul de precipitaţii, frecvenţa

evenimentelor meteorologice extreme și creșterea constantă a nivelului mării.

Atât sistemul nostru natural, cât și cel socio-economic sunt sensibile la

schimbările climei, mai ales datorită ritmului accelerat în care acestea au loc în

prezent. Efectele pe termen mediu și lung, nu pot fi însă, estimate corect în lipsa

unor modele prestabilite.

1. Cum acţionează încălzirea globală şi schimbările climatice

Planeta Pământ are o localizare aparte

în Sistemul Solar, aflându-se destul de aproape

de Soare pentru a primi cantitatea necesară

de energie și suficient de departe pentru

a nu fi distrusă de căldura Soarelui. În plus,

atmosfera planetei este înconjurată de o

„pătură” de gaze cu efect de seră, care are

rolul de a păstra căldura și de a o proteja de

temperaturile extreme din Univers.

Aceste gaze, care se produc în mod

natural, acţionează ca un strat de protecţie,

captând căldura și împiedicând-o să fie

reflectată departe de Pământ. Ele păstrează

Ştiaţi că ...

Efectul de seră este un

proces natural descoperit în

anul 1896? El a asigurat căldura

planetei noastre astfel încât viaţa

s-a dezvoltat miliarde de ani.

Odată cu creşterea canti-

tăţii de gaze cu efect de seră, în

atmosferă a crescut nivelul de

căldură? Acest proces natural s-a

accelerat şi Pământul se încălzeşte

continuu.

►

►


26

temperatura medie a Terrei în jur de 15oC, suficient de caldă pentru a susţine

viaţa pentru oameni, plante și animale. Fără aceste gaze, temperatura medie

ar fi de -18oC, prea scăzută pentru supravieţuirea organismelor vegetale și

animale. Acest efect natural de încălzire este numit uneori și efect de seră.

Însă, în condiţiile creșterii concentraţiei de gaze cu efect de seră în

atmosferă (în mare parte datorită activităţii umane), o parte a radiaţiei este

reflectată înapoi spre Pământ, producând creșterea temperaturii, cu efecte

dăunătoare asupra vieţii.

Dacă acest fenomen va continua în ritmul actual și nu se interveni în

vederea încetinirii acestuia, sunt previzibile profunde transformări climatice,

deoarece temperatura ar putea să crească între 1,4oC și 5,8oC până la sfârșitul

secolului (până în anul 2100).

2. Schimbările climatice afectează întreg globul

În prezent impactul schimbărilor climatice se observă în multe locuri de pe

Terra, fie că e vorba de topirea gheţarilor, de creșterea nivelului oceanelor, de

furtuni mai puternice, de inundaţii mai grave, de mai puţină zăpadă în regiunile

nordice sau de mai multă secetă în sud.

Schimbările climatice ne afectează vieţile, fiind, în mare parte, rezultatul

a miliarde de decizii pe care oamenii le iau zilnic: de la acte cu implicaţii multiple

ale politicilor guvernamentale, până la oamenii simplii care risipesc energia

(consumă foarte multă energie fără să fie neapărat necesar).

Clima se schimbă și din cauza

unor factori naturali, forţe cosmice

externe, deplasarea Pământului pe

orbită, în jurul Soarelui, a exploziilor

solare, a schimbării polarităţii polilor

magnetici, a erupţiilor vulcanice și a

efectului natural de seră. În ultima

perioadă de timp, la acești factori

naturali s-au adăugat și efectele

activităţilor umane. Se studiază, încă, Efect al schimbărilor climatice - deşertificare


27

ponderea factorilor care determină încălzirea globală, dar concluzia oamenilor

de știinţă este că principala cauză o reprezintă creșterea concentraţiei gazelor cu

efect de seră datorită activităţilor umane din epoca industrializării, în special

în ultimii 50 de ani.

3. Efectul de seră

Este un fenomen natural, prin care o parte a radiaţiei terestre, între anumite limite, este reţinută de atmosfera Pământului, din cauza schimbării compoziţiei acesteia.

Efectul de seră este cauzat de cantităţile

de dioxid de carbon și ale altor substanţe, ce

se acumulează în atmosferă. Aceste substanţe

lasă razele ultraviolete să treacă foarte

ușor și să ajungă la suprafaţa solului, unde

se transformă în energie termică. Această

energie trece mult mai greu înapoi, în spaţiu,

cauzând efectul de seră. Este același fenomen

care se întâlnește în cazul unei sere, în care

geamurile permit căldurii să intre și să se

păstreze în interior.

Ştiaţi că ...

În mod normal, o parte

din căldura provenită de la Soare

este reflectată de Pământ înapoi

în spaţiu, dar odată cu mărirea

concentraţiei de gaze de seră din

atmosferă, acestea acţionează

ca o barieră în calea căldurii

reflectând-o înapoi pe Pământ,

determinând încălzirea acestuia?

►

Bilanţul energetic stabilizat al atmosferei terestre


28

Între anumite limite efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea

suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltarea speciilor de plante și

animale așa cum le cunoaștem noi astăzi. DAR, creșterea concentraţiei gazelor

care produc efectul de seră, a perturbat echilibrul dintre geosferele planetei

(atmosferă, hidrosferă, litosferă și biosferă). Diferenţa de flux termic acumulat în

atmosferă, a determinat o încălzire, care a afectat circuitele naturale ale aerului

și apei, cu multiple efecte asupra condiţiilor climatice actuale.

Astfel, noţiunea de „efect de seră” a început să fie utilizată, în mod

frecvent, în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia anumitor gaze (emise

natural sau din cauza activităţilor antropice), la încălzirea atmosferei terestre

prin modificarea permeabilităţii acesteia la radiaţiile solare reflectate de

suprafaţa planetei.

4. Cauzele producerii efectului de seră

După cum s-a prezentat în capitolele anterioare, efectul de seră este

un proces natural, care a asigurat până în epoca modernă echilibru termic al

planetei și care a susţinut apariţia și menţinerea vieţii.

Însă, o dată cu dezvoltarea economică și industrială a omenirii, concen-

traţia gazelor cu efect de seră a crescut la un nivel care a perturbat procesul

natural. Rezultatul? A început un proces rapid de încălzire a atmosferei, care a

dezechilibrat major clima.

Vaporii de apă, prezenţi în atmosferă, reprezintă principalul factor

responsabil de producerea efectului de seră, aceștia având o pondere de

aproximativ 36-70%. Urmează dioxidul de carbon, cu o pondere de 9-26%,

metanul cu o pondere de 4-9% și

ozonul cu o pondere de 3-7%.

Există și alte gaze care contri-

buie, în procente mici, la efectul de

seră, cum ar fi protoxidul de azot, hidro-

fluoro-carburile, per-fluoro-carburile

și fluorura de sulf (compuși utilizaţi în

industrie și în funcţionarea aparatelor

electronice și electrocasnice).


29

4.1. Vaporii de apă

Cantităţile de vapori de apă din atmosferă sunt determinate de proprietăţile

termodinamice ale atmosferei. Astfel, cantitatea de vapori de apă pe care o

conţine aerul depinde de presiune, care, la rândul ei, depinde de temperatură.

Presiunea vaporilor de apă influenţează viteza cu care aceștia se evaporă.

Vântul uscat îndepărtează vaporii de apă formaţi și permit evaporarea unei noi

cantităţi de apă. Acest fenomen explică efectul de uscare al vântului.

La rândul său, vântul este generat de diferenţele de presiune atmosferică,

diferenţe care apar datorită diferenţelor de densitate ale aerului, iar densitatea

depinde de temperatură.

Se observă că temperatura și variaţiile ei sunt responsabile de cantitatea

de vapori de apă din atmosferă. Efectul de seră produs de vaporii de apă este

însă natural și nu există nici o posibilitate tehnică de a influenţa cantitatea de

vapori de apă din atmosferă în afară de încercarea de a reduce temperatura. De

remarcat că evaporarea este reversibilă. Prin scăderea temperaturii vaporii de

apă se condensează, efect observat toamna și iarna, când scăderea temperaturilor

determină creșterea precipitaţiilor.

În concluzie, deși vaporii de apă reprezintă principalul factor care determină

efectul de seră, măsurile necesare pentru limitarea efectului de seră, trebuie

îndreptate în altă direcţie.

Prezentarea schematică a circuitului apei în natură


30

4.2. Dioxidul de carbon

Dioxidul de carbon este un gaz incolor, format dintr-un atom de carbon și

doi atomi de oxigen, fiind un compus chimic ce rezultă din oxidarea carbonului.

Ciclul carbonului în natură

Carbonul este elementul care prin compușii pe care îi formează, poate fi

considerat ca fiind cel care stă la baza apariţiei și menţinerii vieţii pe Pământ. Ca

și alte elemente chimice, în natură, face parte din circuitul natural al substanţelor

chimice. Cea mai mare parte a compușilor carbonului, în formă gazoasă, este

reprezentată de dioxidul de carbon (formula chimică CO2 ).

Dioxidul de carbon intră în compoziţia atmosferei, care s-a schimbat destul

de mult de la apariţia primelor organisme vii și până în zilele noastre, nu numai ca

și compoziţie chimică, dar și din punctul de vedere al altor caracteristici, precum

densitatea, grosimea, transparenţa, etc.

Radiaţiile cu lungime de undă mare, emise de suprafaţa terestră și de

atmosferă, sunt absorbite de dioxidul de carbon, menţinându-se, astfel, căldura

în atmosfera inferioară și împiedicându-se răcirea nocturnă a Pământului.

În mod natural, scăderea cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă

determină săderea considerabilă a temperaturilor, care atrage după sine

creșterea suprafeţelor acoperite de gheaţă și o micșorare a nivelului oceanelor.

Prezentarea schematică a circuitului carbonului în natură


31

Dacă dioxidul de carbon ar dispărea din atmosferă, temperatura de la nivel global

ar scădea la aproape -23oC.

Creşterea cantităţii de dioxid de carbon în perioada industrializării (anii 1850), a determinat perturbarea ciclului natural al gazelor cu efect de seră. Acumularea dioxidului de carbon în atmosferă a avut drept urmare intensificarea efectului de seră, care a determinat apariţia unui fenomen ce are drept consecinţe modificări climatice la scară mondială.

Cantitatea de dioxid de carbon este

diferită în funcţie de alternanţa zi - noapte,

fiind mai mică ziua decât noaptea, în funcţie

de zonă în spaţiu și timp, mai mare deasupra

oceanelor faţă de uscat și mai mare iarna

decât vara. În apropierea centrelor industriale

concentraţia de dioxid de carbon din aer

ajunge până la 0,07% (faţă de concentraţia

maxim admisă de 0,03%).

Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă este determinată de ciclul

biologic al organismelor vii, de arderile combustibililor fosili, de procesele de

alterare și sedimentare a rocilor, de procesele de descompunere, de erupţiile

vulcanice, etc.

Trecerea dioxidului de carbon din biosferă în atmosferă și invers este

rapidă. Aproximativ o zecime din cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă

este transferată către biosferă în fiecare an. De asemenea, se produc schimburi

de dioxid de carbon și între celelalte geosfere.

Fluxurile (schimburile) de carbon între atmosferă și hidrosferă, litosferă

și biosferă

Schimbul de dioxid de carbon între atmosferă şi biosferă. Acest

schimb, se referă la cantităţile de dioxid de carbon pe care plantele le

elimină în timpul nopţii prin respiraţie, iar animalele atât ziua cât și

noaptea. În timpul zilei plantele captează carbonul din atmosferă, iar

prin procesul de fotosinteză, îl includ în combinaţii organice și eliberează, astfel,

oxigen. Capacitatea biosferei de a realiza acest proces este, totuși, limitată.

Ştiaţi că ...

De la sfârşitul secolului al

XVII-lea concentraţia de dioxid de

carbon a crescut cu aproximativ

32%, conform cercetărilor în

domeniu?

►


32

Schimbul de dioxid de carbon între atmosferă şi hidrosferă. Dioxidul de

carbon este un gaz relativ solubil în apă. Există un echilibru al concentraţiei de

dioxid de carbon în apă. Oceanele conţin cantităţi imense, dizolvate, de dioxid

de carbon, care, în cazul dereglării acestui echilibru, ar putea fi eliminate în

atmosferă, ducând la o perturbare climatică extremă. Solubilitatea gazelor în apă

descrește pe măsură ce temperatura apei crește. Ca urmare a încălzirii oceanelor,

eliberarea dioxidului de carbon în atmosferă, reprezintă o ameninţare reală.

Schimbul de dioxid de carbon

între biosferă şi litosferă. În trecutul

îndepărtat, cea mai mare parte a

plantelor din biosferă, au ajuns în sol

după încheierea ciclului biologic, iar

ca rezultat, carbonul din structura lor

s-a stocat în litosferă sub formă de

zăcăminte de cărbune. Se consideră

că, în acea perioadă, atmosfera

terestră conţinea mult mai mult dioxid

de carbon decât în prezent. Plantele,

prin procese de fotosinteză, au

determinat schimbarea compoziţiei

atmosferei, cantităţile mari de oxigen și cele mici de dioxid de carbon fiind de

fapt urmarea acestui proces.

Schimbul de dioxid de carbon între atmosferă şi litosferă. Carbonul este

eliberat din structura litosferei în atmosferă sub formă de dioxid de carbon, prin

procese de descompunere, dar și prin activităţi antropice (arderea combustibililor

fosili). Se consideră că în ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă

cantităţi foarte mari de dioxid de carbon și metan, care, prin efectul de seră au

dus la accelerarea vizibilă a fenomenului de încălzire globală.

În concluzie, dioxidul de carbon este produs și prin fenomene naturale

(erupţii vulcanice, incendii extinse, procesul de respiraţie al plantelor și

animalelor, etc.) însă oamenii, prin activităţile lor produc cantităţi mult mai mai

mari din acest gaz. În ultimii ani emisiile de dioxid de carbon au crescut foarte

mult.

Emisii de CO2 prin activităţi antropice


33

4.3. Metanul

Metanul este o altă combinaţie chimică, sub formă gazoasă, în care se găsește carbonul în atmosferă. Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră de 23 ori mai puternic decât dioxidul de carbon. Acesta se formează atunci când descompunerea materiilor organice se desfășoară în lipsa oxigenului (anaerob) și sub efectul bacteriilor (microorganisme). Solurile umede sunt foarte propice formării metanului, care, ulterior, este eliberat în atmosferă și poate conduce la declanșarea unor incendii de proporţii.

Metanul poate contribui la efectul de seră mai mult decât dioxidul de carbon, însă, datorită concentraţiilor sale mici în atmosferă, de aproximativ 0,0001 ppm, efectul global este estimat ca fiind aproximativ un sfert din cel al dioxidului de carbon.

4.4. Alte gaze cu efect de seră

Protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de sulf reprezintă alte gaze care contribuie la efectul de seră. Pe lângă intensificarea efectului de seră aceste substanţe distrug stratul de ozon.

4.5. Ozonul. Stratul de ozon

Stratul de ozon se află în stratosferă, la altitudinea de 15-50 km, având concentraţia maximă la 20-25 km. Rolul acestui înveliș este acela de filtrare a razelor ultraviolete emise de Soare (aproximativ două treimi din acestea). Dacă toate aceste raze ar ajunge pe Pământ, ele ar fi dăunătoare vieţii de pe planetă.

În stratul de ozon, în condiţii speciale, are loc o transformare chimică a oxigenului, prin combinarea formei atomice (O) cu forma moleculară (O2) formând

ozonul (O3).

Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii


34

O + O2 = O3

Sub influenţa factorilor de mediu, în timp, ozonul se descompune din nou în oxigen molecular (O2) și oxigen atomic (O).

Ozonul reflectă selectiv radiaţiile emise de Soare către Pământ, ceea ce face ca el să contribuie, într-o anumită măsură, la efectul de seră. Există rapoarte știinţifice care susţin contribuţia ozonului la efectul de seră cu aproximativ 25%.

Ozonul de joasă altitudine este considerat de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), ca o noxă periculoasă pentru plante și oameni. Acest tip de ozon, se formează la nivelul solului și la altitudini inferioare ale atmosferei, ca un produs al unei reacţii dintre mai multe gaze arse, catalizate de razele ultraviolete ale luminii solare.

Datorită activităţilor antropice, stratul de ozon a început să se deterioreze, formând așa numitele „găuri” în stratul de ozon. Principalii factori care pot duce la extindereasuprafeţei zonei afectate din stratul de ozonsunt emisiile de substanţe rezultate în procesul de producţie în diferite ramuri ale industriei.

Ştiaţi că ...

Principalul factor care poate

duce la extinderea suprafeţei

zonei afectate din stratul de ozon

este freonul (compus organic

al fluorului) utilizat pentru

funcţionarea frigiderelor, urmat

de diferite substanţe din

detergenţi, produse cosmetice,

cât şi emisiile de substanţe

dăunătoare aerului, rezultate în

procesul de producţie în diferite

ramuri ale industrie?

„Gaura” din stratul de ozon

de deasupra Antarcticii a apărut

în anii 1980? Aceasta deoarece

iarna, aerul rece reţine acolo

cloruri floro carbonate (CFC-uri),

iar când Soarele răsare, combinaţia

de lumină, CFC-uri şi cristale de

gheaţă produce un amestec chimic

ce distruge ozonul.

În anii 1980, s-a estimat că

deteriorarea stratului de ozon de

deasupra Antarcticii era de 50%?

La fiecare 10 ani, în

nordul Europei, se deteriorează

aproximativ 5% din stratul de

ozon?

►

►

►

►

Evoluţia găurii din stratul de ozon


35

Aceste gaze ajung în aer, în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosferă, distrugând astfel stratul de ozon.

Dacă stratul de ozon ar fi distrus în proporţie de 100%, viaţa pe Pământ ar fi imposibilă, deoarece razele ultraviolete ar

distruge toate organismele vii.

4.6. Fenomene sinergice (asociate)

Activitatea vulcanică influenţează fenomenul de încălzire globală datorită compoziţiei gazelor cu efect de seră, care intră în structura magmei (în special dioxid de carbon), cenușa vulcanică și aerosolii sulfuroși, care blochează pătrunderea radia-ţiilor solare. În trecut, efectul vulcanilor a fost de asigurare și menţinere a căldurii, iar după această perioadă, efectul a fost de răcire și a contribuit la fenomenul de întunecare globală.

Ştiaţi că ...

Noţiunea de „întunecare

globală” cunoscută şi sub numele

de “Global Dimming”, este un

termen mai puţin cunoscut decât

„încălzirea globală”, dar acest

fenomen este la fel periculos?

Întunecarea globală are

drept cauză reducerea graduală a

cantităţii de lumină care ajunge la

suprafaţa Pământului?

Se consideră că fenomenul

de întunecare globală se datorează

creşterii cantităţilor de fum, praf

etc., eliberate în atmosferă prin

desfăşurarea activităţilor de zi cu

zi a oamenilor?

Ca efect al întunecării

globale s-ar produce o răcire a

climei care poate masca încălzirea

globală?

►

►

►

►

Surse de emisii de cloruri fluorocarbonate


36

5. Cauze antropice ale încălzirii climatice

Activităţile umane din perioada industrializării au produs emisii puternice

de gaze cu efect de seră.

Emisii de dioxid de carbon rezultate prin arderea combustibililor

fosili (transporturi, încălzirea locuinţelor, producerea curentului electric în

termocentrale de mari dimensiuni și în industrie). Creșterea emisiilor de dioxid de

carbon este agravată prin defrișarea unor suprafeţe din ce în ce mari de teren (în

special de păduri), reducându-se acoperirea vegetaţiei care are un rol important

în absorbţia dioxidului de carbon.

Emisii de metan provenite din desfășurarea intensivă a activităţilor agricole

(agricultură intensivă) și din pierderile din conductele de transport și distribuţie

a gazului metan.

Emisii de protoxid de azot (N2O) rezultate din utilizarea excesivă a

îngrășămintelor chimice, în agricultură.

Emisii de compuși halogenaţi care sunt utilizaţi de instalaţiile frigorifice în

general, instalaţiile pentru stingerea incendiilor și ca agent de propulsie în sprayuri.

Creșterea concentraţiei de aerosoli proveniţi din activităţile industriale

(de exemplu mineritului la suprafaţă).

Ponderea procentuală a surselor de

provenienţă a dioxidului de carbon prin

arderea combustibililor fosili, este estimată în

următoarele procente:

• arderea cărbunelui - 35%;

• arderea combustibililor lichizi - 36%;

• arderea combustibililor gazoși - 20%;

• instalaţiile pentru extragerea și prelu-

crarea hidrocarburilor -1%;

• alte hidrocarburi - 1%;

• producţia de ciment - 3%;

• alte surse (transport maritim și aerian) - 4%.

Ştiaţi că ...

Cele mai mari emisii

de dioxid de carbon au fost

înregistrate în Statele Unite ale

Americii (SUA), urmate de China,

Indonezia, Rusia, India şi Brazilia?

Emisiile de dioxid de carbon

ale SUA se datorează economiei

sale, mare consumatoare de petrol,

iar ale Chinei şi Rusiei datorită

industriilor lor energetice bazate

pe arderea cărbunilor?

►

►


37

6. Efectele încălzirii globale

6.1. Efectele schimbărilor climatice asupra atmosferei

Încălzirea globală determină produ-

cerea fenomenelor meteorologice extreme,

care pot fi considerate ca primele și cele

mai vizibile manifestări ale schimbărilor

climatice. Aceste fenomene sunt normale, dar

intensitatea cu care apar și se manifestă în

prezent este îngrijorătoare.

Efectele schimbărilor climatice asupra

atmosferei se manifestă prin creșterea ratei

de evaporare a apei de la suprafaţa mărilor și

oceanelor, a precipitaţiilor dar și a numărului

furtunilor.

Creșterea accelerată a temperaturii

atmosferice va produce încălzirea mărilor

și oceanelor, precum și intensificarea

fenomenului de evaporare a apei, având ca

rezultat supraîncărcarea atmosferei cu vapori

de apă.

Nori de furtună

Ştiaţi că ...

Se preconizează că încăl-

zirea apelor marine şi oceanice va

determina o intensificare şi mai

mare a fenomenelor meteorologice

extreme? Inundaţiile sunt pro-

vocate de căderea, într-un timp

scurt, a unor cantităţi mari de

precipitaţii în anumite zone.

Acestea ameninţă locuitorii zone-

lor afectate, animalele şi plantele.

Incendiile de păduri şi

pajişti apar din cauza perioadelor

prelungite de secetă care

determină uscarea vegetaţiei şi

aprinderea ei? Cu cât sunt mai

extinse, acestea sunt mai grave şi

mai greu de controlat.

O inversare a anotimpurilor

nu este un efect prevăzut al

schimbărilor climatice?

►

►

►


38

Pe de altă parte, creșterea cantităţilor

de precipitaţii, în unele zone, poate intensifica

procesele de eroziune sau poate favoriza

creșterea și dezvoltarea vegetaţiei în zonele

aride. Ca și mecanism de compensare, în alte

zone precipitaţiile se vor reduce foarte mult

(de exemplu Africa), intensificând procesul de

deșertificare.

Specialiștii consideră că evaporarea

rapidă a unor cantităţi foarte mari de apă,

într-un timp scurt, poate avea drept urmare

apariţia fenomenelor extreme grave care în

trecut apăreau sporadic, numai în anumite

regiuni ale globului. De exemplu, în 2004, în

timpul uraganului Katrina (care a afectat grav

Brazilia), viteza vântului a ajuns la 40 m/s

(144 km/h).

Se preconizează, astfel, o creștere a

numărului de fenomene climatice extreme

în zonele temperată și arctică, din emisfera

nordică și în zona antarctică.

6.2. Efectele schimbărilor climatice asupra hidrosferei

Topirea calotelor polare

Observaţiile realizate cu ajutorul

sateliţilor au aratat faptul că suprafaţa

calotelor polare este în scădere accelerată,

reducându-se cu aproximativ 20% în decursul

unui singur an. Încălzirea climei în regiunea

arctică este de aproximativ 2,5oC, faţă de

0,7oC în medie, la nivel planetar, iar grosimea

calotelor a scăzut cu 40% între anii 1993-1997.

Ştiaţi că ...

Unul din cei mai buni

indicatori al încălzirii globale

îl reprezintă rata de topire a

banchizei polare, care anul acesta,

conform datelor furnizate de

NASA, a atins un nivel alarmant?

Pentru comparaţie, anul trecut,

în aceeaşi lună, rata de topire a

gheţarilor era mai mare decât rata

de topire a acestora din ultimii 30

de ani.

Din calculele cercetătorilor

rezultă că valoarea atinsă este

prea mare pentru a fi contracarată

de un an rece, când de obicei

grosimea şi suprafaţa banchizei

polare se refac? Calculele mai

indică şi faptul că ritmul accele-

rat de topire a gheţii ar putea

duce la dispariţia sa totală în

decursul acestui secol, ceea ce

ar produce creşterea nivelului

apelor cu 4-6 metri.

Topirea gheţarilor influen-

ţează procesul de reflexie a

luminii şi căldurii provenite de la

Soare?

►

►

►


39

Fenomenul de topire a calotei polare din Antarctica este accelerat datorită

combinării efectelor produse de creșterea concentraţiei gazelor cu efect de seră

și a deteriorării stratului de ozon.

Topirea gheţarilor este, de fapt, cel mai vizibil efect al încălzirii globale.

Datorită topirii gheţarilor din zonele reci ale planetei, nivelul mărilor și

oceanelor crește. Gheţarii de la Polul Nord și Polul Sud se micșorează în dimen-

siuni odată cu creșterea temperaturii și a micșorării cantităţii de zăpadă căzute

în aceste zone. Aceștia se desprind și formează aisberguri.

De asemenea, și gheţarii din munţii

înalţi ai celorlalte continente se topesc,

ca urmare a încălzirii climei. Observaţiile

știinţifice indică retragerea continuă a

gheţarilor începând cu anul 1800. Măsurători

regulate au fost făcute începând cu anul

1950, de către Serviciul Mondial de Urmărire a

Gheţarilor din Statele Unite ale Americii.

Creșterea nivelului mării

Încălzirea globală determină creșterea

nivelului mărilor și oceanelor, din cauza

creșterii volumului de apă provenit din topirea

gheţarilor și a calotelor polare.

Conform rapoartelor Comitetului Inter-

guvernamental privind Schimbarea Climei

(IPCC), în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a

crescut cu 0,1-0,2 m, însă efectul de creștere

va mai dura mult timp. În ritmul actual,

se prevede o creștere a nivelul mării de

0,18-0,59 m la sfârșitul secolului al XXI-lea și

de 2 m la sfârșitul secolului al XXIII-lea.

Schimbări ale pH-ului apei mărilor și

oceanelor între anii 1700-1990

Dizolvarea în oceane a dioxidului de

carbon suplimentar din atmosferă, presupus

de origine antropică, a dus la scăderea pH-ului

Topirea calotelor polare

Ştiaţi că ...

Creşterea nivelului mărilor

şi oceanelor ameninţă cu dispariţia

oraşele şi satele aflate la

extremităţile continentelor?

Ridicarea nivelului mărilor

şi oceanelor se va accelera în

următorii ani, iar creşterea

temperaturilor va accentua acest

proces şi mai mult?

►

►


40

apei de la suprafaţa oceanelor, adică la acidifierea lor (pH-ul indică cât de acidă

sau cât de alcalină este o substanţă). Se estimează că între anii 1751 și 1994

pH-ul suprafeţei oceanelor a scăzut cu aproximativ 0,075 unităţi de măsură

de pH.

Oprirea termosifonului salin (Motorului Termosalin)

Termosifonul salin reprezintă fenomenul prin care apele din oceane circulă dintr-o zonă în alta a globului. Această circulaţie începe din nordul Oceanului Atlantic, când apele reci şi cu concentraţie mare de sare se lasă în jos şi circulă de-a lungul continentelor America de Nord, America de Sud şi Antarctica, până în oceanele Indian şi Pacific, unde se încălzesc şi se ridică la suprafaţă, urmând un traseu în sens invers, împinse şi de curenţii de aer din atmosferă.

Datorită acestor mișcări ale

apelor, o cantitate mare de căldură

ajunge de la Ecuator în nordul

Europei, influenţând clima. Clima de

aici devine, astfel, mai caldă decât cea

a altor regiuni de la aceeași latitudine

(de exemplu în Siberia, unde clima

este mult mai rece decât în celelalte

regiuni de la latitudini comparabile).

Prin topirea calotelor polare, în

apele reci din această regiune ajunge

o cantitate mare de apă dulce,

rece, cu densitate mai mică decât a

apei sărate. Acest fapt poate conduce

la perturbarea circulaţiei curenţilor

reci și calzi ai Motorului Termosalin.

Drept urmare, o cantitate mai

mare de apă rece va stagna lângă

coastele nordice determinând o răcire

puternică a climei acestora. Termosifonul salin


41

6.3. Efectele schimbărilor climatice asupra litosferei

Fenomenul de încălzire globală influenţează creșterea temperaturii solului

și uscarea lui, creând un mediu favorabil incendiilor de pădure. Conform NASA,

în anul 2008, în Statele Unite ale Americii, pe coasta de est, în California, erau

18.000 de focare de incendiu, care au devastat în jurul a 241.600 hectare de

vegetaţie. Incendiile produc modificări în ciclul normal al carbonului din

atmosferă, intensifică fenomenul de eroziune a solurilor și distrugerea vegetaţiei.

Încălzirea globală determină dezgheţarea permafrostului (strat de sol de

suprafaţă, îngheţat tot timpul anului, din regiunile polare). Prin topirea gheţii și

a permafrostului se eliberează cantităţi

importante de metan, care contribuie și mai

mult la accentuarea efectului de seră ce

produce încălzirea climatică. Deci, topirea

accelerată a permafrostului este un factor

care contribuie la schimbările climatice,

prin eliberarea unor cantităţi mari de

metan. Se estimează că în următoarele

decenii ar putea fi eliberate, astfel, până

la 70 de miliarde tone de metan, cu efecte

catastrofale pentru întreaga planetă.

Permafrostrul siberian

Ştiaţi că ...

Cantitatea de carbon depo-

zitată în solul îngheţat este de două

ori mai mare faţă de estimările

făcute cu ani în urmă?

Dacă 10% din permafrost se

va topi, creşterea temperaturilor va

fi mai mare cu aproximativ 0,6ºC?

►

►


42

6.4. Efectele schimbărilor climatice asupra biosferei

Biosfera reprezintă învelişul viu al planetei, cuprinzând zonele de pe planeta Pământ unde există viaţă, inclusiv partea inferioară a atmosferei, partea superioară a litosferei şi hidrosfera.

Biosfera cuprinde totalitatea organismelor vii care prin asociere formează

numeroase ecosisteme.

Ecosistemul reprezintă unitatea structurală și funcţională a biosferei.

Ecosistemul cuprinde biotopul și biocenoza împreună cu relaţiile care se stabilesc

între acestea (de exemplu, ecosistemul de pajiște din figura alăturată).

Biocenoza reprezin-

tă un ansamblu de orga-

nisme care trăiesc pe un

teritoriu bine determinat

geografic, având legături

specifice cu mediul abiotic

(lipsit de viaţă).

Biotopul reprezintă

ansamblul de factori de

mediu (factori geografici,

geologici, fizici, chimici)

care influenţează existenţa

organismelor vii.

Specia este definită ca totalitatea organismelor având caracteristici

asemănătoare, care au capacitatea să se reproducă între ele, rezultând descen-

denţi fertili, asemănători cu părinţii lor. O specie este alcătuită din mai multe

populaţii, care ocupă teritorii diferite.

Habitatul este un teritoriu ocupat, în mod natural, de o populaţie sau de o

specie de plantă sau animal.

Schimbările climatice au devenit o ameninţare din ce în ce mai mare

pentru majoritatea speciilor de plante și animale de pe glob. Acestea pot avea

efecte devastatoare, ireversibile, asupra ecosistemelor care ar putea chiar

să dispară.

Ecosistemul de pajişte


43

6.4.1. Modificări ale ecosistemelor şi distribuţiei speciilor

La nivel global, activitatea umană a cauzat și va cauza, pierderi accelerate

ale biodiversităţii, prin modificări ale utilizării terenurilor, poluarea solului, apei și a

atmosferei. Cercetătorii consideră că

în prezent, ca urmare a impactului

antropic, rata de dispariţie a speciilor

(pierderea biodiversităţii) este mult

mai mare decât rata naturală de

dispariţie a acestora.

Biodiversitatea este definită drept variabilitatea organismelor terestre şi acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte. Acest termen se referă la diversitatea din cadrul aceleaşi specii, dintre diferitele specii şi dintre ecosisteme.

Schimbările climatice, exercită o presiune suplimentară asupra

ecosistemelor și speciilor, care sunt deja vulnerabile datorită efectelor

cumulate ale activităţii umane, de-a lungul secolelor. Toate aceste schimbări

ale temperaturii, nivelului și distribu-

ţiei precipitaţiilor, creșterea nivelului

mărilor, topirea gheţarilor, afectează în

mod din ce în ce mai vizibil perioada de

reproducere a plantelor și animalelor,

perioada sezonului de vegetaţie la

plante, perioadele de migraţie ale

animalelor, distribuţia speciilor și

dimensiunile populaţiilor acestora,

frecvenţa și intensitatea apariţiei

bolilor la plante și animale, etc.

La nivel global, cele mai afectate

sunt ecosistemele și speciile de plante

Ecosistem alpin

Ecosistem costier


44

Plante şi animale din etajele subalpin şi alpin al Carpaţilor


45

și animale din regiunile polare, din zonele montane și cele costiere. Gheţarii

și calotele glaciare se topesc cu o viteză fără precedent, modificând profund

întreaga ecologie a habitatelor montane.

Speciile vor fi afectate în mod diferit de schimbările climatice. Efectele

schimbărilor climatice asupra acestora sunt destul de greu de apreciat, deoarece

cea mai mare parte a speciilor au preferinţe destul de stricte în ceea ce privește

mediul de viaţă (un anumit interval de temperatură și precipitaţii). În unele

cazuri, chiar și modificări mici ale climei pot afecta habitatele în care trăiesc

acestea, sau sursele lor de hrană.

Schimbările rapide de temperatură afectează și anotimpurile, determinând

variaţii ale duratei acestora. Iernile mai scurte pot duce la incompatibilităţi între

speciile importante ale unui ecosistem, cum ar fi perioadele de hrănire ale unor

specii de animale. De exemplu, se pot produce decalaje importante între perioada

de zbor a unor specii de insecte și perioada de eclozare a puilor unor specii de

păsări, care în mod normal foloseau aceste insecte ca hrană.

În general, se va înregistra o migraţie a speciilor spre latitudinile și altitudinile

superioare, unde acestea vor găsi condiţii de temperatură și precipitaţii mai favorabile

necesităţilor lor ecologice. Plantele ierboase vor migra mai repede decât cele

lemnoase, în timp ce ecosistemele formate din arbori seculari se vor modifica mult

mai lent. Datorită acestui fapt, compoziţia în specii a ecosistemelor se va schimba,

în zonele nordice începând să patrundă tot mai mult specii carcteristice zonelor mai

sudice. Pe același principiu, etajele superioare ale munţilor (subalpin, alpin, nival)

încep să fie populate de specii care până acum nu puteau supravieţui în aceste

zone datorită temperaturii scăzute. Cele mai ameninţate cu dispariţia vor fi speciile

caracteristice zonelor alpine și nivale, care odată cu creșterea temperaturii nu vor mai

avea unde să migreze pe altitudine, fiind, în cea mai mare parte, sortite extincţiei.

Studiile realizate asupra a 35 de specii sedentare de fluturi din Europa, au arătat o

extindere a arealului acestora cu 35-240 km spre nord, în decursul secolului al XX-lea.

De asemenea, s-a observat extinderea arealului unor specii de păsări din nordul Europei

spre Antarctica.

Riscul extincţiei (dispariţiei) este mai mare pentru speciile de plante consi-

derate deja ca fiind vulnerabile. Acestea sunt specii care au un areal (aria specifică de

răspândire a unei specii, a unei clase etc., de plante sau de animale) redus, cum ar fi

speciile endemice montane și speciile care trăiesc doar pe anumite insule.


46

Specia endemică este o specie de plantă sau animal care trăieşte numai într-o anumită zonă sau arie geografică şi nu mai este regăsită în alte zone similare.

De exemplu, garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), este o specie endemică pentru Piatra Craiului, nefiind întâlnită decât în acest masiv muntos.

O mare problemă în migraţia speciilor o constituie marea frag-mentare a habitatelor naturale, dato-rită dezvoltării așezărilor umane. Acestea vor constitui bariere, uneori

de netrecut, pentru unele specii în migraţia lor, pe latitudine sau pe altitudine, spre zone mai răcoroase.

Modificările în compoziţia în specii a unui ecosistem, la nivel de peisaj, ca urmare a schimbărilor climatice și a altor presiuni antropice vor afecta mai departe regimul climatic regional și global, prin modificarea nivelului de absorbţie și eliberare a gazelor cu efect de seră și a gradului de protecţie a solului.

Cu cât este mai abundentă, vegetaţia acoperă mai bine solul, protejându-l împotriva radiaţiei solare, a eroziunii și împiedicând evaporarea excesivă a apei.

Cercetătorii au înregistrat, deja, modificări ale dimensiunilor corpului unor specii, corelate cu încălzirea climei. Astfel, în Statele Unite la Americii, turturele au crescut mai mari și au atins maturitatea sexuală mai devreme, iar șobolanii americani de pădure au pierdut mult în greutate. S-a observat, de asemenea, că în ultimii 8 ani în Scoţia, iezii de căprior cresc mai repede și ating dimensiuni mai mari, ca adulţi.

Schimbările climatice afectează profund lumea vegetală și la nivel biochimic. Astfel, studiile realizate au arătat o modificare a concentraţiei unor principii active din plantele medicinale și alimentare (afin, mur etc.), în special în cazul celor din zonele arctice. Scăzând concentraţia

acestor substanţe chimice, plantele medicinale își pot pierde valoarea

farmaceutică și nutritivă. În prezent, cercetătorii sunt preocupaţi de găsirea

unor metode de atenuare a efectelor schimbărilor climatice asupra plantelor

medicinale, astfel încât acestea să poate fi, în continuare, utilizate în tratarea

diferitelor boli.

Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus)


47

Plante medicinale din Carpaţi, sensibile la schimbările climatice


48

Câteva dovezi ale efectelor schimbă-

rilor climatice asupra biodiversităţii:

• Recifele de corali din întreaga lumeau fost grav afectate de temperaturile neobișnuit de ridicate ale oceanelor. Marea Caraibilor a înregistrat cele mai ridicate temperaturi în 2005, an în care s-a constatat și cea mai gravă decolorare a coralilor. La rata actuală de degradare, Marea Barieră de Corali (din Nord-Estul Australiei) ar putea dispărea cu totul în decursul unei singure generaţii.

• În 2003, cel mai cald an înregistrat în Scoţia, sute de somoni adulţi au murit în pescăriile scoţiene, deoarece râurile au devenit prea calde pentru ca somonul să își poată extrage din apă oxigenul necesar.

• Cercetările efectuate, indică și o dereglare a anotimpurilor în strânsă legătură cu destabilizarea locală a climei. Astfel,

anotimpurile nu mai sunt sincronizate cu previziunile astronomice, având un avans de circa două săptămâni. Avansul anotimpurilor este confirmat de observaţiile care arată că maximul anual al dioxidului de carbon a fost atins în anul 1990 cu 7 zile mai devreme decât în anul 1960.

• Desincronizarea anotimpurilor afectează, de exemplu, perioadele de migraţie ale păsărilor. Un studiu asupra comportamentului sezonier al 130 de specii de animale a arătat un decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu. De asemenea, s-a observat, astfel, că păsările migratoare din Statele Unite ale Americii sosesc primăvara mult mai devreme, iar cele din Europa părăsesc continentul, toamna,

mai târziu decât de obicei.

• Studiile realizate, arată că acest decalaj apare și în cazul încolţirii, înfloririi și fructificării plantelor. Astfel, s-a înregistrat o înflorire mai timpurie aplantelor din Europa și o prelungire a sezonului de vegetaţie cu o medie de 11 zile în 1993 comparativ cu anul 1959. În Europa, frunzele și florile apar în medie mai repede cu 2,4-3,1 zile, iar în America de Nord cu 1,2-2,0 zile pe deceniu.

Ştiaţi că ...

Cercetătorii preconizează

că la nivel global, până în anul

2080, se vor pierde aproximativ

20% din zonele umede costiere

ca urmare a creşterii nivelului

mărilor?

Dispariţia şi apariţia de noi

specii de plante şi animale este

un fenomen normal între anumite

limite? În prezent, din cauza

tuturor fenomenelor amintite

anterior şi însumarea lor, un număr

foarte mare de specii de plante

şi animale (peste 16.000) sunt

ameninţate cu dispariţia.

►

►


49

• Între anii 1978 și 1984 studiile realizate pe două specii de broaște din Marea Britania au arătat că ieșirea din hibernare a acestora se produce cu 2-3 săptă-

mâni mai devreme, corelat cu creșterea temperaturii înregistrată în acea perioadă.

6.4.2. Extinderea speciilor străine invazive

În ultimii ani, speciile străine invazive au devenit o problemă tot mai mare, la nivel mondial. Pe lângă intensificarea și globalizarea activităţilor umane de tipul schimburilor comerciale (pe cale acvatică sau terestră) și turismului, schimbările climatice favorizează și mai mult pătrunderea și dezvoltarea speciilor străine invazive în noi teritorii.

Speciile străine sunt reprezentate de speciile de plante sau animale dintr-o zonă, a căror prezenţă acolo se datorează introducerii intenţionate sau accidentale, ca urmare a activităţii omului. Acestea se mai numesc specii exotice sau non-native. Speciile pot fi, astfel, străine pentru un continent, o insulă sau bioregiune.

Speciile străine invazive, reprezintă speciile naturalizate, care produc urmaşi în efective mari şi pe suprafeţe extinse, răspândirea lor în natură ameninţând biodiversitatea.

Aclimatizarea reprezintă adaptarea unei plante sau a unui animal la condiţii noi de viaţă.

Naturalizarea reprezintă procesul prin care plantele sau animalele străine, aclimatizate, se reproduc constant şi susţin populaţii pe durata mai multor cicluri de viaţă, fără intervenţia directă a omului.

Introducerea unei specii din aria sa naturală de răspândire într-o altă arie poate fi realizată intenţionat sau neintenţionat de către om. O serie de plante sunt introduse intenţionat, pentru calităţile lor ornamentale, altele sunt introduse accidental, împreună cu seminţele altor plante cultivate.

Degradarea habitatelor naturale și abandonarea câmpurilor și pajiștilor, favorizează instalarea speciilor invazive care beneficiază de competiţia redusă care urmează degradării habitatului. Speciile de plante invazive conduc, în timp, la eliminarea speciilor de plante native (caracteristice acelei zone), adică la scăderea biodiversităţii (pierderi de biodiversitate). Astfel, aceste plante invazive, elimină treptat speciile valoroase - plante rare, protejate, sau bune furajere (folosite pentru hrana animalelor domestice).


50

Datorită abandonării terenurilor, care nu mai sunt lucrate de către localnici, mii de hectare sunt invadate de specii străine, de exemplu, în zona Podișului Hartibaciului și dealurilor Homoroadelor.

Din mașină sau din tren, călătorind dinspre Brașov spre Blaj, se pot observa în multe zone, de-a lungul drumurilor, câmpuri întinse cu flori de culoare albă, de bunghișor american, sau de culoare galbenă, de sânziene canadiene. Acestea au fost la origine, în mare parte, fâneţe sau terenuri agricole, abandonate în prezent.

Schimbările climatice favorizează, uneori, instalarea și dezvoltarea acestor specii străine, în defavoarea plantelor native. Dezastrele ecologice produse de aceste plante vor deveni în curând de mari proporţii.

Bunghișorul american (Erige-ron annuus) este o plantă anuală-bianuală, care înflorește din iunie până în octombrie-noiembrie, răspândindu-se ușor prin seminţele purtate de vânt. Este originară din America de Nord, fiind adusă în Europa în sec. al XVII-lea, cultivată drept plantă ornamentală.

Apare ca specie invazivă în fâne-ţele și câmpurile abandonate, în lunci, la marginea drumurilor, marginea pădurilor, terasamente de cale ferată. În fâneţe, devine dominantă, elimină speciile de plante native și nu este consumată de animale.

Invazie de bunghişor american pe câmpurile abandonate de la Șercaia (jud. Braşov)

Bunghişorul american


51

Sânzienele canadiene sau sânzienele de grădină (Solidago canadensis) sunt plante perene, originare tot din America de Nord, cultivate iniţial cu scop ornamental. Sunt lipsite de valoare econo-mică, fâneţele invadate pierzându-și

valoarea furajeră.

Pe terenurile cu umiditate mai ridicată, din lungul cursurilor de apă sau al drumurilor, mai ales din Transilvania, apar alte specii ce realizează invazii puternice. Dintre acestea amintim doar două: troscotul mare japonez și slăbănogul himalaian.

Sânziene canadiene în pajiştile abandonate din vecinătatea satului Vad (Comuna Șercaia, jud. Braşov)

Troscotul mare japonez (Comuna Șercaia, jud. Braşov)

Slăbănogul himalaian (Comuna Șinca Nouă, jud. Braşov)

Sânzienele canadiene


52

Troscotul mare japonez (Reynoutria japonica) este o plantă perenă, originară din Japonia, iniţial cultivată în scop ornamental. Atinge înălţimi de 2-3 m, fiind considerată una dintre cele mai periculoase plante invazive, cauzând probleme nu numai în Europa, ci și în Australia, Noua Zeelandă și America de Nord.

Slăbănogul himalaian (Impatiens glandulifera) este o plantă anuală cutulpini de până la 2 m înălţime și flori roze sau liliachii. Apare invaziv înTransilvania, Oltenia, Muntenia, Maramureș și Moldova. Originară din Hymalaia,a fost cultivată iniţial ca plantă ornamentală.

Invazie de troscot mare japonez pe malul Oltului (Comuna Șercaia, jud. Braşov)

Invazie de slăbănog himalaian pe valea Șincii (Comuna Șinca Nouă, jud. Braşov)


53

Dintre speciile străine invazive de animale, din România, menţionăm două

dintre cele mai cunoscute: melcul asiatic și fazanul.

Melcul asiatic (Rapana venosa)

este frecvent în Marea Neagră, fiind

originar din Marea Japoniei și Marea

Chinei de Sud. Aceasta specie, cu

o cochilie mare, este carnivoră

hrănindu-se cu scoici. Singura cale de

combatere o reprezintă colectarea

manuală.

Fazanul (Phasianus colchicus)

este originar din Asia, putând fi

încadrat în categoria speciilor

invazive. Înmulţit iniţial în crescă-

torii, ca specie de vânat, a fost

eliberat în natură, dezvoltându-se

foarte bine în zonele de câmpie și

deal. Deoarece hrana fazanilor este

diversificată (insecte, larve, ouă de

furnici, păienjeni, șopârle, fructe,

seminţe, plante suculente), înmulţindu-se excesiv, aceștia pot intra în

competiţie pentru hrană, cu alte specii native de păsări, sau pot

produce distrugerea efectivelor populaţiilor unor insecte sau reptile.

În ceea ce privește limitarea extinderii speciilor străine invazive, este mult

mai eficientă prevenirea pătrunderii acestora în habitatele naturale sau în zonele

cultivate, decât aplicarea oricăror măsuri ulterioare de combatere. Măsurile de

combatere sunt dificile și mari consumatoare de resurse. În cazul în care speciile

străine invazive au ocupat deja suprafeţe mari, sunt necesare măsuri de control

pe termen lung și de eliminare a acestora. Dintre măsurile de combatere ale

speciilor invazive de plante, cele mai folosite sunt cosirile repetate, înainte de

fructificare, dezrădăcinările sau chiar utilizarea ierbicidelor.

Fazan

Cochilie de melc asiatic


54

Ştiaţi că ...

În România, a fost înregis-

trat un număr de 435 de specii de

plante străine, care la un moment

dat ar putea deveni invazive?

În România au fost semna-

late 6 specii de arbori, care se

încadrează în categoria speciilor

străine invazive?

În ecosistemele acvatice

din ţara noastră au fost identi-

ficate 67 de specii străine invazive?

►

►

►

Activităţi de eliminare a speciilor invazive în Comuna Șinca Nouă (jud. Braşov)

Curăţarea pajiştilor cu mijloace mecanizate în Comuna Șercaia (jud. Braşov)


55

7. Efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii

Agricultura reprezintă segmentul economiei cel mai puternic influenţat de

schimbările climatice. Modificările climatice, apariţia fenomenelor meteorologice

extreme, afectează producţia vegetală și animală care constituie sursa de hrană

a populaţiei Terrei.

Agricultura este considerată totodată ca fiind și unul dintre domeniile cu o

contribuţie puternică la încălzirea globală. Se estimează că activităţile agricole

sunt responsabile pentru aproximativ 18% din cantitatea totală de gaze cu efect de

seră (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot) rezultate din activităţile antropice.

Până destul de recent, se credea că încălzirea globală va avea efecte

benefice asupra plantelor și a productivităţii agricole, prin creșterea concentraţiei

de dioxid de carbon, asimilat prin procesul de fotosinteză. Într-adevăr, creșterea

temperaturilor, în unele cazuri, a avut un efect favorabil asupra agriculturii,

permiţând cultivarea unor specii de plante alimentare în locuri unde acest lucru

nu era posibil în trecut (de exemplu cultivarea orzului în Islanda).

Schimbările climatice vor afecta agricultura în ceea ce privește modifi-

carea productivităţii agricole (modificări ale cantităţii și calităţii recoltelor),

modificarea practicilor agricole (irigarea terenurilor, fertilizarea, folosirea

ierbicidelor și insecticidelor), reducerea diversităţii speciilor și soiurilor

cultivate, eroziunea solului etc. Toate acestea implică și modificări profunde la

nivelul spaţiului rural (sătesc), de unde și necesitatea elaborării unor strategii de

adaptare la noile condiţii socio-economice.

La nivel global, la latitudini mari

se va înregistra creșterea suprafe-

ţelor favorabile pentru agricultură,

prin reducerea suprafeţelor de

teren îngheţat (a permafrostului),

de exemplu în Siberia. La latitudini

mai mici, de exemplu în Africa,

schimbările climatice vor avea

efecte dramatice, contribuind la

acentuarea fenomenului de aridizare

conducând la extinderea deșertului Cultură de floarea soarelui


56

Sahara, în detrimentul zonelor agricole. De

asemenea, ca urmare a ridicării nivelului

mărilor, ţări cum ar fi India, Bangladesh și

Vietnam vor pierde o mare parte din terenurile

agricole pe care se cultivă orez. Astfel, la nivel

global, cele mai afectate vor fi regiunile

tropicale și subtropicale, datorită aridizării,

a reducerii cantităţii de apă disponibilă

pentru agricultură și a diversificării insecte-

lor dăunătoare culturilor.

În ceea ce privește modul în care

schimbările climatice vor afecta diferi-

tele specii de plante cultivate, acesta este

destul de dificil de apreciat. Totuși, cercetările

recente, estimează că la latitudini mai mici

producţia de cereale va scădea (datorită

fenomenului de aridizare), în timp ce la

latitudini mai mari, producţia va crește ca

urmare a încălzirii climei. Atât perioada de

recoltă, cât și perioadele care corespund

diferitelor stadii de dezvoltare a plantelor

de cultură (încolţire, înflorire, fructificare,

coacerea fructelor și a seminţelor), se vor

Culturi agricole invadate de buruieni

Ştiaţi că ...

Previziunile oamenilor de

ştiinţă arată că datorită schim-

bărilor climatice, în sudul Africii

producţia de porumb ar putea

scădea cu peste 30%, până în anul

2030?

Cercetătorii estimează că

până la mijlocul secolului al XXI-lea

producţia agricolă va creşte în estul

şi sud-estul Asiei cu mai mult de 20%,

iar în centrul şi sudul Asiei producţia

va scădea cu peste 30 %?

Florile de orez devin sterile,

dacă sunt expuse la temperaturi

mai mari de 35°C un timp mai

mare de o oră, deci, ca urmare nu

se mai formează bobul de orez?

În sudul Europei, schim-

bările climatice vor conduce la

reducerea producţiei agricole,

în centrul şi estul Europei

productivitatea pădurilor va

scădea, iar în nordul Europei, la

început, aceasta va creşte?

În Islanda, încălzirea climei

a făcut posibilă folosirea pentru

agricultură a unor terenuri care

până acum 20 de ani erau prea reci

pentru a putea fi utilizate în acest

scop?

►

►

►

►

►


57

schimba. Astfel, perioada de coacere a recoltelor se va reduce. În

cazul plantelor de cultură anuale, perioada de timp între semănare

și recoltare se va scurta cu 1-4 săptămâni. Acest lucru nu este însă

întodeauna benefic pentru plante, deoarece acestea îmbătrânesc mai repede în

unele cazuri putând fi afectată calitatea lor.

De asemenea, schimbările climatice

vor afecta și calitatea produselor agricole.

De exemplu, studii recente efectuate asupra

plantelor de orez, arată că este posibil ca

concentraţile de proteine, zinc și fier

(elemente importante pentru nutriţia omului)

să scadă ca urmare a încălzirii climei. Acest

lucru va afecta, în primul rând, populaţia din

ţările sărace, unde posibilitatea de a consuma

alimente mai variate, sau a lua suplimente

alimentare pentru a compensa valoarea

nutritivă mai scăzută a produselor agricole

este mai mică.

Având în vedere că buruienile din culturile

agricole sunt mult mai competitive decât

plantele cultivate, în zonele favorabile, ele

se vor dezvolta și mai bine, realizând invazii

puternice. De asemenea, creșterea umidităţii

în anumite zone, combinată cu creșterea

temperaturii va favoriza o mare dezvoltare a

ciupercilor patogene, a insectelor sau a diferitelor

bacterii ce produc distrugeri ale recoltelor.

Schimbările climatice afectează și insectele polenizatoare (albinele), astfel

încât efectele lor reale asupra productivităţii agricole sunt greu de estimat.

În ceea ce privește creșterea animalelor și aceasta va suferi modificări

similare, urmând modificările covorului vegetal la modul general și ale producţiei

de plante agricole.

Efectele încălzirii climatice se resimt și în cazul pisciculturii (creșterea

peștilor) și a pescuitului. Se înregistrează și o deplasare a zonelor de pescuit spre

nordul planetei.

Ştiaţi că ...

În Australia, floarea soare-

lui va fi din ce în ce mai dificil de

cultivat datorită secetelor tot mai

severe ?

În anul 2004, estul Australiei

a fost afectat de incendii fores-

tiere şi de cea mai gravă secetă

din ultimii 100 de ani, culturile

agricole fiind devastate şi de roiuri

uriaşe de lăcuste?

În prezent, zootehnia (creş-

terea animalelor) ocupă 70% din

totalul suparafeţei utilizate pentru

agricultură, respectiv 30% din

suprafaţa Terrei?

►

►

►


58

8. Efectele schimbărilor climatice asupra sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte starea de sănătate ca fiind starea completă de bine din punct de vedere fizic, mental şi social. Starea de sănătate nu reprezintă doar absenţa bolii sau a infirmităţii. Starea de sănătate este determinată, în toate etapele vieţii, de interacţiunea organismului uman cu factorii de mediu, sociali, economici, luând în considerare particularitaţile fiecărui individ.

Clima are o influenţă asupra stării de

sănătate a omului, în mod direct sau indirect.

În mod direct, temperaturile mai ridicate

sporesc riscul afecţiunilor cardiovasculare.

Creșterea temperaturii favorizează mărirea

concentraţiilor de ozon în troposferă, care în

aceste condiţii reprezintă un poluant, ce poate

produce sau accentua astmul bronșic. Conform

datelor furnizate de către OMS încălzirea

globală cauzează moartea anuală a 150.000 de

persoane și îmbolnăvirea altor 5 milioane

din cauza valurilor de căldură sau a altor

fenomene naturale declanșate de schimbările

climatice. Clima afectează și în mod indirect

sănătatea oamenilor. Evenimentele meteoro-

logice extreme afectează economia la modul

general, putâd conduce la reducerea drastică

a veniturilor, ceea ce presupune o investiţie

materială mult mai mică destinată păstrării

unei stări bune de sănătate. De asemenea,

Ştiaţi că ...

Valurile de căldură, sau

caniculă, reprezintă un fenomen

periculos mai ales pentru copii,

vârstnici şi persoanele cu probleme

de sănătate? Durata şi frecvenţa

acestora va creşte din cauza

încălzirii globale.

Pe baza datelor disponibie,

Crucea Roşie Internaţională, arată

că 1998 a fost şi primul an în care

numărul persoanelor refugiate

din cauza dezastrelor naturale

a fost mai mare decât numărul

persoanelor refugiate datorită

războaielor (58% din refugiaţii din

întreaga lume). În acel an, datorită

secetelor, inundaţiilor, defrişărilor

şi reducerii productivităţii agri-

cole, 25 milioane persoane s-au

refugiat în aşezări improvizate

şi aglomerate. În Raportul Anual

al Dezastrelor din întreaga Lume

realizat de Crucea Roşie, se

menţionează că efectele impre-

vizibilităţii climatice provocate de

încălzirea globală s-au suprapus

peste problemele sociale existente

(de exemplu urbanizarea rapidă)

conducând la dezastre sociale de

proporţii.

►

►


59

temperaturile mai ridicate favorizează răs-pândirea unor boli grave și apariţia unor boli tropicale, în zonele mai nordice. Creșterea temperaturilor influenţează apariţia și multi-plicarea bolilor infecţioase. Inundaţiile determină apariţia bolilor ca febra tifoidă sau holera, care se transmit prin intermediul apei. Din cauza temperaturilor ridicate, insectele care transmit unele boli grave (malaria, encefalita, etc.) se înmulţesc foarte repede și se pot deplasa în regiuni în care, în mod natural, nu a fost înregistrată prezenţa lor.

9. Efectele schimbărilor climatice asupra transporturilor

Fenomenele meteorologice extreme, variaţiile mari de temperatură, vor afecta și infrastructura destinată transportului: drumurile, căile ferate, pistele pentru avioane. Acestea pot avea o durată de funcţionare mai mică, necesitând costuri mai mari de întreţinere. În unele cazuri, siguranţa călătorilor ar putea fi pusă în pericol. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile din actualele zone reci ale Terrei.

Ştiaţi că ...

Chiar şi ţările dezvoltate,

cu servicii meteorologice moderne

şi facilităţi avansate de salvare

a populaţiei, se resimte din plin

impactul distructiv al schimbărilor

climatice? Astfel, în august 2003,

un val de căldură extremă, a

condus, în Franţa la moartea a

circa 15.000 de persoane.

Cel mai puternic taifun din

ultimul deceniu a fost înregistrat

în Japonia, în Octombrie 2004 şi a

condus la decesul a peste 100 de

oameni?

►

►

Aglomerare umană Aeroport


60

10. Efectele schimbărilor climatice asupra turismului

Ca și celelate sectoare ale economiei și turismul va fi profund afectat de

schimbările climatice.

Cele mai vulnerabile la schimbările climatice vor fi destinaţiile turistice de

la malul mărilor și oceanelor, care vor fi afectate de creșterea nivelului Oceanului

Planetar, furtuni, evenimente climatice extreme, eroziunea plajelor, contaminarea

apelor etc. De asemenea, zonele călduroase din prezent, care constituie destinaţii

turistice importante, își vor pierde atractivitatea datorită aridizării.

Zonele montane reprezintă, în

prezent, destinaţii turistice foarte

apreciate. Cu toate că și în aceste

zone schimbările climatice își

vor face simţită prezenţa, se

preconizează că aici turismul se

va dezvolta foarte mult. Datorită

climei care va deveni mai blândă, va

crește numărul de turiști dornici să se

refugieze din calea arșitei ce va domni

în zonele situate la altitudini mai mici.

În timp ce sezonul friguros se va reduce, Veneţia, oraş turistic

Destinaţie turistică la Marea Adriatică Apus de soare la Marea Nordului


61

sezonul cu temperaturi favorabile va deveni din ce în ce mai lung, ceea ce va

permite diversificarea ofertei turistice în aer liber. Acest lucru ar putea conduce,

însă, la o creștere foarte mare a impactului antropic asupra regiunilor muntoase.

De aceea, este necesar ca dezvoltarea zonelor montane să se facă cu multă

atenţie pentru a nu degrada și mai mult valorile naturale ale acestora.

Turismul bazat pe natură de-

pinde de o multitudine de resurse ce vor

fi în mod cert afectate de schimbările

climatice: peisaje spectaculoase,

râuri, lacuri, păduri, specii rare de

plante și animale etc. Aceste resurse

au, însă, o mare variabilitate în spaţiu

și vor fi afectate, cu certitudine,

de schimbările climatice în moduri

diferite.

În aceste condiţii o importanţă

din ce în ce mai mare o va căpăta eco-

turismul și agroturismul. Aceste forme

de turism pot reprezenta surse alternative de venit pentru comunităţile

rurale, mai ales în condiţiile unei eventuale reduceri a producţiei agricole.

Ecoturismul este o formă de turism ce pune în valoare capitalul natural, fiind direcţionat spre observarea şi înţelegerea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură. Ecoturismul se realizează într-un mod în care să nu afecteze natura, iar veniturile obţinute sunt folosite pentru a susţine comunitatea locală şi pentru a contribui la conservarea speciilor şi habitatelor naturale din zona respectivă.

Agroturismul este o formă de turism care presupune petrecerea timpului liber în mediu rural, într-un cadru natural. Agroturismul valorifică bogăţiile satelor prin implicarea turiştilor în viaţa gospodăriei rurale, prin cazarea şi utilizarea alimentelor provenite din gospodăria ţărănească. În acest caz, turiştii se integrează în viaţa satului, fără a perturba activităţille cotidiene ale comunităţii.

Parcul Naţional Retezat, destinaţie turistică montană


62

ECOTURISM - observăm minunile naturii


63

AGROTURISM - trăim experienţa spaţiului rural


64

11. Consecinţe economice şi sociale ale schim- bărilor climatice

Schimbarea climatică afectează

economia tuturor ţărilor de pe Terra. În

condiţiile în care nu se vor lua măsuri ferme

pentru diminuarea emisiilor de carbon în

atmosferă, schimbările climatice ar putea

costa între 5-20% din produsul intern brut

global anual. Aceste cifre vor fi resimţite și de

afacerile și comunităţile locale.

La nivel global, intensificarea uraganelor

și căderilor de precipitaţii ar putea cauza

pagube de miliarde de dolari proprietarilor de

terenuri și infrastructurii (drumuri, construcţii,

etc.). Temperatura ridicată a mărilor ameninţă,

de asemenea, supravieţuirea recifelor de

corali care generează aproximativ 375 miliarde

de dolari anual din bunuri și servicii.

În Africa, datorită secetelor prelungite

și a creșterii temperaturilor, vor fi afectate

recoltele, ceea ce va conduce la decesul a

mii de oameni datorită foametei, consecutiv cu

migraţii ale populaţiei. De asemenea, se preco-

nizează deplasări masive ale populaţiei pe

latitudine, din zonele cu potenţial de aridizare

spre cele mai umede și mai reci, de la latitudini

superioare. Populaţia va migra și pe alti-

tudine, deplasându-se spre altitudinile supe-

rioare pe măsură ce clima va deveni mai caldă.

Pentru a preveni eventualele dezastre

economice și sociale, la nivel modial, au

fost gândite o serie de strategii având în

vedere adaptarea economiei și a populaţiei la

schimbările climatice.

Ştiaţi că ...

Unele ţări insulare ar

putea dispărea complet, din

cauza schimbărilor climatice şi

creşterii nivelului oceanului? De

exemplu, cercetătorii estimează

că Maldive (arhipelag din oceanul

Indian format din insule de corali)

vor fi acoperite complet de ape

în 30 de ani. Trei dintre aceste

insule au fost deja evacuate. În

prezent se construieşte o nouă

capitală, Hulhumale, pe un recif

umplut cu nisip. În 2020, când se

estimeză finalizarea ei, aceasta ar

trebui să adăpostească jumătate

din populaţia actuală a ţării, de

340.000 de locuitori.

►

Arhipelagul Maldive


65

12. Modele climatice, previziuni

Pentru a se adopta măsurile care se

impun pentru atenuarea și adaptarea la

efectele încălzirii globale este nevoie de

evaluarea evoluţiei climei în condiţiile

actuale (dezvoltarea economică, folosirea

intensivă a combustibililor fosili, emisii,

etc.), dar și a efectelor măsurilor propuse. În

acest scop, au fost elaborate diferite prog-

noze climatice, care, pe baza modelărilor pe

calculator, să poată arăta consecinţele acestor

schimbări asupra vieţii de pe planetă.

Modelele climatice mai simple,

realizate în trecut, simulau doar modificările

temperaturii, deplasările maselor de aer și

curenţii oceanici. În prezent, aceste modele

furnizează și informaţii mai complexe, cu

privire la impactul gazelor cu efect de seră,

efectul poluării solului și oceanelor etc.

Aceste modele au fost discutate și în

parte acceptate de comunitatea știinţifică și

pot simula evoluţii în timp apropiat legate

de variaţii climatice sezoniere, fenomenul

El Niño, variaţia nivelului apei în nordul

oceanului Atlantic, sau chiar evoluţia

temperaturilor pentru întregul secol.

Au fost evaluate, prin programe

complexe pe calculator, diferite scenarii

privind dezvoltarea economică, creșterea

sau scăderea cantităţilor de emisii a

gazelor cu efect de seră, incidenţa

Ştiaţi că ...

Pe site-ul Administraţiei

Naţionale de Meteorologie (ANM),

apar date care demonstrează faptul

că au fost elaborate mai multe

scenarii privind schimbarea climei

în viitor? Scenariile referitoare la

schimbarea climei, realizate cu

diferite modele climatice globale,

arată că încălzirea medie globală

între anii 2090-2099 va fi cuprinsă

între 1,8oC şi 4,0oC faţă de perioada

actuală 1980-1990, în funcţie de

scenariul de emisie a gazelor cu

efect seră considerat.

Chiar dacă nivelul gazelor

cu efect de seră va fi oprit la

nivelul anului 2000, clima va

continua să se încălzească datorită

gazelor cu efect de seră deja

acumulate în atmosferă, însă

încălzirea va fi mult diminuată şi

anume în jurul valorii de 0,6 oC?

Se apreciază că precipita-

ţiile vor deveni mai abundente la

latitudini mai mari şi se vor reduce

în cea mai mare parte a regiunilor

subtropicale? Aceste schimbări

au fost deja observate în cursul

secolului al XX-lea.

►

►

►


66

catastrofelor naturale (care nu depind

de activitatea umană, cum ar fi erupţiile

solare, erupţiile vulcanice, fenomenele

cosmice, etc). Din datele obţinute, la o medie

globală de creștere a temperaturilor cu 3,0oC,

s-a obţinut o hartă a repartiţiei temperaturilor

pe glob.

Desigur, trebuie luate în calcul

mai multe variabile, modelele prezentând

încă un grad destul de mare de incertitudine,

datorită faptului că au fost luate în consi-

derare fenomenele pentru care există valori

măsurabile în ultima perioadă de timp. În

plus, posibilităţile modelelor sunt limitate

de capacitatea actuală a calculatoarelor

folosite. Cu toate aceste neajunsuri, mode-

lele climatice realizate, sunt considerate

instrumente pertinente pentru obţinerea

previziunilor privind evoluţia climei.

Ştiaţi că ...

Se apreciază că tendinţa de

creştere a valorilor temperaturilor

maxime extreme şi de creştere a

frecvenţei valurilor de caldură va

continua?

S-a observat că durata şi

intensitatea secetelor (în special

în zonele tropicale şi subtropicale)

este în creştere, pe suprafeţe

extinse, începând încă din secolului

trecut?

S-a observat că Sahelul, zona

mediteraneană, sudul Africii şi sudul

Asiei au devenit mai uscate, chiar din

perioada secolului al XX-lea?

►

Previziuni privind încălzirea globală

►

►


67

13. Concluzii asupra efectelor cauzate de schimbările climatice

Conform rapoartelor Comitetului Interguvernamental privind Schim-

barea Climei (IPPC), realizate prin analiza unui volum impresionant de date

observaţionale globale, s-au evidenţiat următoarele concluzii:

• temperatura medie globală a aerului a crescut cu aproximativ 0,74oC

în ultimii 100 de ani, 1906-2005;

• 11 din ultimii 12 ani, 1995-2006, au fost printre cei mai calzi din șirul de

date înregistrate după anul 1850;

• nivelul mării a crescut cu 1,8 mm/an pe perioada 1961-2003, 3,1 mm/an

între anii 1993-2003 și 0,17 m pe întreaga perioadă a secolului al XX-lea;

• suprafaţa acoperită cu gheaţă și zăpadă s-a diminuat în medie în

ambele emisfere;

• creșteri semnificative ale cantităţilor de precipitaţii au avut loc în estul

Americii de Nord și Americii de Sud, nordul Europei, nordul și centrul Asiei;

• descreșterea cantităţilor de precipitaţii s-a evidenţiat în Sahel (Africa

Centrală), regiunea mediteraneană, sudul Africii, zone din sudul Asiei;

• secete mai intense și de durată mai mare, după 1970, au fost identificate

în regiuni tropicale și subtropicale;

• fenomenul de încălzire globală a condus la creșterea frecvenţei

evenimentelor extreme (precipitaţii intense mai frecvente, nopţi/zile mai reci

mai puţin frecvente, zile/nopţi calde mai frecvente) și la creșterea frecvenţei

ciclonilor tropicali intenși.

În Europa, temperatura medie a crescut cu aproximativ 1oC în ultimul secol,

mai mult decât media mondială. O atmosferă mai caldă, a determinat perturbări

în regimul precipitaţiilor, dar în mod diferit de la o zonă la alta. Cantităţile de

precipitaţii (ploaie și zăpadă), au crescut considerabil în nordul Europei, în timp ce,

în sudul continentului perioadele de secetă au devenit din ce în ce mai frecvente.

Temperaturile extreme înregistrate recent, care au depășit orice record cunoscut

până acum, sunt o consecinţă directă a schimbării climei, provocate de om. Cu toate că apariţia fenomenelor meteorologice extreme nu se datorează


68

unei singure cauze, studiile statistice au demonstrat că schimbările climatice

măresc considerabil riscul apariţiei acestor fenomene.

Conform rapoartelor IPPC, publicate pe site-ul Administraţiei Naţio-nale de Meteorologie (ANM), zonele cele mai vulnerabile din Europa sunt următoarele:

• sudul Europei și întregul bazin mediteranean, din cauza efectelor combinate ale creșterii pronunţate a temperaturii și ale reducerii cantităţii de precipitaţii în zone care deja se confruntă cu un deficit de apă;

• zonele montane, în special Alpii, unde temperaturile cresc rapid, cauzând topirea masivă a zăpezii și a gheţarilor, care modifică debitul cursurilor de apă;

• regiunile de coastă prin creșterea nivelului mării și riscul mărit de furtuni;

• văile inundabile dens populate, datorită riscului mărit de furtuni, de precipitaţii și viituri, care provoacă daune majore zonelor construite și infrastructurii;

• Scandinavia, unde se preconizează că precipitaţiile se vor intensifica, o mare parte dintre acestea fiind sub formă de ploaie în loc de zăpadă, cum erau de obicei;

• regiunea arctică, unde schimbările de temperatură vor fi mai însem-nate decât în orice altă zonă a globului.

Munţii Alpi Gheţar din Munţii Alpi


69

Ştiaţi că ...

Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC) a fost

înfiinţat în 1988 de către Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) şi Programul

Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUD), fiind deschis tuturor membrilor ONU

(Organizaţia Naţiunilor Unite) şi OMM? Rolul IPCC este de a evalua, într-o manieră

obiectivă şi transparentă, informaţiile ştiinţifice, tehnice şi socio-economice

relevante în vederea înţelegerii bazelor ştiinţifice ale riscului schimbării climei

datorită activităţii umane, efectelor potenţiale induse de schimbarea climei şi

opţiuni de adaptare şi diminuare a acestor efecte.

IPCC cuprinde în structura sa trei Grupuri de Lucru? Acestea sunt:

• Grupul de Lucru I pentru evaluarea aspectelor ştiinţifice referitoare la

sistemul climatic şi schimbarea climei;

• Grupul de Lucru II pentru evaluarea vulnerabilităţii sistemelor socio-

economice şi naturale la schimbarea climei, consecinţele pozitive şi negative

ale schimbării climei şi opţiuni pentru adaptarea la aceste schimbări;

• Grupul de Lucru III evaluează opţiunile pentru limitarea emisiei

gazelor cu efect de seră.

Principala activitate a IPCC este de a realiza, la intervale regulate,

evaluarea nivelului de cunoştinţe referitoare la schimbarea climei şi de a pregăti

rapoarte speciale şi lucrări tehnice pe probleme unde sunt necesare informaţii

ştiinţifice independente?

Până în prezent, IPCC a elaborat 4 rapoarte de evaluare? Acestea sunt:

• primul raport de evaluare, publicat în 1990, a jucat un rol important

în stabilirea Comitetului de Negociere Interguvernamentală pentru o Convenţie

Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbării Climei (UNFCC). UNFCC a fost adop-

tată în 1992, a intrat în vigoare in 1994 şi furnizează cadrul politic general

pentru problemele privind schimbarea climei;

• al doilea raport de evaluare al IPCC, publicat în 1995, a furnizat

informaţii cheie pentru negocierile care au dus la adoptarea Protocolului de la

Kyoto din 1997;

►

►


70

• al treilea raport de evaluare al IPCC a fost publicat în 2001 şi a

prezentat o sinteză a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice privind schimbările în

sistemul climatic al Pământului observate în secolul al XX-lea şi scenarii privind

posibilele schimbări în secolul al XXI-lea, în condiţiile diferitelor scenarii de

emisie a gazelor cu efect de seră;

• cel de al patrulea raport de evaluare, publicat în anul 2007, prezintă

principalele progrese ştiinţifice care au avut loc de la publicarea raportului

precedent de evaluare, bazate pe un volum mai mare de date observaţionale,

metode mai sofisticate de analiză a acestor date, îmbunătăţiri în înţelegerea

proceselor şi simularea acestora în modele climatice şi o mai bună analiză a

incertitudinilor.

Din cele prezentate se desprind următoarele concluzii generale:

• schimbările climatice, încălzirea globală, aşa cum o arată observaţiile

concrete, este un fapt real, care nu poate fi contestat;

• cauza principală a încălzirii globale o reprezintă creşterea concen-

traţiei atmosferice a dioxidului de carbon, rezultat din activitatea umană;

• schimbările climatice, încălzirea globală, prin efectele lor, degradează

calitatea vieţii pe planetă;

• în aceste condiţii, societatea umană are obligaţia de a lua măsuri de

oprire a contribuţiei sale la încălzirea globală.

Topirea gheţarului Mt. Kenya (Africa de Est)


71

Pământul, aşa cum îl cunoaştem şi vrem să-l păstrăm

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Capitol III. Schimbări climatice în România

72

Capitolul III. Schimbări climatice în România

1. Tendinţe generale

Regimul climatic al României se încadrează în tipul climei temperat - continental - moderată, un regim climatic de tranziţie între climatul Europei vestice, dominat de influenţe oceanice, al Europei estice, cu caractere continen-tale excesive și cel al Europei sudice, cu influenţe mediteraneene.

Teritoriul României, situat pe continentul european, este afectat, de asemenea, de efectele schimbărilor climatice. Constatarea acestui

fapt este realizată de fiecare dintre noi, în fiecare anotimp, în legătură directă cu regimul precipitaţiilor, cu temperaturi extreme, cu apariţia fenomenelor meteo-rologice nespecifice latitudinilor noastre (tornade, furtuni puternice, perioade foarte calde sau foarte reci prelungite, etc).

Concluzia este clară: și în România, schimbările climatice se fac deja resimţite, cu efecte asupra dezvoltării economice (agricultură, transporturi, turism, sevicii), asupra regimului și calităţii vieţii locuitorilor (distrugeri cauzate de inudaţii, alunecări de teren, furtuni violente, valuri de căldură sau de frig, etc). Din păcate aceste fenomene au provocat și pierderi materiale însemnate și chiar decese în rândul populaţiei.

În România, conform experţilor din cadrul ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), schimbarea climei se va accentua prin creșterea frecvenţei și intensităţii valurilor de căldură și a secetelor, dar se vor înregistra mai

Ştiaţi că ...

Cercetările realizate de

specialiştii climatologi din Admi-

nistraţia Naţională de Meteo-

rologie, pe baza datelor de la 14

staţii meteorologice din ţară,

au evidenţiat o încălzire medie

pe ţară de 0,3oC în perioada

1901-2000 şi 0,5oC în perioada

1901-2007, semnificativă din punct

de vedere statistic în regiunea

extracarpatică, cu anumite dife-

renţieri anotimpuale?

Pe baza analizei datelor

de la 94 de staţii meteorologice,

cu şiruri continue de observaţii,

începând cu anul 1961, s-a observat

o intensificare a fenomenului

de încălzire a climei în ultimele

decenii?

►

►


73

multe precipitaţii abundente într-o perioadă scurtă de timp, fenomen care va

duce la producerea de inundaţii.

Efectele schimbărilor climatice, se resimt diferit de la o regiune la alta,

depinzând și de condiţii locale de relief, vegetaţie, așezarea localităţilor pe

cursuri de apă sau versanţi, zone cu defrișări masive etc.

Zonele cele mai afectate de schimbările climatice vor fi în primul rând

cele situate la altitudini sub 500 m (adică circa 68% din teritoriul ţării). Astfel,

prin creșterea cu 3oC a temperaturii medii a aerului pe teritoriul României se

prognozează că Dobrogea, sudul Moldovei, vestul Ardealului, Banatul, sudul

Olteniei și o bună parte din sudul Câmpiei Române, adică peste 30% din ţară, vor fi

supuse unui proces de deșertificare și restul de circa 38% unui proces de aridizare

accentuată. Acest proces va cuprinde în continuare toate câmpiile României,

până la 85% din suprafaţa dealurilor și aproape 20% din munţii de la altitudini mai joase.

2. Schimbări climatice în zonele montane din România

Conform ANM, în perioada 1901-2000 în România, creșterea medie a

temperaturii este de 0,3oC, fiind mai mare în regiunile de sud și est (0,8oC) și

mai mică în regiunile intracarpatice (0,1oC). După anul 1961, încălzirea climei a

început să fie tot mai pronunţată. După anul 2000 (2003, 2005), aceasta devine

tot mai evidentă pe măsura creșterii îngrijorătoare a frecvenţei zilelor tropicale

(maxima zilnică > 30oC) și a reducerii vizibile a frecvenţei zilelor de iarnă (maxima

zilnică < 0oC ). Drept urmare, mai multe zone din ţara noastră prezintă un risc

ridicat de secetă și deșertificare, în special acolo unde temperatura medie anuală

este mai mare de 10oC.

Schimbările climatice prognozate vor determina modificarea dispunerii

actuale a vegetaţiei pe zone și etaje altitudinale, fapt care va influenţa într-o

măsura foarte mare și activităţile economice.

Zonele şi etajele de vegetaţie corespund etajării climei şi solurilor. Fâşiile de vegetaţie care se succed de la Ecuator spre poli poartă denumirea de zone de vegetaţie (pe latitudine). Etajele de vegetaţie sunt reprezentate de fâşiile de vegetaţie care se succed de la bazele munţilor spre vârfuri.


74

Pentru teritoriile joase ale României (0-300 m), în care se manifestă

zonalitatea latitudinală, se deosebesc trei zone de vegetaţie principale:

1. Zona stepei (0-150 m altitudine) cu o vegetaţie caracteristică de

pajiști uscate și izolat tufărișuri de arbuști.

2. Zona silvostepei (0-150 m altitudine) cu vegetaţie ierboasă

asemănătoare cu cea din stepă dar și cu păduri izolate de stejar,

carpen, arţar;

Zonele de vegetaţie - zona silvostepei

Zonele de vegetaţie - zona stepei


75

3. Zona nemorală (150-300 m altitudine) denumită și zona pădurilor de

stejar, cuprinde păduri de stejar, gorun, cer, gârniţă și pajiști.

În zonele de deal și de munte, ca urmare a influenţei climei de altitudine,

vegetaţia se dispune pe 4 etaje distincte:

1. Etajul nemoral sau al pădurilor de foioase (300-1450 m altitudine) este

format din păduri de gorun, fag sau de amestec (fag cu rășinoase) și pajiști

caracteristice.

2. Etajul boreal sau al pădurilor de molid (1350-1850 m altitudine) este

format din păduri de molid și pajiști, utilizate în general ca pășuni.

3. Etajul subalpin sau al jneapănului (1750-2200 m) cuprinde tufărișuri de

talie mică (formate în principal din jneapăn, ienupăr, smirdar, afin, sălcii pitice)

și pajiști.

4. Etajul alpin sau al pajiștilor alpine (peste 2000/2200 m altitudine)

este format din pajiști și tufărișuri pitice alpine. În acest etaj vieţuiesc

plante scunde, bine fixate pe sol, formând “perniţe”, adaptate la condiţiile

aspre de mediu.

Zonele de vegetaţie - zona nemorală


76

Se consideră că, în condiţiile schimbărilor climatice, etajele alpin și subalpin sunt cele mai vulnerabile.

Ca urmare a lărgirii intervalului cu temperaturi ridicate, care avantajează speciile de arbori, vegetaţia caracteristică zonelor alpine și subalpine va începe să dispară, datorită migrării pe verticală a speciilor de arbori (în principal a molidului).

Etajele de vegetație din Parcul Național Piatra Craiului (județele Brașov și Argeș)

Tufărișuri de jneapan invadate de molid, în Masivul Piatra Craiului


77

Analizând hărţile și fotografiile mai vechi ale Masivului Piatra Craiului (situat în judeţele Brașov și Argeș), se poate observa evoluţia pe altitudine a molidișurilor și tendinţa acestora de a elimina tufărișurile de jneapăn. Faptul că acest proces a început cu mult timp în urmă, este demonstrat de prezenţa a numeroase trunchiuri uscate de jneapăn, în pădurile de molid de la 1.700 m altitudine.

Schimbările climatice vor afecta, în primul rând, speciile ierboase, speciile lemnoase având o stabilitate mai mare în timp. Unii cercetători consideră că, pentru ca speciile lemnoase să evolueze pe verticală, este necesară o încălzire semnificativă a climatului pentru o perioada de cel puţin 100 de ani.

Conform prognozelor pentru anii 2070, o creștere cu 3oC a temperaturii medii a aerului în zona montană va conduce la avansarea pe verticală cu aproximativ 600 m a vegetaţiei.

Etaje/zone de vegetaţie actuale Altitudinea (m) Etaje/zone de vegetaţie

schimbate după zeci de ani

Alpin 2200 - 2400 Molid

Jneapăn 2000 - 2200 Molid

Jneapăn 1800 - 2000 Molid + FagMolid 1600 - 1800 FagMolid 1400 - 1600 Fag

Molid + Fag 1200 - 1400 GorunFag 1000 -1200 Stejari

Fag 800-1000 SilvostepăGorun 600-800 Stepă

(Stejari)(Silvostepă)

(Stepă)0-600 Zone semiaride şi aride

(deşerturi)

În munţii înalţi vor dispărea etajele alpin și subalpin (al jneapănului), fiind înlocuite de etajul pădurilor de amestec de molid și fag. Zona de stepă va înlocui etajul superior al pădurilor de gorun, iar silvostepa va înlocui partea inferioară a etajului pădurilor de fag. Acest fapt va duce la reducerea naturală cu 40-70% a suprafeţelor de pădure actuale.

Teritoriul judeţului Brașov va fi afectat de schimbările climatice în corelaţie cu particularităţile sale naturale (de așezare geografică, climat, relief, soluri, ape vegetaţie) și socio-economice.

Modificarea etajelor şi zonelor de vegetaţie la o creştere a temperaturii medii a aerului cu 3oC (prognoză anul 2070 - adaptat după Maruşca, 2010)


78

Judeţul Brașov

Pentru a înţelege efectele modificărilor climatice din judeţul Brașov, teritoriul pe care se află comunele Şinca Nouă și Şercaia, localităţile pilot ale proiectului în cadrul căruia a fost realizat acest ghid, se prezintă, în cele ce urmează, o descriere a reliefului și a climei.

Judeţul Brașov este situat în partea centrală a României având suprafaţa de 5.363 km2, respectiv 2,2% din suprafaţa ţării, fiind situat în partea central-estică a ţării, în interiorul arcului Carpatic, la o altitudine medie de 625 m. Se învecinează cu 8 judeţe: Argeș, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu.

Din punct de vedere morfologic se disting trei trepte majore de relief.1. Lanţul munţilor înalţi de peste 1.750 m altitudine:• Munţii Făgăraș care se prezintă ca o culme unitară pe direcţia est-vest,

cu numeroase creste abrupte, vârfuri greoaie, având un relief glaciar extins;• Munţii Piatra Craiului (vârful cel mai înalt fiind La Om, cunoscut

și sub numele de Piscul Baciului - 2.244 m) se prezintă ca o creastă calcaroasă de 24-26 km lungime, îngustă mărginită de abrupturi;

• Munţii Bucegi sunt prezenţi pe teritoriul brașovean numai prin versantul lor nordic. Din vârful Omul, culmile coboară ramificate și în pantă accentuată spre depresiunile Brașovului și Predealului;

• Munţii Postăvaru și Munţii Piatra Mare, despărţiţi de valea Timișului. În Munţii Piatra Mare se evidenţiază Peștera de Gheaţă, cheile Şapte Scări, Cascada Tamina și Prăpastiile Ursului. Munţii Postăvarul sunt renumiţi pentru staţiunea turistică Poiana Brașov situată la aproximativ 1.000 m altitudine;

• Munţii Ciucaș, de un pitoresc deosebit, unde se evidenţiază Sfinxul Bratocei, Ţiglăile Mari și Ţiglăile Mici.

2. Lanţul munţilor scunzi, între 800 și 1.750 m: cuprins de Munţii Întorsura Buzăului, Baiului și Perșani (cu Vârful Măgura Codlei de 1.294 m).

3. Lanţul depresiunilor și a dealurilor, situat între 450 și 700 m:• Podișul Hârtibaciului și Depresiunea Homoroadelor care aparţin Depre-

siunii Colinare a Transilvaniei, situate în partea de nord-vest a judeţului; • Depresiunea Brașov este cea mai întinsă depresiune din Carpaţii

României, relieful ei fiind format din trei trepte:• treapta înaltă (550-600 m) formată din măgurile și colinele care

mărginesc depresiunea; • treapta mijlocie formată din șesurile fertile; • treapta cea mai joasă o reprezintă luncile mlăștinoase de la Hărman-

Prejmer, lunca Oltului. • Depresiunea Făgărașului – cunoscută și ca Ţara Oltului, din

care jumătatea estică se află în judeţul Brașov (iar cea vestică în judeţul Sibiu) este o depresiune submontană.


79

Morfostructural, teritoriul judeţul Brașov este clasificat în totalitate în zona carpatică orogenică, diferenţiat în trei categorii: munţi, depresiuni și dealuri. Zona montană acoperă aproximativ 40% din totalul suprafeţei judeţului, zona depresionară și deluroasă cca 60%. Diferenţa de nivel înregistrează valoarea maximă de 2.144 m în extremitatea sud-vestică a judeţului (2.544 m Vf. Moldoveanu și 400 m lunca râului Olt), puţin în aval de satul Ucea de Jos.

Teritoriul judeţului se încadrează în bazinul hidrografic al Oltului, care străbate judeţul pe o distanţă de circa 210 km, de la confluenţa Râului Negru până la confluenţa cu pârâul Ucea. Între aceste limite Oltul primește numeroși afluenţi dintre care mai importanţi sunt: Homorodul, Târlungul, Ghimbășelul, Bârsa, Vulcăniţa, Hamaradia, Berivoiul, Ucea etc.

Lacuri: în cuprinsul judeţului Brașov există puţine lacuri naturale. Dintre acestea cel mai însemnat este Urlea, situat în Munţii Făgăraș, în circul glaciar din bazinul superior al Pojortei cu suprafaţa de 0,20 ha și adâncimea maximă de 4 m Dintre lacurile artificiale amintim Lacul Tărlung, o sursă de apă potabilă pentru orașele Săcele și Brașov, Lacul Codlea cu rol de agrement și heleșteele create de om pentru piscicultură la Prejmer, Hărman, Dumbrăviţa, Feldioara și Rotbav.

Clima judeţului Brașov are un specific temperat - continental caracterizându-se prin tranziţia între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip continental, mai umedă și răcoroasă în zonele de munte, cu precipitaţii relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase.

Trăsăturile generale ale climei zonale și regionale sunt puternic modificate de condiţiile fizico-geografice locale. Sub influenţa reliefului muntos, în cuprinsul judeţului se realizează o compartimentare a climatului general și o etajare evidentă a fenomenelor climatice.

Astfel, începând cu cele mai joase trepte ale reliefului depresionar și până pe crestele cele mai înalte ale munţilor înconjurători, în cuprinsul judeţului Brașov se întâlnesc numeroase etaje și compartimente climatice: etajul climatic depresionar, premontan, montan și alpin.

Numărul mediu al zilelor de vară este de aproximativ 50 pe an. Numărul mediu al zilelor de iarnă este de aproximativ 50 pe an. Umiditatea aerului are valori medii anuale de 75%.

Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei, cât și a vitezei. Zona este supusă iarna unor invazii de aer rece și umed, venit din nordul și nord-vestul Europei, care aduce zăpadă și ger. Vânturile dominante, cu frecvenţa cea mai mare, sunt cele din nord-vest.

Precipitaţiile atmosferice însumează, în linii generale, cantităţi cu atât mai mari cu cât altitudinea este mai mare. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 747 mm la Brașov și peste 1.300 mm pe culmile montane înalte. Precipitaţiile atmosferice au valori de 600-700 mm/an. Cea mai ploioasă lună este iunie și cele mai mici cantităţi de precipitaţii cad în luna februarie, în depresiuni și zona deluroasă; în zona montană cea mai ploioasă lună este noiembrie, în munţii mijlocii și septembrie în munţii înalţi.

Durata medie a stratului de zapadă este de 71 de zile la Brașov, 118 zile la Predeal și peste 210 zile în munţii înalţi. Perioada noiembrie - mai se caracterizează printr-un strat de zapadă continuu în zona montană.


80

Județul Brașov - formele de relief și principalele localități

81

Schimbările Climatice - Ghid pentru elevi > Capitol IV. Măsuri privind limitarea şi adaptarea la efectele produse de schimbările climatice

CAPITOLUL IV. Măsuri privind limitarea şi adaptarea la efectele

produse de schimbările climatice

Când vorbim despre efectele schimbărilor climatice, în general există două

noţiuni legate de măsurile pe care ar trebui să le adopte omenirea, măsuri privind

limitarea efectelor produse de schimbările climatice și măsuri de adaptare a

omenirii la efectele schimbărilor climatice. Politicile Uniunii Europene sunt

orientate spre limitarea încălzirii globale,

cele care prevăd măsuri pentru limitarea

încălzirii, prin reducerea emisiilor, și spre

adaptarea la încălzirea globală, cele care

prevăd măsuri pentru adaptarea economiei

și a societăţii la efectele încălzirii globale.

Pentru a se putea încetini creșterea

temperaturii globale este necesară stabili-

zarea imediată a concentraţiilor de dioxid

de carbon, ceea ce nu se întrezărește prin

prisma programelor actuale. Limitarea încălzirii

globale se poate realiza în viitorul imediat,

prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de

seră prin reducerea consumurilor energetice

și utilizarea energiei din surse regenerabile.

Pentru o problemă atât de complexă,

cum este schimbarea climei pe Pământ, cu

toate efectele asupra oamenilor și a însăși

existenţei vieţii, se impun măsuri urgente,

aplicate la nivel global. Toţi oamenii trebuie

să acţioneze împreună, oamenii de știinţă să

studieze toate fenomenele ce se produc și să

facă publice informaţiile, iar guvernele trebuie

Ştiaţi că ...

Potrivit documentarului

“Cool it” realizat în anul 2010

de climatologul danez Bjoern

Lomborg, umanitatea s-ar putea

adapta la încălzirea climatică?

Filmul propune şi o serie de

măsuri de adaptare la schimbările

climatice cum ar fi vopsirea

clădirilor din oraşe în alb,

pentru a reflecta razele soarelui,

utilizarea valurilor oceanice

pentru producerea de energie,

obţinerea de carburanţi pe bază

de alge sau chiar răcirea artificială

a planetei, prin producerea de

nori în atmosferă. Astfel, prin

investiţii susţinute în ştiinţă şi

cercetare se vor putea identifica

soluţii pe termen lung de adaptare

la schimbările climatice şi de

reducere a efectelor acestora.

►


82

să ia măsuri pentru identificarea soluţiilor de atenuare a efectelor schimbărilor

climatice și de adaptare la acestea.

Schimbările climatice acţionează la nivel global. Dar de fapt, schimbarea

climei constituie un efect cumulat al activităţilor antropice, care au loc la nivel

de continente, ţări, regiuni, metropole, orașe și zone rurale. În definitiv, sunt

consecinţe ale tuturor acţiunilor individuale, chiar ale fiecărui locuitor în parte.

1. Economia de energie

La nivel mondial și mai ales

al Uniunii Europene, se consideră că

acţiunea prioritară pentru limitarea

încălzirii globale este reducerea

consumului de energie. În condiţiile în

care omenirea este în plină explozie

demografică, iar stilul de viaţă urba-

nizat duce la un consum tot mai

mare de energie, măsurile care se

impun abodează segmente minore ale

consumului, cum ar fi:

• adoptarea de tehnologii moderne, ce au consumuri reduse de energie.

Această măsură este valabilă în special pentru ţările mai puţin dezvoltate (cum

ar fi și România), unde industria se bazează pe tehnologii vechi;

• economisirea energiei folosită pentru alimentarea cu energie

electrică a consumatorilor casnici și economici. Pentru conștientizarea publi-

cului larg, în anul 2007, în Sydney (Australia), s-a desfășurat o acţiune de stingere

a luminilor timp de o oră, iniţiativă la care au participat 2,2 milioane de case și

agenţi economici; în 29 martie 2008 la iniţiativă au aderat încă 23 de orașe mari

din lume și au participat 50 de milioane de oameni; în 28 martie 2009, orele

20:30 - 21:30, de „Ora Pământului”, ţinta a fost de un miliard de becuri stinse;

• reducerea emisiilor prin economisirea combustibililor fosili folosiţi în

transporturi, prin eficientizarea mijloacelor de transport (de exmplu, înlocuirea

transportului comercial auto cu cel pe calea ferată) etc.

Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor care

folosesc combustibili fosili (cărbune, păcură) și produc cele mai mari emisii de

Becuri și aparate electrice economice

83


gaze cu efect de seră. Producţia de dioxid de carbon în România o depășește pe

cea a Marii Britanii, datorită tehnologiilor ineficiente.

2. Producerea şi folosirea energiilor alternative

Creșterea producţiei de energie,

o componentă importantă în revoluţia

industrială, s-a realizat ignorând total

efectele negative asupra mediului,

producând poluare și deteriorarea

calităţii factorilor de mediu (aer, apă,

sol), precum și creșterea vertiginoasă a

emisiilor gazelor cu efect de seră.

Producerea și consumul energiei

provenite din surse clasice (combus-

tibili fosili, gen cărbuni, ţiţei, gaze

naturale), determină emiterea de

cantităţi foarte mari de gaze cu efect

de seră.

Aceste surse, sunt epuizabile, rezervele la nivel mondial fiind din ce în ce

mai reduse. În decursul istoriei, înainte de era industrială, omenirea a folosit și

surse de energie, care se găsesc în natură și nu se epuizeză (de exemplu energia

vântului (energie eoliană), energia obţinută prin arderea masei lemnoase, energia

valurilor și a mareelor).

Astfel de surse se numesc surse regenerabile, verzi sau neconvenţionale.

Sursele de energie regenerabile, devin din ce in ce mai importante în cadrul

sistemelor energetice. Tipurile de energie regenerabilă, cunoscute până în prezent

sunt următoarele :

• energia radiaţiei solare (energie solară);

• energia hidraulică a acumulărilor de apă;

• energia valurilor și a mareelor;

• energia geotermală;

• energia eoliană;

• energia conţinută în materialele vegetale, denumite biomasă (lemn,

frunze și alte materii vegetale), care reprezintă un combustibil solid, valoros;

Parc de turbine eoliene


84

• energia conţinută în produsele gazoase rezultate prin fermentarea unor

materiale organice, un combustibil gazos denumit biogaz;

• energia conţinută în produse lichide rezultate prin distilarea unor

materiale organice, după fermentare (de exemplu fructe), un combustibil lichid

denumit alcool carburant;

• energia obţinută din alte surse regenerabile, neexploatate până în

prezent.

De exemplu, arderea masei lemnoase s-a practicat din cele mai vechi

timpuri, încă de la descoperirea focului. Arderea lemnului (și a altor plante) este

considerată ca fiind ecologică, din punctul de vedere al ciclului carbonului. Prin

ardere, carbonul conţinut în aceste materiale vegetale este eliberat în atmosferă

sub formă de dioxid de carbon. Însă, iniţial, acest carbon a provenit din dioxidul

de carbon atmosferic, pe care plantele respective l-au captat în procesul de

fotosinteză. În concluzie, arderea plantelor reprezintă mai mult un proces

de reciclare a carbonului. În contrast, arderea combustibililor fosili, aduce în

atmosferă cantităţi noi de dioxid de carbon, care fusese stocat în sol. Arderea

lemnului nu este însă recomandată, deoarece reducerea suprafeţei pădurilor ar

accentua și mai mult fenomenul schimbărilor climatice.

Deși energia nucleară, poate fi încadrată în categoria energiilor

neconvenţionale și se poate produce cu costuri mici, folosirea acestei surse

pune probleme grave de protecţia mediului, cum ar fi gestionarea deșeurilor

radioactive.

3. Împădurirea şi sistemul agrosilvopastoral

Împădurirea/reîmpădurirea tere-

nurilor degradate, sau cu potenţial de

degradare, poate contribui la atenuarea

efectelor schimbărilor climatice printr-o

mai bună administrare a terenurilor

care sa aibă în vedere protejarea

solului, subsolului, resurselor de apă și

a covorului vegetal.Pădure de fag

85


Sistemul agrosilvopastoral, un

mijloc important de atenuare a

efectelor schimbărilor climatice

Specialiștii agronomi și silvi-

cultori, recomandă ca una din

cele mai eficiente măsuri pentru

ameliorarea impactului negativ al

factorilor de aridizare și deșertificare,

alături de irigare și perdelele fores-

tiere, introducerea sistemului agro-

silvopastoral, în care toate compo-

nentele: iarbă, animal, lemn, habitat,

biodiversitate sunt într-un echilibru

ecologic și economic optim.

Sistemul agrosilvopastoral este specific ţărilor mediteraneene cu climat mai

arid (Spania și Portugalia).

În ţara noastră, de-a lungul timpului, au fost practicate mai multe combinaţii

de agricultură cu vegetaţie lemnoasă de tipul: pășune - arbori, fâneţe – pomi

fructiferi, culturi în arabil - pomi fructiferi sau arbori. Combinaţia pășune - arbori

izolaţi, cunoscută la noi sub numele de „dumbravă”, a luat naștere din arborii

excluși de la defrișarea pădurii, sau după plantarea altora noi în pășuni pentru

asigurarea umbrei la animale. Plantarea grupurilor de arbori în pajiștile existente,

ar putea atenua substanţial efectele negative ale aridizării și deșertificării, care

se vor produce în viitor.

Este recomandată această combinaţie, deoarece speciile de plante

lemnoase fixează terenurile în pantă împotriva alunecărilor, reduc eroziunea

solului, micșorează amplitudinea temperaturilor diurne din aer și sol,

protejează plantele ierboase și animalele de insolaţie și deshidratare, vânt,

ploi torenţiale, reţin zăpada care se topește mai lent, produc suplimentar

lemn de construcţie și foc, fructe și furaje, constituie un habitat pentru

multe specii de păsări, care la rândul lor consumă insecte dăunătoare culturilor

agricole. Plantarea arborilor în acest sistem contribuie la protejarea biodiversităţii

și înfrumuseţează mediul înconjurător.

Vegetaţia lemnoasă influenţează puternic microclimatul. Există diferenţe

notabile între temperaturile din sol şi aer din pădure şi pajişte. Astfel, sub pădure

Pajiste degradată inclusă în programul de împădurire, Comuna Ticuș (jud. Brașov)


86

temperaturile în aer şi sol sunt mai constante, confirmând rolul protector al vegetaţiei lemnoase în comparaţie cu alte moduri de folosinţă al terenurilor.

În viitor, sistemul agrosilvopastoral va aduce mari avantaje economice și sociale prin mărirea productivităţii pajiștilor și a animalelor, la care se adaugă valorificarea suplimentară în diferite scopuri a vegetaţiei lemnoase deficitare, în

zonele de câmpie și dealuri.

Izlazurile comunale cu arboriDate fiind caracteristicile microclimatului mai echilibrat din pădure faţă de

cel extrem din câmp deschis, pentru creșterea animalelor din vremuri imemorabile și în ţara noastră s-au efectuat lucrări de rărire a pădurilor existente, pentru a se instala covorul ierbos al pajiștilor pentru furaje, acţiune numită „dumbrăvire”.

Pe suprafeţele unde pădurea a fost defrișată în totalitate, pe pajiștile rezul-tate, s-au plantat ulterior arbori solitari, sau în pâlcuri, pentru ocrotirea animalelor de insolaţie concomitent cu realizarea de material lemnos necesar în gospodărie.

În aceste dumbrăvi sau rariști, convieţuiesc, în bună armonie, vegetaţia lemnoasă, covorul ierbos al pajiștilor și animalele care le valorifică.

Speciile de arbori și pe alocuri pomi fructiferi utilizaţi în principal pentru umbră, erau alese în funcţie de condiţiile locale, fiind folosite sălcii și plopi în lunci, salcâmi, stejari, goruni, frasini, peri pădureţi, nuci, etc., în câmpie și dealuri, fagi, brazi, molizi și alte specii în zona montană.

Stau mărturie și acum dumbrăvile și stejarii seculari de la Cristian, Hărman,

Izlaz cu arbori din Podişul Hârtibaciului (comuna Ticuş, jud. Braşov)

87


Dăișoara, Fișer (jud. Brașov), Reghin (jud. Mureș), Ţigănești (jud. Bacău), Remetea (jud. Bihor), Poșmuș (jud. Bistriţa Năsăud), Dioști (jud. Dolj) și alţii. Dintre aceștia se distinge stejarul secular de la Pășmuș - Şieu care în anul 2006 a împlinit vârsta de 600 ani, fiind poate cel mai bătrân arbore din România.

Din păcate, de-a lungul timpului, foarte mulţi din acești stejari seculari au fost arși, defrișaţi, vandalizaţi, fără a se planta nimic în loc, animalele de pe pășune resimţind din plin efectele negative ale insolaţiei și arșiţelor verii, cu diminuarea producţiei de lapte și carne.

Sistemul pomi fructiferi - fâneţe și pășuniÎn unele zone de dealuri și depresiuni există livezi înierbate cu pomi

fructiferi, utilizate și ca fâneţe sau pentru pășunat cu animalele. Aceste livezi sunt formate în general din pruni, meri, peri sau nuci. Acest sistem de gospodărire de tip mixt livadă-pajiște și-a dovedit eficienţa atât pentru producerea fructelor cu un minim de intervenţie din partea omului cât și ca pajiște utilizată în regim de fâneaţă sau prin pășunat cu animalele. În acest caz, animalele beneficiază în plus de umbră și de fructele căzute din pomi.

În livezile amplasate pe pante accentuate în zona de deal, pomii fructiferi au în plus un rol antierozional și de stabilizare a terenului împotriva alunecărilor.

Un caz aparte îl constituie aliniamentele de duzi, de-a lungul drumurilor sătești, unde gâștele de pe izlaz își suplimentează hrana cu dude, în lunile iulie-august, când iarba se împuţinează.

Animale domestice odihnindu-se la umbra stejarilor seculari în Podişul Hartibaciului


88

Deși multe din aceste sisteme de livezi înierbate sunt în paragină, pe alocuri

se mai menţin în gospodăriile individuale din Subcarpaţi în judeţele Vrancea,

Buzău, Prahova, Argeș, Dâmboviţa și Vâlcea.

Sistemul terasă cu arabil, taluz cu fâneaţă și rând de pomi fructiferi

Unul din cele mai complexe sisteme de amenajare a terenului agricol în

pantă îl constituie terasarea pentru culturi în arabil cu taluze înierbate, folosite

ca fâneaţă și un rând de pomi fructiferi pe muchea de sus a taluzului, specific

îndeosebi în Transilvania de sud-vest.

De sute de ani acest sistem a asigurat recolte de cereale, fân pentru

creșterea animalelor și fructe pentru consum direct sau conservare, în condiţii de

protecţie împotriva eroziunii solului pe pante mari. Din păcate și acest sistem este

în mare parte acum abandonat, fiind invadat de vegetaţie ierboasă și lemnoasă

nevaloroase.

Revenirea la vechiul sistem de valorificare eficientă a terenurilor agricole

arabil - fâneaţă - pomi fructiferi, cu mijloace moderne de mecanizare, fertilizare

organică de la animalele crescute lângă gospodărie și alte măsuri de practicare a

unei agriculturi biologice, ar putea contribui, la nivel local, la atenuarea efectelor

schimbărilor climatice.

Sistemul agrosilvopastoral ar putea fi extins și valorificat cu succes în

zonele rurale din judeţul Brașov incluzand comunele Şinca Nouă și Şercaia.

Vaci păscând în livadă, în Comuna Șinca Nouă

89


4. Alte măsuri propuse la nivel mondial

La nivel global au fost propuse numeroase măsuri de limitare și de adaptare la efectele schimbărilor climatice, unele dintre acestea fiind deja în curs de

aplicare.

În cele ce urmează enumerăm doar câteva dintre acestea:

• realizarea unui mozaic terestru de rezervoare de apă dulce sau marină,

care să contribuie la reducerea efectelor secetei;

• utilizarea preferenţială a transportului feroviar, care consumă mult mai

puţină energie și carburant (comparativ cu transportul auto sau naval) și ocupă

mult mai putin spaţiu din habitatele naturale comparativ cu transportul auto

(suprafaţa căilor ferate comparativ cu cea șoselelor);

• realizarea unor modele performante de autoturisme electrice și utilizarea

acestora pe scară largă de către populaţie;

• realizarea unor modele de motoare de avioane cu emisii scăzute de noxe

rezultate din arderea combustibilului;

• stimularea transportului cu

bicicleta prin realizarea unor benzi

speciale pentru bicicliști în cât mai

mult zone urbane;

• modernizarea și creșterea

confortului mijloacelor de transport

în comun, pentru a crește atractivi-

tatea acestora pentru public, în

vederea reducerii transportului cu

autoturismele personale;

• scoaterea din circulaţie a

modelor vechi, poluatoare de auto-

turisme și utilaje;

• reducerea cantităţilor de deșeuri din industrie prin utilizarea unor

tehnologii mai eficiente;

• colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor;

• stimularea utilizării pentru cumpăraturi a pungilor din hârtie sau a celor

din material textil, de folosinţă îndelungată, în locul celor de plastic, reducând

astfel cantitatea de deșeuri care sunt greu biodegradabile;

Bicicleta - un mijloc de transport nepoluant


90

• reducerea emisiilor, în

atmosferă, de metan şi amoniac,

provenite din zootehnie prin aplicarea

unor măsuri de tipul: depozitării

gunoiului de grajd în perimetre umbrite

și răcoroase; etanșiezării platfomelor

de depozitare a gunoiului de grajd;

montării unor de filtre de aer în

adaposturile de animale care sa reţina

aceste gaze etc.;

• realizarea unor instalaţii

pentru captarea biogazului rezultat din

fermentarea gunoiului de grajd și din nutriţia animalelor (care să contribuie la

reducerea emisiilor de metan) şi folosirea biogazului captat pentru producerea de

energie, reducând astfel utilizarea combustibililor fosili;

• folosirea eficientă a rezervelor de umiditate din sol, în perioada de

vegetaţie a plantelor, prin alegerea momentului pentru semănat în funcţie de

gradul de aprovizionare cu apă al solurilor;

• interzicerea prin lege a arderii pășunilor sau câmpurilor în vederea

eliminării vegetaţiei uscate sau a resturilor vegetale provenite din agricultură;

• adaptarea culturilor agricole la schimbările climatice prognozate, prin

introducerea de specii sau soiuri mai bine adaptate la noile condiţii de mediu;

• adaptarea plantaţiilor forestiere la schimbările climatice prognozate,

prin introducerea în zonele nordice a speciilor cu areal mai sudic, rezistente la

uscăciune;

• tratarea prealabilă a combustibilului folosit în diferite domenii, pentru

reducerea emisiilor de substanţe poluante;

• amenajarea de cât mai multe spaţii verzi în zonele locuite;

• desemnarea unor unor zone speciale pentru depozitarea deșeurilor

și construirea de facilităţi adecvate prevăzute cu instalaţii de captare a biogazului;

• menţinerea intactă a unor porţiuni cât mai mari de arii naturale pentru

a permite migraţia speciilor spre zone cu climă mai favorabilă existentei lor;

• dezvoltarea localitaţilor și realizarea de noi construcţii vor trebui sa ţină

seama de noile condiţii climatice și de necesitatea reducerii consumului de energie

și a emisiilor de poluanţi etc.

Colectarea selectivă a deșeurilor

91


5. SI VOI CONTROLAŢI SCHIMBĂRILE CLIMATICE!

Efectele schimbărilor climatice

constituie o realitate de necontestat.

Problema în sine este conștientizată,

studiată, monitorizată și sunt propuse

măsuri de atenuare, de limitare, de

adaptare la nivel mondial, europen,

naţional și chiar local. Dar nu este de

ajuns.

Protejarea Pămantului, ne pri-vește individual și pe fiecare dintre

noi. Şi nu este prea mult efort pentru a face și tu ceva important pentru locul în care trăiești.

CE POŢI FACE TU?

Protejează apa!

Cantitatea de apă potabilă diferă de la ţară la ţară și fiecare folosește cantităţi diferite pentru consum, spălat și agricultură. Odată cu schimbarea vremii și a climei, apa ar putea deveni greu de găsit în foarte multe locuri de pe Pământ.

În ultimii 100 de ani, populaţia lumii a folosit și a risipit foarte multă apă. În prezent, se pierde multă apă prin evaporare din conducte, râuri și lacuri de acumulare, care furnizează cantitatea de apă necesară pentru economie și folosinţa populaţiei. La

aceasta se adaugă și poluarea apelor.

Cum protejăm apa?

• Economisește apa potabilă!• Închide robinetele atunci când nu ai nevoie de apă! • Preferă dușul, în locul unei vane pline cu apă și astfel nu vei face

risipă de apă!

Ştiaţi că ...

Poluarea apei se datorează

deversării de ape menajere şi

industriale neepurate sau insuficient

epurate, depozitării neadecvate a

deşeurilor industriale şi menajere,

neaplicării codului bunelor practici

agricole şi poluării istorice?

►

,


92

• Asigură-te că nu există scurgeri

suplimentare la robinet!

• Reglează nivelul apei calde/reci

pentru a evita un consum inutil!

• Nu folosi mașini de spălat vase, e mai

eficient pentru reducerea consumului să le

speli manual!

• În limita posibilităţilor, consumă apă

potabilă de la robinet, deoarece pentru apa

îmbuteliată se consumă ambalaje, energie și

se produc deșeuri!

• Nu arunca produse toxice în reţea-

ua de canalizare, pentru a evita o poluare

foarte periculoasă a apelor de suprafaţă şi

subterane!

• Udă gradina și spaţiile verzi seara,

când evaporarea este mai redusă, fără a risipi

inutil apa, sau și mai bine, foloseşte apa de

ploaie recuperată!

Protejează aerul!

Cantităţile de oxigen din atmosferă

întreţin aproape toată viaţa de pe Pământ.

Calitatea atmosferei este foarte

importantă pentru viaţa omenirii. Tot aici se

produc cele mai mari modificări ca urmare ale

efectului de seră, la care se adaugă și poluarea

aerului, datorită activităţilor antropice.

Cum protejăm aerul?

• Este vital să protejăm atmosfera!

• Mergi pe jos sau circulă cu

bicicleta, în loc să circului cu mașini poluante!

Ştiaţi că ...

Percepţia problemelor le-

gate de poluarea apelor s-a

modificat radical de-a lungul

timpului? Astfel, în anii `50

principalul motiv de îngrijorare

a fost scăderea cantităţii de

oxigen dizolvat în apă; în anii

`60 s-a adăugat eutrofizarea; în

anii `70 apare problema meta-

lelor grele; în anii `80 începe

pericolul acidifierii, al poluării cu

nitraţii şi micropoluanţii organici;

în anii `90 apare problema

degradării apelor subterane.

►

93


Ştiaţi că ...

Poluarea aerului este, cea

mai gravă problemă pe termen

scurt şi mediu din punctul de

vedere al sănătăţii umane? Este

foarte greu de evitat aerul poluat,

în comparaţie cu apa poluată?

Poluarea atmosferică dău-

nează sănătăţii, degradează

construcţiile, mediul natural şi

mai ales accelerează producerea

schimbărilor climatice?

Supravieţuirea noastră de-

pinde de arbori?

Un hectar de arbori poate

absorbi monoxidul de carbon

produs zilnic de 50 de mașini?

Fără păduri și vieţuitoarele

lor, va dispărea o resursă capitală

pentru turism, deoarece peisajul

rural va suferi pierderi irecu-

perabile?

►

►

►

►

►

• Redu pe cât se poate consumul

și risipa de energie, pentru producerea

căreia în prezent se folosesc combustibili

convenţionali!

• Folosește becuri ecologice și

echipamente casnice cu consum redus de

energie!

• Nu consuma în mod inutil

energie electrică, termică și gaze!

• Folosește, în măsura posibilităţilor,

surse ecologice de producere a energiei!

• Nu folosi aragazul sau aparate

improvizate pentru a încălzi sau răci încăperile!

• Nu da foc ambalajelor din plastic

(acestea produc o substanţa numită dioxină,

cancerigenă) sau produselor din cauciuc

(produc mult dioxid de carbon)!

• PLANTEAZĂ UN ARBORE! Un singur

arbore va absorbi o tonă de dioxid de carbon

de-a lungul vieţii sale.


94

Protejează solul!

Solul este spaţiul de viaţă pentru numeroase specii, dar și baza de construcţie pentru așezările umane, drumuri etc. Poluarea solului se află în strânsă legătură cu poluarea aerului și a apei.

Cum protejăm solul?

• Depune doar în spaţiile special amenajate deșeuri precum: sticle, recipiente de plastic, cutii de aluminiu! Ele pot fi RECICLATE și, astfel, nu poluează solul!

• Folosește detergenţi și produse de curăţenie biodegradabile, prietenoase cu mediul (cele clasice poluează apele și solul)!

• Spală autovehiculul doar în locurile care permit evacuarea apei în reţeaua de canalizare!

• Predă deșeurile electro-casnice societăţilor de reciclare/salubrizare în vederea reciclării. Dacă sunt aruncate la gunoi, acestea pot polua iremediabil solul și apele freatice!

• Păstrează curăţenia în toate locurile

publice!

Ştiaţi că ...

Fiecare ambalaj reciclat sal-

vează o formă de viaţă?

Fiecare tonă de carton

reciclată salvează 17 copaci?

Din două recipiente de

plastic (PET) se poate face un fular?

Din 27 recipiente de plastic

(PET) se poate face un pulover?

Sticla se poate recicla

aproape la infinit? Sticla reciclată

este principala materie primă în

industria sticlei.

Prin reciclarea unui kilogram

de hârtie se pot economisi 900 g

emisii de CO2?

Evitarea aruncării hârtiei

la gunoi reduce emisiile de metan

ale gropilor de gunoi, o altă sursă

majoră de emisii de dioxid de

carbon?

Un european consumă în

medie 20 kg de hârtie?

Anumite telefoane mobile și

accesoriile lor conţin unele dintre

cele mai periculoase substanţe

cunoscute de om?

►

►

►

►

►

►

►

►

►

95


Reciclează deşeurile!

Societatea actuală produce cantităţi

enorme de reziduuri, rezultate în principal

din industrie și din centrele urbane (deșeuri

menajere și municipale).

Cea mai mare parte din deșeurile

menajere ajung la depozitele de gunoi. Aceste

depozite, de multe ori de dimensiuni uriașe,

eliberează în atmosferă, prin descompunere,

metan, gaz cu efect de seră. Un mod simplu

de a micșora emisia de metan este să reduci

cantitatea de gunoi produs și să reciclezi cât

mai mult!

Cum reciclăm deşeurile?

• Colectează și depune separat amba-

lajele de hârtie și carton! Tăierea fiecărui

arbore pentru producerea cartonului reduce

cantitatea de oxigen a planetei!

• Colectează și depune separat

ambalajele de plastic și nu le arunca la

întâmplare pe sol sau în ape!

• Pe stradă, sau la scoală aruncă

deșeurile întotdeauna în coșul de gunoi!

Curăţenia localităţii tale se menţine prin

contribuţia fiecărui locuitor!

• Colectează deșeuri (hârtie, sticle,

plastic, fier vechi) reciclabile și predă-le la

centrele de colectare!

• Produ compost, acasă, valorificând

fracţia biodegradabilă din gunoiul menajer

și din resturile vegetale din gospodărie și

folosește-l ca îngrășământ în propria grădină!

Ştiaţi că ...

Aproximativ 450 milioane de

telefoane mobile au fost cumpărate

în întreaga lume anul trecut?

În ţările dezvoltate recu-

perarea și utilizarea materialelor

recuperate reprezintă o adevă-

rată industrie? Prin reciclarea

deșeurilor se pot furniza materii

prime importante, pentru

multe ramuri ale industriei.

O evaluare statistică, arată

că mai mult de jumatate din

populaţie folosește echipamente

electrice și electronice mai

vechi de 3 ani, cu excepţia celor

apărute mai recent (mașina

de spălat vase, mp3 player-

ul, periuţa electrică de dinţi).

►

►

Colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării


96

Economiseşte energia!

Conservarea energiei este un mod simplu

de a reduce efectele schimbărilor climatice

asupra umanităţii și a planetei Pământ. Cei mai

mulţi oameni irosesc energie cand se încălzesc,

se răcoresc, își luminează locuinţele, sau când

folosesc aparate și dispozitive electrice.

O cantitate uriașă de energie este folosită

doar pentru iluminarea orașelor și marile zone

populate, ca de exemplu Europa, America de Nord

și estul Asiei. În prezent, o persoană folosește de

patru ori mai multă energie decât o persoană

acum 100 de ani.

Cum economisim energia?

• Folosește mai puţină căldură!

• Reducerea cu doar 1oC a tempe-

raturii din încăperi conduce la reducerea

emiterii în atmosferă a 300 kg de dioxid de

carbon pe an.

• Nu lăsa căldura să iasă din casă

pentru o perioadă lungă de timp, când aerisiţi

casa, lăsaţi geamurile deschise doar câteva

minute!

Ştiaţi că ...

Cantitatea de energie

termică pierdută prin geamuri,

dintr-o locuinţă, se poate reduce cu

50-70% prin montarea geamurilor

duble?

Cu energia economisită prin

fierberea unei cantităţi potrivite

de apă se poate lumina o treime

din străzile Europei, iar in medie,

fiecare cetăţean european fierbe

zilnic aproximativ un litru de apă

inutil?

Boilerul electric emite cea

mai mare cantitate de dioxid

de carbon pe durata unei ore de

funcţionare?

►

►

►

Oraşul Braşov pe timp de noapte

97


• Închide bine geamurile, pentru a nu

risipi căldura! Daca lași un geam mic

deschis toată ziua, energia necesară

pentru a încălzi locuinţa timp de șase luni

răcoroase (cu o temperatură exterioară de

până la 10oC) echivalează cu emiterea în

atmosferă a unei tone de dioxid de carbon.

• Preferă locuinţele izolate termic.

Izolaţia bună a casei contribuie la reducerea

emisiilor de dioxid de carbon, prin scăderea

necesarului de încălzire a locuinţei.

• Aveţi grijă unde așezaţi frigiderul și

congelatorul! Dacă le plasaţi lângă aragaz sau

cuptor, consumă mult mai multă energie. De

exemplu, prin amplasarea într-o încăpere cu

temperaturi de 30-35oC, energia folosită este

aproape dublă și se emit 160 kg de dioxid de

carbon pe an în cazul unui frigider și de 320 kg

dioxid de carbon pe an, în cazul unul congelator.

• Dezghetaţi modelele vechi de

frigidere și congelatoare cu regularitate!

Modele noi, sunt de două ori mai eficiente

energetic fiind prevăzute cu programe

automate de dezgheţare.

• Când cumparaţi electrocasnice,

alegeţi-le pe cele din clasa energetică

A + (consumă cea mai mică cantitate de energie

pentru funcţionare)!

• Stingeţi luminile atunci când nu

aveţi nevoie de ele! Oprind măcar

trei becuri în holuri și camere, economisiţi o

cantitate de energie importantă și reduceţi

emisia de dioxid de carbon.

• Utilizaţi becuri economice! Folosind

un bec fluorescent compact, în locul unui bec

obișnuit, se evită generarea a 68 de kilograme

de dioxid de carbon pe an.

Ştiaţi că ...

Despădurirea este respon-

sabilă pentru aproximativ 20% din

emisiile de dioxid de carbon la

nivel global?

Un singur copac de mărime

medie absoarbe o cantitate de

dioxid de carbon de 6 kg/an?

Simbolul specific al etichetei

ecologice europene care marchează

produsele ecologice este o floare?

În cadrul Sistemului de

Comerţ cu Emisii al Uniunii

Europene (ETS), guvernele din

statele membre stabilesc limite

cantitative ale emisiilor de dioxid

de carbon pe care o unitate

industrială le poate emite?

Strategia şi obiectivele

europene privind schimbările

climatice au la bază stoparea

creşterii medii a temperaturii

globale cu un maxim de 2oC peste

nivelul perioadei preindustriale?

Mulţi oameni de ştiinţă

consideră că acest nivel al creşterii

temperaturii este pragul maxim,

înainte ca schimbările climatice

să cauzeze efecte ireversibile şi

catastrofice?

►

►

►

►

►

►


98

• Nu lăsaţi în priză încărcătorul telefonului mobil, atunci când nu îl utilizaţi! Se apreciază

că 50% din energie se pierde.

Calculează-ţi amprenta de carbon!

Amprenta de carbon reprezintă o esti-mare a cantităţii de dioxid de carbon degajat în atmosferă prin activitatea unei persoane.

Deoarece stilurile de viaţă și cantitatea de energie consumată nu sunt la fel în toată lumea, oamenii din diferite ţări lasă amprente de carbon foarte variate. Amprenta de carbon medie a unui american este de două ori mai mare decât a unui britanic, care este de zece ori mai mare decât a unui african. În Europa, media emisiilor personale de dioxid de carbon este foarte ridicată, fiind de 7 tone/anual.

Scopul global este să atingem 3 tone maxim, pentru fiecare persoană, anual.

Dacă ne măsurăm amprenta și încercăm să o reducem, noi și familia noastră, putem începe bătălia cu încălzirea globală chiar de acasă. Dacă sprijini iniţiativele care micșorează sau compesează folosirea carbonului, ai putea să reduci amprenta de carbon până la zero.

În România, Asociaţia Generaţia Verde a realizat primul Calculator de emisii de dioxid de carbon. Dacă vreţi să aflaţi ce cantitate de carbon folosiţi în activităţile zilnice, puteţi accesa site-ului www.generatiaverde.ro.

Calculul aprentei personale de carbon poate fi făcut accesând și alte site-uri:www.resurgence.org/carboncalculator/, www.earthlab.com, www.myfootprint.org,

www.bp.com/carbonfootprint, etc.

Ştiaţi că ...

Conform condiţiilor Proto-

colului de la Kyoto (Japonia),

ţările industrializate trebuie să-şi

reducă emisiile de gaze cu efect de

seră în medie cu 5% sub nivelurile

din 1990; aceste reduceri vor fi

măsurate în perioada 2008-2012?

Ţările din Uniunea Euro-

peană şi-au luat angajamentul

de a-şi reduce emisiile de gaze

cu efect de seră cu cel puţin 20%

faţă de nivelurile din 1990 până în

2020, căzând de acord cu creşterea

procentului la 30% dacă alte ţări

industrializate vor depune eforturi

similare?

Perioada de staţionare a

dioxidului de carbon în atmosferă

este de 50-200 de ani?

36 de ţări industrializate

şi-au luat angajamentul de a atinge

obiectivele de reducere a emisiilor

de gaze cu efect de seră din cadrul

rotocolului de la Kyoto?

►

►

►

►

99


Viitorul planetei Pământ şi al umanităţii

De acţiunile noastre în rezolvarea problemelor create de schimbările

climatice depinde viitorul planetei noastre. Prin reducerea cantităţii de gaze cu

efect de seră, prin dezvoltarea unor tehnologii noi și folosind surse de energii

regenerabile putem contribui la stoparea încălzirii globale. Depinde de noi și de

acţiunile noastre să protejăm lumea în care trăim!

101

Bibliografie

Anastasiu P., Negrean G., 2007, Invadatori vegetali în România, Ed. Universităţii din București.

ANM, 2008, Clima României, Editura Academiei Române, București.

Doniţă N. și al., 1992, Vegetaţia României, Ed. Tehnica Agricolă.

FAO, 2008, Climate change and food security: a framework document, Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), Roma.

Holden S., Sietchiping R., 2010, Land, Environment and Climate Change: Challenges, Responses and Tools, UNON, Publishing Services Section, Nairobi.

Marușca T. (coord.), 2010, Tratat de reconstrucţie ecologică a habitatelor de pajiști și terenuri degradate montane, Ed. Universităţii Transilvania, Brașov.

MMDD, 2008, Ordinul 1170 din 29 septembrie 2008 (Ordinul 1170/2008) pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice - GASC, Monitorul Oficial 711 din 20 octombrie 2008 (M. Of. 711/2008).

Murphy G., 2008, Încălzirea globală. Ce poţi face tu?, Ed. Enciclopedia RAO, București

NIESH, 2009, A Human Health Perspective On Climate Change, Environmental Health Perspectives and the National Institute of Environmental Health Sciences, SUA.

Pop O.G., Florescu F., 2008, Habitate alpine și subalpine de interes comunitar incluse în proiectul LIFE05 NAT/RO/000176: „Habitate prioritare alpine, subalpine și forestiere din România“. Ameninţări potenţiale, recomandări de management și monitorizare, Ed. Universităţii Transilvania, Brașov.

Reader’s Digest, 2008, Mare Atlas Universal, Ed. Reader’s Digest, București.

Rees M. (coord), 2008, Universul. Ghid vizual complet, Ed. Rao, București.

Sessa R., Dolman H., 2008, Terrestrial Essential Climate Variables for Climate Change Assessment, Mitigation and Adaptation, FAO, Roma.

Strahler N. A., 1973, Geografia Fizică, Ed. Ştiinţifică, București.

Teodorescu E. (coord.), 2007, Educaţie pentru mediu în contextul schimbărilor climatice. Ghid pentru profesori.

102

UNEP/UNFCC, 2002, Climate Change. Information Kit, UNEP and UNFCCC, SUA.

World Tourism Organization and United Nations Environment Programme, 2008, Climate Change and Tourism Responding to Global Challenges, World Tourism Organization, Madrid.

Adrese web: • www.panda.org/ro/proiecte/schimbari_climatice• http://ro.wikipedia.org• http://specii-invazive.ro/node/104• http://ec.europa.eu/clima/sites/campaign/pdf/quiz_ro_41_50_answers.pdf• http://www.ecomagazin.ro/schimbările-climatice-ucid-coralii/• http://schimbariclimatice.files.wordpress.com/2008/09/ghid_schimbari-

climatice_scoli.pdf• http://export.writer.zoho.com/public/viorik_b/modele-climatice/fullpage• http://stud.euro.ubbcluj.ro/~sc3268/index4.htm• http://www.meteoromania.ro/index.php?id=191• http://schimbariclimatice.amr.ro/documente/Ghid_privind_adaptarea_la_

SC.pdf• http://ec.europa.eu/clima/sites/campaign/what/climatechange_ro.htm• http://www.stopco2.ro/stiati-ca/• http://sfaturieco.wordpress.com/category/economisirea-energiei/• http://www.anews.ro/cat/mediu/mediu-clima/

ghid schimbari climatice - elevi

Documents